Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cuvintele sunt considerate suportul de baza al mesajelor noastre catre ceilalti dar de fapt nu
comunicam numai prin vorbe. Tot ceea ce facem si tot ceea ce nu facem exprima ceva si se adreseaza
celor din jur. Comunicam si atunci cand tacem brusc, si atunci cand trantim usa in urma noastra.
Semnificatia unui mesaj este determinata, in proportie de 90% de componentele neverbale si nu de
continutul de idei exprimat.
Gandeste-te la ceea ce vezi ca "tradeaza", uneori, privirea cuiva, mimica, tonul sau timbrul vocii.
Aminteste-ti de ocaziile cand ai inteles, dintr-o strangere de mana, o imbratisare, un zambet, sau un
simplu gest al capului mai mai mult decat ar fi putut spune cuvintele. Toate aceste semnale alcatuiesc un
limbaj de baza deosebit de puternic care apare mult inaintea vorbirii, reprezentand mai ales trairi afective
si atitudini. E posibil sa domini pe cineva sau sa fii la randul tau intimidata numai prin comportamente cum
sunt privitul "de sus", cu insistenta, pozitia corpului - cu mainile pe solduri, de exemplu, sau pur si simplu
ridicarea in picioare atunci cand celalalt sta jos, in timpul unei discutii.
Primul contact intre doua persoane este, de obicei fara cuvinte. Privim si suntem priviti, si asta e
suficient ca sa stim ca cel din fata noastra este binevoitor, interesat, dornic sa ne asculte sau grabit si
neatent. Afli, uneori "dintr-o privire" ca ai trezit simpatia sau nu, si iti faci, la randul tau o opinie despre
interlocutor. Nu este nevoie decat de 1 minut si jumatate pentru ca sa-ti formezi "prima impresie", atunci
cand faci cunostinta cu cineva, in functie de informatiile pe care le primesti pe cale neverbala.
Trebuie sa stii ca buna comunicare cu o alta persoana se poate realiza numai daca va priviti ochi
in ochi. Prin contactul vizual, esential in formarea unei relatii stranse, exprimam atentia, acceptarea,
increderea reciproca. In timpul unei conversatii, timizii, oamenii nervosi sau cei care mint, au tendinta sa-ti
evite mai mult privirea, ceea ce creeaza un sentiment de nesiguranta sau neliniste. S-a constatat ca
starnesc simpatia persoanele care mentin un bun contact vizual cu interlocutorul lor pentru cel putin 60%
din timpul in care vorbesc. Daca procentul de intalnire a privirii depaseste 75%, este semn ca persoana
este fie atrasa de tine, iar atunci ochii au pupilele dilatate, fie are o atitudine ostila, caz in care pupilele
sale se contracta. Atunci cand ambele persoane pastreaza privirea la acelasi nivel, intre ele se stabileste
o relatie de egalitate.
Trebuie doar sa fii atenta si le vei observa. Pupilele isi modifica dimensiunea, apare clipitul mai
des, fruntea transpira, muschii fetei tresar sau se incordeaza.
Un indiciu important al onestitatii il ofera pozitia deschisa a palmelor, orientate in sus.
Ascunderea mainilor la spate sau in buzunare, strangerea pumnilor, incrucisarea mainilor cu palmele
inchise sunt semnale negative, asociate cu o atitudine retinuta sau incercari de inducere in eroare.
Gesturile cu palma orientata in jos exprima autoritate, dominare.
Atunci cand exista o discrepanta intre ceea ce ne comunica cineva verbal si semnalele transmise
de corpul sau simtim ca ceva nu este in ordine. Mai ales femeile, care isi folosesc mai bine intuitia, inteleg
ce se ascunde dincolo de cuvinte, pentru ca stiu ca in aceste situatii mesajul neverbal este cel care
conteaza. In acest fel vor reactiona cu siguranta mai adecvat in relatiile cu ceilalti
Orientarea trupului spre partenerul de discutie este un semnal important de interes si acceptare,
atat in pozitia sezand, cat si in picioare.
