Ce stim despre medicina chineza traditionala

Dupa ce a depasit stadiul primitiv de medicamentatie empirica, magie si vrajitor

ie, medicina chineza s-a dezvoltat sub influenta vechilor conceptii astrologice.
Potrivit acestora, exista o legatura strinsa intre Univers si om: Soarele, Luna
, rotatia astrelor, succesiunea anotimpurilor, cele cinci planete, cele cinci el
emente, cele cinci puncte cardinale (cele patru plus centrul) actionau, determin
au si influentau organismul si sanatatea omului. Agentii patogeni externi, tot i
n numar de cinci (anotimpurile, vintul, caldura, frigul, umezeala), precum si ce
i interni, de asemenea in numar de cinci (bucuria, durerea, ura, placerea, frica
) actionau de asemenea asupra sanatatii individului. Chinezii considerau ca boli
le si tulburarile functionale apareau doar cind armonia dintre Univers si om era
intrerupta. Potrivit cunostintelor lor in materie de anatomie si fiziologie, co
rpul omenesc era alcatuit din cele cinci viscere (Yang) pline: inima, plaminul,
ficatul, splina si rinichiul sting, precum si cinci viscere (Yin) goale: stomacu
l, vezica, vezicula biliara, intestinal subtire si cel gros.
Imparatii si medicina antica
Din ceea ce se cunoaste, medicina antica a fost marcata de trei imparati, consid
erati si drept trei figuri legendare:
-FU HI, caruia i se atribuie redactarea Yin Jing (Cartea Schimbarilor), considerat
a a fi cea mai veche carte in limba chineza;
-CHEN NONG, parintele agriculturii si al fitoterapiei, numit divinul lucrator, au
tor al Pien Sao (Tratat medical);
-HUANG DI, considerat drept intemeietorul medicinii traditionale si caruia i se
atribuie redactarea tratatului Nei Jing.
Inainte de a fi scrise, cunostintele medicale au fost transmise oral si, mai ale
s, in secret. S-a estimat ca primele texte scrise dateaza din secolele XIII-XIV
i.Hr., fiind gravate la inceput pe carapace de broasca testoasa. Primul personaj
istoric mentionat este PIEN SAO (430-350 i.Hr.). In acea perioada, medicii (Yin)
se constituie pentru prima oara intr-o corporatie independenta de cea a preotilo
r si a magicienilor. Lui Pien Sao ii este atribuit si cunoscutul Canon al pulsulu
i, in zece volume, in care se stabileau 74 de feluri de pulsuri. ZHI Yen (305-240
i.Hr.) introduce in China Legea celor cinci miscari, ce se afla la baza alchimiei
chineze. Medicina se apleaca acum catre studiul otravurilor si al remediilor ve
getale si minerale, precum si asupra studierii elixirului nemuririi. Primele scr
ieri medicale (580-320 i.Hr.) au fost incluse in tratatul Sochuan, acesta fiind co
ntemporan cu textele medicale ale lui Hipocrate.
Medicina chineza in Imperiul Vechi
Pe la mijlocul secolului al VIII-lea i.Hr. sistemul social politic chinez intra
in criza. Rivalitatile si luptele pentru putere, precum si represaliile contra n
umeroaselor rascoale, degenereaza intr-un haos care va dura 260 de ani, perioada
cunoscuta sub numele de epoca Regatelor Combatante (479-221 i.Hr.), cind regii Qu
in au luptat impotriva regatului Zhou. In anul 221 i.Hr., suveranul Quin ia titl
ul de imparat, domnind ca autocrat absolut. Marele merit al imparatului este con
struirea Marelui Zid chinezesc. In schimb, in noile structuri sociale, politice
si administrative este exclusa scrierea (decretul din anul 212 i.Hr.). Dupa moar
tea lui, urmeaza dinastia Han (206 i. Hr.-220 d.Hr., in timpul careia sint reuni
te toate teritoriile care compun China de azi. In timpul dinastiei Han are loc p
rima perioada de patrundere a civilizatiei chineze pe plan mondial: este deschis
drumul matasii si al Birmaniei, se stabilesc legaturi comerciale intre China, Persi
a, India si Asia de sud-est. Gratie pacii care domneste acum in imperiu, se reti
paresc numeroase lucrari medicale, reunite in Han Shu (Analele Han). In aceasta pe

rioada se cunosc trei figuri importante:

