Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Psihoterapii Spirituale
Psihoterapii Spirituale
Mihaela Dumitru
0 comments
de Maria Raducanu
Capitolul XIII.Explicitarea stiintifica a tezei
Dedic acest capitol memoriei mamei mele
13.1.Motivatia acestui capitol
Ca medic psihiatru curant, ncerc sa mpartasesc din experienta mea n terapia si
profilaxia religios -spirituala crestina ortodoxa, n acest studiu , la un lot de pacienti
psihotici n stare de remisie, dar si n reactiile psihogene nevrotice ale principalelor lor
persoane de suport.n cei 5 ani de studiu am avut rezultate bune ale acestei metode mai
ales la pacienti cu tulburare depresiva recurenta, tulburare schizoafectiva - ca terapie si
profilaxie secundara si tertiara, n lupta cu stigma la pacientii cu schizofrenie sau
tulburare deliranta.
Asa cum a aratat si domnul profesor dr. Aurel Romila, conducatorul stiintific al
lucrarii,n referatul la aceasta teza de doctorat , n aprecierea facuta la sustinerea ei
alaturi de ceilalti profesori din comisia de examen,de domnul decan al U. M.
F.Bucuresti,lucrarea este de pionierat n domeniul psihiatric romnesc actual.
Acelasi punct de vedere l are domnul profesor dr. Aurel Romila n memoriul adresat
Comisiei de Stiinte Medicale a C.N.A.T.D.C.U. spre reanalizarea tezei , iar n cartea
domniei sale "Psihiatria"- editia a 2-a revizuita, aparuta la Editura Asociatiei Psihiatrilor
Liberi din Romnia n anul 2005 ,mentioneaza la capitolul "Socioterapii" subcapitolul
"Terapia religioasa",ca :"psihoterapia profesionala stiintifica a tinut cont de efectul
pozitiv al practicilor religioase socotindu-l secundar ,individual ,cu indicatie mai ales n
nevroze."Tot dumnealui mentioneaza ca efectul sau rezultatul prin aceasta terapie este
n functie de personalitatea pacientului-clientului si de valorizarea personala a religiei.
As mentiona ca religia fiind colectiva, terapia religioasa este o socioterapie,dar credinta
este individuala-personala. Credinta este suportul sau nivelul axiologic al personalitatii
caruia i se adreseaza aceasta terapie.n funtie de ea apar si rezultatele terapeutice sau
profilactice.
Am aratat n teza structura religioasa a populatiei romnesti actuale si am mentionat la
loturile religioase din studiu ca sunt persoane recenzate ortodox, dar care nu traiesc
religiosul, nu-l practica. Iata de ce se impune o selectie a participantilor la acest gen de
terapie.
Sigur ca la acestia nu se poate vorbi de un efect terapeutic.Ei sunt aceia marcati cel mai
puternic de vremi-de fostul regim totalitar.Pentru ei se cuvine sa se lucreze mai mult
pentru a-i ajuta sa individueze,sa-si dezvolte personalitatea de la nivelul operationallogic de regresie sau de nedezvoltare prin subcultura , la nivelul etic-moral , rar n
actualitatea romneasca, si n timp, la nivelul axiologic cultural-spiritual religios.
Ma bizui n aceasta propunere de terapie-profilaxie, pe zestrea arhetipala din
inconstientul colectiv al poporului romn prezenta n mitologia noastra si pe care o
consider fundament al religiei crestine romnesti si izvor terapeutic si regenerator
spiritual al sufletului neamului.
Propun ca model psihoterapeutic modelul american aplicat de domnul profesor Lionel
Corbett, profesor de psihologie abisala la Pacifica Graduate Institute din Santa BarbaraCalifornia,un continuator al marelui Jung n America mileniului al treilea.
Pentru a urmari si a introduce n practica aceasta terapie-profilaxie, se impune si
cercetarea euristica,metoda fiind personalista,iar individuatia personalitatii pacientilorclienti putnd fi urmarita doar n astfel de studii.
rabdarii"..
Si astfel, tensiunea provocata de conflict (factor: de psihogeneza) n loc sa mobilizeze
resursele si capacitatea ancestrala pentru iesirea din impas si ulteriorul acces la dorinta
mplinita, devine mecanism de suferinta, sistem de dubiu si nesiguranta ,implicnd n
mod necesar asistenta psihoterapeutica, sau interumana n general.
Fragmentarea verticala nevrotica o ntelegem prin prisma teoriei Jung-iene a
complexelor,iar efectul de unificare si implicit de linistire al terapiei religioase ,este
dovedit nca de Jung( am concluzionat n teza), iar n acest capitol si de experienta
actuala americana.
De fapt cuvntul psihiatrie vine din greaca si nseamna "vindecarea psihicului". "Psihic"
n greaca nseamna spirit sau suflet, adica aspectul imaterial dar inteligent al constiintei
fiintei umane. Constiinta umana este caracterizata prin capacitatea constiintei de sine,
daruri creative care sunt nnascute, dar nu mostenite nici dobndite, si alegeri libere
care nu sunt n totalitate determinate de experienta trecuta
Marele mister al neurostiintei este modul n care constiinta umana nu poate fi explicata
nici redusa unor procese materialiste. Deoarece constiinta umana transcende
explicatiile materialiste, psihiatria se afla acum la o mare rascruce. Sprijinirea
spiritualitatii si a bunastarii este cruciala pentru ca psihiatrii sa si capete scopul si
rostul, dar att spiritualitatea ct si bunastarea au fost neglijate datorita tendintei de
reductionism materialist.
Psihiatria are posibilitatea sa recunoasca o mai mare ntelegere a ceea ce reprezinta
fiinta umana. Umanitatea nu poate fi redusa la materie, ca n behaviorsm sau n
psihiatria moleculara.Numai prin aborarea spiritualitatii ntr-o maniera stiintifica si
obiectiva putem face ca psihiatria sa devina o stiinta a bunastarii capabila sa reduca
stigmatele si dzabilitatile produse de tulburarile mintale.
Cuprins
13.1. Motivatia acestui capitol372
13.2. Exegeza psihologica abisala: 375
Personalitate, psihopatologie, si spiritualitate personala
Arhetipuri, complexe si viata noastra spirituala
Despre sanatatea spirituala si tulburarea spirituala
Bibliografie
13.3 Sanatate mintala si boala psihica..394.
Sanatate psihica si boala-nevroza- normalitate-anormalitate
Nevroza-psihoza- diagnostic diferential
Principii de psihoterapie
Perspectiva structuralista a nevrozei si a rascumpararii nevrotice
De la o psihiatrie fenomenologica organo dinamista la una actuala epistemologica,
de la Jaspers si Ey la Georges Lanteri-Laura
Bibliografie
13.4. Evaluarea spirituala n practica medicala415
Exista si suport institutional pentru includerea spiritualitatii n cadrul ngrijirii medicale
din America actuala
Recunoasterea chestiunilor spirituale n cadrul medical
Povestea/discutia spirituala
Bibliografie
13.5.Spiritualitate si bunastare n practica medicala..421
Stadii n calea catre bunastare
Stadii ale constientizarii Sinelui si cai catre bunastare
Dezvoltarea starii de bine
Module ale programului de psihoterapie
Introducere la modulele programului psihoterapeutic
Bibliografie
13.6.A lucra cu chestiuni spirituale432
Tipuri de probleme spirituale
Religie, credinta, valoare morala, probleme existentiale
Aspecte referitoare la tulburari mintale
Evaluarea problemelor spirituale
Criterii de diagnostic a unei probleme spirituale
Studiu de caz
Abordari terapeutice
A lucra cu chestiuni existentiale, religioase, legate de credinta, morala, valoare
Lucrul cu chestiuni ce concureaza cu dezordinile mintale
Bibliografie
13.7.Spiritualitate si psihiatrie: ncorporarea dimensiunii spirituale n practica
medicala.440.
Spiritualitate si contextul n schimbare al practicii medicale
Cadrul terapeutic, tratamentul
Evaluarea spirituala
Suportul institutional pentru includerea spiritualitatii n cadrul ngrijirii medicale din
America actuala
Bibliografie
13.8.Implicarea religioasa si practicile profesionale ale psihiatrilor si ale altor
profesionisti ai sanatatii mintale.446
Un sondaj national
Religiozitate personala si spiritualitate
Practica si training profesional
Bibliografie
13.9.Ce se ntmpla n psihiatrie n privinta spiritualitatii? ..451
Religie si spiritualitate
Conceptii religioase ale populatiei americane si ale medicilor sanatatii mintale
Legaturi conceptuale ntre religie - spiritualitate si sanatate mintala
Statutul curent al spiritualitatii si al psihiatriei
Relevanta medicala a descoperirilor- cercetarilor
Afectiuni psihiatrice
Evaluarea spirituala
Indicatii pentru o evaluare spirituala
Elemente ale unei evaluari spirituale
Abordari spirituale n practica medicala
Bibliografie
13.10.Spiritualitate si religie n practica psihiatrica: parametri si
implicatii459
Aspecte conceptuale
Principii ale practicii medicale
Evaluarea spirituala- aplicare
Integrarea spiritualitatii n planul tratamentului
Evaluarea conceptiilor medicului
Examinarea implicatiilor medicale ale spiritualitatii pacientului
Folosirea religiei pentru a face fata stressului
Folosirea modelelor terapeutice cognitive
Evitarea lipsei de obiectivitate medicala
Mai nti binele pacientului
Abordarea pacientilor cu probleme spirituale sau religioase
Bibliografie
13.11.Principii de etica psihiatrica europeana-Oxford464
13.12.Principiile eticii medicale ale Asociatiei Medicale Americane-ama..464
Bibliografie
corpurile noastre reflecta infinite variatii ale aceluiasi fond general de la un individ la
altul, tot astfel potentele noastre individuale arhetipale se exprima cu intensitati si
combinatii diferite si n anumite directii.Pe parcursul vietii, combinatiile noastre unice
ale capacitatilor arhetipale se exprima n mod progresiv n comportamentul nostru. Pe
masura ce devin parte intergranta a activitatii noastre n lume, ele trec de la un nivel pur
spiritual la a fi concretizate n timp si n spatiu. Astfel este un adevar cnd spunem ca
personalitatile noastre sunt organizate spiritual, devreme ce arhetipurile noastre sunt
att de importante modului n care noi suntem organizati. Pe masura ce capacitatile
noastre arhetipale se materializeaza, noi devenim din ce n ce mai constienti de
nivelurile adnci ale identitatii noastre. Cel mai profund nivel al naturii noastre nu are
forma nici continut si se orienteaza spre Absolut, fiind parte din el. n consecinta, natura
noastra nu poate fi explicata integral n termeni ai dezvoltarii, ntruct dezvoltarea
presupune timp si spatiu, iar Absolutul nu poate fi limitat acestor categorii. Desi ego-ul
nostru si continuturile spirituale ale inconstientului se dezvolta n timp si spatiu, ca
raspuns la mediul familial si cultural, anumite aspecte ale personalitatii par sa se iveasca
sau sa dispara fara un motiv evident.
Arhetipuri si complexe
ncepnd cu Freud, toate teoriile psihologiei de profunzime au ncercat sa descrie
modurile n care experientele noastre timpurii cu ngrijitorii nostri ne afecteaza evolutia
si simtul nostru despre cine suntem. Modul n care gndim despre noi nsine este
conturat n mare parte de relatiile noastre timpurii si de ceea ce oamenii au spus despre
noi n copilarie. Experienta noastra legata de aceste interactiuni ale copilariei poate fi
pozitiva sau negativa, astfel ca amintirile noastre referitoare la acest trecut sunt
ntotdeauna colorate emotional, fie ntr-un mod placut sau dureros. Amintirile,
gndurile si imaginile din copilarie, ca si emotiile ce le apartin, sunt grupate n ceea ce
Jung numeste complexe.
Complexele noastre sunt formate n copilarie, dar ele coloreaza puternic relatiile
noastre, deoarece tindem sa vedem viata prin lentilele complexelor noastre . Ca rezultat,
conform lui Jung, devine imposibil sa se afirme cineva n "totalitatea propriei naturi".
Acesta si alti factori de dezvoltare, bine descrisi n teoria psihanalitica, sunt numai o
parte din toata povestea. Acestia ne ajuta sa ntelegem nivelul uman al complexelor,
determinat de experiente traumatizante sau dureroase cu parintii si cultura n general.
n plus, nivelul uman de dezvoltare este cuprins n jurul nucleului arhetipal.
Arhetipul actioneaza ca un fel de folder magnetic, n care sunt strnse toate experientele
legate de el. Coloratura emotionala a unui complex este pozitiva sau este puternic
negativa. Important este ca suferinta produsa de un asemenea complex, contine un
element numinal, transpersonal n centrul sau, care nu este rezultat al factorilor
dezvoltarii. Arhetipul din centrul complexului asigura potentialul fata de experienta
mamei/tatalui; familia si cultura locala determina modul n care aceste roluri sunt
ndeplinite. Astfel, continutul arhetipului, modul n care este exprimat, poate varia
considerabil.
Complexele n relatiile noastre
teolog sofisticat " care a crezut ca notiunile lui despre Dumnezeu au fost adecvate si pe
drept demitizate este uimit sa descopere ntr-un moment de criza ca evoca n mod
spontan pe Dumnezeu caruia I se ruga n copilarie."
Aparent, imaginea noastra formata timpuriu despre Dumnezeu poate sa ramna ntr-o
latenta, n ciuda reformularii gndirii conceptuale de mai trziu si a dezvoltarii
intelectuale. Relatia noastra cu aceasta imagine ramne foarte clara si vie, desi orice
criza existentiala ofera posibilitatea revizuirii propriei imagini despre Dumnezeu.
Arhetipuri, complexe si viata noastra spirituala
Deoarece arhetipul poarta doua functii spirituale, spiritualitatea noastra este legata
strns de dezvoltarea noastra psihologica. Mai nti, deoarece arhetipul este n centrul
complexelor noastre, arhetipul este important n structura de ansamblu a psihicului
nostru si afecteaza sanatatea noastra emotionala. n acelasi timp, datorita numinozitatii
arhetipul afecteaza sanatatea noastra emotionala. n consecinta, psihologia si
spiritualitatea noastra, personalul si transpersonalul, se ntrepatrund n complex-aici
psihologia si spiritualitatea devin sinonime. Devreme ce arhetipul se afla n miezul
complexelor si experientelor noastre numinale, acelasi arhetip se poate afla la radacina
suferintelor noastre emotionale si sa genereze o experienta spirituala autentica.
Spiritualitatea noastra se dezvolta organic pe masura ce ne maturizam. Aceasta
nseamna ca ea contine din ce n ce mai putine reziduuri ale copilariei. Adesea exista o
legatura directa ntre experientele copilariei, complexele noastre, si experientele noastre
numinale. Complexele noastre influenteaza modul n care numinosul se manifesta, dar
prezenta unui complex puternic nu nseamna n mod necesar ca o experienta numinala
este pur psihogenica si nu una a sacrului.
