Sangele omului este compus din doua elemente esentiale: partea lichida

alcatuita din apa, din substante organice si minerale solubile si partea

solida alcatuita din elemente celulare (globule rosii, globule albe
si trombocite). In situatia in care sangele recoltat din vena pacientului
este introdus intr-o eprubeta se coaguleaza dupa cateva minute. Apoi
acesta se separa intr-un strat lichid, superior, care se numeste ser si intr-un
strat inferior, solid care este cheagul. Daca in eprubeta in care s-a recoltat
sangele se adauga o substanta anticoagulanta (prin care se impiedica
coagularea sangelui) atunci sangele nu se mai coaguleaza, dar se separa
tot in doua straturi: stratul superior, lichid constituit din plasma si stratul
inferior, solid, constituit din elementele celuare necoagulate.
Din aceste doua componente ser si plasma sanguina se vor efectua
principalele analize medicale biochimice si serologice. Din elementele
celulare sanguine se realizeaza analizele hematologice. Analizele
hematologice cerceteaza numarul, forma, caracteristicile si compozitia
elementelor celulare ale sangelui.
Cuprins articol
1. Generalitati
2. Hematocritul
3. Hemoglobina
4. Numaratoarea hematiilor (eritrocitelor)
5. Numaratoarea globulelor albe
6. Formula leucocitara
7. Numaratoarea trombocitelor
8. Timpul de coagulare (T.C.)
9. Timpul de sangerare (T.S.)
10.
Timpul Howell sau timpul de recalcifiere a plasmei
11.
Timpul Quick sau timpul de protrombina
12.
Viteza de sedimentare a hematiilor sau a eritrocitelor
(VSH)
13.
Analiza grupelor de sange
P
Remedii cu efect rapid
Homeogenezis
Hematocritul
Sus
Reprezinta masa de hematii (globule rosii) dintr-un anumit volum
de sange. Procedeul consta in recoltarea sangelui dintr-o vena,
apoi acesta se combina cu o substanta antiocoagulanta si se
repartizeaza intr-un tub de sticla foarte ingust, care se
centrifugheaza puternic la o centrifuga. In urma acestei operatii
se observa separarea sangelui in stratul superior (plasma) si
stratul inferior, format din globule rosii, care constituie
hematocritul.

Hematocritul se poate defini ca fiind volumul stratului de globule

rosii (in procente) fata de volumul total al sangelul din tubul de
sticla.
Valori
normale ale
hematocritului:
la
barbati
=
40-48%
la
femei
=
36-42%
la
copii
2-15
ani
=
36-39%.
Cresterea hematocritului se intalneste rar, cand se pierde multa
apa din corp prin transpiratie, prin febra, prin varsaturi
(deshidratare) precum si in boala care se caracterizeaza prin
cresterea exagerata a numarului de globule rosii (poliglobulie).
Scaderea hematocritului se observa in anemii, in pierderea de
sange sau cand se consuma multe lichide inainte de recoltarea
sangelui. Hematocritul, alaturi de numaratoarea globulelor rosii si
de dozarea hemoglobinei, ajuta la punerea unui diagnostic mai
precis de anemie.
Hemoglobina
Sus
Culoarea rosie a sangelui, respectiv a globulelor rosii este data de
o substanta chimica care contine un pigment pe baza de fier,
numit hemoglobina. Aceasta substanta are capacitatea de a fixa
oxigenul din aer la nivelul plamanilor, pe care apoi de a-l
transporta
in
tot
organismul,
la
celule.
Scaderea cantitatii de hemoglobina indica o anemie si acest fapt
se datoreaza fie reducerii continutului globulelor rosii in
hemoglobina, fie scaderii numarului de globule rosii. Sunt oameni
cu un numar aproape normal de globule rosii, dar acestea contin
hemoglobina putina, situatie care se intalneste in asa-zisele
anemii hipocrome. Exista si cazuri de anemii hipercrome, in care
cu toate ca sangele contine hemoglobina in limitele normale,
anemia se datoreaza scaderii numarului de globule rosii (hematii).
Hemoglobina se exprima fie in procente la 100 ml sange, fie in
grame
la
100
ml
sange.
Valori
normale ale
hemoglobinei:
la
barbati
=
13-16
g
la
100
ml
sange
- la femei = 11-15 g la 100 ml sange.
Numaratoarea hematiilor (eritrocitelor)
Globulele rosii pot fi numarate la microscop. Pentru aceasta este
nevoie de o picatura de sange recoltata de la un deget sau
din vena. Numaratoarea se face pe un volum foarte mic de sange,
iar rezultatul se raporteaza la 1 mm cub de sange.
Valori
normale ale
numarului
de
globule
rosii:
barbati
=
4,2-5,6
milioane
pe
1
mm
cub