Observa ca atunci cand o relatie intre doi parteneri de discutie devine mai apropiata, ei au
tendinta de a-si imita unul altuia gesturile. Daca la inceputfaceau parte dintr-un grup, ei pot genera o
formatiune inchisa, de cuplu, prin intoarcerea trupurilor unul catre celalalt, ceea ce ii izoleaza de restul
participantilor.
Cand persoana cu care vorbesti are capul indreptat spre tine, iti zambeste si are o mimica
binevoitoare, dar, in acelasi timp, trupul si picioarele (sau unul din picioare) sunt orientate in alta directie,
inseamna ca de fapt ar dori sa incheie conversatia si sa plece.
Majoritatea oamenilor folosesc in mod inconstient aceasta forma de comunicare. Exista semnale
neverbale aproape universal valabile. De aceea neconcordanta intre ceea ce spune o persoana si
comportamentul sau arata, de obicei, o intentie de a induce in eroare. Barbatii, de exemplu, cand privesc
in jos si se freaca la ochi in timp ce vorbesc, este aproape sigur ca spun o minciuna !
Daca cineva duce mainile la fata - nas, ochi, gura, urechi - exprima nesiguranta, teama sau
minciuna. Chiar si cei care fac un efort pentru a-si stapani miscarile corpului pentru a parea sinceri,
prezinta modificari subtile, de scurta durata, ale mimicii, care ne ajuta sa detectam neconcordanta
mesajului verbal si a celui neverbal.
In ceea ce te priveste...
Incepe prin a observa mai atent si a constientiza mimica si gestica celor din jurul tau, in
momentele cand te afli in locuri publice, cum ar fi mijloacele de transport, restaurantele, salile de
spectacol, magazinele. Ocazii similare ofera petrecerile, sedintele de la birou, intalnirile de afaceri,
conferintele profesionale.
Amuza-te urmarindu-ti propriile gesturi in timpul dialogului cu colegii, cu seful, cu sotul sau
prietenul, cu prietena cea mai buna, cu copiii. Ce efect crezi ca are comportamentul tau neverbal asupra
lor? Vei descoperi in fiecare zi din ce in ce mai multe dovezi ca mesajele tale neverbale au o influenta mai
puternica decat vorbirea in sine. Le poti folosi pentru o mai buna comunicare si formarea de relatii mai
eficiente cu toti cei din jur. Incearca!
Un zambet deschis, o strangere de mana ferma, pastrarea contactului vizual si succesul iti este in mare
parte asigurat. Aplica tehnicile de comunicare nonverbala in avantajul tau, pentru a-ti consolida relatiile cu
colegii si partenerii de afaceri.
Studiaza-te in oglinda in timp ce vorbesti la telefon, pentru a-ti observa mimica si gesturile. Vei
observa cu siguranta unele elemente care nu te entuziasmeaza deloc- te incrunti prea mult, ai o mina
plictisita/posomorata/preocupata, ai anumite ticuri etc. In mare parte, aceasta este imaginea pe care o
oferi celorlalti si atunci cand le vorbesti fata in fata. Incearca sa iti controlezi unele dintre gesturile pe care
le faci in mod inconstient (cum ar fi scarpinatul dupa ureche/ jocul cu suvitele de par) sau reactiile fetei
(cand simti ca te incrunti, destinde-ti trasaturile). In acest fel, cei din jur te vor percepe ca pe o persoana
increzatoare, relaxata si echilibrata.
Cand dai mana, intinde-o ferm, cu palma dreapta, ca de la egal la egal. Palma orientata in jos, arata
ca vrei sa-ti domini interlocutorul, iar daca podul palmei este indreptat in sus arata deschidere, dar si
supunere. Iar o mana moale si umeda (de multe ori cele doua sunt asociate) indica timiditate,
neincredere. Daca de obicei iti transpira mainile, sterge-te cu un servetel sau odihneste-ti mana de-a
lungul corpului, atingand foarte discret poalele sacoului sau fusta, inainte de a intra in incapere sau de a
da mana cu cineva.
