Sunteți pe pagina 1din 13

Credinciosul ortodox roman sarbatoreste praznicul Sfantului Vasile cel Mare nu numai la biserica, in ziua de 1 ianuarie si 30 ianuarie (odata

cu Sfantul Grigorie Cuvantatorul de Dumnezeu


si Sfantul Ioan Gura de Aur), ci si la el acasa, impodobind seara ajunului si dimineata Sfantului Vasile cu frumoase datini si colinde. Atat in sarbatorirea bisericeasca cat si in cea populara
se afla acelasi prilej de bucurie duhovniceasca, de inaltare sufleteasca si de infratire intre credinciosi, prin mijlocirea si trairea slujbelor bisericesti si a frumoaselor traditii si datini stramosesti.

Cum apare Sfantul Vasile cel Mare in constiinta si evlavia credinciosilor nostri? Este interesant de observat ce spun colindele in aceasta privinta. Icoana Sfantului Vasile cel Mare ne apare cu
totul originala in viziunea colindelor romanesti. Fara a neglija elementele biografice si istorice ale sfantului, si fara a contrazice erminiile in privinta reprezentarii, iconografice, colindele ne
infatiseaza pe Sfantul Vasile cel Mare cu totul familial duhului ortodoxiei noastre populare, umanizat si transfigurat de aureola sfintenie, crescut si asimilat spatiului nostru dreptcredincios.

Daca tinem seama de legaturile istorice, reale, pe care Sfantul Vasile le-a avut cu tinuturile noastre, de molitfele sale, atat de mult apreciate de credinciosii nostri, de Liturghia care-i poarta
numele si de sinaxarul sau, ne dam si mai bine seama de deosebita pretuire de care se bucura Sfantul in sanul poporului nostru dreptcredincios.

Cele mai multe colinde despre Sfantul Vasile cel Mare se gasesc in Muntenia, mai putine in Moldova si aproape deloc in Transilvania. Acest, fapt sta in legatura directa cu zona de influenta a
Sfintului in partile noastre, probabil chiar din titmul vietii sale.

Si acum, sa lasam colindele sa depene singure, amintirile si laudele credinciosilor romani inchinate marelui Ierarh.

Chiar din seara Sfantului Vasile se aud urarile:

"Asta seara-i seara mare


Seara Sfantului Vasile...
Seara Sfantului Vasile
Sa va fie el cu bine
Si noua si Dumneavoastra...
Seara Sfantului Vasile
Sa va fie tot spre bine
La multi ani cu sanatate
S-aiba si plugarii parte...
Sfant Vasile cel frumos
Sa va fie de folos...
Seara Sfantului Vasile
Fie-va, gazde, cu bine
La multi ani cu sanatate
Si spor mare la bucate...
Sfant Vasile intr-ajutor
La multi afli cu sanatate..."

sau:

"Sa va fie de bine


Cu ziua de maine
Cu Sfantul Vasile
Si cu Anul nou..."

Satul intreg freamata de emotie, primind, la ferestre, in tinde si in odai, pe colindatorii Sfantului Vasile. "Dintre toate serile de peste an - zice Parintele Simion Florea Marian- cea mai bogata
in datine si in credinte, cea mai misterioasa si totodata una din cele mai placute pentru poporul roman este seara Sfantului Vasile sau a Anului nou". De aceea, in randul sfintilor, marele
ierarh capadocian este asezat, atat de scrierile haghiografice, cat si de evlavia credinciosilor nostri, la loc de frunte. In aceasta privinta, colindele romanesti ne stau de marturie. Credem ca nu
este deloc lipsit de interes sa aratam aici cateva exemple de ierarhizare populara a sfintilor, luate chiar din colinde. In felul acesta vom descoperi si locul ocupat de Sfantul Vasile. Iata cum este
prezentata o asemenea ierarhizare intr-o "colinda de Sfantul Vasile":

"Sub aripa cerului


La umbrita marului
Este-un scaunel de prun.
Dar in scaun cine sade?
Sade bunul Dumnezeu,
Sade batranul Craciun;
Dupa batranul Craciun,
Sade Sfantul Sfant Stefan;
Dupa Sfantul Sfant Stefan,
Sade Sfantul Sfant Vasile;
Dupa Sfantul Sfant Vasile,
Sade Sfantul Sfant Ion;
Dupa Sfantul Sfant Ion,
Sade Sfantul Sfant Ilie;
Dupa Sfantul Sfant Ilie,
Sade toti sfintii la rand..."

Aceasta ierarhizare, nu este intamplatoare, deoarece se repeta si in alte colinde. De data aceasta sfintii nu mai stau la sfat cu Dumnezeu, ci sunt pomeniti cu alta imprejurare. Din picaturile a
noua luminari, ce ard in varful a noua meri se formeaza, spune colindul, un raulet:

"Dar in el cine se scalda?


Scalda-se Sfantul Craciun,
Scalda-se Sfantul Vasile,
Scalda-se Sfantul Ion.
Se scaldara
Se imbracara,
Cu vestmant
Pana-n pamant,
Ce n-am vazut de cand sunt..."

In alta varianta, din cele noua picaturi se formeaza un pariu de vin si mir. In el se scalda Mos Craciun. Dar mai jos de "dumnealui"...

"Se scalda si Sfant Vasile,


Se scalda, se iordaneste
Si-n vestmant se primeneste.
Si vestmantu-i mohorat
Lungu-i, lat pana-n pamant.
Mai jos de dumnealui
Se scalda sfintii, marunti..."

Fireste, aceasta ierarhizare populara a fost sugerata credinciosilor de chiar ordinea sarbatorilor de Craciun, Anul Nou si Boboteaza. Asa cum se si cuvine, si cum ne invata sfanta noastra
Biserica, in frunte sta Bunul Dumnezeu, izvorul sfinteniei. Urmeaza Craciunul, adica Nasterea Domnului, apoi Sfantul Stefan, primul mucenic crestin, Sfantul Vasile si Sfantul Ion
Botezatorul. Exact ca in calendarul nostru ortodox. Asa se explica de ce Sfantul Vasile cel Mare apare dupa "Sfantul Craciun" si Sfantul Stefan, si inaintea Sfantului Ion Botezatorul.

"Vestmantul mohorat", din colinda citata mai sus este in deplin acord cu firea austera, severa cu sine insusi, a Sfantului Vasile, dupa cum este prins, de altfel, si de zugraveala bisericilor si
icoanelor crestine, rasaritene.

Dar colindele religioase romanesti ne prezinta pe Sfantul Vasile si in alte vecinatati inalte de sfintenie, ocupand un loc de cinste alaturi de Sfantul Petre, stind de-a dreapta Maicii Domnului,
sau locuind chiar in aceeasi casa cu Dumnezeu.

