Ce este este,ce nu este, nu este,asta este !

Nu va puneti mintea cu toti prosti pentru ca a lor este permanent odihnita.

Cainii latra,caravana trece ,dar nici prea departe nu ajunge.
Chiar si-o nuca de mananca, merge omul si se culca
Intr-o minte ingusta se sugruma si cea mai tare ideie (din Legile sperantei)
Mintile sunt ca parasutele : functioneaza numai cand sunt deschise (din Legile sperantei).
Desi americanii au ajuns pe luna inca din1969, nu s-au obosit sa instaureze si aici democratia si
drepturile omului si asta intrucat pe luna nu exista nici o picatura de petrol !
Nu exista pranz gratuit ; totul se plateste,mai curand sau mai tarziu.
Cine zambeste atunci cand lucrurile merg prost insemneaza ca s-a gandit deja pe cine sa dea vina.
Adevarata avere a unui om este binele pe care il face in aceasta lume.
Cea mai infidela amanta a omului este Speranta. Te inseala zilnic si totusi traiesti cu ea toata viata.
Facultatea te invata cum sa inveti ; specialist,om de stiinta ,ori savant nu poti ajunge decat invatand.
Daca incerci sa ajungi meserias invatand numai din practica,la locul de munca, atunci o sa ajungi o
buna masina care,pe masura ce o utilizezi, se uzeaza,se invecheste,pana cand nu mai este buna de
nimic.
In ziua de azi,evaziunea fiscala este un sport practicat de elita societatii,in care oamenii simpli au
voie sa asiste, dar legati la ochi.
Este imposibil de a face ceva impermeabil la prostie, pentru ca prostii snt foarte ingenioi. (din
Legile competentei)
Cine deine aurul stabilete regulile. (din Legile managementului)
Orice este posibil daca nu tii despre ce vorbeti si cui sa vorbesti. (din Legile managementului)
In orice institutie exista o persoana care tie tot ce se intimpla aici ; aceasta persoana trebuie data
afara. (din Legile managementului).
In conditii speciale de atractie universala si sforarie generala, caderea celor din virful ierarhiei
administrative se poate face si pe orizontala (din Legile firii).
Un gram de imaginaie valoreaz cit un kilogram de competenta. (din Legile competentei)
Fiti ingaduitori cu autorul acestor randuri,pentru ca este ma putin vinovat cel care a incercat sa faca
ceva si n-a reusi pe deplin decat toti cei care si-au propus sa nu faca nimic si au reusit perfect.
Nu te certa niciodata cu un prost. Te va aduce la nivelul lui si te va bate cu experienta !
Cel mai mare duman al omului este ndoiala. Ea i submineaz elanul i i consum inutil
ceara existenei, arzndu-i inutil fitilul destinului printre draperiile de bezn ale ignoranei

Dac!
Dac am putea opri viaa pentru a depi fr suferin impasurile destinului, tot aa cum ne
oprim respiraia pentru a traversa zone urt mirositoare, sau pentru a scpa de nec, pentru a nu ne
face simit prezena , sau a nu deranja pe ceilali, am gusta cu adevrat fericirea nu numai
firimiturile ei.
Suferina este puntea ce face posibil trecerea dintre dou podeste de respiro. Dedesubt
vltorile ameitoare i amenintoare ridic ceuri de nelinite i vacarm asurzitor ,acoperind
imaginea malurilor salvatoare. Deasupra seninul strbt...ut de zborul lin al stpnilor vzduhului
coboar lumina linitii. Uitm astfel de unde am pornit i doar gndul c vom ajunge la liman
rmne s ne nsufleeasc. Privind seninul cerului ne cptm puterea, pacea i ncrederea, sau cel
puin aa ar trebui s fie..
De ce, din ce n ce mai des, am senzaia c timpul nostru se prvlete nvalnic, ca apele
cascadelor, spre ceurile trecutului, cnd comemorm fiine cu valoare de simbol? De ce impresia de
srcie este mai puternic cnd remarcm lipsa din preajm a acelor repere cotidiene de valoare ce
ddeau savoare vieii noastre? Timpul nu iart i nu restituie nimic din ce cerne prin sita sa de
umbr i uit...are. Toate se prvlesc spre adncuri de memorie, tcere i trist nostalgie, aflate pe
fundul mrii singurtii. Sclipesc, din cnd n cnd, aduse la suprafa de cte o furtun
sentimental, n razele gndului, spre a se reaeza, tcut, pe patul din nisipul amestecat al
clepsidrelor sparte. Voci , chipuri, stri i situaii, se ntreptrund confuz, ntrerupnd scnteietor
rutina zilnic i atunci, cu privirile dincolo de orizont, avem senzaia c, retrim, revedem, sau
auzim, ce a mai fost cndva. Rspundem cu gesturi reflexe, oftat, sau zmbete, cu aparen stranie,
celor ce ne observ, relundu-ne drumul spre porile de sit ale destinului. Mereu mai puini i mai
singuri, socotind ce a mai rmas din ce a fost, ce am pierdut din ce prea fr de sfrit, plutim
fantomatic, nainte.