Pastreaza contactul vizual in timpul conversatiei. Daca privirea persoanei respective te intimideaza,
fixeaza un punct aflat in mijlocul fruntii. Vei da impresia ca o privesti in ochi, iar tu te vei simti confortabil.
Nu subestima niciodata puterea unui zambet. Dar tine cont ca zambetul sincer, din inima, inseamna
sa zambesti si cu ochii, sa iti destinzi toate trasaturile fetei, nu doar sa-ti dezvelesti dantura.
Indreapta-ti corpul spre partenerul de discutie pentru a confirma interesul pe care il acorzi, fie ca stai
jos sau in picioare. Daca te afli la o masa, stai dreapta pe scaun, rezemata sau nu de spatar, dar fara sa
te tolanesti ca intr-un sezlong.
Intareste-ti cuvintele prin gesturi ale mainilor, fara a exagera cu miscarile. Tine mainile cu palmele
in sus, pozitia deschisa exprima sinceritatea si deschiderea. In schimb, gesturile de autoritate, forta si
dominare se fac cu palmele orientate in jos.
Controleaza-ti gesturile si ticurile nervoase. Nu te juca cu pixul, nu bate darabana pe marginea mesei,
nu iti trece mana prin par, nu-ti pune mainile la gura (decat cand casti) sau pe fata etc. Daca esti prea
surescitata, tine-ti mainile strans impreunate (nu incrucisate), fara sa ti le freci insa, sau ia notite pe un
carnetel.
Nu tine bratele si/sau picioarele incrucisate. Interlocutorul poate interpreta aceasta atitudine ca pe o
dezaprobare, nesiguranta, respingere, defensiva, nervozitate sau incordare.
Imbraca-te potrivit cu imaginea pe care doresti sa o impui despre tine, dar simte-te bine in hainele tale.
Daca te simti stinghera in ele, chiar si un costum Armani nu iti va oferi titlul de "cea mai bine imbracata
femeie de afaceri". Si tine cont de detaliile care alcatuiesc un look profesional.
Inregistreaza-ti vocea in timp ce citesti cu voce tare sau vorbesti cu cineva si asculta apoi caseta. Daca
nu esti multumita de ce auzi - cuvinte sacadate, balbaieli, pauze mari, sunete ascutite etc, fa exercitii de
dictie si respiratie ca sa iti imbunatatesti tonul si intonatia vocii.
Controleaza-ti tonul vocii in timpul discutiilor, mai ales cand sunt in contradictoriu. Cand simti ca te
enervezi, respira adanc si coboara incet vocea. Unui ton ridicat i se raspunde cu unul si mai ridicat si tot
asa pana la cearta. Daca insa vorbesti cu voce joasa, interlocutorul va fi obligat sa iti raspunda in acelasi
mod.
Chiar daca poate parea neobisnuit, fii atenta si la felul in care razi. Afacerile nu inseamna nici pe
departe sa te lipsesti de simtul umorului, ba chiar trebuie sa iti amintesti de el. Dar un ras prea zgomotos
sau care seamana cu un chitait nu face deloc o buna impresie.
Vorbeste pe muteste!
Iata cateva mici secrete care te ajuta sa citesti gandurile celor din jur si sa le comunici ceea ce
simti, fara multe vorbe...
Limbajul trupului - il folosim cu totii si, cateodata, spune despre noi mai mult decat insesi
cuvintele. Este modul nostru subconstient de a-i lasa pe ceilalti sa ne afle gandurile, folosind numai
cateva miscari sau o anume atitudine. Orice gest marunt, cum ar fi netezirea parului sau incrucisarea
picioarelor, poate spune despre noi mai mult decat un discurs intreg.
