VEDERE DUHOVNICEASCA

Continand douazeci de cuvinte ale unui calugar aghiorit anonim, care se numeste
Deznadajduit, in care descrie cu acrivie, din cele cate prin experienta a aflat si a
patimit, felul inceperii si indrumarea pentru inaintare si desavarsire fara ratacire a
lucrarii nesfarsite a mintii, data de sus Cuviosilor Parinti bineplacuti lui Dumnezeu
si numita

RUGACIUNEA MINTII
Ca s-o aiba la indemana cei ce doresc sa inceapa aceasta sfanta lupta a grabnicei
intrari (prin lupte) in imparatia cereasca a lui Hristos Dumnezeu.

Anul mantuirii 1851 in Sfantul Munte al Atosului.

Prolog
Sfantul Nicodim Aghioritul, in cartea sa Slujba Sfintilor Parinti Aghioriti, aduce laude nu
numai sfintilor cunoscuti, care s-au sfintit in manastirile, in schiturile, in chiliile
sihastrilor si-n crapaturile pamantului, pe care ii numeste cu numele lor, ci aminteste si
multimea cuviosilor necunoscuti, a celor fara de nume, pe care numai Dumnezeu i-a
cinstit cu sfintirea, deoarece s-au rugat sa ramana necunoscuti si sa fie uitati de oameni.
Smerenia lor i-a condus la aceasta. Intr-adevar, in pamantul binecuvantat al pustiurilor
Sfantului Munte au fost inmormantate trupuri sfinte, si inchinatorul care trece pe acolo
fara sa ia seama este surprins de adieri pline de buna mireasma. Este vorba de Cuviosi
care au trait si au adormit in Domnul necunoscuti. Am facut personal experienta acestor
sfinti nevazuti cand, in tmeretea mea, scriam: "Existente cu fata ca de ceara' livide si
nobile, care au jertfit totul si, pentru a-L castiga pe Hristos, au sfintit tot ce era
nefolositor si de aruncat si au ars cu flacara lor insile, linistit, cu pace, care respirau in
genunchi in colturiie intunecoase si umede ale cuiburilor lor, suflete curate, de care
lumea nu era vrednica". Au venit necunoscuti in mijlocul necunoscutilor, straini si
exilati, trecand in cealalta parte a luminii dumnezeiesti, de la moarte la viata, fara
zgomot, cu multa cuviosie, singuri, smeriti si necunoscuti, invrednicindu-se sa fie vii
chiar daca vor si muri (Intre cer si pamant).
Trupurile acestor cuviosi sfinti raspandesc mireasma de bun miros de sub pamant. intradevar, "fior sfant il cuprinde pe cel care strabate cararile acestea sfinte care duc spre
chilia vreunui sihastru atunci cand se gandeste ca acestea au fost deschise de pasii cuviosi
ai sfintilor "care binevestesc pacea si bunatatile imparatiei lui Dumnezeu". Locurile
acestea neindnate sunt nascute din minuni, iar cel curat cu sufletul, caruia i se ofera rarul
prilej de a umbla pe aceste locuri sfinte, primeste minunandu-se adieri de buna mireasma
din sfintele moaste ale martirilor nesangerosi ai sfintei noastre credinte care s-au nevoit in
acest pustiu..." (Monahul Theoklit Dionisiatul, Sfantul Nicodim Aghioritul).
Trebuia sa-l pregatesc cu cele de mai sus pe iubitul cititor frate in Hristos, ca sa prezint
cartea de fata ca lucrare a unui necunoscut sfant ieromonah aghiorit, a unui cuvios
anonim care se descopera pe sine in cele scrise, cu toate dovezile duhovnicesti, ca fiind
prieten al lui Iisus si ca avand din belsug Harul Lui. si nu numai atat, ci si adevereste cu
propria marturie ca aceasta carte a fost scrisa sub inraurirea Harului Sfantului Duh si ca
abia acum a venit plinirea vremii sa fie cunoscuta poporului nostru ortodox si mai ales
monahilor.
Este vorba de un manuscris cu numarul 202 din biblioteca Manastirii Xenofont din
Sfantul Munte, scris la anul 1851, care a trezit interesul bibliotecarului manastirii si, in
urma citirii acestuia, s-a hotarat publicarea lui.
Staretul manastirii, Parintele Arhimandrit Alexios, dupa ce l-a fotografiat, l-a incredintat
mai intai ieromonahului Athanasie Konstamonitul, pentru diortosirea textului, si apoi
Domnului Stelian Kementzetzidis spre publicare la Editura Orthodoxos Kypseli.

Subsemnatului i-a fost incredintata scrierea unui prolog cu cateva comentarii.

Din insemnarile facute pe marginea paginilor reiese ca acest manuscris a fost proprietatea
unui monah grigoriat, care se nevoia in Schitul Manastirii Xenofont, iar dupa moartea
acestuia a ajuns in proprietatea manastirii, in anul 1877 - dupa cum scrie bibliotecarul de
atunci. Sunt indicii ca este scrisa de mana cunoscutului sihastru papa Hariton, care se
nevoia impreuna cu obstea lui in cunoscuta pestera a Sfantului Athanasie Atonitul.
Un serios obiectiv al cercetarii stiintifice il constituie precizarea persoanei care a scris
aceasta carte si cum a ajuns ea din pustiul partii de rasarit in partea de apus a Sfantului
Munte. Trecand peste acest demers stiintific care ar avea totusi in vedere lucruri
secundare, dam slava Domnului ca, intre alte multe marturii contemporane despre sfintii
Sai, ne-a descoperit acum, cand a binevoit, aceasta comoara ascunsa.
Intr-adevar, a fost in preainteleapta iconomie a lui Dumnezeu sa se descopere in zilele
noastre aceasta carte, scrisa cu energia necreata a Harului Sfantuiui Duh si prin mana
unui foarte putin cunoscator de carte, dar sfintit ieromonah necunoscut. El insusi, in
vedenia pe care ne-o relateaza, ne instiinteaza intre altele si urmatoarele: La intrebarea
ieromonahului adresata preadulcelui Iisus, care i Se aratase: "Doamne, deoarece din toate
acestea am fost incredintat ca cele insemnate in aceasta smerita carte a mea sunt de la
Harul Tau, Te rog primeste sa Ti-o inchin Tie, ca fiind a Ta, si ce vei dori Tu, aceea sa
faci cu ea", Domnul i-a raspuns: "Mi-a spus atunci Mantuitorul: Nu te ingriji tu de
aceasta, adica acum ascunde-o si, cand voi dori Eu, o voi trimite din Muntele acesta". si
iubitorul de suflete Iisus ne-o arata acum, ca pe un puternic medicament, intr-o epoca
foarte bolnava de pacat.
Tema centrala si coloana vertebrala a acestei carti pline de har este rugaciunea mintii si a
inimii, chemarea neincetata: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiestema". Deoarece se refera si la alte teme duhovnicesti, anonimul si sfantul ieromonah si-a
numit cartea "Vedere duhovniceasca". Este impartita in douazeci de cuvinte, care
constituie rodul experientei personale in Duhul - deoarece, asa cum scrie si el insusi, in
cuvintele acestea descrie "cu acrivie din cele cate prin experienta a aflat si a patimit",
adica "a patimit cele dumnezeiesti".
Impreuna cu transmiterea experientei sale duhovnicesti, descopera cu naturalete si fara
lauda, ci cu dulceata sufletului, care a fost coplesit de Har, aratarile lui Hristos, ale
Preasfintei Fecioare si ale ingerilor si convorbirile cu ei, descriind cu o simplitate
inexprimabila frumusetea si stralucirea lor, atunci cand el insusi se afla intr-o betie
extatica datorata bucuriei de neimaginat pe care o simtea inima lui atunci cand lucra in el
Duhul. aa Asa cum am spus, ieromonahul autor stia putina carte, dar datorita luminarii
Harului dumnezeiesc si cercetarii lucrarilor Sfintilor Parinti, precum si datorita
experientei sale duhovnicesti, reuseste sa exprime in termeni patristici si duhovnicesti
trairile sale. De asemenea, o autentica traire a Duhului Sfant este si sentimentul ca este
gol de orice virtute, nevrednic ieromonah, vrednic de osanda si, daca avea ceva bun,
aceasta se datora milei lui Dumnezeu. Tocmai din aceste motive isi alege o denumire
graitoare pentru adanca lui smerenie: "Deznadajduit". Asadar, cartea aceasta este scrisa

de un aghiorit necunoscut Deznadajduit.

Pentru cei care au un simt duhovnicesc, acest calificativ arata sfintenia sufletului si nu are
nici o legatura cu simtamantul satanic al deznadejdii care il conduce in cele din urma pe
om la sinucidere. Starea Deznadajduitului este plina de dor dumnezeiesc, bucurie,
speranta si lacrimi de iubire si evlavie. Cartile liturgice ale Bisericii sunt pline de
asemenea experiente si exprimari. Ele amintesc, de asemenea, cuvantul lui Hristos catre
Sfantul Siluan: "Tine-ti mintea in iad si nu deznadajdui". Este aceeasi traire, cu o expresie
diferita, care ne aduce in minte cu vinte ale Sfantului Apostol Pavel si ale tuturor
sfintilor, din trairile lor comune.
Despre rugaciunea mintii si a inimii au scris multi Parintii filocalici intr-un limbaj
teologic, cu referiri la premisele hristologice si antropologice ale acesteia, cu analiza
naturii sufletului, a relatiei dintre minte si inima, descriind transmiterea lucrarilor Harului
in trupul ome nesc, vedeniile si vederile mintii, adunarea puterilor su fletului, refacerea
unitatii lucrarilor sufletesti si multe alte aspecte si probleme ale sufletului si ale vietii in
Duhul Sfant. Si toate acestea intr-un limbaj de o finete plastica extraordinara, cu cuvinte
expresive pentru adevarurile inalte la care avea acces mintea luminata de Harul lui
Dumnezeu si cu o intemeiere teologica si dogmarica. Acesti Sfinti Parinti au fost
invatatori plini de har, reusind sa asocieze calitatea extraordinara a puterilor naturale,
cultura teologica si cea neteologica si iluminarea bogata datorata energiilor necreate si sa
se adreseze Bisericii, inlauntrul careia exista totdeauna minti teoretice care, prin natura
lor, cauta analiza si argumentarea teologica.
Ieromonahul aghiorit "Deznadajduitul plin de nadejdi dumnezeiesti" care a scris aceasta
carte a fost un crestin de mijloc din punct de vedere al aptitudinilor naturale, cu o
educatie si pregatire teologica minimale, un monah preacuvios si apoi preot, aflat sub
indrumarea duhovnicului sau la fel de cuvios, cu stradaniile sale duhovnicesti in vederea
curatirii sufletului, cu asceza sa (post, priveghere, rugaciune) si cu rugaciunea neincetata
a mintii si a inimii.
Acesta a ajuns, prin lucrarea Duhului Sfant, un invatator practic. si, deoarece el insusi
cunostea din experienta si "fericita patimire" tainele Imparatiei lui Dumnezeu, lucrand
neincetat si cu multa silire rugaciunea inimii, din iubire pentru fratii sai a pus in scris ceea
ce a trait cu ajutorul Duhului Sfant.
Astfel trebuie sa vedem si sa primim cartea Deznadajduitului: o carte care raspandeste
buna mireasma a Harului lui Dumnezeu, o carte plina de limbile de foc ale
Mangaietorului, o carte care seamana cu un permanent semnal de alarma pentru lupta,
care nu vorbeste despre teorii, care nu se joaca cu cuvintele si nici nu naste fantezii, ci, cu
simplitate si prin participare la cele dumnezeiesti, descrie cate a "aflat si a patimit" si cu
durere in suflet ii roaga pe fratii sai sa urmeze calea lui, care este calea raiului. Daca
cineva nu are puterea Deznadajduitului, disponibilitatea lui pentru lupta si jertfire de sine,
are totusi de castigat ceva pe masura puterilor lui.
Ieromonahul anonim, Sfantul necunoscut noua, ne indeamna cu putere, ne recomanda

silinta evanghelica, ne ajuta cu rugaciunile lui sa ne angajam in lupta impotriva lui satana,
care in chip nevazut stapaneste sufletul nostru, pentru a reusi sa ne eliberam de robia
diavolului si a pacatului si sa ajungem sa-L vedem tainic, inca de aici, pe Domnul in
inimile noastre. De aceea si repeta cu atata tarie recomandarea pentru o rugaciune
puternica: "Vrei, o, monahule, sa vezi cat de frumos este Hristos...? Roaga-te cu mintea
neincetat catre Hristosul tau, din adancul inimii, pana la durere...."
Sa-L rugam pe Domnul sa ne deschida ochii sufletului ca sa vedem necesitatea rugaciunii
inimii neincetate si sa incepem lupta cu ajutorul Sfantului Duh. in felul acesta vom
nadajdui pentru mantuirea noastra, dand slava Domnului nostru Iisus Hristos, in Tatal si
Duhul, si aratand recunostinta fratelui nostru, necunoscutului Deznadajduit, care, ca
organ al Duhului Sfant, ne indeamna la lucrarea mantuitoare si indumnezeitoare a
rugaciunii mintii si a inimii. Amin.
Monahul Theoklitos Dionysiatis
Sfantul Munte, Sfintii Arhangheli, 1978.
Casa Tie sa ma fac doresc nespus, Iisuse al meu. De aceea Te rog fierbinte, da-mi dupa
dorul meu, Mantuitorule, in inima mea vino sa locuiesti si din aceasta toata rautatea sa
stergi. Dumnezeiasca Ta iubire sa sadesti in ea si Harul Tau cel sfant peste ea sa-l reversi.
Vederea mintii mele, Hristoase, sa-o luminezi si ochii cugetului meu, Mantuitorule sa
curatesti Ca sa ma vad biserica Duhului Sfant si, dupa moarte, impreuna locuitor cu
cetele ceresti. Amin.

Un aghiorit necunoscut si dezndjduit

Cuvntul nti
Despre rugciunea mintii si a inimii si despre cum aceast rugciune a mintii si a
inimii nimiceste demonii si-i arde nentrziat.
Binecuvinteaz, printe!
Domnul nostru Iisus Hristos spune n sfnta si dumnezeiasca Sa Evanghelie: "Cel care
crede n Mine, ruri de ap vie vor curge din pntecele lui". Oricine doreste, asadar, s
ias din inima lui ca dintr-un izvor nesecat aceast ap vie a Sfntului Duh, s se
nevoiasc s dobndeasc n inima sa rugciunea mintii si a inimii, adic aceasta:
"Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m", pe care s o spun o dat
cu fiecare respiratie. Cel care doreste s aib totdeauna n inima sa aceast rugciune s
asculte mai nti despre pregtirea de care este nevoie nainte de a o spune, apoi s
asculte si felul n care trebuie s o spun.
Deoarece mpratul ceresc, Domnul nostru Iisus Hristos, curat fiind si mai presus dect
orice curtenie, nu intr la ntmplare n inima murdar, nesocotit si nepregtit, pentru
c se spune: "In inima nesocotit Dumnezeu nu va intra, iar de va intra, grabnic va iesi".
Ci intr n inima socotit, pregtit si curat. Ascultati pe proorocul David, care zice
despre aceast pregtire a inimii astfel: "S-a pregtit inima mea", apoi "Voi slvi si voi
cnta n slava mea", ceea ce arat c mai nti trebuie s ne pregtim inima curat pentru
primirea lui Hristos si, dup ce l primim n inim pe Hristos, putem s spunem
rugciunea si s o avem fr ncetare n inima noastr, bucurndu-ne si veselindu-ne,
dup cum spune Apostolul: "Strignd si cntnd n inima noastr Domnului".
Iar pregtirea inimii este aceasta: postul permanent, chinuirea si ostenirea fr msur a
trupului, umilirea excesiv. Pentru c, pe de o parte, postul nencetat curteste trupul
postitorului de lucrarea si de materia poftei celei rele, pe de alt parte ostenirea trupului
mordfic zvcnirile necuviincioase ale crnii, iar umilirea exagerat aduce rugciunea si
devine, ntr-un anume fel, ca o prevestitoare a acesteia. Precum steaua de dimmeat ne
arat si ne vesteste c peste putin timp va rsri soarele strlucitor, care odat rsrit va
lumina cu razele sale lu mea ntreag, tot asa si umilinta binevesteste celui ce se
pregteste vestea cea bun a mngierii si-i aduce la cunostint c din clip n clip
rugciunea va sosi n inima lui. Odat venit rugciunea, aceasta va lumina sufletul si
inima si mintea cu razele luminoase si strlucitoare, care izvorsc n chip sensibil din
numele lui Hristos.
Iar dac mintea este luminat, atunci omul distinge ceea ce este folositor pentru suflet de
ceea ce este vtmtor. Si precum cel care merge noaptea avnd cu sine o lumin vede
drumul si nu rtceste, tot asa si cel care si lumineaz mintea cu lumina adevrat a lui
Hristos distinge drumul adevrat si drept care-l duce la Hristos de drumul cel amgitor si
rtcitor care-l duce la pieire si la diavol.

Asadar, dup ce se pregteste cineva dup cum am spus sau chiar si mai mult dect att,
adic cu si mai mult osteneal, omorndu-si patimile prin nevoint, s-si adune mintea
sa de la risipirile spre lucrurile exterioare si, aplecndu-si capul pn la nivelul pieptului,
s ncerce s gseasc locul care se afl la mijlocul pieptului si acolo, nluntru, cu toat
atentia, ca un pzitor sau ca o santinel, s nceap a spune rugciunea cu putin sfortare
si cu putin zdrobire de inim, fr s o rosteasc si fr ssi miste limba, ci s o spun
din adncul inimii, dup cum se spune: "Din adncuri am strigat ctre Tine, Doamne,
Doamne, auzi glasul meu". De asemenea, atunci cnd spune rugciunea n felul acesta ssi tin putin respiratia.
In plus, n acele momente, mintea lui trebuie s nu se desprind nicidecum de locul unde
se spune rugciunea.
Si dac ncepe s se nclzeasc locul unde se spune rugciunea, atunci s spun
rugciunea din ce n ce mai tare, dup cum se spune: "Vor merge din putere n putere". si,
spunnd astfel de multe ori rugciunea, ncepe s doar nluntrul pieptului, acolo unde
se spune rugciunea cu zdrobire de inim, iar rugciunea ncepe de la sine s fiarb n
inim, adic n adncul fiintei, iar ntelesuri dumnezeiesti si duhovnicesti izvorsc ca
dintr-un izvor nesecat;
Din acest moment este clar c Hristos a venit si a slsluit n acea inim, dup cum a spus
Hristos nsusi n dumnezeiasca si sfnta Sa Evanghelie: "Unde sunt doi sau trei adunati n
numele Meu acolo voi fi si Eu n mijlocul lor", adic acolo unde sunt inima, mintea si
atentia adu nate toate la un loc si cerceteaz n comun si cu evlavie numele Meu, acolo,
voi fi si Eu. Si iarsi spune Mntuitorul: "Eu si Tatl Meu vom veni la el si Ne vom face
slas ntru el". De acum nainte rugciunea se va spune cu usurint deoarece, precum
fierul nrosit bine n foc este prelucrat cu usurint, si precum un om care doreste s ard
un cuptor nu poate s-1 aprind si s-l ard dintr-o dat, ci putin cte putin, pn cnd se
va arde pe dinuntru, si abia atunci, aseznd lemnele n gura cup torului, focul le cuprinde
deodat si le nghite, tot asa se ntmpl si n inima omului. Dup ce inima este aprins de
focul Sfntului Duh, atunci spune rugciunea cu mult cldur si cu mult usurint.
Dup ncetarea rugciunii silite si cu zdrobire de inim, omul si vine n fire si si
cunoaste foarte bine propria fiint, adic ia aminte si mediteaz la gndurile si amintirile
pe care le avea nainte de a-si zdrobi inima cu rugciunea si le afl pe toate ca fiind
capcane, buruieni, centre si inventii ale diavolului. Acest lucru l ntelege si mai bine din
ceea ce urmeaz. Deoarece, de ndat ce ncepe s-si zdrobeasc inima sa cu rugciunea
struitoare, dispar mprstiindu-se ca fumul ntelesurile acelea necurate si ngmfate care
l fceau mai nainte s se ndreptteasc pe sine si s se cread mare si tare pentru nimic.
Atunci se mplineste n acesta cuvntul care spune: "Vzut-am pe cel necredincios
flindu-se si nltndu-se ca cedrii Libanului. Si am trecut si iat nu era si l-am cutat pe
el si nu s-a aflat la locul lui". Si dac se va duce si va pieri definitiv din inima lui acea
amgitoare ndrepttire de sine, atunci se va vede pe sine nu numai gol de orice virtute, ci
si pctos si srman ca un vames.

Acest lucru este artat si de parabola Mntuitorului Hristos despre fariseu si vames. Atta
timp ct inima o mului nu se zdrobeste cu rugciunea, omul se ndrep tteste pe sine si se
socoteste drept si sfnt, precum fcea fariseul. Dar dac si va zdrobi inima nluntrul su
cu suspinul rugciunii, inima se smereste si se socoteste pe sine asemenea vamesului.
Atta timp ct omul are o inim netiat mprejur, care se ndreptteste pe sine
necontenit, dac intr n biseric, nu-i va veni nici un fel de gnd pios, nici vreo evlavie
adevrat pentru Dumnezeu sau pentru cele sfinte, nici vreun dor ceresc, ci st n biseric
numai cu trupul, ca un pom uscat, care fiind neroditor trebuie s fie tiat si arun cat n
foc, dup spusele: "Acum securea st la rdcina pomilor; deci orice pom care nu face
road bun se taie si se arunc n foc". Pentru c rugciunea unui astfel de om nu are
cldura inimii, ci se face numai cu cuvntul uscat si cu gndul rece. Rugciunea lui i va
fi spre judecat si spre osnd, cum s-a ntmplat cu fariseul. Pe cel care, ns, are inima
lui smerit si zdrobit de struinta rugciunii, de ndat ce vrea s intre n biseric l
cuprinde o adevrat si vie evlavie pentru Dumnezeu si pentru cele sfinte. Si l cuprinde
att de mult acea evlavie dumnezeiasc, nct si el nsusi ntelege lucrarea ei, de oarece i
se pare si este convins c nu se afl n aceast biseric pmnteasc, ci c se afl n
Ierusalimul cel de sus, n slava aceea dumnezeiasc, unde mpratul tuturor este slvit si
prealudat de miriade si miriade de ngeri dumnezeiesti. Atunci, de bucurie si de evlavie,
curg si alearg din ochii lui ruri de lacrimi calde, care l curtesc de tot pcatul, dup
cum se spune: "Spla-m-voi si mai alb dect zpada m voi albi".
Pe lng aceast evlavie l nconjoar si l cerceteaz si un alt har, adic o dat cu
lacrimile vine la acesta si o alt mngiere dumnezeiasc, care nu se vede cu ochii
trupesti, dar se vede foarte clar cu ochii mintii cum coboar lin din cer, ca roua peste
capul lui, precum roua profetului Ghedeon. Si de pe cap se revars peste tot trupul si
rspndeste mireasm, sfintindu-l. De aceea spune Scriptura: "Binecuvntat este
Dumnezeu Cel ce vars Harul Su peste preotii Si, ca mirul ce se coboar pe cap, pe
marginea vesmintelor lui". Din pricina aceasta trupul lui devine usor si se umple de toat
mngierea si dulceata duhovniceasc.
Prin urmare, primeste o nstiintare de la acest har c s-a mpcat cu Dumnezeu si spune
mpreun cu profetul: "Auzului meu vei da bucurie, bucura-se-vor oasele mele cele
smerite", adic "multumesc, Doamne, c m-ai nstiintat si mi-ai dat s nteleg prin acest
semn al Harului Tu c m-ai iertat pe deplin de toate pcatele mele si am fost mngiat
eu, netrebnicul robul Tu, pentru c att de mult m umilise pcatul meu, nct alergam
ntotdeauna n ascunztoare si oasele mele tremurau de frica iadului."
Inc si alte multe cuvinte ale Sfintei Scripturi vin n gura lui n ceasul acela, care arat c
Dumnezeu a primit pocinta lui si rugciunea lui, precum se spune: "Duhul umilit, inima
nfrnt si smerit, Dumnezeu nu o va urgisi".
Dar nu numai acestea sunt cele de care se bucur un astfel de credincios, ci nc si multe
alte ntelesuri ceresti si dumnezeiesti ies din inima lui. Deoarece a fost dezlegat si risipit
norul ntunecos al pcatului de ctre luminarea rugciunii mintii si cuget armonia

cuvntului sfnt care spune: "Le-a deschis lor mintea ca s nteleag Scripturile" si "Cel
ce crede n Mine, ruri de ap vie vor curge din pntecele lui" (Ioan 7, 38); deoarece
inima omului clocoteste de ntelesuri dumnezeiesti, iar gura lui vorbeste n parabole,
precum se spune: "Deschide-voi n pilde gura mea, spune-voi cele ce au fost dintru
nceput" (Psalm 77, 2). In clipa aceea inima este n ntregime foc, pentru c s-a aprins n
inima lui focul, despre care spune Hristos: "Foc am venit s arunc pe pmnt, si ct as
vrea s fie acum aprins!" (Luca 12, 49). Atunci, n ceasul acela, omul acesta ceresc, care
este aprins de lucrarea Sfntului Duh, hotrste n sine ca de acum nainte s pzeasc
nestricate toate poruncile lui Hristos, dup cum spune si profetul David: "Juratu-m-am si
m-am hotrt s pzesc judectile drepttii Tale" (Psalm 118, 106). Acest har fierbinte si
izvortor de viat al iubirii dumnezeiesti s-a dat acestuia pe msura strdaniilor pe care
le-a depus n timpul rugciunii.
Cci, dac se va ruga cineva dup cum am spus timp de o jumtate de or, si lucrarea
harului rugciunii inimii rmne aproape o jumtate de or n ziua aceea, sau cel mult o
zi ntreag, dar nu mai mult. Deoarece, precum fierul, cnd este scos de ctre fierar din
foc, este nrosit si arde asemenea focului, dar dac st mai mult timp n afara focului,
ncepe putin cte putin s-si piard puterea de ardere, ajungnd iarsi la rceala si
aspectul lui dinainte, tot asa si omul, cnd spune rugciunea cu silint si zdrobire de
inim, se aprinde de lucrarea Duhului Sfnt si face s izvorasc din inim apa cea vie a
ntelesurilor dumnezeiesti; dar de ndat ce nceteaz rugciunea, nceteaz si izvorul
ntelesurilor dumnezeiesti.
Aceasta se svrseste din iconomia lui Dumnezeu, pentru ca omul s nu neglijeze
rugciunea, gndind c, o dat ajuns acolo, nu mai trebuie s se roage asa cum am spus la
nceput, si pentru ca s nu mai cad iarsi n patimile cele dinainte ale pcatului sau n
altele mai mari si mai rele. Deoarece spune: "Si cnd duhul necurat a iesit din om, umbl
prin locuri fr ap, cutnd odihn si nu gseste. Atunci zice: M voi ntoarce la casa
de unde am iesit; si venind, o afl golit, mturat si mpodobit. Atunci se duce si ia cu
sine alte sapte duhuri mai rele dect el si, intrnd, slsluiesc aici si se fac cele de pe
urm ale omului aceluia mai rele dect cele dinti (Matei 12, 43-45).
De aceea este nevoie ca s se roage mereu omul si rugciunea lui s se fac nentrerupt,
dup cum ne porunceste si Apostolul Pavel, spunnd: "Rugati-v nencetat" (1 Tes. 5,
17), "ca s nu cdeti ntru ispit" (Matei 26, 41). S se roage cineva nencetat, dar nu
totdeauna cu silint si zdrobire de inim, dup felul n care am spus, deoarece acest lucru
este aproape cu neputint. S se roage ns nencetat, dar si n alt fel. Adic, dup ce se
roag cu silire si cu zdrobire de inim si ncepe a-l durea pieptul nluntru, n locul unde
s-a lucrat rugciunea struitoare, si nu mai primeste locul acesta mai mult silire, atunci
s se roage fr silire si fr zdrobire de inim, ci ntr-un fel mai linistit, msurat si
odihnitor, pn cnd se va vindeca si se va odihni locul acela rnit din piept.
Dup ce se va odihni si vindeca, s nceap din nou strdania rugciunii celei zdrobitoare
de inim ca mai nainte, cu silire. Iar mintea s fie treaz si s pzeasc nencetat inima
de atacurile diavolului. Si cnd diavolul vrea s nvleasc, de ndat mintea s trezeasc
si s zdrobeasc inima cu rugciunea din ce n ce mai puternic, pn cnd l va durea

inima; atunci fr ntrziere atacul diavolului va disprea ca norul purtat de vnt.

Pentru om este lucru cu neputint s alunge si s nimiceasc atacurile diavoluiui n alt fel
din inima lui dect prin rugciunea aceasta struitoare a inimii, pe care, dac o neglijeaz,
este n pericol de a ajunge la moartea sufleteasc, dup cum am spus mai nainte. Acest
lucru l arat si cntarea sfintei Biserici a lui Hristos cnd spune: "Dac dreptul cu greu se
mntuieste, pctosul unde se va arta?" Deci, precum diavolul, vrjmasul nostru cel fr
de mil si nempcat, lupt mpotriva noastr n multe chipuri pn n ceasul mortii, la fel
si noi s-i stm mpotriv cu numele lui Hristos, pn la ultima noastr suflare.
Cum c acest fel de rugciune alung din inima noastr si nimiceste patimile si diavolii
care ne rzboiesc prin mijlocirea patimilor noastre, ascult, o, frate, si o vedenie a
Printilor:
Un frate oarecare, rugndu-se odat n chilia lui cu zdrobire de inim si mult silint,
suspinnd la fiecare rugciune, a avut o vedenie si a vzut multimi nenumrate de
demoni, dintre care unii erau ca niste cini, altii ca zebrele, altii ca niste capre, altii ca
vulpile si ca alte fiare (spuneam c patimile oamenilor sunt numeroase si diferite). Acesti
demoni acopereau o mare suprafat cu numrul lor, deoarece fiecare tagm era mare la
numr. Iar fratele, vzndu-i, nu s-a tulburat, ci cu tot curajul si mult ndejde n
Stpnul Hristos, deoarece n ceasul acela clocotea nluntrul lui rugciunea si inima lui
era ca para de foc, s-a npustit asupra demonilor ca un leu furios, pentru a-i birui nu cu
arme sensibile si vzute, ci cu arme nevzute si invincibile, cu numele lui Hristos adic.
Pentu c, ajuns n fata lor, a nceput s spun din adncul inimii: "Doamne Iisuse
Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m". Si att de tare si silea si zdrobea inima cu
numele lui Hristos, nct cu putin inima nu a plesnit si nu a iesit din locul ei. Cum spunea
o dat n felul acesta "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m", vedea
cum prindea cte un diavol si-l arunca foarte departe de locul unde era. Si iarsi spunnd
rugciunea cu putere, arunca un altul... Si fcnd asa a reusit s-i alunge pe cei mai multi
cu numele lui Hristos; (spunem c s-a eliberat de cele mai multe patimi prin Harul lui
Hristos). Ins, ctiva dintre acei diavoli, ndrtnici si ri, nu au plecat din locul acela, ci
privindu-l pe frate cu ur si slbticie i spuneau: "Noi nu plecm nicidecum din acest
loc, deoarece acest loc este locuint a noastr veche", adic sunt cteva patimi care,
pentru c s-au nvechit, cu mult greutate pot fi alungate.
Atunci fratele, auzind cuvntul acesta, s-a suprat tare si din multa lui suprare a aflat un
fel de rugciune a mintii mult mai nalt, foarte rar si nespus de grea. Voind s-si
sileasc si mai mult inima cu "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiestem", ntr-un anume fel inima lui se fcea n ntregime rugciune, una cu rugciunea; dup
aceast mai presus de fiint nfrngere a inimii scotea din adncul su un fel de suspin
greu, dup cum spunea profetul David: "Din suspinul inimii mele" si din prea multa
silint si din nemsurata suprare, fratele era aproape s-si dea sufletul. Dar cnd sfrsea
acel suspin adnc si greu, demonii care mai nainte erau slbatici si de nebiruit fugeau de
la fata fratelui, ca si cnd i-ar fi urmrit o sabie de foc. Si, cum mi se pare, fratele voia s
spun cuvntul acela al Scripturii, care spune: "Si cu suspinurile din adnc ai fcut s
rodeasc nsutit durerile". Deoarece cu ct mai din adnc scotea suspinul din fiinta sa cu

durerea inimii, cu att nimicea, pe acei demoni stpnitori, si cu ct i nimicea, cu att

rodea rod nsutit.
Dup ce a curtat fratele tot locul acela de demoni, si-a ridicat capul si a vzut la
deprtare de sine ca la o arunctur de piatr si chiar mai putin pe diavolii alungati, care
stteau si se uitau napoi cutnd s afle timp potrivit pentru a se ntoarce la locul de unde
fuseser alungati. (Spunem c atunci cnd patimile vor fi dezrdcinate din inim cu
silirea cea mai presus de fire a rugciunii inimii, atunci se va pstra numai n minte
amintirea lor; si dac se ntmpl s lipseasc pentru o clip frica de Dumnezeu si
rugciunea din om, atunci patimile nviaz din nou si se nnoiesc). Iar fratele, voind s-i
alunge si de acolo, s-a asezat ca pe un scunel si, aplecndu-si capul pn la genunchi, se
ruga precum se ruga oarecnd vztorul-de-Dumnezeu Moise, cnd L-a auzit pe
Dumnezeu spunndu-i: "Moise, Moise, de ce strigi ctre Mine?" Rugdu-se deci si fratele
cu mintea n acelasi fel, iat c iesea din gura lui cnd foc, ce ajungea pn la locul unde
erau demonii, cnd ca un fel de gloante, ce ieseau din gura fratelui ca dintr-o pusc, cu
atta vitez mpotriva demonilor, nct pe multi i-au nimicit. Iar cnd fratele spunea
rugciunea, si cu mai mult putere, se fcea c ies din gura lui ca niste ghiulele de tun
care ucideau dintr-o dat mai multi demoni, chiar pe cei mai puternici dintre ei. Cnd
spunea rugciunea fr mult silint, ieseau si acestea mai mici, dar puternice, si loveau
pe demonii mai mici. Vznd acestea, fratele si-a venit n fire si, iat, a nteles c
rugciunea clocotea n inima lui precum fierbe si clocoteste apa n cazanul pus pe foc.
La fel si un alt frate, rugndu-se odat cu mintea, a ajuns la aceast vedere
duhovniceasc: a vzut demoni multi ca nisipul mrii cu chip de soldati, care se
npusteau asupra fratelui cu mult ur, ca s-l nimiceasc de pe fata pmntului. Atunci
acesta s-a nfricosat de asaltul npraznic al demonilor si a fugit ntr-o biseric, cernd
ajutor Mntuitorului Hristos si Maicii Domnului. Si cum a intrat n biseric, iat, vede pe
Mntuitorul si pe Maica Domnului ca vii n icoanele mprtesti, seznd amndoi ca doi
mprafi preaslviti pe tronurile slavei.
Si ndreptndu-si de ndat privirea spre Domnul Hristos, l vzu pe Acesta plin de
bucurie si de frumusete, precum se spune: "Frumos cu frumusetea cea de la fiii
oamenilor". Pe lng acea frumusete de negrit si minunat a fetei Sale dumnezeiesti
preacurate, mai era mbrcat si cu alt slav si de o lumin mai curat si mai strlucitoare
dect lumina soarelui, precum spune: "Intru strlucire si n mare podoab Te-ai mbrcat.
Cel ce Te mbraci cu lumina ca si cu o hain". (Psalmul 103, 2). Fratele nu putu s mai
priveasc la Hristos, precum nu mai poate cineva s priveasc a doua oar la soare,
pentru c ochii lui erau orbiti, ci numai I se nchina si sruta preacurata Lui mn dreapt,
cu cutremur si cu bucurie, precum spune: "Se bucur cu sufletul si se cutremur cu
mna". Se ndrept apoi fratele si spre Preasfnta Fecioar, i se nchin, srut mna sa
feciorelnic si preacurat, ndrznind s-si ridice ochii si s priveasc preasfnta ei fat.
Lumina si slava Domnului Hristos semnau cu lumina si slava Preasfintei Fecioare ct
seamn lumina fulgerului cu cea a soarelui. Adic slava Preasfintei Fecioare era putin
mai blnd privirii, asa nct fratele, ndreptndu-si pentru a doua oar privirea spre
preacinstita ei fat, ochii lui nu au orbit, asa cum nu orbesc atunci cnd se uit putin la un
fulger.

Domnul nostru Iisus Hristos sttea ca pruncul odihnindu-Se pe bratul sfnt al Preacuratei
ca pe un tron de heruvimi, iar Preasfnta Fecioar l privea pe fratele cu privire
milostivitoare si preadulce. Preadulcele Iisus era att de frumos si plcut la vedere ntru
toate, si atta slav mprumuta Preasfintei Fecioare cu mprteasca Lui asezare n bratele
ei, si att de mult se potrivea Cel preacurat cu cea preacurat, Cel neptat cu cea neptat,
Domnul si Stpnul cu Doamna si Stpna, Cel prealudat cu cea preludat, Cel
preacinstit cu cea preacinstit, Cel preafeciorelnic cu cea preafeciorelnic, adic Iisus cu
Fecioara Maria, cum se potriveste mireasma trandafirului cu frumusetea acestuia.
Domnul Iisus privea la fratele cu mult dulceat si cu negrit iubire. Si iarsi, asa cum
este cu neputint ca cel care tine n mn un trandafir si l miroase, s nu se bucure de
frumusetea lui si s nu se mprtseasc de mireasma lui, tot asa si fratele, privind pe
Mntuitorul Hristos si pe Maica Domnului si privit fiind de Acestia, era cu neputint s
nu se mprtseasc de Harul Lor si s nu se bucure de mngierea Lor. Atunci, lund
curaj de la privirea cea blnd a Preasfintei, fratele a strigat ctre ea: "Preasfnt
Fecioar, Preacurat, Maica Domnului meu, Stpna mea preadulce, cum s scap de
demonii care m urmresc?" Iar Preasfnta Nsctoare de Dumnezeu, izbvitoare celor ce
scap ctre ea, rspunznd fratelui, i-a zis: "Cu numele Fiului meu si cu numele meu sunt
biruiti si nimiciti demonii cei ce s-au lepdat". De ndat, fratele a fcut nchinciune, a
iesit din biseric si a nceput s spun din inim: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui
Dumnezeu, miluieste-m" si "Preasfnt Nsctoare de Dumnezeu, bucur-te ceea ce esti
plin de har, Marie". Iar demonii, fr ntrziere, au fugit neputinciosi si au pierit din fata
fratelui.
La fel si alt frate, lucrtor si acesta al rugciunii mintii si a inimii, a ajuns la aceast
vedere. I s-a artat c s-ar fi aflat sub tartar, acolo unde este locuinta tuturor demonilor.
Acolo a vzut o cetate foarte puternic. Pe dinluntru acea cetate era plin de un ntuneric
gros si aproape pipibil, despre care spune si Mntuitorul: "Acolo va fi ntunericul cel din
afar", deoarece nici o raz de lumin nu ptrunde acolo, pentru c se afl n inima
pmntului, unde Domnul Atottiitorul a hotrt s locuiasc demonii n veacuri
nesfrsite. De aceea si cuvntul profetului spune: "Intra-vor n cele mai de jos ale
pmntului". Iar portile cettii aceleia erau mari si puternice, fiind pzite de ctiva
demoni nfricostor de urti.
Inuntrul cettii locuiau demoni fr de numr, toti avnd aripi. Unii dintre ei ieseau din
cetate zburnd ca vrbiile, altii intrau n cetate ca albinele n stup. Fratele sttea ntr-un
loc, lng drum. Era aplecat, fruntea lui sprijinindu-se pe genunchi, trupul lui fiind arcuit
ca un pod, iar pieptul lui adncit ca o bolt.
Asa fiind asezat, fratele spunea din inim cu durere si cu mult silint "Doamne Iisuse
Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m". Si spunnd astfel rugciunea, la fiecare
rugciune iesea din gura lui ca o flacr aprins care se ndrepta ctre un demon si-i ardea
aripile, picioarele, minile si prul, nct demonul respectiv rmnea nemiscat ntr-un loc
ca un bustean sau ca un purice prlit. Deoarece, atunci cnd este prlit, puricele nu se mai
poate misca. Spunnd nc o dat rugciunea fratele, un alt demon era ars, dintre cei care
erau ajunsi de flacra rugciunii, pentru c demonii ieseau si intrau cu mare vitez,

precum vntul.
Rugndu-se fratele astfel mult timp, a reusit s ard multi demoni, care alctuiau n fata
portilor iadului o grmad mare. Demonii care erau nluntru vedeau c dispar demonii
aceia, vedeau si sabia de foc a rugciunii inimii care i nimicea, dar de unde venea aceasta
nu puteau vedea, pentru c numele lui Dumnezeu i ametea precum ameteste fumul
albinele. Atunci au mers si au spus cele ntmplate diavolului care era mai mare peste ei,
cel numit satana, care, aflnd de nenorocire, s-a tulburat foarte tare, dar se temea s ias
din cetate pentru a nu pti si el la fel. Si-a scos ns capul lui necurat pentru a vedea din
ce loc vine sabia de foc. Aplecndu-se astfel, flacra de foc a rugciunii inimii l-a atins n
fat, arzndu-l. Acesta s-a tras repede nuntru, nchiznd si portile iadului.
Iar fratele, venindu-si n fire si cugetnd la cele ntmplate, se bucura de nimicirea
demonilor, slvind si multumind Domnului nostru Iisus Hristos, Care a dat atta har si
putere celor care l iubesc din tot sufletul si l cheam din adncul inimii. Acestuia se
cuvine slava si puterea n vecii vecilor. Amin.

Cuvntul al doilea
Despre trebuinta de a gsi un adevrat lucrtor al rugciunii mintii, de la care s
nvtm felurile si semnele acestei rugciuni, si despre aceea c cel care are
nencetat rugciunea nluntrul su si o lucreaz din adncul inimii, cu mult
evlavie si atentie, ntelege uneori din anumite semne duhovnicesti c sufletul lui se
mprtseste n chip nevzut cu Iisus Cel chemat cu struint. Inc si despre rodul
acestei rugciuni.
Binecuvinteaz, printe!
Pentru ca s se elibereze omul de patimi si s le dezrdcineze din inima lui este nevoie
s dobndeasc n inim rugciunea mintii. Deoarece, dac nu va locui, rugciunea mintii
n acel loc de unde izvorsc patimile, acestea nu pot fi ndeprtate.
Iar dac nu sunt ndeprtate de la om patimile, nu pleac de la acesta nici demonii.
Deoarece demonii au obiceiul de a se aduna acolo unde sunt patimi, precum se adun si
mustele acolo unde este vreo ran urt si ru mirositoare. Si precum ciorile si celelalte
psri carnivore, acolo unde vd sau simt vreun miros urt de animal mort, se adun de
unde ar fi si l mnnc, tot asa si demonii, acolo unde vd vreun om trupesc si robit de
patimi, si fac cuib si nu se las pn nu mnnc pe dinuntru trupul acela carnal cu
plcerile cele de rusine. De aceea spunea si proorocul: "Cnd se vor apropia de mine cei
ce mi fac ru, ca s mnnce trupul meu" (Psalm 26, 3). Dar pentru ca s se elibereze
cineva de patimi, asa cum s-a spus mai nainte, este nevoie s dobndeasc rugciunea
mintii n inima sa.
Si iarsi, pentru a dobndi cineva n inima sa rugciunea mintii, lucru necesar este s

roage pe Dumnezeu pentru aceasta de multe ori cu smerenie, chinuindu-si trupul su cu

postul, cu metaniile si cu alte osteneli trupesti, pentru ca Dumnezeu s se milostiveasc
vznd ostenelile sale si s-i arate un ndrumtor nertcit, care lucreaz aceast
rugciune a mintii si a inimii nestiut de nimeni, de la care s o nvete si el cu precizie. Iar
dac nu se gseste un astfel de ndrumtor n locul acela, s roage pe Dumnezeu s fac
El ce stie pentru aceasta. Adic s-i arate Dumnezeu ce trebuie s fac. Dac afl un
astfel de lucrtor al rugciunii si nvat de la acesta, dar totusi nu poate s o nteleag
ntru-totul, atunci, spun, s-l roage pentru aceast rugciune a mintii pe Dumnezeu s-l
ndrume prin vreun alt semn cum s o lucreze si cum s o dobndeasc.
Odat, un frate, auzind pe cineva vorbind despre rugciunea mintii, s-a rnit n inima sa,
strduindu-se cum s fac s o dobndeasc si el. Dar pentru c nu reusea s o
dobndeasc, nici s o nteleag, pentru c rugciunea mintii este greu de nteles si greu
de lucrat, fratele acela a nceput s se roage lui Dumnezeu, cerndu-I nencetat s-i arate
cum s lucreze si cum s spun rugciunea fr s rtceasc. Deoarece cei care urmeaz
gndul lor n aceast rugciune, fr s aib vreo nstiintare dumnezeiasc, este cu
neputint s nu aib vreo rtcire de la diavol, n afar de cazul n care este cineva att de
smerit nct ocoleste uneltirile diavolului cu luminarea sa dumnezeiasc. De aceea, spun,
fratele acela l ruga pe Dumnezeu pentru rugciunea mintii cu mult smerenie, pentru c
din clipa n care a auzit vorbindu-se despre aceast rugciune, si-a dorit mult s o
dobndeasc. Cu toate acestea, nu avea nici o nstiintare de sus: "Cci fr Mine spune
Mntuitorul - nu puteti face nimic". Vznd, deci, Dumnezeu setea fratelui, i-a trimis n
somn pe ngerul Su n chipul unui clugr pe care fratele l cunostea ca fiind desvrsit
n aceast rugciune. Si ngerul i-a explicat rugciunea mintii si a inimii n felul urmtor.
Avnd numai pieptul su descoperit si spunnd din tot sufletul su rugciunea "Doamne
Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m", arta fratelui cu mult claritate toate
punctele rugciunii mintii si a inimii. Cnd spunea ngerul rugciunea, fratele vedea toat
silinta acestuia, cum din cauza sfortrii sale luntrice ngerul transpira si scuipa snge,
cum si chinuia peste msur inima si cum avea mult atentie la rugciune. Si cnd fata
lui se vedea slvit, strlucitoare si plin de Harul lui Dumnezeu, din pricina bucuriei pe
care o primeste inima prin rugciune, precum se spune: "Inima vesel mbujoreaz fata
omului", cnd iarsi vederea fetei sale era trist si chinuit de oftaturi adnci, dup cum
spune "ntristat este sufletul meu", si iarsi se vedea cum ngerul, cu puterea si lucrarea
rugciunii, mblnzea fata sa furioas si slbatic. Uneori, prea c st s cad pe pmnt
din fortarea sa peste msur la care ajungea rugciunea inimii, din cauza slbirii puterilor,
iar alteori se vedea, ca ntr-o oglind, inima lui c este gata s crape sau s sar de la
locul ei din pricina muncii la care o supunea rugciunea. Alteori, ntregul su trup arta
ca un trup mort.
Si spunea ngerul fratelui: "Asa cum m-ai vzut spunnd rugciunea, asa spune-o si tu, si
va afla odihn sufletul tu". Acest lucru l-a vzut fratele de dou, de trei si de mai multe
ori, si fcnd asa s-a linistit cugetul su. Asemenea si un alt frate, rugndu-se odat cu
rugciunea mintii, cu mult rbdare, a fost ridicat la ve derea cea duhovniceasc. Si a
vzut n fata sa doi ngeri, care tineau n mini o carte deschis, care se cheam Filo calia,
si artau fratelui cu degetul partea aceea din Filo calie unde se vorbeste despre rugciunea
mintii si se spune c: "Este dator monahul ca la fiecare respiratie a sa s spun o

rugciune, rar si ct se poate de clar". Si cnd citea fratele acest lucru, si-a venit iarsi n
sine.
Dar felul acesta de rugciune, cu ct este mai nalt si mai de cinste, cu att are nevoie de
mai mult pregtire a celui care l foloseste, dup cum spune Avva Isaac ntr-un loc din
cuvntul su despre aceasta: "In sudoare a binevoit nteleptul Stpn s dea pinea
aceasta celor ce o caut. Si aceasta spre binele nostru, pentru ca nu cumva, mprtsindune nainte de vreme din aceasta, nepregtiti, s ptim indigestie si s murim". Adic, a
binevoit preanteleptul Dumnezeu ca darul acesta al rugciunii mintii si al vederii
duhovnicesti s-l primeasc acei oameni care transpir si se lupt peste msur din
dragoste pentru aceast rugciune a mintii, dup cum a spus unul din printi, cum c mult
snge a scuipat din cauza fortrii n timpul rugciunii pn cnd a dobndit-o nluntrul
su.
Aceasta, adic faptul c Dumnezeu a binevoit s ne luptm pentru rugciune, arat
iconomia, pogormntul lui Dumnezeu fat de noi, pentru binele nostru, pentru ca s
lum aminte si s nu ne apropiem de aceast rugciune oricum. Deoarece, dac se
ntmpl s ne apropiem de aceast rugciune la ntmplare si gustm din ea fr
pregtirea trebuincioas, se poate ntmpla s murim de moarte sufleteasc sau chiar de
moarte trupeasc, dup cum au ptit multi si vedem c mai ptesc si astzi, deoarece se
ntmpl s nu putem digera aceast hran si s murim, pentru c hrana cea tare este
pentru cei desvrsiti, dup cum spune dumnezeiescul Apostol, si nu pentru pruncii care
nc se mai hrnesc cu lapte. Acest lucru ni se ntmpl deoarece cel care lucreaz aceast
rugciune a mintii cu pregtirea de cuviint, acela, spun, se mprtseste n chip nevzut
cu nsusi Iisus Hristos ori de cte ori o spune din adncul sinelui su cu evlavie peste
msur si cu nemsurat atentie. Si aceasta o cunoaste din linistea si pacea luntric care
vine n ceasul acela. Spunnd acesta "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,
miluieste-m" din adncul inimii de multe ori si cu credint fierbinte, cu nemsurat
smerenie, cu cea mai mare evlavie, cu inim curat, cu ndejde vie si multe asemenea
acestora, deodat ncepe s izvorasc pacea dumnezeiasc n inima sa din numele
Domnului nostru Iisus Hristos, ca dintr-un izvor preadulce. si cu ct este coplesit de
dumnezeiescul nume al lui Hristos si cu ct bea si se rcoreste sufletul lui din aceast
butur dumnezeieasc a lui Hristos, cu att doreste si mai mult cel ce se roag si este
cuprins de pacea dumnezeiasc s cerceteze din inim si mai mult si cu mai mult cldur
numele lui Hristos. Deoarece, cnd acesta ajunge la aceast msur a rugciunii mintii,
atunci nu numai trupul si afl pace de patimi, ci si inima sa, n fata gndurilor rusinoase,
si duce o viat linistit ca si cnd ar fi fr de trup, asemenea celui care se mprtseste cu
vrednicie de preacuratele Taine si care petrece ziua aceea n pace si liniste, cugetnd si
avndu-L n fata ochilor mintii numai pe Hristos, si nu vrea s mai stie de lume si de
lucrurile lumii, deoarece este stapnit de dragostea Mielului neprihnit din care a gustat
sufletul su, iar Mielul este Hristos.
Cei care ns ndrznesc si lucreaz acest fel de rugciune a mintii fr s aib nici o
pregtire si fr s cear sfatul despre aceasta vreunui printe care lucreaz rugciunea,
acestia se aseamn cu cei care ndrznesc s se mprtseasc nespovediti si fr
vrednicie cu preacu ratele Taine ale Domnului. De aceea si Domnul nostru Iisus Hristos,