femei
=3,7-4,9
milioane
pe
1
mm
cub
- copii (1-5 ani)= 4,5-4,8 milioane pe 1 mm cub.
O scadere sub 4 milioane de eritrocite la barbati si 3,5 milioane
la femei indica o anemie, care trebuie tratata. Anemiile sunt
produse de numeroase cauze: pierderi mari de sange (hemoragii),
boli
infectioase
acute
si
cronice,
boli
produse
de paraziti, intoxicatii cu diferite substante chimice, lipsa de fier si
de vitamine,
subalimentatie
etc.
Cresterea numarului de globule rosii peste 5,5-6 milioane pe 1
mm cub se intalneste in pierderile mari de apa (deshidratare) si in
poliglobulie (eritrocitoza), boala rara.
Numaratoarea globulelor albe
Sus
Tehnica de numarare a globulelor albe (leucocite) este similara ca
si in cazul globulelor rosii, dar numarul leucocitelor din sangele
uman
este
mult
mai
mic.
Valori
normale ale
numarului
de
globule
albe:
la
adulti
=
4000-8000
pe
1
mm
cub
- la copii (1-6 ani) = 4000-1000 pe 1 mm cub.
Un numar crescut de leucocite (leucocitoza) se intalneste in
infectiile acute cu microbi sau paraziti, in infectiile cronice si in
general in toate bolile insotite de febra. Leucocitoza este un
mijloc natural de aparare a organismului deoarece prin
mobilizarea unui numar mare de leucocite care au rolul de a ucide
si fagocita microorganismele
patogene,
organismul
lupta
impotriva
infectiilor.
Un numar foarte crescut de leucocite peste 20.000/mm cub se
intalneste atat in ale bolile sangelui cat si in infectii deosebit de
grave, peritonite, septicemii,
etc.
Scaderea numarului de leucocite sub 3000/mm cub se intalneste
in unele infectii cu virusuri, in anemii, organisme tarate fara
capacitatea de a mai lupta impotriva infectiilor, in imbolnavirea
maduvei osoase - structura responsabila cu producerea acestora.
Formula leucocitara
Sus
Globulele albe din sange nu sunt toate la fel fiind foarte variate ca
forma, structura si functii. Dupa modul in care ele se coloreaza cu
colorantii s-au descris mai multe tipuri de globule albe, fiecare
avand un anumit rol in organism si o semnificatie. In cele ce
urmeaza vom descrie numai patru tipuri de leucocite, dintre cele
mai importante, care se exprima in procente.
Polinuclearele sau granulocitele neutrofile
Reprezinta procentul cel mai mare de leucocite din sange.
Cresterea numarului de neutrofile se intalneste in bolile

infectioase acute, de obicei atunci cand creste si numarul de

leucocite.
Scaderea procentului de neutrofile se produce in bolile infectioase
cronice. Este o scadere relativa prin cresterea procentului altor
tipuri de leucocite.
Polinuclearele sau granulocitele eozinofile
Sunt in procent crescut mai ales in bolile produse de paraziti si
in bolile alergice.
Monocitele
Monocitele se gasesc crescute in bolile produse de virusuri si in
unele boli de sange.
Limfocitele
Limfocitele in procent mare se intalnesc in bolile cronice, in bolile
virale
si
bolile
de
sange.
Scaderea relativa a limfocitelor are loc in bolile care cresc
numarul de granulocite neutrofile.
Numaratoarea trombocitelor
Sus
Trombocitele cele mai mici elemente solide ale sangelui, au rolul
important de a produce coagularea (inchegarea) sangelui. In caz
de hemoragie, prin leziuni ale vaselor sanguine, trombocitele se
aduna in gramezi si contribuie, pe langa alte mecanisme la
formarea cheagului si inchiderea ranii si deci la oprirea
hemoragiei.
Valori normale ale trombocitelor: 150 000-300 000/mm cubi.
Scaderea trombocitelor sub 80 000- 100 000 pe 1 mm cub
predispune la sangerearea vaselor sanguine, chiar dupa leziuni
foarte mici. De aceea, inainte de orice operatie, se recomanda
numaratoarea trombocitelor.
Din contra, cresterea numarului de trombocite, peste 400 000
poate predispune coagularea accentuata a sangelui chiar in
interiorul corpului, impiedicand circulatia in vase, cu producerea
de
cheaguri, infarcte,
tromboflebite, accidente
vasculare
cerebrale, etc.
Timpul de coagulare (T.C.)
Clasic pentru a aprecia puterea de coagulare a sangelui in cazul
unei hemoragii sau in vederea unei operatii chirurgicale, se
determina t.c. dupa cum urmeaza: se recolteaza o picatura de
sange din pulpa degetului, se pune pe o lama de sticla si se
cronometreaza timpul care a trecut pana la coagularea sangelui.
Valori normale ale timpului de coagulare sunt de: 8-12 minute.
Depasirea acestui timp (T.C. crescut) arata ca, coagularea
sangelui se face cu intarziere, fapt ce poate predispune la