Dupa predaniile sfintei noastre Biserici, in cetele sfintilor, Sfantul Vasile cel Mare este oranduit in ceata Ierarhilor. Credinciosii ortodocsi romani, urmand ierarhizarea lor intima, populara, a
sfintilor, aseaza pe Sfantul Vasile, alaturi de chiar ucenicii Domnului, de Sfintii Apostoli. Colindele ni-l infatiseaza, totdeauna, impreuna cuSfantul Petru:

"In curtea divanului


Mare masa Domnului
Dar la masa cine sade?
Sade Petre, Sfantul Petre
Si cu marele Vasile,
C-a lui e ziua de maine..."

sau:

"Cine-i-n curtea lui Ioan?


Este unul Sfantul Petre
Si unul Sfantul Vasile
Sa-i cantam ziua de maine..."

Dar nu numai atat. In evlavia credinciosilor si a colindatorilor, Sfantul Vasile sta de-a dreapta Maicii Domnului, dupa cum ne incredinteaza colindul urmator:

"Sade Maica Precista


Cu toti sfintii langa ea.
Dar in dreapta cine sade?
Sade Sfant Vasile, sfant..."

Astazi, de evlavia credinciosilor, dupa Mos Craciun si Sfantul Stefan, alaturi de Sfantul Petru si de-a dreapta Maicii Domnului, Sfantul Vasile cel Mare se bucura de toata cinstirea noastra, ca
unul care prin viata sa sfintita si-a agonisit cinstea de a locui, spun colindele, in aceeasi casa cu Dumnezeu.

Tot colindand, vestitorii Nasterii Domnului si ai Anului nou nimeresc la niste case "nalte albe si frumoase":

"Dar in ele cine sade?


Dumnezeu cu Sfant Vasile..."

In alte colinde Sfantul Vasile sta in acelasi scaun de judecata cu Dumnezeu si judeca pe Vasilca:

"Dar in scaun cine sade?


Sade bunul Dumnezeu
Si cu Sfantul Sfant Vasile
Si judeca pe Vasilca..."

Credinciosii ortodocsi romani cinstesc pe Sfantul Vasile si datorita faptului ca a scrisSfanta Liturghie care ii poarta numele. Colindele romanesti inregistreaza si acest fapt insemnat din viata
Sfantului in versurile urmatoare:

"Iesi (cutare) pana afara


Sa vezi curtea vinecioara;
Nu e curte vinecioara,
Ci vreo doi, trei, sfinti de-ai sai:
Unul e Sfantul Vasile,
Care scrie Liturghie
Cu condei de Vinetie..."

Semnalarea acestui amanunt important din biografia Sfantului, dovedeste din partea credinciosilor nostri, nu numai dragostea lor, ci si cunoasterea vietii si a operelor marelui ierarh capadocian.
Aceasta cunoastere a fost prilejuita, in primul rand, prin intermediul frumoaselor slujbe si cantari bisericesti din cultul ortodox.

Dar colindele religioase romanesti ne dezvaluie, intr-o forma deosebit de originala, si alte infatisari si trasaturi sufletesti ale marelui ierarh capadocian. Cine citeste cu atentie viata minunata a
Sfantului Vasile, isi poate da seama de ecoul starnit in randurile credinciosilor de aceasta lectura pioasa, adevarata merinde duhovniceasca pentru suflete, dar si pentru imaginatia populara.

Asa se explica de ce Sfantul Vasile apare in constiinta crestinilor ca un mare sfant luptator impotriva duhurilor necurate si ca un mare iubitor si impartitor de dreptate. Chipul acesta de luptator
si de judecator este zugravit, in colinde, intr-un mod surprinzator de original. In iconografia ortodoxa, in zugraveala bisericilor, Sfantul Vasile nu este reprezentat ca un sfant militar,
ca Sfantul Gheorghe de pilda. Colindele ni-l infatiseaza insa pe Sfantul Vasile si ca pe un sfant militar, calare pe un cal plin de spume, inarmat cu ghioaga si arcul stramosesc. Acest lucru isi

are explicatia, credem noi, intr-o contaminare a colindei cu balada. Se stie ca acesta doua stiluri sunt apropiate. Cercetatorii pot pot urmari motive de balade in colinde, si invers. Amintim, in
treacat, de Miorita. Fragmente intregi din aceasta balada nemuritoare se gasesc si in colinde. Exista deci imprumuturi de motive in genurile de creatie populara apropiate. In cazul nostru, chipul
luptatorului si al judecatorului este redat in colinde aproape la fel ca si in balade. Numai ca in colinde eroul nu mai este ca in balade, panduru, sau haiducul, ci sfantul. Sfantul se lupta pentru
desavarsirea sa si a aproapelui, pentru sfintenia si pentru dreptatea lui Dumnezeu in lume.

Iata un colind din regiunea Ploesti. Gazda se uita pe fereastra:

"Si-l vazu pe Sfant Vasile


Pe-un cal negru, alb in spume
Si cu ghioaga franta-n mina.
Eu cu Iuda m-am batut;
M-am batut si l-am batut;
Tot Iuda m-a biruit;
Mi-a luat luna cu lumina
Si soarele cu lumina
Si campul cu florile
Si cerul cu stelele.

- Taci, Vasile, Sfant Vasile,


Ca-i trimite pe Ilie
Cu traznet si cu manie."

Am aratat mai sus cum Sfantul Vasile, in ierarhizarea populara a sfintilor, este asezat alaturi de Sfantul Petru. Iata cum Sfantul Vasile este incarcat chiar cu atributele Sfantului Petru de portar si
pazitor al raiului. In aceasta ipostaza Sfantul Vasile se lupa cu Iuda. De fapt, credem ca poporul, in colindul pomenit, face aluzie la insusirile de mare luptator si aparator al dreptei credinte, de
care a dat dovada Sfantul Vasile.

Prin rapirea stralucirii soarelui si lunii, precum si a obiectelor sfintite din rai se intelege pierderea harului dumnezeiesc in urma caderii in pacatul stramosesc.

Imaginea Sfantului Vasile calare, proprie in iconografia bisericeasca mai mult Sfantului Gheorghe, o mai gasim si in alte colinde. De pilda, Sfanta Fecioara sade intr-un leagan impletit in sase
vite, coase si:

"Se uita-ntre icoane,


Ca vine Sfantul Vasile
Pe-un cal negru, plin de spume."

sau:

"Iata vine Sfant Vasile


Pe-un cal negru, alb in spume,
Cu sulita-n mana dreapta,
Scaunel de judecata,
De judeca florile
Ce-au facut miroasele.
Numai floarea soarelui
Si cu spicul graului
Sed in poarta raiului."

Iata-l pe Sfantul Vasile judecatorul florilor. Faptul, nelipsit de gingasie si gratie, merita retinut si precizat. Sa mai dam, insa, cateva exemple.

"In seara de Sfant Vasile


Cate flori sunt pe pamant
Toate merg la juramant
Numai floarea Pastelui
Sade-n poarta raiului
Si judeca florile..."

sau in alta colind:

"Seara Sfantului Vasile,


Pe poteca lunecoasa
Nemerii la asta casa.
Dar in ea cine-mi se afla?
Sfant Vasile, Sfant Vasile.
Si judeca pamantul,
Pamantul si cu cerul,
Pamantul cu florile
Si cerul cu stelele..."