Cel cutat de acesta, neplcndu-I si fcndu-I-Se sil de starea lor de nepregtire, de

mndria si de aroganta lor, li se face ca o hran nedigerabil si mor. Deoarece, precum
Sfnta Imprtsanie pe cei ce se mprtsesc cu vrednicie i sfinteste, i lumineaz si i
rcoreste, iar pe cei ce se mprtsesc cu nevrednicie i arde, i ntunec si i d mortii, tot
asa si rugciunea mintii, celor care'postesc, se nfrneaz si se smeresc le d pace trupeste
si sufleteste si i ntreste n lucrarea Domnului, iar celor lacomi, nenfrnati si mndri le
ncetoseaz mintea, le ntunec sufletul, le orbeste inima si i pred mintii nencercate. si
dac devin, astfel, fr msur la cuget, adic limitati la mintea lor, orbi la inim si
ntunecati la suflet, li se pare rul bine si amarul dulce. Unii ca acestia nu mai primesc s
asculte sau s primeasc sfat de la cineva. Deoarece satana, care a slsluit ntru ei din
pricina nltrii de sine, i nvat cele ale sale si i nstiinteaz n mintea lor rtcit c
numai ei au gsit adevrul si calea ea adevrat care duce la mntuire, iar ceilalti le par
rtciti. si pe bun dreptate li se ntmpl aceasta, din cauza mndriei lor, pentru c
acesta, n loc s culeag rod copt si strugure dulce din rugciunea lor, culeg rod necopt
prin necunoasterea lor si agurid pentru nalta prere de sine. Cei care lucreaz ns
rugciunea aceasta a mintii cu ascultare si ascez, cu smerenie, cu post si cu sfatul
sfintilor printi duhovnicesti purttori de Dumnezeu, acestia culeg din rugciunea mintii
roade de mntuire, roade coapte, bune, duhovnicesti, dulci si bi neplcute.
Acest rod care se naste din rugciunea mintii se cunoaste bine din cuvntul care urmeaz.
Omul este alctuit din trup si suflet. Trupul este vzut si material, precum spune
Scriptura: "Si a fcut Dumnezeu pe om, lund trn din pmnt", iar sufletul este
nematerial si nevzut, dup cum spune n continuare Scriptura: "Si a suflat Dumnezeu n
fata lui suflare de viat, si s-a fcut omul suflet viu". De aceea trupul, ntruct este din
pmnt, iubeste cele pmntesti, iar sufletul, ntruct este de la Dumnezeul Cel ceresc,
iubeste cele ceresti si nemateriale. Dar, pentru c sufletul locuieste nluntrul trupului
material si vzut, este mpiedicat de lucrarea poftelor trupesti si nu poate cerceta cele
ceresti asa cum doreste si asa cum merit. Mai mult chiar, aceasta se ntmpl sufletului
din momentul n care omul face ceva ru n fata lui Dumnezeu, ndeprtnd si exilnd
sufletul de la dragostea lui Dumnezeu si a celor ceresti si de la ndejdea bucuriei
dumnezeiesti ce va s vin.
Iar dac pleac de la acesta iubirea lui Dumnezeu, a celor ceresti si ndejdea Raiului,
atunci va mprti n el dorinta lumii, plcerea trupeasc si rtcirea diavolului, aceasta
nsemnnd c de atunci nainte el va petrece n desfrnare si n nepurtare de grij fat de
cele duhovnicesti, avnd adormit constiinta sa, iar vederea sufletului fiind ntunecat si
orbit.
Fiind n aceast situatie, adic deprtat cu duhul de cele ceresri, pentru a putea dup
aceea s se deprteze de relele de care este biruit si pentru a putea sufletul s-si
aminteasc cele ceresti cu care are asemnare, si pentru a se ridica cugetul omului de la
cele sensibile la cele tainice, de la cele vzute la cele nevzute, de la cele materiale la cele
nemateriale, de la cele striccioase la cele nestriccioase, de la cele pmntesti la cele
ceresti, pentru a se ntmpla, spun, aceasta, este nevoie ca inima s fie zdrobit cu
rugciunea "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m". Si, ntr-un

anume fel, s se frmnte si s se uneasc inima cu numele Domnului, precum se uneste

fina cu apa si devine pine, prin lucrarea focului (adic prin lucrarea Harului). Deoarece,
atunci cnd spune cineva "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m",
din adncul inimii, atunci inima lui se umple de ntelesuri ceresti si de gnduri
duhovnicesti. si cnd se umple inima de astfel de ntelesuri duhovnicesti (venite de la
Duhul Sfnt), atunci din inim se transmite acea lucrare dumnezeiasc n toate
mdularele si simtirile sale. De aceea, fiind omul atunci ntru totul unit cu harul
rugciunii, orice vedere sensibil ar avea cu simturile sale materiale, de la aceast vedere
sensibil mintea lui se urc de ndat la vederea cea nematerial si tainic, fr ca s
simt plcerea trupeasc si fr s fie biruit inima lui de frumusetea si plcerea vederii
sensibile. De exemplu, cel ce lucreaz rugciunea mintii, oricnd ar vedea vreun om
frumos sau alt fptur frumoas a lui Dumnezeu, din aceasta d motiv sufletului su ssi imagineze si s cugete la frumusetea fpturilor ceresti si nemateriale ale lui Dumnezeu.
Deoarece un astfel de om ti spune, sau mai bine si mai corect este s spun c sufletul
spune omului aceluia astfel:
"Omule, dac aceste fpturi materiale, care astzi sunt si mine nu mai sunt, le-a fcut
Dumnezeu att de frumoase si minunate si fac atta bucurie celor care le vd, oare cu ct
mai frumoase si mai minunate trebuie s fie bunttile ceresti si vesnice ale Raiului, "cele
pe care ochiul nu le-a vzut, si urechea nu le-a auzit,si la inima omului nu au ajuns", pe
care Dumnezeu le-a pregtit pentru robii Si de la facerea lumii?" Iar de aici l urc la o si
mai nalt ve dere, deoarece i aduce aminte de Dumnezeu nsusi, spunndu-i astfel:
"Dac acelea care sunt fpturi ale lui Dumnezeu sunt att de minunate si negrite, oare
Dum nezeu nsusi, fctorul si ziditoml acestora, ct trebuie s fie de strlucitor, de
minunat?" La fel se ntmpl cnd lucrtorul rugciunii mintii doreste s vad cu ochii
trupesti stelele cerului si luna, fulgerul si soarele strlucind atunci se ridic de ndat cu
mintea la frumusetea Raiului si la negrita strlucire a lui Dumnezeu, fctorul si
ziditorul tuturor acestora. Deoarece, iarsi spune sufletul tainic omului: "Oare, omule
smerit si cel din urm, dac cele vzute au o att de mare frumusete si strludre, dar
Dumnezeu, fctorul soarelui, ziditorul cerului, creatorul stelelor, cu ct strluceste mai
mult dect soarele?"
Despre aceast strlucire dumnezeiasc unul din printi a spus urmtoarele:
Vedenie
Un oarecare clugr L-a rugat odat pe Dunmezeu s-i arate slava si strludrea sfinfilor,
si s-a nvrednidt de ceea ce rvnea, n felul acesta. A venit un nger dumnezeiesc si i-a
spus: "Cel care cere primeste, cel care caut afl si ce lui ce bate i se deschide", si de
ndat a deschis ochiul cel drept duhovnicesc al sufletului fratelui si a vzut slava aceea
dumnezeiasc si bucuria de negrit a tuturor sfintilor, de care se bucur acestia n cer.
Spunea fratele acela c a vzut pe toti sfintii n slava si fericirea aceea dumnezeiasc, n
care fiecare sfnt strlucea la fel ca soarele, si strlucind fiecare ca soarele, ieseau din ei
attea raze, cte are si soarele, si toti sfintii cntau cu glas preadulce: "Aliluia".

Asadar, dac aici soarele lumineaz lumea ntreag, fi ind numai un singur corp luminos,
oare n cer, unde sunt mii si miriade de sfinti, strludnd fiecare precum soarele, cum
trebuie oare s fie acea strludre, acele raze, acea revrsare de lumin, slava,: aceea?, Si
iarsi spunea clugrul acela c toti sfintii, care strluceau atta, pri meau strlucirea lor
din strlucirea si lumina lui Dum nezeu, si c o raz a lui Dumnezeu era asemenea
soarelui ntreg. Acum, gndeste tu singur, cititorule, att ct poate gndi si ct poate
ajunge mintea ta, ct de mare si ce fel de lumin este lumina dumnezeirii si slava aceea
de negrit si de necuprins a Dumnezeului Celui nevzut, a Ziditorului si Fctorului
nostru?
La fel atunci cnd cel care lucreaz rugciunea mintii va mirosi un trandafir sau alt
floare frumos mirositoare, sau cnd va privi o floare dintre florile cmpului, mintea lui se
va duce ca fulgerul la parfumul acela de negrit pe care l raspndesc florile Raiului, de
care amintindu-si si va uda fata sa cu lacrimi de bucurie sfnt. Si cu ct va ofta mai din
adncul inimii sale, cu att se va nlta mai mult, deprtndu-se de cele pmntesti.
Ofteaz din adncul sufletului su deoarece nu numai c doreste s se mprtseasc de
bunttile ceresti ale Paradisului, ci si pentru c si aminteste ct de cumplit este iadul
celor care sunt lipsiti de toate acestea, ntruct, n mod inevitabil, omul se afl ori cu
Dumnezeu n Rai, ori cu diavolul n cele de dedesubt ale pmntului.
Mai spunea acel clugr c, dup ce a vzut slava aceea minunat a sfintilor, a vzut si
nfricostorul chin al celor din iad. Spunea c, dup ce a ncetat vederea aceea cereasc a
slavei dumnezeiesti, nchizndu-se ochiul cel drept al sufletului, s-a deschis de ndat
ochiul cel stng al sufletului, cu care a vzut iadul ca o mare ntins, care era att de
adnc, ca de la pmnt la cer. Mai era marea aceea a iadului ntunecoas si ncins, iar n
ea erau amestecati cei ce se aflau n ea precum sunt amestecate semintele puse la fiert n
cazan. Fierbea iadul acela precum fierb apele termale; pe unii i scotea apa la suprafat,
pe altii i afunda, unuia i se vedea numai mna, altuia numai capul, iar altuia piciorul.
Unul striga "vai mie, vai mie" cu glas sfsietor, altul blestema pe cel care a fost cauza
trimiterii lui n iad.
Att de mult se urau si se dusmneau unii pe altii, nct, dac ar fi fost posibil s ajung
unii la altii, s-ar fi sfsiat cu dintii, precum cinii. Deoarece acolo desfrnatul se mnia si
blestema mpotriva desfrnatei, pentru c din cauza ei ajunsese n iad. Printii se
ndreptau cu ur mpotriva copiilor, deoarece, dorind s le fac acestora bogtii pentru o
viat usoar, au ajuns ei n iad. Iar copiii se mniau mpotriva printilor, deoarece i-au
lsat la voia lor si nu i-au condus la frica de Dumnezeu. Pe scurt, a spus, acolo era o mare
nernduial si un miros insuportabil.
Toate acestea si multe asemenea vznd, lupttorul cel bun ofteaz din adncul inimii, si
cu ct ofteaz mai din adnc, cu att este ridicat mai mult de la cele pmntesti la cele
ceresti. De aceea, nu numai c nu se prinde de pietrele n care este diavolul, ci devine si
mai fierbinte doritor al celor duhovnicesti si ceresti, ajungnd la desptimire, pentru c
atunci, ntr-adevr, niciun fel de patim diavoleasc nu mai este n el. Dar cel care nu
lucreaz lucrarea duhovniceasc a rugciunii mintii cu inima zdrobit nu poate ajunge la
aceast stare. De ndat ce vede o fat frumoas sau un alt lucru scump si frumos de pe

pmnt, inima lui este cuprins de plcere si este robit si se prinde de lucrul acela gndul
lui precum se prinde pestele de undit, si alearg la acea plcere precum alearg cinele
la mcelrie, zbtndu-se cum s mnnce pe sturate, precum se spune: "si dorea s-si
umple pntecele su cu roscovele din care mncau porcii". A cror parte s nu o avem, cu
harul si iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos. A Lui fie slava si puterea n
vecii vecilor.
Amin.

Cuvntul al treilea
Cum poate cineva s ajung la calea (metoda) cea mai desvarsit a rugciunii
mintii si cum poate s alunge din cugetul lui demonii temerii, care l nfricoseaz
foarte tare in timpul noptii, cnd vrea s se roage sau cnd doreste s mearg singur
n vreo pester sau n vreun loc pustiu pentru a se ruga n liniste.
Binecuvinteaz, printe!
Adevratule lucrtor al rugciunii mintii, dac doresti s ajungi la msura cea adevrat si
nalt a rugciunii acesteia, ascult cu atentie ceea ce vreau s-ti spun n continuare.
Uneori, n timpul noptii, mergi singur n locuri neumblate, n locuri slbatice,
nfricostoare, n astfel de locuri n care ai crede c este cuibul si locuinta demonilor. Dar
nainte de a merge n astfel de locuri s te pregtesti pentru un astfel de drum si pentru un
astfel de plan al tu.
Constiinta ta s fie linistit si mpcat, s nu te chi nuiasc pentru vreun pcat ascuns al
tu. S fii spovedit. S te fi mprtsit cu Trupul si Sngele Stpnului si s te fi narmat
cu armele Duhului Sfnt. Astfel fiind pregtit, atunci cnd pornesti la drum, mergnd
singur n noaptea ntunecat, ct mai des nsemneaz-te cu semnul cinstitei si
atotputernicei cruci, avnd n mintea ta c mergi (acesta este de fapt adevrul) la un
rzboi mare, un astfel de rzboi n urma cruia nu vei mai apuca S vezi lumina soarelui,
gndind c n noaptea aceea urmeaz s mori o dat pentru totdeauna, luptnd cu demonii
cei slbatici si nemilosi ai fricii, pe care fie i vei birui cu puterea nebi ruit a numelui
Domnului si i vei alunga din locumta lor, si n felul acesta te vei ntoarce biruitor, fie,
mai degrab,' vei cdea pe cmpul de lupt al acestui rzboi nevzut, dect s te ntorci
nvins.
Asadar, frate, dup ce te pregtesti asa cum am spus, mergi la acest rzboi nevzut cu
gndul de mai sus. Cci demonii, ntelegnd c vrei s mergi mpotriva lor, pentru a-i
lupta cu numele Domnului, se vor grbi s ti-o ia nainte n chip nevzut, cu viclenia lor
cunoscut. Mai nti, vor s te nfricoseze, s trezeasc n tine o astfel de fric nct s
ncepi s transpiri cu o transpiratie rece din cauza fricii exagerate si s tremuri de o astfel
de groaz, pe care ti-o vor insufla n toate mdularele tale, nct s te pun pe fug napoi.
Dac tu vei lupta ns n asa fel nct nu te lasi biruit de rzboiul lor, atunci viclenii

demoni vor schimba slbticia si felul lor nfricostor n laud si ntr-un fel de ndemn,
doar-doar vor reusi n acest fel s te ntoarc napoi. ti vor trimite astfel de gnduri n
cugetul tu, ca si cnd te-ar sftui, amgitorii, spunndu-ti: "O, omule al lui Dumnezeu, te
vedem c ai mare simplitate si de aceea nu cunosti ceea ce este mai bine pentru tine, c
nu este bine s vii ntr-un astfel de loc n miezul noptii. Nu-ti este mil de viata ta si nu te
temi ca nu cumva, din cauza nepregtirii tale, s mergi n iad dac mori n clipa aceasta?
Sau poate c nu stii cine suntem noi, de aceea pornesti mpotriva noastr. Ascult-ne pe
noi, o, omule, si ntoarce-te napoi ct poti de repede, nainte de a ne mnia mpotriva ta
si nainte de a vedea n realitate puterea noastr cea mare. Stai linistit n chilia ta,
strduieste-te acolo s placi lui Dumnezeu, svrsind tot felul de virtuti, pentru c, s mai
stii si asta, dac mori acum n rzboiul cu noi, te vor mnca fiarele pdurii, fr s te
nvrednicesti de nmormntare si fr s ti se cnte slujba de nmormntare.
Acestea si multe asemenea lor ti vor pune n fat dup ce te vor nfricosa, ca si cnd ei ar
dori s te determine la un lucru mai bun si la o petrecere mai folositoare si mai sigur. Tu,
ns, iubite rob al Domnului, s nu dai n nici un fel ascultare sfatului lor, nici bunttii
lor, deoarece scris este: "Mila pctosului s nu fie peste capul meu". De aceea, auzind
toate acestea, f-ti des semnul crucii si, spunnd nencetat n tain "Doamne Iisuse
Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m", mergi mpotriva lor, ca si cnd ai fi surd si
mut, avnd gura pecetluit. Cci dac cumva le asculti "sfatul" si te ntorci pe fug, s stii
c vei fi n mare pericol. De ndat ce vei vrea s te ntorci si s fugi napoi, ti se vor arta
demonii, n cuget, ca si cnd te-ar fugri nenumrati tlhari cu sbii sau ca si cnd ar sri
asupra ta fiare slbatice ca s te nghit de viu. Asa nct pericolul va fi dublu, punndu-te
n pericol si trupeste si sufleteste. Trupeste vei fi n pericol deoarece, fugind prea tare de
fric sau din lucrarea demonilor care alearg n urma ta, sau din cauza ntunericului noptii
si din cauza neatentiei mintii si a inimii tale tulburate, poti s cazi si s-ti rupi vreunul din
mdularele tale. Sufleteste vei fi n mare pericol deoarece din fuga ta vor prinde curaj
demonii asupra ta, tu artndu-le astfel c nu poti s le stai mpotriv; si stiind c de acum
nainte ai s te temi si de umbra ta, vor veni asupra ta ca nebunii. De aceea, o, soldatule al
lui Hristos, iesind la un astfel de rzboi nevzut, fii treaz si atent, ct poti de mult, pentru
ca s nu te prind n capcanele lor amgitorii demoni cu nici un fel de momeal.
Mergnd mpotriva lor, cnd ti vor iesi n cale astfel de atacuri, sprijin-ti nti inima ta
n amintirea lui Dumnezeu, creznd cu tot sufletul c Dumnezeu vrea s fie prezent n
chip nevzut n acest rzboi ca s vad lupta ta. Din aceast aducere aminte de Dumnezeu
vei simti imediat o oarecare mngiere si bucurie n inima ta. Deoarece zice: "Mi-am
adus aminte de Dumnezeu si m-am bucurat". Apoi vino n ajutorul trupului tu nfricosat
cu nemiscarea si, aplecndu-te putin spre pmnt, sileste-ti inima cu rugciunea,
spunnd-o din adncul inimii tale de cinci-zece ori. Si dup aceea, ridic-te si iarsi
ndreapt-te linistit direct spre locul acela dinspre care socotesti c vin spre tine sgetile
de foc ale demonilor, adic ispitele fricii, ca niste valuri nvolburate nesfrsite.
Mergnd ntr-acolo, mpotriva lor, nsemneaz-te iarsi des cu semnul cinstitei si de viat
fctoarei cruci si ia aminte ca nu cumva s deschizi gura si s scoti vreun strigt de fric,
precum copiii, cernd ajutor cu glas tare. Ci, tinnd gura nchis si spunnd n tain si
nentrerupt, cu mult atentie "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-

m", o dat ia fiecare respiratie a ta, mergi cu curaj si fr fric mpotriva vrjmasilor ti,
care, vznd c te ndrepti astfel spre ei, vor ncerca s-ti tulbure din nou cugetul cu
nesfrsitele ispite ale gndurilor de tot felul. Si att de tare te vor lupta, nct vei simti
aievea, pe fat, rzboiul nfricostor. Pentru c acesti de moni ai fricii se npustesc asupra
ta ca niste tauri slbatici si ca niste bivoli nfricostori, ca si cnd te-ar mpunge cu
coarnele din toate prtile si te-ar clca n picioare.
Tu, ns, iubite frate, n clipele acelea, vino n sprijinul inimii tale cu frica lui Dumnezeu,
spunndu-ti: "Acum viata mea se sfrseste, pentru c ori demonii m vor omor, ori c m
voi sili cu rugciunea pn voi muri.
Dac m vor birui demonii si m vor omor, Dumnezeu va avea grij de sufletul meu. Iar
dac voi muri din silinta la rugciune, Dumnezeu cu att mai mult va odihni su fletul meu
acolo unde strluceste lumina fetei Lui, deoa rece va socoti aceast moarte a mea ca pe o
moarte mar tiric.
Astfel venindu-ti singur n ajutor, iubite frate, ncepe s spui: "Doamne Iisuse Hristoase,
Fiul lui Dumnezeu, mi luieste-m", din adncul sufletului tu. Spunnd aceast rugciune
din adncul inimii tale, vei cobor din adncul acesta al rugciunii inimii ntr-un si mai
mare adnc al rugciunii inimii. Si cu ct vezi mai aproape de tine peri colul demonilor,
cu att te silesti mai mult n rugciune. Silindu-te, silindu-ti inima n rugciune, naintezi
din adnc n adnc n rugciunea inimii, pn cnd vei ajunge la cea mai nalt si mai
desvrsit form a rugciunii nencetate si, ntr-adevr, adevrat este cuvntul pe care l-a
spus odat un printe, cnd a fost ntrebat cum a de prins rugciunea. Acela a rspuns c
a nvtat-o de la de moni, si un altul, iarsi, a fost ntrebat despre aceasta si a spus c a
nvtat-o de la copiii necuviinciosi, care par c spun cuvinte fr nteles, dar care nu sunt
fr nteles.
Primul, silindu-si inima la rugciune pentru a-i alunga pe demonii care l atacau
nencetat, asa cum spuneam mai sus, att de mult a naintat n rugciune nct a ajuns la
msura ei desvrsit. Si, demonii au fost cei care l-au condus la aceasta, de aceea a spus
c a nvtat-o de la demoni. Iar cellalt, vznd copiii necuviinciosi, s-a temut ca nu
cumva s se murdreasc inima lui de la vreo vorb rea sau de la vreun necuviincios
cuget al inimii, de aceea si-a silit inima la rugciune att de tare, nct a descoperit si
acesta metoda desvrsit a rugciunii inimii. De aceea spun c amndoi au rspuns
corect. Noi ns s ne ntoarcem la cuvntul nostru.
Asadar, iubite frate, aflnd desvrsirea rugciunii mintii si a inimii n acest fel, sileste-ti
din nou inima la aceast rugciune, pn cnd se va ntipri adnc n inima ta rugciunea
ca pe o plac de bronz sau de piatr si pn cnd va fi alungat toat lucrarea demonilor
fricii care te luptau att de tare. Atunci vei vedea pe fat puterea rugciunii, deoarece nu
numai c vor disprea acele artri slbatice si nfricostoare si chipurile lor, care nu
exist de fapt, dar va si strluci n sufletul tu raza si lumina Domnului nostru Iisus
Hristos, nct dup aceea vei fi plin de bucurie, plin de mngiere, plin de desftare
duhovniceasc, lipsit de orice temere, ca si cnd ai fi nconjurat de prieteni dragi
nenumrati si de pzitori credinciosi. Intr-adevr, asa stau lucrurile. Deoarece vor veni

acolo n chip nevzut spre mngierea ta ngeri dum nezeiesti, s te pzeasc si s te

ncununeze pentru biruinta ta asupra potrivnicilor. Atunci vei dori s cnti mpreun cu
profetul David, care spune: "Domnul este luminarea mea si Mntuitorul meu, de cine m
voi teme? Domnul este aprtorul vietii mele, de cine m voi nfricosa? Cnd se vor
apropia de mine cei ce-mi fac ru, ca s mnnce trupul meu, cei ce m necjesc si
vrjmasii mei, aceia au slbit si au czut. De s-ar rndui mpotriva mea ostire, nu se va
nfricosa inima mea, de s-ar ridica mpotriva mea rzboi, eu n El ndjduiesc" si celelalte
ale Psalmului 26; vei dori a le cnta cu nemsurat bucurie a inimii tale.
Deoarece cei care se ridicaser de jur mprejurul tu si voiau s te nghit sau s te
omoare si cei care te chinuiau cu atacurile lor mrsave, aceia au slbit si au czut, nea
jungndu-si scopul lor, si au pierit, biruiti fiind de lumi narea rugciunii inimii, precum
piere ntunericul noptii o dat cu lumina zilei si a soarelui.
De aceea, din clipa n care ai biruit pe vrjmasii ti cu numele cel puternic al Domnului,
vei iubi att de mult locul acela de care te temeai si te cutremurai mai nainte, incat de
acum nainte, cnd vei voi s-ti aduci aminte de el sau s-l cercetezi, va tresri nluntru
inima ta de bucurie si sufletul tu va dori s mergi ct mai des acolo pentru a te ruga tot
asa lui Dumnezeu.
Despre aceasta a spus unul dintre printi urmtoarele : Un frate oarecare se lupta mereu
cu rugciunea mintii pentru a ajunge la nltimea cea mai de sus si la desvrsirea ei. Dar
nu putea, deoarece nltimea cea de sus a rugciunii mintii este cu neputint de aflat fr
lupt mare si fr ispit nfricostoare. De aceea, de multe ori acest frate ncerca diferite
lupte si strdanii n rugciunea mintii, de cele mai multe ori n timpul noptii, cnd ceilalti
frati dormeau. Uneori mergea singur n timpul noptii de parte de oameni, si acolo
,plecndu-si capul spre piept, se ruga tainic din adncul inimii, singur cu Dumnezeu.
Fcnd acest lucru de multe ori si mergnd noaptea n adancul pustiului, s-au mniat
odat demonii mpotriva lui si au vrut s-l sperie, ca s nu se mai roage n acel fel
deoarece nu le plcea deloc ceea ce fcea fratele si l-au speriat dintr-o dat, att de tare
nct fratele era s-si dea suflerul din cauza fricii si a spaimei. Si cu ct treceau clipele, cu
att frica crestea si punea stpnire pe el, pentru ca demonii fricii i apreau fratelui n
imaginatie ca si cand se npusteau asupra lui multime mare, cu arme numeroase, ca s-l
curete de pe fata pmntului. Aflndu-se in aceast mare ncercare si neavnd nici un fel
de ajutor omenesc la ndemn, si-a adunat mai cu trie mintea n inima sa, lucrnd
rugciunea. Plecndu-si capul su pe piept, a nceput s spun: "Doamne Iisuse Hristoase,
Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m" att de tare, att de silit, att de adnc, att de atent,
nct niciodat n toat viata sa nu reusise s-si sileasc astfel inima cu rugciunea.
Deoarece atunci cnd facerile slbatice si nfricostoare ale demonilor fricii l copleseau
cu frica n cugetul su, cu spaima n trup, cu nfricosarea n minte si cu un zgomot
asurzitor n nchipuire, atunci si fratele si silea peste fire inima sa cu rugciunea, cu o
trezvie si cu o concentrare la care nu mai ajunsese pn atunci. Si ntr-adevr, era de
admirat acest frate n rzboiul su nevzut si n lupta sa pe fat, deoarece si silea inima la
rugciune pn la moarte. Atunci, deodat, puterea lui s-a pierdut n ntregime si a venit
n el o putere de sus, umbrit fiind de Harul lui Dumnezeu, care a alungat pe demoni si

numeroasele nchipuiri ale lor si apoi, la sfrsit, i s-a artat n chip minunat mngindu-l
si bucurndu-l nespus. Deoarece, mai nti, cu silirea inimii la rugciune, fratele a aflat
desvrsirea si captul de sus al rugciunii, iar n al doilea rnd, atta bucurie a primit,
atta mngiere si atta curaj si ndejde, ca si cnd ar fi fost nconjurat de cete de ngeri
dumnezeiesti. Si cu adevrat asa este, pentru c spune: "Ingerul Domnului l va nconjura
pe cel ce se teme de el...."
Iar Dumnezeului nostru slava, puterea, lauda si nchinciunea, n vecii vecilor. Amin.
Cuvntul al patrulea
Cel care doreste s se nvredniceasc de darul rugciunii inimii trebuie s o cear de
la Dumnezeu cu cea mai fierbinte inim, avnd o vietuire nalt, curat, neprihnit
si nevoitoare, struind n cererea sa la Dumnezeu dac nu se va nvrednici de dar
prea repede, pn cnd se va bucura de ea de sus, de la printele luminilor.
Deoarece, de multe ori Dumnezeu nu ne d de ndat ceea ce cerem pentru a se
arta struinta noastr pn la sfrsit, devenind astfel mai fierbinte n rugciune ca
la nceput.
Binecuvinteaz, printe!
A spus Domnul: "Strmt este poarta si ngust este calea care duce la mprtia
cerurilor". Aceast cr ruie strmt si nevoitoare nu este alta dect viata obositoare si
nevo itoare n Dumnezeu, spre care se ndreapt oricine doreste n aceast lume mprtia
cereasc. Deoarece aceast viat nevoitoare si ascetic n Dumnezeu naste n om
omorrea patimilor, iar omorrea patimilor naste nstrinarea mintii de lume si de
vrjmsia diavolului. Dac reuseste careva s-si omoare patimile printr-o vietuire
nevoitoare, n sufletul su va strluci o raz dumnezeiasc, care nstrineaz mintea sa de
lumea aceasta si l mn spre mpotrivirea si lupta cu diavolul. Iar nstrinarea de lume si
mpotrivirea si ura fat de diavol nasc ndejdea si ncrederea n Dumnezeu. Din clipa
aceea, omul va cere ajutorul lui Dumnezeu pentru a-l birui pe diavol. Si cere ajutorul lui
Dumnezeu nencetat, deoarece diavolul nu nceteaz a purta rzboi mpotriva omului
pn n ceasul mortii acestuia. De aceea si omul cere lui Dumnezeu s i se dea ajutorul si
puterea pentru a se putea mpotrivi totdeauna la toate atacurile diavolului si s se
pzeasc astfel nevtmat de sgetile ascunse si nfricostoare. Iar Dumnezeu i d mereu
ajutorul la cererea sa, deoarece spune: "Cereti si vi se va da". Si ajutorul permanent pe
care omul l cere de la Dumnezeu pentru a birui mereu pe neadormitul diavol, nu este
altul dect cercetarea neadormit si nencetat a rugciunii mintii si a inimii, care dac se
va da omului de ctre Tatl Atottiitorul, va prinde rdcini n inima curat asa cum prinde
rdcin smnta care cade n pmnt bun si gras. Iar smnta rugciunii ndulceste
mintea, nclzeste inima, d mngiere sufletului cu Harul ei dumnezeiesc. Asa nct, de
acum, sufletul ncepe s dea roade din rugciunea mintii mai nti treizeci, apoi saizeci si
la sfrsit o sut.
Acest lucru se ntmpl astfel deoarece rugciunea mintii nu se d omului cu msura

desvrsirii de la nceput, dup cum nici Apostolilor nu li s-a dat de la nceput Harul
Duhului Sfnt, ci mai nti li s-a dat mai putin, atunci cnd le-a spus Hristos nainte de
patima Sa: "Iat v dau vou putere mpotriva duhurilor necurate, pentru ca s puteti
scoate si vindeca orice boal si orice neputint". Apoi li s-a dat mai mult Har dup
nviere, cnd a suflat asupra lor si a zis: "Luati Duh Sfnt, crora veti ierta pcatele, li se
vor ierta lor, crora le veti tine, tinute vor fi". Si abia a treia oar au primit Harul
Sfntului Duh cu msura deplinttii, cnd Duhul Sfnt nsusi S-a cobort din cer n
persoan peste capetele Apostolilor, n chip de limbi de foc, n ziua Cincizecimii.
In acelasi fel daruieste si acum Dumnezeu harul rugciunii mintii omului. Mai nti, cu
putin rugciune, omul se pregteste si se antreneaz pentru mai mult rugciune. La fel,
iarsi, cu mai mult rugciune si mai puternic, se pregteste pentru darul desvrsit al
rugciu nii mintii. Deoarece atunci cnd omul va ajunge la msura desvrsirii
Evangheliei lui Iisus Hristos si va fi n msur s ntoarc lui Dumnezeu roade vrednice,
pe msura darului dumnezeiesc, dup cum spune: "Rodul su l va da n vremea aceea",
atunci, spun, Dumnezeu i d msura deplin si darul desvrsit al rugciunii mintii.
Dar acest dar desvrsit care coboar de la printele luminilor, pe ct este de nalt si de
pretios, pe att are ne voie de vietuire nalt si cinstit, pentru c cel asemenea pe cel
asemntor iubeste. Dar pentru a ne ncredinta de adevrul celor spuse, s aducem
exemplul unui sfnt. Sfntul Maxim Kavsocalivitul avea mult sete de a de prinde
rugciunea mintii si o ruga mereu pe Maica Dom nului s-i druiasc acest dar al
rugciunii. Si i-a dat Dumnezeu dup inima lui si i-a mplinit dorinta dup cum cerea el,
asa cum este scris: "ti va da tie Dumnezeu dup inima ta, si toat voia ta o va mplini". Si
iat cum s-a ntmplat. I s-a artat lui Maica Domnului si i-a spus: "Maxime, urc n
vrful Athosului pentru a primi darul rugciunii mintii".
Si a urcat sfntul si a primit ceea ce dorea cu atta ardoare. A urcat. Dar cum a urcat? A
urcat nsetat, a urcat nfometat, a urcat nedormit, nevoindu-si trupul, a urcat descult, cu
credinta fierbinte, cu smerenie mult si cu netrmurit evlavie. A urcat avnd inima
curat si mintea curtit. A urcat cu ndejde vie si cu cldur n inim. A urcat n vrf si a
udat pmntul cu lacrimi fierbinti si multe. A urcat, dar nu a primit de ndat darul mult
dorit. A cobort n biserica Maicii Domnului ntristat, dar nu dezndjduit, si iarsi a
urcat cu mai mult credint, cu mai mult evlavie, cu mai mult smerenie, cu mai mult
rugciune, cu mai mult cldur, cu mai mult foame si cu ndoit sete a sufletului si a
trupului, cu mai multe lacrimi si cu hotrrea c de nu se va nvrednici de darul mult
rvnit, s nu mai plece din vrful Athosului, nici s mnnce, nici s bea ap si nici s
dea somn ochilor si, nici amorteal pleoapelor sale, dup cum scrie: "Cuvioase printe,
nu ai dat somn ochilor ti, nici amorteal pleoapeior tale, pn cnd n-ai eliberat de patimi
sufletul si trupul tu; venind dar Hristos mpreun cu Tatl, si-a fcut n tine slas".
Acestea erau nevointele cele vzute ale cuviosului. Luptele cele nevzute, pe care le
ddea cu nevzutii demoni, cine s le povesteasc? Deoarece demonii, cum au luat seama
c sfntul rvneste s primeasc darul rugciunii mintii, au ridicat aproape toate cetele
diavolilor pentru a-l tulbura si a-l nfricosa pe sfnt, pentru ca, de fric, cuviosul s fug
fr a primi rodul struintelor sale. Demonii preau c se npustesc asupra lui n numr

nesfrsit, cu strigte si zgomote asurzitoare.

Si alte nenumrate semne nfricostoare trimiteau demonii n mintea cuviosului, pentru al face s fug de fric, dar acesta a rmas neclintit, precum un stlp nemiscat, pn ce a
primit n acest fel ceea ce rvnea.
In vrful Atosului a cobort Prea Sfnta Nsctoare de Dumnezeu, tinnd n bratele sale
pe Iisus Pruncul, nconjurat de nenumrati ngeri, iar vrful Atosului i prea sfntului
mai cuprinztor dect cerul. Si pe bun dreptate prea astfel, deoarece coborse acolo
Acoperitoarea cerurilor, mpreun cu Fiul su si Dumnezeu Cel nencput de ceruri. Iar
sfntul, vznd cu ochii si pe Prea Sfnta Nsctoare de Dumnezeu, a czut la pmnt si
i s-a nchinat de trei ori, spunnd de fiecare dat:
"Nsctoare de Dumnezeu Fecioar, bucur-te ceea ce esti plin de har, Marie, Domnul
este cu tine. Binecuvntat esti tu ntre femei si binecuvntat este rodul pntecelui tu,
pentru c ai nscut pe Mntuitorul sufletelor noas tre".
Si atunci, Maica Domnului a dat cuviosului cu preacu ratele sale mini artos sfnt, pe
care lundu-l cu evlavie cuviosul l-a mncat nmuiat n vin. Atunci Preasfnta Nasctoare
de Dumnezeu s-a fcut deodat nevzut de la fata sfntului, Iar acesta, n timp ce mnca
pinea sfnt, a simtit n inima sa fierberea si clocotirea rugciunii. Si din ceasul acela, si
cnd era treaz, si cnd dormea, rugciunea clocotea n inima lui, ndulcindu-i sufletul,
nclzindu-i inima si luminndu-i ochii mintii. Inct, ajungnd a fi lu minat astfel, vedea
cu ochii lui n ntunericul noptii att de bine, ca si cnd ar fi strlucit soarele n plin zi Si
de multe ori se ridica si era purtat prin aer cu trupul, ca un vultur.
Acestea toate ns s-au ntmplat cu Sfntul Maxim Kavsocalivitul; noi s ne ntoarcem
la cele despre care vorbeam.
Iar cuvntul ne arat c darul rugciumi nencetate se da celui care urc n vrful
Athosului, adic primeste de la Dumnezeu cu msura deplinttii darul rugciunii inimii
acela care petrece o vietuire nalt, neprihnit si curat Aceasta este o vietuire
chinuitoare pentru trup, dar odihnitoare si mngietoare pentru suflet, o vietuire care
inalt mintea la cer, precum este nltat vrful Athosului intre nori.
Aceast vietuire nalt si cereasc este dorit nu numai de ingerii neprihniti si de
Protectoarea neprihnirii Stapna tuturor, Maica Domnului Iisus, ci si de cerescul Si
neajunsul cu mintea Tat al Domnului nostru Iisus Hristos. De aceea sdeste n inima
celui ce are o astfel de vietuire pomul rugciunii mintii, care, udat de ruri nesfarsite de
lacrimi, creste si se mreste ca cedrii Li banului si i rcoreste cu mireasma negrit a
cuvintelor dumnezeiesti pe cei care sunt atinsi de focul pcatului. Si i hrneste cu dulcele
si nmiresmatul su fruct pe cei care flmnzesc ndeletnicindu-se cu lucrarea
dumnezeiasc. "Durerile roadelor tale vei mnca, fericit vei fi si ti va fi tie bine", adic,
prin suferinte, prin osteneli, prin strdanii si prin celelalte nevointe n care te pui la
ncercare pe tine nsuti luptnd zi si noapte cu patimile tale, pn cnd le dezrdcinezi
din inima ta, pentm a se sdi de sus n aceeasi inim pomul rugciunii duhovnicesti, al

cugetrii duhovnicesti, al vederii mintii duhovnicesti. Prin toate acestea, spun, ti se

pregteste n suflet rod ceresc, rod nestriccios, rod duhovnicesc, mai dulce dect mierea.
Cine gust din acest rod este fericit cu adevrat si norocos, deoarece nu va mai flmnzi
n veac, trind el n Hristos si n el trind Hristos. Cruia se cuvine slava si stpnirea n
veci. Amin.

Cuvntul al cincilea
Despre silirea extrem si prelungit a rugciunii inimii, din care se naste nluntrul
omului durerea, iar din acea durere se nasc lacrimile permanente si rugciunea
Sfntului Duh n suflet. Inc si despre cum scuip cineva snge pn cnd va alunga
din inima sa pe satana si toate legiunile sale.
Binecuvinteaz, printe!
Monahule, care te ngrijesti de grija cea nepretuit si cereasc a mntuirii prin mijlocirea
dumne zeiestilor si luminatelor lacrimi! Cnd esti lipsit de aceste lacrimi mntuitoare si
sfinte si cugetul tu este trist si acoperit ca de o ceat groas a nesimtirii, care se revars
asupra sufletului tu si ti tine mintea captiv si legat n ntunericul si n umbra mortii,
cnd te afli ntr-o asemenea stare, spun, s nu cauti alt vindecare a sufletului tu, nici
vreun alt mijloc prin care s alungi din cugetul tu acea ceat groas a nesimtirii si s
eliberezi mintea ta de legturile orbirii sufletesti, ci s cauti, ct poti de repede, s afli
lacrimile de care esti lipsit. Deoarece numai lucrarea lacrimilor este n msur s
lumineze cugetul si sufletul, s trezeasc inima si s-o nclzeasc spre lucrare si s
supun trupul voii sufletului.
Aceste lacrimi provin si se nasc din nenumrate si diferite virtuti. Dar mai ales si n mod
deosebit se nasc foarte repede si curg ca un suvoi nesfrsit din silirea fr msur a
rugciunii inimii. Deoarece rugciunea inimii, atunci cnd se spune cu silire mult, nu
ntrzie a naste lacrimile n trup si a le da si sufletului, pentru a se spla cu ele si pentru a
se face mai alb dect zpada. "Spla-m-vei, si mai alb dect zpada m voi albi", spune
profetul.
Dar poate c mi rspunzi si mi spui: eu am silit de multe ori inima mea cu rugciunea si
niciodat n-am vzut lacrimi. Da! Te cred c ti-ai silit inima cu rugciunea, dar cum ti-ai
silit-o nu-mi spui? Deoarece difer silire de silire, mestesug de mestesug, animal de
animal si om de om.
Cnd ti silesti inima cu rugciunea si nicidecum nu-ti vin lacrimi, s stii c nu ai ajuns cu
silinta ta pn la durerea aceea a inimii si pn la rnirea aceea, nct s te doar locul
acela al inimii unde se lucreaz rugciunea cu durere de negrit, ca si cnd ai fi tiat locul
acela din pieptul tu cu un cutit ascutit. De aceea nu ai lacrimi. Deoarece ct deosebire
este ntre un om care se roag din adncul inimii sale, si un altul, care nu se roag din
adncul inimii sale, tot atta deosebire este ntre acela care se roag cu durere n inim si

spune rugciunea n locul acela al durerii si acela care se roag cu inima din toat puterea
lui, dar fr durere n inim, fr ran n inim si fr a simti ca un cutit nfipt n pieptul
lui. (Cel ce citeste s nteleag ceea ce citeste, si cel care poate s cuprind acestea, s le
cuprind; nu toti pot cuprinde cu mintea acestea. Martor mi este ochiul lui Dumnezeu,
cel care vede cele ascunse si cel care cerceteaz inimile si rrunchii, c nu mint.)
Deoarece durerea inimii este acolo unde se atinge silirea extrem a rugciunii, care taie
pieptul celui care se nevoieste ca n bucti cu cutitul ascutit.
Acesta este care naste de ndat trezvia. Si uneori lacrimile se revars cu zgomot si ud
nu numai fata omului, ci si mbrcmintea lui si pmntul unde st, alteori se ud de
lacrimi numai ochii, iar alteori, asa cum se rcoreste fata pmntului primvara de la
rcoarea cerului n timpul noptii, la fel se rcoreste si cugetul si inima pe dinluntru.
Dar, iarsi, dac nceteaz lacrimile, iar durerea rmne si rana nu se vindec si inima ta
nu se revars n lacrimi, din nou poti aduce lacrimile, atunci cnd vrei. Deoarece rana din
care izvorsc si se revars lacrimile este deschis. Izvo rul este deschis, nu a secat.
Altdat le poti nnoi iarsi cu aceast rugciune dure roas, deoarece spunnd din nou
rugciunea cu silint si cu durere si cu mult atentie, cunosti si tu singur c mpreun cu
aceast rugciune vin si lacrimile din du rerea aceea din care iese si rugciunea.
Deoarece, de ndat ce silesti inima cu rugciunea, se deschid nluntrul tu si inima si
ochii ti.
Altdat iarsi, cnd este nou durerea din inima ta, nnoieste trezvia prin contemplarea
mintii tale. Deoarece mintea ta, fiind deja foarte curat, luminat si nltat, se urc la
frumusetea cereasc, la lucrurile cele nestriccioase, la cetele cele ntelegtoare, la
slvirea lui Dumnezeu, la nchinarea Creatorului tu, la minunarea n fata fpturilor Sale,
n fata mretiei Sale si la ntelegerea faptului c dumnezeirea este de necuprins cu mintea.
Cercetnd cu oarecare vioiciune toate acestea, mintea ntru totul curat si limpede se
ndulceste nespus. Si ndulcindu-se, nnoieste trezvia n inima ta, iar ochii ti vars
nencetat lacrimi, nu mai putine ca la nceput, deoarece atunci, cznd cu fata la pmnt,
tu, cel care lucrezi la mntuirea ta prin mijlocirea lacrimilor, nu te scoli de acolo pn
cnd nu te saturi de plns si pn cnd nu te va scula ngerul nevzut al mngierii si al
bucuriei duhovnicesti.
Dup vrsarea lacrimilor, nesimtirea sufletului tu fuge, este alungat dezndejdea
privitoare la mntuirea ta, este ndeprtat lipsa de evlavie a cuvntului, se pierde
nepurtarea de grij, dispare putintatea credintei inimii tale. Si cugetul tu att de curat se
vede (si este cu adevrat), precum este de curat cerul nsusi dup ncetarea ploii.
Aceste lacrimi ti le-a druit Dumnezeu pentru mngierea ta, ca arvun a mprtiei
ceresti, pentru c si tu I-ai adus jertf; nu jertfa arderii de tot, pe care nu o voieste de la
tine, dup cum spune: "Arderile de tot nu le vei voi", ci jertfirea inimii tale, jertfirea ta
proprie, jertfa duhului tu: "Jertfa lui Dumnezeu, duhul umilit". Deoarece durerea
cumplit pe care o simti nluntrul piep tului tu si sngele pe care l scoti afar din inima

ta prin silirea rugciunii inimii, sunt socotite n fata lui Dumnezeu ca jertf bineprimit.
Dar de ce a aprut durerea n mijlocul pieptului tu si nu n alt parte? Si de ce, acolo,
prea c rugciunea ti face bucti-bucti pieptul tu, ca si cnd ar fi fost o sabie ascutit?
Si de ce ajungi s scuipi snge, cnd negru si rece, cnd rosu si cald? Acestea ti s-au
ntmplat, frate, deoarece n acel loc al pieptului s-a luptat si s-a rzboit rugciunea cu
diavolul si cu slujitorii lui pentru izbvirea si pentru mntuirea sufletului tu. Deoarece
sabia cu dou tisuri a numelui lui Hristos, aflndu-l pe diavolul mpreun cu toate cetele
lui, odihnindu-se n acel loc, nu l-a njunghiat numai, ci l-a si ars, pentru c numele lui
Dumnezeu este nu numai sabie cu dou tisuri mpotriva diavolului, mpotriva pcatului
spun, ci este si foc mistuitor.
Acolo mprtea satana cu sapte stpnitori, deoarece sapte sunt pcatele de moarte. Dar
din momentul n care a ptruns sabia numelui lui Hristos si a ajuns pn ntr-acolo silirea
rugciunii inimii, de ndat s-a nfricosat acel fricos si nfricostor tiran. Spunem c s-a
nfricosat diavolul ca s nu fie njunghiat si s nu fie ars de nfricostorul si nebiruitul
nume al lui Dumnezeu, si el si ostile lui. De aceea s-a ascuns n cele mai adnci unghere
ale pieptului si a tras o perdea pentru a nu fi vzut c este ascuns acolo.
Aceast perdea n spatele creia se ascunde diavolul se afl n cele mai adnci unghere
ale pieptului nostru. Aceast perdea spun c este ceva vzut si ceva nevzut, dup cum si
pomul cunostintei, din fructul cruia a mncat Adam, este nteles ca ceva vzut si ceva
nevzut. Si dup cum omul este ceva vzut si ceva nevzut, la fel si Raiul este nteles ca
ceva vzut si ceva nevzut, tot asa si aceast perdea este ceva vzut si ceva nevzut.
Nevzut pentru c aceast perdea este toat puterea lui satana. Iti stpneste psunile
inimii fr s-ti dai seama. Este si ceva sesizabil deoarece, cnd l atingi cu rugciunea
luntric si cu silirea mintii, simti si tu singur c rugciunea a aflat nluntrul tu locul
unde se ascunde diavolul, cuibul lui satan, locuinta lui Belzebul, tronul lui Lucifer si
cetatea demonilor. Acest loc diavolul nu vrea ca omul s-l simt si s stie de el niciodat,
pentru a nu cuta dup aceea rugciunea pentru a-l alunga de acolo, dup cum spune
Grigorie Sinaitul si alti printi niptici. Dar dac nu este simtit acea perdea sau cortin a
satanei, cum este posibil s simti c rugciunea ta a dat peste el, l-a aflat? Acest lu cru,
pentru a fi spus ntr-un limbaj mai comun, este con siderat astfel:
Cnd tu, omule, cercetezi adncurile sinelui tu cu puterea si cu ntelepciunea si cu
judecata rugciunii i nimii, atunci descoperi c si omul cel dinluntrul sinelui tu, precum
si cel din afar, este coplesit de patimi si nclin totdeauna spre a face voile diavolului, n
afar de cazul n care l mpiedici cu frica lui Dumnezeu si nu-l lasi s se linisteasc,
aducndu-i aminte de iadul cel nfricostor. Deoarece cu ct te apropii de Dumnezeu, prin
lucrarea poruncilor Sale cele sfinte, cu att vezi mai bine c sinele tu este ndeprtat de
Dumnezeu, si cu ct se curteste inima ta cu rugciunea si cugetul tu este luminat de
lacrimi, cu att vezi mai bine c esti pctos si desfrnat.
Dar de ce, nainte de a se curti inima ta si de a se lumina cugetul tu, nu vedeai astfel
sinele tu? Inti, nu vedeai sinele tu astfel deoarece nu stiai ce nseamn ngerii si ce
nseamn Dumnezeu si Raiul. Acum ns, cnd inima ta le-a vzut oarecum pe acestea,

datorit curteniei ei, si cugetul tu le-a vzut, n timpul luminrii lui, te vezi pe tine
nsuti att de netrebnic si desfrnat, deoarece ai vzut neprihnirea ngerilor si frumusetea
si strlucirea de negrit si de necuprins cu mintea ale Domnului.
De aceea spune, prin urmare, acel binecuvntat printe, mai curnd ceresc dect
pmntesc, mai curnd fr de trup dect trupesc (despre Simeon Metafrastul vorbesc):
"Am fcut deja si n fapte desfrnare, preadesfrnare, mndrie, semetie, blasfemie,
lenevire, rs peste msur, betie, lcomie a pntecelui, ur, ucidere, iubire de argint,
iubire de sine, ambitie, nedreptate, rpire, cstig urt, prea mult vorbire,- frdelege, miam murdrit toate simturile si toate mdularele, le-am stricat, le-am fcut de nici o
trebuint, m-am fcut cu totul labo rator al diavolului." Cine este cel care nu face din
toate acestea mai mult sau mai putin? Toti le facem, ca unii care purtm trup si locuim n
lume si ne lsm amgiti de diavol.
De aceea spunem c acea perdea este vasul ruttii diavolului, este cmara lui, pentru c
acolo satana si pstreaz adunate toate semintele ruttii. De acolo izvorste desfrnarea,
de acolo izvorste nestpnirea de sine, de acolo izvorste risipa, de acolo izvorste
iubirea de argint, de acolo izvorsc lcomia, dorinta de cstig urt, hotia, nedreptatea, de
acolo ies iubirea de sine, mndria, semetia, slava desart, de acolo provin ura, dusmnia,
invidia, judecata, de acolo abuzul, lauda, dorinta cea rea, blasfemia. Pe scurt, de acolo
izvorsc toate ruttile, ca dintr-un izvor murdar si urt mirositor. Acest lucru reiese si
din ceea ce spune Mntuitorul Hristos n Evanghelia Sa: "Din inima omului ies
desfrnrile, uciderile, hulele, si acestea sunt care spurc pe om", adic atunci cnd
cineva nu se ngrijeste s-si curete pe dinluntru inima sa, adic omul cel dinluntru,
atunci devine n ntregime slab si cas lui satana, de unde izvorsc si ies toate relele care
murdresc pe om, care l duc pe acesta n iad. Ai vzut, iubite frate, c toate relele ies din
inim, unde si-a fcut cuib si cas satana? Acolo si agonisise satana toate semintele
ruttilor sale si toate nscocirile ucigtoare ale ruttii sale, deasupra crora se odihneste
el nsusi, ca pe o pern moale si pretioas. Dar dac ajunge rugciunea pn la aceast
locuint a diavolului si o zgltie cu putere, diavolul se tulbur si se sperie mpreun cu
ngerii si ri, precum se tulbur si se mnie viespile, cnd le este deranjat cuibul.
Dar tu, monahule, care cu Harul lui Dumnezeu ai ajuns si ai naintat n lucrarea
rugciunii inimii pn aproape de acel punct, te rog, pentru dragostea sufletului tu, si te
ndemn, pune-ti toat puterea n rugciune pentru a sfsia acea perdea a diavoluiui.
Deoarece acea perdea este fcut de mna diavolului, este catastiful pcatelor, este
mrturia scris a lui Lucifer, n care diavolul a scris toate pcatele. In momentul n care
vei ajunge s sfsii acea perdea sensibil si nevzut a diavolului si a ta cu silirea
rugciunii inimii, ti stergi dintr-o dat toate pcatele care sunt scrise pe acest catastif si
zdrnicesti toate strdaniile diavolului, care s-a obosit pn a nscris acolo toate ruttile
tale. Iar aceast perdea o sfsii cu rugciunea struitoare, cum am spus.
Iar rugciunea struitoare, cnd ajunge acolo, vei cunoaste c ai ajuns la culcusul lupului,
care st acolo la pnd pentru a rpi mieluseaua Domnului, adic sufletul tu, n ceasul
mortii, si s nghit astfel toate lucrrile si faptele tale bune. De aceea, n clipa n care
inima ta simte c acolo se ascunde sarpele cel vechi pentru a-ti otrvi sufletul, n chip

minunat si nevzut se naste o dorint de a strica aceast perdea a diavolului cu toat

puterea rugciunii inimii. De aceea, dac ai ajuns s ntelegi lucrrile diavolului, miscat
de zelul dumnezeiesc, atunci hotrsti n sinea ta si spui: "Ori eu voi muri n aceast clip
de silirea prea mare a inimii la rugciune, ori diavolul va fi alungat din inima mea,
mpreun cu toat rutatea lui." In felul acesta scuturi cu mult putere si lovesti acea
cortin a diavolului pn cnd reusesti s o strpungi si s o sfsii de tot.
Si dac rugciunea nebiruit si puternic ajunge n cele mai adnci unghere, alung de
acolo pe diavol si pe slujitorii si. Arde n chip nevzut si minunat tot acel loc si toate
acele seminte si cauze ale pcatului si ale patimilor, dup care vine de ndat mngierea
lui Dumnezeu. De aceea spune si imnograful: "Arde cu focul nematerial pcatele mele si
m nvredniceste s m umplu de mngierea ta".
De aceea ajung unii s scuipe snge, pentru c s-au silit pe sine cu rugciunea pn la
moarte, pn au biruit si au alungat din inima lor pe diavol. Spune-mi, unde se duce lupta
cea mai curajoas? Si unde apare curajul cel mai minunat?
Desigur, toate acestea se ntmpl acolo unde este sediul vrjmasilor, unde este tronul
mpotrivitorilor, unde este lauda tiranilor. Deoarece stnd acolo, ca pe un tron, satana se
trufeste cu multimea mestesugurilor rautatii sale. Dar ajungnd acolo, rugciunea druit
de Dumnezeu, a numelui Domnului, striveste sediul lui satana, distruge tronul lui Lucifer
si umileste trufia lui.
Spune-mi acum, biruitorule ostas al cerescului si ne muritorului Imprat, cnd ntelegi c
a ajuns rugciunea n locurile cele dinluntrul tu si cnd ntelegi c ai naintat n
rugciune pn la msura desvrsirii, ce usurare a rzboiului trupesc nu simti n sufletul
tu! Atunci nu vezi deloc fiara slbatic si nemblnzit a desfrnrii s te tulbure nici n
gnduri, nici n trup, nici nu cunosti c o astfel de patim exist n fiii oamenilor. Harul
lui Hristos care locuieste n tine te apr de aceasta si te pzeste ca nu cumva pizmasul
vrjmas s murdreasc curtenia vasului sufletului tu cu pofta lui cea murdar.
Atunci vei vedea trupul tu mort pentru patimile de necinste, nnoit si rezidit de Harul
Domnului. Deoarece silinta luntric a rugciunii inimii aduce cu sine adeseori slbiciune
mare si o neputint de nedescris, din pricina creia poti s cazi la pmnt ca paralizat. Si
iarsi spunem c, atunci cnd ajungi la acele msuri ale rugciunii desvrsite, mnia
dispare complet, iar n locul mniei mprteste nluntrul tu dulcea pace a Hristosului
tu. Atunci ura si dusmnia aproapelui tu nu-si mai afl n nici un fel locul n inima ta,
deoarece mprteste n ea compasiunea si iubirea de frati. Atunci simti c este mai bine
s te ntristezi tu dect fratele tu. Atunci nu mai stii nici ce nseamn judecata, deoarece
Dumnezeu a deschis nluntrul tu ochii cei sufletesti ai inimii, cu care vezi numai si
numai slbiciunile sufletului tu, adic lipsurile tale firesti si cele fat de Dumnezeu.
Acest har te apr de a-l mai judeca pe fratele tu. Atunci paiul din ochiul tu l vezi mai
mare dect brna din ochiul fratelui tu. La fel si tntarul tu l vezi mai mare dect
cmila fratelui tu. Iar brna si cmila fratelui tu fie c nu le mai vede deloc ochiul cel
ru al sufletului tu (pentru c ochiul ruttii este orbit), fie, dac le vede, le vede ca pe
niste nimicuri.