sangerari,
la
hemoragii.
Un T.C. scazut (sub cinci minute) indica o coagulare anormal de
rapida a sangelui putand duce la coagularea sangelui chiar in
vasele sanguine, asa cum se intampla in unele infectii microbiene.
Timpul de sangerare (T.S.)
Este o analiza care se efecteaza tot in scopul cercetarii puterii de
coagulare a sangelui. Analiza nu se face pe lama, in afara corpului
ci chiar pe organismul omului. Cu un ac se inteapa usor
lobul urechii astfel incat sa iasa o picatura de sange, apoi se
cronometreaza timpul care trece pana cand intepatura nu mai
sangereaza.
Valori normale ale timpului de sangerare: 3-4 minute.
Prelungirea T.S. indica o perturbare in mecanismul de coagulare
a sangelui, cu tendinta la hemoragie.
Timpul Howell sau timpul de recalcifiere a plasmei
Sus
Analiza se face cand medicul suspecteaza o tulburare in
coagularea sangelui mai ales dupa tratament cu substante
anticoagulate (trompostop, heparina, etc.). Depasirea dozei
acestor medicamente poate scadea capacitatea de coagulare a
sangelui, fapt ce predispune la hemoragii. Rezultatul analizei se
exprima in timpul necesar pentru coagularea plasmei, dupa ce i sa
adaugat
o
cantitate
de calciu.
Valori normale ale timpului Howell: 60-120 secunde.
Timpul Quick sau timpul de protrombina
Sus
Exploreaza capacitatea de coagulare a sangelui. Intr-o eprubeta
peste plasma bolnavului se adauga un reactiv special si se
cronometreaza timpul, in secunde, necesar pentru coagularea
plasmei. Rezultatele se mai dau si in procente de activitate
a protrombinei.
Valori normale ale timpului Quick: 12-15 secunde sau 80-100%.
Valori scazute alte timpului Quick se intalnesc in numeroase boli
(boli de sange, boli de ficat), in lipsa vitaminei k,dupa un
tratament cu medicamente anticoagulante, cu aspirina, salicilati,
etc.
In afara de analizele mentionate, in vederea stabilirii mai precise
a cauzelor care perturba coagularea sangelui, medicul mai poate
recomanda si alte analize. Toate aceste analize sau "probe de
coagulare" a sangelui se fac cand se suspecteaza diferite boli in
care coagularea sangelui este ori prea lenta, fapt ce predispune la
hemoragii, ori prea rapida, situatie care favorizeaza formarea de
trombi in vasele sanguine. De asemenea, aceste analize se mai

fac si inaintea operatiilor chirurgicale, pentru a se stabili daca nu

exista riscul unei hemoragii, la persoanele care prezinta sangerari
repetate din cavitatea nazala (epistaxis), gingii (gingivoragii),
etc.,
precum
si
la
bolnavii
sub
tratament
cu
medicamente anticoagulante pentru a urmari efectul acestora.
Viteza de sedimentare a hematiilor sau a eritrocitelor
(VSH)
Este o analiza simpla care se bazeaza pe proprietatea globulelor
rosii de a sedimenta, de a se depune intr-un tub de sticla dupa ce
sangele recoltat din vena a fost amestecat cu o substanta
anticoagulanta. VSH se deosebeste dehematocrit prin faptul ca
sangele se separa spontan dupa un oarecare timp in plasma si
globule rosii, fara ca sa fie centrifugat in prealabil. Daca un tub
subtire, inalt de 200 mm, se umple cu sange si se mentine in
pozitie verticala timp de o ora si apoi doua ore, se observa cum
deasupra se separa plasma. Valoarea VSH se socoteste dupa
numarul de mm de plasma separata intr-o ora si in doua ore.
Valori normale ale vitezei de sedimentare a hematiilor:
- la barbati = 3-10 mm, la o ora; 5-15 mm la 2 ore
- la femei = 6-13 mm la o ora; 1-20 mm la 2 ore
la
copii
mici
=
7-11
mm
la
o
ora.
Cu cat creste inaltimea plasmei separate si cu cat scade inaltimea
stratului inferior compus din globule rosii, cu atat valoarea VSH
este
mai
crescuta,
mai
mare.
Cresterea VSH se intalneste in numeroase boli. Din aceasta
cauza, o crestere a VSH nu este specifica si nu poate pune un
diagnostic de boala ci arata medicului ca undeva in organism
exista o infectie acuta sau cronica, o boala cronica neinfectioasa
sau o dereglare a functiei normale a unor organe interne (ficat,
rinichi,
plamani,
etc.).
VSH este o analiza de orientare si numai medicul se pricepe sa
caute
dintre
sutele
de
cauze
pe
cea
care
a
produscresterea peste
normal
a
valorii
VSH.
Cresterea VSH peste 40-50 mm la ora constituie un semnal de
alarma, chiar in lipsa altor simptome de boala. In acest caz,
repetarea analizei dupa doua saptamani este absolut necesara.
Dupa cum valorarea VSH scade, se mentine sau creste, medicul
isi poate da seama si de evolutia bolii. Dar VSH poate creste si in
unele conditii fiziologice, asa cum s-a constatat la femei
in perioada menstruala sau dupa luna a patra de sarcina, ori la
persoanele mai in varsta. Exista si persoane care toata viata au
VSH moderat crescut (20/40 mm) fara sa aiba vreo boala constitutional. Totusi cresteri foarte mari ale VSH se intalnesc in