Strategii la locul de munca. In timpul unui interviu pentru obtinerea unui post, mesajele
transmise cu trupul pot face uneori o impresie mai puternica decat ceea ce spui. Specialistii considera ca
limbajul trupului este cel care ofera o idee generala asupra increderii in sine. Cei care nu-si privesc
interlocutorul in ochi trimit, de la inceput, semnale negative. Pare de necrezut, dar unii oameni uita pur si
simplu sa-si arate interesul fata de conversatie; daca sunt cu adevarat interesati, dau din cap, pastreaza
contactul vizual si, mai ales, nu… casca. O privire intensa poate fi interpretata ca agresiva sau prea
intima si, deci, stanjenitoare. Nici persoanele intepenite in fotoliile lor, cu fete impasibile, nu sunt cea mai
agreata priveliste. Incearca sa adopti o atitudine suficient de relaxata, cat sa te simti confortabil si sa ai un
comportament firesc. Cateva miscari ale mainii sunt binevenite, intrucat ele denota deschidere si
entuziasm. Ai grija sa nu exagerezi, deoarece miscarile prea ample sfarsesc prin a abate atentia de la
subiectul discutiei. O strangere de mana puternica face intotdeauna o buna impresie, in timp ce o mana
moale, fara vlaga, sugereaza timiditate.
Barbatii privesc adesea femeile in ochi, dar uita sa zambeasca, lucru care ii face sa para agresivi, iar pe
cea cu care vorbesc, sa se simta ca un obiect de studiu la microscop. Atingerile sunt si ele o arma foarte
puternica in spargerea barierelor, dar numai daca indeplinesc regula numarul unu: sa fie o atingere
usoara, ca un gest, pe crestet sau pe brat, cu urmarirea obligatorie a reactiei celuilalt. Interesul fata de
interlocutor poate fi interpretat si prin gesturi: femeile isi mangaie parul, barbatii isi indreapta cravata,
pantalonii sau sosetele. Pentru a afla cat de mult te place o persoana, apropie-te cativa centimetri, printr-
o miscare imperceptibila. Nu isi va da seama de ceea ce se intampla, dar daca este interesata de tine, va
sta pe loc.
Cele mai bune metode de a descuraja orice incercare de abordare nedorita sunt acelea de a privi intr-o
alta directie, de a te incrunta sau si mai bine, de a citi ceva sau de a-ti pastra castile unui walkman pe
urechi!
Cu ochii pe colegi
Privitul in ochii colegilor denota faptul ca esti prietenoasa si increzatoare, in timp ce evitarea privirii
celorlalti sau fixarea unui punct din podea le poate sugera ca ai prefera sa eviti discutia.
Mesaje negative
Gesturile care nu fac o buna impresie includ: pozitia incrucisata a bratelor sau a picioarelor, batutul
nervos al "darabanei" in masa, pacanitul pixului in timpul intalnirilor. Acestea indica nervozitate sau
plictiseala.
Semnale incurajatoare
Arata-ti interesul mentinand contactul vizual cu interlocutorul, aplecand usor capul intr-o parte, spre
inainte, pentru a-i arata ca asculti cu atentie si ca abia astepti sa auzi ceea ce ti se spune. Atentie insa la
mesajele mixte: picioarele incrucisate numai in zona gleznei, genunchii lipiti, inclinati in directia opusa
talpilor, si mainile framantate in poala indica o atitudine de nervozitate sau teama si, uneori, pot sugera
ca nu esti de acord cu ceea ce spune celalalt.
Jocul de picioare
Putem transmite semnale cu genunchii, gleznele, degetele si cu talpile picioarelor. De exemplu, un gest
de seductie adesea folosit de femei atunci cand sunt interesate de un barbat este acela al scoaterii
piciorului din pantof si al balansarii talpii goale.
Tactici de "dur"
Picior peste picior, cu o glezna odihnindu-se pe genunchiul celuilalt picior - gest ce denota o fire
competitiva si o atitudine inflexibila, incapatanata. Glezna este adesea prinsa cu mainile.
Plasa de siguranta
Pozitia asezat pe scaun, cu fata catre spatarul folosit ca o "pavaza" impotriva celorlalti - o personalitate
dominatoare, dar si dorinta de a se proteja de atacuri nedorite.
Eu sunt seful!
Un gest tipic masculin - intins pe speteaza, cu mainile sub ceafa, intr-o atitudine de superioritate
Asculta si tu:
vocea te tradeaza!