De data aceasta suntem pusi de colinde in fata unei probleme nu tocmai asa usor de rezolvat: Sfantul Vasile ne apare ca judecatorul cosmosului, intelegand pamantul cu florile si cerul cu
stelele. Judecata are loc in seara de Sfant Vasile.

Avem inaintea ochilor, o judecata de proportii cosmice, o adevarata "eshatologie-cosmica". Nu numai omul trebuie sa dea socoteala de faptele sale, cum sunainvatatura crestina, ci, dupa
credinta populara exprimata in colinde, natura intreaga (pamantul cu florile si cerul cu stelele) este chemata la judecata.

Legatura intre om si firea inconjuratoare nu se sfarseste astfel pe planul acesta natural, ci apare, desigur transfigurata, si pe planul spiritual.

Cu alte cuvinte, si natura este inzestrata cu anumite potente spirituale, pe care trebuie sa le implineasca, fiind, intr-un fel sau altul, raspunzatoare de insusirea sau pierderea lor.
Fireste, energiile necreate ale lui Dumnezeu se revarsa si asupra naturii, nu numai asupra omului. De altfel, omul are misiunea ca prin munca lui sa sfinteasca natura inconjuratoare. La

randul ei, natura este constransa sa nu cada in paragina, sa nu-si piarda "miroasele", adica posibilitatile, mai precis, calitatile ei superioare. Desigur, de acest lucru este responsabil omul, in
primul rand.

Dar sa revenim. Departe de noi gandul de a da o legitimitate dogmatica credintei populare. La judecata de apoi se prezinta numai omul. Posibilitatea unei judecati de apoi de proportii cosmice
este deci exclusa de eshatologia ortodoxa, nu insa si de imaginatia populara.

Cum ramane atunci cu credinta populara? Raspunsul la aceasta intrebare este legat de felul cum a fost asimilata de poporul dreptcredincios cultura biblica, si mai ales invatatura crestina
ortodoxa. Poporul nostru dreptcredincios isi insuseste corect eshatologia crestina, dar nu se margineste numai la atat, ci o extinde de la om la cosmosul intreg. Este aici o depasire, o largire a
perspectivelor eshatologice crestine, ceea ce dovedeste din partea credinciosilor nostri un dezvoltat simt eshatologic.

Pericliteaza, oare, aceasta depasire, dogma ortodoxa? Raspunsul este categoric: nu. Aceasta viziune eshatologica nu este in stare sa genereze vreo schisma in cadrul ortodoxiei noastre
populare, neavand nici o paternitate, ea pierzindu-se in anonimat. Aceasta viziune poate fi socotita cel mult un joc al imaginatiei populare, o apocrifa pioasa pe marginea credintei celei
adevarate .

O nedumerire se iveste, insa, cu privire la persoana judecatorului. Cine investeste pe marele ierarh capadocian cu aceasta putere?

Noi stim ca la sfarsitul lumii, atunci cand va fi "coada veacului", cum spun colindele, omenirea va fi judecata de Domnul nostru Iisus Hristos, insotit de cei doisprezece ucenici ai Sai.

Nedumerirea formulata mai sus poate fi explicata numai prin marea incredere pe care credinciosii nostri o acorda Sfantului Vasile. Faima autoritatii sale, prestigiul sau moral, identificarea
absoluta cu virtutea dreptatii, au constituit temeiurile pentru investirea Sfantului Vasile cu aceasta virtute suprema.

Desigur, de aici nu se poate trage concluzia ca Sfantul Vasile cel Mare sau credinciosii nostri uzurpa dreptul de judecator al Mantuitorului si al Apostolilor Sai. Nu. Concluzia este alta si ea
se refera la insemnatatea deosebita de care se bucura Sfantul Vasile in ochii credinciosilor nostri.

De altfel, Sfantul Vasile cel Mare nu apare ca judecator al oamenilor, ci colindele ni-l arata in primul rand ca impartitor de dreptate in lumea delicata a florilor. Ierarhul capadocian indeplineste
aceasta calitate de judecator - nu ca estet, ci ca sfant. Credinciosii nostri ilustreaza astfel insusirile morale ale Sfantului, printr-un fapt plin de gratie, ca acela al judecatii florilor, ceea ce ne arata
ca personalitatea Sfantului Vasile se implineste nu numai sub categoria severului si austerului, ci si sub aceea a frumosului.

Sfantul Vasile cel Mare mai este reprezentat de colinde si ca plugar, ca agricultor

Se stie ca de ziua Sfantului Vasile, copiii si flacaii romani merg din casa in casa cu "plugusorul" sau cu "plugul cel mare". Datina este indeajuns de cunoscuta pentru a insista acum asupra
detaliilor etnografice. Originea datinei nu este insa lamurita, definitiv. Vechimea ei trece de pragul crestinismului. Caracterul ei agrar ne determina sa o legam de sarbatoarea batranului Saturn,
care, la origine era considerat ca zeu al semanaturilor. Nu este exclusa posibiliatea ca aceasta datina sa fie chiar autohtona si sa reprezinte o actiune magica privitoare la menirea unui an nou
pricopsit in roade, si cereale bogate. Venind in contact cu datina romana inchinata lui Saturn, datina autohtona s-a pastrat, insa cel care ara si seamana acum este "Badica Traian" cuceritorul
Daciei, a carui amintire a ramas pana astazi in, multe din plugusoarele noastre.

"Dar in necontenita curgere a vremurilor, stravechea datina agrara a suferit o noua schimbare, esentiala, din partea crestinismului. In forma aceasta, transformata de crestinism, am mostemit-o
noi, romanii. Din cuprinsul datinei au disparut sensurile magice. Se cunoaste rostul graului si al painii in crestinism. Tocmai pe acest rost este axat plugusorul crestin. Colindatorii, plugarii cei
mititei, izvodesc la ferestrele gazdelor o adevarata poveste a painii. De la arat si semanat si pana la cules si macinat, sunt trecute in revista, toate fazele muncii agricole a graului. Dar cel care
ara si seamana nu mai este batranul Saturn de odinioara si nici chiar "Badica Traian". Pe coarnele plugului apasa acum, cu tarie, Sfantul Vasile cel Mare...

Iata cum rostesc micutii colindatori:

Intr-o zi de dimineata
S-a sculat Sfantul Vasile !
Si-a plecat la arat
Cu plug cu doisprezece boi...

Sau: A venit Sfantul Vasile intr-o sfanta joi


Cu plugu cu doisprezece boi
Sa are campul in crucis si curmezis...

Intr-un plugusor din Moldova, Sfantul Vasile tocmeste pe un baiat din sat la arat. Venind la camp cu demincare, Sfantul Vasile a gasit plugul stricat. Necajit, Sfantul Vasile drege fiarele plugului,
la fierar, apoi:

Sfantul Vasile cel Mare este asezat in colinde dupa Mos Craciun, langa Sfantul Petru, de-a dreapta Maicii Domnului sau locuind chiar in aceeasi casa cu Dumnezeu. Tot de aici, din colinde,
am vazut cum Sfantul Vasile este infatisat ca luptator, judecator al florilor si chiar ca plugar.