Vise, tipare arhetipale si mitologie
ntruct fiecare complex are la baza un arhetip, exista ntotdeauna un fundal spiritual al
vietii noastre emotionale.Metoda lui Jung a constat n cautarea unor paralele cu
misterioasa imagine personala despre vis n cadrul acestor sisteme simbolice, ca religiile
si mitologiile, pentru a premite imaginii sa vorbeasca mai clar. Psihicul traspersonal
foloseste limbajul simbolurilor si al imaginilor pentru a se exprima. Numai acele imagini
mitice care au rezonante emotionale cu cel care viseaza sunt importante. Nu este simplu
sa gasesti o corespondenta ntre un mit si imaginea din vis.Se pare ca limbajul natural al
psihicului sunt metafora si simbolul.
Temperamente diferite, spiritualitati diferite
Multe traditii religioase au recunoscut ca oamenii cu temperamente diferite au nevoie de
practici spirituale diferite. Traditia hindu a recunoscut ca divinitatea poate fi abordata n
diferite moduri. Unii pot alege calea intelectuala, calea dedicarii lui Dumnezeu, calea
servirii altruiste a celorlati, calea bazata pe meditatie, calea controlului mintii. n vest,
calugarii crestini au recunoscut de asemenea ca putem folosi puterile sau slabiciunile
naturale pentru a creste n calea spirituala. Ei au mpartasit ideea clasica a culturii elene
despre cele patru temperamente bazate pe cele patru elemente. Pna la nceputul
medicinii stiintifice n 1700, aceasta teorie a fost un pilon att pentru ntelegerea bolii
ct si a personalitatii. De atunci, a aparut un numar de alte moduri de clasificare a
tipurilor de oameni. Unul dintre cele mai folositoare sisteme tipologice este cel creat de
Jung care gaseste o distinctie fundamentala ntre extravertiti si introvertiti. Rugaciunea
personala, de exemplu, sau meditatia este mai potrivita tipului introvertit, care prefera
solitudinea si activitatile linistite. Extravertitul, pe de alta parte, prefera stimularile
externe, cum ar fi rugaciunea comunitara sau activitatile de grup. Multi oameni se pot
afla ntr-un spectru ntre cele doua extreme. Jung a descris si patru functii ale
constientului implicate n perceperea si evaluarea lumii din jurul nostru :
intuitie
Perceptia prin intermediul inconstientului
Evaluarea perceptiilor
Evaluarea perceptiilor
prin gndire prin sentiment
senzatie
Perceptia prin cele cinci simturi Exista doua moduri principale de a percepe lumea. Una este functia senzoriala (S);
aceasta foloseste cele cinci simturi, care ne asigura de realitatea a ceea ce este fizic
prezent. Cealalta este intuitia (N), o forma de a percepe ce tine de inconstient. Intuitia
ne spune ceea ce este posibil ntr-o situatie data prin intermediul unei
presimtiri/presentiment. Atunci cnd predomina intuitia, stim ceva dar nu stim cum
sau de ce -ideea pur si simplu apare. Dupa ce am perceput un obiect sau posibilitatile
sale putem face o apreciere n legatura cu el. Exista doua moduri fundamentale de a face
aceasta n evaluarea propriilor noastre perceptii. Este vorba despre functia
sentimentului (F), care ne spune daca evaluam ceva sau nu, daca ne place sau nu, daca
este placut sau neplacut. Sentimentul are propria sa logica, logica inimii. Sentimentul
promoveaza armonia ntre oameni si aprecierea reciproca. Cealalta este functia gndirii
(T), care este analitica si apreciaza claritatea. Gndirea ne da posibilitatea de a fi logici
n descrierea unui obiect, n denumirea, clasificarea lui, n a-l relationa cu alte obiecte.
Este important de mentionat ca n societatea contemporana vestica tendinta spre
extravertire, senzatia si gndirea sunt mai importante dect introvertirea, intuitia, si
sentimentul. Acest lucru a afectat profund forma de spiritualitate adoptata de vestici
astazi. Drept rezultat, multi vestici care sunt introvertiti simt ca spiritualitatea lor nu
este la locul ei n societatea vestica, deoarece considera ca este dificil sa faci fata
cerintelor unei societati extravertite. Modul lor de a fi n lume este depreciat, astfel ca
pot simti ca este ceva n neregula cu ei. Prin contrast, estul a apreciat prin traditie
introvertirea si intuitia, specifice partial tipului de spiritualitate din Orient. Desi toata
lumea poseda toate cele patru functii, una dintre ele este mai puternica, dect celelalte
trei n personalitatea fiecarui individ, fiind cea dominanta. Cea de a doua functie pe care
ego-ul o foloseste se afla n cealalta axa, este functia dominanta. Cea de a treia, la polul
opus functiei auxiliare, este mai putin accesibila noua dect primele doua, n timp ce cea
de a patra, sau inferioara, este la polul opus functiei dominante si este mult ancorata n
inconstient si mai putin accesibila. n general, noi exersam functiile dominante si
neglijam pe cele mai putin accesibile. Totusi, ncepnd cu mijlocul vietii, ncepem sa
acordam mai multa atentie functiilor neglijate n efortul de a deveni mai maturi, iar
functiile mai putin dezvoltate ncep sa se ntareasca.
n timp ce exista pericolul ca tipologia sa fie folosita pentru a categorisi oamenii, ea
poate ajuta n ntelegerea celorlalti, unei mai mari tolerante si iertarii. O analiza
tipologica poate folosi pentru a ne ntelege pe noi nsine, pentru a ntelege ca slabiciunile
si calitatile noastre sunt nnascute n mare parte si ca le putem mpartasi cu cei ce tin de
tipologia noastra. Sistemul tipologic demostreaza ca nu exista o forma unica de practica
spirituala care sa se aplice univeral, astfel ca functia comunitatii este sa asiste individul
n cautarea practicilor care se potrivesc mai bine tipului sau de personalitate.
Dupa cum a aratat Iisus, realitatea spirituala (n limbajul Sau "mparatia lui
Dumnezeu") este prezenta pretutindeni, chiar daca nu o vedem. Problema este cum sa
ajungem de aici acolo-cum sa construim podul peste golul dintre ceea ce pare sa fie
truda cotidiana (starea de spirit centrata catre ego-ul nostru) si constientizarea
prezentei Sinelui. Un studiu tipologic clarifica faptul ca aceasta prezenta se exprima n
moduri diferite potrivit personalitatii fiecaruia. n functie de temperamentul nostru,
putem experimenta aceasta prezenta drept constientizare, cmp energetic al corpului
nostru, sau prin relatii, vise, sincronicitate, sau alte tipuri de ntlniri numinoase, dar Ea
este mereu prezenta. Aceasta este o privire launtrica ce schimba viata ce poate produce
iluminare imediata, radicala, sau poate actiona ca samnta crescnd ntr-o ntelegere
spirituala continua care conduce catre convingere. Problema este de a gasi o cale de
plasare a ego-ului nostru n perspectiva potrivita si de a stabili constientizarea realitatii
Sinelui.
Despre sanatatea spirituala si tulburarea spirituala
Din punctul de vedere al abordarii spirituale a psihicului, sanatatea si tulburarea
mintala par diferite de modul n care sunt descrise n Manualul Statistic si Diagnostic al
Sanatatii Mentale al Asociatiei Psihiatrice Americane. Cea din urma acorda o mai mica
atentie sanatatii si tulburarii mentale. Pentru a fi sanatos spiritual, trebuie sa
recunoastem ca att noi ct si planeta nu suntem entitati independente aflate n
competitie. n functie de atractia noastra fata de unitate si rugaciune, ne vom vedea fie
ca fiind legati n mod invizibil de o constiinta a Sinelui, sau ca legati de Un Altul Care
este constient de noi. Odata ce ncepem sa ne vedem n acest mod, noua noastra
constiinta de sine, va avea un profund efect asupra personalitatii noastre. Ajungem sa
ntelegem ca daca nu suntem separati-asa cum am fost nvatati sa credem-ca daca
aceasta constiinta este indivizibila, nimic din ce facem nu este fara efect asupra
celorlalti. De fapt, nu exista altii la nivelul Sinelui, este acelasi Sine n noi toti. n
principiu, constientizarea acestui lucru poate permite celor care vor sa evite
competitivitatea agresiva sau nenduratoare. A recomanda un comportament plin de
compasiune fara constientizarea unitatii noastre cu toate lucrurile nseamna a sugera
abstractii; constientiznd aceasta unitate, ajungem la o realitate traita.
Data fiind unitatea noastra de esenta, atitudinile culturale ale vestului trebuie vazute ca
Argumentul lui Jung l situeaza n traditia lui Platon, Kant si a altora care argumenteaza
ca exista doua tarmuri de realitate.
Abordarea religioasa a psihicului este ntru totul initiere.
Fara spirit, stiinta nu ar putea exista. Premisa adesea inconstienta ca psihicul ar trebui
studiat ca si cum ar fi divizibil si reductibil la analiza statistica este bazata pe un concept
particular de stiinta.
Sherrard a aratat ca exista o "legatura cauzala directa ntre procesul de desanctificare a
ordinii naturale si anumite dezvoltari n cadrul teologiei crestine nsasi". n acest caz se
spune ca natura functioneaza potrivit legilor naturale care pot fi recunoscute prin
capacitatea omului de a rationa.
Ideea ca nevroza are finalitate are ecou n ideea lui Kohut de trebuinta de obiect al Eului,
care se manifesta n scopul de a obtine ceea ce i lipseste spre a restaura Eul.
Scindarea verticala se refera la existenta unor sectoare ale psihicului care sunt
constiente, dar care contin material a carui semnificatie emotionala nu este admisa.
Cuvntul "client" a fost popularizat de psihologi umanisi ca Rogers ca o alternativa
pentru termenul "pacient", n scopul de a nlatura psihoterapia de la hegemonia
modelului medical, care implica pasivitatea pacientului si autoritatea doctorului. Cu
toate acestea, n unele privinte aceasta schimbare a fost o greseala. Cuvntul latin
clinare nseamna a se nclina, implicnd faptul ca clientul este n vreun fel dependent de
sau ca se sprijina pe terapeut. Dimpotriva, cuvntul patiens deriva de la verbul latin care
nseamna a suferi cu rabdare, n mod clar preferabil n cazul unei persoane aflate n
psihoterapie. Pe de alta parte, exista o anumita protectie etica a rolului de pacient, care
nu poate fi prezentata n rolul de client.
Credinta nu poate fi produsa prin nvatamnt teologic, ci este un dar al gratiei divine,
care necesita descoperirea vietii spirituale (CW 4,780). Teza centrala a acestei carti este
ca gratia divina se manifesta prin intermediul psihicului ca traire a Sinelui, n timp ce
disputele teologice, desi semnificative cu privire la predispozitiile psihologice
individuale, nu ocupa un loc central n viata majoritatii oamenilor, cu exceptia cazurilor
de narcisism accentuat.
Trairea numinosului este esenta trairii religioase; de ndata ce ea are loc, constiinta
noastra este afectata n permanenta, iar aceasta conduce la atitudinea religioasa, n
afara de cazul n care semnificata sa este nerecunoscuta.
Bibliografie
1.Lionel Corbett -Psyche and the sacred - spirituality beyond religion
2. See David and Susan Larson - The Forgotten Factor in Physical and Mental Health:
Wat Does the Research Show?(rockville, MD:Naional Institute for Healthcare Research,
1994).
3.See David B.Larson, Susan S. Larson and Harold G.Koenig, "Longevity and Mortality"
Psychiatric Times, XVII, No.8 (august 2000).
30. Thomas Traherne, "Vision of Childhood," Traherne: Selected Poems and Prose
(London: Penguin Classics, 1992).
31. Richard Jefferies, The Story ofMy Heart (Dartington, UK: Green Books, 1883/2003),
P-7132.C. G. Jung, Letters, Vol. 2,1951-1961, ed. G. Adler (Princeton, NJ: Princeton
University Press), p. 272, and "On the Nature of the Psyche," in C. G. Jung, The
Structure and Dynamics of the Psyche (Princeton, NJ: Princeton University Press,
1978), 427.
33.C. G. Jung, Psychological Reflections, ed. J. Jacobi and R. F. C. Hull (Princeton, NJ:
Princeton University Press, 1978), p. 105
34. - Georg Feuerstein, Sacred Sexuality (New York: Jeremy Tarcher, 1992), p. 29.
35.Jiddu Krishnamurti, You are the Wfrr/(Chennai, India: Vasanta Vihar, 1972), p. 37
36.John Gribbin, Schrodinger's Kittens and the Search for Reality (New York: Back Bay
Books, 1995).
37. John A. Coleman, "Mel Gibson Meets Marc Chagall: How Christians and Jews
Approach the Cross," Commonweal131 (Feb. 27, 2004).
38.Paul C. Horton, "The Mystical Experience as a Suicide Preventive," American Journal
of Psychiatry, 130, no. 3 (1973): 294-296.
39.Abraham Maslow, "Religious Aspects of Peak-Experiences," Personality and
Religion, ed. W. A. Sadler (New York: Harper & Row, 1970).
40. Dourley, Strategy for a Loss of Faith: Jungs Proposal (Toronto: Inner City Books,
1992), p. 75.
-41. Philip Rieff, "C. G. Jung's Confession: Psychology as a Language of Faith,"
Encounter (T.22 (May 1964): 47.
42.Philip Rieff, The Triumph of the Therapeutic: Uses of Faith After Freud (New York:
Harper and Row, 1966), p. 114.
43. Burchard, "Mystical and Scientific Aspect ol the Psychoanalytic Theories of Freud,
Adler, and Jung," American Journal of Psychotherapy 14 (April I960): 306. 49.
44.Paul Friedman and Jacob Goldstein, "Some (Psychology of C. G.Jung,"
Psychoanalytic Quarterly 33 (April 1964): 196.
45.Waller A. Shclburne, Mythos and Logos / in the Thought of Carl Jung (Albany, NY:
State University of New York Press, 1988).
46.C. G.Jung, Modern Man in Search ofa Soul (NewYork: Harvest Books, 1955, pp.
190- 191).
47. C. G. Jung, "On the Nature of the Psyche," The Structure and Dynamics of the /
Psyche (Princeton, NJ: Princeton University Press, 1978, p. 215).
48.C. G.Jung, Alchemical Studies, CW,vo. 13 (Princeton, NJ: Princeton University
Press, 1976), p. 70, note 4.
49.C. G.Jung, Two Essays on Analytical Psychology (Princeton, NJ: Princeton University
Press, 1966), p. 160.
50.C. G. Jung, Alchemical Studies, CW,vol. 13 (Princeton, NJ: Princeton University
Press, 1976), p. 346.
51.C. G. Jung, Symbols of Transformation, CW, vol. 5 (Princeton, NJ: Princeton
University Press, 1967), p. 102.
52.C. G.Jung, "Psychological Aspects of the Mother Archetype," The Archetypes and the
Collective Unconscious, CW9i (Princeton, NJ: Princeton University Press, 1968), p. 79.