Cnd ajungi la gradul acesta de desvrsire a rugciunii, mndria nu-si mai afl locul nici
mcar o clip n inima ta, ci este topit de rugciune ndat ce apare, precum ceata de
cldura soarelui. Deoarece atunci lo cuieste nluntrul tu blndul si smeritul Iisus, Care
ntipreste si cresteaz si pune n inima ta blndetea si smerenia Lui. Cum te-ai putea
mndri atunci cnd, vznd si cunoscnd slbiciunea ta, ti se pare c dintotdeauna
oamenii au stiut lipsurile tale si nevrednida ta. Mai curnd ai dori s se arunce asupra ta
cu pietre, pentru ca s dispari dintre oameni, pentru a nu mai murdri si vtma pe ceilalti
oameni cu rutatea ta.
Acest dar l-au avut toti sfintii. De aceea unii se numeau si se socoteau pe ei nsisi
desfrnati si risipitori, fr s fie asa, altii se numeau si se socoteau pe ei nsisi barbari si
slbatici, iar altii se socoteau pe ei nsisi, si o spuneau tutu ror, c sunt cei mai pctosi
dintre toti pctosii. Cum ai putea s te mndresti, atunci cnd nimic altceva nu doresti n
aceast lume dect s gsesti vreo sprtur de piatr sau o buctic de pmnt, si acolo,
plecndu-ti capul, s plngi pn cnd se va sfrsi petrecerea ta pe pmnt. Atunci hula
nu are nicidecum loc nluntrul tu, nici n afara ta, deoarece demonii hulei, care l hulesc
pe Dumnezeu prin oameni, sunt alungati dm cugetul tu si dimprejurul tu. In locul
acestora esti nconjurat de ngeri dumnezeiesti, care slvesc puterea numelui lui Hristos,
mpreun cu care si tu slvesti buntatea Domnului Iisus.
Atunci grirea n desert este n asa msur ndepartat de la tine, nct n-ai s mai vrei s
vorbesti nici ceea ce este de trebuint, binecuvntnd pe Hristos, mpreun cu Care
vorbesti dulce si tainic gur ctre gur. Atunci fierbe rea rsului ti se pare ca o lucrare
necuviincioas si ntru totul strin si nepotrivit cu sufletul tu, deoarece sufletul tu
culege n tain evlavia si cuviinta numelui Domnului.
Atunci pofta de a mnca si de a bea vin att de mult te dezgust si o ocolesti, nct nu
doresti s te saturi nici mcar de apa simpl, nici cu frma ta de pine, ci numai att
mnnci si bei din acestea ct s triesti si s slujesti pe Hristosul tu cu curtenie si cu
trezvie, mai curnd ca unul fr trup dect ca unul ce are trup.
Msura si cantitatea acestei simple hrane ti-o pune rugciunea nssi, deoarece atunci
rugciunea nu numai c te mpiedic n chip nevzut si nesperat de la sturarea cu aceast
simpl mncare, alungnd din cugetul tu pe demonul lcomiei de mncare si al
nesatului, ci nici gndul tu nu primeste s se sature cu altceva mai mult dect cu Harul
lui Dumnezeu.
Aceast msur si aceast rnduial a mncrii te nvat rugciunea n felul urmtor:
cnd te asezi la masa ta srccioas si de necinste ca s mnnci pinea ta cea spre
vietuire pentru a ajuta inima ta slbnogit, spune: "Si pinea noastr cea spre fiint dne-o nou astzi"! atunci, spun, mncnd cu mult evlavie, te nconjoar frica de
Dumnezeu, te nconjoar iubirea lui Dumnezeu, te nconjoar Harul lui Dumnezeu, n
chip nevzut, dar simti cu adevrat si vdit lucrarea lui, deoarece mncnd pinea ta sau
mncarea simpl pe care ai pregtit-o, se ndulceste pe dinluntru gura ta de Harul lui
Dumnezeu, ca si cnd ai fi umplut-o de zahr, dup cum spunea odat si unul dintre

printi.
Alteori, iarsi, atunci cnd mnnci, pinea pe care o mesteci sau srccioasa ta
mncare, atunci cnd mnnci ti se pare, sau mai bine spus se fac precum mana pe care
au mncat-o evreii oarecnd n pustie. Cu toate c mncarea ta poate s fie numai niste
seminte fierte, fr nici un adaos, sau ierburi fierte fr ulei, ti se pare ca si cnd ai mnca
lapte sau fiertur de carne, sau miere, sau peste gustos. Mncnd si avnd acest gust
minunat, se ndulceste si cugetul tu gustnd n sine dulceata de nespus de care se bucur
sfintii n cer, mncnd acea pine cereasc si bnd nectarul minunat al slavei Domnului.
Adic, contemplnd slava lui Dumnezeu cea neschimbat si de negrit si de necuprins cu
mintea si mai presus dect orice cuget, sfintii se satur n chip minunat de toate
bunttile.
De aceea spunea si profetul: "M voi stura privind slava ta". In acelasi timp cu dulceata
limbii tale si a mintii rale, tresalt din tine si rugciunea, de la sine, si prin aceasta te
mpiedic s ajungi la sturarea pntecelui, ca si cnd ti-ar spune cu glas: "Ajunge, ai
mncat!". Deoarece omul, ca fiint rational ce este, nu trieste numai cu pine, ci
trieste si cu Harul lui Dumnezeu, precum spune: "Nu numai cu pine va tri omul, ci si
cu tot cuvntul care iese din gura lui Dumnezeu".
Deci si tu, din momentul n care vei simti nluntrul tu tresltarea rugciunii, te bucuri
peste msur, aducndu-ti aminte de darul lui Dumnezeu si de purtarea de grij a
Dumnezeului Celui Preanalt si, din bucuria aceasta de negrit, versi attea lacrimi nct
nu se ud numai fata ta, ci se ud de acestea si mncarea ta.
La fel se ntmpl si atunci cnd bei ap. Iti vine aceeasi cercetare a Duhului Sfnt,
deoarece, bnd tu apa ta simpl, se deschide de ndat izvorul lacrimilor ochilor ti. Din
aceasta cunosti singur c ti este de ajuns ct ai but pentru a tri. De ce s mnnci si s
bei mai mult? Ti se pare c ar fi spre pierzania sufletului tu. De aceea ncetezi fr
ntrziere s mai mnnci si s mai bei si te scoli de la mas cu o ndoit bucurie. Una
pentru c ai mncat ndeajuns si se va ntri inima t slbit, si alta pentru c si-a amintit
Domnul de tine si ti-a bucurat inima si cugetul cu vinul neprefcut al trezviei si al
bucuriei dumnezeiesti. Dar pentru a vorbi un pic despre aceast bucurie duhov niceasc,
am iesit un pic din cuvntul meu n care vor beam despre durerea din inim, deoarece
amndou ac estea sunt roade ale aceleiasi rugciuni. Aceeasi rugciune este cea care
naste si mngierea sufletului si durerea inimii.
Asadar, s spunem c atunci cnd spui rugciunea din adncul inimii te doare nluntru
inima, iar durerea inimii te face s oftezi greu. Cci cine ofteaz fr durere? Si cine este
cel care sufer de durere si nu-si ncrunt fata? Durerea despre care ti vorbesc este
ndoit, deoarece nu numai c te doare nluntru n chip vdit, acolo unde se lucreaz cu
silint mare rugciunea, ci te doare n chip nevzut sufletul tu, atunci cnd ti zdrobesti
inima cu rugciunea.
Durerea simtit a inimii te face s oftezi, iar durerea sufletului d nastere la ncruntarea
fetei, iar ncruntarea si posomorrea fetei tale tin durerea inimii, deoarece, amintindu-ti

de pcatul tu si cunoscnd bine slbiciunea firii tale, ti zdrobesti fr oprire inima cu

rugciunea si este cu neputint s nu te stpneasc nluntrul tu durerea aceea
mntuitoare de suflet a inimii.
Aceast durere creste o dat cu silirea tot mai mare a rugciunii inimii. Deoarece atunci
cnd ti silesti inima cu rugciunea, si mai ales cnd o faci mult timp, atunci simti n tine
o durere mare si permanent si ntelegi cu oarecare presiune c moartea este n om.
Deoarece durerea nu nseamn altceva dect un mesaj din partea mortii. Simti moartea
din cauza acestei dureri, dar cum o simti? O simti nu ca venind cu ntrziere si
nesigurant, ci foarte aproape si foarte sigur. Cci durerea care te stpneste nluntru
este foarte aproape de rsuflarea ta. La fiecare rsuflare cu care inspiri aer, simti o
exagerat accentuare a durerii. Aceasta deoarece nluntrul tu rugciunea puternic a
inimii a strpuns att de mult cele mai ascunse unghere ale pieptului tu, nct a dat
nastere unei rni netrupesti foarte dureroase. Trecnd pe acolo aerul inspirat si atin gnd
aceast ran din inima si din pieptul tu, simti o durere puternic. Iar uneori, cnd durerea
creste si devine mai mare, simti n pieptul tu la o singur inspiratie de dou si de trei ori
acea durere n pieptul tu. Atunci ce altceva s mai astepti dect moartea? Ce altceva mai
poti spera dect plecarea din aceast lume? Ce altceva poti s mai primesti n gndul tu
dect mormntul? Adevrat ti spun, cnd ai acea durere, moartea ta ti st n fata ochilor.
Avnd moartea n fata ochilor, l ai n fata ochilor ti n chip tainic si pe Dumnezeu, pe
Fctorul si Creatorul tu. De aceea spune profetul: "Vedeam pe Domnul meu n fata mea
mereu, cci n dreapta mea este, pentru a nu m pierde". Aceast asteptare a mortii nu
este asemenea asteptrii mortii celei obisnuite, deoarece asteptarea mortii acesteia, care
se ntmpl din pricina durerii nscut de rugciune, este amestecat cu dulceata
dumnezeiasc de negrit. De aceea se spune: "Cinstit este naintea Domnului moartea
cuviosului Lui". In timp ce despre moartea pctosului spune: "Iar moartea pctosului
este rea". Iar dulceata asteptrii mortii este simtit de cei drepti n felul urmtor:
Silindu-ti inima cu rugciunea, ti vine durerea. Iar durerea ti aminteste de suferintele si
de patimile lui Hristos. Cnd suferi mpreun cu Hristos, atunci ndjduiesti s fii slvit
mpreun cu El. Dar cnd simti c durerea ta te face prtas suferintelor lui Hristos? Si
cnd simti c vrei s mori n aceast durere pentru a fi slvit mpreun cu Hristos? Devine
vdit acest lucru din cele ce am s spun n continuare. Inainte de a te durea inima din
pricina rugciunii si a suspinurilor, nu simti deloc Harul si nici dulceata crestinismului,
nici nu ai vreo nstiintare adevrat despre mntuirea ta, ci te numesti numai crestin, fr
s fi gustat si fr s simti cu adevrat, ntr-un fel sensibil, buntatea si dulceata lui
Hristos. Acest nume al lui Hristos este att de folositor nct pretuieste mai mult dect
lumea ntreag. Si att de dulce si mngietor este pentru cel care a gustat buntatea lui,
c nici toat dulceata si toat mngierea acestui veac nu le pot egala.
Ct pretuieste si ct de dulce este numele lui Hristos stiu si cunosc numai aceia care au
ajuns s aib nluntrul lor acea durere a rugciunii, deoarece aceia au gustat n lucrare si
n fapt din harul si din dulceata numelui lui Hristos.
Omul este alctuit din trup si suflet. Trupul se hrneste si creste cu pinea pmntului, iar
sufletul se hrneste si se tine cu Pinea Vietii. Iar pinea pmntului cu care se hrneste si

se tine trupul este pinea de fiecare zi, n timp ce Pinea Vietii este Hristos. De aceea
spune: "Pinea vietii vesnice s mi se fac mie trupul Tu cel sfnt, milostive Doamne!"
Cel care mnnc pinea pmntului fr durerea rugciunii inimii si fr suspinurile
amare si adnci, acela nu simte buntatea si puterea si lucrarea numelui lui Hristos.
Deoarece, mncnd pinea pmntului fr durere, inima lui se ngroas si nu-L mai
simte pe Dumnezeu. Adic acela devine ntru totul nesimtitor fat de mntuirea sufletului
su. Ins cel care simte durerea n inima lui, n pieptul lui, de la silirea rugciunii, de la
suspine, de la ispitele cele vzute si cele nevzute, pe care le primeste si le rabd din
dragoste pentru Hristos, acela, spun, cnd aude numele Domnului nostru Iisus Hristos sau
cnd l cerceteaz cu durere luntric, sau cnd cheam cu credint vie numele lui
Hristos, cu adevrat n acela lucreaz lucrarea dumnezeiasc a Acestuia. Deoarece
numele dumnezeiesc al lui Hristos apare cugetului su dulce ca mierea. Se simte n inima
lui dulce ca zahrul. La fel n gura si pe gtul su l simte ca fiind nespus de dulce. De
aceea spune si profetul: "Cuvintele tale sunt dulci gtlejului meu, ca mierea sunt gurii
mele". Iar simturilor tale pare ca ceva plin de viat. Se desfat si se bucur urechile tale
cnd l aud. Se bucur ochii ti cnd l vd scris undeva. Se bucur mai curnd ochii
sufletului cnd l vd undeva scris. Deoarece acest nume dumnezeiesc al lui Hristos, ca
nume mprtesc, este scris n chip tainic si nevzut de ctre dumnezeiestii si nevzutii
ngeri n diferite locuri importante pentru sustinerea si alctuirea lumii.
Cel care are nluntrul su scris acest nume dumnezeiesc al lui Hristos, prin silirea
rugciunii inimii, cnd va auzi cu urechile sale acest nume, att de mult evlavie va avea
nct i se va umple sufletul de ea. Lng aceast evlavie dumnezeiasc i vine si o bucurie
de o dulceat nespus n cugetul su. Pentru c l aude ca pe numele unui prieten foarte
apropiat si foarte drag. De aceea ncep s curg lacrimi din ochii lui de atta bucurie.
Inima lui vrea s ias din piept tresltnd si bucurndu-se de rugciune. Sufletul lui se
bucur n bucuria Domnului. Toate acestea, deci, ce altceva s nsemne, ce altceva s
arate, dac nu apropierea pe care o are acel suflet de Hristos si cum poate lucra numele
lui Hristos n cel care simte durere n inima sa de la silirea rugciunii?
Dar pentru c cel care ajunge s fie att de apropiat cu Hristos nu se mai teme de durerea
inimii, nici nu se mai nspimnt la gndul acesteia, pentru c a primit deja nstiintare si
asigurare de locul unde va ajunge atunci cnd sufletul va prsi trupul lui, din gura lui,
din cugetul lui, din inima lui si din sufletul lui nu mai lipseste nici o clip numele lui
Hristos; "Hristoase al meu! Hristoase al meu!" se spune nluntrul lui mai mult dect
propriile respiratii. Oriunde priveste si orice vede, "Hristoase al meu" i vine mai nainte
n minte. Orice aude, "Hristoase al meu" se aude deja mai repede. Oriunde merge si
oriunde se plimb, "Hristoase al meu" merge nainte si l conduce. Cnd doarme,
"Hristoase al meu" doarme mpreun cu el. Cnd mnnc, "Hristoase al meu" este
mncat mpreun cu mncarea respectiv. Cnd lucreaz lucrul minilor, "Hristoase al
meu" i st nainte.
Dorind s dovedesc c "Hristoase al meu!" "Hristoase al meu!" este sdit nluntrul lui,
nu-mi ajunge timpul, deoarece dup cum este cu neputint simturilor omului s simt
ceva fr ca s fie mai nainte prezent cugetul su, la fel este. cu neputint si cugetului s

fie prezent fr "Hristoase al meu! Hristoase al meu!". Dac nu slsluieste n inima lui
Hristos, cum poate acesta s fie plin de numele lui Hristos si att de ndulcit? Plin de
numele lui Hristos si att de ndulcit ajunge s fie prin rugciunea inimii, care se spune
nluntru cu durere.
Iar durerea inimii, cu ct este mai tare, cu att este mai dulce. "Este grea iarna, dar este
dulce Paradisul, spuneau cei patruzeci de mucenici". Este grea durerea aceasta pentru
trup, dar este Paradis pentru suflet, deoarece cnd inima simte durere din pricina
rugciunii, atunci se bucur sufletul si-si gseste linistea. Cnd va nceta durerea, se va
odihni sufletul, dar se va ntrista sufletul, pentru c a ncetat cina cea tainic a hranei celei
negrite si a bucuriei ceresti. Cnd iarsi vine durerea, nu se mai odihneste tru pul, dar
prin silirea rugciunii ncepe s fie atins nluntru inima, care tresare de ndat si sufletul
se bu cur, nainte chiar de a veni, de ndejdea apropiatei hrane duhovnicesti. Si atunci
cnd vine, sufletul scoate un strigt mut de bucurie, amestecat cu dulceata inimii si a
cugetu lui, deoarece rosteste plngnd numele lui Hristos Iisus: "Primeste-m, Doamne,
n mprtia Ta! Primeste-m, Iisuse acolo unde esti Tu, iubirea mea si lumina mea cea
preadulce! Da, preadulce Iisuse al meu, primeste-m acum, acum. Domnul meu si
Dumnezeul meu, primeste-m, deoarece, din clipa n care am gustat n parte, n chip de
negrit, din negrita dragoste si buntate a Ta, Hristoase al meu si Dumnezeul meu, nu
mai pot s m despart de Tine! Nu mai sufr lipsa Ta. Ard si m aprind de flacra
nestins a preadulcei Tale iubiri! Cnd mi aduc aminte de Tine, m aprind de setea dup
Tine! Cnd Te caut, mi dau sufletul pn Te gsesc si cad n neputint din pricina
desprtirii de Tine!"
Acestea si altele asemenea acestora spune sufletul tu lui Hristos, arznd de iubirea cea
peste msur de care este cuprins pentru El, cnd, dup ce a strigat destul cu trupul, este
nstiintat c Hristos a auzit glasul lui si l-a scris n cartea vietii vesnice, unde sunt scrisi
toti dreptii, despre care Scriptura spune: "Si n cartea Ta toti au fost scrisi".
Dar Iisus Hristos, ale Crui judecti numai El le cunoaste, l mai las nc n lume, pentru
a ndoi sau a nzeci si nsuti roadele sale. Si nceteaz pentru putin durerea inimii cu
mngierea Lui, nu pentru c Domnul mputineaz durerea (pentru c Domnul voieste s
simtim totdeauna durerea din iubire pentru El, care este si devine mntuire pentru noi), ci
se mputineaz durerea o dat cu nmultirea lacrimilor.
Aceast durere, asadar, este un dar mare, dat de Dumnezeu celor care se nevoiesc si care
Il iubesc pe El. fr aceast durere nimeni nu poate vedea pe Dumnezeu nici n aceast
lume, n chip tainic, adic n extaz si n viziune, si nici pentru cealalt lume nu este
nstiintat si ncredintat c va fi cu Dumnezeu.
La aceast durere se ajunge cu multe nevointe si dup mult timp cu silirea fr msur a
rugciunii inimii. Pentru c, dac cineva nu-si sileste de ajuns inima sa cu rugciunea,
este cu neputint s afle durerea inimii. Se ajunge cu multe zbateri si cu mult silint la
aceast durere. Si numai ce pentru putin va neglija omul rugciunea, att de repede fuge
de la el, nct el nsusi se minuneaz cum a fost cu putint s o piard, pentru o clipit de
neatentie. Dar cel care o afl o singur dat, chiar dac o pierde, o regseste din nou

foarte repede, atunci cnd doreste, pentru c stie drumul pe care trebuie s mearg pentru
a o gsi. Chiar mai mult, nu o las s se deprteze pentru prea mult timp. De ce?
Deoarece, dac se va lipsi mai mult timp de ea, inima lui va fi prins din nou de plcerile
lumesti si va prsi calea Domnului. Aceast durere este fructul inimii zdrobite, nfrnte,
nsctoare si a lacrimilor permanente si luminoase. Aceast durere este hrana sufletului,
hrana cugetului si mngiere a mintii. Aceast durere este bucurie a ngerilor si ntristare
a demonilor.
Sufletul celui care pstreaz aceast durere nluntrul su mereu, prseste n scurt timp
aceast lume si se ndreapt spre lumea aceea, n care va avea parte cu dumnezeiestii
ngeri. Aceast durere nimiceste patimile, alung demonii, linisteste mintea, ndulceste
sufletul, mngie cugetul si nclzeste inima n cele ceresti. Aceast durere este pentru
om un nvttor ceresc, care l nvat tainele dumnezeiesti si i ncredinteaz ntelesurile
ceresti.
Este cu neputint omului care are nluntrul lui aceast durere s nu aib si gnd ceresc.
De ndat ce apare nluntrul lui aceast durere, se nalt cugetul si mintea lui la cele
ceresti, prsind ca nefolositoare cele pmntesti. Mintea lui se nalt la cele ceresti cnd
are nluntrul su aceast durere pentru Hristos, deoarece l-a curtit vrsarea lacrimilor si
l-a luminat rugciunea curat, care s-a lucrat n tain n inim.
Iar dac s-a urcat mintea n Sfnta Sfintelor, n cele mai presus de ceruri, acolo caut s
vad pe Acela a crui dulceat de nespus a gustat-o n parte sufletul lui si inima lui.
Plimbndu-se netrupeste, ca unul netrupesc ntre cei netrupesti, n cele ceresti si
nemateriale, l gseste pe Acela pentru iubirea cruia s-a ostenit inima lui si a suferit
durerea pieptul lui. Aflndu-L pe Cel pe care l dorea si vzndu-L, pe Cel pe care L-a
vzut proorocul Isaia seznd pe tronul slavei, cade de ndat la picioarele Lui si I se
nchin cu nespus evlavie si smerenie. Si nu numai de aceast cinste l-a nvrednicit
durerea inimii, ci l face s ajung si n bratele preadulcelui Iisus si Domnului
Atoatetiitor, precum ajunge pruncul n bratele maicii sale, bucurndu-se de srutarea
preadulce cea mai presus de orice dulceat a Stpnului si Hristosului su, ochii si gura
lui vrsnd n acelasi timp ruri de lacrimi. Si se roag, rugnd pe Hristos s nu Se
despart niciodat de el, ci lipit de El se roag s rmn totdeauna cu Hristosul lui si cu
Harul dumnezeirii Hristosului lui. Deoarece, n ceasul acela, spune lui Hristos ceea ce a
spus Petru atunci cnd Hristos S-a schimbat la fat si Apostolii au vzut slava lui Hristos:
"Bine ne este nou s fim aici".
Preadulcele nostru Iisus Hristos s ne dvruiasc si nou aceast durere a inimii,
mntuitoare de suflet, s ne nvredniceasc aici s-L vedem tainic totdeauna cu ochii
mintii, iar dincolo, n veacul viitor, legturile sufletului fiind dezlegate, s-L vedem fat
ctre fat si s-L slvim mpreun cu ngerii n veci de veci nesfrsiti. Amin.

Cuvntul al saselea
Cum aceluia care se roag cu mintea din adncul inimii pn la durere, acea durere
a lui i aduce simtmntul si gustarea bunttii si dulcetii Domnului, care este
nsemnat, pentru a spune astfel, n acelasi timp n omul cel dinluntru cu o evlavie
profund nencetat, provocat de cuvintele lui Dumnezeu si de spusele Sfintei
Scripturi ?i de orice cuvnt duhovnicesc.
Binecuvinteaz, printe!
Cerceteaz nencetat, smeritule monah, cercetarea sfnt a rugciunii inimii din adncul
inimii tale, pn cnd inima ta va deveni n ntregime rugciune, asa cum fierul devine
una cu focul atunci cnd este tinut n foc. Struieste nc si mai mult n aceast rugciune
a inimii, pn cnd se face ran nluntrul tu, acolo unde se lucreaz rugciunea.
Deoarece aceast ran pe care o primesti cu voie nluntrul tu prin rugciunea cu mult
silint - martor pe Dumnezeu l am - ti va deveni un izvor duhovnicesc de dumnezeiasc
evlavie, din care va izvor totdeauna evlavia, ori de cte ori vrei, fr nici o silint. Iar
cnd, cu harul lui Hristos, ajungi la aceast stare duhovniceasc, atunci gusti n tain
buntatea Domnului. "Gustati, si vedeti c bun este Domnul", spune proorocul, adic
gustnd n chip tainic, dar simtit, Harul Domnului tu, vei lua cunostint si vei ntelege n
chip vdit c Domnul tu Iisus Hristos, pe care l cauti, este dulce foarte si mai mult dect
oricare dulceat.
Cuget acum, smeritule monah,dac din putinul Har pe care l gusti n chip tainic ai
nteles cu adevrat c Domnul nostru Iisus Hristos este att de dulce sufletului tu, inimii
tale, cugetului tu si sinelui tu luntric ntreg, nct nu poti s descrii, nici mcar ct de
putin, dulceata Lui. Oare, cnd sufletul tu iese din trup si se urc n fapt ctre Domnul si
Dumnezeul lui si gust dm bunttile acelea, pe care ochi pmntean nu le-a vzut,
ureche trupeasc nu le-a auzit si inim necurat nu le-a cugetat, atunci, spun, cnd se va
desfta n chip vdit cu toate acelea, pe care nu este cu putint omului s le povesteasc,
vznd fat ctre fat pe Creatorul si Domnul lui,Cel negrit si necuprins cu gndul, ce
fel de bucurie si desftare duhovniceasc va tri sufletul acela? Amin, amin, spun tie,
iubite frate, c ori de cte ori va cugeta cineva la acest lucru, n chip tainic dar adevrat,
gura lui va rmne fr glas, precum pestele, si nu poate nimic nsila despre ce simte.
Dar noi s revenim din nou la cele despre care doream s vorbim.
Asadar, de trei ori fericite lucrtor al Evangheliei lui Iisus, att ct te afli duhovniceste n
acea gustare tainic a bunttii Domnului, att ct mintea ta este hrnit cu laptele tainic
al vederii duhovnicesti, att ct gndul tu se mbrac n Domnul ("mbrca-se-va gndul
meu cu El si eu m voi bucura n Domnul" spunea proorocul), att ct inima ta se bucur
de mila de negrit si dumnezeiasc a desftrii venite din mngierea Duhului Sfnt, att
ct, spun, toate acestea continu s se afle n tine, si mai multe dect acestea, pe care pana
scriitorului nu le poate istorisi si prezenta, atunci mintea nu mai este atent la rugciune,
dup cum nu mai este nevoie pentru prietenul apropiat al mpratului s mai ia aminte la
oaste cnd, ptrunznd n mprtie si petrecnd mpreun cu prietenul su mpratul, se
bucur de masa mprteasc n pace. Deoarece atunci mintea sa este atent la aceast

mas duhovniceasc pe care i-o ofer dumnezeiescul Har, care o cerceteaz si si

manifest fat de ea o dragoste mprteasc cu nemrginit buntate, spunem, atunci
sufletul cuget numai si numai la Dumnezeu si la Harul lui Dumnezeu si si afl odihna n
starea duhovniceasc de care se bucur n chip negrit n clipa aceea.
Deoarece tu, atunci, prietene duhovnicesc si iubit al lui Dumnezeu, care cu Harul Lui ai
ajuns la o asa de nalt treapt a vederii duhovnicesti tainice, cugetnd la mierea
duhovniceasc pe care o gust mintea ta vznd pe Creatorul si Domnul tu Cel viu, esti
cuprins de adnc evlavie si ti afli odihna duhovniceasc.
Cugetnd atunci si cercetnd n sinea ta, cum lucreaz Harul lui Dumnezeu n sufletul tu
lucrarea nematerial si dumnezeiasc si cum primeste mngiere inima ta de la aceast
lucrare, esti ptruns de adnc evlavie si ti afli odihna. Cugetnd atunci la veselia pe care
o trieste nlutrul su fata inimii tale de la bucuria duhovniceasc, care a fost din belsug
revrsat asupra ei de Harul lui Dumnezeu, ncepi s versi nesfrsite lacrimi si ti afli
odihna. Cugetnd apoi la veselia simtit, pe care o trieste fata trupului tu de la bucuria
luntric a Harului dumnezeiesc, care a inundat inima ta, esti cuprins de evlavie dulce si
ti afli odihna. Cugetnd atunci la buntatea Domnului tu, esti ptruns de evlavie dulce si
ti afli odihna. Cugetnd atunci c Domnul si Dumnezeul tu este nemrginit de milostiv
si iubitor de oameni, esti ptruns de evlavie dulce si ti afli odihna. Cugetnd atunci c
Domnul si Dumnezeul tu este Atoatetiitor si Atotputernic, esti cuprins de evlavie dulcedulce si ti afli odihna. Cugetnd atunci c mprtia Domnului tu este mprtia tuturor
veacurilor si stpnirea Lui este peste tot neamul si neamul, esti cuprins de evlavie dulcedulce si ti afli odihna. Cugetnd apoi c numele Domnului tu, pentru robii Si, este
sfnt si preadulce, iar pentru demoni este nfricostor si preaamar, esti cuprins de evlavie
dulce-dulce si ti afli odihna. Cugetnd c Domnul tu este mare si ludat foarte n cetatea
Dumnezeului nostru (n noi adic, cei care cunoastem puterea Lui dumneze iasc), n
muntele cei sfnt al Lui, esti ptruns de evlavie dulce-dulce si ti afli odihna. Cugetnd c
Domnului tu i nalt cntri ngerii, c Domnul tu este slvit de arhan gheli si ludat de
toate puterile dumnezeiesti ale cerurilor, esti ptruns de evlavie dulce-dulce si ti afli
odihna. Cugetnd c Domnul tu pseste pe Heruvimi si zboar pe aripile vnturilor si
umbl deasupra norilor n chip minunat, esti ptruns de evlavie dulce-dulce si ti afli
odihna. Cugetnd c, privind Domnul tu spre pmnt, l face de se cutremur, te
minunezi de puterea Lui si ti afli odihna ptruns de evlavie. Cugetnd c mretia
Domnului tu este mai presus de toare cerurile, esti ptruns de evlavie dulce-dulce si ti
afli odihna. Cugetnd cum st Domnul tu pe tronul cel sfnt al Lui si c tronul Lui este
n veac si n veac, esti ptruns de evlavie dulce-dulce si ti afli odihna. Cugetnd c tronul
Domnului tu este n cer si slava Lui este sus n ceruri, esti ptruns de evlavie dulce-dulce
si ti afli odihna. Cugetnd c toate au fost fcute prin cuvntul Domnului tu si c
Domnul tu a poruncit si s-a fcut, esti ptruns de evlavie si ti afli odihna. Dar, pe scurt
s spun, cnd sufletul tu ajunge s se mpace cu Dumnezeu prin inima nfrnt de
rugciune, atunci evlavia te inund de la sine nencetat si Dumnezeu este slvit totdeauna
n toate minunile Sale si n toate fpturile Sale.
Deoarece n toate acestea si n celelalte, pe care le las, ca s fiu scurt, sufletul tu se
hrneste, mintea ta se ndulceste, inima ta tresalt si se bucur trupul tu, precum se

hrnesc, se ndulcesc, se bucur si tresalt robii recunosctori ai mpratului de bogtia

cea mult, de mretia mprteasc si de trofeele strlucitoare ale mpratului.
Asadar, dup msura dulcetii cu care te ndulcesc lucrurile minunate si dumnezeiesti ale
Hristosului tu, tot asa izvorste din inima ta evlavia, deoarece dulceata aceasta premerge
evlaviei, dup cum umbrirea Harului dumnezeiesc premerge dulcetii. Iar pogorrea
Harului dumnezeiesc este prevestit de zdrobirea inimii. Si astfel ptruns de evlavie, te
nvrednicesti de vederea cea adevrat, care se petrece o dat cu rpirea mintii la cele
tainice si de nenteles, dup cum spune dumnezeiescul nostru printe Isaac Sirul. Iar
Dumnezeului nostru slava si puterea n vecii vecilor. Amin.

Cuvntul al saptelea
Despre cnd l cerceteaz dumnezeiescul Har pe cel care se roag cu rugciunea
mintii lui Dumnezeu din inim si care sunt semnele duhovnicesti ale acestei cercetri
dumnezeiesti.
Binecuvinteaz, printe!
Asadar, iubite frate, cnd te rogi n tain din adncul sinelui tu mult timp s stii c o
cercetare dumnezeiasc te cerceteaz n chip nevzut spre sfintirea sufletului tu, spre
mngierea inimii tale si spre spri jinirea dumnezeiasc a tuturor simturilor tale trupesti si
sufletesti. Deoarece atunci cnd te cerceteaz Harul Preasfintei Treimi - ntelegi aceasta,
pentru c n numele Sfintei Treimi spunem "In numele Tatlui si al Fiului si al Sfntului
Duh" - se bucur de asemenea sufletul tu, se ndulceste cugetul tu, iar din inima ta
izvorste ca dintr-un izvor nesecat evlavia si ochii ti vars lacrimi fierbinti. Atunci i
spunem cercetare a Preasfintei Treimi.
Alt dat ns te cerceteaz n chip vdit Harul lui Dumnezeu si Tatl. Acest lucru l
ntelegi, deoarece esti ptruns de evlavie la rostirea numelui lui Dumnezeu si Tatl si se
ndulceste duhul tu mai mult si se ndulceste la rostirea numelui Fiului sau al Duhului
Sfnt. Atunci i spunem cercetare a lui Dumnezeu si Tatl. Alt dat poti fi cercetat mai
mult de Domnul nostru Iisus Hristos. Acest lucru l ntelegi deoarece la numele preadulce
al lui Hristos si la toate tainele Lui dumnezeiesti esti ptruns de evlavie si te ndulcesti
mai mult, dect la numele Tatlui si al Duhului Sfnt. Atunci i spunem cercetare a
Domnului nostru Iisus Hristos. Si alt dat, iarsi, cnd te rogi tainic din adncul inimii,
te cerceteaz Duhul Sfnt si zboar n jurul tu ca un pommbel. Acest lucru l ntelegi
deoarece la numele Duhului Sfnt esti ptruns de evlavie si te ndulcesti mai mult dect la
numele Tatlui si al Fiului. Atunci i spunem cercetare a Duhului Sfnt.
Iar alt dat nu esti ptruns de evlavie si nici nu te ndulcesti la cele trei nume ale Sfintei
Treimi, al Tatlui, al Fiului si al Sfntului Duh, ci fie la numele Tatlui esti ptruns de
evlavie si te ndulcesti mai mult, fie la numele Fiului, fie la numele Sfntului Duh. Nu

pentru c Sfnta Treime nu este de o fiint. Departe de noi o astfel de blas femie. Ci
pentru c nu esti ptruns de evlavie si nici nu te ndulcesti la fel uneori. Deoarece atunci
cnd te rogi Sfintei Treimi nu ajungi cu ochii mintii tale si cu cldura inimii tale la firea
cea una, la fiinta cea una, la puterea cea una a Sfintei Treimi, nici nu chemi din adncul
inimii tale cu aceeasi evlavie cele trei nume ale Sfintei Treimi, de aceea nu esti ptruns de
evlavie si nu te ndulcesti n aceeasi msur.
Trebuie, asadar, atunci cnd aduci Sfintei Treimi rugciunea ta si nchinciunea ta, s o
aduci cu aceeasi cinstire nemrginit celor trei nume. S o aduci cu aceeasi evlavie
nemrginit si cu aceeasi cldur a inimii, deoarece numai asa esti ptruns de evlavie
sfnt si te ndulcesti n aceeasi msur.
Cele trei Persoane ale Sfintei Treimi sunt de o Fire si de o Fiint, deoarece lumin este
Tatl, lumin si Fiul, lumin este si Duhul Sfnt. Adic Dumnezeirea este una iar
Persoanele sunt trei. Cnd tu te ndrepti n tain cu nemrginit cucernicie ctre Tatl,
atunci esti luminat de Tatl, de aceea atunci esti ptruns de evlavie la numele Tatlui.
Cnd te ndrepti tainic cu aceeasi cucernicie ctre Fiul, atunci esti luminat de Fiul, de
aceea atunci esti ptruns de evlavie la numele Fiului. Acelasi lucru se ntmpl si cu
Sfntul Duh. Iar cnd vrei s fii ptruns de evlavie n egal msur la Numele Sfintei
Treimi, trebuie, asa cum am spus mai sus, s fii cuprins de aceeasi evlavie pentru Sfnta
Treime, s o cinstesti de asemenea cu aceeasi cinste si s o respecti cu acelasi respect.
De aceea strig cu glas mare Biserica, rugnd dumnezeirea cea una a Sfintei Treimi, si
spune: "Si ne d nou cu o gur si cu o inim a cnta si a slvi preacinstitul si de mare
cuviint numele Tu, al Tatlui si al Fiului si al Sfntului Duh, acum si pururea si n vecii
vecilor. Amin."
Alt dat, cnd te rogi tainic din inima ta mult timp, te cerceteaz lin Stpna noastr
Prea Sfnta Nsctoare de Dumnezeu. Acest lucru l ntelegi deoarece esti ptruns de
ndat de evlavie sfnt la numele dumnezeiesti ale Maicii Domnului, la cuvintele ei
dumnezeiesti si sfinte si la minu nile ei. Atunci i spunem cercetare a Preasfintei
Nsctoare de Dumnezeu.
Alt dat, cnd te rogi tainic din adncul sinelui tu la vreun sfnt, a crui viat citesti si
cugeti la harul lui, versi lacrimi fierbinti deoarece te cerceteaz harul lui, ca mpreun
lupttor si prieten al Domnului. Atunci cnd te rogi tainic din adncul sinelui tu, te
cerceteaz lin toti sfinfii aceia ale cror nume le chemi cu cldura inimii. De aceea
sufletul tu se ndulceste si inima ta este ptruns de evlavie, cercetate fiind de harul lor.
Alt dat iarsi, cnd te rogi la fel, de sus, de la dumnezeiescul Har, ti se ntmpl
cercetare tainic, fr s poti ntelege de la care sfnt a fost. Faptul c n ziua aceea a avut
loc o cercetare dumnezeiasc n sufletul tu l ntelege si-l cunoaste numai sufletul tu
dup anumite semne duhovnicesti tainice, care s-au fcut si se fac nsusi sufletului tu, pe
care limba a le povesti nu are putere; dar dac cercetarea a fost din partea lui Dumnezeu
sau a Maicii Domnului sau a vreunui sfnt, nu poti s ntelegi dintr-o dat. Dac ns iei
aminte la aceast cercetare dumnezeiasc cu inima ptruns de evlavie, cu mintea curat

si cuget treaz, si dac te rogi n tain, fierbinte si cu smerenie ctre cel care trimite
cercetarea dumnezeiasc, fr s-ti descopere si cine este, atund ti se descoper si ti se
arat prin vreun semn vdit acela care te-a cercetat tainic.
Iar descoperirea dumnezeiestii si tainicei cercetri se ntmpl astfel: rugnd tu pe
necunoscutul tu binefctor, ncepi nti de la Dumnezeu s-L rogi si s-I aduci slav.
Cnd cercetarea este de la Dumnezeu nsusi, numele Lui se nftiseaz dulce cugetului
tu, ca un fagure de miere din care picur (tainic, se ntelege) miere n inima ta cu aceeasi
dulceat. Iar inima picur n suflet lacrimi ceresti, lacrimi duhovnicesti, lacrimi dulci ca
mierea, lacrimi ca zahrul. La fel picur si ochii ti pe fata ta lacrimi asemntoare cu
cele dulci curgtoare din inim si picurtoare n suflet si cu cele dulci picurtoare n
cuget. Atunci, n clipa aceea, fata ta iradiaz raza tainic a bucu riei duhovnicesti. Inima
vesel lumineaz fata. De la aceste semne cunosti c cercetarea a fost de la Harul lui
Dumnezeu. Iar dac nu se ntmpl nici unul din semnele acestea la numele lui
Dumnezeu, nseamn c cercetarea a fost a vreunui alt sfnt.
Si iarsi rogi tainic cu cugetul tu si fierbinte cu inima ta pe toti sfintii, ncepnd cu
Maica Domnului si con tinund cu toate cetele sfintilor. Rugndu-te si cercetnd cetele
sfintilor, cnd ajunge cugetul tu la ceata acelui sfnt, care te-a cercetat tainic,
numaidect vine putin mngiere duhovniceasc si vreun semn vdit, prin care esti
nstiintat c acolo este aproape prietenul tu pe care l cauti, care te-a cercetat.
Roag-te fiecrui sfnt din ceata aceea, pe care l cunosti din viata si din minunile lui, si
numai ce ajungi s spui numele sfntului care te-a cercetat, si se vdeste sfntul acela
printr-o miscare mai lmurit si prin semnele mai importante ale evlaviei bogate si
imediate si ale cldurii duhovnicesti. Deoarece n ziua aceea, de ndat ce auzi numele
sau minunile sfntului care te-a cercetat, sau numai ce ti trece prin minte pomenirea
acelui sfnt, esti ptruns de evlavie fie n inima ta, fie n ochii ti, fie ti vine o rvn
duhovniceasc de a urma pe sfntul care te-a cercetat n faptele si n virtutile lui. Dup ce
trece ns ziua aceea, va pleca de la tine si lucrarea aceea a evlaviei imediate si cldurii
duhovnicesti. Aceasta se ntmpl n felul urmtor:
Dac cineva are un prieten sincer, care l cheam s vin la el pentru a se bucura unul de
altul duhovniceste, pleac spre el pentru a se bucura mpreun. Plecnd, trece prin piat,
unde este mult lume. Acolo vede si alti prieteni ai si, pe care i salut cu fata vesel si
se bucur de salutul si de mbrtisarea lor, dar continu drumul cu scopul de ajunge la
prietenul su care l-a chemat. Si cnd ajunge, aude glasul lui si se bucur de ndat inima
lui. Si cnd l mbrtiseaz se nmulteste att de mult bucuria n inima lui, nct ncepe s
verse lacrimi vznd pe prietenul su cel iubit si bucurndu-se de vorbirea cu el si de
mpreuna petrecere. Iar cnd vine ora desprtirii, se ntristeaz pentru desprtire, dar
gndul su si afl odihna, deoarece s-au bucurat unul de cellalt. Apoi, iarsi, dup
trecerea unui timp sau chiar si mai repede, l cheam un alt prieten, la a crui chemare
rspunde la fel.
La fel se ntmpl si n cele duhovnicesti. Cnd te cheam vreun sfnt la bucuria lui
duhovniceasc, n ziua aceea se ntmpl cercetarea si mngierea duhovniceasc a acelui

sfnt. Dup ce trece ziua aceea, trece de la sine si mngierea duhovniceasc. La fel cu
aceasta se ntmpl cnd te cheam prin cercetare dumnezeiasc oricare alt sfnt pentru
mngiere duhovniceasc. Iar cercetarea aceasta duhovniceasc vine la om atunci cnd
sufletul lui mpreun cu trupul sunt muncite; sufletul este muncit nevzut de multimea
dusmanilor nevzuti, iar trupul este muncit de nevointe sau de oamenii ri si tirani.
Atunci, oricare sfnt vei chema, te va cerceta n chip paradoxal, cu apropierea cu care esti
apropiat de sfntul acela, prin mprtsirea de aceleasi patimi sau ncercri pe care le
sufer pentru iubirea Domnului. Mai mult chiar, vei fi cercetat de privirea lin a Harului
Domnului, pentru a slbi n lupta ta.
Alt dat iarsi l cerceteaz Harul dumnezeiesc la nevoie, fr ca acesta s-L fi chemat,
deoarece Dumnezeiasca Pronie cunoaste cnd trebuie s-l cerceteze. Alt dat, omul l
cheam pe Dumnezeu, dar nu primeste nici un fel de cercetare dumnezeiasc. Acest lucru
l ngduie Dumnezeu pentru binele omului, deoarece Dumnezeu cunoaste binele nostru
mult mai bine dect l cunoastem noi nsine.
Tu ns, smeritule monah, cnd l chemi pe Dumnezeu si nu primesti nici o cercetare, nu
te ntrista pentru aceasta, ci arunc dispret si judecat asupra sinelui tu, adugnd si
faptul c nu esti vrednic pentru o astfel de cercetare dumnezeiasc. Si atunci cercetarea
dumnezeiasc nu este departe de tine, desi tu nu o simti. Cercetarea dumnezeiasc se
ntmpl mai ales n ziua aceea n care este praznic mprtesc n cinstea Mntuitorului
sau a Maicii Domnului, sau ziua de pomenire a vreunui sfnt, zi n care se ntmpl
cercetarea unora n chip tainic, iar altora vdit; fiecruia, spun, dup iubirea si rvna pe
care le arat fat de cele dumnezeiesti i se face si cercetarea dumnezeiasc.
Deoarece atunci cnd tu, omule, iubesti si ai evlavie mai mult la un sfnt, atunci sfntul
acela totdeauna si aminteste de tine si te cerceteaz nevzut, fr s ntelegi cercetarea
tu, cel care ai beneficiat de ea. Dar te cerceteaz mai mult si mai vdit cnd este ziua lui
de pomenire, iar ru arti rvn fierbinte pentru pomenirea lui. La fel si cnd ai mult
credint si evlavie fierbinte la Maica Domnului, totdeauna ti va purta de grij Maica
Domnului. Iar dac n ziua ntristrii tale te va cerceta vdit, mai vdit te va cerceta n
ziua n care se face pomenirea ei. La fel si atunci cnd ai n inima ta frica de Dumnezeu,
Dumnezeu te pzeste totdeauna prin trimiterea ngerilor Si ceresti, dup cum spune:
"Trimite Domnul pe ngerul Su ctre cei ce-l nfricoseaz pe el si-l va izbvi de ei". In
ziua necazului tu te cerceteaz vdit cu Harul Lui, dar mai ales te cerceteaz mai mult si
mai vdit n zilele de praznic, att din pricina bunttii Sale nemrginite, ct si pentru c
atunci i aduci slav nencetat. Atunci, prin cercetarea Lui, ti cheam sufletul la cina
tainic, la odihna tainic, la bucuria duhovniceasc.
In ziua aceea sfnt si dumnezeiasc n care ti se ntmpl cercetarea, sufletul tu se
bucur tresltnd tainic si bucurndu-se mpreun cu duhurile tainice, gustnd n chip
tainic, prin mijlocirea acelei cercetri, parte din bunttile pe care le gust duhurile
ceresti n locasurile tainice nefcute de mn si dumnezeiesti ale Ierusalimului de sus, iar
trupul tu se bucur mpreun duhovniceste n Ierusalimul de jos, cu fratii ti ortodocsi,
dup cum spune: "Aceasta este ziua pe care a fcut-o Domnul s ne bucurm si s ne

veselim ntr-nsa". Iar Dumnezeului nostru slav, putere, laud si mretie n vecii vecilor.
Amin.

