“PATRIARHUL BISERICI ORTODON" TEOLOGIE SI SPIRITUALITATEUL. EXPLICAREA NOTIUNILOR DE TEOLOCIE STSPIRITUALITATE A, Teologia si sensurile ei? BtimBlogic, teologia (@c0-Aoyia) inseamna cuvan despre Dumnezeu. Dar, cum vom vedea, nu orice cuvant espre Dumnezeu este teologie in inteles crestin. Linantichitatea potiteista, au fost maniti ,teologi" poet €a Orfeu, Homer si Hesiod, care au compus teogonit, sar prozatoricare au formulat speculati eu privire la originea hoi. LaPlaton, termenul Geokoyia apare o singura data Publics, 1379 a) si el nu desemneaza invatatura sa proprie filosofica despre Dumnezeu, ci mitologia in valoarea educativa (pe plan filosofic, el a respins miturile relative la Zi, insd in practica civil le-a acceptat). ,Spusele despre zei eters veal MY. Congr “Titloge nD i Feliu to 15, Pars 18 cl 31 20 em : Blea Katenbuche, Die Enschung ener Gschen Theale Zs slp nd Kine Ne, 11,13), p. 101-20 G. Pacing sae an login Die Reon in Geile wd Gen, and VE TUbingen Hal 58 Kal ae a Theo. Tce Th Togische Erkenntnis und Methodenlehre”, in Sacramentum Mundi, Band IV, Bae ct col, 860-892; J.B, Metz, art. ,, Theologie” Herder (Freiburg-Basel-Wien), 196 In exiton fur Theologie wd Ki 6271; G.F. van Ackeren si alfi, art. , Theology”, in N. lopedia, Washington, 1967, vol. 14, p.$9-68; H. Fries, an CC OO ——_——E———— Band X, 2 Anflage, FreiTEOLOGIE $1 SPIRITUALITY (theologia) sunt educative deoarece = Zig autori ai raului si sunt neschimbatori, Aristotel opune pe ,teologii” (poefi)s mer ~ care ofereau 0 expunere mitica asi sofilor” sau , fiziologilor” (ca Thales om au fenomenele prin elemente -a A 983b; B 1000a). Al&turi otel ined unul, cu total dil este (in Metafizica E 1026 a; K 1064 be) grdooobia (filosofie tec (cunoastere teologica), infelegand prin aceastal elor ce existd in fiinta lor proprie. $i aceasta tema ,primei filosofi : i”, dupa expresia lui Ati igs i Parte integranta a ,,filosofiei teoretice”, Sta alaturi de matematics si fizica, find Aristotel o identifica cu metafizica. ey featiske fi; Band 1, Munchen, 196 § Kaper \¢, Theolopiegeschichte" I - te 4 D 1 tne Tle Die Welahett dee ‘at slog ei te Et Be Bearer 18 vol Up SE-B Neste, Prlcrmen i aig Flea riper lloin cahS Meyendbet tet Stl Crore Palamas tls mystique or tnd hcoische Literati sareI, Aristotel deschide drumul unei teologii ontologice. lezeu (al filosofilor) devine sfarsitul si sinta ,filosofici , care are ca subiect fiinfa ca atare 10 bv i by (ceea ce 4) (das Sein in seinem Sein), si din afirmatiile despre ea supra raporturilor si cauzelor sale primordiale (Metafizica face dovada c& exist un principiu suprem, de care de- "Pind cerul si pamantul?, In aceasta reflecjie aristotelian’ se vede stradania, in confruntare cu religia mitica, de a gandi yorbirea despre Dumnezeu ca posibilitatefilosofics. Totusi, {in restul operei sale, Aristotel foloseste cuvantul teologie gi sinonimele ei, atunci cand se referd la mitologie sau la vor- birea despre 2¢i In afara de poetii- ,teologi” care cugetau despre zei, au ‘mai fost numifi in antichitate ,teologi” 5 cei care se ocupau de cultul zeilor sau care eran considerati crainici ai zeilor, precum cei din Delphi (Plutarh, De def. or, 417 F), iar mai tarziu, funcfionarii cultului imperial ori ai altor culte po- liteiste’. La stoici, teologia este o parte a filosofiei. Zenon imparfea filosofia in: logica, etic sf fizica. Jar Cleantes, succesorul sit, subdivizdnd fiecare din acestea In dou’, ficea clistincfie intre filosofia fizica $i cea teologic’. : Catre fine solu a ea nants ee i 10s distingea trei feluri de teologie, cum va fac Sncpall ee (cee. Lid Hi) (cf, Tertulian, Ad. nat, IL 1,5, Augustin, De ei, Dei