Dupa colindele romanesti, Sfantul Vasile cel Mare nu apare numai pe plan ceresc, traind in lumea sfintilor, ci si pe plan pamantesc, traind si plugarind in lumea noastra, asemenea plugarilor
nostri. Aceasta actualizare a Sfantului Vasile din lumea cereasca in lumea pamanteasca isi are desigur talcul ei.

Legatura spirituala intre Sfantul Vasile cel Mare si credinciosii nostri ortodocsi poate fi lamurita prin ceea ce se numeste "Comuniunea sfintilor", adica prin legatura care exista intre Biserica
triumfatoare din cer si Biserica de pe pamant.

Impacand supranaturalul cu naturalul intr-o unitate superioara de existenta, Sfantul Vasile cel Mare este prezent, dupa credinta ortodoxa exprimata de colindele romanesti, si in lumea cereasca
si, in lumea pamanteasca, bucurandu-se, dupa vrednicie, si aici si dincolo, de aceeasi sfanta cinstire.

Desigur, Sfantul Vasile cel Mare poate fi intalnit si in alte domenii ale folclorului romanesc. O cercetare in acest sens ar intregi imaginea sfantului, pe care noi am conturat-o, pentru cititorii
nostri, numai in cadrul colindelor religioase romanesti.

____________________________________________
Dup ce praznicul Naterii Domnului s-a ncheiat, Sfntul Vasile cel Mare i-a luat toiagul i a nceput s mearg prin ceti ca s vad cine s-a pregtit
cu inim curat i pentru srbtoarea sa. A traversat tot felul de regiuni i sate mari de la acea vreme, ns, oriunde ar fi btut, nimeni nu avea s i

deschid, crezndu-l cu toii un ceretor. Simea ct durere au ndurat inimile sracilor din cauza nepsrii pe care i-au artat-o i lui i de aceea,
pleca amrt de la fiecare, dei el nu dorise nimic de la ei. ntr-o zi, pe cnd ieea dintr-un sat fr mil precum acesta, a trecut pe lng cimitir, unde a
vzut mormintele aflate n paragin, pietrele de mormnt sfrmate i rsturnate, iar mormintele proaspt acoperite, scurmate de ctre animale. Fiind
sfnt, a auzit pe mori vorbind i spunnd: Cnd eram pe pmnt, am lucrat, am trecut prin munci grele i am lsat ca n urma noastr s vin copiii i
nepoii notri s ne aprind o lumnare sau s tmieze la mormntul nostru pentru noi; dar n-am vzut niciuna dintre acestea petrecndu-se, niciun
preot nu a venit s ne fac o slujb de pomenire, nici coliv, nici nimic, de parc n-am fi lsat pe nimeni n urm. Astfel, Sfntul Vasile cel Mare s-a
tulburat din nou i pe cnd se ndeprta de cimitir, singur, prin zpada rece a iernii, a spus n sinea sa: oamenii acestui sat nu-i ajut nici pe cei vii nici
pe cei mori.
n ajun de Anul Nou a ajuns ntr-un anume ctun, unul dintre cele mai srace din ntreaga Grecie. Vntul rece vuia printre stncile de piatr i printre
tufiuri i nici un suflet viu nu putea fi gsit prin bezna nopii. Apoi, a vzut undeva n faa sa o mic colin sub care era ascuns o stn. Sfntul Vasile
a intrat n arc i btnd cu toiagul su n ua colibei a zis: Avei mil de sracul de mine pentru sufletele adormiilor votri cci i Hristos a vieuit ca un
srac pe acest pmnt. Trezindu-se cinii au nceput s latre la el.
Dar cum se apropiau mai mult de el i-l puteau mirosi, s-au mblnzit, au nceput s dea din coad, i s-au aternut la picioarele sale, scond sunete
de bucurie. Dup care, un cioban, un tnr de aproape 25 de ani, cu barb neagr crlionat a deschis ua i a ieit la dnsul. Era Ioan Barbakos, un
om solid dar sfios, adic un cioban. i nainte de a se uita mai bine la cine i-a btut la u i spune: Intr, vino n cas. Bun ziua i La muli ani!
n caban, o lamp era pus pe un leagn prins ntre dou brne. Lng vatr era patul lor n care dormea atunci soia lui Ioan. Imediat ce Sfntul
Vasile a intrat nuntru, Ioan, vznd c este preot, i-a luat mna i i-a srutat-o spunnd: Binecuvntai printe!, ca i cum l cunotea de dinainte i iar fi fost preotul su. Iar Sfntul i-a spus: Binecuvntarea i pacea Domnului s fie peste tine, peste casa i peste turma ta. Soia s-a ridicat i ea, i-a
srutat mna i a binecuvntat-o i pe ea. Sfntul Vasile arta mai mult a ceretor dect a clugr, avnd o scofie veche, cu o ras purtat i peticit i
cu nclrile pline de guri, iar pe o parte, purta o traist care arta ca fiind goal. Ioan a pus lemne pe foc i de-ndat coliba a nceput s
strluceasc precum un palat. Cpriorii preau s fie poleii cu aur, n timp ce tifoanele cu brnz atrnate la uscat artau ca nite candele, iar
butoaiele de lemn, presele i toate lucrurile folosite de Ioan ca s fac brnz erau de culoare argintului, prnd a fi btute cu diamante, i mpreun
cu acestea toate celelalte lucruri pe care le mai avea fericitul Ioan prin coliba sa. Focul din vatr trosnea i cnta precum psrile raiului, mpnzind o
mireasm de sfinenie. Cei doi l-au poftit pe Sfntul Vasile s se aeze lng foc iar femeia i-a adus cteva perne ca s se odihneasc. Atunci Sfntul
i-a dat jos traista mpreun cu haina pe care o avea pe deasupra, rmnnd n straiele de pe dedesubt.
mpreun cu ajutorul su, Ioan a mers s mulg oile i s dea deoparte mieii care tocmai au fost ftai i dup aceea a separat i oile care erau gata s
fete iar la restul le-a dat drumul s pasc. Turma sa era mic i Ioan era srac ns el era fericit. Tot timpul era cuprins de bucurie mare, ziua i
noaptea, pentru c era un om bun i avea o soie bun. Oricine trecea pe la casa lor era primit precum un frate i de aceea a gsit i Sfntul Vasile
adpost n casa lor i s-a aezat n ea ca i cum ar fi fost a sa, binecuvntndu-o cu toate ale sale. n noaptea aceasta era ateptat n toate satele i
cetile lumii de cpetenii, ierarhi i alii dar nu a mers la niciunul dintre acetia, ci a mers ca s ad n casa fericitului Ioan.
Aadar Ioan, dup ce s-a ngrijit de oi a venit napoi i i-a spus Sfntului: Printe, sunt cuprins de o bucurie mare i a vrea ca s-mi citeti cele scrise
despre Sfntul Vasile cel Mare (i.e. cntrile din canonul Sfntului). Sunt om netiutor de carte, ns iubesc scrierile religiei noastre (i.e. cntrile i
slujbele bisericeti). De fapt, chiar am o carte mic de la un stare din Sfntul Munte i de cte ori trece pe la mine cineva care tie s scrie i s
citeasc i dau s-mi citeasc din ea, pentru c noi nu avem biseric pe aici.
La rsrit se ivea soarele. Sfntul Vasile s-a ridicat i s-a ntors ctre rsrit fcndu-i semnul Sfintei Cruci. S-a nchinat pn la pmnt, a scos o
carte din traista sa i a zis: Binecuvntat este Dumnezeul nostru, totdeauna, acum i pururea i n vecii vecilor.Ioan s-a aezat n spatele su i apoi sa alturat i femeia cu minile puse cruci la piept dup ce hrnise copilul. Apoi Sfntul a cntat Dumnezeu este Domnul i troparul
praznicului Pogorndu-Se Mntuitorul la neamul omenesc a primit nfare cu scutece, srind troparul su care spune n tot pmntul s-a rspndit
vestire ta . Vocea sa era smerit i dulce, iar Ioan mpreun cu soia sa au fost cuprini de un adnc duh de pocin chiar dac nu nelegeau
fiecare cuvnt ce era citit. Sfntul Vasile a continuat, cntnd toat slujba Utreniei mpreun cu Canonul Praznicului: Venii popoare s cntm
cntarea lui Hristos Dumnezeu , srind din nou peste canonul su care spune: Vasile, glasul ar trebui s vin n ajutorul celor ce vor s nceap
laudele tale . Apoi, a rostit cu glas mare toat slujba Sfintei Liturghii, a fcut binecuvntarea de final i a binecuvntat toat casa. Aezndu-se la
mas, dup ce au terminat de mncat, soia a adus Vasilopeta (prjitur sau pine dulce fcut de Anul Nou n cinstea Sfntul Vasile cel Mare) i a
aezat-o pe mas. Atunci, Sfntul a luat un cuit i cu el a trasat semnul Sfintei Cruci pe Vasilopet, zicnd: n numele Tatlui i al Fiului i al Sfntului
Duh. Amin! Prima bucat a tiat-o zicnd: n numele Domnului, a doua:n numele Preasfintei Nsctoare de Dumnezeu, i apoi pentru Ioan, stpnul
acestei case. Atunci Ioan a spus: Printe, ai uitat s tai pentru Sfntul Vasile cel Mare! i Sfntul i-a rspuns: Adevrat! i ndat a spus: pentru
slujitorul tu, Vasile i a continuat cu pentru Ioan stpnul acestei case, pentru stpna acestei case, pentru copil, pentru ajutorul de la stn, pentru
animale i pentru cei sraci. Dar ndat, Ioan a spus: Printe, de ce nu ai tiat o bucat i pentru sfinia ta? Sfntul i-a rspuns:Dar am fcut, o
fericitule! ns Ioan, acest om binecuvntat de Dumnezeu nu a neles rspunsul Sfntului.
Dup aceea, Sfntul Vasile s-a ridicat i a spus rugciunea: Doamne Dumnezeul meu, tiu c nu sunt vrednic s intri sub acopermntul casei
sufletului meu iar Ioan i-a spus: M ntreb, poate poi s-mi spui printe, pentru c tii att de multe, n ce palate a poposit Sfntul Vasile cel Mare n
aceast noapte? Iar cpeteniile i ierarhii, ce pcate au acetia? Noi cei sraci suntem pctoi pentru c srcia noastr ne-a adus la pcat. Sfntul
Vasile a spus din nou aceeai rugciune, dar cu lacrimi de aceast dat, schimbndu-o puin: Doamne Dumnezeul meu, am privit i am vzut c robul