Pe ce ton vorbesti? Ascutit, arogant, emotionat? E greu sa-ti controlezi vocea, pentru ca, de obicei, nu te
auzi pe tine insati. Si daca pentru ochi, "oglinda sufletului", exista ochelari de soare negri, nici un artificiu
nu-ti ascunde vocea. Pana acum… .
de Ruxandra Rusan
"Alo?" Inutil sa continui! E suficient sa-i auzi vocea si stii: nu a dormit bine, e nervos, e fericit, e plictisit…
Vocea este un timbru al personalitatii, dar mai ales al starilor prin care treci. Ca un soi de muzica a
sufletului, vocea reflecta ceea simti si nu e mare lucru pentru cei care te asculta sa descifreze semnalele
ascunse ale tonului folosit. Vocea "alba", monotona, tradeaza tristete. Vocea joasa arata oboseala. Vocea
"plina" e glasul bucuriei si al asteptarii pozitive.
Dar mai exista si vocea puternica a femeii autoritare, sunetul metalic al celei pe care e mai precaut sa n-o
contrazici, murmurul lipsit de inflexiuni al depresivei, vocea plangacioasa care nu mai tace si te stoarce
de energie, taraitul mieros al celei obisnuite sa flateze cu sau fara temei. Vorbim asa cum suntem. La fel
ca scrisul sau amprentele, vocea noastra e unica si rareori confundabila.
Amprenta vocala
La radio, e imposibil sa confunzi vocea masculina, vibranta si flegmatica a lui Andrei Gheorghe cu vocea
carcotasului de Serban Huidu. Oricat ai incerca sa-ti schimbi glasul la telefon, e imposibil sa pretinzi ca
esti altcineva. Cuvintele pot minti. Vocea, aproape niciodata.
Felul in care vorbim e mai concludent decat un CV. Trei cuvinte si iti poti da seama daca interlocutorul tau
e oltean, ardelean, daca are cinci clase sau doctoratul in filozofie. Vocea noastra e determinata de mediul
in care ne-am format si in care traim, de educatia primita, de contextul in care o folosim. Ai observat,
vrand, nevrand, ca tot mai multi pusti "de cartier" renunta la vocale in favoarea unor sunete guturale (cu
rezonanta arabo-turca): "ftita" in loc de "fetita" sau "frite", in loc de "frate". Americanii vorbesc pe nas.
Asiaticii au un timbru sonor, francezii mai melodios si grav.
Afacere de familie?
Copiii isi formeaza stilul de vorbire imitandu-i pe cei mari. Asa se naste accentul, asa apar asemanarile
de stil si matricea lingvistica. De multe ori, vocea mamei este confundata la telefon cu vocea fiicei. Dar
oricat de apropiate ar fi doua timbre vocale, ele nu sunt niciodata identice. Vocea depinde si de rolul pe
care il avem in familie. Constientizeaza "pozitia" sociala pe care o detii si verifica-ti vocea, pentru a o
imbunatati, in caz de nevoie. Fetele prea ocrotite sau intimidate de parinti au tendinta sa vorbeasca
subtire, pisicos, chiar si la maturitate. O astfel de voce nu impune respect si nu ofera credibilitate.
Inregistreaza-te pe un reportofon (atentie, daca bateriile sunt pe terminate sau daca aparatul nu e de
calitate, va modifica timbrul vocal) si asculta-te cu atentie. Ideal este sa vorbesti calm, nu foarte grav, dar
nici pitigaiat, cu vocea "din piept", nu cu vocea "din gat".
Un timbru grav seduce, fascineaza, dar te face sa pari mai matura. Inainte de cel de-al doilea razboi
mondial, femeile nu isi permiteau sa aiba voci groase pana pe la 50 de ani, chinuindu-se din rasputeri sa
obtina un timbru de papusica. Azi, o voce firava si subtirica nu iti va aduce nici un avantaj. Femeile de
succes trebuie sa aiba voci moderate, grave, fara a deveni prea masculine. Nu incerca sa imiti. Gaseste
propriul echilibru intre feminitate si "duritate", este o marca pe care ti-o asumi pe termen lung, atat pe
teren social, profesional, cat si pe teren intim.