VI, 5-10). Cele rei ,teologii 1 7 jatori de mituri despre zei), na~ rau: miticd (a poefilor ere Be a tols ‘turald (fizied) sau Bia a rn pene public din cetafile pagane antice care avea si un earacter politi” ——— an Stnsesion (EA, VE, Freiburg Be 1 Gere ee ‘Yee Conga tom.EOLOGHESISM w = 2. in crestinism Cuvantul ,teologie” nu Se Base rcestui cuvant, deoarece th antiel szut mai sus, el se referea la Zeit p mic in comun cu Dumnezeul crest ficatia de ,invajéturd despre ze” (Ab orbi despre zei (Atenagora 18, 2; 19) 1720) 1 proclama zeu” (Tatian 10, 2) 56, 15). nt Alexandrinul predomind § logie, dar se incearca © antl pla ca Invagatura sau cunostiny umnezeu. Infelepfii antichitiil p ‘evarata teologie” (Pedagogul VI, 72) 6, 1 6: »teologia Logosului care mitologia lui Dionysos! pune el ~infelepfi respectivi sali °r Vechiului Testament (Sto ente denumit @con6yog (6 mate V, 78, 4) arte si crestineazl ocntturisi pe Dumnezeu" Toon f OH€ Vos, tn Tominaga 3, 24; of Contra Snibila, deoarece ata et Origen nu avei cal Negativa, ek . Ui pe care i mtului teologie, tr cel vin $i eaEXPLICAREA NOTIUNILOR DE Tro trebuie menfionat Busebiu al Ce: din operele sale Tept tig éxxknoaotuche sare tao secs (rsd 387 of SH} Rane injelesul pagan al cuvantului teologie, insa, in mod cel. sitincep ~ spune el - printr-un mod mai sublim si mai inalt decit tot ceea ce este dupi om, si anume iconomia si teologia cea dupa Hristos” (Hist. eccles. 1, 1, 7; of. 1, prol.). Aceasta in- seamna: a vorbi despre Hristos ca Dumnezeu. Eusebiu al Cezareii numeste pe Sfantul [oan Evanghelistul ,,Teologul”, tocmai pentru cd Evanghelia acestuia este eminamente o in- vagatura despre Dumnezeu (De eccl, theologia I, XX; II, XII). in veacurile al IV-lea si al V-lea, Qeohoyia $i Geohovet (teologie si a teologhisi) sunt termeni specifici Ortodoxiei in controversele triadologice si hristologice. De notat ci la sfar- situl secolului al [V-lea are loc o distinct ttre teologie (doc- trina despre Stanta Ireime in sine) si fconomie (Invaatura despre lucrarea lui Dumnezeu in lume, ad extra, mai ales despre intruparea Fiului). Aceasta distinctie (care se afla deja Ja Eusebiu, Hist, eccl. 1, 71; Dem. evan, I prol.) va rimane zareii, care intituleaz’ una i 3e. Teologie este numita - de proprie intregii teologii bizantine. Teologi lunii autori — si Sfinta Scripturit a Vechiului si Noului Testa- ment. Astfel Teodoret de Cir (Grae. affect. cura. 1, PG, 83, 860 B) considera Vechiul si Noul Aeeaent eee Bares i ‘Aorta. (vechea si noua teologie); intr-un chip a eee are gi Dionisie Areopagitul (De coel. hier. TY, 2: deodoyiat = Biblia)”. ‘ ionisi do-Dionisie Areopagitul (numit Dar Diotse san bo etna celeraindose ‘care o adopta in ceea ce priveste . El introduce nofiunea de teolo- unei lucrari (Nepi hooters “nisticd, P.G. 3, 997-1064), care mai ales fn Rasaritul crestin.{rOLOGHE 1 SPIRTUALTATE stinctie intre o teologie calafnliona Dictite tT aonnad te si nofiuni zit end pentru a exprima: Pe DMR Bad icin lume, so feologe apoatict (Rega cre insist asupra faptulu c& toate nofiuinile Sie toate cuvintele prin care incercém s& defini orien pe Dumezeu, sunt insuficiente gt iad litatea divina fiind mai mult d cat orice afirmare’ tna presus de toatl gandirea si exprimarealai Lay ionisie ~ Hebe ea firmafiile imprumutate de la lucruriy eal turor, si im, propriu-zis, toate ea de orice, dar s& nu credem ea negatiile 66 ‘atafaticd nu pe nu poate fi tual Pentru a desemna teologia, Toma A ino aa ea de expresia sacra doctrina care, in. erence Revelatiel [itu Ce ea Ree i ietancce in via Beet ee Me Rbchec a Acast rv Stila Ee ae ana Pete srayiondl'san chiar Uc turd i St ee cya 2 _stiinga”, fn sens