53.C. G. Jung, "Mind and Earth," Civilization in Transition, CWf vol. 10 (Princeton, NJ:
76.C.G.Jung, The Structure and Dynamics of the Psyche, CW,vo. 8, (Princeton, NJ:
Princeton University Press, 1969) 204.
77..James Hillman, The Soul's Code (New York: Random House, 1996).
78.Ana-Marie Rizzuto, The Birth of the Living God (Chicago, IL: University of Chicago
Press, 1979), Michael St. Clair, Human Relations and the Experience of God (Mahwah,
NJ: Paulist Press, 1994).
78.John McDargh, Psychoanalytic Object Relations Theory and the Study of Religion
(Lanham, MD: University Press of America, 1983).
79.William W. Meissner, Psychoanalysis and Religious Experience (New Haven, CT:
Yale University Press, 1984).
80.John McDargh, "The Deep Structure of Religious Representations," Object Relations
Theory and Religion: Clinical Applications, ed. M. Finn and J. Gartner (Westport, CT:
Praeger Publishers, 1992) p. 3.
81. Francois Trochu, St. Bernadette Soubirous (Rockford, IL: Tan Books, 1985).
-82. Mary F. Windeatt, The Children of La Salette (St. Paul, MN: Grail Publishing, 1951).
83.Renzo Allegro & Roberto Allegro, Fatima: The Story Behind the Miracle (Cincinnati,
OH: St. Anthony Messenger Press, 2002).
84.Sophie Jewett, God's Troubadour: The Story of St. Francis of Assisi (Chapel Hill,
NC: Yesterday's Classics, 2005).
85.Saint Augustine, Bishop of Hippo, City of God, trans. Marcus Dodds, George Wilson,
and J. J. Smith (New York: Random House, 1950).
86.Daryl Sharp , Personality Type : Jung's Model of Typology (Toronto, Canada : Inner
City Books, 1987).
87.Alice Miller - For You Own Good( New York : Farrar Straus Giroux, 1990).
88.Heinz Kohut, "Forms and Transformations of Narcissism, " Self Psychology and the
Humanities : Reflections on a New Psychoanalytic Approach (New York : W.W.Norton
an Co., 1985.
89.David A.Leeming, Mythology : The Voyage of the Hero (New York : Harper and Row,
1981).
90.George H. Gallup Jr., Religion in America: 1996 Report (Princeton, Nj: Princeton
Religious Research Center, 1996).
91.James M. Robinson et al, The Nag Hammadi Library in English, 4 Th.ed.(New York:
E. J. Brill, 1996).
92.Evangelos Christou - The Logos of The Soul (Zuurich : Spring Publications 1976).
93.Jean Baudrillard - The Transparency of Evil (New York : Verso Books, 1992).
94.Harold S.Kushner - When Bad Things Happen to Good People (New York : Bantam
Doubleday Dell Publishing Co., 2004).
95.Jacob B.Agus - "Good and Evil" Encyclopedia Judaica, ed.Cecil Roth ( Jeusalem :
Keter Publishing House, 1972).
96.Saint Augustine, City of God, trans.Marcus Dodds, George Wilson, and J.J.Smith
(New York : Random House, 1950).
97.John Hick, Evil an the God of Love, 2 nd ed.(San Francisco : Harper & Row, 1978).
98.Simone Weil - An Anthology, ed. Sian Miles (New York : Weidenfeld an Nicolson,
1986) p.192.
99.Jane M.Trau - The Co-Existence of God and Evil (New York : Petre Lang Publishing,
1991).
100.Christopher Hitchens - The Missionary Position : Mother Teresa in Theory and
principii general valabile (si oarecum indiferente de cultura n care functioneaza !) prin
care insul uman i consolideaza situatia de fiinta sociala. Aceste conduite interumane au
drept scop si efect coeziunea grupului.
In conceptul de "persoana" intereseaza acele aspecte ale fiintei care o transforma ntr-un
centru de creatie a conditiei umane, a constiintei sale valorice. Ele fac din personalitate
o unitate integrativa de existenta si desfasurare, o organizare dinamica si
"istorizanta".Este vorba de cele mai reprezentative trasaturi ale fiintei constiente si
angajate : activitatea de cunoastere, viata afectiva, comportamentul, orientarea n
existenta, intercorelatia cu universul lucrurilor si oamenilor, care formeaza dimensiunea
imediata a situatiilor si instituie numele generic de lume.
Toata existenta noastra e situativa. Avem mereu prezente reperele lui aici si acum
(repere_de constiinta). Dar acestea snt sectiuni transversale n fluxul nesfrsit al
realitatii. Si cnd spunem "situativ", ntelegem un reper al vietii proprii n contextul vast
al existentei. Omul devine si se construieste ca personalitate n masura n care si
ntipareste, manifesta, desfasoara si afirma aceasta conditie situativa cu un continut
caracteristic si reprezentativ pentru el, adica un fel de a gndi, un continut de
sentimente, o maniera de a intui. Din acestea se fac functiile reprezentative ale
persoanei si tot aici se reverbereaza circuitele nesfirsite ale comunicarii.
Persoana nseamna omul care apare si modalitatea n care el se aseaza n constiinta
celorlalti. Pentru a fi persoana este nevoie de un cmp de luciditate completat de
constiinta celorlalti.Si pentru a ne putea desfasura n aceasta versiune a existentei, care
este persoana, mai este nevoie de nca doua constiinte, ntr-o continua
intersanjabilitate, legate printr-o permanenta comunicare echilibrata.
Nu putem gndi dect pentru a ntelege si a fi ntelesi. A treia modalitate apartine
delirului sau visului si decade din comunicare.
Nu putem avea sentimente dect privind spre, sau venind de la cineva. Tot asa, prin
comunicarea ntre eu si tu, adica prin ntalnirea care transforma procesul de constiinta
ntr-o comunitate, nu avem o informatie obiectiva, pentru ca eu si tu snt subiectivitati si
o aditiune de subiectivitati nu genereaza saltul n obiectivare.
Eu "comunic" toata viata "mea", toate aspectele si duratele ei : cunoastere, sentimente,
credinte, optiuni, alegere, balanta energetica . Pentru acest fenomen eminamente
declarativ si "adresant", am nevoie de un tu, singura pozitie receptiva a esentei
declarative, care e constiinta umana. Daca afirm fara adresa, snt si ramn neutru si nu
angajat ca orice existent plenar. Si nu pot spune nimic lui el, pentru ca - prin definitie cu acesta nu comunic. El semnifica o relatie de existenta si de coexistenta. El "asteapta"
deschiderea spre obiectivare, a dialogului "eu-tu".
Pentru a ne investi de puterea si indiscutabila realitate a fenomenului obiectiv,
comunitatea eu-tu trebuie sa fie nregistrata de o a treia constiinta, ce poarta numele
generic de el.
Putem avea o situatie limita, cnd motivatia e foarte aproape de zonele endogene
profunde si are o mare ncarcatura afectiva.
Vorbim atunci de pasiuni. Dar motivatia poate aluneca si se poate organizare periconstient. In acest caz, platforma pe care se sprijina activitatea noastra nu mai e o
componenta a cmpului de constiinta si foloseste doar reminiscente din fenomene de
realitate ; ea se constituie din materialul afectiv si pulsional. Vorbind simbolic, am putea
admite ca nevroticul si creeaza niste mecanisme asemanatoare celor motivationale, dar
n afara cmpului constiintei. Acestea snt false motivatii si nu se mai pot integra n
cmpul de constiinta: Ar fi poate interesant sa le numim pre-noetice, expresie a
egoismului involuntar, a emotivitatii si tonalitatii afective.Sinergia fireasca dintre
realitate si energia afectiva s-a dezechilibrat. Ele rasuna n cmpul de constiinta ca dintro vecinatate . Acest raspuns si mod al motivatiei periconstiente alimenteaza si ntretin
sentimentul dezagreabil al existentei incomplete, esecului, tensiunii, frustrarii si
nemplinirii. O asemenea motivatie zace ca un corp strain n psihism, l conduce si-1
jeneaza din umbra, duce la manifestari care nu se traduc direct, ci indirect, prin
intermediul unui limbaj-cifru, confuz si fara suplete, ad-hoc creat spre a gasi un loc n
realitate si spre a convinge si a ralia pe ceilalti la trairea descumpanirii nevrotice. De
aceea, spunem ca n nevroza putem citi si descifra figura omeneasca alterata n
forma,dar nu n continut.
Datorita solidaritatii si identitatii (aproape)dintre mecanismele care fac nevroza si cele
care fac sanatatea psihica datorita unitatii dialectice ntre echilibrul psihic si
dezechilibrul nevrotic, exista n clinica nevrozelor o ampla si strnsa solidaritate ntre
somatic si psihic,la fel ca la normal.
Ne aflam n epoca n care tensiunile cultural-sociogenetice nu se mai compenseaza
religios, n paradisuri artificiale sau razboinice, ci n nevroza. De aici rezulta si corolarul
ca nu orice deceptie, proiectata pe existenta, devine nevroza. Nu orice esec devine
matricea suferintei nevrotice si a unei "debusolari" de existenta.
Nevroza este o comentare psihiatrica (deci si filosofica) despre transformarea
diminuanta si antiproiectiva a persoanei, boala fiind ntotdeauna un declin al conditiei
de libertate. Si fiindca n fond suferinta apare ca o substanta esentiala a bolii, nevroza nu
este o boala fara continut, ci o modalitate de suferinta omeneasca n cea mai generala
ipostaza a ei, aceea care angajeaza toate valentele umane, toate valorile si mai ales
necesitatea afectiva a fiintei.
Tulburarea nevrotica nu influenteaza calitativ EU-ul si este doar o modificare n corpul
psihic, pe cnd tulburarea psihotica presupune o modificare a EU-ului prin doua
fenomene fundamentale : halucinatia si delirul.
Diagnosticul diferential ntre nevroza si psihoza consta n : integralitatea proceselor
cognitive cu tulburari afective care nu mai sunt controlate de EU n nevroza ; daca pe
lnga asta se produce si o profunda deterioare cognitiva atunci apare psihoza.
Aceste trei mecanisme, didactic, sunt separate ,nsa n practica se pot combina,oferind
tabloul unei nevroze mixte .
Mai este nca o situatie : nevroza- prodrom sau post-procesuala .O nevroza este mai
atipica, se cronicizeaza, se goleste, ne gndim " dar nu cumva este o schizofrenie " ?
Schizofrenul este tratat, se amelioreaza dar reclama ca nu se poate concentra - acesta
este un defect nevrotic care va dura ani.
Am numit conditia structurii persoanei isterice, aceea care "nu seamana nici cu ea
nsasi".
Alteori, ca n cazul anxiosului si a tot ce deriva din anxietate (obsesie, fobie), functia de
tu este slab conturata si insul va fi mereu n "criza" de informatie, va pendula mereu
ntre o certitudine cautata si neant. Fara un tu care sa functioneze ntregitor, eul ramas
fata n fata cu sine nsusi - deci cu cel mai concret obiect posibil - se nscrie n universul
nelinistii, ndoielii, panicii.
In sfrsit, raportul eu-tu, care n normalitate este echilibrat ntr-un fel de simetrie, n
neurastenie se dezechilibreaza energetic.
Ceea ce ar putea explica deficitul de forta (biologica si psihologica) a neurastenicului.
Nevroza este o suferinta a spatiului interior, acolo unde insul se desfasoara ca o unitate
existenta, ca un continuum psiho-somatic si ca o deschidere receptiva nspre
comunitatea lumii.
Omul este, prin natura sa, un "fiu" al comunicarii, o realitate inter-ontica. Iar nevroza
nseamna tocmai un defect de comunicare si rezultatul unui minus de functionare si de
eficienta a functiei de alter-ego, o continua cautare nafara, o exterioritate a unei
analogii eu-tu, neinstaurate sau pierdute. Eul nu se poate trai pe sine ca un ntreg, la
modul plenar si omnivalent dect daca tu i ofera functional acest sentimen,iar psihiatrul
ncearca sa nlocuiasca alter egfo-ul, reper interior defectuos sau care lipseste
nevroticului.
Oricarei nevroze i este caracteristica o stare duplicitara, de dedublare profunda a eului
(cum sustin H. Binder si H. Ey) care constituie, probabil, nucleul modalitatii nevrotice.
In acest sens, nevroza este "minciuna esentiala" (dupa Balanescu), respectiv
"mendacitate ontica". Minciuna reprezinta astfel proiectul prin simbol al unei realitati,
inferarea onticului din semnele lumii, de la imagine la abstractie. Si nevroza ar putea fi
tocmai blocarea acestui transfer !
Un nou fir conducator n gndirea clinica si a psihoterapiei s-a impus odata cu urmarirea
desfasurarii n timp a suferintei psihice. Ceea ce nseamna a recepta - si a ntelege patologia ntr-o perspectiva ce nu mai este o sectiune transversala, ci urmareste
desfasurarea diacrona a unui sistem de notatie si de "palpare" fenomenologica .Aceasta
metoda de lucru si cunoastere este desemnata n limbajul clinic prin cuvntul "proces",
care priveste semnificatia evolutiei unei persoane pe diagrama propriei biografii.
psihologice.
La om, homeostazia - nu numai fiziologica, ci totala, globala, integral-individuala - are
n spatele ei o dubla stratificare factoriala : pe de o parte, fenomenele autore-glatoare de
model cibernetic, adica recurentiale, de feed back, reprezentnd aspectul de rigiditate,
dependenta, de necesitate legica, iar pe de alta parte - si deasupra acestora - fenomenele
de autogeneza, autoreglare, auto-combinare, reprezentndi aspectul de libertate al vietii
psihice.
Motivatia vizeaza, tot ce se ntmpla n interiorul psihismului, polarizdu-se si insistnd
asupra conditiei endogenetice a vietii psihice.
La nivel inferior, motivatia are caracterele instinctului, este nnascuta, transmisa genetic
ca modele de comportament pentru situatii standard, cu caracter rigid, neschimbabil.
Acesta este polul de necesitate legica al psihismului. Dezavantajul acestui tip de instanta
motivationala este ca la ntlnirea unei situatii inedite, la conjunctura aleatoriului,
comportamentul de model instinctiv nu si gaseste formula de adecvare circumstantiala.
Pe de alta parte, nu poate elabora nici o motivatie de tip "inteligent", ceea ce antreneaza
o criza, o situatie de risc si deteriorare prin lipsa de raspuns sau raspuns nepotrivit si
"fara masura".
La nivelele superioare, motivatia poarta din ce n ce mai mult un caracter de elaborare,
n fiecare moment si pentru fiecare conjunctura. In fata ineditului sau aleatoriului, ea
desfasoara o strategie neprogramata , n mod spontan si liber, rezultnd elaborarea unui
act motivational "veritabil", produs de inteligenta, creatie ce ofera o solutie optimanta,
un raspuns adecvat la ineditul emergent. Cresterea si preponderenta cotei de libertate
determina imposibilitatea repetarii modelelor, dar nu duce nici la un raspuns de tip
aleatoriu, ntmplator .