aproape toate infectiile acute microbiene si virale, intuberculoza,

in reumatism, in anemie, in unele boli parazitare, in boli hepatice,
ale rinichilor, in boli tumorale, etc.
Analiza grupelor de sange
Sus
Globulele rosii (eritrocitele) din sangele uman difera din punct de
vedere imunologic. Ele se deosebesc de la o persoana la alta prin
prezenta sau absenta unor substante chimice speciale, care se
regasesc atat pe suprafata eritrocitelor cat si in serul sanguin. Pe
baza acestor deosebiri in compozitia sangelui, oamenii au fost
impartiti in mai multe grupe sanguine. Dar in mod obisnuit, in
laborator se analizeaza numai doua sisteme de grupe sanguine
sistemul OAB si sistemul RH.
Sistemul OAB
Sistemul OAB cuprinde patru grupe sanguine. Cu exceptia grupei
0(1) globulele rosii contin o substanta cu rol de antigen numita
aglutinogen. Pe de alta parte, serul oamenilor, cu exceptia grupei
AB(IV), contine alta substanta cu rol de anticorpi (aglutinina).
Exista doua aglutinine: anti-A si anti-B. Venirea in contact a
antigenelor A si B cu aglutininele respective (anti-A si anti-B)
produce aglutinarea (alipirea una de alta) globulelor rosii.
Este deci foarte important ca atunci cand se fac transfuzii de
sange sa nu se intalneasca antigenul A cu anticorpii anti-A si
antigenul
B
cu
anticorpii
anti-B.
Sangele
persoanelor
din
grupa
sanguina
0(I)
neavand antigene (aglutinogene) i s-a spus si gange de grupa
zero (0). De aceea aceste persoane au fost numite "donatori
universali" de sange, pentru ca sangele lor poate fi donat la
subiectii care poseda alte grupe sanguine de sange, fara teama
de a se produce accidente de transfuzie. Iar persoanele care
apartin grupei de sange AB (IV) neposedand in serul lor anticorpi
(aglutinine) care sa se uneasca cu aglutinogenele, pot primi
sange de la subiectii cu alte grupe de sange, de aceea au fost
numiti
"primitori
universali"
de
sange.
Stabilirea grupelor sanguine este necesara pentru a se putea sti
in cazuri de boli si accidente grave, ce grupa de sange are
bolnavul sau accidentatul pentru a i se face transfuzia cu sange
din grupa potrivita. Transfuzia sanguina facuta cu sange nepotrivit
cu grupa persoanei tratate poate produce accidente grave de
transfuzie. Grupa sanguina cea mai intalnita la noi in tara este AII
urmata in ordine descrescatoare de 0I, BIII si ABIV.