Bieecaind ne os aller idinwe principil si con- mi a elie ‘in mod necesar din acestea. Aplicand cluziile ce rezi . demonstra calitatea ei ork ea unde teologia figura pe lista jumatate a veacului al XIll-lea, afla si_,facultas theologica indul celorlalte stiinfe ce sede stiinsa, Toma d’Aquino consider’ articole i ptul de a deduce coneluzit Ia} prineipii, iar faptul : vel prin operatii silogistice, teologie ca stiinfay To Asistotel, principiile pe care se bazeaza Stiinfel fie evidente sau: demonstrabile, Acest Iueruy Valabil pentru teologie, unde principiile, adiea de credint, nu se impun cu evidenfa constram Principiile stiintelor rationale se impun prin im (lumina rafiunii), pe cand principiile teologielp fidei (lumina credinfei). Pentru a sublinia totugh de stiinsa al teologiei, Toma d’Aquino recurge lal de stiin}a derivata (scientia subalternata), bazandia Aristotel, care a admis posibilitatea stiinfelor suball ca principiile unei astfel de stiinfe must in ele insele, ci in stiinte subordonate. Agay Fabortul dintre optics 3i zeometrie sau dintre afi siinfa despre armonie (A nal. Post. 1, 7; 75) bp ia nd acest model, Toma d’ Aquino defineste fet Mf derivaté sau su onata, scientia subalterna Ha. Principiile acestei stiinfe, adica atti nt evidente in sine (adic vederea di Si) dar sunt evidente pentru scleni i Be eu sia dreptilor, aOLOGIE EXPLICAREA NOTIUNILOR DE TEO de la ele pentru a prezenta altceva’ credinja mu mai sunt obiectul, i pre trage concluziile din acestea, Prin aces scientia conclusionum (stints a conclu, logia este pentru Toma mai intaio te Intre felul cum nofiunea de teologi Patristica si felul cum incepe sa fie ea injeleasa de scolastica profund marcata de aristotelism, este o diferenta Se opereaza acum o trecere ,,de la un regim de Revelatie la un regim de cunostinga stiintifica” - constata teologul romano-catolic M.-D. Chenu. Un rafionalism sau un intelectualism de inspirafie aristotelica incepe sd inraureasc actul teologic insugi: ,,rafiunea se instaleaza in interio: datului si al luminii credinfei; ea lucreaza aici dupa legile sale propriiy inca servitoare, fara indoiala, dar aducand, in climatul cuvantului lui Dumnezeu, conceptia sa (aristotelic’, vu.) despre om, despre spirit, despre via}, despre lume” Definirea teologiei ca stin{4, in infelesul aristotelico-tomist, a provocat reactia mai multor teolog din perioada scolastics precum Bonaventura (1221-1274) si Duns Scot (1266-1308) Majoritatea oponenfilor veneau din ordinul calugarilor franciscani, strans legafi de gandirea teologica a Ferici tului Augustin, pentru care tologia era spent (infelep- ciune), mai mult decat scientia (stiinga). Acestia refuza sa stfel, articolele de misele teologiei, care tea teologia a devenit wiilor)"®, Agadar, teo- ‘ologie a concluziilor ie era infeleasa in epoca sua principia probands, qua id alls ‘stendendum’ (Summa Has dio oa angst anit fill sed exe pret ol ‘recep Lg 28) ogi, i Die Raion i Tele nd Goya wget 7 der miteaterichen Scholastic im ca nclusionentheotogie. 1964 5 a8 Be eg ar Toma sl prin Knut SEF Gina, Late ome ncnce nw KF se p97 2 2 ls Is. ¢, Bonaventura cin Weg fier Rate Freer 138 6 Clon ta Philouphe de feu eevug Br, Herder, 197, p 119-185 E Con, fe i Tee ch ‘Manse “aid urn: EGlson, tered lanes Bs Sa ere 8 wom em Dana Sa Pans 5H BSB ae Ao“ $1 SPIRITUALITATE admita cd teologia este stiingé iim Senstil tului (aristotelico-tomist), ci ea este malt practica® (stint practica), unit cu traliea Mai tarziu, Martin Luther (1483-1546) stiinfa practic’”, in opozitie CW Se lativa: ,vera theologia est practica”, zice Ut Semnificatia larga c trece lar funy n 2 (mo tativus) se va incetateni din