tu Ioan este smerit i vrednic ca Tu s intri n casa sa. E prunc i el dar pruncilor le-a descoperit Tainele Tale. i din nou fericitul Ioan, nu a neles
nimic

Obiceiuri de Sfntul Vasile

La 1 ianuarie, il praznuim pe Sfantul Vasile cel Mare, episcop de Cesareea, unul


dintre cei mai importanti sfinti ai Bisericii ortodoxe si, totodata, unul dintre cei mai
mari teologi crestini Sf. Vasile cel Mare a trait in secolul al IV-lea si provenea dintr-o
familie crestina deosebita: sora, Macrina, si fratele sau, Grigore din Nyssa, au devenit,
de asemenea, sfinti. Sf. Vasile a urmat scoli in Cezareea, Bizant si Atena, remarcanduse de tanar prin profunde cunostinte in filosofie, astronomie, geometrie, medicina si
retorica. Scrierile sale stralucite pun bazele vietii monahale sistematice, Sf. Vasile
fiind considerat parintele monahismului oriental.
Infiinteaza aziluri si spitale
Ajuns, in iunie 370, episcop al Cezareii, Sf. Vasile depune un efort enorm in
organizarea Bisericii si lupta pentru drepturile clerului, punand mare accent pe
temeinica pregatire canonica si spirituala a preotilor. Intre scrierile sale, avand mare
importanta teologica, la loc de cinste este Liturghia Sf. Vasile cel Mare. O atentie
deosebita a acordat Sf. Vasile paturii sarace si celor oprimati, initiind nenumarate acte
de caritate. Este primul ierarh care intemeiaza, pe langa biserici, aziluri si spitale
pentru saraci. Sf. Vasile cel Mare moare in anul 379, iar la inmormantarea sa participa
multime de crestini si pagani, dovada a marii sale popularitati. Pe 1 ianuarie, in toate
bisericile se citesc Moliftele Sf. Vasile, considerata una dintre cele mai puternice
slujbe de dezlegare.
Anul Nou in traditia romanilor
Popular: Sf. Vasile; San Vasili; Anul Nou; Craciunul Mic, fratele Craciunului *In
zilele noastre, Anul Nou este intampinat, in noaptea de 31 decembrie spre 1 ianuarie Revelion, sau Seara Sfantului Vasile - cu petarde si artificii; intre rude, prieteni si
cunostinte se fac urari de noroc si sanatate, se ureaza i La multi ani!i . ' Dupa
readucerea Anului Nou de la 25 decembrie la 1 ianuarie, a fost numit Craciunul Mic. '
Se spune ca in noaptea de Sf. Vasile cerul se deschide de trei ori pentru cate o clipa.
Obiceiuri. Traditii. Superstitii
* Pe Domnul Iisus Hristos il cheama Vasile. Domnul Hristos s-a nascut de Craciun, iar
la o saptamana, de Sf. Vasile, l-au botezat si i-au pus numele Vasile.
* Taranii cred ca Sf. Vasile este tanar si chefliu; ii arde de petreceri, pentru ca este
primul din an.
* Sfantul s-a rugat de Dumnezeu sa-i dea o zi. Acesta i-a dat cea dintai zi, Anul Nou.
Bucuros, Sf. Vasile a luat un clopotel, i-a legat la toarta o crenguta de busuioc, apoi sa suit la Dumnezeu sa ureze. De aceea la Sf. Vasile se ureaza.