Cuvntul al optulea
Despre cum cel care se roag tainic din adncul sinelui su si se nfrneaz de la
toate mncrurile care aduc plcere, cnd este postitor, gura lui se ndulceste uneori
de la rugciune, ca si cnd ar avea n gur ceva de zahr sau ca si cnd ar mnca
miere din cea mai dulce, dup cum spune si profetul: "Ca dulceata sunt cuvintele
Tale gtului meu, mai dulce dect mierea gurii mele".
Binecuvinteaz, printe!
De trei lucruri s te ngrijesti, o, smeritule monah, pentru a le dobndi:post, nfrnare si
rugciunea in imii dac vrei s gusti vreodat aceast minunat dulceat, care ti va
ndulci n chip de negrit vrful limbii. Dac ns nu te nevoiesti cu toat dorinta si
struinta n post, nfrnare si rugciunea inimii, niciodat s nu ndjduiesti a simti
aceast minunat dulceat pe limba ta. Iar aceast minunat dulceat pe care o simte
limba ta, este o mare mngiere a lui Dumnezeu pentru tine, pentru a te face mai fierbinte
si mai rvnitor n lucrarea ta duhovniceasc.
Putini sunt cei care se bucur de aceast minunat si dumnezeiasc dulceat a limbii. Mai
mult chiar, nici acestia nu o simt ntotdeauna, ci numai uneori, cnd binevoieste Domnul
s-i mngie cu ea. Cnd ns o simt cu adevrat cu limba lor, atunci cunosc ei nsisi ce
bun lucru este s posteasc cineva mereu, s se nfrneze totdeauna si s se roage
nencetat lui Hristos din toat inima lui, pentru c fr acestea nu poate simti n gura lui
aceast dulceat.
Asadar, aceast dumnezeiasc dulceat "este de negrit, deoarece este duhovniceasc,
pentru c orice lucru duhovnicesc este de negrit si tainic. Dar pentru a ntelege ct de
putin cineva cum lucreaz aceasta asupra limbii, spunem cele de mai jos:
Aceast minunat si dumnezeiasc dulceat de care se ndulceste n chip negrit limba
seamn la dulceat cu dulceata zahrului, dar este mult diferit de aceasta, deoarece ori
de cte ori iei n gura ta zahr, gura ta se ndulceste pentru putin, pentru c dup ce se
topeste zahrul si este nghitit, dulceata lui nu mai este simtit, n afar de cazul n care
din nou iei n gur alt zahr. Cu zahrul acesta tainic si duhovnicesc pe care l pune n
chip nevzut Harul Domnului n gura ta si cu care atinge n chip minunat limba ta nu se
ntmpl astfel, deoarece nu mai este necesar ca tu, dup ce se termin dulceata din gura
ta, s iei n gura altceva dulce pentru a-ti ndulci gura, pentru c dulceata lui Dumnezeu
este nesfrsit.
Este de ajuns numai s te nvrednicesti de ea prin mijlocirea rugciunii inimii si a

postului curat.
Cnd, deci, se ndulceste limba ta, simti dulceata n partea din fat a limbii, ca si cnd ai
fi pus acolo o buctic mic de zahr, care a nceput s se topeasc n gura ta. Iar atunci
cnd simti c se ndulceste astfel limba ta, pentru a simti si mai bine aceast dulceat
duhovniceasc dumnezeiasc, tine bine nchis gura ta, deoarece n felul acesta vei simti
c aceast dulceat dumnezeiasc si negrit izvorste fr s se sfrseasc din partea din
fat a limbii, ca si cum ar izvor apa dintr-un izvor. In timp ce o simti astfel izvornd, de
ndat va disprea de pe limba ta dac cumva se ntmpl s vorbesti cu cineva vreun
cuvnt. Dar dac nchizi gura si din nou esti cu luare aminte la gura ta, iat, din nou simti
c se ndulceste limba ta.
Exist o plant a crei floare are un fel de miere natural. Aceast floare, cnd o iei de pe
tulpina ei, este ca un fel de tevisoar. Dac pui n gur aceast tevisoar si tragi aer, simti
dulceata ei pe limb ca de miere. La fel ca aceasta este dulceata pe care o simti pe limba
ta si care este de la Harul lui Dumnezeu. In cazul dulcetii plantei de care vorbeam, dac o
inspiri o dat, se termin si dulceata acesteia, numai dac nu iei alt floare si o mirosi,
atunci simtind din nou dulceata. In cazul dulcetii lui Dumnezeu, ns, aceasta nu se
sfrseste atta timp ct ti pstrezi gura curat de orice mncare sau butur material.
Dac vei gusta ceva material, atunci nu vei mai simti acea prezent vie a dulcetii lui
Dumnezeu n gura ta n ziua aceea.
Uneori, mai ales dup gustarea a ceva material, dulceata aceasta dispare de tot n ziua
aceea. Aceast dulceat a limbii, uneori, cnd tii mult timp gura nchis, izvorste n chip
minunat si nencetat n gura ta, si o simti astfel izvornd si astfel lucrnd lucrarea sa dulce
vdit si de nedescris la fiecare respiratie. Uneori o simti si nutrul buzelor tale, deoarece
se ndulcesc si acestea pe partea dinuntru a lor, ca si cnd le-ai fi uns cu pudr de zahr
sau cu miere preadulce.
Asadar, fereste-te, smeritule monah, atunci cnd simti aceast dulceat, s gusti ceva
pmntesc, n afar de cazul cnd e mare nevoie, pentru ca s nu te ntristezi dup aceea
fr folos. Chiar dac sufer de foame pntecele tu, s nu-i dai nimic de mncare,
deoarece cnd pntecele sufer de foame se satur gura ta de aceast dulceat minunat si
sensibil a lui Dumnezeu. Dac dai pntecelui tu hran material, limba ta va fi lipsit
de aceast minunat dulceat. Cnd se ndulceste n felul acesta limba ta de aceast
dumnezeiasc dulceat, atunci s nu scuipi afar saliva ta, ci s o nghiti. Deoarece atunci
cnd o nghiti simti mai departe dulceata n gura ta, iar dac o scuipi afar, vei fi lipsit
pentru un timp de aceast dulceat; (de aceea, probabil, un cuvios nu a scuipat niciodat
n viata lui). Mai mult dect orice, ncearc s tii gura ta nchis, dac nu se iveste vreo
mare nevoie s vorbesti, pentru ca nu cumva s-ti par ru dup aceea.
Dac vreodat, n timp ce simti n gura ta aceast minunat si nalt dulceat, este nevoie
s citesti ceva din Sfnta Scriptur, citeste cu mult evlavie. In timp ce citesti, ia aminte
n acelasi timp si la dulceata pe care o simti n gur, s vezi dac se mai pstreaz sau nu,
dac mai izvorste din limba ta sau s-a oprit. Dac se mai pstreaz, fii atent si la
dulceata aceasta minunat si la ci tire, deoarece n acest fel vei mai simti si o alt dulceat

duhovniceasc, nu pe limba ta, ci n cugetul tu, pentru c se va ndulci si cugetul tu de

Harul lui Dumnezeu. Atunci, dac se va nmulti de dou ori mngierea lui Dumnezeu,
va dori s se nmulteasc de trei ori. Vei dori, fr ntrziere, s simti si n ochii ti
mngierea lui Dumnezeu, dorind ca si acestia s verse lacrimi curate din iubire pentru
Dumnezeu, lacrimi care vor fi foarte dulci sufletului tu. Atunci, dac se va nmulti de
trei ori mngierea lui Dumnezeu, vei dori fr ntrziere s se nmulteasc si mai mult,
rvnind o a patra mngiere din partea lui Dumnezeu, deoarece n aceiasi timp cu cea de
a treia mngiere vei dori s vezi cum omul tu luntric se va unge n chip nevzut de
Harul Sfntului Duh cu untdelemnul dumnezeiesc al desftrii duhovnicesti, si prin
aceasta vei deveni n ntregime linistit, n ntregime lin, n ntregime desftare
duhovniceasc. Nu a rmas nici o simtire a sufletului tu nemngiat de mngierea
Harului Sfntului Duh.
Toate acestea se vor ntmpla cu tine dac vei reusi s pstrezi nluntrul tu, cum am
spus, minunata si negrita dulceat. Iar dac nu vei reusi s pstrezi aceast nalt
dulceat pe limba ta atunci cnd citesti, s nu dezndjduiesti si din aceasta s vrei s
gusti ceva, s vorbesti fr rost sau s bati cmpii, ci pzeste-te de toate acestea si de
multe asemenea lor, deoarece n felul acesta vei vedea peste putin timp cum se ndulceste
din nou gura ta n chip minunat cu aceast dumnezeiasc dulceat.
Aceast dumnezeiasc dulceat izvorste din limba ta, sau provine din Harul lui
Dumnezeu, care atinge fr s simti limba ta, ndulcind astfel limba? Acest lucru,
smeritule monah, nu poti s-l ntelegi cu precizie. Pare ca izvornd din limb, dar n
realitate nu izvorste din limb, ci din Harul dumnezeiesc, care atinge pe nesimtite limba
ta si o strbate n chip de negrit, n felul acesta ndulcind-o. Pentru aceasta pare c
izvorste din limb. Aceasta ns, iubite frate, nu este nevoie s o cercetezi prea mult,
deoarece dac o cercetezi prea mult, nu vei afla nimic mai mult dect ceea ce ti-am spus
noi.
Aceast dulceat dumnezeiasc izvorste uneori n gura ta, si n timp ce izvorste ti se
pare c se mputineaz si c urmeaz s se sfrseasc. Dar n timp ce ti se pare c se
mputineaz, din nou, simti c se ndulceste limba ta pe neasteptate.
Bucurie si desftare duhovniceasc, smeritule monah, vei tri atunci cnd te vei
nvrednici de toate acestea despre care ti-am vorbit. Deoarece atunci nu va mai fi nevoie
s mnnci nici s bei sicher sau altceva dulce pentru a-ti ndulci gura ta, deoarece o
ndulceste mngierea lui Dumnezeu. Dulceata pe care ti-o dau sichera sau alte dulciuri,
pe care le mnnci sau bei, nu este permanent, ci se pstreaz numai atta timp ct ai n
gur dulciurile respecrive, n timp ce mngierea lui Dumnezeu pstreaz n chip real
dulceata n gura ta atta timp ct te vei nfrna de la roadele pmntului.
Evreii timpului aceluia n care i hrnea Dumnezeu cu man, atta timp ct s-au nfrnat
de la roadele pmntului, au primit mana cereasc, care i ndulcea. Cnd au nceput s
consume roadele pmntului, s-a luat de la ei mana cereasc. Dac tu, smeritule monah,
care cu Harul lui Hristos te-ai nvrednicit n chip vdit pe limba ta de aceast negrit
dulceat si ai n gura ta hrana ngerilor, mana cereasc, aceast minunat dulceat, vei

dori s gusti din roadele pmntului, vei fi lipsit de ndat de aceast tainic dulceat.
Bine ar fi pentru tine s postesti totdeauna si s te nfrnezi de la toate si s te rogi
nencetat, pentru ca s te hrnesti mereu cu aceast minunat dulceat, dect s-ti saturi
pntecele tu cu mncruri materiale si s fii lipsit de aceast man cereasc predulce.
Am vzut odat un ieromonah care, n timp ce proscomidea la Sfnta Proscomidie, s-a
umplut pe neasreptate de lacrimi si nu putea s-si opreasc multimea lacrimilor, ci ct a
proscomidit a plns fr oprire. Cnd trebuia s spun: "C a Ta este mprtia..." sau alt
ecfonis, se silea s-si opreasc pentru o clip evlavia sfnt care-i cuprinsese inima,
ngrosndu-si ntr-un fel glasul pentru a nu se cunoaste c este ptruns de asa o evlavie.
La fel, era ptruns de aceeasi evlavie si cnd spunea rugciunile. Cnd a citit Sfnta
Evanghelie, atta evlavie sfnt l-a cuprins, nct i se necau ochii n lacrimi si plngea pe
fat, neputnd s se mai stpneasc. Si nimeni din cei care luau parte la dumnezeiasca
Liturghie nu a rmas neptruns de acea sfnt evlavie, n afar de unul ca mine, care eram
nesimtitor cu sufletul si cu inima mpietrit. Pe tot parcursul dumnezeiestii Liturghii era
ptruns de evlavia aceea cnd mai mult, cnd mai putin, dar cu o nemsurat desftare
duhovniceasc a sufletului. lar cnd s-a mprtsit cu preacuratul Trup si cu cinstitul
Snge al Domnului, a umplut de lacrimi Sfntul Disc, acopermintele si antimisul.
Dup aceea, dac s-a terminat dumnezeiasca Liturghie, l-am ntrebat s-mi spun
adevrul, de ce a fost ptruns att de mult de evlavie si de ce a vrsat attea lacrimi, chiar
n fata lumii, lacrimi pe care eu nu le pot vrsa nici ntr-ascuns pentru a milostivi sufletul
meu. Si acesta, ca un iubitor de adevar, bun si fr rutate, mi-a spus tot adevrul,
vorbindu-mi in felul acesta: "Eu, frate, cnd la Utrenie se citea slujba, cercetam n chip
tainic si nencetat n inima mea numele Domnului. Cnd slujba era n toi, am nceput s
simt putin pe limba mea un fel de dulceat foarte fin, care mi ndulcea limba putin cte
putin. In acelasi timp cu aceast dulceat am simtit nluntrul meu putin si o oarecare
mngiere duhovniceasc. Cu ct trecea timpul, eu lucram cu mai mult rvn rugciunea
"Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-m" si s-a nmultit putin cte putin dulceata aceea
minunat, s-a mrit si mngierea duhovniceasc care venea de la Dumnezeu. Atunci,
dintr-o dat inima mea a fost ptruns de evlavie sfnt. Dup ce am fcut rugciunile
pentru nceputul dumnezeiestii Liturghii, a prisosit si mai mult dulceata n gura mea si am
simtit si mai vie mngierea lui Dumnezeu nluntrul meu. Atunci nu am mai putut s-mi
stpnesc lacrimile. Cnd am citit Sfnta Evanghelie, la fel am simtit n gura mea aceast
minunat si fin dulceat, de data aceasta ntr-o msur mult mai mare. O dat cu ea s-a
ndulcit peste msur si cugetul meu la cuvintele sfintei si dumnezeiestii Evanghelii,
ntelegnd mintea mea cu claritate puterea, ntelesul si duhul fiecrui cuvnt al Sfintei
Evanghelii. Atunci eu, neputnd s mai ascund nluntrul meu si s opresc evlavia aceea
sfnt, am nceput s plng cu glas ca un copil mic, deoarece se umpluse si se revrsa din
inima mea evlavia sfnt. Din clipa aceea si pn cnd am terminat Dumnezeiasca
Liturghie, ntruna eram ptruns de evlavie, cnd mai mult, cnd mai putin, dup dulceata
pe care o simteam pe limb si pe care o gusta cugetul meu la ntelegerea cuvintelor
sfinte". Ascultnd toate acestea, eu, cel cu inima nvrtosat, m-am certat pe mine nsumi,
deoarece niciodat nu am simtit pe limba mea aceast dulceat si nici n sufletul meau
aceast mngiere.

Rugciune
Druieste, Doamne, Doamne, ndulcirea si dulceata tuturor robilor Ti care cerceteaz din
inim si cu cucernicie numele Tu cel sfnt si dumnezeiesc, druieste-mi si mie s iubesc
Numele Tu din toat inima mea si s-1 cercetez cu mult evlavie, pentru a simti si limba
mea odat, cnd va binevoi Harul Tu, aceast dumnezeiasc si nalt dulceat. Deoarece
atunci, Domnul meu, sunt nstiintat c, o dat cu aceast minunat dulceat, va strluci si
lu mina cea sfnt a cunoasterii Tale dumnezeiesti nluntrul inimii mele, prin care va fi
luminat ochiul cugetului meu pentru ntelegerea adevrat si desvrsit a cuvintelor Tale
dumnezeiesti. Dac se va ntmpla cu mine aceasta, Doamne, din. partea Ta, Fctorul
meu si Dumnezeul meu, cuvintele Tale se vor arta ca o dulceat gtului meu si mai dulci
dect mierea gurii mele. Da, dulcele meu isus, m rog si implor mprtia Ta, picur si
mie, cel n multe amrt, o pictur din dulceata Ta dumnezeiasc, din marele si de
necuprins adnc al dumnezeiestii si duhovnicestii Tale dulceti. Deoarece a dorit sufletul
meu aceast dumnezeiasc si minunat dulceat mai mult dect aurul sau topazul sau
dect oricare piatr pretioas si m topesc eu, robul Tu, cu duhul, cnd m gndesc c
este mai dulce dect mierea si dect fagurele de miere. Deoarece Tu, Domnul meu,
preadulce Iisuse al meu, esti ndulcirea noastr negrit, a tuturor crestinilor, si Tie slav
nltm n vecii vecilor. Amin.
Cuvntul al noulea
Despre slbirea extrem a strii exterioare si luntrice a omului, care provine din
silirea extrem a rugciunii inimii si din postul nencetat, dar care aduce sufletului
si inimii dulceata si mngierea Sfntului Duh.
Binecuvinteaz, printe!
Slbeste inima mea, fratii mei, slbesc rrunchii mei, slbeste mna mea si toat
alctuirea smeritului si jalnicului meu trup si nu pot eu, cel din urm s scriu cum se
cuvine despre folosul mare si puterea si negritul har pe care le aduce sufletului slbirea
extrem a inimii, care este provocat de silirea extrem a rugciunii inimii. Cel care vrea
s ajung la aceast slbire fr de margini a strii exterioare si luntrice a trupului sau,
mai bine spus, cel care vrea s ajung la msura si la starea Sfintilor Printi, pentru ca
sufletul su si inima s guste din Harul lui Dumnezeu, pe msura slbirii sale, este nevoie
s urmeze dou lucruri: postul si rugciunea inimii.
Deoarece acestea dou, adic postul si rugdunea inimii, sunt n suflet ca niste plante
dumnezeiesti pline de miere si dulceat, din care picur n suflet, n chip minunat si
nencetat toat dulceata dumnezeiasc. Toat dulceata dumnezeiasc spun, deoarece cel
care are aceste dou lucrri gust n sufletul si n inima sa n chip de negrit toat
mngierea duhovniceasc. Toat bogtia cereasc si de nenteles si toat desftarea
duhovniceasc si de nespus a Scripturilor insuflate de Dumnezeu, acesta, spun, le simte
nu ca n vis si nu ca n oglind, asa cum si le nchipuie cu mintea cei care nu au cele dou
lucrri, ci le simte n chip adevrat, att n sufletul ct si n inima sa. Le simte n felul
acesta:

Cnd un postitor doreste s-si sileasc inima sa la rugciunea mintii att de mult nct s
simt n adncul fiintei sale durerea inimii, atunci acesta este stpnit de o slbiciune fr
margini att a ntregii sale fiinte luntrice, ct si a strii exterioare a trupului su. Aceast
slbiciune face s nceteze orice plcere trupeasc vdit sau mental care se ascunde n
trupul omului. Si dup acestea omul gust plcerea aceea cereasc si duhovniceasc
nluntrul su. De aceea se spune: "Imprtia lui Dumnezeu este nluntrul vostru".
Iar aceast plcere cereasc si duhovniceasc, ce este gustat n chip tainic nluntrul su
de ctre om, poate fi cunoscut mai bine n felul acesta:
Spunnd cineva "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m", dup cum
am spus de multe ori, dobndeste cu sigurant nluntrul lui o evlavie adevrat si
neprefcut pentru Dumnezeu si pentru cuvintele dumnezeiesti minunate. In acelasi timp,
mpreun cu aceast evlavie curat si neprefcut se face simtit nluntrul su si Harul
Sfntului Duh, care este o mngiere si o desftare att a sufletului ct si a inimii omului.
Deoarece, cnd Harul Sfntului Duh atinge inima curat, se mngie nu numai sufletul, ci
se ndulceste dinluntru n chip minunat si inima ntr-un fel de nenteles si tainic, asa cum
se ndulceste vrful limbii omului cnd acesta se roag n inim cu rugciunea mintii
multe ore, cu netrmurit evlavie si concentrare la rugciune.
Iarsi spunem, c dulceata aceea a inimii, pe care inima o simte de la Harul Sfntului Duh
este tainic si duhovniceasc, dar se aseamn cu dulceata care ndulceste gura omului
atunci cnd mnnc miere sau zahr.
Iar sufletul simte dulceata Harului Sfntului Duh n felul acesta: cnd Harul Sfntului
Duh atinge sufletul, atunci se arat sufletului Sfnta Scriptur ntreag, ca un copac cu
frunze din care picur miere, ale crui rdcini sunt udate de dulceata nemrginit a lui
Hristos si ale crui ramuri picur n suflet din toate prtile acea dulceat de negrit. Iar
inima simte aceast dulceat a Harului Sfntului Duh n felul acesta: cnd cineva ntelege
c Harul Sfntului Duh slsluieste n inima lui, atunci simte n centrul fiintei sale adic
n adncul fiintei sale, o bucurie dumnezeiasc si o mngiere duhovniceasc. Cnd
inima este mngiat, atunci ea se nclzeste cu cldura aceea nematerial ,si cereasc ce
vine de la Harul Sfntului Duh. Si acesta este lucrul acela despre care spune Hristos: "Foc
am venit s arunc pe pmnt, si ct as vrea s fie acum aprins" (Luca 12, 49).
si dac inima ta se va nclzi cu acea cldur cereasc, nluntrul ei se va aprinde focul
cel mare al iubirii lui Hristos si aceasta se va las cu totul stpnit de dorul si iubirea
pentru El. si numai atunci si aminteste inima de Domnul si Stpnul ei Iisus Hristos si de
casnicii si prietenii Acestuia - despre Sfinti vorbim -, numai atunci, spun, inima se topeste
coplesit de lacrimile pentru Iisus si pentru Sfinti. Si ca si cnd ar izvor ap dintr-un
izvor si nimeni nu poate s o opreasc s mai izvorasc, pentru c dac astup izvorul
ntr-o parte, apa iese pe alt parte, la fel se ntmpl si cu inima n acele momente.
Deoarece cnd inima se ndulceste cu dulceata lui Dumnezeu, atunci ncepe s plng de
la sine, minunndu-se de dulceata lui Hristos.

Iar dac n momentele acelea n care inima vars lacrimi, cineva vrea s opreasc
lacrimile, fcnd vreo lucrare sau vreo fapt a stpnitorului acestui veac, atunci, spun,
desi inima vars lacrimi nesecate si n timp ce acestea curg fr oprire, n clipa aceea n
care face lucrarea stpnitorului rului se opresc lacrimile inimii pentru un timp din cauza
rului pe care l provoac cel ce urste binele. Dar dac inima, din nou, rvneste trezvia si
ia aminte la Harul lui Dumnezeu, care nc o cerceteaz, plnge din nou ca mai nainte.
Inima plnge deoarece atunci cnd plnge pentru Fctorul ei, o dat cu lacrimile simte
nluntrul ei dulceata duhovniceasc a lui Hristos. Acestea sunt roadele plnsului, pe care
toti Sfintii le-au avut n viata lor, ca arvun a desftrii aceleia de negrit a veacului ce va
s vin.
Din momentul acela nimeni nu mai poate desprti definitiv inima de vederea
dumnezeiasc si de cercetarea duhovniceasc, nici om, nici demon. Indrznesc s spun c
nici chiar ngerii nu pot s o ndeprteze de rvna ei cereasc si duhovniceasc pe care o
are n adncul ei, n cele mai ascunse fibre ale bucuriei duhovnicesti. Este ceea ce spune
fericitul Pavel: "Cine ne va desprti pe noi de dragostea lui Hristos?" Nici un lucru nu
poate s despart inima de dorul duhovnicesc pe care l simte pentru Harul lui Dumnezeu,
deoarece, din clipa n care a gustat tainic bucuria de negrit a Harului dumnezeiesc, a
nteles amgirea si rtcirea n care tria nainte de a afla si nainte de a gusta Harul lui
Dumnezeu. Si precum un om srac, nefericit, chinuit, suferind si dezndjduit, printr-o
anume mprejurare, devine prieten al mpratului, fiind mbrcat n haine strlucitoare, va
petrece mpreun cu mpratul viata acestuia de mretie si de fericire, te ntreb dac acela
va dori s prseasc petrecerea mprteasc pentru a se ntoarce la mizeria vietuirii sale
de mai nainte? Si dac acest lucru se ntmpl cu omul trupesc, cu omul din afar, cu ct
mai mult se va ntmpla cu omul cel dinluntru, duhovnicesc?
Deoarece, dac inima va gusta n fiecare zi si n fiecare clip Harul lui Dumnezeu,
ntelege bine pe ce ci pline de spini si de bolovani si n ce locuri murdare a umblat pn
atunci si de acum nu se mai poate nsela lund aminte la cele pe care demonul amgitor i
le prezint drept odihnitoare si folositoare. Intelege de acum foarte bine c pe cile
vrjmasului nu exist altceva dect pierderea sufletului, amrciunea inimii si mustrarea
de constiint. In Harul lui Dumnezeu cunoaste c exist cu adevrat mngiere, bucurie si
dulceat a sufletului si a inimii. De aceea si proorocul David se ruga spunnd lui
Dumnezeu: "Inim curat zideste ntru mine, Dumnezeule, si Duh drept nnoieste ntru
cele dinluntru ale mele".
Proorocul David cunostea de la Duhul Sfnt c, din momentul n care inima omului se
curteste, el rvneste s vad n inima lui pe Dumnezeu nsusi, dup cum spune Hristos:
"Fericiti cei curati cu inima, c aceia vor vedea pe Dumnezeu". De aceea se ruga David:
"Inim curat zideste ntru mine, Dumnezeule". Si iarsi, prooroc fiind, stia c din
momentul n care va slslui n inima lui Duhul Sfnt, va simti n inim o bucurie de
negrit si se va ncizi nluntrul trupului su, pn n cele mai adnci fibre ale fiintei
sale, cu o cldur de nenteles, duhovniceasc si dumnezeiasc, nsotit de mult dulceat
duhovniceasc si dumnezeiasc. De aceea mai spune: "si Duh drept nnoieste ntru cele
dinluntru ale mele".

Rugciune
O, Hristoase al meu Cel preadulce, nnoieste, Te rog, si n cele dinluntru ale mele Duhul
Tu cel bun si mngietor, ca s se ndulceasc n chip nespus inima mea cea ntristat si
pentru ca s se lumineze n chip nevzut fata inimii mele si n chip vdit fata trupului
meu de mngierea Duhului Tu. Cci "inimii vesele i strluceste fata".
Da! Dumnezeul meu Cel preadulce! Bucuria si dulceata sufletului meu s ndulceasc
inima mea, m rog cu cuviint, pentru ca s se ndulceasc totodat si cugetul meu de
harul mngierii Tale. Doamne al slavei, de aceea Te numesti Mngietor, deoarece
mngi pe prietenii Ti cu Harul Sfntului Tu Duh, dup cum ai fgduit Tu nsuti, Tu,
Dumnezeul si Stpnul meu. Tu ai spus, Doamne, sfintilor Ti Ucenici si Apostoli: "V
este de folos vou ca Eu s merg la Tatl Meu si la Tatl vostru, la Dumnezeul Meu si la
Dumnezeul vostru, deoarece atunci cnd voi merge voi ruga pe Tatl Meu s v trimit
alt Mngietor ca si Mine". Acest Mngietor, Doamne, Te implor, roag pe Tatl Tu si
Tatl meu, pe Dumnezeul Tu si Dumnezeul meu, s mi-L trimit si mie, nimicnicul si
cel din urma tuturor, si s m ntreasc n dragostea Ta, a Stpnului meu Atoatetiitor si
Dumnezeul meu, precum zice iarsi proorocul: "Si cu duh stpnitor m ntreste".
Deoarece, Doamne al bucuriei inimii mele si Mntuitorule al oricrui suflet ce
ndjduieste cu cldur n Tine, atunci cnd Harul Duhului Tu cel Sfnt atinge inima
mea si Se odihneste n sufletul meu, mi se d dintr-o dat s gust si s simt bunttile cele
vesnice si de nespus pe care le-ai pregtit celor care Te iubesc pe Tine nainte de a face
lumea, a cror simtire, Iisuse al meu, cnd o primeste inima mea, o face s se alipeasc de
ndat iubirii Tale si se aprinde sufletul meu de iubirea cereasc cea nestins pentru Tine
Hristoase al meu. Doamne, cnd m nvrednicesti de Harul Tu cel Sfnt, atunci doresc
s-Ti aduc laud din inima mea, ca vitelul adus spre jertfire. "Atunci, voi pune pe altarul
Tu vitei", spune Scriptura. Cci Tie se cuvine toat slava si lauda n vecii vecilor. Amin.

Cuvntul al zecelea
Despre rugciunea mintii, despre rugciunea inimii si despre rugciunea niptic.
Binecuvinteaz, printe!
Cnd vrei, iubite frate, s te rogi n tain, din adncul fiintei tale, imit n aceast
rugciune a inimii glasul greierelui. Greierele, atunci cnd cnt, o face n dou feluri. La
nceput strig de cinci-zece ori cu voce nceat si retinut si dup aceea, spre sfrsit,
glasul devine mai puternic, mai accentuat si mai muzical. Tu, iubite frate, cnd te rogi n
tain, dinluntrul inimii tale, la fel s te rogi. Mai nti s spui: "Doamne Iisuse Hristoase,
Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m"-de vreo zece ori, puternic din inima ta si clar cu mintea
si din adncul fiintei tale, la fiecare respiratie o rugciune, dar la fiecare rugciune s-ti tii
respiratia atunci cnd inima ta ia aminte la rugciune din adncul ei. Si dup ce spui
astfel de vreo zece ori rugciunea si chiar de mai multe ori, pn se nclzeste nluntrul
tu locul unde se lucreaz rugciunea, atunci spune rugciunea mai puternic din sinele tu

si cu mai mult silint din partea inimii, asa cum si termin cntarea greierele, cu glas
mai puternic si mai muzical.
Aceast rugciune, care se numeste mai ales rugciunea Mintii, se mai numeste si
rugciunea Inimii sau rugciunea Niptic. Cnd o spui cu mintea si o cercetezi n chip
tainic nluntrul tu cu cuvntul luntric, n liniste, atunci rugciunea se numeste
rugciunea mintii (noera prosevhi). Cnd spui ns rugciunea cu inima, din adncul
inimii tale, cu accent puternic din inim, cu silint luntric a fiintei tale, atunci se
numeste rugciunea inimii. Niptic se numeste rugciunea, atunci cnd prin aceast
rugciune a ta si din buntatea nemrginit a lui Dumnezeu, n sufletul tu slsluieste
Harul lui Dumnezeu si ti atinge usor inima sau ti arat vreo vedere dumnezeiasc, n
care ochiul cugetului tu rmne treaz si contempl.
Atunci cnd lucrezi aceast rugciune a mintii si o cercetezi cu mult evlavie si att ct
trebuie, si cnd prin aceasta se pogoar n sufletul tu Harul Sfntului Duh, atunci numele
lui Hristos, care este contemplat cu mintea de tine, apare att de mngietor si dulce
cugetului tu si sufletului tu, nct nu te mai saturi s-l cercetezi.
Cnd lucrezi ns rugciunea inimi (adic atunci cnd rvneste inima ta rugciunea) si
Harul lui Dumnezeu coboar s-ti umbreasc inima, atunci n inim se zmisleste trezvia,
asa cum s-a zmislit Cuvntul lui Dumnezeu de la Duhul Sfnt n Preasfnta Nsctoare
de Dumnezeu. Atunci, zic, n inima ta se vede numele lui Iisus si al lui Dumnezeu,
precum si ntreaga Sfnt Scriptur ca o ndulcire de negrit ce vine din vederea tuturor
ntelesurilor duhovnicesti (ca s spun astfel). Este coplesit inima de rul dulce curgtor
al dumnezeiestii contemplri care ndulceste inima si o nclzeste n chip minunat de
iubirea pentru Dumnezeu, Creatorul ei.
Alteori, iarsi, cnd lucrezi rugciunea inimii cu durere in inima ce st s lesine si cu
ntristare a sufletului smerit, atunci sufletul tu simte vdit mngierea si cercetarea
Domnului. Aceasta este starea aceea despre care spune proorocul: "Este aproape Domnul
de cei nfrnti cu inima", deoarece Domnul Se apropie n chip nevzut, atunci cnd ti
strivesti inima cu rugciunea - asa cum spuneam - ca s-ti descopere vreun lucru tainic,
vreo vedere dumnezeiasc, pentru a te face si mai fierbinte n lucrarea duhovniceasc a
inimii tale.
Iar cnd, iubite frate, cu Harul lui Hristos, sufletul tu vede vreo vedere dumnezeiasc si
esti cuprins de trezvie din pricina rugciunii, atunci ntelegi c rugciunea niptic nu este
altceva dect Harul dumnezeiesc nsusi; de aceea o numim vedere cu mintea, vedere
dumnezeiasc, n care cugetul tu priveste si mintea ta contempl, iar sufletul tu este
cuprins de trezvie. si cnd Harul dumnezeiesc al Sfntului Duh se coboar peste sufletul
tu si umbreste fr s simti inima ta si ndulceste n chip de negrit cugetul tu, ntelegi
si cunosti numai tu nsuti n sinea ta, deoarece din inima ta izvorste ca dintr-un izvor
nesecat evlavia, mpreun cu dulceata de nespus a cugetului si cu netrmurita mngiere
a sufletului. Atunci, sufletul tu, prinznd un anume curaj duhovnicesc, se roag n tain
Fctorului si Creatorului su si spune: "Pomeneste-m, Doamne, ntru mprtia Ta" sau
vreun alt cuvnt asemntor din Sfnta Scriptur.

Iar acea rugciune sfnt si curat, care se face n felul acesta dinluntrul sufletului, este
att de puternic nct, strbtnd cerurile, nainteaz pn la tronul Preasfintei Treimi, n
fata creia se nftiseaz ca tmia mult si minunat mirositoare. Despre aceast rugciune
vorbea si proorocul cnd spunea: "S se ndrepteze rugciunea mea ca tmia naintea
Ta". Acea rugciune sfnt primeste n chip de negrit si minunat de la Dumnezeu Cel n
Treime rodul Duhului Sfnt, pe care, primindu-l cu mult evlavie si cuviint, rugciunea
l transmite si sufletului ca pe un dar ceresc de nepretuit, trimis lui din cer de la
Dumnezeul tuturor ca arvun a mprtiei ce va s vin si a nvierii. Acest rod ceresc si
dumnezeiesc al Duhului Sfnt, dup ce este primit de suflet prin mijlocirea rugciunii, a
rugciunii curate, dobndeste deodat si iubirea dumnezeiasc, bucuria duhovniceasc,
pacea inimii, ndelunga rbdare la necazuri si la ispitele acestui veac, buntatea, credinta
neclintit, blndetea lui Hristos si nfrnarea cea ucigtoare de patimi. Toate acestea sunt
numite "road a Duhului". Iar Dumnezeului nostru slava si puterea n vecii vecilor. Amin.

Cuvntul al unsprezecelea
Despre cum inima necurat si mndr, care este refugiu pentru satana si pentru
gndurile rele, devine dup aceea, prin rugciunea zdrobit, curat, smerit, locas
al Duhului Sfnt si izvor de gnduri bune.
Binecuvinteaz, printe!
Dac vrei, iubite frate, s slsluiasc si s prind rdcini n inima ta rugciunea mintii,
posteste nencetat; deprteaz-te de mncrurile grase si placute; f-te treaz si ntelept ca
sarpele, dispretuind orice zbatere ce tine de veacul acesta; iart-i din inim pe cei care ti
gresesc, dup cuvntul Domnului; ia aminte la sminteli, s nu fie din pricina ta. Niciodat
s nu doresti s spui cuvnt bun sau de laud despre tine, ci totdeauna biruieste-te si
dispretuieste-te pe tme nsuti, numindu-te vicios, desfrnat, necurat si blestemat, dup
cum se spune: "Blestemati sunt cei ce fug de poruncile Tale". Si dac ajungi s te
socotesti cu adevrat n felul acesta, ca un lucru de necinste si dispretuit de pe pmnt,
atunci pune n fata ta si moartea, ca si cnd ai vrea s mori neaprat n ceasul acela, si n
felul acesta ncepe s-ti silesti inima cu numele lui Hristos, spunnd ct poti mai tare si
mai puternic:"Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m". S nu dai n
nici un fel atentie la cte ti spune n ascuns cel viclean n clipa aceea, n care ai hotrt
s-ti zdrobesti inima ta cu rugciunea. Deoarece cel viclean, fiind mult mestesugit si
cunosctor n viclenia lui, cunoaste si rodul pe care sufletul tu l va rodi, din moment ce
vei dobndi n felul acesta rugciunea mintii nencetat. Pentru aceasta, n clipa aceea,
Picioare-urtestrmbe-schioape prvale cu picioarele lui urte, strmbe si schioape toate
pietrele asupra ta si, dup cum se spune: din o mie si una de gropi te stropeste cu ap.
Ministrmbe-viclene-otrvite-mrcinoase cu minile lui strmbe, viclene, otrvite,
mrcinoase, aducnd n fata ta nenumrate motive, nenumrate temeri, nenumrate
gnduri, pentru a te mpiedica n clipa aceea de la silinta pentru rugciunea inimii.

Tu ns, iubite frate, dac iubesti mai mult pe Hristos dect aurul si sufletul mai mult
dect trupul, nu-l asculta deloc, ci spune cu silire mult rugciunea, pn cnd va slslui
nluntrul inimii tale Domnul nostru Iisus Hristos. Deoarece, dac va slslui Hristos n
inima ta, Acesta singur va putea s vindece orice suferint si orice boal din sufletul tu
si din trupul tu: "Venind, l voi vindeca". Deoarece, cnd tu spui rugciunea cu silire
mult, asa cum am spus mai sus, atunci strigi si chemi pe Hristos, pe cel mai bun doctor,
ca s vin si s vindece patimile incurabile ale sufletului tu. Spun incurabile, pentru c
altcineva nu poate s le vindece, dect numai Hristos.
Dar cnd ntelegi c vine n chip nevzut Hristos n inima ta si alung de acolo demonii,
adic o elibereaz de patimi, asa cum a alungat si din inima Mariei Magdalena multimea
de demoni, adic a eliberat-o de toate patimile ei? Acest lucru se va arta n cuvntul de
mai jos.
Numai ce inima ta va vedea n chip tainic pe Mntuitorul Hristos venind spre ea, de
ndat se pierd si dispar toate gndurile rele si viclene. Blestemata prere de sine atta
fuge si dispare de la fata Blndului Iisus, precum dispare si se mprstie ntunericul noptii
la artarea zorilor, atunci cnd rsare soarele. Si dac se pierd din inima ta acei tirani ri
si nemilosi, atunci va mprti n ea blndul si linistitul Imprat, Domnul nostru Iisus
Hristos, fcndu-Se pentru ea adevrat ndrumtor si nvttor. La fel si inima se face
adevrat urmtoare si ucenic a nvttorului Iisus. Deoarece este nvtat de Acesta s
fie linistit, msurat, nteleapt, plin de evlavie, plcut, blnd si smerit, precum
spune: "nvtati de la Mine, cci sunt blnd si smerit cu inima, si veti afla odihn
sufletelor voastre".
Altfel, pe vreo alt cale, omul nu poate ajunge la odihna si pacea sufleteasc, dac nu va
dospi inima lui de frmnttura numelui odihnitor si aductor de pace al Domnului nostru
Iisus Hristos.
Ascult, asadar, iubite frate, cum se spune si n alt parte: "Omul bun din comoara cea
bun a inimii sale scoate cele bune". Adic fiecare om are inima ca o vistierie. Si dac
inima lui este curat, nteleapt, neviclean, bun si sfnt, si gura lui va vorbi cuvinte
bune si sfinte, dup cum spune: "Din prisosul inimii sale vorbeste gura lui". Si, iarsi,
dac inima lui este stricat si viclean, si gura lui vorbeste cuvinte stricate si viclene.
Asadar, cel care voieste s vorbeasc si s scrie cuvinte duhovnicesti si ceresti, s-si
umple mai nti inima sa cu gnduri si ntelesuri duhovnicesti si ceresti, si dup aceea s
scoat din aceasta, ca dintr-o visterie bun, cuvinte duhovnicesti si ceresti. Iar dac inima
este plin de rutate, s scoat mai nti rutatea din ea, dup cum spune: "Lepdati de la
inimile voastre ruttile voastre", si dup aceea s adune n vistieria inimii lucrurile bune
ca pe un mrgritar de bun pret, fcnd asemenea celui care are un ogor plin de mrcini
si de pomi slbatici, care mai nti scoate din ogorul su pomii neroditori si mrcinii, si
dup aceea planteaza pe cei roditori si domestici.
In acelasi fel, spun, s fac si cel care voieste s adune n vistieria inimii sale viclene
comoara cea buna si s planteze n ogorul ei pomi roditori. Care este aceast comoar

bun si care este pomul cel domestic si roditor, care rodeste la timpul su, precum lemnul
acela proorocesc, care este sdit "la izvorul apelor"? Altul nu este dect numele lui
Dumnezeu. Se adun n vistierie aceast comoar de pret a numelui Domnului si sdeste
n inima omului acel binecuvntat pom al rugdunii mintii, atunci cnd va afla trupul
omort de ascez si de post nentrerupt. Dac se va aduna n vistieria inimii numele lui
Hristos, atunci inima va mbrca mbrcmintea lui Hristos, adic Harul lui Hristos. Mai
bine s spun, poate, se boteaz inima cu numele lui Hristos si se uneste Harul lui Hristos
cu inima. Atunci, inima este n Hristos si Harul este n inim. Hristos cuprinde inima, si
inima, cuprins de Hristos, Il cuprinde pe Hristos. Argint curat este numele lui Hristos,
curtit si ncercat n foc de sapte ori si de nenumrate ori. Curat devine atunci si inima
ca si acela. Si iarsi, numele lui Hristos este lumin, si lumin devine si inima.
In inima n care este cinstit, slvit si cercetat numele lui Hristos, acolo locuieste Hristos.
Iar acolo unde locuieste Hristos, acolo locuieste si Tatl. Si acolo unde locuiesc Tatl si
Fiul, acolo Se odihneste si Duhul Sfnt. Deoarece Sfnta Treime este nedesprtit si de o
fiint. Unde slsluieste si odihneste Sfnta Treime, de acolo izvorsc izvoare de ap vie,
adic ntelesurile duhovnicesti si suvoaiele ntelepciunii. De aceea, asadar, spunem c
inima care a devenit locas si altar al nevzutului si atotnteleptului Dumnezeu naste si
izvorste cuvnt nvttor, cuvnt mntuitor, cuvnt roditor, cuvnt ntelept, cuvnt sfnt,
cuvnt bun, precum spune: "A iesit din inima mea cuvnt bun, spun eu lucrurile mele
mpratului". La fel si limba, nu ajunge s spun atunci ntelesurile pe care le naste inima,
de aceea spune: "Limba mea este pan de scris ascutit pentru cel ce scrie".
Dar iarsi spunem, iubite frate, c atunci cnd inima ta este plin de gnduri viclene si de
ntelesuri demonice, ca un trup plin de puroi, este nevoie s fii operat si cu ventuza s
scoti puroiul si sngele stricat din inima care a fost vtmat si ucis de vrjmasii
nevzuti si fr de mil. lar ventuz numesc nu pe aceea pe care o folosesc la oameni
doctorii trupului, ci aceea pe care o folosesc pentru gndurile inimii doctorii sufletului,
adic lucrtorii rugciunii mintii si a inimii. Deoarece, att ct tu ai inima plin si
ngreunat de gnduri viclene si de ntelesuri ucigtoare de suflet, n alt fel nu este cu
putint s o usurezi de acestea si s o vindeci, dect fcnd aceast operatie la piept cu
rugciunea inimii ca si cu o ventuz. Pentru c, asa cum o ventuz prinde cu putere partea
trupului atins de boal si scoate din trupul bolnav tot sngele stricat, la fel si rugciunea
inimii, de ndat ce prinde pieptul tu cu putere dinluntru scoate din acesta toate
ntelesurile desfrnate si viclene si-l curt. Aceasta poti s o ncerci si tu, iubite frate, n
fapt n felul de mai jos.
S stai, frate, ntr-un loc anume, pe un scaun sau chiar n picioare, s stai ns un pic
ndoit si, plecndu-ti capul n fat, s-ti faci spatele ca o cocoas, si atunci s ncepi a
spune rugciunea din adncul inimii, trgnd inima, adic partea cea de mijloc a
pieptului, unde are adncitura, ct poti n prtile cele mai adnci ale fiintei tale cu
rugciunea, tinndu-ti si respiratia atta timp ct tragi inima cu rugciunea, avnd alipit
acolo ntreaga ta atentie. Deoarece, dac procedezi astfel, adncitura pieptului tu devine
ca o ventuz, cci ventuza nevzut a Numelui lui Hristos l trage dinluntru mai puternic
dect ventuza adevrat, pentru a scoate din piept plcerea ascuns a poftei trupesti si a
pune n loc o alt plcere, aceea a dorintei duhovnicesti.

Pofta cea rea a omului si are cuibul si tronul su n piept, pentru a putea s lupte de acolo
mpotriva omului n toate prtile lui, ca dintr-un adevrat bastion. Acest lucru l poate
ntelege oricine din cele de mai jos. Spunnd cineva aceast rugciune, asa cum am zis,
se ridic dinluntrul omului si dispare de ndat, pofta trupeasc, precum se ridic si
dispare roua din pricina cldurii soarelui. Si dac dispare plcerea satanic, atunci vine
fr ntrziere dorinta duhovniceasc si-i ia locul. Dac nu va fi alungat de acolo satana si
dac nu se ridic de acolo tronul lui murdar, care sunt gndurile desfrnate si viclene, nu
este cu putint s vin acolo preacuratul Har al lui Dumnezeu, ca s-si ridice acolo tronul
strlucitor al ntelesurilor dumnezeiesti si duhovnicesti. Cum ar fi cu putint ca ntr-o
cetate n care stau vrjmasii si cei ce s-au lepdat de mprat, tocmai acolo s-si ridice
mpratul tronul su si s-si impun propria rnduial, dac nu-i alung mai nti de acolo
pe dusmanii si si dac nu vor fi nimiciti aceia care l ursc?
La fel si ntr-o cas plin de pianjeni si de necurtii, care este locas al viermilor celor
murdari si al scorpionilor otrvitori, cum ar fi cu putint s intre n ea pentru a se odihni
peste gunoaie si peste viermi un mprat plin de slav, care poart porfir strlucitoare
nepretuit, dac nu se va face mai nti curat n casa aceea, pentru a deveni astfel
vrednic s primeasc un mprat? La fel si ntr-o inim murdar si necurtit, cum ar fi
cu putint s intre si s se odihneasc acolo prealuminatul si preacuratul Mire al Bisericii,
Domnul nostru Iisus Hristos, dac nu va fi curtit mai nti acea inim cu numele
purificator al Aceluiasi Domn si Stpn al nostru, Iisus Hristos? Cruia se cuvine slava si
puterea n vecii vecilor nesfrsiti. Amin!