ce in ce mai mull aducnd cu sine si, plice niul apelativ al tec imba in M era, fara inc ogului ca Magister i agister Sacrae Theoldgine, Aeeal Soild, teologia speculativi: Medi Geir se va separa mai térziu in mal Prima forma a teologiei , extra ® Oporitie fats de the ie mistica -in Dionisie Areopa sscolasticg” ee ulatie de mult timp, [Pet dine gna Bund incepan of eteralé3i speculative Cina cers id Secolul al XV-lea, “a din aceasta pe ’ din epoca patristic tul revelat, cl exp sticd opusa teol (ou cOmpartiment esenfialiaci,EXPLICAREA NOTIUNILOR DE TEOLOGIE 1 SPIRITUALITATE Mai tarziu, spre sfarsitul veacului al XVI-lea, sacr Poctrina cunoaste inca o ruptura: teologia moral care, de Wenind un domeniu ,sustras influenjei directe si con Stante a dogmei”, ia 0 forma din ce in ce mai cazuistic’ In perioada Renasterii, teologia se distinge in pozitiv (care cerceteaza si expune izvoarele de credinfa: Scriptura $i scrierile Sfinjilor Parinfi) si scolastica (speculativa). Este Vorba aici mai mult de doua functii ale teologiei decat d oud nofiuni contrare®. in secolul al XVII-lea apare teologi apologetica, tratata separat de teologia dogmatic’, ca o in- ccercare de argumentare exclusiv rationalA a religiei crestine Se naste apoi teologia dogmatic’, in opozitie cu teologia sci Tasticd, dupa ce deja inaintea secolului al XVII-lea se folosea termenul de dogmaticus, diferenfiat de ethicus sau morali Prin theologian dogmuatica se infelege acea disciplina teologica care se otriduieste 08 otabileasca exact ce aparfine credi revelate, independent de intrebarile scolastice. Abia mai tarziu teologia dogmatica primeste semnificatia pe care o intalnim astizi® De la Scolasticd incoace, predomina in Occident, mai ales in romano-catolicism, tendinfa de a defini teologia ca fiind esenialmente o prezentare rational, intelectuala a credintei (intellectus fidei), accentuandu-se insistent caracterul de stin. al teologiei®, si se neglijeaza sau se minimalizeaza coor- E Schillebeckx, op. cit, p81 wee ek peat or sonst nd. Meco a Wiens Fe i ae teclope Qian Dap rab ese acon depiaseachafitn Tlie Ih Vr wi Veranda (Paderbors) 7B elastic aati tome mal ‘elavais i scoenfun aru de ha logit Cu toate scien 0 Nae ea rt asp tot sie alg ta apr Fatma aera Soe nie saa alco pret ‘aol interpreted atl mf i Die Ragan im Geshe ndeeitualitate, dau chiar si astizi definifii teOlOBied ficient dimensiunea duhowniges abordarea rationala a tainelor credin(ei $i hegem@ lor stinfifice in expunere sunt finalitatea ultimal sivd sau cel putin fundamentals a teologiel Desi noi recunoastem le fionale in teologie pe int 1 apreciem si expunerea met noté component’ a teologiei (acestea $6 © anumiti masurd atat la Sfingii Paring CA $i a ortodoxa actuald), subliniem totugi ed IRB! Topaaceea 28 Abus acest fel dea eon Blan caracteristick acestuig ebuie $8 precizim insa ¢ Biferite in romano-catoli fotusi faptul cat a, desi cu intes icism gi in protest teologia crestina sEXPLICAREA NOTIUNILOR DE TEOLOGIE SSP baza Revelafiei, c& ea presupune credinfa si cd are un ca- racter eclesial", Aceste note sunt comune Apusului si Ré- saritului in ceea ce priveste intelesul notiunii de teologie De altfel, diferentele ce exista intre cele dou moduri de a infelege teologia nu trebuie, constant si fara discerna- mént, absolutizate. Desigur, unele diferente pot conduce la © total opozitie, altele ins exprima doar o prioritate de accent, ele fiind mai mult complementare decat exclusive®. Un teolog romano-catolic', incercand si descrie, in spirit ‘ecumenic, ceea ce este tipic felului in care Rasaritul si Apu- sul crestin infeleg teologia, a surprins cateva note particu- lare care definesc, in