* Sf. Vasile e unul dintre sfintii care au facut minunile cele mai mari. El e pazitor de
duhuri rele, are mare putere asupra dracilor. Cu rugaciunile lui se scot duhurile
necurate din oameni.
Masa moasei
In Mehedinti, seara vin parintii cu copiii la moasa, aducand plocon cu azime. Moasa
s-a pregatit din timp cu colaci impodobiti cu fir de arnici si monede infipte in coca.
Asistata de mama, moasa trece prin colac copiii de pana la un an, de trei ori, apoi se
inchina si-i ridica la grinda casei urandu-le: Bine-au venit nepotii! Ca la ziua de azi, la
anul si la multi ani! Sa creasca si sa traiasca, cu noroc sa se hraneasca.
Obiceiul semanatului
Cand vin la semanat, semanatoriii zic ca seara au umblat cu plugul si au arat, si acum
trebuie sa semene brazdele. In ziua de Anul Nou, dis-de-dimineata, semanatorii te
seamana cu graui, urandu-ti de sanatate si belsug. Dupa ce a trecut timpul
semanatuluii, gospodina matura toata casa si strange samanta semanata, iar
gospodarul, luand-o, se duce si o arunca in ocolul vitelor si in tarla oilor, anume ca
acestea sa se inmulteasca.
Obiceiul dezlegarii anuluii
Cete de feciori dezleaga anuli, umbland pe ulite colindand, iar vacarmul facut cu bice,
buciume sau oale are ca scop alungarea fortelor malefice (seceta, taciunele de grau,
insecte si animale daunatoare recoltei etc.). Feciorii dezleaga si Caslegilei (cununiile)
descantand: Slobozim caslegile,/Sa maritam fetele./ Umblati, feciori,/Sa vie petitorii.
Pentru sanatate si prosperitate
Acum se innoiesc toate. Oamenii isi ureaza unul altuia sa le dea Dumnezeu sanatate,
bucurie, noroc si spor. Copiii umbla cu sorcova, din casa in casa. Acum nu e vreme de
dormit. Cine doarme va fi lenes tot anul. Fetele si feciorii incearca sa-si gaseasca
ursitul, gospodarii ung pragul casei, al grajdului si al surii cu usturoi, tinerii umbla din
casa in casa cu urari, tiganii colinda cu Vasilca, batranii cerceteazai cum vor fi lunile
anului si recoltele. Pomii care nu au rodit sunt amenintati cu taiatul. In ziua aceasta sa
pui gand bun la toate si la bine sa le menesti; pazeste-te sa nu te superi, sa nu te
sfadesti, sa fii vesel, si tot anul asa vei fi. Cum ti-a fost musafirul din ziua de Sf.
Vasile, bogat ori sarac, asa vei fi, cu indestulare ori lipsuri, tot anul. In ziua de Anul
Nou sa arunci spice prin casa, apoi fa un manunchi din ele si le pune undeva, caci sunt
bune de leac.
Despre muncile campului si despre vreme
Primul colac impletit la Anul Nou se pastra pana primavara, cand se da tragatorilori
(boi sau cai), sa-l manance inainte de a incepe aratura; De la Anul Nou se mareste
ziua. Cum e de Anul Nou, asa va fi si la anul, bun sau rau: daca e ger mare si pe omat
se vad multe stelute, e semn ca anul urmator va fi un an bun si vor fi multe cununii.
Noaptea de Anul Nou de va fi senina, an bun proroceste.
Superstitii
De anul Nou e bine sa ai bani in buzunar. Primul musafir care iti intra in casa e bine sa
fie un barbat. In aceasta zi sa nu dai cu imprumut, ca sa nu pagubesti. Pentru mesele
acestei sarbatori se fierbe numai porc. Porcul rama numai inainte si-ti vor merge
lucrurile cu spor. Daca ai fierbe gaina, totul ti-ar merge pe dos, fiindca gaina rascaie
cu picioarele, dand pamantul inapoi. E bine sa-i primesti pe cei care vin cu urari Sorcova, Plugusorul, semanatorii.

Sfntul Vasile n colinda romneasc

30 Decembrie 2010

Memoria cultural romneasc cuprinde n tezaurul su imaginea


poetic popular a Sfntului Vasile cel Mare, cristalizat n decursul
veacurilor mai ales n colinda tradiional. Icoana Sfntului Vasile cel
Mare din calendarul i lcaul bisericesc a trecut prin acest filtru liturgic
i n pridvorul culturii populare. Prelucrnd elementele biografice i
istorice ale Sfntului Ierarh mijlocite liturgic i fr a contrazice erminiile
n privina reprezentrii iconografice, colindele romneti ni-l nfieaz
att de familiar poporului nostru.
Macarie Drgoi
Episcopul Europei de Nord
innd seama de legturile pe care Sfntul Vasile le-a avut cu inuturile
noastre, de popularitatea molitfelor sale, de Liturghia care-i poart numele i
de ntietatea sa n sinaxar, descoperim evlavia de care se bucur n
spiritualitatea poporului romn. ntr-o colind culeas de la fraii notri romni
din Transnistria (Colinde din Transnistria, Chiinu, 1994, p. 70), colindtorii
adreseaz de Crciun bune doriri gazdelor, cu sperana i bucuria de a se
putea mprti peste cteva zile de belugul i binecuvntarea srbtoririi
Sfntului Vasile:
[] La muli ani i s v fie
La boeri cu veselie,
La cretini cu bucurie,
S trii i ajungei
i la Sfntu Vasile.
Urrile din colinde sau din oraiile din seara Sfntului Vasile cuprind ideea
mijlocirii acestui sfnt pentru binele i sporul gazdei colindate, cum se
transmite ntr-o oraie din Basarabia: Bun vremea cu sara lu Sfntu Vasli/S
v fii cu muli ani cu bini! sau ntr-un colind din ara Oltului: Mne-i zi de
srbtoare,/Sfntu Vasile praznic mare,/Scoal i i-l prznuiete/Pe noi
frumos ne cinstete (Traian Herseni, Colinde i obiceiuri de Crciun. Cetele
de feciori din ara Oltului, Bucureti, 1997, p. 296.)
Locul deinut de marele ierarh capadocian att n haghiografie, ct i n
calendarul popular a condus la o ntietate semnificativ n decursul
veacurilor n evlavia cretinilor de pretutindeni. Sfntul Vasile este fruntea
anului i vrful sfineniei. n aceast privin, colindele romneti reprezint o