Sub aspect explicativ, nu putem vorbi despre afectivitate dect fenomenologic.Motivatia
poate fi nteleasa numai atunci cnd o prindem n formele ei mai complicate, n
problemele mai complexe puse de individul uman, acolo unde - sub cupola valorilor
nivelului etic - gasim limbajul, procesele de inteligenta, suma de cunostinte nvatate,
pnza de fond afectiva a existentei si zestrea lui de instincte. Dar la acel nivel suprem,
instinct, afectivitate, inteligenta, limbaj ,nu mai snt ele nsile, pur si simplu. Iar functia
etica nu mai este numai o enuntare generala de suprematie universala a valorilor de
bine, adevar, frumos, ci din fiecare cte ceva, ntr-o apoteoza axiologica.
Actiunile se subordoneaza si devin motivatie mprumutnd energie si semnificatie
marelui fond de valori care le confera calitatea de a constitui o legatura morala ntre
oameni, pentru ca solidaritatea umana sa dea placerea de a fi generosi sau darnici,
dedicati adevarului si contemplatori sau creatori ai frumosului.
Orice moment din viata psihica n perspectiva motivationala constituie un generator al
"viitorului", care este consumatorul trecutului n flacara luminoasa a psihismului
intelectiv. Motivatia ia nastere, n cmpul de constiinta, din ntlnirea aceasta a
reflectarii luminii si polarizarii afective, prin utilizarea dinamicii afective si functiilor
reflexive. Sinteza ce se produce n cmpul de constiinta ntre produsele activitatii de
cunoastere si energia primitiva anteconstienta si pre-psihica duce la motivatie. Daca
Terapeutica bolii psihice (si prin excelenta a nevrozelor) implica o dubla miscare si
initiativa, caci si suferindul trebuie sa "vina" n cmpul polarizant al tranzitivitatii
psihoterapice. Psihoterapia este domeniul constructiv si dinamic al psihiatriei, mai ales
atunci cnd ea se desfasoara viznd cmpurile de torsiune ale existentei nevrotice, n
surda si ireductibila necesitate a suferindului de a se proiecta pe "coexistentii" sai.
E aproape o evidenta pentru cei care se ocupa cu istoria culturii ca - odata cu
diferentierea formelor de civilizatie - pragul tolerantei la conflict si nesansa a scazut n
chip sesizabil. Totul se masoara azi pe curba de probabilitate. "Succesul" si are
complementarea cuantica n "esec", realizarea se margineste cu naufragiul.
Omul modern nu mai suporta, nu se mai resemneaza si nu se mai supune scepticismului
stoic. Nu vrea sa mai dezbata cainta sau nuantele regretului, renunta la "frumusetea
rabdarii"..
Si astfel, tensiunea provocata de conflict (factor: de psihogeneza) n loc sa mobilizeze
resursele si capacitatea ancestrala pentru iesirea din impas si ulteriorul acces la dorinta
mplinita, devine mecanism de suferinta, sistem de dubiu si nesiguranta ,implicnd n
mod necesar asistenta psihoterapeutica, sau interumana n general.
Din aproape n aproape, se ajunge astfel la ntrebarea "de foc" a psihiatriei moderne : n
orizontul contemporan, unde si cum se delimiteaza suferinta nevrotica de suferinta
firesc-umana, aceea care nu trebuie si nu poate fi detasata - sau decupata - din marele
model al existentei cotidiene si de peste tot, fara riscul unei falsificari a comprehensiunii
pozitiei omului n lume ?
Nevroticul cauta si cere sa fie readus ntr-o formula echilibrata de existenta autentica.
De aceea, poate, terapia n nevroza atinge nivelul suprem al asistentei omenesti. Fiindca
asistenta unui nevrotic este un act de omenie, de bun simt, de simpatie, de luciditate,
care si propune redistribuirea liniilor de forta interioare din sufletul suferindului.
"Repararea" existentei nevrotice se realizeaza printr-o reorientare a sensurilor
ascendente si constructive ale celui esuat n cmpul existentei.
Nevroticul nu are o nevroza, el nu "are" nimic, ci este ntr-o stare de constiinta ingrata,
de disconfort interior si de nelinistita ntrebare. si astfel, nu ne mira ca el nu poate fi
nteles dect prin asimilare si nu prin "complicitatea" psihiatrului la tentativa sa de a se
echilibra. Aceasta solidarizare, raliere a constiintei medicului la problematica
nevroticului nseamna totdeauna o comprehensiva ascultare.
Singurul limbaj care si gaseste sens (cu nevroticul) este un dialog de compasiune,
simpatie, rezonanta afectiva, de ntelegere " din ochi" cu aparenta de intuitie si finete.
Igiena mintala si sanatatea psihica.
Intr-un limbaj de psihologie normala, igiena mintala se desfasoara n directia adaptarii
functionale a structurii dinamice pe care o denumim raportul dintre eu si mediu,
respectiv pozitia si devenirea istorica a individului uman. In schimb, n psihopatologie
,igiena mintala converge spre o acceptie de profilaxie si uneori chiar de terapeutica
marginala si preventiva.
Psihiatrul apreciaza cnd microsocurile emotive ale vietii de fiecare zi lasa urme mai
mult dect trebuie, daca unele modificari de dispozitie si caracter au o semnificatie
tranzitorie sau anunta o decompensare. Aceasta este psihiatria profilactica. Psihoterapia
functioneaza aici, n aspectele ei desensibilizate. Sugestia se adauga puterii de a spera si
de a prefera realitatea explicata n locul nevrozei.
Fara ndoiala, fiecare fiinta umana trebuie sa reediteze laboriosul drum al dezvoltarii
despre ceea ce da sens ultim si scop n viata unei persoane. Este acea parte a umanului
care cauta vindecare si reconciliere cu sinele si cu ceilalti.Valorile spirituale precum
speranta, credinta si altruismul pot ajuta oamenii sa faca fata aversiunii, suferintei si
bolii. Religiile ofera oamenilor un limbaj al sperantei si cai de a-si ntelege suferinta.
Comunitatile religioase si nu numai ofera oamenilor un suport social.
Multe studii au indicat ca credintele si practicile spirituale pot afecta rezultatele ngrijirii
medicale, inclusiv mortalitatea, bolile cardiovasculare si depresiile. Cercetarea asupra
meditatiei si rugaciunii a demonstrat beneficiile aduse de aceste practici, sugernd un
rol al conceptelor spirituale n rezilienta si n rezistenta la stres.
In privinta influentei confesiunii asupra bolii psihice,am gasit ca israelienii snt mult
mai expusi ca si crestinii, iar sectantii mult mai expusi ca israelienii.
Exista si suport institutional pentru includerea spiritualitatii n cadrul ngrijirii medicale
din America actuala
Comisia Unita pentru Acreditarea Organizatiilor din Domeniul Sanatatii cere ca, atunci
cnd un pacient spitalizat solicita ngrijire spirituala, aceasta sa fie asigurata. Asociatia
Americana a Colegiilor Medicale, Consiliul de Acreditare pentru Absolventii de
Medicina , Asociatia Psihiatrica Americana, Academia Americana a Asistentilor
Medicali, Asociatia Americana a Colegiilor Asistentilor Medicali,au identificat obiective
de training ce sustin includerea spiritualitatii n curriculum. Multe organizatii de
profesie -ca cele de mai sus- recunosc ca ngrijirea spirituala este un element important
n etica profesionistilor din domeniul sanatatii.
De asemenea s-au nregistrat schimbari semnificative n educatia din scolile medicale cu
privire la spiritualitate si sanatate. Actualmente mai mult de 70% dintre scolile medicale
predau cursuri despre spiritualitate si sanatate, multe fiind solicitate. Asociatia
Colegiilor Medicale a publicat o serie de indicatii pentru aceste cursuri.Unul dintre
obiectivele predarii este ca toti studentii sa stie cum sa abordeze o discutie/poveste
spirituala.
Pacientii de asemenea pretind luarea n considerare a problemelor spirituale. ntr-un
studiu facut de Ehman (21), 85 % dintre pacienti au sustinut ca ncrederea lor n medici
creste daca acestia iau n discutie chestiunile de ordin spiritual. n plus, 95% dintre
pacientii pentru care spiritualitatea este importanta vor ca doctorul lor sa fie sensibil la
nevoile lor spirituale si sa o includa n tratament; 50% dintre pacientii pentru care
spiritualitatea nu este importanta simt ca medicii ar trebui sa abordeze problemele
spirituale ale pacientilor n cazul bolilor severe si cronice.
Recunoasterea chestiunilor spirituale n cadrul medical
n cadrul cursurilor de medicina despre spiritualitate si sanatate, s-a formulat o definitie
a termenului de spiritualitate prin consensul medicilor, educatorilor medicali si al
pastorilor. Central acestei definitii este ca spiritualitatea nseamna cautarea unui sens
ultim al vietii prin participare la manifestari religioase, ca si prin relatie cu Dumnezeu si
cu familia, exprimata n natura, rationalitate, umanism si arte. Toti acesti factori pot
influenta modul n care pacientii si profesionistii ngrijirii medicale percep sanatatea si
boala precum si modul lor de interactionare. Astfel, definitia include o exprimare
personala a spiritualitatii.
Spiritualitatea este mai ampla dect religia si n urma parcurgerii tematicii spirituale a
acord superficial cu parerea medicului, din teama ca tratamentul sau sa nu fie afectat,
compromis.
Medicii, priviti n totalitatea lor, nu sunt pregatiti pentru asigurarea unei ngrijiri
spirituale; pastorii, clerul si alte persoane specializate sunt pregatiti sa abordeze astfel
de chestiuni. Capelanii/preotii sunt licentiati de organizatii clericale sa lucreze n mod
particular cu pacientii din diferite cadre de ngrijire medicala, pentru a-i ajuta sa treaca
de o criza/tulburare spirituala. Astfel de preoti cu pregatire n acest sens, lucreaza cu
pacienti de orice religie sau cu cei din medii nereligioase. Clerul este pregatit pentru
ngrjire religioasa si lucreaza predominant cu pacienti din gruparea lor religioasa.
Consilierii pastorali sunt pregatiti prin masterate sau doctorate n acest domeniu.
Jumatate din pregatirea lor are n vedere modul n care chestiunile religioase sau
spirituale afecteaza manifestarile si modul de abordare a simptomelor prezente.
ndrumatorii spirituali nu sunt consilieri. Mai degraba ei sunt pregatiti sa asiste oamenii
n calatoria lor spirituala, ajutndu-i sa discearna cum Dumnezeu sau divinitatea
lucreaza n vietile lor.
Povestea spirituala este un instrument de selectare pentru identificarea problemelor
spirituale, dar un counseling mai profund este necesar cu ajutorul personalului
specializat.
Discutia spirituala ofera posibilitatea unei ntlniri medicale n care pacientul sa si
mpartaseasca convingerile spirituale/religioase daca el doreste aceasta. De asemenea l
poate ajuta pe medic sa identifice tulburari de natura spirituala, ca si resurse de
redobndire a fortelor, tot de natura spirituala, si sa asigure o terapie potrivita necesara
pacientului ntr-un cadru biopsihosocial si spritual.
FICA: Abordarea unei discutii spirituale
F- faith=credinta
"Va considerati o persoana spirituala/religioasa?" sau " Aveti convingeri spirituale care
va ajuta sa faceti fata stresului?". Daca pacientul raspunde negativ, medicul poate
ntreba " Ce da sens vietii dvs.?" Uneori raspunsul poate fi : cariera, familia, natura.
I- importanta
" Ce importanta are credinta sau religia dvs. pentru dvs. ? va influenteaza credinta
modul n care va ngrijiti boala/afectiunea? Ce rol joaca credinta dvs n recapatarea
sanatatii?"
C-comunitatea
"Faceti parte dintr-o comunitate religioasa sau spirituala? Va ofera aceasta un sprijin, n
ce mod? Exista un grup de oameni pe care i iubiti sau care va sunt importanti?"
Comunitatile precum bisericile, templele, moscheile pot servi ca sisteme puternice de
sprijin pentru unii pacienti.
1. abordarea tratamentului
"Cum v-ar placea ca eu, cel care va trateaza, sa abordez aceste chestiuni n ngrijirea dvs
medicala?" Adesea nu este nevoie ca aceasta ntrebare sa fie pusa, ci necesara este luarea
n considerare a problemelor spirituale care trebuie abordate n planul de tratament. De
exemplu referiri la pastori, preoti, consilieri spirituali, terapia prin calatorii, muzica,
arta. Uneori planul poate inlcude simpla nsotire a persoanei n calatoria sa.
-
Bibliografie
Dr. Puchalski- profesor asociat n Stiinte Medicale si ale Sanatatii - Universitatea de
Medicina si Stiintele Sanatatii
1.Frankl V. Man 's Search for Meaning. New York. NY: Simon & Schuster; 1984:24-28.
2.Puchalski CM. Forgiveness: spiritual and medical implications. The Yale Journal for
Humanities in Medicine. 2002 September 17:1-6.
3. Foglio JP. Brody H. Religion, faith, and family medicine. J Fam Pract.
1988:27(5):473-474.
4. Puchalski CM. O'Donnell E. Religious and soiritual beliefs in end-of-life care: how
major religions view death and dying. Techniques in Regional Anesthesia and Pain
Management. 2005:9:114-121.
5. Koenig H. Larson D. McCullough M. Reli_gion and Health. New York. NY: Oxford
Uni_versity Press; 2000.
6. Powell LH. Shahabi L, Thoresen CE. Reli_gion and spirituality. Linkages to physical
health. Am Psychol. 2003:5811 ):36-52.
7. Komaroff AL. ed. Mind/Body Medicine: A Special Report. Boston, MA: Harvard
Health Publications; 2001.
8. Joint Commission on Accreditation of Health_care Organizations. Implementation
Sections of the 1996 Standards for Hospitals. Oakbrook Terrace. IL: Joint Commission
of Accreditation of Healthcare Organizations: 1996.
9. Report III - Contemporary Issues in Medi_cine: Communication in Medicine.
Medical School Objectives Project. Association of American Medical
Colleges.1999.Available at: _HYPERLINK
"http://www.aamc.org/meded/msop/msop3"_http://www.aamc.org/meded/msop/ms
op3_. pdf. Accessed February 6, 2006.
10. Accreditation Council for Graduale Medical Education. Special Requirements for
Residency Training in Psychiatry. Chicago. IL: Accreditation Council for Graduate
Medical Education; 1994.
11. Practice Guidelines for Psychiatric Evaluation of Adults. American Psychiatric
Association. 1995. Available at: _HYPERLINK
"http://www.psych"_http://www.psych_.org/psyeh_practtreatg/pg/pg_adult.cfm.
Accessed February 6, 2006.
12. Complementary and Alternative Medicine. American Academy of Physician
Assistants. 2000. Available at: _HYPERLINK "http://www.aapa.org/policy/comalternative-med.htmi"_http://www.aapa.org/policy/com-alternative-med.htmi_.