general, teologia rasariteand in com- paratie cu cea occidentala. El le rezumaé astfel: Teologia orlodoxa Trei caracterstici specifice disting teo logia ortodoxa de teologia latina: - ea este mistici”, vazand toate in Dumnezeu si pe Dum- nezeu in toate, si raportand totul la aceasta ca la un prin- cipiu viu; TEL TSP, HL Diem Thole al rch Wt Munchen, vos bebe an ae Pe a 78K Ras oe 5 a ee sche Tesoge ine Re ST tl 70g 7 Ka rh von stirs Geach und Cope Uda de log irl cs aspecul eclesial at ole rifeav opera on capiall, Kirchlche Degmatk Ci gl lp ln te orange psc mah ts 3. ete ie eget caine mean we ome Ps a i ent ed nin” ert lc “39; tradus in germand de Louis: Keone The (Loan fr len, Ct un Kc: Seng Ge a ea ipa 0 pe sto do ene aa Simin apn auto saTEOLOGIE ISP! ea este negativa’, constienta de transeend Dumnezeu fatd de orice infelegere si avand Bij seama de aceasta in toate c -aile sale; 4 ~ ea este experientiald sau, daca se pie exist ati gi confruntata fara incetare cu realitatea Vie e experienta pe care 0 au din ea credinciosit st SH Se va infelege, de indatd, ci punctul sau deg centrul si sfarsitul ei este taina Sfintei Treimi, Bala excelenfa,o teologie trinitar Teologia ortodoxa porneste de la Dumnezeull Cel Se descopera, si acest Dumnezeu, pe Care ea il cut prin Revelatie, este Tatal, Fiul si Sfantul Duby zistente sau Ipostasuri care nu fac decat un Sing nezeu, de la Care provine totul si cdtre Care revine tg In plus, in lumina acestei taine, inaccesibile Spi uuman. se striduieste ea si lAmmireasca celelalte taines Originea omului, Intruparea, Mantuirea, Biserieal caracterul fundamental trinitar al teologiei rasariten afla in aceasta taina (mister) centrul sau de referintis Insfarsit, in unirea cu Treimeae findeosebi a omulu; prin ind a vede finta Unive are la slava sau 5; prin indumnezeire, acea plendoarea necreata a Treimt ta Se explica caracterul net eshatologic gi pi 1doxe, aEXPLICAREA NOTIUNILOR DE TEOLOGIE $1 SPIRITUAL TE 49 om, de Ia natura sa, de la aspirajiile sale, indeosebi de la dorinja sa dupa fericire, pentru a lega metodic de aceasta pe toate celelalte; - ea este pozitivd: se bazeaz’i pe ceea ce Dumnezeu re- veleaza si pune la indemana noastra pentru a Se face cunoscut de catre noi si cladeste pe aceasta baza un sistem structurat; ___-eaeste tehnicd, interesandu-se de ,cum-ul” (modul de _ manifestare) tainelor si cdutind sa le explice prin reducerea __ launitate, care este legea rafiunii. | Ea va fi, prin excelenf4, 0 teologie hristologic’, adic& a lui Dumnezeu facut om, ,,revelat”, vizibil. Hristos si predestinafia Sa vegnica in planul Tatalui va fi punctul sau de plecare. Ea va constitui aici centrul cu Hristos mistic in Biserica, in lumina Caruia vor fi vazute toate celelalte, iar El va fi tinta in calitate de Cap glorios al Imparajivi desi- varsite. Ea va fi, prin insusi acest fapt, mai mult o teologie a mantuirii decat a indumnezeirii si se va atasa, ca de un centru de interes, mai mult de implinirea ei (a mantuirii) prezenta decat de termenul sau final’®. Indiferent cum sunt judecate sau apreciate valoric diferenfele ce exista privind modul in care Rasritul si Apusul Grestin infeleg nofiunea de teologie si consecinfele care decurg, ‘din aceasta, un fapt este cert - iar in dialogul ecumenic trebuie ‘sd se tina seama de el ~ gi anume ca exist cele doua Tradifii care sunt doua modalitafi destul de distincte de a face ie, ide a tri, a infelege si a exprima una si aceeasi oe ee eer ne este, adicd: Taina sau Misterul credinfei crestine. B. Nofiunea de spiritualitate “curt istoric al nofiuni de spiritual ¢ itate, spre deosebire de cuvantul teolo~ ‘nu este utilizat nici in tradifia