-Chuen Yu Yi (215-216 i.Hr.) , care a lasat o lista cu observatiile sale medical
e (anamneza, examenul clinic, diagnosticul, tratamentul), privind diverse maladi
i: ciroza ficatului, lumbago, abcesul peritoneal, angina infantila, congestia pu
lmonara, guta, paralizia progresiva etc.
-Chang Chong Jing , numit inventatorul simptomatologiei si al terapeuticii chinez
e, care este considerat un fel de Hipocrate al medicinii chineze. El a analizat d
iversele forme de febra, facind distinctia intre maladiile acute si cele cronice
.
-Hua To (110-207 d.Hr.) este considerat cel mai mare chirurg al epocii, lui fiin
du-i atribuite diverse operatii, precum laparotomia, grefe de organe, rezectii i
ntestinele), efectuate sub anestezie generala. El mai este cunoscut si ca obstet
rician si autor al introducerii falangei drept unitate de masura.
Acestui trio medical celebru ii sint adaugate nume precum Huan Fou Mi (215-282),
autor al unui tratat de acupunctura, Huang Shu He (210-280), autor al Tratatului
pulsului, lucrare tradusa in tibetana, araba si persana, in Evul Mediu. In patol
ogie este cunoscut Ko Hong, care a descris variola, patrunsa in imperiul chinez
prin intermediul hunilor (el a mai descris de asemenea si ftizia, beri-beri, ciu
ma bubonica). Ko Hong este de asemenea autor al unei formule pentru un asa-numit
ul elixir al nemuririi.
Medicina chineza clasica
Dupa dubla dezmembrare a Imperiului vechi, a avut loc cea de-a treia reunificare
a Chinei, in timpul dinastiei Sui (581-618) si Tang (618-907). Medicina chineza
atinge in aceasta perioada apogeul. In anul 624 este creat Serviciul medical, c
are supervizeaza studiile de medicina si organizeaza si activitati de cercetare.
Sint descrise sistematic numeroase maladii: holera lepra, variola, rujeola, tub
erculoza pulmonara si cea osoasa. In therapeutica se aplica tratamentul cataract
elor, tratamentul ortopedic al fracturilor. Cariile dentare sint tratate prin ob
structii si plombe. Unul dintre medicii celebri ai acestei perioade este Suen Zh
eng Qi Miao (581-682), iar lucrarea teoretica cea mai cunoscuta este Nei Jing (Can
onul medicinii chineze).
Dupa inlaturarea dinastiei Tang a urmat o perioada de peste 50 de ani de anarhie
militara si suverani efemeri, numita si a celor Cinci Dinastii. Unul dintre acest
i sefi militari a reusit sa fondeze dinastia Song, care a durat mai bine de trei
secole (960-1279). Epoca de pace a favorizat progresul vietii intelectuale. Scr
ierile s-au raspindit enorm, gratie tiparului, sau mai bine zis xilografiei. Apa
r acum mari savanti polivalenti, precum Chen Kua (1031-1095), care este arhitect
, medic, agronom si istoriograf sau Jien Yin (1035-117), unul dintre cei mai mar
i pediatri. Medicul Wang Wei Yi (1026) scrie un compendiu de acupunctura. Medici
na legala isi face si ea aparitia cu Si Yuan Lu si Song Zi (1188-1249), prima di
sectie datind din anul 1106. Primul tratat de medicina legala (in trei volume) e
ste scris in anul 1247, raminind si azi surprinzator de modern.
Perioada de mongolizare care urmeaza este acompaniata de o serie de distrugeri s
i devastari. In aceasta perioada se dezvolta insa comertul, iar in anul 1271 aju
ng aici negustorii venetieni, printre care si Marco Polo, care a ramas aici 24 d
e ani. Pe parcursul acestei perioade ajung sa fie cunoscute nume ca:
Hu Zheng Huei (1314-1330), dietetician imperial, a descris maladiile carentiale
si tratamentul lor pe baza unei diete rationale, ce excludea medicamentatia. Cel
mai cunoscut tratat medical al acestei perioade este Nan Jing, constituit din com
entariile a 81 de fragmente din Nei Jing.

Medicina chineza moderna

Dupa instaurarea dinastiei Ming (1368-1644) urmeaza o perioada de mari realizari
. Imperiul este divizat in 13 mari regiuni, impartire care a durat pina in secol
ul al XX-lea; capitala lui este stabilita la Beijing, unde au fost construite pa
latele imperiale, existente si azi. Iezuitii aduc cu ei medicina occidentala, da
r acest lucru este rezervat doar imparatului. Se traduc insa in limba chineza te
xte consacrate anatomiei corpului uman si circulatiei singelui. Acum este elabor
ata si capodopera lui Li Che Jen (1518-1593): Marele tratat de Medicina, lucrare p
ublicata in 53 de volume, in anul 1578. Enciclopedia este completata cu numeroas
e capitole de tehnologie chimica, cu date geografice, istorice, dietetice, cosmo
logice, filozofice si filologice. In aceasta lucrare este mentionat pentru prima
oara sifilisul, care a aparut in China in jurul anilor 1505-1506. Cel mai mare
specialist in acupunctura al dinastiei Ming este Yang Ki Cheu, autor al zece cap
itole din enciclopedia Jen Lieu Da Cheng (1579).
Caracteristic terapeuticii chineze sint terapia prin acupunctura si ignipunctura
. Aceasta din urma avea o actiune mai blinda, efectuindu-se prin aplicare de pul
beri de plante medicinale din familia Artemisia, care, aprinse pe anumite portiu
ni ale corpului, produceau o usoara cauterizare cutanata. Acupunctura, care se a
plica in cazuri de disfunctii, a fost adusa in Europa in secolul al XVI-lea de c
atre misionari.