Cuvntul al doisprezecelea
Despre cum omul acela a crui inim cerceteaz nencetat rugciunea este cinstit de
ngerii dumnezeiesti si pzit de orice pcat, deoarece a fost iubit de Dumnezeu,
precum si acela L-a iubit pe Dumnezeu din toat inima lui.
Binecuvinteaz, printe!
Asadar, tu, monahule care ai lsat lumea si lucrurile lumii si ai mbrcat aceast shim
ngereasc si bucurtoare, dac vrei s se bucure si s se mngie sufletul tu cu
mngierea dumnezeiasc cea mbucurtoare, ngrijeste-te si lupt pentru ca s
dobndesti n inim cercetarea rugciunii mintii si ngrijeste-te, ct poti, s se nscrie si s
se ntipreasc n inima ta numele mngietor si mbucurtor al Domnului nostru Iisus
Hristos. Deoarece n felul acesta vei face pe dumnezeiestii ngerii s te cinsteasc si s te
iubeasc. Pentru c ngerii, cinstitori si iubitori ai numelui lui Hristos, cinstesc si iubesc si
locul unde este scris acest nume al lui Hristos.
Deci, dac nscrii n inima ta rugciunea aceasta, care este numele lui Hristos, nu numai
c ngerii vor dori s-l cinsteasc si s-l iubeasc pe prietenul rugciunii, ci mai mult

dect att, vor dori s-ti devin prieteni nedesprtiti pentru tot restul vietii. In drumurile si
pe crrile tale te vor nsoti n chip nevzut, noaptea te vor pzi de frica de noapte si ziua
te vor pzi de sgeata otrvitoare ce zboar ziua. In lucrrile tale te vor sprijini si te vor
ntri. La ntrebri te vor ntelepti s rspunzi cu ntelepciune si fr piedici. La rugciune
vor sta si acestia rugndu-se mpreun cu tine, plini de bucurie, implornd pe Cel
Preanalt pentru tine. In primejdii ti vor fi mngiere si scpare nesperat. Pe acesti
ngeri nu-i vei vedea cu ochii trupesti, dar vei simti si vei ntelege ajutorul lor. Uneori i
poti vedea chiar cu ochii, dup puterea ta sufleteasc si dup curtia inimii.
Bucurie mare va fi pentru sufletul tu din momentul n care vei dobndi astfel de prieteni
si astfel de pzitori puternici, care sunt rnduiti de Dumnezeu s pzeasc sufletul tu
pn n clipa n care va trebui s-l predea n fata Mirelui Hristos, ca mireas neprihnit
si curat. Deoarece, precum tu, iubite frate, ai aruncat de la tine orice voint trupeasc si
orice grij desart si te-ai dedat cu totul la lucrarea rugciunii si la amintirea lui
Dumnezeu, la fel si Dumnezeu si aminteste pururea de tine si te are ca pe unul din
oamenii Lui, numele tu fiind nscris n cartea nestears a amintirii Sale dumnezeiesti.
Pentru aceasta bucur-te si te veseleste, iubite frate precum spune si Domnul: "Bucurativ, cci numele voastre sunt scrise n ceruri". Si pentru c numele tu a fost scris n
Cartea vietii cu scrisul cu care tu ai scris n cartea inimii tale numele Lui dumnezeiesc
prin rugciunea inimii nencetat, Dumnezeu ti va purta de grij, pzind cu Harul Lui
sufletul tu ca pe lumina ochilor de orice pcat, "de orice lucru ce se lucreaz ntru
ntuneric si de demonul cel de amiaz", deoarece si tu pzesti nestears n cartea fiintei
tale iubirea Lui si amintirea Lui, despre care unul din printi a vorbit astfel:
Un frate oarecare, purtat fiind n afar de sine, n extaz, a vzut o biseric foarte mare, n
mijlocul creia era un arhiereu plin de strlucire si de slav, fiind mbrcat cu toate
vesmintele arhieresti, iar n fata strlucirii si frumusetii acestora tace orice limb care ar
dori s spun frumusetea si strlucirea acelui arhiereu. In jurul arhiereului stteau,
mbrcati cu totul n alb, niste diaconi purtnd n minile lor cdelnite de nedescris, cu
care l tmiau pe arhiereul acela ceresc, iar altii, ca niste preoti. stteau de jur mprejurul
lui cu nespus evlavie.
Toti acestia erau minunati la vedere, deoarece nu numai fata acestora era ca de lumin, ci
si vesmintele pe care le purtau; ale unora erau albe ca zpada si curate ca lumina, att de
curate si de subtiri nct dac ar fi fost lsate aici n aer singure, fr s aib nici o
greutate pmnteasc pe ele, aerul le-ar fi ridicat de ndat n sus la cer si niciodat n-ar
mai fi cobort de acolo pe pmnt. Att preau de usoare si de fine. Vesmintele pe care le
purtau altii se nftisau ca o alt priveliste, pe care nu numai c limba aceasta
pmnteasc nu o poate reda, dar nici mintea nu poate s o nteleag, pentru c nu este
nici un lucru n lume cu care s se asemene.
Altii purtau vesminte strlucitoare ca fulgerul. Unii stteau de-a dreapta arhiereului, iar
altii de-a stnga. Cu totii stteau cu mult evlavie si cuviint. Iar fericitul acela arhiereu
era att de plin de slav si att de mult i ntrecea pe ceilalti n slav si strlucire si n har,

precum ntrece soarele pe ceilalti lumintori ceresti. Stnd drept, acest minunat si mai
presus de minte arhiereu privea spre rsrit si cnta cu voce tare si clar o cntare scurt
ntru mult preadulce si de negrit. Iar acel monah, vznd lucrurile acelea care depseau
orice ntelegere, era cuprins de nedumerire si, auzind cntarea aceea preadulce si
armonioas, se minuna, nct de prea mult mirare a uitat cuvintele pe care le cnta
cerescul arhiereu si nu a putut s-si mai aminteasc nici mcar un cuvnt din cte auzise,
cu toate c ncerca s ia aminte la ele cu toat atentia, deoarece stia c o s se despart de
acea vedere minunat si voia ca acele cuvinte s-i foloseasc n viata de aici. In sfrsit,
ascultnd si uitnd iarsi, a reusit s tin minte un singur lucru, pe care l-a rostit la sfrsit
cu voce tare minunatul arhiereu, si anume: "Ct si aduce cineva aminte si iubeste pe
Dumnezeu, tot att Isi aduce aminte de el si l iubeste si Dumnezeu". Si ndat si-a venit
fratele n sine si spunea c n clipele acelea simtise n inima lui ceva ca un foc, care-i
ardea inima ca o lumnare aprins, precum spune: "Nu era inima noastr arznd n noi,
cnd ne vorbea nou pe cale si cnd ne explica Scripturile?" Acestuia slava si puterea n
vecii vecilor. Amin.

Cuvntul al treisprezecelea
Despre cum de ndat ce monahul lupttor se va ruga n tain cu inima zdrobit la
Hristos n vreme de necaz si ispit, acestuia i se va descoperi de ctre Hristos vreo
vedere dumnezeiasc, care nu numai c-l mngie duhovniceste n necazul lui si-i d
ndejdi binefctoare pentru bunttile ce vor s vin, ci l face si mult mai
fierbinte n virtute dect era mai nainte.
Binecuvinteaz, printe!
Ascult, o monahule, ca n parabol, cum si afl har si mngiere sufletul tu lang
Dumnezeu. Un om curajos si viteaz gata s-si pun viata n pericol din dragoste pentru
mpratul su si s fac fapte de vitejie pentru slava mprtiei, nu va fi oare cinstit de
mpratul cu daruri mprtesti si mrete? Da! Il va cinsti precum se cuvine si-i va
ncredinta si o vrednicie mprteasc pe msura faptei sale. Si iarsi, dac acesta va arta
mpratului si mai mult iubire dect prima dat si si va pune n fiecare clip n pericol
viata lui pentru el si va fi gata s suporte orice necaz si suferint pentru el, oare mpratul,
vznd buna lui intentie si vitejia lui, nu-l va ridica la o cinste si mai mare si la o
vrednicie si mai nalt? Da! Il va cinsti si mai mult pentru a-l face si mai curajos n
rzboaie si mai puternic n iubirea lui. Si iarsi, dac prietenul mpratului se poart cu
mult credinciosie si se arat ntru toate vrednic si arat mpratului iubire mai mare, iar
n rzboaie si n primejdii mai mult jertfelnicie, oare mpratul nu-l va ridica la un grad
si mai mare de cinstire? Da! Il va ridica la un grad si mai mare de cinstire si va dori sv-l
considere nu ca pe un strin sau ca pe un prieten, ci ca pe un adevrat frate de inim al
lui.
Dar mpratul nu i-a dat dintr-o dat atta cinste, ci l-a cinstit dup faptele sale si la

ridicat din vrednicie n vrednicie, din mrire n mrire, din cinste n cinste, din grad n
grad, din har n har, pn l-a urcat la ultimul grad, mprtind tronul cu el si fcndu-l
prtas la mprtia sa. Aceasta a fcut-o mpratul cu mult discernmnt si cu
ntelepciune, pentru ca prietenul su s-si aduc aminte c pentru a ajunge la acel ultim
grad de cinstire a trecut prin multe ncercri si prin multe primejdii si s se poarte asa
cum i cere noua vrednicie, pzindu-si mpratul si artndu-i respectul si credinciosia
pn la sfrsit. Dac mpratul l-ar fi ridicat dintr-o dat la acea cinste, poate c prietenul
su s-ar fi mndrit cu mrire, creznd c a fost un norocos, si prin urmare nu s-ar mai fi
purtat cum se cuvine. Atunci ar fi fost cu putint s-si piard iarsi cinstea la care fusese
ridicat.
La fel face si Domnul nostru Iisus Hristos, Impratul ceresc Cel preantelept. Rsplteste
din belsug cu daruri dumnezeiesti pe cel care-L iubeste cu adevrat si care ridic cu
bucurie jugul Su cel bun si sarcina Sa cea usoar. Acestuia i descoper diferite vedenii
si taine, dup curtia inimii sale, si-i arat slava Sa dumnezeiasc, uneori mai mult alteori
mai putin, dup lupta si osteneala acestuia, deoarece se odihneste n el Duhul Lui cel bun,
att pentru tinerea cu strsnicie a poruncilor dumnezeiesti, ct si pentru netrmurita
smerenie a inimii lui, pentru care l-a nzestrat cu Harul Lui, dup cum spune Scriptura:
"Celor smeriti li se va da har". Deoarece si Domnul slavei att de mult a iubit aceast
smerenie, inct atunci cnd a fost n lume cu trupul Cel netrupesc si n chip vzut Cel
nevzut si de necontemplat n dumnezeirea Lui, nu a binevoit s-Si acopere trupul Su cu
slava dumnezeirii Sale, pe care a artat-o la vremea cuvenit numai la nfricostoarea
Schimbare la Fat, ci cu trupul Lui cel sfnt a acoperit dumnezeirea Sa. Alt lucru mai
smerit nu se poate ntmpla, cci ce poate fi mai smerit dect aceasta?
Un Dumnezeu de necuprins cu mintea, nevzut neajuns cu ntelegerea, nemrginit, fr
de nceput, vesnic, preantelept, Dumnezeu care a fcut cerul si pmntul, lumintorii
cerului, ngerii, arhanghelii, marea si toate animalele, trtoarele, psrile zburtoare si
toate cele vzute si nevzute, Acesta, zic, s primeasc a purta trup omenesc peste
dumnezeirea Lui si s slujeasc fpturii Sale ca si cnd I-ar fi fost slug? "Nu am venit,
s Mi se slujeasc, ci s slujesc si s dau sufletul Meu pret de rscumprare" - spune
Hristos.
Din aceast cauz, pe omul acela care urmeaz smereniei si simplittii lui Hristos l
iubeste Hristos peste msur. Si nu numai c l iubeste, ci pentru bucuria si desftarea lui
mbrac smerenia si simplitatea aceluia. De aceea spune dumnezeiescul Evanghelist: "In
ceasul acela S-a bucurat n duhul Iisus si a spus: "Mrturisesc Tie, printe, Domnul
cerului si al pmntului, c ai ascuns acestea celor ntelepti si priceputi si le-ai descoperit
pruncilor"". De aceea arat si descoper aceluia diferite vedenii si-l mngie cu Harul
Su n necazuri si ispite. Chiar atunci l mngie Harul lui Hristos mai mult, cnd l vede
c arat fat de El bun vrere si hotrre curajoas de a lupta cu ascez fr msur
pentru iubirea Lui, ascez prin care si supr trupul foarte mult, dar n timpul acestei
strmtorri si lupte ajunge la timp Harul si l mngie n necaz cu prezenta Sa. Iar
mngierea se face n felul acesta:
Precum un om mprtesc, prieten al mpratului, cnd are rzboi cu dusmanii

mpratului pentru cettile mprtiei, n vreme de ntristare din pricina rzboiului,

primind din partea mpratului scrisori de mbrbtare, de laud, pline de fgduinte,
devine mai curajos si mai dispus s continue rzboiul, mnat de sperant c va fi cinstit
de mpratul dac va birui, la fel si cel care se osteneste si se strmtoreaz pentru
mprtia cerurilor, acesta devine mai fierbinte n lucrarea lui si primeste mai mare
mngiere dac Domnul i arat vreo vedere cereasc n timpul necazului su. Deoarece,
dac Domnul i deschide ochiul nevzut al sufletului si acel adevrat rob al Domnului
poate vedea ceea ce binevoieste Tatl s-i arate slugii sale, de ndat, zic, tresalt
nluntrul lui inima, bucurndu-se nespus si veselindu-se n chip minunat trupul lui din
pricina prezentei acelei descoperiri dumnezeiesti. De aceea spune: "Inima si trupul meu sau bucurat de Dumnezeu Cel viu". Se bucur inima si trupul lui n felul acesta, deoarece
n clipa aceea n care vede n chip vzut cele nevzute, este ca si cum trupul lui si pierde
greutatea sa fireasc si devine usor ca ceva fr de trup. De aceea se bucur si se
veseleste peste msur. Si pentru aceast nemrginit bucurie dntuieste tainic si minunat
asa cum a dntuit tainic si minunat creatia ntreag o dat cu Taina ntruprii lui Hristos,
cea strin si de nenteles, despre care proorocul a spus: "Dealurile au tresltat precum
mieluseii si muntii precum mieii oilor".
De aceea, din clipa n care robul lui Hristos a vzut pe Hristos fie ca patriarh slujind sau
ca mprat n slava sa, fie ca prieten preaiubit, din clipa aceea, spun, iubeste peste msur
felul acela, mijlocul acela si cauza aceea prin care a fost nvrednicit s vad pe Domnul
slavei. Iar mijlocul acela prin care s-a nvrednicit s vad pe Hristos si prin care Acela a
binevoit s i Se arate nu este altul dect rugciunea pe care a fcut-o la Hristos n Sion,
adic n inima sa cu duh nfrnt; "Se va vedea Dumnezeul dumnezeilor n Sion", spune
proorocul. Din clipa aceea n care i S-a artat Hristos si inima lui L-a vzut n tain,
inima lui se aprinde att de mult de iubirea lui Dumnezeu, iar vztorul dumnezeiestilor
descoperiri este coplesit de ndat de evlavie nespus si ncepe a vrsa lacrimi fierbinti,
neputnd s-si opreasc lacrimile, dup cum nici lumnarea nu poate s nu se topeasc
atunci cnd atinge focul. Dup aparitia vedeniei dumnezeiesti, inima lui se nmoaie si se
pleac ntru totul poruncilor lui Dumnezeu. Atunci, hotrste s mplineasc orice virtute
hotrste s mplineasc, reuseste cu Harul lui Dumnezeu s o duc la bun sfrsit cu
mult usurint, deoarece l are pe Hristos, care-l ntreste spre bine, dup cum spune
fericitul Pavel: "Toate le pot n Hristos, Cel care m ntreste pe mine". Si ncheie,
spunnd: "Nu mai triesc eu, ci Hristos trieste in mine".
Ascult, asadar, ce cldur si putere aduce cu sine vederea dumnezeiasc asupra celui
care o vede. Dac un mprat care doreste s cucereasc lumea ntreag si s fie dedat cu
totul plcerilor trupesti, precum Sardanapal acela, sau s dobndeasc slava oamenilor,
precum Alexandru cel Mare, ar ajunge s vad n ascuns fie si ct de putin din slava lui
Dumnezeu, de ndat, spun, fr ntrziere, ar prsi mprtia sa si slava lumii, precum si
plcerile si desftrile poftelor sale trupesti, s-ar mbrca n sac si n vesminte vechi,
rtcind, dup cum spune dumnezeiescul Pavel, "n munti si pesteri si n crpturile
pmntului" (Evrei 11, 38), hrnindu-se cu ierburi slbatice, pentru ca s se bucure n
viata ce va s vin de bunttile acelea ceresti si vesnice din care, n parte si foarte putin,
a gustat n aceast lume. Acest lucru se va ntmpla deoarece vederea celor dumnezeiesti
are darul nu numai de a ndeprta de lucrurile lumesti, de desftarea si plcerea trupeasc

pe cel care se nvredniceste de ea, ci mai mult chiar, dac este mpins din nou s se aplece
spre lenevire si rceal, l nclzeste si l mpinge din nou spre lucrare.
Un om, spre exemplu, se leapd de satana si se fereste de lume si de cele lumesti cu
toat silinta si, devenind monah lucreaz pentru Hristos cu mult dragoste si cu mult
cldur a inimii. Cnd vin ns peste el luptele si ispitele si necazurile celui viclean, dac
se va mputina sufletul lui si se va nfricosa inima lui, atunci cldura inimii se va cufunda
n marea dezndejdii, precum Apostolul Petru cnd L-a vzut pe Hristos mergnd pe
valurile mrii. A dorit s mearg spre Acela si, srind n mare, a mers ca pe uscat, dar
cnd a vzut vntul si valurile urcnd spre cer si cobornd spre adncul pmntului, s-a
nfricosat de ndat din pricina putinei sale credinte, deoarece a uitat pe Hristos care i
spusese: "Vino!". Deci, mputinndu-i-se credinta, a nceput s se cufunde n mare. Dar
atunci cnd a strigat "Doamne, scap-m", Hristos a ntins fr ntrziere dreapta Sa cea
sfnt si l-a scpat.
Astfel se ntmpl cu cel care merge spre Hristos prin lucrarea cea dumnezeiasc.
Cnd va fi strmtorat de ispite si necazuri, de care este mare nevoie pentru a se arta
rbdarea lui, dac i se va mputina credinta si va uita cuvintele si mngierea lui
Dumnezeu si va ncepe rvna si cldura lui pentru ascez s se piard, atunci s strige la
Hristos ca Petru. Harul Lui nu va ntrzia s-l ntreasc cu ajutorul Lui, cu vreo vedere
dumnezeiasc sau artare, prin care se nnoiesc si rvna si cldura sufletului lui. De aceea
spune: "nnoi-sevor ca ale vulturului tineretile tale". Si pentru c a venit vorba de vultur,
acestuia, atunci cnd mbtrneste, i cad aripile din pricina btrnetii si din pricina
neputintei sale, dar Dumnezeu face s-i creasc aripi noi, si n felul acesta vulturul
ntinereste. La fel se ntmpl si cu cel care se chinuie pe sine cu asceza si care este
nconjurat de ispitele si luptele stpnitorului veacului acestuia. De ndat ce acesta va
vedea vreo vedenie, de ndat ce va avea vreo cercetare dumnezeiasc n necazul si n
strmtorarea lui cea mare, atunci nu numai c nu-si va mai aminti de ostenelile sale
trecute si de ispite, ci va aduga si alte noi lupte la cele dinti, dup cum spune fericitul
Pavel: "Uitnd cele ce sunt n urma mea si tinznd ctre cele dinainte" (Filipeni 3, 14). si
iarsi, altcineva spune: "Luptnd i se nnoieste puterea". Deoarece ispitele si necazurile si
relele, cnd sunt suportate cu curaj si bucurie, aduc cu ele cercetare dumnezeiasc, iar
cercetarea dumnezeiasc l face s aib mai mult rvn n necazurile ce vor veni si n
ispite si lupte. Despre necazurile si despre ispitele acestea, un Printe a spus urmtoarele:
Un frate a fost ispitit si suprat de cineva, dar a tcut si a suportat ispita cu bucurie pentru
Hristos. Dar, ca om ce era, purtnd trup ca ceilalti, dup putin timp a nceput s fie
chinuit de gnduri si de tristete. S-a ascuns, atunci ntr un loc ndeprtat si se ruga lui
Dumnezeu din adncul inimii, udand pmntul cu lacrimi si rugndu-L pe Dumnezeu
nsusi s-i dea rbdare, ngduint si nerutate. iar Domnul l-a mngiat att de mult nct
l-a fcut mult mai rbdtor si mai rvnitor. Deoarece, n timp ce se ruga n tain cu durere
de inim, l-a prins un somn dulce si usor si i s-a artat c era ntr-un cmp frumos, att de
mare, nct semna cu cerul n mretia lui. Cmpul era plin de oameni, mai multi dect
stelele cerului si dect nisipul mrii. Se adeverea cuvntul pe care l-a auzit ucenicul iubit
Ioan Teologul si Evanghelistul, care spune n Apocalips: "Si iat multime mult, pe care

nimeni nu putea s-o numere, din tot neamul si semintiile si popoarele si limbile, stnd
naintea tronului si naintea Mielului, mbrcati n vesminte albe si avnd n mn ramuri
de finic" (Apocalipsa 7,9).
Acesti nenumrati oameni mbrcati n alb, care erau n cmpul acela minunat, cntau toti
cu glas mare si cu o dulceat de negrit cuvntul acela care spune: "Cti n Hristos v-ati
botezat, n Hristos v-ati si-mbrcat; Aliluia!" Mirat fiind fratele n fata acelei multimi de
oameni si minunndu-se de cntarea aceea preadulce, l-a ntrebat pe unul dintre ei, cine
sunt si ce virtute mare au svrsit de sunt asa mbrcati n alb, si de cnt tocmai
cuvintele acelea. Aceala a rspuns fratelui, spunnd: "Noi, cei pe care ne vezi si te
minunezi, cnd eram n viata trectoare a lumii celei desarte, am trecut din dragoste
pentru Hristos prin nencetate suprri si ispite, si de aceea s-au albit att de mult si
strlucesc hainele noastre. Sau nu auzi ce spune
Teologul despre noi: "Acestia sunt cei ce vin din strmtorarea cea mare si si-au splat
vesmintele lor si le-au fcut albe cu sngele Mielului" (Apocalipsa 7, 14). Acea
strmtorare mare prin care am trecut n lume s-a transformat acum n mare bucurie, si
pentru c am suferit strmtorare si ispite pentru Hristos, cantm acum, ca pe o laud:
"Cti n Hristos v-ati botezat, n Hristos v-ati simbrcat; Aliluia!" Deoarece cu Hristos nu
se mbrac crestinul prin bucuria lumii ci Il mbrac prin necazurile lumii. De aceea a
spus Hristos: "In lume necazuri veti avea... iar lumea se va bucura. Voi v veti ntrista,
dar ntristarea voastr se va preface n bucurie" (Ioan 16, 20). Crestinul care are curaj si
ndejde n Hristos s ndrzneasc si s ndjduiasc n Hristos cnd are necazuri si
sufer pentru El, cnd este dispretuit si ocrt pentru El, cnd este urt si alungat din
cetate pentru El, deoarece spune Hristos: "Fericiti veti fi cnd v vor ocr pe voi si v
vor prigoni si vor zice tot cuvntul ru mpotriva voastr, mintind pentru mine." Iar dac
nu sufer toate acestea pentru Hristos, nu se mbrac n Hristos, de aceea nici n bucuria
lui Hristos nu va intra.
Acestea spunnd omul acela fratelui, si-a venit n sine fratele si a dobndit dup aceea
mai mult rvn dect avea nainte n a suportat orice suprare, lupt sau ispit pentru
numele lui Hristos, pentru ca Hristos s-l numere, dup viata aceasta, ntre cei mbrcati
cu vesminte albe, care stau lng tronul lui Hristos si Ii aduc slav cu mult bucurie.
Gndeste-te, deci, si cuget, iubite frate, la mrimea bucuriei acelor crestini care trec aici
prin strmtorri si si petrec viata n ascez si chinuri. Deoarece cuvintele acelea pe care
le vor cnta acolo arat desftarea duhovniceasc nemsurat pe care o vor avea acolo,
precum si aici. Cntarea "Cti n Hristos v-ati botezat, n Hristos v-ati simbrcat;
Aliluia!" nu se cnt ntotdeauna, ci numai la praznicele mprtesti ale Domnului. Cei
care petrec aici n mult strmtorare si cu ispite mari pentru Hristos vor fi acolo cu
Hristos si Il vor vedea pe Hristos fat ctre fat, ntlnindu-se cu Acesta cu bucuria cu
care se ntlneste un fiu iubitor de tat cu un tat iubitor de fii.
Hristos va fi pentru acestia toat mngierea si desftarea duhovniceasc. Deoarece acolo
nu vor mai flmnzi asa cum flmnzesc aici dup porunca lui Hristos, care zice: "Fericiti
cei ce flmnzesc acum, cci se vor stura". Se vor stura nu de mncare si de butur, ci

de slava lui Hristos, dup cum zice dumnezeiescul prooroc David: "M voi stura vznd
slava Ta". Nici nu vor mai nseta acolo, asa cum nsetau aici pentru a-si nevoi trupul. Nici
nu se vor mai arde acolo de flacra necazurilor si a ispitelor, asa cum se ardeau aici de
necazuri si ispite precum aurul n foc, pentru a arta dragostea pe care o au pentru
Hristos. Deoarece Hristos, Pstorul cel bun al oilor, acolo, n mprtia Lui, i va pstori
si-i va conduce n Rai n livezi pururea nflorite si bine mirositoare, n care curg ruri
fermectoare si izvoarele rcoritoare ale apelor nesecate ale vietii vesnice. Deoarece
spune iarsi ucenicul iubit, Ioan, n Apocalipsa sa: "Nu vor mai flmnzi, nici nu vor mai
nseta, nici nu vor mai cdea peste ei razele soarelui, nici altceva dogoritor, pentru c
Mielul cel din mijloc de pe tron i va pstori si-i va duce pe ei la izvoare de ap vie, si le
va sterge orice lacrim de pe fata lor". S ne dea si nou Dumnezeu n aceast viat
strmtorare mare n inima noastr si lacrimi multe ochilor nostri, pentru ca s ni le stearg
acolo, n mprtia Lui, si s se bucure inima noastr de bucuria cea adevrat si vesnic,
de care s ne nvrednicim n Hristos Dumnezeul nostru, cruia se cuvine slava si puterea
n vecii vecilor. Amin.

Cuvntul al patrusprezecelea
Despre cum cugetul care s-a curtit prin rugciunea mintii nencetat lucrat n
inim, maica lacrimilor, ntelege diferitele gnduri care intr n suflet, deosebind
care sunt de la Dumnezeu si care sunt de la demoni; nc si despre plns.
Binecuvinteaz, printe!
De ndat ce coboar n suflet Harul lui Dumnezeu, si doreste s slsluiasc n acel
suflet, cugetul curat si treaz simte n clipa aceea si n orice clip ca a venit si a slsluit n
el Harul lui Dumnezeu. Iar cugetul si are scaunul si tronul su n mijlocul fruntii, n cel
mai nalt loc al trupului omului, ca pe niste metereze nalte de unde vede totul si n toate
prtile. Si simte totodat si fr ntrziere c se apropie de suflet si d de stire mintii
omului s ia aminte si s se ncredinteze dac de la Dumnezeu este ceea ce a intrat n
cetate - adic n suflet - sau de la diavoli.
Aceast lucrare si cugetare a mintii si a cugetului se cheam deosebire, si aceast
deosebire este adevrat, deoarece mintea si cugetul judec si cerceteaz mpreun cu
cugetare exact si nalt diferitele lucrri pe care le svrsesc n simturile sufletului si
trupului gndurile si provocrile cele care au intrat n suflet, trecnd de paza cugetului si
a mintii. Aceast judecat, care se face de cuget si de minte, este dreapt si bun.
Deoarece spune: "Sunt mai buni doi dect unul". De aceea gndurile bune si folositoare
sunt lsate s intre liber n suflet, n timp ce gndurile rele si nseltoare sunt ndeprtate
cu lupt.
Cnd cugetul si afl sntatea deplin, adic este curat si purificat de la mncrurile si
buturile care aduc plceri, prin nfrnare de la somnul prea mult si de la hrana prea

mult, prin rugciunea nencetat a inimii, prin vrsarea nentrerupt a lacrimilor, prin
nfrnarea si tcerea cele luminate de Dumnezeu, prin curtenia sufletului si a trupului,
prin smerenie si umilint, prin ndelunga rbdare pe care o arat n ispite; pe scurt
spunnd, cnd este luminat de deasa mprtsire cu Preacuratele Taine ale Domnului,
atunci simte cu mult claritate tot ceea ce trece prin sine sau prin alt parte ("cci furul,
nu intr n staulul oilor pe poart, ci pe alt parte") si intr n suflet. Si ntelege dac este
lucru dumnezeiesc sau diavolesc. Si dac este dumnezeiesc, d de ndat de stire inimii,
care este pregtit s-l primeasc asa cum se cuvine. Iar dac este ceva diavolesc, d de
stire si convinge inima s nu deschid usa de intrare, adic s nu-l primeasc. Intelege-le,
asadar, pe amndou cnd sunt. Deoarece lucrul diavolesc cnd trece pe acolo face mult
zgomot si tulbur starea si linistea sufletului si ale simtirilor trupului, precum tulbur
lupul linistea si starea oilor atunci cnd intr n curtea si n staulul lor. De aceea spune:
"Furul nu vine dect s fure si s piard".
Iar Harul lui Dumnezeu, mngierea Sfntului Duh, cnd vine de sus de la Tatl
luminilor la om, mai nti trece pe la paza cugetului, si acolo, dup ce se opreste putin ct
s-l salute, intr dup aceea direct n inim, mai iute dect fulgerul. Si precum atunci
cnd fulger vezi strlucirea fulgerului n norii ntunecosi si negri si ti se pare fulgerul ca
o sfoar de foc luminoas, la fel si Harul lui Duirmezeu: cnd salut cugetul si se arat
acestuia, cugetul simte aparitia si salutul su ntr-un fel foarte tainic. Si iarsi, cnd Harul
lui Dumnezeu se misc si se ndreapt spre inim, cugetul simte cu ce vitez de negrit
trece puterea si lucrarea Harului dumnezeiesc din cugetul omului n inim. Si dac ajunge
n inim Harul lui Dumnezeu, inima curat simte venirea si slsluirea Harului, adic
inima simte c Harul lui Dumnezeu si-a fcut locas n ea, deoarece s-a svrsit si n inim
aceeasi lucrare care s-a svrsit n cuget de ctre Har. Si atunci, dup ce Harul lui
Dumnezeu s-a cobort si s-a atins de inim, dispare de ndat nvrtosarea inimii, precum
se topeste ceara la fata focului si se nasc n inim lacrimile aductoare de bucurie, care
sunt numite mai ales "fericita ntristare". Aceast ntristare aduce mngiere inimii,
bucurie sufletului, nalt mintea la Dumnezeu, ndulceste cugetul, d lumin de bucurie n
chip minunat fetei, alung acedia, taie patimile trupesti, omoar patimlle sufletesti, naste
frica de Dumnezeu si opreste precum o cetate ntrit orice rutate si orice pcat.
Deoarece atta timp ct slsluieste n sufletul omului aceast ntristare, demonii nu
ndrznesc s-si fac aparitia n fata inimli, pentru c rutatea lor este ars de aceast
ntristare precum sunt arse vreascurile de foc. Si nu se prinde planul pcatului, cel plnuit
de demoni n inima omului, precum nu aprinde iasca atunci cnd este ud, orict ar
ncerca omul. De aceea nici nu se apropie demonii de inima ntristat. Si iarsi, chiar dac
ndrznesc s se apropie, miscati de multa lor rutate si vrjmsie de oameni si de fric,
nu reusesc s fac nimic.
Atta timp ct aceast ntristare nu prseste inima omului, nencetat plnge inima si
vars lacrimi omul acela. Vars lacrimi mai multe dect apa din colimvitra n care sa
botezat. S ia aminte cel care ajunge la aceast ntristare s n-o piard, deoarece ea se
poate pierde, sau mai bine zis pleac singur, cnd mintea nu privegheaz si inima nu se
roag. De aceea spune si Domnul: "Privegheati si v rugati pentru ca s nu cdeti n
ispit".

Intr-adevr, cnd lipseste aceast ntristare, sufletul poate cdea n mare ispit. Deoarece
atunci, ispitit puternic si luptat din toate prtile de vicleanul diavol, omul este usor biruit
si poate fi rnit de moarte. Iar ntristarea aceea pleac, dar cum pleac nimeni nu stie si
nici nu ntelege, asa cum nu ntelege cineva cum trec zilele vietii lui. Numai aceea
cunoaste si ntelege cel care a pierdut ntristarea aceea, c a plecat de la el, precum fiecare
dintre noi ntelege c trec zilele vietii lui, dar cum trec nu ntelege.
Dar cnd pleac ntristarea, s o cear omul din nou de la Dumnezeu. Deoarece ct
lipseste ntristarea, omul este lipsit de daruri mari si ceresti, iar sufletul lui srceste ca o
vduv srac. Nnumai dup ce revine ntristarea omul ntelege si cunoaste pierderea de
mai nainte. Iar cnd omul vrea s cear de la Dumnezeu ntristarea de care a fost lipsit
din pricina neatentiei lui, s o cear prin mijlocirea adevratei smerenii. S arate lui
Dumnezeu o fat ncruntat, inim si minte necjite. S aduc naintea lui Dumnezeu
toat strmtorarea pe care o are n suflet si tot necazul de care sufer inima lui. Si s
reverse n fata lui Dumnezeu ntr-un fel anume toat rugciunea lui, cernd mil pentru
nenorocirea n care se afl, dup cum spune si cuvntul proorocului David: "naintea Lui
revrs rugciunea mea si necazul meu naintea Lui l spun".
S ia asupra lui omul Harul lui Dumnezeu, acuznduse numai pe sine c este de vin si c
a devenit pricina plecrii ntristrii de la el. S fgduiasc lui Dumnezeu c de acum
nainte va lua aminte s arate o adevrat pocint naintea Lui. si, asa cum, atunci cnd
este ntristarea aceea n inim, sunt mngiate nu numai inima si sufletul, ci si toate
puterile sufletului si ale inimii, si chiar trupul nsusi primeste din nou mngiere, tot asa,
atunci cnd lipseste ntristarea, s cad toate la rugciune si s-o cear de la Dumnezeu.
Fiecare s-si mplineasc datoria sa. Trupul s se nevoiasc cu cea mai vdit nevoint.
Rugciunea s fie nfrnt cu oftaturile si cu silinta rugciunii. Sufletul s se mbrace cu
tristetea precum se mbrac n negru mireasa cnd rmne vduv. Mintea si cugetul s
nsoteasc sufletul pn la tronul dumnezeirii, si atunci sufletul s cad plin de lacrimi si
de evlavie, precum fecioara aceea cuminte si plin de durere la picioarele Domnului
nostru Iisus Hristos, Mirele ei, Cel preacurat si nestriccios. si srutndu-le, s cuprind
vesmntul Lui strlucitor, si, privind zi dup zi fata Lui dumnezeiasc cea preadulce si de
necuprins cu mintea, sL roage cu smerenie si cu rugciune fierbinte, cu cuvintele de mai
jos, cu fric mult si cutremur si cu iubire. S spun astfel:
Rugciune
Adu-Ti aminte, Doamne, c pentru om Te-ai fcut om adevrat si mntuieste-m pentru
iubirea Ta de oameni; nu lsa, Stpne, rugciunea mea fr rspuns, pentru numele Tu
Cel preasfnt, ci druieste-mi mngierea Ta. Pentru tronul Dumnezeirii Tale, Fctorul
meu, nu Te mnia pe mine, desfrnatul. Pentru slava Ta cea negrit, Dumnezeul meu
Cel preadulce, trimite-mi si mie milele Tale cele bogate. Vars cu milostivire din locasul
Tu preasfnt Harul Tu mbelsugat asupra mea, c prin mare necaz trece robul Tu cnd
este lipsit de Harul Tu. Nu Te mnia pe mine, Sfinte, pentru c vin n fata Ta cu multe
cuvinte. Deoarece Tu stii c toate le spun din multa mea amrciune, care vine din
nvrtosarea inimii mele. Iart, las, Milostive, toate frdelegile mele, cte Ti-am gresit
din tineretile mele si cu care am ntristat Duhul Tu cel Sfnt si pe Tine, Stpnul si

Dumnezeul meu preadulce. Intoarce fata Ta de la pcatele mele si toate frdelegile mele
sterge-le. Inim curat zideste ntru mine, Domnul meu, si Duhul Tu cel Sfnt nnoiesteL ntru mine. Deoarece, Doamne, Doamne, cnd Tu trimiti mngierea Ta asupra mea cu
Duhul Tu cel Sfnt si m ndulcesc de Harul Tu, atunci doresc s rmn sub stpnirea
Ta cu toat puterea si dorirea.
Da, Imprate Ceresc, preadulce Iisuse al meu! Domnul slavei, Cel slvit n voia sfintilor,
iarsi si iarsi Te rog, eu nevrednicul, ascult-m pe mine smeritul si netrebnicul robul
Tu si d-mi napoi Harul Tu si desftarea mntuirii Tale, pe care cu dreptate le-ai luat
de la mine din pricina pcatelor mele cele nemsurate. M rog, Stpne, ntreste-m cu
Harul Preasfntului Tu Duh, ca s nu mai ajung la smeritul Tu rob, cel care n multe
feluri totdeauna m lupt, nvlind asupra mea ca un leu slbatic si trufas fr msur.
Deoarece Tie, iubitorule de oameni, Iti ncredintez ca pe un testament viata mea ntreag
si ndejdea mntuirii mele. C pe Tine Te laud toate puterile ceresti, si Tie slav ti
nalt n vecii vecilor. Amin!"
Zicnd acestea omul, tainic, adic cu duhul su, plecndu-si fata inimii si a trupului,
avnd acolo si cugetul, afundat n adncul smereniei, va vedea c inima lui ncepe s se
nmoaie; s stie atunci c mntuirea lui este aproape. Deoarece S-a apropiat de el
Domnul, s mprstie cu artarea Lui cea nevzut si s ndeprteze toat nvrtosarea si
toat mpotrivirea, prin care sufletul este mpiedicat de la vederea adevrat a lui
Dumnezeu si este lipsit de ntristare. Iar dac mpietrirea inimii rmne si nu plnge
inima, nici sufletul nu jeleste pentru Mirele lui si mintea lui nu este acoperit nu poate
vedea pe Fctorul ei, Cel nevzut, atunci s nu dezndjduiasc si s nu nceteze lupta
cea bun, ci s se osndeasc si mai mult n tot ceasul, si dup putin timp va primi
mngierea lui Dumnezeu n inima lui nfrnt, dup cum spune: "Este aproape Domnul
de inima nfrnt". Atunci, dac Se apropie n chip nevzut Domnul, va vedea si Harul lui
Dumnezeu lucrnd din nou. Si lacrimile vor ncepe s curg cu usurint, inima si va afla
odihna si gndul pacea sa, iar sufletul va fi ca nscut din nou, asa cum era cnd a fost
creat. "Se vor nnoi ca ale vulturului tineretile tale". De la aceste semne duhovnicesti
omul ia de stire c Dumnezeu a primit pocinta inimii lui nfrnte ca pe o mireasm cu
bun miros. De acum nainte, va lucra poruncile Domnului, bucurndu-se si smerindu-se
deopotriv. Iar Dumnezeului nostru slava si mretia totdeauna. Amin!

Cuvntul al cincisprezecelea
Despre cum poate ncearca cineva prin intermediul rugciunii mintii orice fel de
vedenie si orice fel de gnd, care pare s fie de la Dumnezeu, dac cu adevrat este
de la Dumnezeu sau de la demoni.
Binecuvinteaz, printe!
Iubite frate, cnd un om ti d o moned de aur sau de argint care are chipul regelui si

literele si care la vedere arat la fel cu celelalte monezi de aur ale regelui, nu stii sigur
dac nu cumva are nluntrul ei aur nseltor, dar de ndat ce o ncerci cu ceva anume, cu
care se ncearc monezile de aur, atunci ntelegi dac este aur adevrat sau nu, asa cum se
arat pe dinafar. Iar cnd tu nu o ncerci, deoarece nu ai aceast experient, o arti
altcuiva, care stii c este foarte priceput la aceasta si bun cunosctor, pentru ca s o
ncerce acela si s-ti spun ce fel este moneda, dac este bun sau amgitoare. Dac o
arti unui om care nu are experient, care nu are nici un fel de stiint despre aceasta,
mintea ta nu va avea pace, deoarece nu stii sigur dac ti-a spus adevrul, dac moneda
este bun sau nu. Iar dac pstrezi moneda amgitoare vei avea pagub, si nu folos.
Tot la fel, deci, s faci si cu tine, smerite frate, o foarte precis ncercare (dup cum vei
auzi mai jos), si pentru vedeniile pe care le are sufletul tu, care par a fi din partea lui
Dumnezeu, dar nu stii dac sunt cu adevrat de la Dumnezeu sau de la demoni, si din
pricina aceasta mintea ta are lupt mare si ndoial, gndindu-te s nu fie de la demoni
vedenia aceea. Deoarece demonii mai mici au obiceiul, atunci cnd vd pe cineva
necunosctor, s-i arate astfel de vedenii, ca fiind de la Dumnezeu, pentru a-l amgi n
felul acesta foarte usor, ncet-ncet, pn l vor arunca n cel mai cumplit labirint al
amgirii celei de nevindecat si al ruttii lor de multe feluri. Asa se va ntmpla de va
primi vedeniile artate ca fiind din partea lui Dumnezeu, fr s le cerceteze cu mult
precizie, creznd din tot sufletul si fr discernmnt c sunt de la Dumnezeu si i-au fost
date spre binele lui.
Tu ns, iubite frate, cnd vezi vreuna din aceste vedenii, s nu-i ngdui imediat, fr s
iei mai bine seama, s intre n suflet, nici s o primesti fr ntrziere si fr grij n inima
ta, creznd din suflet c este de la Dumnezeu, pn cnd nu o ncerci cu ncerctorul care
nu d gres al rugciunii tainice a mintii sau pn cnd nu o spui vreunui printe purttor
de duh si lucrtor al rugciunii, pe care-l stii a fi cu experient la acestea si care poate sti alunge ndoiala si s te izbveasc de aceasta prin ceea ce el nsusi a fptuit, a nvtat si
a ncercat.
Deoarece, dac tu nu primesti imediat vedenia care ti s-a artat, pn cnd nu afli despre
ce este vorba, dac vedenia artat este de la Dumnezeu, afl c nu ai pn acum nici un
pcat, deoarece te temi ca nu cumva s fie aceasta de la diavol sau vreo rtcire (de aceea
spune si fericitul Apostol: "Iubitilor, nu credeti n orice duh, ci ncercati duhuriie"),
pentru c de multe ori astfel de vedenii, care par a fi din partea lui Dumnezeu, nu stii dac
sunt cu adevrat din partea lui Dumnezeu, pentru c se ntmpl ca s fie si de la demoni
(dup cum unii oameni pe din afar arat ca niste sfinti, dar pe dinuntru sunt mai ri si
dect demonii, a cror amgire o mustr Hristos cnd zice: "Vai vou ftarnicilor");
aceasta o fac demonii nseltori, pentru ca s le dai intrare liber si necercetat n cetatea
ta, adic n sufletul tu. Si atunci, dup ce intr n sufletul tu printr-o astfel de amgire,
si dac pun piciorul lor acolo, dup ce mai nti vor pune stpnire si vor nrobi puterile
tale sufletesti, dup aceea cu usurint vor pune stpnire si pe puterile tale trupesti.
Deoarece, ncet-ncet, vor ndeprta fata lor amgitoare de oaie blnd si vor arta
sufletului tu fata si slbticia lupului, ncercnd s murdreasc si inima ta cu pofta cea
murdar. Vor strui, apoi, s te arunce n lucrri vdite ale diavolului, pe care niciodat
nu le-ai fi urmat dac vedenia ar fi fost de la Dumnezeu.

Aceast ncercare duhovniceasc pe care trebuie s o aplici vedeniilor pe care le ai

trebuie s se fac astfel: dac n ziua n care ai avut o astfel de vedenie te afli n stare
duhovniceasc bun si n mare odihn din partea patimilor tale, iar cugetul tu, de
asemenea, este linistit, netulburat de valurile potrivnice care totdeauna obisnuiesc sa-l
tulbure, iar inima ta se gseste si aceasta n stare de netulburare si n ziua aceea este
cuprins de evlavie cu mult usurint la orice cuvnt duhovnicesc, sau este cuprins de
evlavie cnd n cugetul tu apare vedenia respectiv; dac se ntmpl toate acestea si
vezi c fiinta ta se afl ntr-o astfel de stare, s cunosti c vedenia care ti se arat este de
la Dumnezeu si s nu ai nici o ndoial n privinta aceasta. Iar dac nimic din toate
acestea nu ti se ntmpl dup artarea vedeniei, care se arat ca fiind de la Dumnezeu si
din aceast cauz ai ndoial si te gndesti ca nu cumva s fie de la demoni, atunci, spun,
iubite frate, ncearc-o n felul urmtor.
Adun toat atentia mintii tale n adncul inimii tale si roag-te de acolo n chip tainic,
spunnd aceast rugciune: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m".
Altceva s nu spui, nici s nu lasi mintea s gndeasc, nici s cerceteze si nici s se
ntrebe n legtur cu ceea ce a vzut n vedenie. Iar dac cugetul tu se duce singur la
vedenia pe care ai vzut-o, ndeprteaz-l fr ntrziere si alipeste-l de rugciunea inimii,
pentru ca rugciunea ta s fie curat n fata lui Dumnezeu. Si dac te rogi n felul acesta
destul timp cu evlavie netrmurit fat de Dumnezeu si cu smerenie, dac vedenia este de
la Dumnezeu, vei simti n inima ta o tresrire duhovniceasc cu lacrimi duhovnicesti, fr
ca tu s vrei s-ti amintesti de vedenia care ti s-a artat. In acelasi timp cu aceast dulce,
negrit, duhovniceasc si dumnezeiasc tresltare a inimii si cu aceste lacrimi dulci si
duhovnicesti, vei simti c se linisteste, c se mblnzeste, c si afl pacea si odihna toate
miscrile tale sufletesti si trupesti. In acelasi timp cu aceast stare de liniste se aprinde n
ziua aceea nluntrul tau si flacra cea mare a iubirii Domnului tu, din care coplesit de
aceast flacr, scoti n ziua aceea (pentru ca dintr-o dat se aprind de dragoste pentru
Domnul toate maruntaiele tale), si glas ctre Dumnezeu, repezindu-te catre Acesta,
precum se reped cinii care si-au pierdut stapanul. In clipa aceea vei spune, vrsnd
lacrimi, lui Dumnezeu, cu glas plns si plin de evlavie: "Unde esti, Dumnezeul meu,
Dumnezeul meu, si nu ma iei un ceas mai devreme acolo unde esti Tu, iubirea mea cea
preadulce? Nu Ti-e mil de mine, Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, c ard mruntaiele
mele ca o flacar aprins de dorul nestins al iubirii Tale, care s-a aprins nluntrul meu ca
un cuptor ncins? Nidodat niciodata, Dumnezeul meu, s nu stingi din inima mea aceasta
flacr aprins, atta timp ct sunt departe de Tine, in valea plngerii a acestei lumi,
Drumetului nsetat Doamne, ct usurare n suflet i provoac amintirea izvorului rcoros,
atunci cnd acesta i lipseste! Dar nu numai usurare, ci i aprinde si mai mult setea. Tot
asa si acum, Doamne, nu numai suferint i provoac sufletului meu amintirea Ta si a
artrilor Tale, care era att de insetat dup Tine, ci un dor si mai mare se aprinde
inluntrul meu, cnd Tu, dulcele meu Iisus, nu m iei acolo unde esti Tu, izvorul cel
rcoros care astmpr setea sufletului.
Ce se ntmpl cu fiul iubitor de tat si de mam, de frati si de surori si iubitor de tar
atunci cnd se afl departe, printre strini, si primeste o scrisoare de la printii lui dragi
sau de la rudele lui? Doamne, nu ud oare cu lacrimile sale scrisoarea, citind-o? Nu se

aprind oare n ziua aceea mruntaiele lui, vznd n scrisoare numele dragi si preadulci
ale printilor sau ale fratilor lui? Nu ofteaz din adncul sufletului lui amintindu-si de
rudele sale? Nu strig ct poate nluntrul su, nchipuindu-si pe prietenii si si tara lui?
Si dac, Doamne, aceasta se ntmpl cu omul trupesc, cu ct mai mult se va ntmpla
omului duhovnicesc, cnd Tu, Dumnezeul si Tatl nostru ceresc ne cercetezi n
srcciosul si vrednicul de mil exil al nostru, cu harul dumnezeiestilor Tale artri,
vedenii si vederi, ca si cu niste scrisori adevrate? Deoarece, Doamne, o dat ce harul
acestor dumnezeiesti artri si vor lsa pecetea lor n chip de nenteles n inima vreunui
credincios rob al Tu, Harul Tu dumnezeiesc face ca inima aceea s se aprind de focul
iubirii Tale si s fiarb din pricina lacrimilor fierbinti, dorind s ntlneasc priviriie Tale
tmduitoare, cnd n chip deosebit, n ziua aceea, ochii mintii privesc spre Tine,
Dumnezeule preadulce si Tat ceresc.
Dar, Doamne, Doamne, caut din cer, din sfntul locas al nespusei slavei Tale si priveste
la fata smeritei mele inimi, cum, rnit fiind de preadulcea, mie, sgeat a iubirii Tale
dumnezeiesti si duhovnicesti, s-a topit precum lumnarea de cear la apropierea de
cldur, din pricina prea multei sfinte evlavii din clipa n care i s-a artat vederea Ta
dumnezeiasc si i s-a dat aceast vedenie dumnezeiasc precum o scrisoare cereasc, care
fiind desfcut si citit de cugetul meu, smeritul meu suflet s-a lipit de ndat de Tine.
Deoarece era nsetat de Tine precum era nsetat si sufletul blndului David, sfntul Tu
prooroc. Deoarece acest dumnezeiesc David, proorocul Tu, Doamne, al crui suflet era
att de nsetat de Tine din pricina dumnezeiestilor Tale artri, vedenii si descoperiri, pe
care i le-ai artat de-a lungul timpului, n diferite mprejurri, nu a mai putut niciodat,
att ct a trit n aceast lume, s-si astmpere setea de Tine, nainte de a veni la Tine,
nainte de a bea din apa rcoroas si odihnitoare de suflet a dulcei mprtsiri si mpreun
petreceri cu Tine. De aceea, npustindu-se ca un pui de leu din adncul sufletului su,
cerea s Te vad fat ctre fat pe Tine, Stpnul si Dumnezeul lui, spunnd, Doamne:
"Precum doreste cerbul izvoarele apelor, asa Te doreste sufletul meu pe Tine
Dumnezeule. nsetat este sufletul meu de Dumnezeu Cel puternic, Cel viu. Cnd voi
putea s vd fata Dumnezeului meu?"
La fel cu acesta, Doamne, ptimind si srcciosul meu suflet, sufer de setea de Tine,
care, precum vd, putin cte putin ajunge s cuprind toate cele dinluntru ale mele si nu
m prseste pn cnd nu vine acea binecuvntat clip a plecrii mele din aceast lume
si nainte de a veni la Tine, preadulcele meu Stpn si Dumnezeu.
Dac m iubesti, Doamne (lucru de care sunt sigur c asa este), s se ntmple acest lucru
cu mine mai repede, pentru ca si sufletul meu s-si astmpere setea mai curnd. Amin.
Asa s fie. Asa s fie.
De la aceste semne, asadar, si de la multe altele asemenea lor sau apropiate de acestea,
ntelegi, iubite frate, si esti nstiintat c de la Dumnezeu a fost vedenia ta. Iar dac nu ti se
ntmpl nimic din toate acestea, dup ce te-ai rugat mult pentru aceasta lui Dumnezeu
din adncul inimii tale si ai adus n fata bunttii Domnului toate cererile tale si toat
smerenia ta, s cunosti atunci c vedenia ta a fost din partea demonilor, deoarece la
vedeniile demonilor nu se petrece nimic din ceea ce am spus mai sus. Mai mult chiar, se

ntmpl lucruri contrare acestora, atunci cnd vedenia ta este de la diavol. Cum se
ntmpl aceasta, ascult.
Dumnezeu este atotbun, iubitor de oameni, milostiv, milosrd, ndelung rbdtor, curat si
iubire curat. Asa fiind, doreste s fii si tu asemenea Lui n toate aceste calitti. Adic,
doreste s devii si tu bun, iubitor de oameni, milostiv, milosrd, ndelung rbdtor,
ngduitor, curat fat de tine si cu iubire curat fat de semenul tu. Iar diavolul este n
ntregime rutate si viclenie, si fiind asa, doreste s-l urmezi n rutatea si n viclenia lui.
Dup ce ti s-a artat vedenia, iubite frate, dac vezi n sinele tu c se bucur sufletul tu
de calittile acestea ale lui Dumnezeu, inima ta este cuprins de evlavie contemplnd
aceste calitti ale lui Dumnezeu, si n ntregime esti cuprins de o liniste nemrginit,
cunoscnd astfel c vedenia este de la Dumnezeu, si fiind de la Dumnezeu se veseleste
sufletul tu de aceste calitti ale lui Dumnezeu si ti vine dor ceresc ca s urmezi dup
putint pe Dumnezeul Cel ceresc si Tatl n calittile Lui. Deoarece atunci, doresti s faci
ceea ce bucur pe Dumnezeul si pe printele tu.
Iar dac, dup ce ti s-a artat vedenia, nu se bucur sufletul tu de calittile lui Dumnezeu
si nici nu este cuprins inima ta de evlavie n fata acestor calitti ale lui Dumnezeu, nici
nu-ti vine dorint aprins duhovniceasc s urmezi dup putint pe Dumnezeul Cel ceresc
si Tatl n calittile Lui, s cunosti c vedenia ta este de la diavoli. Atunci cnd vedenia ta
este de la rtcire, dac cercetezi cu mult atentie adncurile strii tale sufletesti si
trupesti, vei vedea c ntru ascuns, foarte tainic, cu mult acoperire, nclin spre nsusirile
diavolului si spre voia lui, toat dorinta diavolului rtcirii fiind de a te aduce, putin cte
putin, fr s simti, la voia lui. Si precum un om, care ti toarn ap, pe sub paie, nu simti
cnd curge apa si ud paiele, la fel se ntmpl si cu tine, umilule, dac nu esti cu mult
luare aminte.
Tot asa, iubite frate, s ncerci cu mult exactitate, prin rugciunea ta tainic, orice fel de
gnd care-ti vine din partea dreapt ca de la Dumnezeu, si care nu stii dac este cu
adevrat de la Dumnezeu sau de la diavol. Deoarece si atunci, dac este un gnd din
dreapta de la Dumnezeu, cu ct l ncerci mai mult cu durerea rugciunii inimii, cu att
acesta strluceste mai mult nluntrul tu ca un mrgritar. Si cu ct l arzi cu si mai
ndelungat si mai profund rugciune, pe care o faci ctre Hristos din adncul fiintei
tale, pentru a-l ndeprta de la tine, cu att mai mult acesta este luminat de rugciune si
strluceste n inima ta, precum aurul curat, atunci cnd este trecut prin foc si btut cu
ciocanul, cu att mai mult strluceste. Iar dac acest gnd venit din dreapta este de la
demoni, de ndat ce vei voi s-l arzi cu rugciunea inimii zdrobite va dispare din tine cu
desvrsire. Iar dac nu va disprea din tine cu desvrsire, va slbi totusi puterea lui, si
astfel, putin cte putin, se va pierde cu totul. De aceea si Cuviosii printi, cnd erau
luptati de gndul din dreapta, l ncercau cu sfnta rugciune, care, dac gndul era de la
Dumnezeu, i ntrea si mai mult, iar dac era de la demoni, l fcea s dispar dintr-o
dat. Sau, n fine, dac acest gnd din dreapta venea tie la un demon si nu disprea dintr-o
dat, putin cte putin era alungat din inim de aceast sfnt rugciune a inimii.
Asadar, iubite frate, cnd te rogi nencetat cu aceast rugciune a inimii si a trezviei, n

adncurile fiintei tale, atunci nu numai c nu ai nici un fel de team de demonii care
nvlesc asupra ta prin pcat de mii de ori, dar nu ai nici un fel de team nici atunci cnd
demonii atac sufletul tu cu viclenie, ca din partea virtutii, voind s te prind n curs
din aceast parte mai usor. Deoarece atunci (cnd te rogi nencetat cu mintea n cmrile
ascunse ale inimii tale), ai, spun, numele lui Hristos nluntrul tu, care nu ngduie s
caute la inima ta si nici s ating sufletul tu nici un fel de viclenie diavoleasc. De aceea
spune si proorocul: "De ar cdea asupra ta din dreapta mii si zecii de mii, pe tine nu te
vor atinge". Iar Dumnezeului nostru slav, putere, laud si mrire, acum si n vecii
vecilor. Amin.