Accessed Feb_ruary 6, 2006.
13. Working Paper on the Role of the Clint_eal Nurse Leader. American Association of
Colleges of Nursing. 2004. Available at: _HYPERLINK
"http://www.aacn.nche.edu/Publications/docs/"_http://www.aacn.nche.edu/Publicati
ons/docs/ _CNL6-04.doc. Accessed February 6. 2006.
14. Chapin R, Nelson-Becker H. Gordon T, Landry ST. Peng C. Spirituality Resource.
University of Kansas. 2004.Available at _HYPERLINK
"http://www.oalte.ku.edu/gerorich/reports/pdfstore/spirituaHty
%20resource.doc"_http://www.oalte.ku.edu/gerorich/reports/pdf-store/spirituality
%20resource.doc_. Accessed February 22, 2006.
15. Lo. 8., Quill. X, Tulsky, J., Discussing palliative care with patients. ACP-ASIM Endof-Life Care Consensus Panel. Annals of Internal Medicine. 1999: 130:744-9.
16. American Medical Association Council on Ethical and Judicial Affairs. Code of
Medical Ethics. Chicago, IL: American Medical Asso_ciation: 2001.
17. Code of Ethics for Nurses With Interpretive Statements. American Nurses
Association. 2000. Available at: _HYPERLINK
"http://www.nursingworld"_http://www.nursingworld_.
org/ethics/code/protected_nwcoe303.htm. Accessed February 6, 2006.
18. Puchalski CM, Larson DB. Developing curricula in spirituality and medicine. Acad
Med. 1998;73(9):970-974.
19. Puchalski CM. Spirituality and health: curricula in medical education. Journal of
Cancer Education. In press.
20. Puchalski CM, Larson DB, Lu FG. Spirituality in psychiatry residency programs. Int
Rev Psychiatry. 2001:13:131-138.
21. Ehman JW, Ott BB, Short TH. Clampa RC. Hansen-Flaschen J . D o p a t i e n t s w a
ntphysicianstoinquireabouttheirspiritualorreligiousbelief
siftheybecomegravelyill?ArchInternMed.1999;159(15):180
3-1806.
22.McCordG.GilchristVJ,GrossmanSD.elal.Discussingspiri
t u a l i t y w i t h p a t i e n t s : a r a c_i o n a l a n d e t h i c a l a p p r o a c h . A n n F a m
Med.2004:2(4):356-361.
23.PuchalskiCM,AndersonMB,LoB.etal.EthicalaspectsofInt
egratingSpiritualityintohealthcare.Washington,DC:Associ
ationofAmericanMedicalColleges;Inpress.
2 4 . P a t i e n t - C e n t e r e d C u r e 2015: Scenarios, Vi_sion. Goals & Next Steps.
Picker Institute. 2004. Available at: _HYPERLINK
"http://www.altfutures.com/"_http://www.altfutures.com/_pubs/Pieker%20Final
%20Report%20May%2014%202004.pdf. Accessed February 6, 2006.
25.Wong PT. Fry P. The Human Onest for Meaning. Mahwah. NJ: Lawrence Erlbaum
Associ_ates; 1998.
26. Breitbart W. Reframing hope: meaning-centered care for patients near the end of
life. Interview by Karen S. Heller. ./ Palliat Med. 2003:6(6):979-988.
27. Snyder CR, Irving LM. Anderson JR. Hope and health: measuring the will and the
ways. in: Snyder CR, Forsyth DR. eds. The Handbook of Social and Clinical Psychology:
The Health Perspective. Elmsford, NY: Pergamon Press: 1991:285-307.
28. Koenig HG. Pargament KI, Nielsen J. Religious coping and health status in
medically ill hospitalized older adults. J Nerv Ment Dis. 1998:186(9):513-521.
29. Puchalski C, Romer AL. Taking a spiritual history allows clinicians to understand
patients more fully. J Palliat Med. 2000;3(1): 129-137.
30. Maugans TA. The Spiritual history. Arch Fam Med. 1996;5(1):11-16.
31. Anandarajah G. Hight E. Spirituality and medical practice: using the HOPE uestions
as a practical tool for spiritual assessment. Am Fam Physician 2001;63(1):81-89.
13.5.Spiritualitate si bunastare n practica medicala
Profesionistii sanatatii mintale si pacientii lor sunt din ce n ce mai constienti de nevoia
de baza a tuturor fiintelor umane de gasire a unei surse ce da sens si care este superioara
Sinelui. Aceasta constientizare se datoreaza scopului practicii medicale de a reduce
dizabilitatile produse de tulburarile mintale si dorintelor sincere ale pacientilor ca
terapeutii lor sa recunoasca nevoia de trancendere a Sinelui. Astfel, preocuparea ncepe
sa se orienteze catre mbunatatirea sanatatii si gasirea unor cai de a fi fericit, mai mult
dect spre lupta cu boala si tulburarea.
Necesitatea practica de a reduce dizabilitatea
Depresia majora este cauza principala a dizabilitatii. Depresia majora rezulta ntr-o
pierdere medie de mai mult de 6 ani din viata sanatoasa. Abuzul de alcool, de drog, si
alte tulburari mintale aduc o pierdere totala de mai mult de 20 de ani.
Tratamentul tulburarilor mintale a nceput sa se mbunatateasca odata cu introducerea
de noi medicamente si tehnici de psihoterapie care dovedesc beneficii imediate. Totusi,
beneficiile acestor tratamene s-au dovedit a fi incomplete si moderate, constatndu-se
frecvente recaderi, recidive si recurente ale bolii. De exemplu, n tratamentul depresiei
majore, raspunsul imediat la antidepresive si la terapia comportamentala este numai
unul moderat. mbunatatiri considerabile se nregistreaza n proportie de 50-65%,
atunci cnd pacientii primesc tratament activ, n comparatie cu 30-45% n controale.
Recidiva este rapida n cazul celor care ntrerup prematur tratamentul deoarece
interventiile sunt directionate catre simptome si nu corecteaza cauzele ce se afla la baza
tulburarii.
Majoritatea pacientilor cu depresie majora care si revin rapid au recurente ntr-un
interval de trei ani, n ciuda medicamentatiei si a terapiei cognitiv comportamentale.
Efectele sunt, n acelasi mod, inadecvate pentru tratamentele disponibile n cazul altor
tulburari cum ar fi schizofrenia, tulburarea bipolara, anxietatea, dependenta de drog si
de alcool. De exemplu, 74% dintre pacientii cu schizofrenie ntrerup tratamentul cu
antipsihotic mai devreme de 18 luni, datorita ratei mari de lipsa de raspuns , efecte
secundare greu de suportat, non-aderenta.
Inadecventa tratamentelor actuale rezulta n simptome reziduale persistente ale bolii si
n disconfort, ca si ntr-o proasta dispozitie si lipsa de mplinire. Absenta mplinirii si a
emotiilor pozitive este o problema seriosa, provocnd mai repede mortalitate si
morbiditate dect prezenta sentimentelor negative. Din pacate, nu s-au nregistrat
mbunatatiri n nivelul mediu de mplinire n urma introducerii medicamentelor
psihotrope sau n formele de psihoterapie existente din 1950 pna n prezent.
Din fericire, cercetarea recenta asupra bunastarii a aratat ca este posibil sa se
mbunatateasa starea generala si sa se reduca dizabilitatea n rndul populatiei n
general, ca si n rndul tulburarilor mintale. Aceste metode eficiente de interventie se
orienteaza asupra dezvoltarii emotiilor pozitive si asupra trasaturilor de caracter care au
la baza bunastarea, dupa cum s-a aratat n abordari pozitive ale filozofiei despre viata,
psihologiei si psihiatriei.
Experiente selective aflate sub control n legatura cu terapii menite sa sporeasca starea
buna a pacientilor cu tulburari mintale arata mbunatatiri ale conditiei fericirii si
modificari n bine ale caracterului care mbunatatesc aderenta tratamentului si
micsoreaza rata de recurenta/recidiva n comparatie terapia comportamentala sau cu
medicamentele psihotrope folosite n exclusivitate.
gndirii n timpul examinarii starii mentale, profesionistii sanatatii mintale pot evalua
gndirea unei persoane si nivelul sau de coerenta ntr-o maniera constructiva, usoara si
precisa, lipsita de judecati de valoare. Pe baza unor studii ale stadiilor de dezvoltare a
caracterului si a consistentei emotionale, am elaborat un program de psihoterapie care
presupune o secventa catalitica fomata din 15 module de interventie pentru orientarea
unei persoane n calea catre bunastare.
Module ale programului de psihoterapie
Seria de dvd-uri "Viata fericita-calatorii catre bunastare" ofera medicilor si pacientilor
un program psihoterapeutic ce poate fi urmat de aproape orice pacient n aproape orice
moment. Programul include 15 module, mpartite n trei seturi. Informatii despre
program sunt oferite de catre autor.
Set 1: trezirea
Modul 1: ce te face fericit? -recunoasterea lucrurilor care aduc bucurie
Modul 2: ce te face nefericit? - ntelegerea capcanelor gndirii
Modul 3: trairea starii de bine-linistirea vrtejului/agitatiei mentale/
Modul 4: uniunea cu natura- trezirea simturilor fizice
Modul 5: gasirea ntelesului-trezirea simturilor spirituale
Set 2: iluminarea
Modul 6: poate ziua ta normala sa fie umpluta de fericire?
Modul 7: observarea si naltarea gndurilor
Modul 8: observarea si perfectionarea relatiilor interumane
Modul 9: conturarea maturitatii si a integritarii
Modul 10: contemplarea fiintei
Set 3: integrarea inteligentei
Modul 11: poti nvata sa reduci stresul-gasirea surselor problemelor
Modul 12: observarea si linistirea temerilor
Modul 13. observarea cautatorilor de putere n viata ta
Modul 14. contemplarea tainelor
Modul 15: constientizarea permanenta
Aceste etape sunt reprezentate sub forma unui dialog, pentru ca pacientul ce urmeaza
psihoterapia sa devina mai sanatos si mai fericit. Aceste stadii psihoterapeutice
corespund stadiilor naturale pe care o persoana le parcurge pentru a ajunge la constiinta
de sine;ele sunt adaptate pentru a asigura orientare psihoterapeutica si exercitii
individuale de ajutorare (autodidactice) ntr-un mod ce ofera un progres sistematic n
obtinerea bunastarii.
Sesiunile de psihoterapie sunt nregistrate pe dvd-uri si nsotite de o carte ce contine
instructiuni petntru psihoterapeut.
Fiecare modul dureaza 50 de minute adaptat pentru a fi folosit individual sau ca ajutor
n terapia de grup/individuala. Este creat ca o interventie universala ce poate fi folosita
de oricine, indiferent de sanatatea mintala sau fizica. Ritmul intervalelor dintre module
poate fi stabilit de motivatia si situatia pacientului si orchestrat de catre psihoterapeut.
Toate tehnicile au fost testate n practica medicala si majoritatea au fost testate printr-o
serie de experimente anterioare descrise mai sus n acest articol. E interesant de
observat ca primul set contine metode comportamentale orientate pe emotii pozitive,
mpreuna cu concepte de baza ale procesului cognitiv. Cel de-al doilea evidentiaza o
patrundere n gndirea subconstienta si o crestere a metacunoasterii. Cel de -al treilea
cuprinde un acces contemplativ si recunoasterea ntelesului simbolurilor preverbale
prin care influente externe si interne n mod obsnuit inconstiente comunica sub forma
unor asteptari subconstiente, ca n vise, sau unele forme de publicitate, miscari sociale,
alte situatii marcante.
Desi corespund etapelor de dezvoltare spirituala aceste stadii se bazeaza pe principii
psihobiologice clare, dupa cum am descris n alta parte. Fiecare pacient prezinta abilitati
si sensibilitati unice care trebuie sa fie recunoscute de catre psihoterapeut pentru
rezultate optime.
Speranta mea este ca oferind o descriere explicita a secventei catalitice de interventii,
aceasta sa fie de folos psihoterapeutilor n depasirea ezitarii/scepticismului n abordarea
nevoilor spirituale ale pacientului. Am constatat ca este posibil sa nu faci judecati de
valoare n ridicarea ntrebarilor despre valorile spirituale pentru pacientii mei. Aceasta
metoda permite acordarea atentiei spiritualitatii pe baza unor principii psihobiologice ce
si au radacinile n compasiune si toleranta, mai degraba dect n judecati doctrinare ce
si trag seva din teama si intoleranta. Experienta mi-a demonstrat ca aceasta a facut ca
metoda mea de terapie sa fie mai eficienta si mai placuta att pentru pacient ct si
pentru mine. Sper ca metodele si materialele descrise sa fie de folos si altora n interesul
pacientilor nostri, al fericirii lor si pentru eficientizarea profesiei noastre. Numai prin
aborarea spiritualitatii ntr-o maniera stiintifica si obiectiva putem face ca psihiatria sa
devina o stiinta a bunastarii capabila sa reduca stigmatele si dezabilitatile produse de
tulburarile mintale.
Introducere la modulele programului psihoterapeutic
Primul set alcatuit din cinci module este numit "trezirea" pentru ca este destinat sa va
ajute sa recunoasteti ceea ce va aduce fericire. Acesta este telul primului set. Aveti
nevoie sa experimentati direct ceea ce considerati ca va aduce multumire si fericire.
Trezirea aceasta seamana cu avantajele unei copilarii fericite-trezirea bucuriilor si a
minunilor vietii confera acesteia valori pozitive. Primul set arata cum puteti
experimenta bucuria si multumirea prin trezirea simturilor corpului, mintii si sufletului.
Fiecare modul contine exercitii pentru experimentarea bucuriei. Singurul mod de a
cunoaste bucurie si frumusete este prin a le experimenta n propria viata .Cel de-al
doilea set de dvd-uri va nvata cum sa fiti fericit n mod constant, nu numai ocazional.
Pentru aceasta trebuie sa nvatam cum sa ne controlam emotiile si sa atingem scopuri n
mod stabil si constant, ca un parinte bun. Se cheama iluminare deoarece bucuria este ca
o lumina care straluceste asupra ta ca soarele verii. Odata ce esti constient de ce
experiente te fac fericit, atunci vei vrea sa ti umpli viata cu aceste momente.
Trebuie sa avem n vedere faptul ca toti avem momente bune si rele, zile bune, zile mai
proaste. n alte cuvinte gndurile noastre au o larga varietate de stari. Cel mai nalt
punct al gndurilor este gradul maxim de bucurie si fericire atins; media este modul n
care gndim si simtim ntr-o varietate de situatii. Cel mai scazut punct este modul n
care ne simtim nr-o situatie de stres sau nefericita.
n primul set de module vom nvata cum sa ne naltam maximumul starilor si
sentimentelor pentru a fi fericit n conditii bune. n cel de al doilea vom nvata cum sa
ridicam media trairilor prin obtinerea unor stari bune mai des si a unor stari proaste
mai rar. Veti nvata sa va controlati viata ntr-un mod care este stabil si productiv.