important mrturie. n majoritatea corpusului poeziei populare a colindei din


toate zonele romneti exist o ierarhizare popular a sfinilor. Astfel, Sfntul
Vasile cel Mare deine un loc deosebit n cadrul acestei haghiografii populare,
dup cum arat i aceast strveche colind din Ilfov:
Sub aripa cerului,
La umbria mrului
Este un scunel de prun.
Dar n scaun cine ade?
ade Bunul Dumnezeu,
ade Btrnul Crciun;
Dup Btrnul Crciun
ade Sfntul Sfnt tefan;
Dup Sfntul Sfnt tefan
ade Sfntul Sfnt Vasile;
Dup Sfntul Sfnt Vasile
ade Sfntul Sfnt Ioan;
Dup Sfntul Sfnt Ioan,
ade Sfntul Sfnt Ilie;
Dup Sfntul Sfnt Ilie
ade toi sfinii la rnd.
(Gh. Cucu, 200 colinde populare, culese de elevii Seminarului Nifon n anii
1924-1927, ediie postum ngrijit de Constantin Briloiu, Bucureti,
1936, p. 175.)
Firete, aceast ierarhizare popular, care se regsete n tot repertoriul
panromnesc, a fost sugerat credincioilor de chiar ordinea srbtorilor din
Postul Crciunului, apoi de la Crciun, Anul Nou i Boboteaz: n frunte st
Bunul Dumnezeu, izvorul sfineniei, urmat de Crciun, adic Naterea
Domnului, apoi de Sfntul tefan, primul mucenic cretin, de Sfntul Vasile i
de Sfntul Ioan Boteztorul, aa cum sunt trecui n calendarul Bisericii. Astfel,
Sfntul Vasile cel Mare este pomenit n irul sfinilor ndat dup "Sfntul
Crciun" i Sfntul tefan i naintea Sfntului Prooroc Ioan Boteztorul.
De cele mai multe ori comuniunea sfinilor este prezentat ca o edere la sfat
cu Dumnezeu. Alteori comuniunea capt accente plastice de o frumusee

rar: ntr-un cadru miraculos, din picturile a nou lumnri care ard n vrful
a nou meri se formeaz un ru care deine conotaii sacramentale:
Dar n el cine se scald?
Scald-se Sfntul Crciun,
Scalde-se Sfntul Vasile,
Scalde-se Sfntul Ion.
Se scldar, se-mbrcar,
Cu vemnt pn-n pmnt,
Ce n-am vzut de cnd sunt.
(Ibidem, Colinda nr. 74, Inf. Georgescu Mihail, Rou, Ilfov, p. 95.)
n alte dou variante ntlnite n Muntenia la Cmpulung-Muscel i n
Bucovina la Peti-Putna, din cele nou sau doar dou picturi, se formeaz
un pru de vin i mir, ambele cu certe caliti sacramentale. n el se scald
Mo Crciun, personificarea srbtorii liturgice, dimpreun cu Bunul
Dumnezeu, cu Sfinii Vasile i Ioan, cu ceata sfinilor i, totodat, cu gazda
casei colindate:
[] Se scald i Sfnt Vasile,
Se scald, se iordnete
i-n vemnt se primenete.
i vemntu-i mohort
Lungu-i, lat pn-n pmnt.
Mai n jos de dumnealor
Se scald sfinii mruni [...].
(Ibidem, Colinda nr. 73, Inf. Ciubotaru Gherasim, Peti-Putna, pp. 93-94.)
n aceast colind, tradiia colindatului apare unit cu cea a iordnitului,
ambele avnd semnificaii att augurale ct i baptismale. "Vemntul
mohort" din colinda citat descrie vrednicia ascetic a Sfntului Vasile, dar
nu trebuie uitat faptul c termenul popular mohort, alturi de termenul dalb,
ine n mentalitatea arhaic de zona sacrului. Vemntul mohort este n
primul rnd cel purtat de Hristos ptimitor la Rstignire, adic este un
vemnt arhieresc, purtat n primul rnd de ctre Hristos, Arhiereul buntilor
viitoare.
Colindele romneti ni-l prezint pe Sfntul Vasile i n alte vecinti
haghiografice, alturi de Sfntul Apostol Petru, aezat de-a dreapta Maicii

Domnului sau vieuind chiar n aceeai cas cu Dumnezeu. Cu alte cuvinte,


Sfntul Vasile, cel care poate fi numit un adevrat mariolog avant la lettre,
apare alturi de Maica Domnului, chiar de-a dreapta ei:
[...] ase case mari i late
Dar n ele cine ade
ade Maica Precista
Cu toi sfinii lng ea.
Dar n dreapta cine ade?
ade Sfnt Vasile, Sfnt,
Cu pistoale la picioare,
i cu puca la spinare [...]
(Vasile I. Popovici, Cntece (colinde) de Crciun i Anul Nou din judeele
Dmbovia i Ialomia, Colinda nr. 3, Izvoare-Dmbovia, Bucureti, 1934, p.
11.)
Ca ierarh, Sfntul Vasile este reprezentat deseori i mpreun cu Apostolii, cel
mai mult n preajma Verhovnicului Petru, unul dintre cei mai ndrgii sfini din
cadrul haghiografiei populare:
n curtea divanului
Mare masa Domnului
Dar la mas cine ade?
ade Petre, Sfntul Petre
i cu marele Vasile
C-a lui e ziua de mine. [...].
(Gh. Cucu, op.cit., Colinda nr. 92, Inf. Constantinescu V. Alexandru, elaruVlaca, p. 117.)
Locuirea mpreun cu Dumnezeu este laitmotivul majoritii acestor colinde n
care se dorete prezentarea ideii generoase de comuniune a sfinilor:
colindtorii ajungnd la nite case "nalte, albe i frumoase" i descoper cu
uimire: Dar n ele cine ade?/ Dumnezeu cu Sfnt Vasile [...] (Ibidem, Colinda
nr. 36, Inf. Constantinescu I. Alexandru, elaru-Vlaca, p. 50.)
n ipostaza de judector, Sfntul Vasile st pe acelai scaun de judecat cu
Dumnezeu i judec personajul malefic numit Vasilca, prezent i el n
obiceiurile de la nceputul anului, probabil un element de demonologie

popular, care ar trebui legat i de faptul c n aceast zi se citeau n biserici


molitvele pentru exorcizare alctuite de ierarhul capadocian:
Sus n-naltul cerului,
Jos la poalele muntelui,
La scaun de judecat
Dar n scaun cine ade?
ade bunul Dumnezeu
i cu Sfntul Sfnt Vasile
i judec pe Vasilca [...]
(Vasile I. Popovici, op. cit., Colinda nr. 18, Moroeni-Dmbovia, p. 32.)
n mod firesc, Sfntul Vasile apare reprezentat i n ipostaza sa de
liturghisitor, mai ales c n ziua prznuirii sale se oficiaz Liturghia care,
potrivit tradiiei, a fost alctuit chiar de ctre el:
[...] Iei, (Mario), pn afar,
S vezi curtea vinecioar.
Nu e curte vinecioar,
Ci vreo doi-trei sfini de-ai si;
Unul e Sfntul Vasile,
Care scrie Liturghie
Cu condei de Vineie.
(Gh. Cucu, op. cit., Colinda nr. 143, Inf. Popescu Florian, Talia-Prahova, p.
180.)
SFANTUL VASILE. Sfantul Vasile, unul dintre cei mai importanti sfinti ai Bisericii Ortodoxe, considerat pazitor de
duhuri rele, este serbat in prima zi din noul an, cu urari si petrecere.