Cuvntul al saisprezecelea
Despre zdrobirea inimii, care biciuie pe demoni mai mult dect oricare alt
pedeaps, arznd degrab ca un cuptor toate viclesugurile lor.
Binecuvinteaz, printe!
Zdrobeste-ti, o, monahule, inima ta cu rugciunea, pentru a se zdrobi puterea lui satana cu
desvrsire din inima ta.
2. Suspin din adncul tu cu amare suspine la fiecare rugciune a inimii, pentru a scpa
de gtlejul si de cursele diavolului.
3. Strig din centrul inimii tale ctre Dumnezeu, pentru a ajunge strigtul tu la urechile
Domnului Savaot.
4. Strig cu strigtul fr de glas al inimii tale ctre Hristosul tu, ca s-i judece pe
demonii cei ce te nedrepttesc pe tine si s lupte cu fulgerul dumnezeirii Sale pe diavolii
cei ce te lupt pe tine.
5. Precum totdeauna te lupt si te ispiteste diavolul, vrjmasul tu nemilos, tot asa si tu
suspin mereu ctre Hristosul tu, pentru a ajunge ajutorul Lui grabnic la tine.
6. Lupt cu putere mereu mpotriva nseltorului satan cu zdrobirea inimii tale, pentru a
se zdrobi capul lui plin de rutti.
7. Precum se teme omul s prind cu mna sa un fier nrosit n foc si aruncnd scntei, tot
asa se teme si diavolul de inima zdrobit. Cci zdrobirea inimii este zdrobirea ruttii n
ntregimea ei.
8. In inima odihnit si nenfrnt, dac apare gndul trimis de diavol, este primit de inim
fr ntrziere si se ntipreste adnc n aceasta, n timp ce n inima nfrnt si zdrobit nu
are loc nici un fel de amgire.

9. Unde exist zdrobire a inimii, de acolo este alungat toat rutatea diavoleasc si este
ars toat lucrarea demonic.
10. Zdrobirea inimii umileste semetia lui lucifer si l ridic la ceruri pe cel care o are.
11. Zdrobeste, asadar, iubite frate, semetia lui lucifer cu zdrobirea permanent a inimii
tale, pentru a fi ncununat sufletul tu de Domnul Atottiitorul.
12. Dac se va zdrobi inima ta, de ndat se va pierde rutatea demonilor de la tine si va
strluci n sufletul tu raza drepttii lui Dumnezeu.
13. Zdrobeste inima ta cu rugciunea, ca s vezi sufletul tu ca un nger al Domnului
npustindu-se asupra
diavolului, fr nici o fric, fiindc este mbrcat cu puterea Celui Preanalt.
14. Zdrobeste-ti inima cu rugciunea, pentru a se zdrobi pcatul din inima ta.
15. De la fata inimii celei zdrobite prin rugciune fuge nu numai demonul, slujitorul lui
satana, ci fuge mai repede dect fulgerul si satana nsusi, primul dintre demoni.
16. Precum nu ndrzneste omul s intre n cuptorul aprins, asa nu ndrzneste diavolul s
intre n inima aprins de rugciunea fcut cu silint.
17. Precum nu poti s numeri miscarile aripilor albinelor atunci cnd acestea zboar, tot
asa nu poti s msori si s vezi pasii repezi ai lui satana atunci cnd fuge de la fata inimii
zdrobite de rugciune.
18. Precum se teme fugarul de soldatul vestit si viteaz, tot asa se teme si demonul de cel
care totdeauna reuseste s-si zdrobeasc inima cu rugciunea.
19. Cnd ns voieste demonul s se apropie prin amgire, pentru a vedea ce se ntmpl,
mai nti se pregteste pentru fug, pentru a putea scpa de fulgerul arztor al inimii
zdrobite prin rugciune.
20. De ndat ce va vedea c a nceput cineva s-si zdrobeasc inima sa cu rugciunea, nu
mai d trcoale si nici nu st s vad zdrobirea inimii, ci fr ntrziere o rupe la fug de
la fata aceluia.
21. Precum retorul, dac este cuprins de flcri, nu mai st s vorbeasc despre foc n
clipa aceea, ci se uit cum s
scape din incendiu, la fel si demonul, cnd vede inima aprins de rugciune, nu mai st s
priveasc starea acesteia, ci se uit cum s scape mai repede de ea.

22. Precum iepurele, atunci cnd este alergat de un cine oarecare, ndjduieste s scape
de acesta prin repeziciunea salturilor picioarelor sale, dar cnd l alearg un cine de
vntoare, desi fuge cu toat puterea lui, este prins de acesta, tot asa si demonul, cnd
este luptat cu oricare alt virtute, ndjduieste s scape de sabia focului, dar cnd este
luptat de sabia de foc a rugciunii inimii nfrnte, este convins c l va ajunge foarte
repede tunetul acestei rugciuni si-i va rspndi oasele ruttii lui n iad.
23. Nu se tem vrbiile de npustirea vulturului, ct se tem demonii de npustirea inimii
zdrobite de rugciune.
24. Cnd este pus piatra de var n ceva fierbinte, nu este nghitit att de repede ct de
repede arde si face s dispar zdrobirea inimii orice viclesug diavolesc.
25. A vzut diavolul o inim rnit de zdrobirea rugciunii? si aminteste de ndat de
rnile lui Hristos, pe care Acesta le-a suferit pentru om, de aceea se nfricoseaz si este
cuprins de groaz.
26. Zdrobeste dar, iubite frate, pe diavol cu zdrobirea inimii tale, pentru ca s intri
biruitor n bucuria Domnului tu.
27. Zdrobeste-ti inima ta cu rugciunea pentru a fi zdrobit n nenumrate bucti
rtcitorul tu, satana.
28. Zdrobeste-ti inima ta cu rugciunea, pentru ca s fug de la tine acela care te pndeste
cum s te prind n plasa iubirii de plceri.
29. Nu te teme de zdrobirea inimii tale, pentru a se teme demonii de tine. Cci demonii
nu se tem de omul virtuos niciodat cum se tem atunci cnd acesta si zdrobeste inima cu
rugciunea.
30. Precum sarpele, mai mult dect oricare alt ran, se teme de unghiile pisicii, tot asa si
satana, mai mult dect oricare virtute, se teme de zdrobirea inimii.
31. Otrvitoare sunt pentru sarpe ghearele pisicii, dar pentru sufletul omului de sapte ori
mai otrvitoare sunt ghearele diavolului. Iar pentru diavol de saptezeci de ori mai
otrvitoare este zdrobirea inimii omului, dect ghiarele sale.
32. Dac a auzit satana suspine grele iesind din adncul inimii, o ia de ndat la fug,
pentru c a nteles c acolo, undeva, este o inim zdrobit de rugciune, si prin urmare
acolo este Hristos nsusi.
33. Unde este inim zdrobit, acolo este aproape Domnul. De aceea spune profetul:
"Aproape este Domnul de cei zdrobiti cu inima."
34. Dac a auzit lupul glasul cinilor, a fugit de ndat, deoarece a nteles c acolo
aproape este si pstorul si pzirorul oilor.

35. Au auzit soarecii vocea pisicii. Se linistesc nentrziat n gurile lor si se opresc de la
mestesugul lor de a fura.
36. Au auzit slujitorii lui lucifer suspinele grele ale inimii? si-au adunat n grab rutatea
lor si se linistesc n clipa aceea.
37. Au auzit demonii pe cineva c suspin din centrul inimii sale? S-au fcut nevzuti de
acolo, deoarece s-au temut de pedeapsa Domnului.
38. Cnd aude hotul pe aproape mpuscturi de arm, nu se uit ce s mai fure, ci cum s
scape cu fuga si cu ascunztoarea.
39. Cnd aude satana pe cineva c scoate strigte din suspinul inimii, dup cum spune
profetul, cu vrsare de lacrimi cutnd pe Fctorul su, nu se uit s mai fure ceva n
clipa aceea din sufletul aceluia, adic s-l mai lupte cu vreo patim, ci se uit cum s se
scape pe sine.
40. Zdrobeste-ti asadar, o, monahule, inima ta cu rugciunea, ca s se zdrobeasc tronul
si semetia lui satan.
41. Zdrobeste-ti inima cu rugciunea, pentru a se nfricosa de tine satana, cnd te va
vedea ca pe un soldat desvrsit si bine narmat al lui Hristos.
42. Zdrobind, zdrobeste-ti inima ta cu rugciunea pentru a umili sub picioarele tale pe
semetul si ngmfatul satana.
43. A auzit diavolul glasul rgusit de zdrobirea inimii? S-a topit de ndat puterea lui de
fric si s-a stins flacra ruttii lui de suprare.
44. A vzut satana sir de lacrimi pe fata celui cu inima zdrobit? A fost ars pe loc n
inima lui.
45. Ai scuipat snge de prea mult silire a rugciunii inimii? Var stins ai vrsat n centrul
iadului.
46. Ai suspinat din adncul tu? Ai sgetat buricul lui lucifer.
47. Ti-ai amintit de Fctorul tu, Iisus, si ai lcrimat de bucurie? Ploaie de foc a czut
peste capul lui lucifer.
48. Ai chemat pe Stpnul tu Hristos din inima ta? Lai scos din srite pe satan.
49. Au vzut ochii ti icoana lui Hristos si a Maicii Domnului si s-a bucurat sufletul tu?
Nenumrate gnduri l stpnesc pe satana si-l npdesc pe lucifer.

50. Din adncuri ai chemat preadulcele nume al lui Hristos si al Preacuratei Nsctoare
de Dumnezeu? Ai afundat n cele mai de jos pe vrjmasul tu cel nevzut.
51. Te-a durut inima ta de la rugciune? Durerea de pntece l-a apucat pe satana.
52. S-a sfrsit puterea ta din pricina silirii la rugciune? Ai slbit puterea lui lucifer.
53. Suferind ai suferit n timpul rugciunii inimii? Su fletul tu a vzut slava Domnului ca
slav dumnezeiasc.
54. Ai zdrobit inima ta cu rugciunea? Sufletul tu a fost cuprins de dragostea
dumnezeiasc si inima ta a simtit n chip tainic dulceata de negrit a Ziditorului tu
Hristos.
55. Ai zdrobit inima ta cu rugciunea si ai adormit? Vedere dumnezeiasc si
mngietoare vei vedea n somnul tu.
56. Ai zdrobit inima ta cu rugciunea pn la durere? sir de lacrimi a aprut de ndat n
ochii ti.
57. Te-a durut inima ta din pricina silirii la rugciune? Ai simtit n aceasta dumnezeiescul
Har.
58. Ai primit dureri si junghiuri n inima ta de la rugciunea fcut cu silire? Ai vzut
degrab vedere dum nezeiasc cu ochii ti sufletesri.
59. Ai ajuns la dezndjduire n viata ta din pricina durerilor inimii nfrnte? Ti s-a
descoperit una din tainele ascunse ale lui Dumnezeu.
60. Ai ncercat suprarea si amrciunea durerii inimii tale zdrobite? Sufletul tu a gustat
cu adevrat de la Dom nul Atotiitorul dulceata preadulce a mprtiei Sale.
61. .Ti-ai pierdut inima ta din pricina silirii; la rugciune? Ti-ai salvat sufletul tu, ai
cstigat Raiul.
62. Ai dat snge din inima ta? Ai primit Duh Sfnt n sufletul tu.
63. Ai transpirat de strmtorare, rugndu-te din inim? Ai urmat sudorii lui Hristos, care
s-a fcut ca stropii de sange n rugciunea Lui, cznd pe pmnt.
64. Ai zdrobit inima ta cu rugciunea? Ai ridicat fruntea sufletului tu si ai zdrobit
fruntea lui lucifer.
65. Tuse uscat a cuprins pieptul tu de la silirea rugciunii? A disprut satana, necjit
foarte de suprarea ta.

66. Ti s-a luat glasul de la nemsurata silire a rugciunii inimii? Sufletul tu a auzit
cntare cereasc, de nenteles cu mintea si preadulce.
67. A slbit tonul glasului tu din pricina zdrobirii inimii? Ai auzit nesperate cntri
ngeresti, slvind preafrumos pe Fctorul Iisus.
68. Te-ai rugat Hristosului tu din adncul inimii tale? Ai spart urechile lui satan care nu
sufer s te aud.
69. Din adncul tu ai suspinat? Si-a pierdut orice control satana de frica ta.
70. Ai trimis strigt din inim lui Dumnezeu mpotriva diavolului? Ai pregtit
nfricostoare ploaie mpotriva rtcitorului satan.
71. Ai pierdut zdrobirea inimii tale? S-a ridicat trupul mpotriva sufletului. Ai zdrobit din
nou inima ta cu rugciunea? S-a ridicat sufletul mpotriva trupului.
72. Ai zdrobit inima ta cu rugciunea? S-a ridicat su fletul tu mpotriva diavolului si
mpotriva pcatului.
73. A vzut lucifer inim zdrobit? S-a nfricosat de grab, deoarece a slbit puterea lui
de la aceasta.
74. S-a zdrobit inima ta de la rugciune? S-a pogort Duhul Domnului n sufletul tu si sau amrt cetele lui lucifer.
75. De-ndat ce ai zdrobit inima ta cu rugciunea, s-a aprins n aceasta cldura virtutii si
din aceasta dorul dup Dumnezeu.
76. Zdrobind,zdrobeste, o smeritule monah, inima ta cu rugciunea pentru a se nnoi cele
dinluntru ale tale de Duhul Domnului: "Duh nou nnoieste ntru cele dinluntru ale
mele", spune profetul.
77. Zdrobind, zdrobeste si smereste, iubite frate, inima ta cuprins de rugciune pentru ca
s fie iubit sufletul tu de Fctorul tu Iisus, Cel blnd dup adevr si smerit cu inima.
78. Zdrobeste-fi inima, o, monahule, cu rugciunea, pentru ca s nseli pe diavol, maimarele ruttii, sgetile lui fiind pentru tine ca sgetile de joac ale unui copil.
79. Cel care si zdrobeste inima sa cu rugciunea l vede pe satana ca pe o furnic si nu se
teme de el.
80. Ai zdrobit puternic inima ta cu rugciunea? Ai simtit grabnic odihna att n sufletul
tu, ct si n trupul tu. Deoarece n zdrobirea mult a inimii strluceste totdeauna steaua
neptimirii si a curteniei.

81. Zdrobeste-ti, asadar, o, monahule, inima ta cu rugciunea, pentru a vorbi sufletul tu

cu ngerii lui Dumnezeu, lucru care este cu adevrat fericit, dorit si greu de ajuns si de
aflat.
82. Zdrobind, zdrobeste, o smeritule monah, inima ta cu rugciunea, pentru a dobndi
curtenia n trupul tu si trezvia n cugetul tu, care sunt ca dou aripi ale sufletului tu si
prin care zboar liber spre cer.
83. Zdrobeste-ti totdeauna, smeritule monah, inima cu rugciunea, pentru a se lumina
ochii cugetului tu, cu care vei putea vedea cele nevzute ale Raiului, asa cum vezi cele
materiale cu ochii trupului tu.
84. Adun-ti, o monahule, mintea ta n adncul fiintei tale, unde este tronul inimii tale, si
dup ce te lipesti de aceasta ca un paznic treaz, cerceteaz din adncul tu rugciunea,
pn cnd se va ndulci negrit de harul acestei rugciuni. Atunci o vei vedea zburnd
nematerial sus la ceruri la Dumnezeu, unde este adevrata odihn.

Cuvntul al saptesprezecelea
Despre cum se pstreaz cu rugciunea mintii si a in imii haina sufletului curat,
neptat si vrednic de Imprtia Cereasc.
Binecuvinteaz, printe!
Mintea omului este podoaba sufletului, iar cugetul este buncuviinta su fletului. cnd ne
pzim prin rugciunea inimii mintea noastr cu rat de ganduri murdare si cugetul nostru
curat de cugetare necuviin cioas, atunci sufletul nostru, frumos mpodobit si cuviincios
rnduit, intr n cmara Mirelui slavei nu cu team si rusine (cci podoaba lui si cuviinta
lui strlucesc precum soarele), ci intr cu curaj si ndrzneal, ca un prieten binecunoscut
al Mirelui ceresc. Intrnd n cmara Mirelui, se va bucura mpreun cu toti sfintii. Ori de
cte ori avem mintea noastr murdar, plin de gnduri ucigase, nemilostiv, desfrnat,
necinsrit, rdcin a relelor, la fel avem si cugetul nostru pngrit de gndurile
necuviincioase si vi clene. Si atunci, pentru c haina sufletului nostru nu este vrednic de
nunt mprteasc, sufletul nostru va intra n cmara de nunt a Mirelui cu team si
rusine. Deoarece stie foarte bine c, dac are s dea seama pn si de cuvntul spus cu
lenevire, cu ct mai mult va fi cercetat pentru faptele sale mai rele si mai viclene? Dar cel
care stie despre sine acestea crede c se poate ascunde? Nu! Nu! Deoarece spune: "Si
intrnd Impratul s vad pe cei chemati, a vzut pe un om care nu era mbrcat cu hain
de nunt si i-a spus: Prietene, cum ai intrat aici neavnd hain de nunt?" O, ce rusine va
fi pentru omul acela, care nu si-a pzit curat mintea si neptate inima sa si cugetul su,
ci a consimtit cu toate acestea la pcat si le-a pngrit cu lucrarea pcatului!

Att de mare este rusinea aceea care l va cuprinde atunci cnd va fi cercetat de
preaslvitul acela Imprat n fata tuturor celor prezenti, nct i se va ncurca limba si va
rmne fr de rspuns, precum se spune: "Iar el s-a rusinat". Dar credeti c osndirea si
pedeapsa aceluia au rmas numai la acea dureroas rusine? Nu! Nu! Ce urmeaz este
mult mai ru. Deoarece zice: "Atunci mpratul a spus slujitorilor: "Legati-l de mini si
de picioare, luati-l si aruncati-l n focul cel din afar. Acolo va fi plngerea si scrsnirea
dintilor".
Pentru ca s nu auzim si noi aceleasi cuvinte atunci cnd se va desprti sufletul nostru de
trup si se va nftisa plin de necurtie n fata preacuratului mprat, s ne ngrijim ca,
nainte de a apune soarele nostru (adic nainte de a muri), sa curtim si s nlbim
precum zpada haina sufletului cu lacrima pocintei, cu suspinele si cu zdrobirea inimii,
si mai mult dect orice cu aducerea aminte de Dumnezeu. Deoarece aducerea aminte de
Dumnezeu, suspinul din adncul inimii si zdrobirea inimii fac s izvorasc lacrima aceea
mntuitoare, iar lacrima zdrobirii inimii si a aducerii aminte de Dumnezeu face s
strluceasc cugetul, curt mintea, adic podoaba su fletului, si-l face numai lumin, cu
totul curat si fr pat.
Aceast lacrim a pocintei, desi pare a fi ceva pmntesc, nu este asa, ci este de fapt
ceva ceresc. De oarece cu aceast lacrim se spal tainic haina sufletului si o face curat
si alb ca lumina. Aceasta nseamn c, atunci cnd cineva vars lacrimi pentru
Dumnezeu, strluceste mintea lui si cugetul lui se lumineaz de lumina pocintei si haina
sufletului devine luminoas, asa cum era nainte de a fi murdrit de consimtmntul
rusinos cu fapta frdelegii. C mintea devine curat n felul acesta si cugetul se
lumineaz de ctre lacrima iubirii lui Dumnezeu sau de lacrima pocintei, acest lucru se
face vdit dup cum urmeaz.
Cnd mintea omului se va curti si cugetul lui la fel, cu lacrima, cum am spus, atunci
omul vede nu numai generozitatea sufletului su, si familiaritatea pe care sufletul o are cu
ngerii si cu celelalte fpturi nemateriale ale lui Dumnezeu, ci vede nc si pe Cel ntru
cele nalte Preanalt Dumnezeu, pe Cel nevzut, ct ncape n firea omeneasc s-L vad
dup msura curteniei cu care s-a curtit cugetul si dup luminarea cu care s-a luminat
mintea omului prin multa si nencetata vrsare de lacrimi.
Acest lucru vrea s-l arate si ceea ce a spus unul dintre ntelepti: "Mintea vede pe
Dumnezeu", adic att ct se curteste mintea prin lacrimile iubirii lui Dumnezeu, tot att
vede si slava lui Dumnezeu.
Dac cineva nu are iubirea lui Dumnezeu n inima sa, este cu neputint s vad slava lui
Dumnezeu. Deoarece atunci cnd lipseste iubirea lui Dumnezeu din inima lui, acesta nu
stie nici ce vrea s-nsemne lacrima iubirii lui Dumnezeu. Asadar, atunci cnd acesta nu
vars lacrimi pentru Dumnezeu, cum s se curete mintea si cugetul lui de ceata pcatului?
Iar pcat numesc aici orice lucru care mpiedic mintea s ajung la lacrima iubirii lui
Dumnezeu.
Pentru aceasta spunem c, dac mintea nu se va curti cu aceast lacrim, nu va putea

vedea slava lui Dumnezeu. Nu poate nici s guste n inima sa Harul si mngierea
Sfntului Duh (ceea ce spun acum stiu numai acei robi ai lui Dumnezeu care au gustat
acest duhovnicesc Har si aceast mngiere n sufletele lor). Si cnd cineva nu va gusta n
fapt, ntr-un anume fel si n realitate, n sufletul lui Harul si bucuria lui Dumnezeu, acela
nu poate nici s se concentreze n inima sa din iubire si din rvn pentru Dumnezeu si,
prin urmare, nu poate nici s se elibereze de pofta si de rvna pe care le are inima sa
pentru cele pmntesti.
Deoarece ceea ce gust inima omului, aceea si doreste, si la ceea ce lucreaz, lucrului
aceluia i este si roab. "Tot cel ce face pcatul este rob pcatului". Cine este rob al
pcatului, acela are cugetul lui foarte departe de vederea lui Dumnezeu. La fel, are si
inima lui lipsit de mngierea Duhului Sfnt, cu care sunt mngiati oamenii virtuosi.
Aceast mngiere a Sfntului Duh este arvun a mprtiei Ceresti. Cu aceast arvun ne
cheam Hristos, ca printr-o chemare, la acele buntti "pe care ochiul nu le-a vzut si
urechea nu le-a auzit si la inima omului nu au ajuns", pe care le-a pregtit mai nainte de
facerea lumii pentru prietenii Si. Deoarece, precum acel om care este chemat la bucuria
nuntii cu o chemare, vznd chemarea, si aminteste de bucuria nuntii si asteapt cu
nerbdare s vin ziua nuntii, pentru a se bucura si pentru a gusta din bucuria nuntii,
precum se zice. A spus Domnul parabola aceasta: "Asemenea este mprtia Cerurilor
unui mprat care a fcut nunt fiului su", adic Cerescul Dumnezeu si Tat a trimis la
noi pe Unul nscut si nepretuitul Su Fiu, pentru a ne chema n mprtia Lui, care
rmne vesnic. "Imprtia Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, este mprtia tuturor
veacurilor, si stpnirea Ta este din neam n neam".
Ne-a chemat, asadar, Hristos n mprtia Lui. Dar cum ne-a chemat? Numai cu cuvntul
simplu, sau si prin altceva? S nu fie s ne fi chemat numai cu cuvntul simplu!
Deoarece, dac un om al acestui veac, atunci cnd cheam pe cineva la nunt si la bucuria
fiului su, i trimite chemare cu dar, cu ct mai mult Hristos, Cel care S-a cobort din
ceruri ("nimeni, spune, nu va urca la cer, dect Cel care a cobort din cer"), Fiul
singurului Ceresc si Preanalt Imprat, nu ne cheam oare n mprtia Lui cu chemare si
cu dar de cinste? Adic trimitndu-ne vreun semn ceresc, nematerial, duhovnicesc, si
negrit? Deoarece, dac ne-ar chema numai cu cuvntul, fr nici un semn ceresc si
duhovnicesc, cum s-ar ncredinta cineva c ceea ce ne fgduieste ne va si da n mprtia
Sa cereasc, dac Il vom urma, sunt asa cum ne spune?
Acest semn l vrei, o, asculttorule, si doresti s-ntelegi ce fel de semn este? Ascult! si
dup ce asculti, cere-l de la Hristos s ti-l dea, deoarece Hristos Insusi spune: "Cereti si vi
se va da". Inima ta va ntelege atunci putin din cele ce ochiul nu a vzut, urechea nu a
auzit si mintea nu a gndit.
Acest semn ceresc, pe care ni-l arat numai nou, celor credinciosi (precum steaua
cereasc a artat numai mpratilor persani pe mpratul Ceresc nscut pe pmnt pentru
mntuirea noastr), semn ceresc si duhovnicesc, spun, care ne arat si ne face s
ntelegem bunttile cele viitoare pe care ni le fgduieste Hristos n Imprtia Sa, nu
este altceva dect Harul Sfntului Duh, care, dac atinge inima omului, att de mult o
ndulceste, att de mult o mngie, att de mult o nstiinteaz despre bunttile ce va s

vin, nct devine ca o sgeat de aur a iubirii dumnezeiesti n inima omului si o ran
preadulce a iubirii Lui si-l face pe acel om s se rceasc si s uite lucrurile veacului de
acum si s iubeasc cu nesat si s se nclzeasc cu dorint nemrginit pentru lucruri ale
veacului viitor, asteptnd cu nerbdare vremea cnd sufletul su se va desprti de trup si
va merge la cele rvnite.
Pentru c ai auzit care este semnul acesta pe care ni l-a dat Hristos, prin care putem s
ntelegem si celelalte buntti ndjduite pe care ni le-a pregtit, ascult acum, iubite
frate, cum poti s te nvrednicesti n inima ta, fr ntrziere, de acest semn ceresc si
duhovnicesc al lui Hristos.
Zdrobindu-ti inima cu "Doamne Iisuse Hirtoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m" si
spunnd aceast rugciune mult timp, din adncul fiintei tale si din centrul inimii tale,
inima ta se centreaz dintr-o dat nluntrul iubirii lui Dumnezeu si se aprinde n aceasta
dorul si iubi rea lui Dumnezeu nsusi. Deoarece, spunnd tu n felul acesta rugciunea,
este curtit inima ta de aceasta de ndat si devine pregtit pentru a locui n ea Acela
care a creat-o. "Vom veni - spune Hristos, Eu si Tatl Meu, si Ne vom face locas n el".
Ai vzut deci acum, iubite frate, de ce a fost sgetat inima ta de iubirea lui Dumnezeu si
de dorul Lui? Deo arece a locuit n ea nsusi Dumnezeu care a creat-o.
Dar numai acest semn este, de la care cunosti c a sljluit n inima ta Dumnezeu, sau
mai este si altul? Da! Si acesta si multe alte semne sunt, care ne arat si ne ncredinteaz
c a slsluit n noi Dumnezeu. Aceste semne sunt si se numesc tainice (mistice)
deoarece numai acea inim le cunoaste care a devenit slas si cas a nevzutului
Dumnezeu. Le cunoaste numai inima deoarece lucreaz n ea n chip minunat si negrit
Dumnezeu lucrarea Lui dumnezeiasc si duhovniceasc. Dar, mai special si mai vdit,
putem spune despre acestea n felul urmtor: cnd trece prin inim amintirea lui
Dumnezeu, cum s nu se bucure nespus inima la aceast amintire a lui Dumnezeu si s nu
tresalte nluntrul ei cu cldura duhovniceasc a evlaviei sfinte, cnd, spun, se ntmpl
aceasta? Atunci cunoaste inima c a devenit templu si locas al nevzutului Dumnezeu.
Aceast evlavie sfnt, care izvorste din amintirea lui Dumnezeu este o bucurie negrit
a sufletului si a inimii deopotriv. Aceasta ur meaz n chip special dup descoperirea
dumnezeiasc, dup artarea dumnezeiasc, dup vederea dumnezeiasc, dup
contemplarea dumnezeiasc.
Deci, cnd auzi n Sfnta si Dunmezeiasca Scriptur c dntuiesc sfintii, cnd spune:
"Isaia dntuieste, Fecioara a avut n pntece...", atunci s ntelegi aceast nemsurat
bucurie pe care o gust cei care vd frumusetea neschimbtoare si negrit a Domnului
slavei. Cci sfintii care vd fata lui Dumnezeu nsusi, care este cu adevrat preafericit,
dntuiesc tainic n bucuria Domnului lor, adic se bucur si se veselesc peste msur n
bucuria Stpnului lor. La fel cu aceasta se ntmpl si acum, n aceast lume, cnd vreun
rob al lui Dumnezeu se nvredniceste s vad slava nfricostoare si de nevzut a
Domnului. Deoarece atunci atta bucurie primeste inima lui, nct este cu neputint s o
povesteasc orice limb omeneasc.

De aceea spune Domnul: "Bine, slug bun si credincioas; peste putine ai fost
credincios, peste multe te voi pune, intr ntru bucuria Domnului tu", adic atunci cnd
cineva lucreaz fr odihn si cu dragoste toate poruncile Domnului si inima lui nu se
semeteste din pricina virtutilor pe care le reuseste datorit Harului Domnului, ci mai
curnd se smeresre, atunci Domnul slavei face s se arate o raz a slavei Sale
dumnezeiesti n inima robului credincios, ca cea pe care a artat-o pe Muntele Tabor
ucenicilor Si. Dac aceast raz a slavei Sale dumnezeiesti este vzut tainic de sufletul
slujitorului credincios si gustat nespus de inima sa, se bucur peste msur sufletul lui
de slava aceea a Domnului, tresalt si dntuieste dinluntru si inima lui. Deoarece "a
intrat ntru bucuria Domnului ei", nseamn, ca si cnd ar zice mai vdit Domnul slavei
astfel: "Deoarece tu, o, sluga mea bun si credincioas, lucrezi neobosit si cu dragoste
lucrarea poruncilor mele, iat, si Eu te nvrednicesc s vezi slava Mea si s contempli mai
clar (asa cum Eu stiu) fata Mea cea nevzut, fata Mea cea necuprins cu gndul, fata
Mea pe care cel ce se nvredniceste prin Harul Meu s o vad se va bucura inima lui si se
va veseli sufletul lui la vederea fetei Mele de nenumrate ori mai mult dect sar bucura
dac ar avea toate bunttile lumii acesteia.
rugciune foarte trezvitoare de suflet
Dar Doamne, Doamne! Dulcele meu Iisus Hristos, Impratul slavei, iat, plecnd
genunchiul sufletului meu nelegiuit si al trupului meu pngrit, m rog mprtiei Tale si
de multe ori si fierbinte cer bunttii Tale celei negrite, descoper-mi si mie,
netrebnicului robului Tu si smeritului rugtor, fata Ta cea dumnezeiasc, fata Ta cea
frumoas, fata Ta cea vesel, fata Ta cea curat si mai presus dect orice curtenie, pentru
ca s o vd si eu, cel din urm rob al tu, att ct poate slbiciunea mea s o vad.
Deoarece, Doamne al slavei, dac m voi nvrednici de Harul Tu s o vd, se va ndulci
ntru ea cugetul meu si se va veseli ntru ea gndul meu ("Se va veseli ntru el gndul
meu, iar eu m voi veseli ntru Domnul" spunea proorocul). Si cnd, Doamne al slavei,
preadulce Hristoase al meu, mi vei descoperi si-mi vei arta fata Ta preaslvit si
nveselitoare, atunci m voi bucura minunat la artarea Ta dumnezeiasc, deoarece,
vznd eu fata Ta preaslvit, m voi stura n chip tainic de Harul slavei Tale
dumnezeiesti, precum spune iarsi proorocul Tu: "M voi stura vznd slava Ta". Dac
ns, Doamne al mngierii, nu-mi vei arta Tu slava preaslvitei Tale fete, cum este cu
putint pentru mine s m veselesc duhovniceste si s Te iubesc asa cum trebuie s Te
iubesc pe Tine, Dumnezeul meu? si dac nu m voi nvrednici de Harul Tu s Te iubesc
pe Tine, Dumnezeul meu, asa cum se cuvine, cum este cu putint s rmn eu ntru Tine
si Tu s rmi ntru mine?
Da! Doamne al puterilor, arat-mi mie, Te rog, slava Ta, pentru a o vedea, deoarece se
topeste sufletul meu de dorul de a fi n curtile Tale, ale preadulceului meu Domn si
Dumnezeu. Deoarece, Doamne, eu, cel mai nevrednic dect viermii si mai pctos dect
cei mai pctosi, dac m voi nvrednici de buntatea Ta s Te vd n chip artat cu ochii
sufletului meu (asa cum stii Tu) pe Tine Domnul si Dumnezeul meu Cel viu, se va bucura
inima mea de ndat si trupul meu deopotriv la aceast vedere si artare dumnezeiasc
("Inima mea, spune, si trupul meu se vor veseli de Dumnezeul meu, Cel viu").

Aceast bucurie, cu care se vor bucura inima mea si trupul meu cnd m voi nvrednici s
Te vd, va fi minu nat si de necuprins cu gndul. Deoarece, Domnul meu, Domnul
slavei, n clipa aceea n care vei binevoi s Te vd, cred c, trupul meu si va pierde mult
din greutatea lui si va deveni usor ca ceva netrupesc. Deoarece atta usurare simte de la
aceast nespus bucurie si desftare duhovniceasc, pe care o primeste la artarea Ta,
nct i se pare c nu mai are asupra sa nici un fel de greutate. Atunci, ntmplndu-se
aceasta, se bucur peste msur de prezenta Ta dumnezeiasc si att de mult doreste s se
bucure, nct din pricina bucuriei acesteia fr de margini ar vrea s dntuiasc n chip
tainic, asa cum dntuiesc tai nic muntii si dealurile vznd strina si de nenteles
iconomie a ntruprii Tale. "Muntii, spune, au tresltat precum berbecii, si dealurile
precum mieii oilor" la vede rea dulce a preaslvitei Tale fete.
Iarsi, Doamne, dac Tu m vei nvrednici s Te vd, primesc astfel o ncredintare si o
instiintare c Tu m iubesti si c eu m aflu n chip nevzut sub acopermntul aripilor
Tale, ale Atottiitorului Domnului si Dumnezeului meu. Apoi, avnd aceast nstiintare,
doresc s-Ti slujesc cu mult dragoste, din toat inima mea si din tot cugetul meu, fiind
aprins n duhul meu de focul Sfntului Tu Duh. Mai mult, avnd n fata ochilor mei
dumnezeiasca Ta artare, doresc s pun urcus n inima mea, hotrndum eu, n sinele
meu, s pzesc nestricate poruncile Tale, dup cum ne-ai poruncit: "Tie ti poruncesc s
pzesti' poruncile Mele foarte", desi port acest trup al meu de trn si m aflu n
tulburrile vii plngerii a acestui veac. Aceasta, Domnul meu, Doamne, doresc s
reusesc eu, cel din urma tuturor, cu Harul Tu; "Cci Harul Meu - ai spus, Doamne - n
slbiciune se desvrseste". Deoarece doresc s fiu ntrit de cercetarea Ta dumnezeiasc,
ce m va ntri n pzirea poruncilor Tale. Si, Doamne, cnd Te voi odihni cu pzirea
poruncilor Tale, atunci voi vedea ntru ndejde n chip nevzut, dar ca si vzut, n minte,
dar ca si vdit, cu ochiul tainic al sufletului meu, o mn nevzut si mai alb dect
zpada binecuvntndum n chipul crucii din slava Ta nevzut si nfricostoare. Atunci,
Tu, Hristoase al meu, Dumnezeul meu Atoatetiitor si Domnul meu, vei ntinde mna Ta
dumnezeiasc cea nevzut din locasul Tu cel sfnt si m vei binecuvnta cu iubire
printeasc si cu buntate duhovniceasc. Acea binecuvntare a bunttii Tale va trece
nevzut n sufletul meu din preacurata si dumnezeiasca Ta mn preambelsugat si cu
prisosint.
Binecuvntarea aceea a bunttii Tale, necuprins cu mintea, dar nteleas, din
dumnezeiasca Ta mn care m nchin pe mine, se va revrsa nevzut asupra sufletului
meu att de linistit-linistit, precum cade zpada din nltimea cerului, atunci cnd nu sufl
deloc vntul. Dar zpada, desi cade lin-lin, este totusi foarte rece, n timp ce
binecuvntarea care se revars din mna Ta cea sfnt n sufletul meu n felul acesta nu
este rece precum zpada, ci alb sau chiar mai alb dect zpada ("Si mai alb dect
zpada m voi albi", spune Scriptura) si preamngietoare, preambucurtoare si
preanclzitoare de suflet. Deci, asa fiind, va spori dragostea, va nclzi si va ntri
sufletul meu mai mult si mai mult n slujirea Ta si n mplinirea voii Tale preasfinte. De
aceea, dup aceasta, doresc s trec de la o putere duhovniceasc la alt putere
duhovniceasc; "Vor merge, din putere n putere", zice psalmistul.
Deoarece, Doamne al slavei, faptele acelea si virtutile acelea care, nainte de a gusta din

Harul Tu, mi se preau mari si peste puterea mea, dup ce primesc darul Harului Tu,
atunci doresc s le nmultesc pentru c doresc s fiu ntrit de binecuvntarea Ta. Si
atunci, Doamne, cnd doresc s le nmultesc cu ajutorul Tu, sunt nstiintat si ncredintat
c din nou voi fi cercetat de Tine Dumnezeul meu, cu o cercetare nu mai mic dect cea
dinti. Deoarece atunci Tu, Domnul tuturor Sfntul lui Israel, Impratul slavei, Te vei
arta iarsi mai presus de ntelegere ochilor mei (cum Tu stii), spre nevoia mea, cnd m
voi ruga n Sionul sfnt din adncul inimii mele, dup cum spune iarsi profetul: "Se va
vedea Dumnezeul dumnezeilor n Sion".
Da! Doamne al puterilor si Doamne al milei! Pentru rugciunile tuturor celor ce au
bineplcut Tie de la nceputul veacurilor, f-mi acest dar si descoper-mi si mie fata Ta
cea mbucurtoare si preasfnt, care este mai presus de orice. Deoarece, Doamne,
bucuria duhovniceasc este mai presus dect orice, nct doresc s o am eu, robul Tu, si
s Te vd o or, dup care s mor, dect s triesc mii si mii de zile fr s Te vd
niciodat. Cci, Doamne al drepttii, dac m-am nvrednicit de Harul Tu s Te vd o
dat, inima mea a fost nstiintat c aceast vedere dumnezeiasc si mai presus de orice
cuvnt a Ta si sfnta Ta artare, mi va fi o arvun neschimbtoare a viitoarei si
dumnezeiestii Tale mprtii. Precum si contrariul, cnd nu m nvrednicesc s Te vd
niciodat n aceast viat, atunci inima mea nu are nici o nstiintare adevrat c voi gusta
slava mprtiei Tale n viata viitoare.
De aceea, Doamne, nvredniceste-m, m rog, s Te vd si s m bucur de dumnezeiasca
si sfnta Ta artare. Deoarece Tu, Doamne, care cercetezi inimile si rrunchii tuturor
oamenilor, stii prea bine si dorul inimii mele, pe care-l am eu, netrebnicul Tu rob, pentru
Tine, Dumnezeul meu. "Cci am fost ales, s m adpostesc n casa Ta, Dumnezeule, si
nu s locuiesc n corturile pctosilor", spune proorocul. Deci, Doamne, drept fiind ntru
toate, miluiesti si iubesti pe toti cei care pentru iubi rea Ta locuiesc n curtile Tale.
Aceast dreptate a Ta, Doamne, ne-a fost vestit si de proorocul si printele Tu, care
spune: "Drept este Dom nul si dreptatea a iubit", pentru c, Doamne, Tu nu bucuri si nu
slvesti att ct bucuri si slvesti pe cel care Te slveste pururea. C numai Tu esti
binecuvntat si slvit n vecii vecilor. Amin. Amin. Asa s fie. S fie.

Cuvntul al optsprezecelea
Despre semnele duhovnicesti care se arat preotului vrednic si curat, prin care
acesta primeste n sufletul lui o adevrat nstiintare c este dup rnduial
hirotonit (hirotonit mai nti de Harul Sfntului Duh); si c Dum nezeiasca lui
Liturghie este primit n fata Sfintei Treimi.
Binecvuinteaz, printe!

Preotul curat si vrednic, atunci cnd vine la sfntul jertfelnic pentru a jertfi pe Fiul lui
Dumnezeu Dum nezeului Ceresc si Tatlui Acestuia, adic aninci cnd merge la Sfntul
Altar pentru a svrsi Dumnezeiasca Liturghie, atunci l nconjoar n numr mare,
nevzut, ngerii dumnezeiesti netrupesti care l slujesc n timpul ntregii Liturghii cu
mult evlavie. Deoarece sfintii ngeri slujesc pe preot n timpul Dumnezeiestii Liturghii,
cci ei singuri nu pot svrsi Dumnezeiasca Liturghie fr preot. Deoarece n timpul
Dumnezeiestii Liturghii ngerii au lucrare de care diaconi slujesc si ajut pe preot la
Dumnezeiasca Liturghie, dar ei nsisi, singuri, nu pot svrsi Dumnezeiasca Liturghie
fr preot. Iar preotul este asemenea unui om mare, cu nalt vrednicie, al mpratuiui, n
timp ce ngerii sunt asemenea ostasilor si slujitorilor mpratului.
Slava unui mprat pmntesc sunt conductorii de osti si ostasii. Slava lui Hristos, a
mpratului mpratilor si a Domnului domnilor, este preotia si ngerii Acestuia.
Cnd spunem c preotia este naintea ngerilor n fata lui Hristos, este precum
conductorii de osti au ntietate la mpratul pmntesc fat de ostasii si. Atunci cnd
mpratul pmntesc d putere si vreun nsemn mprtesc unui conductor, sunt cinstiti
prin aceasta toti oamenii care se afl n ascultarea lui. La fel si mpratul ceresc, dac a
pecetluit preotia cu slava Sa, a cinstit si a slvit preotia mai presus dect orice slav
ngereasc si dect orice cinste ngereasc.
Preotul a fost cinstit si este cinstit de Biseric, adic de cresrinii buni si evlaviosi, ca si
cnd ar fi cinstit de ctre acestia Insusi Hristos. Deoarece preotul, n Dumnezeiasca
Liturghie, este chip si n locul persoanei (anti-prosopon) lui Hristos. Cel care l cinsteste
pe preot si are evlavie la acesta, cinsteste si are evlavie fat de Hristos nsusi. Iar cel care
necinsteste pe preot necinsteste pe Hristos nsusi.
Si precum un om cu vrednicie nalt al unui mprat pmntesc, cnd merge la mprat,
merge cu curaj, si ntlnind pe mprat i face plecciune cu bucurie si l mbrtiseaz
bucurndu-se, dup aceea, asezndu-se, vorbeste mpreun cu prietenul su mpratul
gur ctre gur, ureche ctre ureche, ochi ctre ochi, dragoste ctre dragoste, precum ar
vorbi doi frati dup trup care se iu besc mult. Si niciodat nu se ntmpl conductorului
de osti s se adreseze mpratului, iar mpratul s nu-l as culte cu atentie. Dup cum,
iarsi, niciodat nu se ntmpl ca mpratul s se adreseze conductorului de osti si
conductorul de osti s nu-l asculte cu mare atentie " si s-i rspund: "Da! Da! mprate!
Asa s fie; asa s fie", precum spune: "Fie voia ta, precum n cer asa si pe pmnt".
Vznd slujitorii si soldatii mpratului c acesta i d atta cinste si i arat atta iubire
prietenului su, conductorului de osti, si acestia vor avea nc mai mult evlavie fat de
mpratul. Mai mult, vznd cum l mbrtiseaz pe conductorul de osti si cum acesta st
de vorb despre cum s sporeasc si s ntreasc slava mpratului pn la marginile
pmntului, l ascult si l cinstesc si au si mai mult evlavie pentru el.
De aceea, asadar, au evlavie dumnezeiestii ngeri fat de preot si l cinstesc. Deoarece
preotul vorbeste fr team cu mpratul tuturor, Iisus Hristos, la care ngerii nu
ndrznesc s priveasc, cinstind mretia slavei Lui si neputnd s-si vad strlucirea
dumnezeiasc si nespus a fetei Sale. Preotul vrednic vorbeste mpreun cu Hristos Insusi

gur ctre gur, precum vorbeste un prieten nenseltor si mult iubit cu prietenul su
sincer si adevrat. Si precum, atunci cnd ai curaj si prietenie mult cu un om mare,
mergi la el si i spui ceea ce ai de spus, la fel si preotul, avnd curaj fat de Hristos,
pentru harul si vrednicia preotiei, merge la Acesta si-I spune toate tainele sale ntr-o
convorbire tainic, adic cu voce foarte atent, linistit si msurat. Deoarece n felul
acesta spune preotul rugciunile, artnd dou lucruri. Unul este mretia fr de margini
a acelei persoane ctre care vorbeste si cellalt iubirea curat si curajul mare pe care l are
fat de acesta cel care i vorbeste.
Cnd preotul curat si face rugciunile nainte de a ncepe Dumnezeiasca Liturghie, inima
lui se bucur, deoarece simte pe Cel pe care l urmeaz a-L primi. Si dup ce mbrac
vesmintele preotesti, inima devine nluntrul lui ca un izvor dulce curgtor, deoarece
izvorste din ea ceva ntru totul tainic, ntru totul pretios, ntru totul cinstit si preadulce,
pe care l putem numi "untdelemnul bucuriei". Deoarece este uns atunci, tainic dar
simtit, pe dinuntru inima (adic omul luntric) preotului aceluia curat si vrednic cu
"untdelemnul bucurie".
De aceea preotul acela plnge dulce-dulce si mngietor pentru Hristos Cel preaiubit lui.
Si cu ct plnge nencetat dulce-dulce pentru Iisus, cu att prisoseste dulceata bucuriei.
Deoarece lacrima cu care plnge inima cnd preotul vorbeste cu Hristos prieteneste, gur
ctre gur, aceast lacrim, spun, este numai bucurie, numai desftare duhovniceasc,
numai mngiere, liniste si dulceat inimii si cugetului. Acest Har este revrsat de
Hristos ca un mir ceresc n inim, adic peste omul tainic si nevzut, adic n sufletul
preotului curat, pentru a-l ndulci cu acest Har, pentru a-i da curaj s se apropie de El si s
nu se team de focul dumnezeirii, precum s-a temut Ioan Boteztorul, care nu a ndrznit
s se ating de capul Lui pentru a-L boteza, pn cnd Hristos nsusi nu l-a ncurajat cu
cuvintele Lui ncurajatoare.
Atunci cnd plnge inima preotului curat la Dumneze iasca Liturghie, plnge pentru c La vzut pe preadulcele Iisus, preaiubit si nepretuit lui. Plnge deoarece a simtit
dumnezeiasca prezent si buna mireasm de negrit a lui Hristos. De negrit bun
mireasm, spun, deoarece, une ori, fiind preotul cel curat mbrcat n vesmintele
preotesti, i vine dintr-o dat la miros o bun mireasm minunat si de negrit, care l face
s plng cu inima sa ca un copil mic si s se topeasc inima lui de evlavie sfnt si de
vrsarea de lacrimi nesfrsite. De la aceast bun mireasm, ca mirul mirositoare,
nespus, dumnezeiasc, cereasc si duhovniceasc, ntelege atunci acest dumnezei esc
rvnitor al slavei Domnului Hristos, c atunci s-a artat n chip nevzut n fafa sa Hristos
nceptorul dumnezeiestii bune miresme, sau, mai bine s spun c, plnge atunci inima
acestui binecuvntat preot, deoarece venind la el Tatl, Fiul si Sfntul Duh, Si-au fcut la
el cas si locas. Plnge, asadar, deoarece i arat Hristos, ca n oglind, n ce slav
negrit si strlucitoare l va aseza atunci cnd se va nvrednici de mprtia Lui.
Cu ct l vede mai viu atunci preotul pe Hristos, cu ochii luminati ai sufletului lui curtit,
cu att mai mult l cuprinde evlavia pentru Hristos. Si cu ct l cuprinde mai mult evlavia
pentru Hristos, cu att mai mult simte n sufletul lui Harul lui Hristos. Cu ct mai vdit

lucreaz n sufletul lui tainic Harul lui Hristos, cu att mai mult plnge inima lui.
Deoarece atunci inima lui este coplesit de lacrimi pn cnd nu le mai poate ascunde.
Atunci ncepe s plng cu glas acel fericit preot pentru Hristosul lui Cel preadulce.
Atunci l poate vedea oricine cum ud cu lacrimile sale vesmintele preotesti. Ud sfnta
Mas cu lacrimile ochilor si si le sterge cu sfintele acoperminte, miscat de o adnc
iubire a inimii, pe care o are pentru Hristos, ca si cnd le-ar sterge cu vejmintele lui
Hristos Insusi, artnd astfel lui Hristos c doreste din tot sufletul s fie cu El n veacurile
nesfrsite ale veacurilor nesfrsite. Deoarece spune Acestuia din suflet cu un glas tainic
plin de trezvie al inimii: "Pn cnd, Doamne, Doamne, m lasi n aceast lume si nu m
iei ct mai repede, Tu, care esti dulcele meu Iisus?" Ud cu lacrimile sale chiar si nsusi
preasfntul Agnet, atund cnd, plecndu-se s se mprtseasc, face semnul crucii cu
mult evlavie peste fata sa cu acesta, adic mai nti l srut dulce cu gura lui, apoi l
atinge de frunte, de ochiul drept si de ochiul stng si apoi se mprtseste.
Uneori, tinnd Sfntul Potir pentru a se mprtsi cu preasfntul precuratul si preacinstitul
Snge al lui Hristos vars attea lacrimi din ochii lui, nct se poate ntmpla s cad vreo
pictur n Sfntul Potir din lacrimile care curg suvoi n clipa aceea, dulci-dulci, fierbintifierbinti, mngietoare-mngietoare. In acelasi timp cu curgerea lacrimilor celor multe si
fierbinti, acesta spune lui Hristos blnd-blnd si curajos-curajos: "Pomeneste-m,
Doamne, ntru Imprtia Ta. Doamne, dac vrei, primeste sufletul meu n clipa aceasta n
pace n Rai si libereaz-m de aceast lume desart. Cci acum, cnd sufletul meu Te-a
vzut pe Tine, iubirea mea cea fr de margini si preadulce, acum cnd m-am mprtsit
cu Domnul si Dumnezeul meu, nu vreau s mai triesc nici o clip fr Tine, lumina mea
preadulce, deoarece Tu esti suflarea mea si viata mea cea preadulce".
In ceasul acela, curatul si neptatul preot este tainic n ntregime lumin curat si lumin
lin. Atunci ntelege el nsusi lucruri mari, ceresti si de negrit. Deoarece, uneori se vede
pe sine diferit si se minuneaz, pentru c se vede fr de trup. Si gndind la ce poate fi
aceasta si cum s-a petrecut aceast schimbare, vars din nou ru de lacrimi.
Uneori, iarsi, se vede pe sine deasupra pmntului, nltat n aer ca de una-dou palme,
svrsind astfel Dumnezeiasca Liturghie ca nger al Domnului. Acest lucru, de ndat ce
l vede, l si pierde. Adic doar ct s tragi o dat aer n piept sau cel mult de dou ori,
atta timp st n aceast contemplatie acel preot curat si apoi iarsi si vine n fire. Alt
dat se simte pe sine ca nematerial, deoarece si simte trupul mult mai usor. Alt dat,
mprtsindu-se, devine tot o bucurie, tot o veselie, usor cu trupul si liber cu duhul, cu
mult ndrzneal, preabun, fr nici o rutate, plin de sfintenie si de desftare
duhovniceasc.
Cnd se mprtseste cu vrednicie preotul vrednic cu Preacuratele Taine ale lui Hristos,
se ntipreste nluntrul lui numele lui Hristos si se rneste inima lui de miezul dulce al
iubirii dumnezeiesti, de aceea doreste si este nsetat s-si verse sngele su, dac se iveste
prilej potrivit, din iubirea aceasta a lui pentru Domnul si Dumnezeul lui.
"Paharul mntuirii voi lua si numele Domnului voi chema", a spus proorocul.