Motivatia este sa faci exact ceea ce vrei, sa fii fericit n mod constant.
Cel de-al treilea set este intitulat "inteligenta intregrata". Toti avem temeri si
sensibilitati care ne fac probleme. Toti avem ntrebari despre ce da sens si valoare
existentei noastre. Anumite situatii sau persoane pot exercita influente puternice asupra
noastra, actionnd n moduri care ne ranesc. Pentru a ntelege aceasta, trebuie sa privim
dincolo de ceea ce ne-a conditionat n trecutul nostru si dincolo de traditii, pentru a
recunoaste ceea ce are valoare pentru noi cu adevarat, ceea ce da vietii noastre
adevaratul ei nteles. Cel de-al treilea set ne ajuta sa recunoastem si sa ntelegem
influentele interne si externe care ne streseaza sau ne ndeparteaza de ceea ce are
valoare pentru noi. Putem nvata sa recunoastem aceste piedici si sa le reducem puterea
asupra noastra. Putem nvata sa recunoastem simbolurile non-verbale folosite de
propriul nostru inconstient si influentele externe asupra subconstientului nostru, dupa
cum observam n vise si n unele forme de publicitate. Prin recunoasterea si ntelegerea
acestor influente putem lasa ceea ce este bun n noi sa se exprime. n acest moment
viata noastra este umpluta de nteles, semnificatie mai mare dect sinele nostru, ceea ce
ne face sa devenim ntelepti, alocentrici, si foarte fericiti.
Bibliografie
1.Cloninger CR. Feeling Guod: The Science of WellBeing. New York, NY: Oxford
University Press; 2004.
2.Murray CJL. Lopez AD. eds. The Global Bur-den of Disease: A Comprehensive
Assessment of Mortality and Disability from Diseases. Injuries, andRisk Factors in 1990
andprojected to 2020. Cambndge, MA: Harvard University Press: 1996. Global Burden
of Disease and Injury Series; vol I.
3.Waish BT. Seidman SN. Sysko R. Gouid M. Placebo response in s t u d i e s o f m a j o r
d e - p r e s s i o n : v a r i a b l e , s u b s t a n c_i a l , a n d g r o w i n g . J A M A . 2 0 0 2 :
287(14):1840-1847.
F a v a G A . R a f a n e l l i C . G r a n d i S , C o n c_i S . B e l l u a r d o P . P r e v e n t i o
nofrecurrentdepressionwithcognitivebehavioraltherapy:pr
e l i m i n a r y r i n d i n g s . A r c h G e n P s y chiatry. 1998;55(9):816-820.
4.Lieberman JA, Stroup TS, McEvoy JP, et al: Clinical Antipsychotic Trials of
Intervention Effectiveness (CATIE) Investigators. Effectiveness of antipsychotic drugs in
patients with chronic schizophrenia. N Engl J Med. 2005:353(12):1209-1223.
5.Huppert FA. Whittington JE. Evidence for the indcpendence of positive and negative
well-be-ing: implications for quality of life assessment. BrJ Health Psychol. 2003:8(Pt
1): 107-122.
6.Myers DG, Diener E. The pursuit of happi-ness. SciAm. 1996: 2 7 4 ( 5 ) : 7 0 - 7 2 .
7. S e l i g m a n M . A u t h e n t i c H a p p i n e s s : U s i n g t h e N e w P o s i t i v e P s y
c h o i o g y t o R e a l i z e Y o u r P o _ t e n c_i a l f o r L a s t i n g F u l f i l l m e n t . N e
wYork,NY:FreePress:2002.
8.F a v a G A . R a f a n e l l i C . C a z z a r o M , C o n c_i S . G r a n d i S . W e l l - b e i n
g t h e r a p y . A n o v e i p s y - c h o t h erapeutic approach for residuai symptoms of
affective disorders. Psychol Med. 1998:28(2):475-480.
9.Fava GA. Ruini C. Rafanelli C. et al. Well-being therapy of generalized anxiety
disorder. Psychother Psychosom. 2005:74(1 ):26-30.
10.D'Souza RF, Rodrigo A. Spiritually augmented cognitive behavioural therapy.
Australas Psychiatry. 2004; 12(2): 148-152.
11.Emmons RA, McCullough ME. Counting blessings versus burdens: an experimen_tal
investigation of gratitude and subjective well-being in daily life. J Pers Soc Psychol.
2003:84(2):377-389.
12.Cloninger CR. Svrakic DM. Przybeck TR. A psychobiological model of temperament
conceptii care ajung n centrul atentiei tratamentului. Aceast lucru ar trebui notat prin
atribuirea unui diagnositc aditional ce tine de domeniul problemelor religioase sau
spirituale.
Pe de alta parte, problemele spirituale pot coexista cu sau contribui la psihopatologie,
dupa cum e demostrat de un studiu de caz. Mr. V a trecut printr-o NDE la vrsta de 4
ani, cnd a urcat un copac si a fost electrocutat de catre un fir electric ce se afla deaspura capului. n timpul resuscitarii, a simtit ca este n comunicare att cu tatal
decedat ct si cu Hristos. Dupa aceasta experienta el a fost convins ca a fost salvat de
Hristos si ca are o misiune de ndeplinit. A nceput sa si puna ntrebari despre
activitatile lui zilnice ca student de liceu, ca membru al unei formatii rock, ca jucator n
echipa de fotbal. A nceput sa se simta confuz deoarece nu-si putea mpaca noua
importanta dobndinta cu viata lui zilnica. Nu era n stare sa vorbeasca cu altii despre
experientele lui si se simtea nstrainat de semenii lui. A continuat sa traiasca
rememorari si cosmaruri ale accidentului. Astfel a intrat n depresie si a nceput sa
abuzeze de alcool si de cocaina. Pe lnga diagnosticul de tulburare posttraumatica,
tulburare depresiva grava, tulburare provocata de abuz de substanta, i s-a atribuit si
diagnosticul de problema spirituala sau religioasa.
Evaluarea problemelor spirituale
Medicii ar trebui sa evalueze educatia religioasa si spirituala a pacientului, afilierea
religioasa, practicile, conceptele de ordin spiritual. De asemenea ar trebui sa ncerce sa
nteleaga daca implicarea religioasa/spirituala si tuburarile mintale se ntrepatrund ntrun anume mod. De asemenea ar trebui sa ncerce sa stabileasca daca pacientii lor dispun
de resurse religioase/spirituale care ar putea fi folosite n terapie pentru a ajuta la
ameliorare, vindecare, schimbare.
n timp ce anumite experiente spirituale pot provoca tulburari, multe dintre ele nu
necesita diagnosticare sau interventie psihiatrica. Daca tulburarea se agraveaza att ct
sa necesite atentie medicala, ar tebui sa se adauge un diagnostic cum ar fi problema
spirituala sau religioasa.
Modul de prezentare a anumitor probleme spirituale sau religioase - n special n
cazurile intense- poate semana cu o tulburare psihotica. Multi autori au stabilit o serie
de criterii de diferentiere a tulburarilor spirituale de cele psihotice. O ampla revizuire a
cercetarilor asupra experientelor mistice si a efectelor tulburarilor psihotice au facilitat
conturarea unor criterii ce au favorizat diagnosticarea unei probleme spirituale, asa cum
se poate vedea n schema de mai jos.
CRITERII DE DIAGNOSTICARE A UNEI PROBLEME SPIRITUALE
1. Toate criteriile de mai jos trebuie sa fie prezente:
1. dispozitie extatica, un sens de exaltare, o bucurie imensa.
2. sentimentul dobndirii de cunostinte n tainele adevarului
3. modificari perceptuale de la senzatii acutizate pna la halucinatii vizuale si auditive
4. iluzii (daca prezente) ce au teme legate de mitologie
5. lipsa unei dezordini conceptuale evidentiate de incoerenta, tulburari n gndire,
blocaje
1. Cel putin doi dintre indicatorii efectelor pozitive trebuie sa fie prezenti
Un timp, religia a fost considerata ca irelevanta n cel mai bun caz si ca daunatoare n cel
mai rau caz.
Totusi, n ultimul timp aceasta atitudine a nceput sa se schimbe. Motivul pare sa fie o
combinatie ntre foamea spirituala a vestului si un numar n crestere de studii care arata
ca religia si spiritualitatea pot influenta pozitiv sanatatea mintala si bunastarea
psihologica. Ca rezultat, domeniile psihiatriei si cel al sanatatii mintale ncep sa si
revizuiasca atitudinea sceptica si adversa implicarii problemelor religioase si spirituale
n n contextul psihoterapiei si al tratamentului psihiatric. Un indicator al acestei
reapropieri a fost cerinta Consiliului de Acreditare pentru Educatia Medicilor
Absolventi (ACGME), ca din 1 ianuarie 1995 orice practica medicala a rezidentilor sa
includa religie si spiritualitate n curriculum.
Cadrul terapeutic, tratamentul
Steere sustine ca numarul n crestere de oameni fara apartenenta spirituala va
determina pe lnga cele doua sectoare ale sistemului sanatatii-public si privat-un al
treilea care este n evolutie. El prevede ca acest al treilea sector va fi compus din
psihiatri si terapeuti "care aleg sa dezvolte si sa asigure o dimensiune a prezentei
spirituale n munca lor. Ei vor face aceasta ca raspuns la cererile celor fara apartenenta
spirituala si datorita propriilor nevoi pentru un sens al prezentei spirituale care nu se va
diminua nici nu va disparea."
Nivele de ncorporare a spiritualitatii n practica medicala
Exista mai multe moduri prin care psihiatrii pot ncorpora dimensiunea spirituala n
practica lor medicala.pentru o ilustrare mai ampla, 4 niveluri de integrare pot fi descrise
: 1) evaluarea spiritualitatii; 2) procesarea problemelor spirituale si religioase ale
pacientilor; 3) dezvoltarea unei filosofii integrative a ncorporarii dimensiunii spirituale
n practica medicala; 4) integrarea dimensiunii spirituale si religioase n vietile
personale ale psihiatrilor.
Nivelul I
Acest nivel ncorporeaza toate cele patru caracteristici. Gersten descrie nivelul I de
ncorporare a spiritualului si practica sa psihiatrica orientata spre spiritualiate precum
si efortul lui zilnic de a integra conceptele spirituale n practica profesionala a psihiatriei
.
Gersten descrie modul sau de evaluare a pacientului: el sondeaza adnc n manifestarile
subtile ale bolii si ale dificultatilor metabolice, despre statutul social, financiar,
relational, familie, serviciu, factori de stres, sanatate. El pune ntrebari si despre moduri
de recreere, talente, educatie religioasa, ca si despre conceptii si practici religioase. El
urmareste obtinerea unei vederi de ansamblu asupra vietii pacientului pentru a ntelege
mai bine simptomele ntr-un context mai larg.
El prescrie si tratament medicamentos atunci cnd este necesar si dupa cum indica
discutia psihoterapeutica. Exercitii de imaginatie si practici spirituale sunt introduse
atunci cnd este cazul. Gersten crede ca psihiatria traditionala pune accent pe "partea
ntunecoasa, pe umbre, pe inconstient, fara sa conduca spre partea luminoasa, pozitiva.
E esential sa fie luate n considerare ambele aspecte...Psihiatria spirituala elibereaza
persoana spre ceva ce l contine pe Dumnezeu si spiritul n ecuatie. Astfel, el sustine o
ecuatie echilibrata n care sunt identificate slabiciunile si fortele/potentialul pacientului
sau si subliniaza dezvoltarea acestui potential. Mai mult, Gersten crede ca rolul
psihiatriei cu orientare spirituala este sa si ajute pacientii sa si identifice propria
12. Simpkinson A, Simpkinson C. Soul Work: A Field Guidefor Spiritual Seekers. San
Francisco: HarperCollins; 1998:245-300.
13.Richards P. Bergin A. A Spiritual Strategy for Counseling and Psychotherapy.
Washington, DC: American Psychological Association; 1997:229-257.
13.8.Implicarea religioasa si practicile profesionale ale psihiatrilor si ale
altor profesionisi ai sanatatii mintale
Religia joaca un rol important n vietile multor americani. Urmnd o revizie a datelor
unor sondaje de opinie realizate n mai mult de o jumatate de secol, Gallup conchidea:
"Profunzimea convingerilor religioase este n mare parte mult mai legata de ceea ce
americanii gndesc si fac dect sunt alte caracteristici cheie cum ar fi educatia, vrsta si
afilierea politica." Orientarile religioase si spirituale influenteaza atitudini si
comportamente n cadrul arenelor personale, sociale, politice, incluznd domeniul
bunastarii fizice si psihologice. Revizuiri sistematice ale cercetarii empirice precum si
date din sondaje sugereaza o corelatie pozitiva ntre practica religioasa si starea
sanatatii. S-a demonstrat ca implicarea religioasa este asociata cu calitatea vietii si
serveste ca un factor epidemiologic protector. Meta-analize au descoperit ca
religiozitatea reduce nivelul de risc n factori importanti precum ar fi sinuciderea,
dependenta de drog, abuzul de alcool, delicventa, mplinirea n casatorie si depresia.
Afilierea religioasa, credintele si practicile servesc ca resurse importante pentru a rezista
n viata. Credintele religioase, ritualurile ca si sustinerea sociala a unei comunitati
ntemeiate pe credinta, ofera mijloacele pentru conservarea si transformarea
rostului/sensului individului n fata adversitatii. ntr-un studiu recent n practica sociala
medicala, mai mult de 30% dintre clienti au raportat ca factorii religiosi contribuie la
ntarirea starii lor. S-a aratat ca implicarea religioasa ofera speranta, care este esentiala
pentru a lupta mpotriva demoralizarii, depresiei, anxietatii. Pe de alta parte, pentru
anumite persoane, convingerile religioase au contribuit la un comportament de
inadaptabiliate, si la manifestari patologice, cum ar fi anxietatea, vina nevrotica si
depresia.
Oricum religiozitatea si spiritualitatea par sa fie subapreciate n cadrul psihiatriei si al
medicinei n general. Exista o discrepanta ntre importanta medicala demonstrata a
religiei si valorificarea ei n cercetare, educatie si training.
Astfel doua ntrebari se ridica. Cum este tratata religia n cadrul practicii medicale? n ce
masura sunt resursele religioase si spirituale folosite, valorificate, sustinute n
tratamentul psihiatric?
Un sondaj national
Este vorba de un sondaj facut pe un numar de 355 de psihiatri nscrisi ntre 1997-1998
n Asociatia Psihiatrilor Americani.
O suta unsprezece sondaje au fost completate si returnate, reprezentnd un procent de
31% din raspunsuri. 31% dintre respondenti erau femei si 68, 5% erau barbati. Vrsta
era cuprinsa ntre 33 si 83 de ani, cu o medie de 52 de ani. Este posibil ca n acest sondaj
psihiatrii pentru care religia joaca un rol important sa fi avut o pondere mai mare n
raspunsuri despre religie dect cei pentru care religia are mica importanta sau este
complet irelevanta.
c_i o n a l s u r v e y . P s y c h o t h e r a p y . 1 9 9 0 ; 2 7 : 3 - 7 .