Barbatii… alto
Cu barbatii, lucrurile stau un pic altfel. In timpul pubertatii, apare productia de testosteron, care face
cartilajul de pe "marul lui Adam" sa devina mai dur si laringele coboara. In cazul nostru, nu au loc aceste
modificari. Exista si barbati care pastreaza toata viata vocea de copil. E jenant sa fii barbat in toata firea si
sa ti se spuna la telefon "sarut mana", dar si voi, dragii nostri, puteti face un efort pentru a va imbunatati
"vocalizele".
Fii ascultatoare!
Putini oameni sunt mandri de vocea cu care au fost inzestrati. Si de multe ori te resemnezi cu ceea ce ti-a
dat Dumnezeu, de parca ar fi vorba de genunchi prea ososi sau par rar.
In primul rand, sa stii ca nu te auzi asa cum te aud ceilalti vorbind. Tu nu percepi corect vocea "normala",
care ajunge la urechile ascultatorilor. Aminteste-ti ce soc ai avut cand ti-ai auzit pentru prima data vocea
inregistrata. Poate ca nici nu te-ai recunoscut. Ei bine, ascultandu-te mai des, vei sesiza greselile pe care
le faci, momentele cand ti-e jena sa recunosti ca e vorba de vocea ta. Corectura nu se face nici cu
bisturiul, nici cu implanturi de silicon. Nu poti schimba in mod radical vocea cu care te-ai nascut. Dar poti
sa faci imbunatatiri radicale, controlandu-ti respiratia. Am lucrat 2 ani in radio si am invatat trucuri care
mascheaza emotia, te ajuta sa comunici mai bine sensul unei afirmatii. In primul rand, daca esti cu aerul
pe terminate, nu esti credibila. Apoi, nu uita sa ar-ti-cu-lezi cuvintele. Si sa te joci cu intonatia lor. A urca
si a cobori vocea, a sugera tristete, a zambi (stiai ca zambetul "se aude"?) sunt artificii care te ajuta sa
transmiti nuante.
Intonatia functioneaza in vorbire ca semnele de punctuatie in scris. Este o adevarata arta sa gasesti
cantitatile corecte, pentru a nu fi nici plata, nici teatrala. Inspira o cantitate mare de aer, va da putere
frazei. Pentru o respiratie toraco-abdominala corecta, relaxeaza-te. Nu sta cu bratele incrucisate, tine
spatele drept si umerii relaxati. Nu vorbi niciodata tinand telefonul intre ureche si umar, vocea va suna
sugrumata si distorsionata. Evita un scaun prea jos si un birou prea inalt. Daca stai intr-o incapere cu aer
conditionat, bea apa, pentru a evita sa ti se usuce gura. Emotia este responsabila si ea de acest
fenomen. De aceea, atunci cand ai de facut o prezentare sau cand ai de purtat o discutie cu cineva care
te intimideaza, asigura-te ca ai la indemana un pahar cu apa plata, care te va scoate din incurcatura.
Pentru a se asigura ca publicul urmareste discursul, vorbitorii de succes se folosesc de tehnici de captare a
atentiei. Acestea au rolul de a ajuta la castigarea publicului la inceputul unei cuvantari, dar si de a-i pastra atentia
intregul parcurs. Strategiile de captare a atentiei folosesc atat limbajul verbal cat si limbajul nonverbal.
Tehnicile care folosesc limbajul verbal sunt destul de limitate, cu toate ca la prima vedere pare mai facil
sa se atraga atentia prin ceea ce se spune. Ele pot fi utilizate cu precadere in partea introductiva.
Glumele sunt o solutie usor de folosit in introducere, intrucat ele induc o stare de relaxare in randul
audientei, atragand dupa sine si bunavointa acesteia. De asemenea, se castiga atentia, intrucat a incepe sa vorbesti
despre ceva serios intr-un registru hazliu nu este ceva uzual. In cazul in care vorbitorul isi incepe discursul cu o
gluma, este de dorit ca aceasta sa aiba legatura cu subiectul, fara insa a fi deplasata, agresiva sau sa intre in
contradictie cu ce va spune.