S-a mprtsit preotul curat cu Dumnezeiestile Taine si a but din paharul Sngelui
mntuitor al lui Hristos? S-a mbtat de ndat sufletul lui de cele ceresti, coplesit de
dorul pentru Hristos. De atunci ncolo este stpnit de iubire si de dorul pentru Hristos si
nu mai vrea s stie dup aceea de lume si de lucrurile lumii. Deoarece, de atunci nainte,
si mai ales n ziua aceea, numai pe Hristos Il vede n fata ochilor si si numai la Hristos
se gndeste. De aceea nu mai are nici un fel de poft pentru mncarea cea striccioas,
deoarece s-a sturat sufletul lui de mncarea cea care rmne spre viata vesnic.
Mncarea si butura lui sunt Preacuratul Trup si Preascumpul Snge ale lui Hristos.
Mngierea lui este ntristarea mngietoare si lacrimile pe care le vars pentru Hristosul
lui. Voluptatea si petrecerea lui sunt amintirea si cercetarea lui Hristos.
Preotul, care n chip nevzut este hirotonit de sus de dumnezeiescul Har si i nalt
Liturghia lui Dumnezeu, cnd si pune epitrahilul, pe care, binecuvntndu-l, spunndu-si
rugciunea si plecndu-si capul, si-l pune pe grumaz, simte nainte de a-l pune sau chiar
n momentul n care-l pune Harul lui Dumnezeu, care-l atinge lin n mijlocul fruntii, ca o
suflare dulce si blnd, care pare a nu fi simtit trupului, fiind nematerial, dar cugetului,
inimii si sufletului le este simtit ca lucrnd lucrarea cea duhovniceasc n ele. Deoarece,
de ndat ce a atins vrful capului acel Har al suflrii dumnezeiesti si tainice, se re vars
n aceeasi clip n tot trupul preotului si n tot su fletul lui lucrarea aceea dumnezeiasc a
epitrahilului, de aceea preotul devine atunci bucuros, plin de ndejde, ve sel si cuprins de
trezvie. Din acest punct simte singur cu cugetul lui si primeste o nstiintare adevrat c
este primit ca mijlocitor la Dumnezeu si lucrtor sfintit al dumnezeiestilor si
preacuratelor Taine ale Domnului Iisus, la care mijloceste pentru pcatele lui si pentru
pcatele oricrui suflet care crede n Hristos cu nemrginit evlavie si cu multe lacrimi.
Dar acest semn al dumnezeiestii mngieri nu se ntmpl mereu preotului, ci numai
uneori, din timp n timp, cnd binevoieste Hristos s-l mngie cu acest semn bun.
Deoarece, asa cum atunci cnd plou nu fulger ntotdeauna cerul, ci uneori fulger mult,
alteori putin, tot asa se ntmpl si preotului vrednic si slujitorului curat al Domnului,
Preotul vrednic este totdeauna bine primit ca mijlocitor la Dumnezeu si este ascultat de
Dumnezeu, dar Dumnezeu nu-i arat mereu Harul Su n chip vdit, nct s poat fi
simtit de preot. Dar aceasta nu nseamn c Dumnezeu nu-i d totdeauna Harul Su
preotului vred nic. Preotul care doreste s nteleag c Harul lui Dum nezeu este
nluntrul lui trebuie s aib trupul lui omort de nevointa trupeasc si, de asemenea, s
aib inima zdro bit si rnit de silirea la rugciune si cugetul lui s-l aib unit si
nedesprtit de amintirea lui Dumnezeu.
Preotul vrednic, cnd sufletul lui doreste s slujeasc, slujeste cu duhul lui, mpreun cu
ngerii n chip de negrit si cu cuvnt de neexplicat. Deoarece de multe ori, mai ales
atunci cnd se pregteste (cel totdeauna pregtit) cu mai mult pregtire, si cu o astfel de
pregtire nct constiinta lui s nu-i poat reprosa nici un lucru, chiar si cel mai mic,
atunci, spun, deodat si pe neasteptate, fr s-L roage pe Dumnezeu pentru aceasta, se
deschide ochiul inimii lui, si vede fiinta lui cu ochiul sufletului, cnd mbrcat cu tot
vesmntul preotesc, desi nu este nc mbrcat cu vesmntul material al preotiei, cnd c
se deschide deasupra acoperisul locuintei. Pe acolo vede cum se deschide cerul de sus si

de acolo niste fiinte mbrcate n alb si nemateriale i aduc ntregul vesmnt preotesc pe
un paner ceresc preacinstit. Ii aduc acel vesmnt ceresc si dumnezeiesc pentru a-l mbrca
cu el spre mngierea lui duhovniceasc si spre bucurie. Cum este acel vesmnt
dumnezeiesc al preotiei numai cei care-l vd pot s nteleag cu sufletul, deoarece l-au
vzut cu ochiul sufletului, dar s-l descrie n cuvinte nu pot nici acestia, deoarece cele
ceresti si nemateriale sunt de necuprins cu cuvntul si mai presus de ntelegere.
Dar sufletul le vede cu claritate si le vede cu adevrat, nenselndu-se, si stie c le vede deoarece vede si cum sunt - iar cugetul, dup aceea, adic dup vedere, gndeste numai la
felul cum i s-au descoperit acelea. Dar ca s le nteleag deplin nu este cu putint,
deoarece nu poate s ptrund mai n adncul lor. De aceea spune: "Si la inima omului nu
s-a suit". Alt dat, iarsi, purtnd preotul vrednic vesmntul lui preotesc, l vede n extaz
ca vesmnt dumnezeiesc si nematerial. I se arat vesmntul lui preotesc ca fulgerul, i se
arat ca vesmnt de lumin, de aceea se spune: "Iar hainele lui s-au fcut albe ca lumina".
Cnd preotul vrednic poart vesmntul preotesc si tmiaz Sfnta Mas, nainte de a da
binecuvntarea mare "Binecuvntat este mprtia...", simte uneori n inima lui Harul
Sfntului Duh ntr-un fel de nenteles. Harul Sfntului Duh care se odihneste peste inima
lui la nceputul Dumnezeiestii Liturghii st n ea n chip simtit, lucrnd lucrarea lui
duhovniceasc si dumnezeiasc n chip de negrit pn la sfrsitul Dumnezeiestii
Liturghii. Alt dat st n chip simtit n inima lui acel Har al Duhului Sfnt toat ziua
aceea, dac acest adevrat slujitor al Domnului ia aminte cu mult grij la ndatoririle lui
duhovnicesti. In acest fel simte c n ziua aceea are asupra sa Harul Sfntului Duh
lucrnd nematerial si nespus n inima lui. Ziua aceea este pentru el zi de bucurie si
desftare duhovniceasc, zi de adevrat veselie, zi de mngiere vie, zi de negrit
bucurie si plcere.
Despre aceast zi n care omul lui Dumnezeu petrece mpreun cu Harul lui Dumnezeu,
mnnc mpreun cu el si doarme mpreun, dulce-dulce, st mpreun cu el si-l
nsoteste, despre aceast zi, spun, zicea si proorocul: "Aceasta este ziua, pe care a fcut-o
Domnul, s ne bucurm si s ne veselim ntr-nsa".
Bucuria duhovniceasc pe care o are slujitorul acela curat al lui Hristos, atunci cnd simte
c l mngie Harul Sfntului Duh este mare si sfnt, este o bucurie nestriccioas, si
aceast bucurie nu i-o poate lua nimeni si nimeni nu-l poate lipsi de ea, nici om, nici
demon, nici vreo alt fptur vzut sau nevzut. Despre aceast bucurie vorbeste
Mntuitorul atunci cnd spune: "Bucuria voastr nimeni nu v va lua". Alt dat, iarsi,
cnd preotul vrednic si curat face proscomidia, pe neasteptate l cuprind lacrimile,
mpreun cu o minunat dulceat a inimii si a cugetului.
Asadar, preotul care doreste s slujeasc fr de osnd Dumnezeiasca Liturghie, trebuie
s aib o vietuire fr de osnd, adic s fie curat de orice gnd trupesc sau duhovnicesc.
Cugetul lui s fie luminat de nesfrsitele lacrimi. Mintea lui s fie curat, liber si
deasupra tuturor lucrurilor, pentru ca s poat, dac este posibil, s se pstreze totdeauna
ntre cele ceresti. Inima lui s fie locas si cas Duhului Sfnt. Gndurile lui s fie bune si
folositoare. Intelesurile lui s fie duhovnicesti. Cercetarea lui Dumnezeu s-si afle cuib

pentru totdeauna n inima lui. Frica Domnului s aib rdcini n adncurile fiintei lui.
Iubirea lui Dumnezeu s se slsluiasc n sufletul lui. S urasc cele rele, s alunge de la
el lucrurile vicioase, s cerceteze cele bune si numai pe acestea s le nfptuiasc. Citirea
cuvintelor sfinte s nu lipseasc de la acesta. Poruncile lui Hristos s mprteasc
nluntrul lui. Precum mnnc Preacuratul Trup al lui Hristos si bea Preacinstitul Snge
al lui Hristos cu gura lui, la fel s fie curat la ntelepciunea gurii si la ntelepciunea
sufletului.
S gndeasc bine al crui slujitor este si pe cine slujeste. S se team de slujirea lui dar
si s se bucure de ea. S se cutremure cu trupul si s se bucure cu sufletul. S aib trupul
supus vointei sufletului si sufletul supus vointei Domnului. S triasc nu el n sinele su,
ci s triasc Hristos n el. "Triesc, nu eu, ci n mine trieste Hristos", spune
dumnezeiescul Pavel. S triasc n Hristos si Hristos s triasc n el. S nevoiasc
trupul su cu diferite lupte, pn cnd vor fi omorte patimile lui rele, si s strluceasc
tainic raza curteniei lui nestirbite precum fulgerul, precum strluceste nftisarea si
vederea ngerilor: "Si nftisarea Lui era ca fulgerul iar mbrcmintea Lui alb ca
zpada", spune Scriptura. Att s mnnce preotul numai ct i trebuie ca s triasc. S
aib asa un regim si o vietuire, curat si cu trezvie, nct s nu poat potrivnicul nostru
s-l rneasc cu propriul lui trup, adic cu plcerea trupului, nici atunci cnd doarme.
Deoarece preotul care si-a omort trupul su si patimile sale este ntotdeauna vrednic s
slujeasc si totdeauna, slujind, simte si ntelege tainic puterea Dumnezeiestii Liturghii.
Inainte de toate, preotul trebuie s aib o smerenie fr de margini n toate lucrurile sale
si s se gndeasc la cele pe care le lucreaz Harul lui Hristos n el, lucrarea lui Hristos, si
nu strdania lui. De aceea spune: "fr Mine nu puteti face nimic".
De multe ori satana ispiteste din pizm pe preot n somn cu unele imaginatii, pentru a-l
mpiedica n ziua aceea de la Dumnezeiasca Liturghie. Deoarece Liturghia preotului curat
arde foarte mult lucrarea lui satana, de aceea nu-si gseste pace satana pn nu-l ispiteste
pe preot. Preotul ns, pentru a birui cu desvrsire aceast ispitire a lui satana, s
posteasc n toat viata lui si nicio dat s nu se dezlege pe sine la mncare de dulce. Si
nu numai acest lucru s-l fac pentru a-si curti trupul su de necurtenia trupeasc pe
care o are n el, ci mai mult, s aib o nencetat cercetare a rugciunii mintii si a inimii
n cugetul si n inima lui. Si precum orologiul bate nencetat, pentru a ajunge la ora lui n
timpul potrivit si s fie pe plac oamenilor, tot asa s bat nencetat si rugciunea n inima
preotului, pentru a plcea lui Hristos.
Postul preotului, atunci cnd este fr rugciunea inimii, nu are atta valoare ca atunci
cnd este mpreun cu rugciunea. Deoarece, cnd postul este nsotit si mpletit cu
rugciunea, alung de la acesta demonii care l ispitesc n somn, adic l elibereaz de
patimi si-l face neptimitor. Acest lucru este acela despre care vorbeste Domnul: "Acest
neam de demoni nu iese dect cu rugciune si cu post". Deoarece, spune-mi, care dintre
oameni nu are acest "neam" de patimi? Si care dintre ei, postind totdeauna si rugndu-se
nencetat, nu se elibereaz de acest "neam" de patimi? Acest lucru este evident din vietile
Cuviosilor printi, care, ndeletnicindu-se cu postul si cu rugciunea si eliberndu-se de
patimi, au bineplcut lui Dumnezeu. Deoarece postul usuc patimile iar rugciunea i
arde pe demoni, care aprind patimile si le ntrt.

Cugetul preotului trebuie s fie totdeauna luminat, preocupat, n trezvie. Gura lui s nu
vorbeasc naintea cugetului. Ochii lui s fie simpli si fr viclesug. Picioarele lui s fie
adevrate si fr s strneasc sminteala, adic preotul s aib mersul respectuos si
smerit. Minile lui s fie curate si s nu ating din viclean curiozitate vreun mdular sau
parte si s nu pipie cu plcere vreun alt lu cru. Cnd gndul i spune s fac vreun astfel
de lucru, s si aduc aminte si s se gndeasc pe cine ia n mini la Dumnezeiasca
Liturghie, si pe cine privesc ochii lui fat ctre fat si n fata cui st. Deoarece, de ndat
ce se va gndi la toate acestea si la nc mai multe dect acestea se va risipi fr ntrziere
gndul acela viclean din inima lui, sau, mai bine spus, va disprea fr ntrziere satana
care seamn n inim astfel de gnduri.
Precum oile fr pstori si fr cini sunt mncate de lupi si de celelalte fiare slbatice,
tot asa si oile ntelegtoare, cuvnttoare ale lui Hristos, adic crestinii, fr preotie si
fr rugciumle prietenilor Domnului devin mncare si vnat pentru demoni.
Intr-adevr, binecuvntat turm a lui Hristos! Mare ajutor este preotia pentru ntreg
neamul crestinilor. De oarece atunci cnd preotul vrednic si curat al lui Iisus Hristos si al
Dumnezeului Celui nalt, vrsnd lacrimi, si pleac n chip vdit si tainic genunchii
trupului si sufletului si se roag Creatorului si Milostivului Hristos pentru turma cea
aleas a lui Hristos, pentru care Hristos nsusi Si-a vrsat Preasfntul Su Snge pe
Cruce, cnd, spun, se face lucrul acesta, este cu neputint s nu fie auzit de Hristos
Insusi rugciunea lui smerit si rugmintea lui fcut cu trezvie, pe care o face pentru
turma lui Hristos! Precum este cu neputint s nu fie auzit de un mprat pmntesc
rugmintea si mijlocirea binevoitoare a unui mare conductor de osti si prieten al
mpratului, atunci cnd acesta mijloceste pentru vreo cetate vrednic de in cendiat si de
distrugere si, cstignd simpatia lui pentru aceasta, mpratul s crute cetatea. Asadar,
cnd Domnul nostru Iisus Hristos este rugat fierbinte de ctre slujitorul Lui cel curat si
vrednic, care vars naintea Sfintei Mese lacrimile sale ca un untdelemn preacurat, cum
este cu putint s nu-l aud si s nu-i mplineasc cererea lui folositoare de suflet si
mntuitoare? "Cci voia celor ce se tem de El o va face, si rugciunie'acestora le va
asculta Domnul", spune Scriptura.
Preotii si slujitorii Domnului, curati si vrednici, cnd vor bate cu rugciunile lor pline de
trezvie la poarta ce reasc a Ierusalimului celui de sus, ngerii ceresti vor alerga ndat si,
deschiznd poarta vietii, i vor bga nluntru mpreun cu nsotitorii lor, deoarece i
cunosc dup harul preotiei c sunt robii si slujitorii aceluiasi Stpn si slujitorii aceleiasi
singure Taine. Inftisarea ngerilor strluceste ca fulgerul, la fel si nftisarea preotilor
vrednici strluceste tainic ca lumina. Flacr de foc sunt ngerii, ca flacra de foc sunt
sufleteste si slujitorii vrednici ai Domnului, precum este scris: "Cel ce face pe ngerii Si
duhuri si pe slujitorii Si par de foc". Ceea ce au acei ngeri, au n omul lor luntric si
nevzut si slujitorii vrednici ai Domnului. La tronul dum nezeirii sunt ngeri, lucrare
dumnezeiasc mplinesc si acestia. Sunt mai prejos dect ngerii dumnezeiesti numai cu
aceea c poart trup pmntesc, pe care, peste putin, l leapd la cele strine (vorbim de
trupul sensibil, pe care l va prsi n cele din care a fost alctuit). Ingerii, pzitorii
fiecruia dintre crestini, se roag lui Dumnezeu pentru sufletul care a fost dat fiecruia

dintre ei s-l pzeasc. Si preotii vrednici se roag nu numai pentru un suflet, ci pentru
sufletele tuturor crestinilor.
Preotia trebuie (asa cum am spus mai nainte) s mearg mpreun cu postul si cu
rugciunea mintii si a inimii. Deoarece, atunci cnd preotul posteste de toate si se roag
nencetat cu mintea din adncul fiintei lui, atunci, slujind, simte Harul lui Dumnezeu, n
realitate, nluntrul lui. Spunem c simte atunci unele semne duhovnicesti ale mprtiei
Ceresti nluntrul su. Deoarece ori de cte ori si deschide n inim ochiul mintii, cu care
vede ca n oglind (numai ntr-o clipeal) tainele lui Dumnezeu, simte ca si cnd este sus
n cer. Atunci, tainele lui Dumnezeu, care sunt acoperite, nevzute si ascunse ochiului
inimii al celorlalti oameni, pentru ochiul inimii acestuia nu mai sunt ascunse, nevzute si
acoperite, ci sunt cunoscute si vdite. De aceea, n continuare mintea este rpit de acolo
n cer si se lipeste de cele descoperite ei cu toat puterea omului luntric.
Aceasta este starea aceea pe care o numesc "trezvia mintii". Deoarece, dup aceasta,
cugetul nu nceteaz s vad si s se roage la ceea ce a vzut nluntru ochiul inimii. Nici
inima nu nceteaz a dori si a fi nsetat de Cel care i-a artat ca n oglind tainele cele
ascunse ochilor trupesti. Pe Care (adic pe Dumnezeu), neputndu-L afla cu adevrat
acest slujitor al Domnului, vztor al tainelor dumnezeiesti, ncepe s suspine din adncul
lui cu mare tristete a inimii, deoarece nu-L afl pe Dumnezeu Cel iubit inimii lui, care
este pentru el iubirea fr de margini, de miezul dulce al creia este rnit inima sa si
ncurcat cugetul su. De aceea strig cu putere, la Dumnezeu din adncul fiintei lui,
suspin din inim, strig si cheam cu putere, cu lacrimi amare si dulci, s-l mute ct mai
repede cu putint de la cele triste ale vietii de aici la cele preambucurtoare ale fericirii
viitoare.
Alt dat, iarsi, acest preot curat, la Chinonic, citind din inim, cu evlavie si cu claritate
rugciunile Sfintei mprtsanii, adic: "Cred, Doamne, si mrturisesc c Tu esti cu
adevrat Hristos, Fiul lui Dumnezeu Cel viu..." si celelalte, priveste cu ochii trupului su
Sfntul Agnet si Cinstitul Snge al Domnului, iar cu ochii mintii priveste ca viu pe
Domnul slavei, Cel ce Se odihneste n aceste nfricostoare Taine, n fata cruia st n
clipa aceea, cu nemrginit evlavie si team, gndindu-se n acelasi timp la iubirea
negrit a Acestuia, pentru om, pentru care ntrupndu-Se Cel fr de trup a dat aceast
Preasfnt Tain pentru a-l sfinti cu aceasta si pentru a-l face una cu El, adic pentru a-l
ndumnezei pe om prin mprtsirea Preacuratelor Sale Taine. ("Trupul lui Dumnezeu, si
m ndumnezeieste si m hrneste, ndumnezeieste duhul adic sufletul - iar cugetul l
hrneste n chip strin").
Acestea si altele asemntoare acestora gndind cu oarecare vioiciune si cercetndu-le cu
mult evlavie, att de mult evlavie l cuprinde, nct nu poate atunci limba s o spun cu
cuvinte. In acelasi timp; attea lacrimi vars din cei doi ochi ai si, nct stergndu-le cu
mna, acestea cad pe Sfnta Mas udnd Sfntul Antimis, Sfntul Disc, Sfntul Potir,
acopermintele, steluta, icoanele de pe Sfnta Mas, si aproape toate acopermintele
Sfintei Mese.
Cnd se ntmpl acestea adevratului prieten al lui Hristos si vrednicului Su slujitor,

atunci, lsnd acest preot citirea rugciunilor, sau, mai bine spus, pierznd fr s vrea
sirul rugciunilor din pricina suvoiului de la crimi, spune cuvintele urmtoare tainic n
inima sa cu mult evlavie pentru Hristos:
"S se fac, o dulcele meu Iisus, aceste smerite lacrimi ale mele n fata Ta ca mirul
femeilor mironosite, pe care acestea l-au vrsat cu lacrimi pe mormntul Tu. S se fac,
Iisuse al meu, aceste lacrimi ale mele prsite precum mirul de mare pret cu care Te-a
uns sora lui Lazr, Maria, care Ti-a sters sfintele Tale picioare cu prul capului ei,
miscat de o dragoste duhovniceasc, care s-a aprins ca flacra nluntrui ei, vzndu-Te
pe Tine n fata ei, pe Tine, iubire fr de margini si curat. Doamne al meu, aceste
lacrimi, pe care Ti le ofer din inim n aceast clipa s se fac primite naintea Ta precum
banul vduvei, pe care ai fericit-o pentru gestul ei generos, spunnd c si-a dat toat viata
ei pentru a cumpra mprtia Ta. S se fac, Doamne, aceste srccioase lacrimi, care
curg fr ncetare acum n fata Ta, o baie pentru splarea tuturor pcatelor mele. S se
fac, Doamne, aceste srccioase lacrimi ale mele, care se vars fierbinti din inim, bine
primite naintea Ta ca o tmie bine mirositoare, precum spune proorocul. S se fac,
Doamne, aceste preafierbinti lacrimi ale mele, pe care le vrs n clipa aceasta eu, smeritul
rugtor al milostivirii Tale, arvun duhovniceasc a mprtiei vesnice.
Da, dulcele meu Iisus! ndurrilor Tale celor bogate ncredintez smeritul si preasracul
meu suflet s-l primesti ntru bucuria Ta. Mare plngere am ctre Tine, dulcele meu Iisus,
c nu m iei ct mai repede acolo unde esti Tu, dorul inimii mele si al doririi mele.
Tu stii prea bine, Doamne, c Te doresc din tot sufletul, Te iubesc din toat inima cu
dragoste curat si neftarnic. Aceast iubire pentru Tine s-a fcut n mine ca o flacr de
nesuportat, de care fr ncetare arde inima mea, dar niciodat nu este mistuit.
Iarsi, Doamne al meu, ctre Tine ndrept ochiul mintii, primind de la Tine toat
mngierea duhovniceasc. Niciodat! Nicodat, Dulcele meu Iisus, Stpnul meu si
Dumnezeul meu, nu vreau s ncetez a m ruga iubirii Tale btnd la poarta milostivirii
Tale cu suspinele grele ale inimii mele, pn, cnd Te vei ngreuia de mine si m vei lua
un ceas mai devreme acolo unde esti Tu, lumina mea preadulce. Vai mie Doamne, vai
mie! De cte ori- vai mie! C s-a ndeprtat de Tine locuinta mea. Dar m rog Tie,
libereaz-m, Doamne, n acest ceas de legturile vietii acesteia spre fericirea aceea a
dum nezeiestii Tale Imprtii si nu ntrzia de la acestea pe cel care a iubit buntatea Ta.
Pe cel pe care l-a ars iubirea Ta, Doamne, nu-l vei rcori cu mngierea Ta? l vei rcori,
Doamne, si-l vei usura, dac-l iei pe acesta la Tine, acolo unde esti Tu, mngierea mea.
Ctre voi acum, ngeri ceresti, mpreun slujitori cu mine, ntorc cuvntul meu si v
ntreb nu cu glas mare, ci cu vrsare de lacrimi si cu inim zdrobit, s-mi spuneti: unde
este iubirea mea cea mare? Unde este, spun, Dumnezeul inimii mele? Pn cnd m va
prsi si m va arde iubirea Lui? V mrturisesc acum, ngeri dumnezeiesti, durerea
inimii mele zdrobite, c am hotrt n ceasul acesta s nu dau somn ochilor mei si genelor
mele si nici odihn tmplelor mele pn cnd nu-L voi ntlni pe Dumnezeul meu si
Dumnezeul vostru, pe care att L-a dorit sufletul meu.

Spune-ti, v rog, ngeri ceresti, spuneti-mi. Unde s fie oare dulcele meu Iisus, pe care Lam dorit din adncul inimii mele din ceasul n care, n chip nespus, am gustat din
buntatea Lui? Pn cnd se ascunde de mine si nu-i este mil de mine milostivirii Sale?
El, pentru aceast iubire, plecnd cerurile, S-a pogort pe pmnt ntrupndu-Se din
Pururea Fecioara si dumnezeiasca Mireas Maria, iar acum ce se ntmpl de nu mi se
arat?
Unde este, Iisuse al meu, Iisuse al meu preadulce? Unde esti? Ajunge c nu Te vd pe
Tine, care totdeauna m vezi. S se dezlege, Doamne al meu, Doamne, acopermntul
sufletului meu, pentru ca s Te vad sufletul meu nu ca n oglind, n vedenie, n
contemplare si n extaz, ci vdit, fat ctre fat, si cznd n sfintele si dumnezeiestile
Tale brate s nu m satur niciodat srutnduTe dulce pe Tine, preadulcele meu Iisus si
Dumnezeul meu. Deoarece, numai atunci m-i se va astmpra setea nestins a iubirii
Tale.
Nu-mi dai nici un fel de rspuns, dulcele meu Iisus? Te ntreb: de ce ai venit pe pmnt?
Ce ai cutat n aceast lume mult ndurerat? Nu-mi spui, Doamne, Tu, adevrata
ntelepciune a Tatlui, ce vrea s nsemne spusa aceea a cntrii de la nltare, care zice:
"Pe umeri, Hristoase, ai ridicat firea cea rtcit, ducndu-o la Dumnezeu si Tatl"?
Ridic-m, deci, si pe mine, Doamne, din viata aceasta si du-m de ndat naintea
Dumnezeului meu si a Imprtiei Tale dumnezeiesti, ca proprietate a Ta, pe care ai
rscumprat-o cu cinstitul Tu Snge. Deoarece, Doamne, rob al Tu sunt eu, desi
nevrednic, dar totusi rob al Tu si fiu al roabei Tale si al mostenirii Tale. Unul din turma
Ta sunt si eu, Doamne, pentru care ai ptimit att de mult, Tu, dulcele meu Iisus,
Stpnul meu. Si pe mine m-ai izbvit din robia vesnic a mortii celei amare, viat
vesnic druindu-mi pentru milele Tale cele bogate.
Atta timp, Doamne, ct nu m iei cu Tine pentru a m stura de Tine, precum doresc,
strmtorare mare are sufletul meu pentru desprtirea de Tine. De ce, Doamne, Tu, Cel
care cercetezi mruntaiele mele si cunosti dorul meu si iubirea inimii mele, pe care le am
pentru Tine, de ce m tii departe de mprtia Ta? Vie, Doamne, vie Imprtia Ta, acumacum si pentru mine. Pentru c am ars, am ars n ntregime nluntrul meu din iubire
pentru Tine si din dorul doririi Tale. Ce nseamn aceasta, Doamne, ca unui om nfometat
s-i arate cineva o pine cald si bine mirositoare si s nu-i dea s mnnce din ea? l
satur cumva cu acest gest pe care l fac? Cum s m satur de Tine, Dumnezeul meu,
Dumnezeul meu, numai artnd putin sufletului meu Harul Tu si iarsi ascuzndu-l? Ca
aceasta nu este pentru mine, Doamne, mai mare arsit si mai mare flacr? Am cunoscut,
Doamne, am cunoscut si am nteles prea bine c Tu esti sufletului meu sturarea fr de
sat a tuturor bunttilor duhovnicesti, de la cea mai mic si putin artare a Harului Tu
cel sfnt, pe care din cnd n cnd mi-l arti si mie, smeritului Tu rob, atunci cnd
binevoiesti.
Dar, acum, Doamne, dup ce am cunoscut cum esti, de ce m lipsesti si nu-mi dai pentru
totdeauna, vesnic, pururea ceea ce am cunoscut, mutndu-m acolo unde esti Tu,
Dumnezeul inimii mele, sturarea fr de sat a tuturor bunttilor duhovnicesti si
negrite?

Ce nseamn aceasta, Doamne, ca un mprat pmntesc s dezlege de lanturile nchisorii

un condamnat si s-l plimbe prin cmrile tezaurului mprtesc si, dup ce-i arat toate
bunttile mprtesti, s-i fgduiasc tot attea alte lucruri mari si pretioase si dup
aceea s-l duc iarsi la nchisoarea, n care nu se mai bucur de nici o mngiere?
Ce mngiere s aib sufletul meu, dulcele meu Iisus, care esti nectarul preadulce al
sufletului meu, cnd Tu, Domnul meu si Dumnezeul meu, artnd numai acestui suflet al
meu harul minunat si dulceata dumnezeiasc a Imprtiei Tale (ca si cnd cu aceasta m-ai
dezlegat de legturile smeritului meu trup pentru a m plimba prin Imprtia Ta, cea
mreat si negrit), si dup aceea, ascunznd iarsi Harul Tu de smeritul meu suflet, ca
si cnd l-ai dus iarsi n nchisoarea jalnicului meu trup?
La voia Ta, Doamne, sunt toate. Tot ceea ce vrei se mplineste de ndat. Cci, Doamne,
ce lucru ai dorit s se mplineasc si nu s-a mplinit asa cum ai spus si asa cum ai
binevoit? Tu, Doamne, ai spus s se fac cerul si s-a fcut. Ai spus s se fac pmntul si
s-a fcut. Tot ceea ce ai spus s se fac, Doamne, cuvntul Tu lucru s-a fcut de ndat.
Numai ce-ai spus si lucrul s-a si fcut. Acum, Doamne, ce lucru asa mare este pentru
Tine s spui un cuvnt dulce si pentru mine si s se mplineasc? Da, Doamne, se face!
Se face, deoarece tot ceea ce ai spus s-a fcut. "Dumnezeul nostru, n cer si pe pmnt,
toate cte a voit a fcut". Doamne, ceea ce am dorit din inima mea, eu, rugtorul Tu
fierbinte,s-mi dea buntatea Ta ct mai repede! Amin. Asa s fie.
Dar, o, fericite preot si slujitor ai Domnului! Cnd te nchini Celui pe care vzndu-L
proorocul Isaia stnd pe tronul slavei si slvit de multimi nenumrate de sfinti ngeri, s-a
cutremurat de fric; cnd vorbesti cu ndrzneal cu Cel la a crui stralucire de negrit
Serafimii nu ndrznesc s priveasc, acoperindu-si fetele lor cu dou aripi iar cu dou
albe acoperindu-si picioarele lor, pentru ca s nu fie arse de focul dumnezeirii, si cu cele
lalte dou aripi zburnd cu mult evlavie n jurul tronului dumnezeirii, cntnd, strignd,
glas nltnd si grind: "Sfnt, Sfnt, Sfnt, Domnul Savaot, plin e cerul si pmntul de
slava Lui"; cnd prinzi n minile tale si pipi ceea ce este de necuprins si nepipibil si,
tinnd n mini ceea este cu neputint a fi tinut, cu mult evlavie spui: "Sfintele
sfintilor!", si versi din amndoi ochi suvoi de la crimi, nct fata ta se ud de la acestea si
barba ta de ase menea; cnd, spun, vrsnd lacrimi, tii n mini pe Cel care te tine pe tine
si zidirea ntreag si cnd vezi pe Cel Care priveste peste tot pmntul si-l face de se
cutremur, atunci, te rog, pentru iubirea pe care o ai pentru Cel care Se mparte de ctre
tine si nu Se desparte, s-ti amintesti si de mine, srmanul si dezndjduitul, pentru Acela
care totdeauna se mnnc si niciodat nu se sfrseste.
Pe Acesta, te rog, roag-L si pentru mine, care nu am asupra mea nici o urm de buntate,
s m priveasc cu ochi milostivi si preadulci la a doua venire a Sa, cnd va judeca lumea
toat. Deoarece eu, smeritul rugtor al sfinteniei tale, cred c totdeauna este ascultat
cererea rugciunii tale la Dumnezeu, dar mai mult este ascultat la Hristosul tu n ceasul
acela, n care, svrsind Dumnezeiasca Liturghie, versi n fata mretiei Sale dumnezeiesti
multime de lacrimi cu iubire curat pentru lumea ntreag. Mai potrivit si mai bun timp
dect clipa aceea nu exist pentru a fi ascultat. Deoarece n ceasul acela Sfntul Agnet,

adic Preacuratul Trup al lui Hristos, este nc n gura ta; ochii ti vars ca un suvoi
lacrimi fierbinti; minile tale sterg cu buretele Sfntul Disc; limba ta si cugetul tu se
roag si spun: "Spal, Iubitorule de oameni, pcatele, frdelegile si greselile robilor Ti
care s-au pomenit aici" (cutare si cutare). De aceea, asadar, te rog, slujitorule al Celui
Preanalt, s pomenesti atunci si pentru mine un cuvnt Hristosului tu si s versi si
pentru mine o lacrim, pentru sufletul meu dezndjduit, pentru c alt putere au
lacrimile tale curate, pe care le versi n ceasul acela pe Sfnta Mas, si alt putere au
lacrimile mele, cele srace si lipsite de curaj. Deoarece lacrimile pe care le vars
pctosul pentru pcatele sale sunt ca lacrimile desfrnatei, ale vamesului sau ale
celorlalti pctosi, care s-au salvat cu mare silire prin acestea. In timp ce lacrimile pe care
le vars preotul drept si vrednic si neptat la Dumnezeiasca Liturghie din iubire pentru
Hristos sunt mult mai cinstite si mult mai bineprimite de Hristos Insusi, ca si cnd ar fi
lacrimile Preaslvitei Stpnei noastre, de Dumnezeu Nsctoarei si Pururea Fecioarei
Maria, pe care le-a vrsat la rstignirea lui Hristos.
"Dar Tu, Doamne Iisuse Hristoase, dorul, iubirea, dulceata si ndulcirea nespus a tuturor
celor care Te iubesc din tot sufletul lor, nduplecat de lacrimile acestora, curteste-ne si
pe noi de toat frdelegea si de tot pcatul si mai alb dect zpada albeste sufletul
nostru murdar Amin."
Preotul curat si slujitorul vrednic al Domnului, uneori, cnd poart vesmintele preotesti si
slujeste, se vede pe sine, n extaz fiind, ca o flacr de foc. Simtind acest ex taz, inima lui
este cuprins de ndat de trezvie, si, astfel, pn la sfrsitul Dumnezeiestii Liturghii, se
adnceste n aceast trezvie, precum a spus cndva un preot, ntrebat fiind dup
Dumnezeiasca Liturghie de ce a fost cuprins de atta evlavie la Vohodul mare,n timpul
Heruvicului, ntorcndu-se cu Sfintele n Altar: "Cnd mi-am fcut semnul crucii, am
ridicat Sfntul Disc la frunte, tinndu-l cu mna stng si am spus: "S-a suit Dumnezeu n
glas de cntare, Domnul n glas de trmbit", atunci mi-a atins inima ceva care a fcut-o
s tresalte nluntrul ei cu o nespus bucurie duhovniceasc. Fcndu-mi apoi iarsi
semnul crucii cu mna dreapt, am luat si Sfntul Potir n dreapta mea si, srutndu-l, am
zis: "Puternic; Sfinte Dumnezeule", cnd am spus "Dumnezeule", iarsi a tresltat
dntuind n chip de negrit inima mea de bucurie, de aceea a fost si cuprins de trezvie
duhovniceasc. Intorcndu-m s ies pentru a face Vohodul cu sfintele daruri, am privit
naintea mea cu fric dar si cu bucurie. si, n timp ce eram cuprins de atentie nemrgint
nluntrul meu, privind astfel n fata mea, iat, m vd pe mine nsumi numai foc; adic
mi s-a prut c sunt de la picioare pn la cap numai de foc, mult nrosit, precum se vd
n timpul noptii crbunii aprinsi. Tot atunci m-am vzut pe mine iarsi ca o flacr de foc,
adic nu numai c eram n ntregime precum crbunii aprinsi sau numai ca o flacr, ci
eram n acelasi timp si foc curat, precum crbunii aprinsi si flacr de foc arznd. Adic
eram si flacr de foc, pe care o vedeam iesind din mine si nltndu-se drept n sus,
deasupra capului meu ca la un cot, n mijlocul creia vedeam c tin Sfntul Disc. Vznd
aceasta, m minunam; nu stiam c lucrul acela este un extaz, ci mi se prea c este o
realitate vzut, de aceea m aflam cuprins de mirare mult si m minunam. si cum
vedeam eu aceasta, iat, mi-am venit n fire si, iarsi, m gndeam ce s fi fost aceasta ce
tocmai vzusem. In timp ce m gndeam, am nteles c aceasta este ceea ce spune sfntul
prooroc: "Cel care face pe ngerii Si duhuri si pe slujitorii Si par de foc", adic atunci

am nteles, din vedenia pe care am avut-o, c slujitorii Domnului, adic preotii vrednici,
sunt n chip tainic, n sufletul lor, ca o flacr de foc.
Si, n timp ce m gndeam la aceasta, mi-a venit deo dat atta evlavie, nct au fost
orbiti ochii mei de lacrimi si nu vedeam s mai merg de aceea, n timp ce ieseam afar
din Sfntul Altar, am nceput sa spun: "Pe noi pe toti s ne pomeneasc Domnul
Dumnezeu ntru mprtia Sa". Dar nu puteam s spun aceste cuvinte de multa evlavie de
care eram cuprins, care ca un izvor izvora din inima mea fra oprire.
Silindu-m, am reusit s spun aceste cuvinte cu mult evlavie. Iar cnd am nceput s
spun: "Preotia noastr s o pomeneasc Domnul Dumnezeu ntru mprtia Sa", nu am
putut s spun de prea multa evlavie care n chip minunat izvora din inima mea. M-am silit
iarsi foarte mult, pentru a reusi s spun aceasta cu glas tare, si nu puteam deloc s o
spun. De aceea am intrat n Sfntul Altar neputnd s spun nimic cu gura, dar strignd si
grind cu lacrimi cu duhul meu ctre Hristosul meu: "Pomenestem, Doamne, ntru
mprtia Ta". Lucru care s se ntmple cu fiecare dintre noi, cu Harul si cu ndurrile si
cu Iubirea de oameni ale Domnului nostru Iisus Hristos cruia se cuvine slava si puterea
totdeauna. Amin.

Cuvntul al nousprezecelea
La cuvntul "Pentru aceasta te-a uns Dumnezeu cu untdelemnul bucuriei mai mult
dect pe cei de aproape ai ti". Inc si despre cine sunt cei de aproape ai lui Hristos,
unsi cu untdelemnul bucuriei si din ce semne duhovnicesti ntelege cineva cu cugetul
su c este uns cu untdelemnul bucuriei.
Binecuvinteaz, printe!
Deoarece spune proorocul: "Tu, Hristoase, ai iubit dreptatea, care se vede n desvrsita
iubire a aproapelui, si deoarece ai urt frdelegea, care se vede n chipul si asemnarea
lui Dumnezeu, pzind curtenie desvrsit, pentru aceea Te-a uns Dumnezeu,
Dumnezeul Tu, cu untdelemnul bucuriei mai mult dect pe cei de aproape ai Ti, adic
mai mult dect pe Sfintii Ti si pe credinciosii Ti."
S vedem acum, aici, cum unge Dumnezeu si Tatl cu untdelemnul bucuriei si ce lucru
este acest untdelemn al bucuriei despre care se vorbeste si pe cine unge mai mult, pe cine
mai putin si pentru ce i unge.
Cerescul Dumnezeu si Tatl Domnului nostru Iisus Hristos, cnd a trimis n lume pe
Unulnscut si nepretuitul Su Fiu, L-a uns cu untdelemnul bucuriei mai mult dect pe toti
Sfintii, care sunt unsi si ei de Dumnezeu cu untdelemnul bucuriei, pentru curtenia lor si
pentru dreptatea lor. Faptul c L-a uns Dumnezeu Tatl pe Hristos cu untdelemnul
bucuriei mai mult dect pe toti Sfintii vrea s spun si s arate iubirea nemrginit pe care

a avut-o si pe care o are Tatl pentru Hristos, pentru deofiintimea lor si pentru
nemrginita ascultare pe care a fcut-o Hristos fat de Tatl Su. De aceea L-a uns Tatl
cu untdelemnul bucuriei mai mult dect pe toti cei de aproape ai Si. Deoarece pe cel pe
care-l iubeste mai mult pe acela l unge mai mult si-l druieste mai mult.
Deoarece Domnul nostru Iisus Hristos, cnd a fost cu trupul pe pmnt, si-a artat fata Sa
att de frumoas si de dulce celor care l priveau cu inima neviclean, nct celor care
gustau o singur dat n sufletul lor acea dulceat a cuvintelor lui Hristos, pe care le
vorbea preasfnta Lui gur si erau atrasi de Hristos, de fata Lui plin de frumusete, era cu
neputint s li se stearg din cuget si din inim Harul acela. Att de nespus si de
dumnezeiesc era Harul acela ce se revrsa din Hristos ("S-a revrsat, harul n buzele
tale"), att de mult, spun, era Harul lui Hristos ce se revrsa, nct se transmitea cu mult
bogtie de la Acesta spre cei care Il ascultau si Il urmau cu mult sinceritate si cu tot
sufletul.
De aceea se spune: "Mai mult dect cei de aproape ai Ti". Si iarsi spun ca cei de
aproape si cei ce cred n Hristos sunt unsi de Dumnezeul Cel ceresc, fiecare dup dorul
pe care l arat dup Hristos. In multe locuri din Sfnta Scriptur si n multe vieti ale
sfintilor auzim vorbindu-se despre Har, pe care sfintii l dobndeau fiind nc n viat.
Care este acest har, sau mai bine spus, care este harul pe care l numeste "untdelemnul
bucuriei", pe care l-au avut si l au n sufletul lor cei ce se mprtsesc de Hristos, adic
cei ce L-au urmat si cei ce-L urmeaz? Ascult, o, cititorule! si din cuvntul nsusi se
desprinde ntelesul, deoarece spune "untdelemnul bucuriei" ca si cnd ar spune "bucurie
duhovniceasc", care provoac desftare de negrit si bucurie dumnezeiasc celor care se
nvrednicesc de ea.
Cnd crestinul pzeste cu strsnicie toate poruncile lui Hristos, atunci crestinul acela
devine iubit de ctre Dumnezeul ceresc Cel Atotputernic si de ctre Domnul nostru Iisus
Hristos, si din acest motiv Hristos Se arat acestuia, dup cum spune: "Cel ce are
poruncile Mele si le pzeste pe ele, va fi iubit de Tatl Meu si Eu l voi iubi pe el si M
voi arta lui". Hristos asadar, precum credem si suntem foarte bine nstiintati, este
dulceata si ndulcirea de negrit a sufletelor noastre.
Asadar, cnd Se va arta Hristos pe Sine nou, atunci ne mprtseste si ne face s
gustm din dulceata aceasta a Lui de negrit si din ndulcirea Lui dumnezeiasc. Acest
lucru se ntmpl n felul urmtor:
Precum atunci cnd apropii de simtul mirosului tu mirul binemirositor si curat, gusti si
tu din mireasma lui si te nveselesti de aceast mireasm, la fel, artndu-Se pe Sine
Hristos nou (acest lucru cititorul s-l nteleag n chip simtit si tainic, asupra trupului si a
sufletului), ne mprtsim si noi de Harul Lui si de bucuria Lui. Si iarsi, cei care au fost
miruiti si au gustat, s-au mprtsit si au participat la Harul lui Hristos, cei care au fost
unsi cu untdelemnul bucuriei de ctre Hristos, aceia ne mprtsesc si nou si ne transmit
parte din acel Har duhovnicesc nesecat pe care l-au primit de la Hristos, precum atunci
cnd atingi mna ta sau altceva de mirul preacurat, miroase dup aceea si rspndeste si

aceasta mireasm precum mirul, producnd plcere celor care o miros.