21.S h a f r a n s k e E P , M a l o n e y H N . C l i n i c a l p s y c h o l o g i s t s ' r e li_gious
and spiritual orientations and their practice of psy_chotherapy. Psychotherapy.
1990;27:72-78.
22.Kelly EW Jr. Spirituaiity and Religion in Counseling and Psychotherapy. Alexandria,
VA: American Counseling Association; 1995.
23.Shafranske EP. The religious and spiritual beliefs and practices of rehabilitation
psychologists. Presented at the Annual Meeting of the American Psychological
Association; August 13-16, 1998; San Francisco, CA.
24.Shafranske EP. Religious beliefs, attitudes, and personal and professional practices
of physicians and psycholo_gists specializing in rehabilitation medicine. In: Plante TG,
25.Sherman AA, eds. Faith and Health. New York: Guilford. In press.
Tan S-Y. Religion in clinical practice: implicit and explicit integration. In: Shafranske
EP, ed. Religion and the Clinical Practice of Psychology. Washington, DC: American
Psychological Association; 1996:365-387.
26.Richards PS, Bergin AE. A Spiritual Strategy for Counseling and Psychotherapy.
Washington, DC: American Psychological Association; 1997.
27.Worthington EL Jr, Kurusu TA, McCullough ME, Sanders SJ. Empirical research on
religion and psychotherapeutic processes and outcomes: a ten-year review and research
prospectus. Psychol Bull. 1996;119:448-487.
28.Shafranske EP, Gorsuch RL. Factors associated with the perception of spirituality in
psychotherapy. Journal of Transpersonal Psychology. 1985;16:231-241.
29.CBS News. Should doctors prav with their patients? National Institute for Healthcare
Research. Available at: _HYPERLINK
"http://www.nihr.org/media/polls.html"_www.nihr.org/media/polls.html_. Accessed
August 4, 1999.
30.Shafranske EP. Religious beliefs, affiliations, and practices of clinical psychologists.
In: Shafranske EP, ed. Religion and the Clinical Practice of Psychology. Washington,
DC: American Psychological Association; 1996:149-162.
31.Lannert JL. Spiritual and Religious Attitudes, Beliefs, and Practices of Clinical
Training Directors and Their Internship Sites [dissertation], Los Angeles, CA: University
of Southern California; 1992.
32.Sansone R A , K h a t a i n K , R o d e n h a u s e r P . T h e r o l e o f r e l i _ g i o n i n p
s y c h i a t r i c e d u c a t i o n : a n a c_i o n a l s u r v e y . A c a d e m i c P s y c h i a t r y .
1990;14:34-38.
33.L o v i n g e r R J . R e l i g i o n a n d C o u n s e l i n g : T h e P s y c h o l o g i c a l I m
pactofReligiousBelief.NewYork:Continuum;1990.
34.S h a f r a n s k e EP, ed. Religion and the Clinical Practice of Psychology.
Washington, DC: American Psychological Association; 1996.
35. HG, ed. Handbook of Religion and Mental Health. San Diego, CA: Academic Press;
1998.
36.Miller WR. Integrating Spirituality Into Treatment: Resources for Practitioners.
Washington, DC: American Psychological Association; 1999.
37.Randour ML, ed. Exploring Sacred Landscapes. New York: Columbia University
Press; 1996.
38.Richards PS, Bergin AE, eds. Handbook of Psychotherapy and Religious Diversity.
Washington, DC: American Psychological Association; 2000.
39.Larson DB, Lu FG, Swyers JP. Model Curriculum for Psychiatric Residency Training
Programs: Religion and Spirituality in Clinical Practice: A Course Outline. Rockville,
MD: National Institute for Healthcare Research; 1996.
40. Templeton Spirituality and Medicine Curricular Awards Program. Rockville, MD:
National Institute for Healthcare Research.
41.American Psychiatric Association Committee on Religion and Psychiatry. Guidelines
regarding possible conflict between psychiatrists' religious commitments and
psy_chiatric practice. Am J Psychiatry. 1990;147:542.
42. Psychological Association. Ethical principles of psychologists and code of conduct.
American Psychologist. 1992;47:1597-1611.American Association for Marriage and
Family Therapy.
13.9.Ce se ntmpla n psihiatrie n privinta spiritualitatii?
Exista o revolutionare negalagioasa in domeniul psihiatriei ce presupune o
redescoperire si reabilitare a " factorului uitat " si anume a vietii spirituale sau religioase
a pacientului.
Ideea acestei revolutii " silentioase " este de fapt un schimb de paradigma n domeniul
clinicii medicale, n sensul ca religia si spiritualitatea sunt acum vazute n mod frecvent
ca potentiale surse de revigorare a persoanei si nicidecum evidenta unei psihopatologii.
Religie si spiritualitate
Termenii de religie si spiritualitate sunt adesea vazuti ca interschimbabili. O persoana
spirituala vede conditia umana ntr-un context transcendent mai larg si traieste n
relatie cu realitati nevazute, n special cu o energie sau fiinta superioara. O persoana
religioasa are nclinatii similare si este legata de o serie de practici si ritualuri, ca
apartinnd unei culturi n cadrul unei comunitati.
Psihiatria s-a prezentat ca fiind neutra daca nu, ocazional, chiar ntr-un antagonism fata
de religie, mai mult, ignornd factorul spiritual. Freud a avut o influenta considerabila
n nradacinarea ideii ca religia este irelevanta daca nu chiar clinic periculoasa,
etichetnd-o drept " nevroza obsesiva ". El a descris indivizii religiosi drept fiinte slabe,
avnd nevoia sa-si creeze un Dumnezeu al propriei imaginatii dect sa si recunoasca si
trateze n mod deschis propria fragilitate si neajutorare.
In ciuda parerii personale a lui Freud, care nu este una bazata stiintific, date recente
care strnesc interesul, sugereaza ca, desi convingerile religioase si spirituale ale unei
persoane pot fi asociate cu psihopatologia, n mod mult mai frecvent aceste convingeri
par sa confere protectie mpotriva unui numar de afectiuni medicale si psihiatrice. Acest
schimb de accent este prezent n domeniul psihologic, social, psihiatric si n literaturile
de specialitate.
Un numar din ce n ce mai mare de sudii medicale si epidemiologice n psihiatrie ofera
suport empiric efectelor salutare ale religiei si spiritualitatii. Studii demografice si
anchete medicale arata ca n general oamenii doresc o abordare religios-spirituala n
ngrijirea sanatatii lor mintale. Lucrari conceptuale descriu necesitatea unui dialog ntre
domeniul religios si cel stiintific. O literatura de specialitate din ce n ce mai proliferanta
dezbate aspecte ce tin de spiritualitatea si religiozitatea pacientului.
referitoare la un sistem de imunitate mult mai crescut n cazul celor activi din punct de
vedere religios.
Copii si adolescenti
Convingerile religioase par sa previna problemele psihiatrice si n cazul copiilor si
adolescentilor. Astfel, abuzul de drog, de violenta, delicventa si devierile
sexuale,tulburarile de comportament, au o incidenta mult mai mica la tinerii cu
convingeri religioase, implicit la cei ce merg la biserica. Psihopatologia la copii se
produce de multe ori ntr-un context familial. ntr-un extins studiu longitudinal, Miller
si altii au aratat ca religiozitatea materna si armonia adusa de elementul religios ntre
mama si copil sunt un scut de aparare mpotriva depresiilor la copii. Efectele salutare
ale religiei n domeniul psihiatric nu ocolesc si cazurile de rigiditate religioasa n unele
familii unde se contureaza imagini negative ale unui Dumnezeu care pedepseste si este
aspru. n aceasta situatie copiii si pierd ncrederea n Dumnezeu si se lasa loc
psihopatologiei.
Evaluarea spirituala
O activitate psihoterapeutica eficienta este asociata cu un nivel avansat de constiinta de
sine din partea medicului. n mod similar, n evaluarea vietii spirituale a pacientului este
esentiala o apreciere a propriei conceptii despre lume, pentru a permite o apreciere
obiectiva si sistematica. De asemenea este de considerabil ajutor sa se stie ceva despre
conceptele de baza ale traditiei spirituale ale pacientului.
Beneficiile medicale ale unei astfel de evaluari sunt multiple: 1) comunicarea pacientului
ca ntreaga sa experienta de viata este de interes si de luat n considerare de catre medic;
2) o crestere a ntelegerii conditiei medicale n cazul asocierii cu o problema
spirituala/religioasa ( ex. Vina asupra infidelitatii n cazul unei persoane religiose); 3)
dezvoltarea unei retele de raspunsuri interpersonale si de tipare psihologice ( Ex
dependenta de Dumnezu este congruenta cu dependenta de alte zone din viata
pacientului) ; 4) identificarea zonelor de sprijin si de implicare n viata comunitara care
pot fi elemente ajutatoare n tratament;5) redirectionarea pacientului catre reevaluarea
propriei conceptii desre viata.
Indicatii pentru o evaluare spirituala
Ideea acestui articol este ca anumite ntrebari sintetice despre religie si spiritualitate ar
trebui sa fie parte integranta a unei evaluari psihiatrice. n mod cert, daca este vorba de
o problema evidenta de natura spirituala ( cum ar fi "mi-am pierdut credinta") atunci ea
trebuie examinata n profunzime. La fel o atentie speciala trebuie acordata daca
pacientul declara ca aspectul religios este de importanta pentru viata sa, sau nca, daca
traditia spirituala a influentat identitatea unui individ si daca o asemenea traditie pare
sa influenteze parerile despre sanatatea mintala sau interventii medicale. De asemenea
importanta este evaluare spirituala atunci cnd este necesara explorarea parerii despre
lume a pacientului, incluznd chestiuni cum ar fi contraceptia, educatia copilului,
sexualitatea adolescentului, casatoria si sfrsitul vietii,a scopului vietii si a rolului sau n
lume,n cazul nvinovatirii realiste sau patologice.
8. Gartner J, Larson DB, Allen GD. Religious commitment and mental health: a review
of the empirical literature. Journal of Psychology and Theology. 1991;19:6-25.
9. Bergin AE. Values and religious issues in psychotherapy and mental health. Am
Psychol. 1991;46:394-403.
10. Pargament KI. The Psychology of Religion and Coping: Theory, Research and
Practice. New York: Guilford Press; 1997.
11.Pellebon DA, Anderson ST. Understanding the life issues of spiritually-based clients.
Families in Society: The Journal of Contemporan/Human Services. 1999;80:229-238
12.Koenig HG, George LK, Peterson BL. Religiosity and remission of depression in
medically ill older patients. Am J Psychiatry. 1998;155:536-542.
13.Levin JS. How religion influences morbidity and health: reflections on natural
history,
salutogenesis and host resistance. Soc Sci Med. 1996;43:849-864.
14.Matthews DA, McCuilough ME, Larson DB, et al. Religious commitment and health
status: a review of the research and impiications for family medicine. Arch Fam Med.
1998;7:118- 124.
15.Levin JS, Vanderpool HY. s religion therapeutically sig-nificant for hypertension?
Soc Sci Med. 1989;29:69-78.
16.Kendler KS, Gardner CO, Prescott CA. Religion, psy-chopathology, and substance
use and abuse: a multi-measure, genetic-epidemiologic study. Am J Psychiatry.
1997;154:322-329.
17.Koenig HG, Larson DB, Weaver AJ. Research on religion and serious mental illness.
New Dir Ment Health Serv. 1998;80:81-95.
18.Strawbridge WT, Cohen RD, Shema SJ, Kaplan GA. Frequent attendance at religious
services and mortality over 28 years. Am J Public Health. 1997;876:947-961.
19.Oman D, Reed D. Religion and mortality among the com munitv-dwelling elderly.
Am
J Public Health. 1998;8810:1469-1475.
20.Hummer RA, Rogers RG, Nam C3, Ellison CG. Religious involvement and US adult
mortality. Demography. 1999;36:1-13.
21.Larson DB, Pattison EM, Blazer DG, Omran AR, Kaplan BH. Systematic analysis of
research on religious variables in four major psychiatric journals, 1978-1982. Am J
Psychiatry. 1986;149':329-334.
22.Larson DB, Sherrill KA, Lyons JS, et al. Associations between dimensions of
religious commitment and mental health reported in the American Journal of
Psychiatry
and Archives of General Psychiatry: 1978-1989. Am J Psychiatry. 1992:149:557-559.
23.Gallup GH. Religion in America. Princeton, NJ: The Gallup Organization; 1996.
24.Bergin AE, Jensen JP. Religiosity of psychotherapists: a national survey.
Psychotherapy. 1990;27:3-7.
25. Sheehan W, Kroll J. Psychiatric patients' belief in general health factors and sin as
causes of illness.Am J Psychiatry. 1990; 147:112-113.
26.Larson DB, Lu FG, Swyers JP. Model Curriculum for Psychiatric Residency
Training Programs: Religion and Spirituality in Clinical Practice: A Course Outline.
Rockville, MD: National Institute for Healthcare Research; 1996.
27.Jones SL. A constructive relationship for religion with the science and profession
of psychology: perhaps the boldest model yet. Am Psychol. 1994;49:184-199.
Am J Med. 1990;88:332-336.
48.DuRant RH, Getts A, Cadenhead C, Emans SJ, Woods ER. Exposure to violence and
victimization and depression, hopelessness, and purpose in life among adolescents living in and around public housing.Developmental and Behavioral
Pediatrics.1995;16:233-237.
49.DuRant RH, Treiber F, Goodman E, Woods ER. Intentions to use violence among
young adolescents. Pediatrics. 1996;98:1104-1108.
50.Spilka B, Hood RW, Gorsuch RL. The Psychology of Religion: An Empirica!
Approach. Englewood Cliffs, NJ: Prentice-Hall; 1985.
51.Benson PL, Masters KS, Larson DB. Religious influences on child and adolescent
development. In: Noshpitz J, ed. Handbook of Child and Adolescent Psychiatry. New
York: Wiley; 1997:204-219.
52.Miller L, Warner V, Wickramaratne P, Weissman M. Religiosity and depression: tenyear follow-up of depressed mothers and offspring. / Am Acad Child Adolesc Psychiatry.
1997;36:1416-1425.
53.Bowman ES. Understanding and responding to religious material in the therapy of
multiple personality disorder. Dissociation. 1989;2:231-238.
54.Josephson AM. The interactional problems of Christian families and their
relationship to developmental psy-chopathology: implications for treatment. Journal of
Psychology and Christianity. 1993;12:112-328.
55.Williams RW. Larson DB, Buckler RE, et al. Religion and psychological distress in a
community sample. Soc Sci Med. 1991;32:1257-1262.
56.Puchalski CM, Larson DB. Developing curricula in spir-ituality and medicine. Acad
Med. 1998;73:970-971.