Prezentarea atipica este o alta modalitate de castigare a atentiei si bunavointei. Intr-o lume obisnuita cu
formula clasica "Buna ziua! Ma numesc..." orice alta modalitate de prezentare iese in evidenta, atragand interesul
celor care asculta. Chiar si modificarea formulei de salut cu arhaicul "Ziua buna!" starneste senzatia de nou, fara a
deranja. La fel ca si in cazul glumelor, nu este indicat ca prezentarea sa fie ostentativa, pentru ca atrage antipatie.
Parasirea subiectului este o tehnica folosita de vorbitorii care au experienta. Daca in timpul cuvantarii cel
care vorbeste "uita" pentru un moment ce are de gand sa spuna, trecand la cu totul altceva, interesul publicului va fi
recastigat. Este suficient ca un membru al auditoriului sa fie luat ca martor ("Sunt convins ca si domnisoara blonda
din randul al treilea este de acord ca...") pentru castigarea interesului. Experienta este necesara deoarece cea mai
mica depasire a limitei, poate provoca un efect invers celui dorit.
Avand in vedere ca are mai multe elemente care il compun, limbajul nonverbal ofera mai multe
posibilitati de captare a atentiei. Orice gest socant, orice inflexiune a vocii sau rupere de ritm atrag atentia.
Gestica ofera nenumarate cai de captare a atentiei. O simpla bataie din palme sau pocnirea din degete sunt
gesturi care nu sunt intalnite in mod uzual la un vorbitor. Din acest motiv, ele au rolul de a aduce un lucru nou,
atractiv. In momentul folosirii gesturilor pentru a atrage atentia trebuie sa se ia in calcul si ceea ce se spune in acel
moment, pentru a nu crea contradictii. De asemenea, este important ca gestul sa nu fie exagerat, ostentativ sau
jignitor.
Mimica poate fi un element important atat pentru captarea atentiei cat si pentru pastrarea acesteia, mai ales
atunci cand publicul este suficient de aproape pentru a observa trasaturile vorbitorului. O incruntare usoara sau un
rictus lejer trezesc interesul, chiar daca in mod uzual nu sunt lucruri de dorit intr-un discurs. Tocmai lipsa de
dezirabilitate le face sa fie atractive, insa orice accentuare a lor poate starni nervozitate si reactii adverse.
Ruperile de ritm ofera posibilitati mari de atragere a publicului. Fara a interveni brusc, ele accentueaza
importanta anumitor parti ale discursului. Schimbarea de ritm se face treptat pentru a nu deranja, dar nu foarte lent,
pentru a putea fi perceputa.
Cresterea sau scaderea volumului este una dintre cele mai usoare posibilitati de captare a atentiei. Fara a
cadea in extreme (publicul trebuie sa auda tot ce se spune, dar nu trebuie agresat prin strigate) vorbitorul poate
accentua ceea ce este important.
Tonul folosit este, de asemenea, o arma a vorbitorului. Intreruperea momentelor de vorbire pe un ton
entuziast cu momente in care este folosit un ton calm atrage atentia asupra acestora din urma. Similar se intampla cu
oricare intercalare de tonuri, accentul fiind pus pe vorbirea pe un ton diferit de cel pe care vorbitorul il utilizeaza in
mod uzual.
Momentele de tacere capteaza atentia intr-un mod specific. O pauza bine calculata are rolul de a trezi in
randul publicului o usoara neliniste, intrucat pentru moment se da senzatia de pierdere a controlului. Important este
ca in aceste momente de pauza auditoriul devine curios, dorind sa stie ce se intampla. Este esential ca pauza sa nu fie
prea lunga pentru a nu induce sentimentul de nesiguranta, dar nici prea scurta pentru a trezi curiozitatea si
sentimentul ca ceva urmeaza sa se intample.
Este important de retinut ca strategiile de captare a atentiei pot fi folosite si impreuna, acest fapt crescand
marja de siguranta a atingerii scopului propus. De asemenea, ele au doar rolul de a accentua anumite momente.
Utilizarea exagerata a acestor tehnici risca sa provoace senzatia de agresivitate