Alt mireasm ns d mirosului nostru mirul nsusi (adic alt Har d sufletelor noastre
Hristos nsusi) si alt mireasm d mirosului nostru acel lucru pe care l-am afundat si lam atins de mir. Adic, alt har dau sufletului nostru sfintii lui Hristos, care au primit har
de la Hristos si au fost unsi n omul lor luntric cu untdelemnul bucuriei. Acest lucru
(adic faptul c sfintii care primesc har de la Hristos mprtsesc n chip minunat si ei har
celor care i cinstesc cu mult evlavie) este semn al sfinteniei acelora care au mers pe
calea cea dreapt a Domnului, semn al bunei miresme si al Harului duhovnicesc cu care i
slveste Hristos ntre oameni. Deoarece, vznd cineva sfintele moaste si trupurile acelea
rspndind o astfel de bun mireasm, fr s fi fost unse cu nici un fel de mir, si dnd
sufletului atta har si bucurie, nct se minuneaz, ce altceva se arat si se nseamn prin
aceasta dect apropierea si comuniunea pe care o au acestia cu Hristos, Stpnul negritei
miresme si a Harului nesecat?
Ai vzut, acum, c cei ale cror sfinte moaste rspndesc mireasm sunt aproape de
Hristos, sunt prieteni cu Hristos, prtasi la bucuria si la desftarea duhovniceasc a lui
Hristos? Priveste acum si cum lucreaz Harul lui Hristos n sfinti, chiar atunci cnd sunt
n viat.
Domnul nostru Iisus Hristos este Judectorul cel preadrept, deoarece rsplteste fiecruia
dup virtutile pe care le are. Rsplteste att de drept si de corect, nct nu poate gresi
nici ct un fir de pr. Acest lucru este ncredintat de ceea ce a spus Hristos mamei lui
Ioan si Iacob, fiii lui Zevedei, care a cerut de la Hristos ca fiii ei s stea unul de-a dreapta
si unul de-a stnga Lui. Hristos i-a spus: "Aceasta nu-Mi este Mie a da, ci este pentru cei
pentru care a fost pregtit". Iar ntelesul este acesta: "Cea ce ceri, o, femeie, s-ti
mplinesc, nu este sortit s se mplineasc. Deoarece Eu, fiind judector drept, voiesc a
aseza de-a dreapta Mea pe Preacurata Mea Maic, si de-a stnga pe Ioan Boteztorul.
Deoarece acestia depsesc cu mult pe fiii ti n virtute si n sfintenie. Si Ioan, fiul tu, este
curat si feciorelnic, si de aceea l iubesc mai mult dect pe toti ceilalti ucenici ai Mei, dar
dect acesta este mult mai curat si mai sfnt Maica Mea. De aceea, pe aceasta, pe
Preacurata Mea Mam, doresc s o asez de-a dreapta Mea, ca Maic a Mea si
Imprteas. Despre aceasta spune si Scriptura: "A stat mprteasa de-a dreapta ta, n
hain aurit mbrcat si preanfrumusetat". Si iarsi, Iacob este bun si virtuos si plcut
mi este petrecerea lui. Dar dect acesta este altcineva mai virtuos si mai bun, fat de care
nimeni nu este mai mare din cei nscuti din femeie. Acesta este Ioan, Boteztorul Meu,
pe care l voi aseza de-a stnga Mea ntru mprtia Mea."
Pentru c Dumnezeu judec lucurile cu mult dreptate, de aceea pune mai aproape de
Sine pe cel care este mai virtuos ntre cei virtuosi. Iar celui pe care l asaz mai aproape
de Sine, aceluia i d si Harul Su mai mult si mai mbelsugat dect celorlalti. Astfel l
unge cu untdelemnul bucuriei mai mult dect pe ceilalti, pentru a-l nstiinta mai mult si
mai bine prin aceasta c numele lui a fost scris n Cartea Vietii si c va fi mpreun cu
Dumnezeu dup viata aceasta. De aceea spune: " Nu v bucurati pentru c duhurile vi se
supun, ci bucurati-v mai curnd pentru c numele voastre au fost nscrise n ceruri".
Spune "n ceruri", si nu "n cer", pentru a arta diferitele trepte ale slavei pe care o va

primi fiecare dup virtutile sale. Acelasi lucru vrea s-l spun si prin: "Mai mult dect cei
de aproape ai ti", ca si cnd ar spune cineva mai simplu astfel: "Pe unul l unge
Dumnezeu n aceast viat cu untdelemnul bucuriei mult, pe altul putin, pe fiecare dup
nevointele sale, dup virtutile sale si dup smerenia sa. Si prin aceasta nstiinteaz pe
fiecare s nteleag n ce cer este nscris numele lui, adic ce slav va primi cnd va pleca
din aceast viat. Fiecare dintre acestia cunoaste c sufletul lor a gustat din acest
untdelemn al bucuriei, din semnul despre care voi vorbi mai jos.
Inainte de a gusta omul n chip tainic n sufletul lui si n chip simtit, ntr-un fel anume, n
inima lui acest untdelemn al bucuriei dumnezeiesti, este greoi n priceperea celor
dumnezeiesti, este acru si amar n cele duhovnicesti, este greoi n ceea ce priveste
lucrurile bine plcute lui Dumnezeu si are inima lui rece. Rece att fat de Dumnezeu, ct
si fat de sfinti. Si precum atunci cnd mnnc cineva mncre fr untdelemn, i se pare
mncarea fr gust, iar dup ce i pune untdelemn i se pare gustoas si o potfeste mai
mult, tot asa si omul acela care nu a fost uns n sufletul lui cu untdelemnul bucuriei este
rece si greoi la cuvntul lui Dumnezeu. De aceea sunt multi astfel de oameni n lume,
care sunt greoi la ascultarea cuvntului lui Dumnezeu si la post, care este prima porunc a
lui Dumnezeu, prin care toti Sfintii au bineplcut n fata lui Dumnezeu. Att de mult se
ngreuiaz unii la ascultarea cuvntului lui Dumnezeu si la post, neprimind s posteasc
atunci cnd le spune cineva s posteasc, ca si cnd le-ar pune n spate un sac plin cu
nisip sau cu plumb. Si nu stiu cum de au uitat cuvntul acela al Domnului, care spune:
"Cci jugul meu este bun si sarcina mea este usoar".
Dar aceasta li se ntmpl,-pe drept, acelora deoarece nu au n inima lor Harul lui
Dumnezeu. De aceea se tulbur si i ngreuiaz mult lucrarea poruncilor dumnezeiesti.
Dar cel care s-a silit pe sine mai nti spre mplinirea cuvntului lui Dumnezeu (cci de la
Sfntul Ioan Boteztorul, mprtia cerurilor se ia cu forta, cei ce se silesc o dobndesc),
si a fost gata s se piard pe sine pentru iubirea lui Dumnezeu, pentru care pricin,
salvndu-si sufletul su, a primit n suflet Harul lui Dumnezeu si n inima lui untdelemnul
bucuriei, pe care o numim arvun a mprtiei, adic a primit n sufletul su pe Duhul
Sfnt, acela este gata s asculte si s mplineasc cuvntul lui Dumnezeu. Primeste cu
cldur poruncile lui Dumnezeu. Este neobosit si rvnitor n cele duhovnicesti. Este
astfel, deoarece, sufletul lui a gustat din Harul lui Dumnezeu si inima lui a gustat din
untdelemnul bucuriei, care a luminat, a linistit si a ndulcit att simturile lui luntrice,
adic cele dinluntrul trupului su, ct si simturile sufletului. De aceea un astfel de om
este numai bucurie, numai lumin este pe fata inimii sale si pe cea a trupului.
Acesta este ntelesul cuvintelor: "n untdelemn se va lumina fata", sau n alt parte:
"Inima bucuroas face s strluceasc fata". Deoarece, spune-mi, un om care se
nfrneaz foarte mult si strluceste de bucurie duhovniceasc si veselie, care izvorsc
din sufletul lui, fiind postitor de mncrurile si buturile pmntesti, cum am spus, cum
este judecat de inima ta si de cugetul tu? Oare nu ti se pare c aceasta s-a fcut lui de
ctre Harul lui Dumnezeu si de mngierea Sfntului Duh?
Da! Acesta este adevrul. Deoarece, dac cineva care este stpnit de zavistie si de

patima invidiei si a prerii de sine (cum erau iudeii fat de Domnul) se face c nu ntelege
de unde i se ntmpl aceasta, de aceea tace sau spune una sau alta, dup cum este mnat
de patima care l stpneste, atunci cele necuvnttoare vor da mrturie despre adevr cu
lucrarea lor, dup cuvntul Domnului: "Dac acestia vor tcea, pietrele vor striga". Cnd
fiarele slbatice vd unul dintre acestia la fat sau i aud glasul, de ndat se mblnzesc si
devin blnde ca mieluseii, deoarece cinstesc fata lui si artarea si glasul lui.
Dar acestea sunt de ajuns pentru ct am spus despre untdelemnul bucuriei. S spunem
acum cteva cuvinte si despre untdelemnul diavolului. Precum unge Dumnezeu cu
untdelemnul bucuriei capul omului ("Ai uns cu untdelemn capul meu"), adic precum
ndulceste cugetul omului curat si ntelept Harul Sfntului Duh si l ntreste cu aceast
dulceat duhovniceasc spre toat lucrarea duhovniceasc si miscarea sfnt, tot asa unge
si diavolul, cu untdelemnul lui necurat, capul omului desfrnat si risipitor. Adic i
ndulceste cugetul spre lucruri trupesri si, prin aceasta, l mn s fac lucrurile care sunt
rusinoase, dup cum spune dumnezeiescul Pavel. Despre untdelemnul diavolului spune
iarsi proorocul: "Cu untdelemnul pctosului nu voi unge capul meu".
Deoarece diavolul, pentru a-l prinde bine pe om n capcana sa si pentru a-l atrage spre
sine cu usurint, l prinde mai nti de cap. Si mai nti i unge capul, adic cugetul lui, cu
untdelemnul iubirii de plcere, care n imaginatie apare cugetului omului ca untdelemnul,
adic este dulce. Dar nu este ntru totul dulce, asa cum este untdelemnul, ci mai curnd
amrciune, mai amar dect fierea. Deoarece, cum am spus, diavolul d mai nti plcere
cugetului omului, plcerea dorintei, iar dup ce primeste cu bucurie ispita plcerii, adic
dup ce cugetul este biruit de curiozitate pentru cele trupesti si simte plcere pentru ele,
vine repede-repede dorinta diavolului pn n inim. Si dac prinde rdcini n inima
omului dorinta crnii, sau, mai bine spus, lucrarea diavolului, atunci diavolul l face s
desfrneze cu inima lui ori de cte ori vrea.
Despre aceasta vorbeste Hristos n cuvintele: "Cel care, vznd femeia, a poftit-o, a si
desfrnat n inima lui". Dac se ntmpl omului acest lucru si prinde rdcini iubirea de
plcere nluntru n inima lui, este usor dup aceea diavolului s-l fac sa desfrneze si cu
trupul, atunci cnd voieste, lucru care nseamn moartea sufletului.
De aceea spune si dumnezeiescul Apostol: "Cci fiecare este ispitit de propria sa poft,
atunci cnd este atras si momit de ea. Apoi pofta, zmislind, naste pcatul, iar pcatul,
odat svrsit, odrsleste moartea" (Iacob 1,1415). Ca s nu mai ajung ns omul pn
acolo, s alunge dintru nceput din cugetul su si din inima lui iubirea de plcere si
dorinta cea rea, care se numeste untdelemnul diavolului, adic naintemergtor al
pcatului si cale a desfrului. Si s spun lui Dumnezeu, rugndu-se din inim si cu
lacrimi: "Cu untdelemnul pctosului s nu ungi capul meu", adic: "Acoper-m,
Dumnezeul meu, cu Harul Tu si nu lsa, Doamne, s prind rdcini n inima mea
dorinta cea rea. Mai mult, Dumnezeul meu, vars peste inima mea untdelemnul bucuriei
si unge capul meu cu untdelemnul curteniei, pentru ca s se ndulceasc gndul meu cu
amintirea si cercetarea gndului Tu, s cercetez Legea Ta dumnezeiasc ziua si noaptea.
Deoarece toat darea cea bun si tot darul desvrsit de sus vine, de la Tine, printele

luminilor, si Tie slav nltm, Tatlui si Fiului si Sfntului Duh, Dumnezeirii celei Una
n trei Persoane, nemprtit, acum si totdeauna si n vecii vecilor. Amin."

Cuvntul al douzecilea
Despre ct har duhovnicesc se nvredniceste a primi n sufletul lui si ct ntrire si
ct putere mpotriva diavolului are cel care se roag lui Hristos cu rugciunea
mintii nencetat, cu curtenia constiintei, adic spune cu cugetul lui, o dat la fiecare
respiratie a sa: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiule si Cuvntul lui Dumnezeu Celui
viu, miluieste-m", pzindu-si n acelasi timp constiinta curat prin abtinerea de la
orice ru si prin lucrarea tuturor virtntilor, dup putere. Iar din adncul inimii sale,
spune aceast rugciune pn simte durere, adic pn l doare nluntrul lui, acolo
unde se lucreaz rugciunea, si apoi opreste silirea din inim a rugciunii, si ncepe
iarsi rugciunea odihnitoare, pn cnd va afla din nou locul acela dinluntrul su,
care l durea din pricina silirii rugciunii, si va ncepe din nou din adnc rugciunea
inimii, pstrnd toat viata lui aceast rnduial a rugciunii.
Binecvuinteaz, printe!
O monahule, ctre tine ca un rstignit pentru lume, dup cuvntul: "Lumea este rstignit
pentru mine si eu pentru lume" - Gal. 6,14 -, se adreseaz mai curnd aceast carte, dect
ctre cel lumesc., Vrei, spun, o, monahule, s gusti din buntatea Domnului n fiinta ta?
Adic, vrei s curg buntatea si dulceata Domnului n sufletul tu si s se ndulceasc de
acestea sufletul tu? Roag-te cu rugciunea mintii nencetat ctre Hristosul tu, din
adncul inimii, pn la durere.
Vrei, o, monahule, s guste inima ta din nectarul Domnului nc n viat fiind? Roag-te
cu rugciunea mintii nencetat ctre Hristosul tu, din adncul inimii, pn la durere.
Vrei, o monahule, s vezi ca n oglind prin descoperire dumnezeiasc frumusetea si
nobletea dumnezeiasc a sufletului tu? Roag-te cu rugciunea mintii nencetat ctre
Hristosul tu, din adncul inimii, pn la durere.
Vrei, o, monahule s fie luminati ochii cugetului tu, sau mai bine spus, vrei s se
deschid ochii sufletului tu, prin care s vezi ceea ce ochiul n-a vzut? Roag-te cu
rugciunea mintii nencetat ctre Hristosul tu, din adncul inimii, pn la durere.
Vrei, o, monahule, s auzi ceea ce urechea omului nu a auzit? Roag-te cu rugciunea
mintii nencetat ctre Hristosul tu, din adncul inimii, pn la durere.
Vrei, o, monahule, s ntelegi cele de negrit, cele ceresti si de nenteles ale mprtiei
ceresti, pe care ni le fgduieste Hristos n Sfnta Sa Evanghelie? Acestea, spun, vrei s

cunosti ct de putin n realitate cum sunt acestea? Roag-te cu rugciunea mintii nencetat
ctre Hristosul tu, din adncul inimii, pn la durere.
Vrei, o, monahule, s locuiasc n sufletul tu Hristos, pentru ca s-ti arate cele pe care
lumea vzut nu le cunoaste? Roag-te cu rugciunea mintii nencetat ctre Hristosul tu,
din adncul inimii, pn la durere.
Vrei, o, monahule, s fii iubit de Dumnezeu Atottiitorul si Tatl Domnului nostru Iisus
Hristos? Roag-te cu rugciunea mintii nencetat ctre Hristosul tu, din adncul inimii,
pn la durere.
Vrei, o, monahule, s primesti simtirea bunttilor ceresti n sinele tu? Roag-te cu
rugciunea mintii nencetat ctre Hristosul tu, din adncul inimii, pn la durere.
Vrei, o, monahule, s devii prieten iubit al lui Hristos? Roag-te cu rugciunea mintii
nencetat ctre Hristosul tu, din adncul inimii, pn la durere.
Vrei, o, monahule, s se nfricoseze satana si s se cutremure cnd te vede? Roag-te cu
rugciunea mintii nencetat ctre Hristosul tu, din adncul inimii, pn la durere.
Vrei, o, monahule, s nu fi prins n capcanele ascunse si subtiri ale diavolului? Roag-te
cu rugciunea mintii nencetat ctre Hristosul tu, din adncul inimii, pn la durere.
Vrei, o, monahule, s zdrnicesti vicleniile vrjmasului tu, satana? Roag-te cu
rugciunea mintii nencetat ctre Hristosul tu, din adncul inimii, pn la durere.
Vrei, o, monahule, s amgesti pe cel care se lupt totdeauna cum s te amgeasc cu
viclenia lui? Roag-te cu rugciunea mintii nencetat ctre Hristosul tu, din adncul
inimii, pn la durere.
Vrei, o, monahule, s te bucuri vznd osndirea vrjmasului tu, care ti-a rnit oarecnd
inima ta cu sgetile dorintei celei pctoase? Roag-te cu rugciunea mintii nencetat
ctre Hristosul tu, din adncul inimii, pn la durere.
Vrei, o, monahule, s sgetezi de fiecare dat pe cel care de fiecare dat te sgeteaz?
Roag-te cu rugciunea mintii nencetat ctre Hristosul tu, din adncul inimii pn la
durere.
Vrei, o, monahule, s arunci sgetile tale asupra vrjmasului tu nempcat, care nevzut
arunc sgetile lui asupra ta din adncurile ntunecate? Roag-te cu rugciunea mintii
nencetat ctre Hristosul tu, din adncul inimii pn la durere.
Vrei, o, monahule, s lovesti de moarte si s cutremuri puterea lui satana? Roag-te cu
rugciunea mintii nencetat ctre Hristosul tu, din adncul inimii, pn la durere.
Vrei, o, monahule, s iei cu asalt ostirile lui satana si s . iesi biruitor spre pomenire

vesnic? Roag-te cu rugciunea mintii nencetat ctre Hristosul tu, din adncul inimii,
pn la durere.
Vrei, o, monahule, s biruiasc si s ias victorios sufletul tu mpotriva cetelor tuturor
duhurilor celor rele? Roag-te cu rugciunea mintii nencetat ctre Hristosul tu, din
adncul inimii, pn la durere.
Vrei, o, monahule, nu numai s te arti nfricostor si temtor diavolului, ci s fii astfel cu
adevrat? Roag-te cu rugciunea mintii nencetat ctre Hristosul tu, din adncul inimii,
pn la durere.
Vrei, o, monahule, s fie frmitat fugind de la tine demonul desfrului? Roag-te cu
rugciunea mintii nencetat ctre Hristosul tu, din adncul inimii, pn la durere.
Vrei, o, monahule, cnd treci printre demoni s le orbesti ochii, precum orbeste cineva cu
fierul rosu ochii vrjmasului su, si astfel s treci mai departe nevtmat si nederanjat de
acestia? Roag-te cu rugciunea mintii nencetat ctre Hristosul tu, din adncul inimii,
pn la durere.
Vrei, o, monahule, s nseli mestesugirile cele viclene ale diavolului si s strivesti toat
rutatea lui ca si cu un ciocan gros? Roag-te cu rugciunea mintii nencetat ctre
Hristosul tu, din adncul inimii, pn la durere.
Vrei, o, monahule, s se team de tine demonii, precum se tem vrbiile de vultur si
animalele cu patru picioare de leu? Roag-te cu rugciunea mintii nencetat ctre
Hristosul tu, din adncul inimii, pn la durere.
Vrei, o, monahule, s pui pe fug pe vicleanul si nevzutul Amalic, adic pe diavol, si sl nimicesti? Roag-te cu rugciunea mintii nencetat ctre Hristosul tu, din adncul
inimii, pn la durere.
Vrei, o, monahule, s-L dobndesti pe Hristos n inima ta si s-L vezi prin vreun extaz
sau vreo dumnezeiasc vedere, dup putere? Roag-te cu rugciunea mintii nencetat
ctre Hristosul tu, din adncul inimii, pn la durere.
Vrei, o, monahule, s-ti descopere Hristos, Cel pe care nencetat l cercetezi si care
locuieste n tine, Fiul Unul nscut si Cuvntul lui Dumnezeu, pe cerescul Lui Printe si
Dumnezeu, pentru a-L ntelege n chip tainic? Roag-te cu rugciunea mintii nencetat
ctre Hristosul tu, din adncul inimii, pn la durere.
Vrei, o, monahule, s ntelegi c Hristos este bun, blnd, ngduitor si dulce pentru
prietenii Lui? Roag-te cu rugciunea mintii nencetat ctre Hristosul tu, din adncul
inimii, pn la durere.
Vrei, o, monahule, s ntelegi cum este mprtia lui Hristos? Roag-te cu rugciunea
mintii nencetat ctre Hristosul tu, din adncul inimii, pn la durere.

Vrei, o, monahule, s ameteasc mintea ta si s cad n extaz cugetul tu la cele pe care le

vede prin Harul lui Hristos, adevratul nostru Dumnezeu, adic, vrei, o, monahule, s
cazi n extaz si s te minunezi la cele pe care ti le descoper Hristos? Roag-te cu
rugciunea mintii nencetat ctre Hristosul tu, din adncul mimii, pn la durere.
Vrei, o, monahule, s vezi ce har luntric d Hristos robilor si? Roag-te cu rugciunea
mintii nencetat ctre Hristosul tu, din adncul inimii, pn la durere.
Vrei, o, monahule, s fii, pe de o parte, mpreun cu lumea si pe de alt parte s te lupti
mpotriva ei din adncul inimii, fr s stie oamenii c te lupti mpotriva ei? Roag-te cu
rugciunea mintii nencetat ctre Hristosul tu, din adncul inimii, pn la durere.
Vrei, o, monahule, s se afle trupul tu pe pmnt cu oamenii si, pe de alt parte, sufletul
tu s fie n cer mpreun cu ngerii lui Dumnezeu, adic s-L slveasc neobosit precum
ngerii? Roag-te cu rugciunea mintii nencetat ctre Hristosul tu, din adncul inimii,
pn la durere.
Vrei, o, monahule, s privesti n jos dar s gndesti cele de sus? Roag-te cu rugciunea
mintii nencetat ctre Hristosul tu, din adncul inimii, pn la durere.
Vrei, o, monahule, s te plimbi printre cursele diavolului si s nu cazi n acestea, precum
nu se las prins pasrea care zboar n aer n plasele pe care i le ntinzi tu pe pmnt?
Roag-te cu rugciunea mintii nencetat ctre Hristosul tu, din adncul inimii pn la
durere.
Vrei, o, monahule, s ametesti minile si nervii demonilor, precum ameteste albina de
fum? Roag-te cu rugciunea mintii nencetat ctre Hristosul tu, din adncul inimii, pn
la durere.
Vrei, o, monahule, s ntinzi curse nfricostoare si fr de greseal vrjmasului tu
nevzut? Roag-te cu rugciunea mintii nencetat ctre Hristosul tu, din adncul inimii,
pn la durere.
Vrei, o, monahule, s mprstii orice lucrare demonic n iad si s faci pe demoni s
grohie precum porcii la tiere, chinuiti n chip nevzut de puterea rugciunii tale?
Roag-te cu rugciunea mintii nencetat ctre Hristosul tu, din adncul inimii pn la
durere.
Vrei, o, monahule, s-Si afle odihn si locas n sufletul tu Duhul lui Dumnezeu, si
corabia sufletului tu s pluteasc fr pericol pe calea cea bun, mpreun cu Duhul lui
Dumnezeu? Roag-te cu rugciunea mintii nencetat ctre Hristosul tu, din adncul
inimii, pn la durere.
Vrei, o, monahule, s fii cu adevrat rob al lui Hristos, dup fgduinta ta, si s te
mngie n chip nevzut n ncercrile tale Hristos, ca un prieten al tu adevrat? Roag-

te cu rugciunea mintii nencetat ctre Hristosul tu, din adncul inimii, pn la durere.
Vrei, o, monahule, s ntelegi tu singur, prin descoperire dumnezeiasc cele ce sunt scrise
n Sfnta Scriptur despre Rai si despre iad? Roag-te cu rugciunea mintii nencetat
ctre Hristosul tu, din adncul inimii, pn la durere.
Vrei, o, monahule, s ntelegi cum omul, dac pzeste cele ce ne-a poruncit Hristos,
devine Rai ntelegtor, iar dac nu le pzeste devine iad ntelegtor? Roag-te cu
rugciunea mintii nencetat ctre Hristosul tu, din adncul inimii, pn la durere.
Vrei, o, monahuie, s vezi n tine nsuti cele ce sunt scrise n Sfnta Scriptur si s
ntelegi cu cuvnt de nenteles cele ce nu au putut s ne transmit prin scrisul lor
nvttorii Bisericii din pricina greuttii de ntelegere si a nltimii acestora? Roag-te cu
rugciunea mintii nencetat ctre Hristosul tu, din adncul inimii, pn la durere.
Vrei, o, monahule, s vezi dac ai primit Duh Sfnt n sufletul tu si s fii nstiintat dac a
fost scris numele tu n Cartea Vietii? Roag-te cu rugciunea mintii nencetat ctre
Hristosul tu, din adncul inimii pn la durere.
Vrei, o, monahule, s Se rstigneasc Hristos n inima ta, ca s te nvete cum s te
rstignesti si tu pentru lume si lumea pentru tine, cum spune dumnezeiescul Pavel:
"Lumea este rstignit pentru mine si eu pentru lume"? Roag-te cu rugciunea mintii
nencetat ctre Hristosul tu, din adncul inimii, pn la durere.
Vrei, o, monahule, s te pzeasc Harul Domnului de "orice lucru ce se petrece ntru
ntuneric" si s te nconjoare nevzut ngerii ceresti, mbrcati n vesminte albe ca
zpada? Roag-te cu rugciunea mintii nencetat ctre Hristosul tu, din adncul inimii,
pn la durere.
Vrei, o, monahule, s auzi cu urechile sufletului tu doxologiile ceresti si s ntelegi n
fapt, ntr-un fel anume, cum Il vei slvi tu pe fctorul tu, cnd te vei nvrednici de
mprtia Lui? Roag-te cu rugciunea mintii nencetat ctre Hristosul tu, din adncul
inimii, pn la durere.
Vrei, o, monahule, s ntelegi cum este mana cereasc, adic s ntelegi ct de preadulce
si de negrit este gustul lui Hristos, Domnul slavei? Roag-te cu rugciunea mintii
nencetat ctre Hristosul tu, din adncul inimii pn la durere.
Vrei, o, monahule, s ntelegi cum strlucesc sfintii n cer si cum sunt vesmintele lor?
Roag-te cu rugciunea mintii nencetat ctre Hristosul tu, din adncul inimii, pn la
durere.
Vrei, o, monahule, s ntelegi cum sunt comorile duhovnicesti ale sfintilor lui Dumnezeu
si cum se satur sfintii de slava Domnului? Roag-te cu rugciunea mintii nencetat ctre
Hristosul tu, din adncul inimii, pn la durere.

Vrei, o, monahule, s devii tu nsuti Rai ntelegtor al Domnului, adic s vezi n tine
nsuti toate bunttile pe care le are Raiul ntr-o clipeal de ochi n chip de nenteles,
adic vrei, o, monahule, s devii biseric Dumnezeului Celui viu si s ntelegi cum ai
devenit cu adevrat astfel? Roag-te cu rugciunea mintii nencetat ctre Hristosul tu,
din adncul inimii, pn la durere.
Vrei, o, monahule, s vezi prin descoperire dumnezeiasc cum este sufletul omului n
sine si s cazi n extaz minunndu-te de ntelepciunea lui Dumnezeu, pe care a artat-o n
suflet? Roag-te cu rugciunea mintii nencetat ctre Hristosul tu, din adncul inimii,
pn la durere.
Vrei, o, monahule, s izvorasc din inima ta, ca dintrun izvor, ruri de ap vie, adic
dumnezeiesti cuvinte si ntelesuri duhovnicesti? Roag-te cu rugciunea mintii nencetat
ctre Hristosul tu, din adncul inimii, pn la durere.
Vrei, o, monahule, s bea sufletul tu din acea ap vie pe care o d Hristos celor care l
iubesc si pzesc poruncile Lui, ca arvun a mprtiei Lui ceresti? Roagte cu rugciunea
mintii nencetat ctre Hristosul tu, din adncul inimii, pn la durere.
Vrei, o, monahule, s simti n gtul tu si pe limba ta cuvintele Sfintei Scripturi mai dulci
dect mierea, dup spusele proorocului: "Ca mierea sunt gtului meu cuvintele Tale si
mai dulci dect mierea gurii mele"? Roag-te cu rugciunea mintii nencetat ctre
Hristosul tu, din adncul inimii, pn la durere.
Vrei, o, monahule, s fii mngiat de buntatea Domnului si s guste sufletul tu Harul,
asa cum se ntmpl cu cei care tin poruncile sfinte ale lui Hristos? Roag-te cu
rugciunea mintii nencetat ctre Hristosul tu, din adncul inimii, pn la durere.
Vrei, o, monahule, s devii vas preaales al Harului lui Hristos, adic vas al Duhului Sfnt,
si s ntelegi c ai devenit cu adevrat un astfel de vas ales? Roag-te cu rugciunea
mintii nencetat ctre Hristosul tu, din adncul inimii, pn la durere.
Vrei, o, monahule, s devii mam si frate al lui Hristos, precum ne spune: "Mama Mea si
fratii Mei sunt aceia care ascult si mplinesc cuvntul lui Dumnezeu", adic, vrei, o,
monahule, s locuiasc n inima ta Hristos, nu trupeste, ci duhovniceste, si s te aib ca
mam si ca frate Hristos Insusi? Vrei, o, monahule, s ntelegi c ai devenit mam si frate
lui Hristos? Roag-te cu rugciunea mintii nencetat ctre Hristosul tu, din adncul
inimii, pn la durere.
Vrei, o, monahule, s fii cu adevrat monah, dup dorinta ta? Numai pe Hristos s-L
iubesti din inima ta, adic roag-te din inim totdeauna ctre Hristosul tu.
Vrei, o, monahule, s intri n cmara tezaurului lui Hristos, unde se afl cele care nu pot
fi explicate cu cuvinte omenesti si s vezi acolo cele n fata crora tace orice limb care
vrea s le descrie? Roag-te cu rugciunea mintii nencetat ctre Hristosul tu, din
adncul inimii, pn la durere.

Vrei, o, monahule, s-ti arate Hristos tainele mprtiei Sale dumnezeiesti, care ameteste
orice minte care vrea s le cugete? Roag-te cu rugciunea mintii nencetat ctre
Hristosul tu, din adncul inimii, pn la durere.
Vrei, o, monahule, ca Hristos, Cel pretutindeni prezent, adevratul nostru Dumnezeu, Cel
cercetat de tine nencetat, s te mngie mai presus de minte n orice suprare a ta si s te
cerceteze lin si binefctor cu Harul Su? Roag-te cu rugciunea mintii nencetat ctre
Hristosul tu, din adncul inimii, pn la durere.
Vrei, o, monahule, s ntelegi n fapt c aceast lucrare duhovniceasc a rugciunii mintii
si a inimii este coroana tuturor virtutilor si cea mai mare putere a sufletului tu si c fr
aceasta nu poate cineva s se nvredniceasc a vedea lucruri nevzute si duhovnicesti?
Roag-te cu rugciunea mintii nencetat ctre Hristosul tu, din adncul inimii, pn la
durere.
Vrei, o, monahule, s se topeasc de la tine precum fumul orice gnd viclean si s fie
puse pe fug de aceast miscare a lucrrii tale duhovnicesti toate ostirile demonice?
Roag-te cu rugciunea mintii nencetat ctre Hristosul tu, din adncul inimii, pn la
durere.
Vrei, o, monahule, s te lupte demonii mai mult dect pe toti oamenii, dar s nu aib
mpotriva ta nici un fel de trie si putere, ci n fata acestei lucrri dumnezeiesti a ta s se
socoteasc sgetile lor ca sgeti ale unui copil mic? Roag-te cu rugciunea mintii
nencetat ctre Hristosul tu, din adncul inimii, pn la durere.
Vrei, o, monahule, s se strice precum pnza de pianjen mestesugurile lui satana si s
poruncesti ca unor sclavi slujitorilor lui satana, adic demonilor? Roag-te cu rugciunea
mintii nencetat ctre Hristosul tu, din adncul inimii, pn la durere.
Vrei, o, monahule, s slbesti puterea celor care se lupt mereu cum s slbeasc puterea
sufletului tu si s rusinezi pe cei care caut mereu cum s fii tu rusinat n fata fpturilor
ceresti, pmntesti si a celor de dedesubt? Roag-te cu rugciunea mintii nencetat ctre
Hristosul tu, din adncul inimii, pn la durere.
Vrei, o, monahule, s se ascund de tine demonii, cnd te ntlnesc, pn cnd treci,
temndu-se de Harul Domnului care slsluieste ntru tine? Roag-te cu rugciunea
mintii nencetat ctre Hristosul tu, din adncul inimii, pn la durere.
Vrei, o, monahule, ca atunci cnd intri pe neasteptate si fr s vrei n mijlocul adunrii
satanice, unde sunt adunate cpeteniile demonilor, s-i biciuiesti cu numele Domnului,
att de tare nct neputnd s sufere n tcere tria durerilor, aceste cpetenii ale
demonilor Sa fac mare vaiet si plnset, jelind nenorocirea care a dat peste ei? Vrei, spun,
ca aceasta s se ntmple neaprat demonilor, vrjmasilor ti? Roag-te cu rugciunea
mintii nencetate ctre Hristosul tu, din adncul inimii, pn la durere.

Vrei, o, monahule, ca atunci cnd treci pe lng turnurile de paz ale demonilor (adic
acolo unde biruiesc cu usurint demonii si reusesc s strng multe trofee), vrei, spun, ca
tu s fii acolo cel care strnge trofee si biruinte strlucitoare? Roag-te cu rugciunea
mintii nencetat si fr odihn ctre Hristosul tu, din adncul inimii, pn la durere si
slbire.
Vrei, o, monahule, s-i tai (mental ntelege cele spuse) n buctele mici pe vrjmasii ti
nevzuti si neartati, cu sabia cu dou tisuri si foarte ascutit care este numele lui
Dumnezeu? Roag-te cu rugciunea mintii nencetat ctre Hristosul tu, din adncul
inimii, pn la durere.
Vrei, o, monahule, s sgetezi cu sgetile tale duhovnicesti inima lui lucifer si s arunci
fulgere nfricostoare asupra ostirilor iadului lipsit de har? Roagte cu rugciunea mintii
nencetat ctre Hristosul tu, din adncul inimii, pn la durere.
Vrei, o, monahule, s arunci foc arztor n casele demonilor, care se aprind ca paiele de
mnia Domnului? Roag-te cu rugciunea mintii nencetat ctre Hristosul tu, din
adncul inimii, pn la durere.
Vrei, o, monahule, s se team de tine demonii ca de un viteaz si vestit ostas al mprtiei
ceresti? Roag-te cu rugciunea mintii nencetat ctre Hristosul tu, din adncul inimii,
pn la durere.
Vrei, o, monahule, s scoti din pntecele iadului vreun suflet cu rugciunea ta? Roag-te
cu rugciunea mintii nencetat ctre Hristosul tu, din adncul inimii, pn la durere.
Vrei, o, monahule, s curg precum praiele din ochii ti lacrimile pentru Hristosul tu si
s se aprind mruntaiele tale de iubirea lui Hristos, din pricina creia s strigi cu putere
din inim ctre Hristosul tu, dup cuvntul proorocului, care spune: "Am strigat cu
putere din suspinul inimii mele"? Roag-te cu rugciunea mintii nencetat ctre Hristosul
tu, din adncul inimii, pn la durere.
Vrei, o, monahule, s nu lipseasca fericita ntristare din inima ta si lacrimile mntuitoare
de suflet din ochii ti, care nlbesc vesmntul sufletului tu si-l fac mai alb dect
zpada? Roag-te cu rugciunea mintii nencetat ctre Hristosul tu, din adncul inimii,
pn la durere.
Vrei, o, monahule, s-si afle pacea oriunde te-ai afla si oriunde ai locui, gndul la cele
sufletesti ale tale si s nu te chinuie constiinta ta pentru purtarea ta? Roag-te cu
rugciunea mintii nencetat ctre Hristosul tu, din adncul inimii, pn la durere.
Vrei, o, monahule, s-si aminteasc totdeauna de tine Dumnezeu si s te pzeasc cu
mijlocirea nevzut a sfintilor Si ngeri? Roag-te cu rugciunea mintii nencetat ctre
Hristosul tu, din adncul inimii, pn la durere.
Vrei, o, monahule, ca de la ntunericul care esti, adic de la starea aceea n care sufletul

tu este departe de mngierea lui Dumnezeu, s devii dintr-o dat lumin, adic s vezi
ntr-o clipeal, fr ntrziere, mngierea lui Dumnezeu n sinele tu? Roag-te cu
rugciunea mintii nencetat ctre Hristosul tu, din adncul inimii, pn la durere.
Vrei, o, monahule, s se plimbe cugetul tu n cele nevzute, n cele dumnezeiesti, n cele
ceresti si n cele duhovnicesti? Roag-te cu rugciunea mintii nencetat ctre Hristosul
tu, din adncul inimii, pn la durere.
Vrei, o, monahule, ca nu trupul tu n chip simtit, ci sufletul tu n extaz s cnte:
"Hristos a nviat!" atunci cnd sufletul tu a nviat din mormntul patimilor cu Harul lui
Hristos Cel nviat din morti, adic s devin sufletul tu neptimas cu ajutorul Domnului?
Vrei, spun, o, monahule, s vezi acest lucru n tine? Roag-te cu rugciunea mintii
nencetat ctre Hristosul tu, din adncul inimii, pn la durere.
Vrei, o, monahule, s vorbesti mpreun cu duhurile nevzute nu numai tainic, cu cugetul
tu, ci uneori s vorbesti si duhovniceste cu aceste duhuri nevzute, adic sufletul tu s
stea de vorb uneori cu duhurile nevzute ca si cnd ar vorbi duhurile nevzute ntre ele?
Roag-te cu rugciunea mintii nencetat ctre Hristosul tu, din adncul inimii, pn la
durere.
Vrei, o, monahule, s vezi cu ochii mintii Harul lui Dumnezeu ca pe un fulger care
fulger n sufletul tu, precum vezi cu ochii trupesti fulgerul care fulger peste nori?
Roag-te cu rugciunea mintii nencetat ctre Hristosul tu, din adncul inimii, pn la
durere.
Vrei, o, monahule, s fie mngiat duhul tu de Duhul lui Dumnezeu si s nu poat nici o
fptur, vzut sau nevzut, s te despart de Hristosul tu? Roag-te cu rugciunea
mintii nencetat ctre Hristosul tu, din adncul inimii, pn la durere.
Vrei, o, monahule, s vezi ct de frumos este Hristos "Cel mpodobit cu frumusete mai
mult dect fiii oamenilor"(Psalm 44, 3). Roag-te cu rugciunea mintii neincetat ctre
Hristosul tu, din adncul inimii, pn la durere.
Vrei, o, monahule, s vezi dumnezeiasca frumusete de necuprins cu mintea a Preasfintei
Maici a lui Iisus, a Dumnezeului Atottiitorul? Roag-te din inima ta pn cnd se va
zdrobi inima ta, adic pn la durere.
Vrei, o, monahule, s te priveasc cu dulceata ochilor Si Iisus si s te iubeasc Maica lui
Iisus si s te mngie Harul lor? Roag-te Hristosului tu cu inima zdrobit, adic roagte din inim pn la durere.
Vrei, o, monahule, s ti se arate Hristosul meu n chip de nenteles si s fi se arate Maica
lui Dumnezeu, Stpna ngerilor, Imprteasa arhanghelilor, bucuria tuturor sfintilor,
mretia, podoaba si buna mireasm a Raiului? Roag-te cu rugciunea mintii nencetat
ctre Hristosul tu, din adncul inimii, pn la durere.

Vrei, o, monahule, s fie atras sufletul tu de vederea frumoas a lui Iisus al meu si al
Preacuratei Stpnei mele, Nsctoarei de Dumnezeu si Pururea Fecioarei Maria, a fiicei
lui Dumnezeu si a Miresei dumnezeiesti celei nenuntite? Roag-te cu rugciunea mintii
nencetat ctre Hristosul tu, din adncul inimii, pn la durere.
Vrei, n sfrsit, o, monahule, privind sfnta icoan a Hristosului meu si a Maicii
Domnului, s verse ochii ti lacrimi preafierbinti? Roag-te cu rugciunea mintii
nencetat ctre Hristosul tu, din adncul inimii, pn la durere. Amin.

Vedenie preadulce a scriitorului despre aceast carte, dac a fost scris cu Harul lui
Dumnezeu
M-am sculat odat, ntr-o noapte, pe la miezul noptii ca s citesc canonul Sfintei
mprtsanii cu metaniile si s-mi fac rugciunile de Pregtire pentru Dumnezeiasca
Liturghie, dup "Ceea ce esti mai cinstit...". Pentru c n ziua precedent, seara, mi-am
ostenit trupul peste msur, dup care, mi-am silit si inima la rugciune peste msur,
pn la durere, am slbit att de mult n starea mea exterioar, ca si n cea luntric, nct
nu am mai putut nici s mnnc ceva de sear, ci am adormit asa, nemncat si slbit.
Pe la miezul noptii deci, sculndu-m din somn, slbiciunea inimii mele si a trupului erau
aceleasi - adic pieptul meu nc nu-si revenise din durerea pe care o suferise de silirea
rugciunii si nici trupul meu nu se odihnise de osteneala peste msur la care fusese
supus. De aceea, neputnd s stau n picioare, dup obicei, am stat jos, ndreptat cu fata
spre rsrit. Si asa stnd, lucram rugciunea, nu cu mult silire, din pricina pe care tocmai
am spus-o, ns nu fr durere nluntrul pieptului si fr suspine grele ale inimii. Ci,
avnd dureri, suspinam deseori din adncul fiintei mele, amintindu-mi de mult
mestesugita viclenie a demonilor, de nevrednicia mea si de toate celelalte datorii ale
mele, pe care totdeauna le datorez lui Dumnezeu si pe care nu le mplinesc nidodat cum
trebuie.
Am petrecut astfel aproape o or si am adormit asa cum sedeam. Si am vzut deodat n
vedenie unele lucruri tainice, pe care limba se ncurc si nu poate a le gri. Si unele din
acestea au plecat din amintirea mea de ndat ce mi-am venit n fire, pentru c erau prea
nalte si ntru totul de nenteles si de necuprins cu mintea. Altele, ns, cu toate c mintea
mea se roteste n jurul lor si nftisarea lor este ntiprit n cugetul meu, cu toate acestea,
spun, limba mea nu le poate povesti cu claritate si n amnunt, asa cum sunt ntiprite n
cugetul meu. Ins att ct ajunge cunoasterea mea scurt si ct poate limba mea barbar,
vorbesc si spun.
Am vzut, deci, n vedenie, pe Domnul nostru Iisus Hnstos, pe Arhiereul nostru mult
dorit si preadulce mbrcat n vesmnt arhieresc si slujind dup rnduiala Bisericii
noastre. Dar si Hristos nsusi si vesmntul Lui arhieresc mi se nftisau ca ceva cu totul

de necuprins cu mintea.
Eu, cel din urm, si duhovnicul meu slujeam mpreun cu Hristos, dar Hristos era Cel
care, n chip de nenteles aducea si Se aducea jertf. Deoarece Hristos nsusi, desi noi
slujeam mpreun cu El, cu toate acestea, spun, El era svrsitorul. Slujea mpreun cu
noi si un diacon care, atunci cnd pomenea numele crestinilor, plecndu-si capul spre
Hristos - sau mai bine si mai pe fat s spun precum proorocul: "Pleac, Doamne,
urechea Ta si m auzi"; plecndu-Si Hristos urechea ctre diacon, a spus: "S aib si
acestia parte mpreun cu Mine n mprtia Mea". Dar pe diacon n-am putut s-l cunosc
cine era. Din obstea staretului meu, ctiva erau de fat la Liturghie, dintre care si doi frati
(pe care i cunosteam foarte bine), ale cror fete erau ca fetele ngerilor si strluceau de
Harul lui Dumnezeu. Raze strlucitoare si aurii ieseau din fetele lor. Schima lor si crucea
pe care o tineau n mini, erau mai strlucitoare dect fulgerul. Iar mbrcmintea lor, nu
pot s spun n cuvinte cum erau, nici chiar dac asa avea limba ngerilor. Dar n mintea
mea stricat si n cugetul meu rvsit este ntiprit nftisarea slavei si a frumusetii
acestor vesminte.
Eu, de ndat ce am vzut c vesmintele acestora si Harul si slava fetelor lor ntreceau cu
mult orice minte si orice cugetare omeneasc, m-am minunat si sufletul meu a prins mare
evlavie pentru ei, ca pentru dumnezeiestii ngeri si prietenii lui Hristos. Iar camilafca lor
era de multe ori mai alb dect zapada.
In timpul Dumnezeiestii Liturghii, staretul meu era coplesit de o bucurie nespus si
veselia inimii lui se revrsa pe fata lui. ns inima mea fiind cuprins de evlavie, nc de
la nceputul Liturghiei, eu plngeam ntr-una de bucurie si m lsam coplesit de dulceata
nemsurat a sufletului. Vznd n fata mea pe preadulcele Iisus, Cel mai preusus de
orice dulceat, plngeam bucurndu-m si minunndu-m totodat, deoarece m
nvrednicisem s gust din preadulcea vedere si artare a lui Iisus, Stpnul meu si
Dumnezeul meu, pe care demult sufletul meu o dorise si pentru care ardea inima mea,
cutnd-o cu suvoi de lacrimi.
Cnd L-am mbrtisat, la preacuratul si multdoritul Lui piept, am simtit n cele dinluntru
ale mele Duhul Cel Sfnt ("Si Duh nou nnoieste ntru cele dinluntru ale mele", cum
spunea David), care mi nclzea duhul si inima si mai mult n iubirea lui Iisus nsusi si
m fcea s m topesc n ceasul acela, precum se topeste ceara, de evlavia ce eram
cuprins, care slta n inima mea, ca ceva viu si fcea ochii mei s verse lacrimi dulci si
multe n fata lui Iisus, ca dou izvoare rcoroase si dulci.
Lund eu atunci ceva curaj din toate acestea, mi-am deschis necurata mea gur si am spus
cu smerenie lui Hristos, vrsnd lacrimi: "Pomeneste-m, Doamne, ntru mprtia Ta".
Si am auzit limba lui Iisus, mai dulce dect zahrul si dect mierea mai ndulcitoare: "S
fie asa cum ai spus" (O dumnezeiescul! o, preaiubitul!, o preadulcele Tu glas pe care l-a
vorbit cea ntru totul adevrata Ta gur, Hristoase al meu!). Am spus, iarsi, cu toat
evlavia ctre Stpnul meu Hristos: "Iart-m, Doamne, c ndrznesc s vorbesc putin n
fata Ta, s spun cteva lucruri pe care de mult doream s Ti le spun". Si mi-a spus

Mntuitorul: "Vorbeste cu curaj, de nimic temndu-te".

Atunci i-am spus cu mult smerenie si cutremurare: "Spune-mi, Doamne, crticica aceea
a mea smerit, pe care am scris-o despre rugciunea mintii, am scris-o cu Harul Tu sau
nu?" Si Acesta mi-a rspuns: "Da, cu Harul Meu a fost scris." Atunci, am spus iarsi eu:
"Dup ce s nteleg, Doamne, c a fost scris cu Harul Tu?" Mi-a spus Mntuitorul:
"Din evlavia de care esti cuprins atunci cnd scrii". Iarsi am spus eu: "si cum este
aceasta, Doamne? Deoarece uneori, cnd scriam, atta evlavie mi venea, nct curgeau
suvoi lacrimile din ochii mei. Alteori ns, eram cuprins de prea putin evlavie, nct
numai ce se umezeau un pic ochii mei de la aceasta." Mi-a spus Mntuitorul: "Atunci
cnd, scriind erai coplesit de evlavie si de lacrimi, Duhul Meu Cel Sfnt era cel care ti
vorbea. Cnd, scriind, erai numai putin cuprins de evlavie, atunci era cercetarea Harului
Meu, care, atunci cnd se lua de la tine, nceta deodat si evlavia. De aceea nu mai puteai
s scrii cu libertatea mintii, cu toate c doreai. Iar dac scriai ceva, scriai fr dulceata
duhovniceasc a cugetului, de aceea te si opreai" Am spus iarsi eu: "Spune-mi, Doamne,
de ce uneori vedeam cu ochii mintii nenumrate ntelesuri duhovnicesti, pe care vzndule doream nespus s le scriu toate cu mult rvn, dar nu puteam s le duc toate, ci numai
foarte putine din acestea puteam tine, pe care le si nsemnam? Celelalte, cu toate c le
vedeam cu ochii mintii, mintea mea nu putea s le pstreze si s le pun n scris; si din
pricina aceasta aveam mare suprare"
Mi-a spus Mntuitorul: "Atunci cnd Eu ti artam n vedenie nenumrati porumbei albi
ca zpada, al cror numr era ca nisipul mrii, iar tu prindeai numai putini, pe cei care
zburau n jurul tu, si te bucurai pentru cei pe care i prindeai, dar te ntristai deoarece nu
puteai s prinzi mai multi. Din porumbeii aceia pe care i prindeai, att am binevoit Eu s
nsemnezi despre rugciunea mintii, ct poate firea uman s pun n lucrare. Ceilalti
porumbei,pe care numai i vedeai, dar nu-i puteai prinde, artau ntelesurile acelea pe care
am binevoit s nu fie nsemnate despre rugciunea mintii, care sunt cu putint omului
numai s le vad si s le doreasc, dar nu si s le mplineasc". Am spus iarsi eu: "Si de
ce, Doamne, uneori, unele preadulci ntelesuri se roteau n jurul mintii aproape-aproape,
precum se roteste vulturul desupra unui loc unde vrea s se aseze, si dintr-o dat, cnd
credeam c sunt gata s se lipeasc de minte, se fceau nevzute, precum si vulturul
uneori cnd se pregteste s se aseze, se nalt deodat mult n aer si zboar unde vrea?"
Mi-a spus Mntuitorul: "Nu stii, atunci cnd vedeai porumbeii, unii dintre ei, numai ce-i
vedeai un pic aproape de tine, se nltau drept n sus, n aer, si nu-i mai vedeai sau nu stii
c judectile mele sunt adnc de neptruns?" Am spus iarsi eu: "Doamne, cnd mi
artai acei nenumrati porumbei am vzut si un ru, care se vedea ca iesind din mijlocul
pmntului si curgea ncet-ncet, cu o liniste prea minunat. Ctiva porumbei care zburau
deasupra rului loveau cu aripile lor apele rului ca si cnd se bucurau si se jucau. Ce
nsemna, Doamne, acel ru si ceea ce fceau porumbeii?" Mi-a spus Mntuitorul: "Acel
ru nseamn evlavia vesnic, care izvorste din acele inimii care ajung la iubirea Mea.
Iar ceea ce fceau porumbeii arat bucuria cu care se bucur Harul Meu de inima zdrobit
si coplesit de evlavie sfnt". Am spus iarsi eu: "Ce este aceasta, Doamne? Uneori simt
c izvornd din inima mea unele ntelesuri; iese n acelasi timp de acolo si o mngiere
foarte vie, care n chip negrit mngie cugetul meu, asa cum l mngie pe cltorul ars
de arsita verii aerul acela rcoros care iese de acolo de unde ies vnele apelor". Mi-a spus

Mntuitorul: "Aceasta este ceea ce am spus Eu n Evanghelia Mea: "Cel care crede n
Mine, ruri de ap vie vor curge din pntecele lui"". Am spus iarsi eu: "De ce, Doamne,
uneori, cnd dorm, simt n inima mea fierbere si iarsi o fierbere, cnd a Numelui Tu
Dumnezeiesc, pentru c inima mea spune singur "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui
Dumnezeu, miluiestem"; cnd a preaslvitului nume al Preacuratei Tale Maici, deoarece
spune iarsi inima mea singur: "Nsctoare de Dumnezeu, Fecioar, bucur-te cea plin
de har, Marie, Domnul este cu tine. Binecuvntat esti tu ntre femei si binecuvntat este
rodul pntecelui tu, c ai nscut pe Mntuitorul sufletelor noastre"?" Mi-a spus
Mntuitorul: "Cnd simti c n somn fierbe de la sine n inima ta si n gura ta rugciunea
mintii, cnd a Numelui Meu, cnd a Preacuratei Mele Maici, s stii c n ceasul acela
urmeaz s fii cercetat de mine sau de Preacurata Mea Maic. Atunci, Harul Meu, care
pzeste inima ta, ti misc inima pentru a o pregti s primeasc cercetarea Mea sau a
Maicii Mele. Asa cum fac oamenii mpratului, care pzesc vreo tar a mprtiei si care,
atunci cnd sunt anuntati c urmeaz s vin mpratul sau mprteasa n tara aceea,
nstiinteaz toat tara si-i ndeamn pe toti s se pregteasc si s ias n ntmpinarea
mpratului sau a mprtesei, dup cum s-a ntmplat de multe ori si n inima ta. Si
iarsi, tot n tara aceea unde stau oamenii mpratului, atunci cnd afl c dusmani ai
mpratului au nvlit asupra trii aceleia cu mult dusmnie, pe fat sau n ascuns, voind
s supun tara aceea si s stpneasc ei peste ea, oamenii mpratului sun alarma si
adun pe toti cettenii trii s lupte cu toat puterea lor mpreun si s se opun pn la
moarte trdtorilor si dusmanilor mpratului, pe unii dintre acestia ucigndu-i, pe altii
pedepsindu-i cu pedepse nfricostoare, pn cnd vor reusi s-i alunge, dup cum s-a
ntmplat de multe ori si cu tine, cu Harul Meu". Atunci eu am spus: "Doamne, deoarece
din toate acestea am fost ncredintat c cele nsemnate n aceast smerit carte a mea sunt
de la Harul Tu, Te rog primeste s Ti-o nchin Tie ca fiind a Ta si ce vei dori Tu, aceea
s faci cu ea". Mi-a spus atunci Mntuitorul: "Nu te ngriji n de aceasta, adic acum
ascunde-o si cnd voi dori Eu o voi trimite din Muntele acesta". Acestea spunnd,
Mntuitorul nu S-a mai artat, fcndu-Se nevzut din fata mea. Si n timp ce cercetam
eu cele spuse, aflndu-m nc n vedenie, iat, aud un glas asemntor, la dulceat cu un
glas de nger, iar la ton si la putere ca glasul multor oameni vorbind cu putere.
Intorcndu-m, iat, vd pe staretul meu, care cnta singur cu glas mare si cu nemrginit
dulceat n glas ca un nger al Domnului: "Bucur-te, us a Domnului prin care nu se
trece, bucur-te, zid si acopermnt al celor care alearg la tine, bucur-te, liman
netulburat, cea care ai nscut n trup pe Fctorul tu si Dumnezeu, nelipsit rugndu-te
pentru cei care slvesc si se nchin nasterii tale".
Si cu acest cuvnt mi-am venit si eu n sinele meu din vedenie si n-am putut n ziua aceea
s opresc inima mea din trezvia sfnt care o coplesea cnd si amintea de vedenia care
mi s-a artat. Iar Dumnezeului nostru slav, putere, laud si nchinare, acum si pururea si
n vecii vecilor. Amin.