57.American Psychiatric Association. Diagnostic and Statisticul Manual of Mental
Disorders, 4th ed. Washington, DC: American Psychiatric Association; 1994.
58.Galanter M, Larson DB, Rubenston E. Christian psychiatry: the impact of religious
belief on clinical practice. Am J Psychiatry. 1991;148:90-95.
59.Larson DB, Hohmann AA, Kessler LG, et al. The couch and the cloth: the need for
iinkage. Hospital and Community Psychiatry. 1988;39:1064-1069.
60.Worthington EL. Psychotherapy and religious values: an update. Journal of
Psychology and Christianity. 1991;10:211-223.
61.Sloan RP, Bagiella E, Powell T. Reiigion, spirituality, and medicine. Lancet.
1999;353:664-667.
62.McCullough ME. Research on religion-accommodative counseling: review and metaanalysis. Journal of Counseling Psychology. 1999;46:92-98.
13.10.Spiritualitate si religie n practica psihiatrica: parametri si implicatii
Exista mai multe moduri de a trasa diferentele dintre religie si spiritualitate. Unii
considera religia drept un sistem organizat de credinte, practici, ritualuri, simboluri prin
care se manifesta si se pune n practica relatia personala cu Dumnezeu. Spiritualitatea
este adesea nteleasa ca fiind o manifestare mai interiorizata la nivel personal si bazata
pe experienta. Desi spiritualitatea poate fi relationata n mod frecvent cu transcendentul
sau cu traditiile religioase, exista o diversitate considerabila n modul de prezentare a
fenomenului religios/spiritual n cultura americana contemporana.
Aspecte conceptuale
Psihiatria si religia, att din punct de vedere istoric ct si social, sunt dimensiuni
contingente ale culturilor care marcheaza vietile pacientilor si ale medicilor. Oates, unul
dintre fondatorii miscarii de counseling pastoral modern, spunea ntr-un simpozion pe
tema religiei si psihiatriei: "Caracteristica esentiala a religiei consta n faptul ca ea nu
mai poate fi nteleasa ca separata de viata bisericilor si a sinagogilor, asa cum
caracteristica psihiatriei consta n faptul ca ea nu mai poate fi nteleasa ca separata de
profesiunea medicala."
ntr-o perspectiva antropologica, Asad spune: "Simbolurile religioase fie din punct de
vedere al comunicarii sau al cunoasterii, al ghidarii unei actiuni sau al exprimarii
emotiilor, nu pot fi ntelese independent de relatiile lor istorice cu simboluri nonreligioase sau sau al articularilor lor n viata sociala, n care munca si puterea sunt
ntotdeauna cruciale." Vulnerabilitatea pacientilor este o chestiune cruciala pentru etica
psihiatrica n general, dar este importanta n special n formularea unei ntelegeri despre
cum descoperirile cercetarilor recente privind religia si sanatatea mintala pot fi integrate
n munca practicii medicale respectnd etica medicala. Evitarea explicita a religiei lasa
loc unei vulnerabilitati fata de o lipsa de profunzime privind propriile lor convingeri
spirituale. n mod similar, altii pot fi att de influentati de propriile convingeri spirituale
nct au o capacitate limitata de a aprecia importanta angajamentelor religioase
alternative ale pacientilor lor. Oricare dintre scenarii poate duce la o folosire abuziva a
puterii, desi fara intentie rauvoitoare.
n cadrul pluralismului religios, devine important sa se identifice cteva caracteristici ale
unui tratament psihiatric eficient la care ar putea contribui si factorul religios sau
spiritual.
Am dori sa propunem cateva aspecte expuse pe larg ale terapiei medicale pentru care
vietile religiose si spirituale ale pacientilor au relevanta: 1) raspunsul la suferinta; 2)
suportul social si un sens al sinelui n contextul social; 3) sens si coerenta n relatarea
propriei vieti.
n mod clar, aceste aspecte nu sunt religioase sau spirituale n exclusivitate. Totusi,
religia si spiritualitatea au din ce n ce mai mare importanta n vietile multora si, n
cazul acesta, cele trei aspecte pot contine elemente de interpretare si ntelegere a vietii
spirituale. Desi pot exista variabile considerabile n manifestarile concrete ale acestor
trei aspecte, ele pot fi incluse/avute n vedere de multe grupuri, traditii, practici
spirituale.
Principii ale practicii medicale
Evaluarea spirituala- aplicare
Fundamental este sa li se asigure pacientilor o fereastra pentru ca ei sa vorbeasca despre
viata lor spirituala, daca doresc. n acest caz, medicul trebuie sa fie foarte atent si sa
integreze informatia de natura spirituala n firul narativ al tuturor detaliilor oferite de
pacient. Daca pacientul nu doreste sa ofere detalii despre convingerile sale spirituale,
medicul trebuie sa respecte decizia lui, dar pastrnd permanent o ureche deschisa
pentru a ntelege ezitarea pacientului de a-si expune povestea spirituala. Ezitarea poate
trada o importanta de ordin intern si dinamic, dar aceasta poate fi perceputa numai
printr-o ascultare atenta pe parcursul terapiei.
Este usor sa evitam sa ntrebam pacientii despre acele probleme care ne nelinistesc si
care pot fi importante n cursul naratiunii medicale, dar a ceda acestei tentatii nseamna
a nu fi n serviciul pacientilor. A ntreba pacientul despre viata sa religioasa/spirituala
nu i confera medicului statutul unei autoritati n domeniu. Aceasta masura i da
pacientului posibilitatea de a include o parte importanta a vietii lor n discursul
terapeutic.
Integrarea spiritualitatii n planul tratamentului
Negocierea unui plan de tratament poate varia substantial potrivit similaritatilor dintre
traditiile si practicile pacientului si cele ale medicului.
Acolo unde este evidenta apropierea dintre practicile si credintele religioase ale
pacientului si ale medicului, se iveste o mai mare libertate n folosirea unui limbaj
religios, metafore si practici specifice. Fie ca este vorba despre importanta Sabatului n
viata pacientului, sau despre rugaciune ca mijloc de ntarire n fata dificultatilor vietii,
sau de practica meditatiei n religiile rasaritene, aceste subiecte trebuie introduse de
pacient n naratiunea sa si examinate ntr-un context de dezvaluire adecvata de catre
medic.
Respectul fata de traditiile pacientului este ntotdeauna o obligatie a eticii profesionale a
medicului.
Evaluarea conceptiilor medicului
Observarea propriilor sentimente si reactii ca raspuns la spiritualitatea pacientilor este
cruciala pentru medic, fie ca valoarea raspunsului este pozitiva sau negativa. Evaluarea
personala a medicului este cruciala pentru a oferi un context n care relatarea
spirituala/religioasa sa fie inclusa cu credibilitate n cadrul ngrijirii psihiatrice a
pacientului.
Examinarea implicatiilor medicale ale spiritualitatii pacientului
Medicul poate descoperi ca practicile sau conceptiile religioase ale pacientului au un
impact indirect asupra modului sau de a-si interpreta boala sau asupra reactiei acestuia
fata de un anume tratament. Nu e un lucru neobisnuit pentru ca un pacient cu anumite
conceptii spirituale manifestate n cadrul unor norme culturale sa afecteze receptivitatea
sa la interventie, respectiv la medicamente si psihoterapie.
Privind n urma, s-a remarcat ca n comunitatile religioase conservatoare exista o lipsa
de ncredere n tehnicile terapeutice. Aceasta nencredere se bazeaza pe ideea ca unul
dintre scopurile psihoterapiei este alterarea convingerilor religioase si a credintei n
Dumnezeu. Aceasta si datorita conceptiei lui Freud care a sustinut deschis ca practicile
si credintele religioase tin de un infantilism. De fapt, potrivit lui Fenichel, " S-a spus ca
oamenii religiosi atunci cnd sunt supusi unei analize, ram neinfluetati n filozofia lor
religioasa deoarece se presupune ca aceasta analiza este una neutra conceptual.
Consider ca aceasta este incorect. Am vazut n mod repetat ca odata cu analiza
anxietatilor sexuale si a maturizarii personalitatii, atasamentul religios a disparut."
Un alt principiu care ajuta medicul sa abordeze aspectele religioase ale vietii pacientului
este obligatia de a fi ntotdeauna n serviciul pacientului naintea intereselor proprii
atunci cnd aceste dimensiuni sunt introduse n tratament.
Abordarea pacientilor cu probleme spirituale sau religioase
Apelul la un coleg este ntotdeauna o optiune ce poate fi luata n calcul atunci cnd avem
de-a face cu chestiuni religioase sau spirituale n context medical. Aceasta este
recomandabil n special cnd medicul hotaraste daca problema religioasa sau spirituala
este importanta pentru pacient,iar medicului i este greu sa discute aceste chestiuni, sau
cnd concordanta religioasa dintre pacient si medic este insuficienta pentru a permite
un sentiment adecvat de ncredere pentru pacient. Exista situatii cnd poate exista o
diferenta de traditie religioasa dintre un medic si pacient, dar si convingeri spirituale
sau religioase similare ,ceea ce poate crea un mediu favorabil psihoterapiei. n cazul
divergentelor de opinie se impune recomandarea unui alt medic.
Bibliografie
1.Levin JS, Larson DB, Puchalski CM. Religion and spirituality in medicine: research
and education. IAMA. 1997;278:792-793.
2.Oates WE. The uniqueness of psychiatry and religion. In: Symposium on Religion and
Psychiatry, Dorothea Dix Hospital. Raleigh, NC: Dorothea Dix Hospital; 1959:9-13.
3.Cushman P. Constructing the Seif, Constructing America: A Cultural History of
Psychotherapy. New York: Addison-Wesley Publishing; 1995:15-34.
4.Asad T. Genealogies of Religion: Discipline and Reason of Power in Christianity an d I
slam.Baitimore,MD:TheJohnsHopkinsUniversityPress;199
3:53.
5.O r r R D , G e n e s e n L B . M e d i c i n e , e t h i c s , a n d r e l i g i o n : r a c_i o _ n a
lorirrational?/MedEthics.1998;24:385-387.
6. R i c h a r d s P S , B e r g i n A E . A S p i r i t u a l S t r a t e g y f o r C o u n s e l i n g a
n d P s y c h o t h e r a p y . Washington, DC: American Psychological Association;
1997:3-16.
7.Barnard D, Dayringer R, Casse! CK. Toward a person-cen-tered medicine: religious
studies in the medical curriculum. Acad Med. 1995:70:806-813.
8.Ruiz R The role of cuiture n psychiatric care. Am J Psychiatry. 1998;155:1763-1765.
Freud S. Future ot an illusion. In: Strachev j, trans-ed. Standard Edition of the Complete
Psychological Works of Sigmund Freud. London: Hogarth Press; 1962:48-49.
9.Fenichel O. Problems of Psychoanalytic Technique. Albany, NY: Psychoanalytic
Quarterly; 1941.
10.Koenig HG. Religious beliefs and practices of hospitalized medically ill older aduits.
Jnt J Geriatr Psychiatry. 1998;13:213-224.
11.Koenig HG, Cohen HJ, Blazer DG, et al. Religious coping and depression in elderly
hospitalized medically ill men. Am J Psychiatry. 1992;149:1693-1700.
12.Koenig HG, George LK, Peterson BL. Religiosity and remission from depression in
medically ill older patients. Am J Psychiatry. 1998;155:536-542.
13.Spero MH. Countertransference in religious therapists of religious patients. Am J
Psychother. 1981;35:565-575.
14.Pargament KI. The Psychology of Religion and Coping: Theory, Research, Practice.
New York: Guilford Press; 1997:278.
15.Fancher RT. Cultures of Healing: Correcting the Image of American Mental Health
Care. New York: W. H. Freeman; 1995:249.
16.Meador KG. The embodied and contingent seif in later life: a narrative
understanding. Journal of Aging and Identity. 1998;3:119-131.
17.Sloan RP, Bagiella E, Powell T. Religion, spirituality, and medicine. Lancet.
1999;353:664-667.
18.Barbour I. Religion in an age of science. In: The Gifford Lectures, vol. 1. San
Francisco: Harper & Row; 1990:33.
19.Frank AW. The Wounded Storyteller: Body, lllness, and Ethics. Chicago: The
University of Chicago Press; 1995:69.
20.Browning DS. Religious Thought and the Modern Psychologies. Philadelphia:
Fortress Press; 1987:117.
13.11. Principii de etica psihiatrica europeana-Oxford
Cunoasterea nu este nici obiectiva nici subiectiva,ci mai degraba " personala ",n masura
n care se bazeaza pe o ntelegere tacita ce nu pote fi specificata complet.-Polanyi M.Life
transcendin physics and chemistry.Chemical and Engineering News, vol 45,pp
54ff,1967-Also Personal knowledge :towards a postcritical
philosophy.London,Routledge &Kegan Paul,1952
Relatia dintre stiinta si etica n psihoterapie-aplicarea psihoterapiei nu este nici
practicarea unei stiinte pure nici a unei etici pure,ci o ramura a terapeuticii care se afla
ntre acestea doua.Psihoterapia si gaseste pozitia etica ,fiind o stiinta aplicata obiectiv si
o ideologie de comportament sanatos.
Rogers(1966) a observat ca n cercetare este esential ca procedurile de cercetare "sa tina
omul de stiinta ca fiinta umana tot timpul".
13.12. Principiile eticii medicale ale Asociatiei Medicale Americane-ama
Se prevede ca medicul si psihiatrul va trebui sa practice o metoda de vindecare
fundamentata pe o baza stiintifica - nu trebuie sa se asocieze cu nimeni care ncalca
acest principiu-mai mult ,psihiatrul este sfatuit,n particular,"sa nu acorde sprijinul
specialitatii psihiatrice si sa nu trimita pacientii unor persoane,grupuri sau programe de
tratament cu care nu este familiarizat,mai ales daca activitatea acestora se bazeaza pe
dogma si autoritate si nu pe o validare stiintifica si reproducere".
Bibliografie
1.Michels,R-Professional ethics and social values.International Review of
Psychoanalysis3;377-84,1976
2.Jasnow.A;The psychotherapist-artist and/or scientist?Psychotherapy
;Theory,Research and practice 15;318-22,1978
3.Buckley, P,Karasu T. B,Charles E,and Stein,S;Theory and practice in
psychotherapy;some contradiction in expressed belief and reported practice.Journal of
Nervous and Mental Disease 167;218-23,1979
4.Karasu,T. B;General principles of psychoterapy,in Specialized techniques in individual
psychotherapy,ed T..B.Karasu and L.Bellak,New York,Brunner-Mazel,1980
5.Hogan ,D. B.;The regulation of psychotherapists,vol.III;A review of malpractice suits
in the Unites States,Cambridge,MA,Ballinger,1979
6. Firm of Onek,Klein,Farr; Selected problems in the practice of psychiatry.Washington
D C,AmericanPsychiatric Association,1985
7.Declaratia de la Helsinki-medicul poate mbina cercetarea medicala cu ngrijirea de