SFANTUL VASILE. Se considera ca asa cum este musafirul din aceasta zi, bogat sau sarac, asa va fi omul tot anul. In traditia moldovenilor, Anul Nou, intampinat,
in noaptea de 31 decembrie spre 1 ianuarie, se mai numeste Revelion sau seara SFANTULUI VASILE.

Se spune ca in noaptea de SFANTUL VASILE cerul se deschide de trei ori pentru cate o clipa. De asemenea, se spune ca pe Iisus Hristos il cheama Vasile: Iisus
Hristos s-a nascut de Craciun, iar la o saptamana, de SFANTUL VASILE, a fost botezat in legea cea veche si a primit numele "Vasile". Numele Hristos (crestin) i-a
fost pus la varsta de 30 de ani, cand a fost botezat. In traditia populara se spune ca Sfantul Vasile s-a rugat de Dumnezeu sa-i dea o zi, iar Domnul i-a dat cea
dintai zi, cea a Anului Nou.

Fericit, SFANTUL VASILE a luat un clopotel, i-a legat la toarta o crenguta de busuioc si s-a suit la Dumnezeu sa-i ureze lucruri bune. De aceea, de SFANTUL
VASILE exista obiceiul de a ura. In ziua de Anul Nou, copiii umbla cu Sorcova din casa in casa, in special pe la cunoscuti, urandu-le viata lunga, sanatate si
prosperitate. Sorcova era confectionata, la inceput, din una sau mai multe ramurele de pomi fructiferi (mar, par, visin, prun) sau de trandafir, taiate si puse in apa la
inmugurit si inflorit in ziua de Sfantul Andrei (30 noiembrie) sau de Mos Nicolae (6 decembrie). Apoi, sorcova a inceput sa fie realizata dintr-o nuia cu ramurele
impodobite cu fire colorate de lana, cu beteala si cu un fir de busuioc in varf.

Sorcova, simbol al vegetatiei de primavara, este facuta astazi din hartie colorata si flori artificiale. Copiii, dupa ce isi sorcovesc parinti si rudele apropiate, pornesc,
cate doi-trei, colindatul prin vecini. In timpul uratului, acestia ating ritmic cu Sorcova usa sau fereastra, daca se colinda afara, sau corpul gazdelor, daca se colinda
inauntru. Dupa terminarea colindatului, Sorcova se pastreaza peste an, ca un lucru sfant, agatata de peretele de la rasarit al casei, la icoana sau in alt loc curat al
gospodariei. De asemenea, in prima zi a noului an, se pastreaza in unele zone obiceiul colindatului cu o capatana de porc, impodobita cu panglici si margele,
traditie denumita "Colindul cu Vasilica (SFANTUL VASILE)" (Siva). Dupa terminarea colindatului, ceata se strange la o carciuma pentru a chefui. Apoi, colindatorii
se despart, dezgatind capatana si luandu-si fiecare ce a pus, iar din ea fac un pranz, pentru ca obiceiul sa fie inchis pentru anul respectiv.

Un alt obicei de SFANTUL VASILE este cel al Dezlegarii Anului. Grupuri mici sau cete de feciori dezleaga anul si rodul colindand pe ulite, iar vacarmul pe care-l
fac cu bicele, buciumele sau oalele are ca scop inlaturarea fortelor malefice: seceta, taciunele de grau, insectele si animalele daunatoare recoltei. De asemenea,
feciorii dezleaga si cununiile, cu un descantec: "Slobozim caslegiile/ Sa maritam fetele/ Umblati, feciori,/ Sa fie petitori". In traditia populara se mai spune ca asa
cum este musafirul din ziua de SFANTUL VASILE, bogat ori sarac, asa va fi omul tot anul. Tot in ziua de SFANTUL VASILEse zice ca este bine sa bei mult vin,
existand credinta ca atat cat va bea omul in aceasta zi va avea sange in obraz in timpul anului. Traditia populara spune ca de Anul Nou se innoiesc toate si de
aceea oamenii trebuie ca in prima zi din an sa-si puna un gand bun, ca sa le mearga bine tot anul: "Atunci sa te pazesti sa nu te superi, sa nu te sfadesti, sa fii
vesel si tot anul asa vei fi".

Pentru ca familiei sa-i mearga bine tot anul si sa aiba spor, in popor exista obiceiul ca in ziua de Anul Nou sa se fiarba in oala un cap de porc, pentru ca asa cum
porcul rama numai inainte, tot asa va merge si omul spre belsug. Tot la Anul Nou, pe nemancate, fiecare om trebuie sa ia in mana unealta cu care lucreaza in
timpul anului si s-o manuiasca de trei ori, pentru spor la lucru in anul ce vine. Si in ceea ce priveste vremea, traditia populara are numeroase interpretari. Astfel,
conform traditiilor, cum este ziua de Anul Nou asa va fi tot anul: bun sau rau. De asemenea, credinta populara spune ca, daca in ziua de Anul Nou e ger mare si
daca pe zapada se vad multe stelute, e semn ca anul ce urmeaza va fi bun si vor fi multe cununii.

De asemenea, daca in ziua de SFANTUL VASILE ninge, anul ce urmeaza va fi unul imbelsugat, iar daca este senin si geros, oamenii vor fi sanatosi pe parcursul
anului. Totodata, se spune ca, daca noaptea de Anul Nou este "lina si senina", este un semn ca noul an va fi unul bun. Sfantul Vasile cel Mare a trait intre anii 330
si 379, in vremea imparatului Constantin. SFANTUL VASILE s-a nascut in Cezareea Capadochiei, din parinti credinciosi si instariti, Emilia si Vasile, tatal sau fiind
dascal in cetate. Iubitor de invatatura si inzestrat pentru carte, SFANTUL VASILE si-a imbogatit cunostintele invatand in scolile din Cezareea, Bizant si Atena, la
cea din urma cunoscandu-l pe Sfantul Grigorie de Nazians, cu care a legat o stransa prietenie. A fost inaltat la rangul de arhiepiscop al Cezareei in anul 370, in
vremuri grele pentru biserica. Intre scrierile sale de mare importanta teologica, la loc de cinste este "Liturghia Sfantului Vasile cel Mare".

SFANTUL VASILE este unul dintre sfintii care au facut minunile cele mai mari. El este primul ierarh care a intemeiat, pe langa biserici, aziluri si spitale pentru
saraci, leprozerie si un asezamant pentru recuperarea prostituatelor. A murit in ziua de 1 ianuarie a anului 379, cand inca nu implinise 50 de ani, intrand in istoria
crestina cu numele de Sfantul Vasile cel Mare.