Grupele

umane

Prezen
ta
Denumireag
anigen
rupei
ului pe
sanguine
globule
le rosii

0 sau I

A sau II

B sau III

Nu are

sanguine

in

sistemul

De la
cine
se
poate
primi
sange

La
cine
se
poate
da
sange

Anti-A si
Anti-B

Numai
de la
grupa
0

La
toate
grupele
(donat
or
univers
al)

Anti-B

De la
grupa
0 si A

Numai
la
grupa
Asi AB

Anti-A

De la
grupa
0 si B

Numai
la
grupa
B si AB

Prezent
a
anticorp
ilor in
ser

OAB

De la
toate
Numai
grupele la
AB sau IV
A si B
Nu are
(primit grupa
or
AB
univers
al)
Toate persoanele au obligatia sa aiba trecuta grupa
sanguina pe cartea de identitate, pe carnetul de
conducere
auto
sau
pe
pasaport.
Deoarece grupele de sange se mostenesc de la parinti si
nu se schimba in timpul vietii, in unele cazuri se poate
stabili paternitatea unui copil. Dar pentru aceasta este
necesara si analiza altor grupe sanguine, lucru foarte
dificil care se face numai in laboratoare specializate in

filiatie. Desi s-au facut unele speculatii, stiinta nu a

dovedit ca ar exista anumite calitati sau defecte ale
oamenilor in legatura cu apartenenta lor la o grupa sau
alta de sange.
Sistemul Rh
Sistemul Rh - prescurtarea Rh provine de la o specie de maimute
(Rhesus) la care s-a descris prima data factorul Rh. Pe baza
sistemului Rh, globulele rosii umane au fost impartite in doua
tipuri: cele care poseda antigenul sau factorul Rh (Rh pozitive) si
cele care nu poseda acest antigen (Rh negative). Persoanele care
au acest factor in sange se numesc Rh pozitive si reprezinta circa
85% din populatie, iar restul persoanelor de 15% care nu au acest
factor se numesc Rh negative. In mod normal nu exista anticorpi
(aglutinine anti-Rh) in serul uman care sa aglutinizeze propriile
globule rosii ale persoanelor Rh pozitive. Deoarece globulele rosii
ale persoanelor Rh negative nu contin factor Rh, sangele acestora
poate fi transfuzat la persoanele Rh pozitive fara nici o teama,
caci lipsind factorul Rh, nu pot luanastere nici anticorpii
(aglutinina anti-Rh). Dar in cazul unei transfuzii cu sange de la o
persoana Rh pozitiva, la o persoana Rh negativa, in corpul acestei
persoane se produc in mod artificial anticorpi anti-Rh, care cu
ocazia unei a doua transfuzii cu sange Rh pozitiv, produc
aglutinarea globulelor rosii ale donatorului, cu complicatii grave.
Acelasi lucru se poate intampla si cand o femeie Rh negativa
este insarcinata, copilul fiind Rh pozitiv.
Cu ocazia sarcinii, a nasterii, a avortului, sangele copilului trece
prin placenta in sangele mamei dand nastere la anticorpi anti-Rh.
Iar in timpul celei de-a doua sarcini acesti anticorpi ai mamei se
combina cu globulele rosii ale fatului pe care le distruge
(hemoliza), provocandu-i icter si anemie grava. Daca si mama si
sotul sunt Rh negativi nu este nici un pericol pentru copil.
De asemenea, daca ambii soti sunt Rh pozitivi nu se produc
anticorpi anti-Rh si daca nu exista nici un fel de urmari neplacute
pentru copil. O mama Rh negativa care are un sot Rh pozitiv
poate da nastere unui copil Rh pozitiv in 85% din cazuri si unui
copil Rh negativ in 15% din cazuri. Daca copilul este Rh negativ,
ca si mama, nu are nici o importanta pentru nasterile urmatoare.
Dar daca copilul este Rh pozitiv (ca si tatal) atunci el poate cu
ocazia primei nasteri sa-si imunizeze mama (Rh negativa) cu
anticorpi anti-Rh ca si in cazul unei transfuzii cu sange Rh pozitiv.
In acest caz, copiii Rh pozitivi nascuti ulterior vor avea de suferit
de complicatiile amintite. De aceea, toate femeile gravide trebuie
sa-si faca analiza pentru factorul Rh, iar in cazul in care ele sunt
Rh negative trebuie sa-si faca Rh-ul si sotii. Daca sotii sunt Rh

pozitivi, atunci ele sunt luate in evidenta pentru observatie si

tratament in vederea preintampinarii complicatiilor ce ar putea
apare la copii. Tot in scopul preintampinarii acestor complicatii se
determina Rh-ul la fetele care urmeaza sa faca transfuzie de
sange. Daca ele sunt Rh negative trebuie sa primeasca un sange
identic. Pentru ca daca primesc sange Rh pozitiv ele vor forma
anticorpi anti-Rh, care vor actiona asupra copilului atunci cand
vor fi gravide. In unele situatii, mama Rh negativa cu copil Rh
pozitiv poate avea anticorpi anti-Rh nu numai in sange ci si chiar
in lapte, in acest caz se contraindica alaptarea copilului.