TEMA : DESPRE FRICA, FARA FRICA !

Organizatori ; Prof. Psiholog Simona Susnea

Consiliere colectiva
Grup tinta : elevi clasa pregatitoare, clasa I
Obiective :
- sa recunoasca indicii corporali ai fricii
- sa dea exemple din viata personala in care le-a fost frica
- sa dea exemple de comportamente care te ajuta sa treci peste frica ;
- sa modeleze din plastilina un talisman care sa-i ajute sa treaca peste frica ;
- sa identifice care sunt armele care ii ajuta sa depaseasca frica
- sa-si exprime emotiile pe care le simt la finalul activitatii ;
Metode; povestirea, dialogul, lucrul pe echipe, exemplificarea ;
Materiale : videoproiector, laptop, plastlina, fise de lucru, marker, stikere colorate, cartonase cu
fete cu emotii ; creioane colorate ;
Bibliografie:
http://www.psihoterapie-buzau.ro/povestea-caracatitei/
TERAPEUTICE COPII, POVESTEA MICII CARACATITE

METAFORE

I. Introducerea temei (1 min)

III. Captarea atentiei (7-8 min)
Povestea caracatitei
A fost odata ca niciodata un pui de caracatita care traia in ape putin adanci si caldute, langa o
plaja cu nisip. Pe puiul nostru de caracatita il chema Inky pentru ca atunci cand ii era foarte frica
obisnuia sa arunce cu un jet de cerneala si sa fuga sa se ascunda in nisip
Stiti cate picioare are o caracatita? Da, opt. Si stiti cum se numesc? Da, se numesc tentacule. Ei
bine, acestei caracatite ii placea sa-si infasoare tentaculele in jurul lucrurilor si sa se agate de ele.
Uneori se agata de un peste si se distra plecand purtata intr-o scurta calatorie. Alteori se agata de
o piatra foarte solida si se simtea puternica si in siguranta.
Intr-o zi caracatita a vazut o ancora sub un vapor si imediat si-a infasurat tentaculele in jurul ei.
Se simtea bine si in siguranta acolo si se gandea ca se va putea avanta in ape mai adanci si mai
necunoscute tinandu-se bine de ancora.
Dar ceva infricosator s-a intamplat. Ancora a inceput sa coboare scufundandu-se in ape tot mai
intunecate, reci in care caracatita noastra nu mai fusese niciodata. Caracatitei nu-i placea ce se
intampla, dar nu stia ce sa faca. Ce ati fi facut voi daca ati fi fost in locul ei? V-ati fi tinut in
continuare de ancora sau i-ati fi dat drumul?

Ei bine, caracatita a continuat sa se tina de ancora pana cand aceasta, cu un zgomot puternic, s-a
izbit de fundul marii. Era tare infricosata ca a ajuns acolo, pe fundul marii, dar tot nu stia ce sa
faca.
Apoi a vazut un peste prietenos care inota cu miscari gratioase in jur. Ajutor! a strigat caracatita.
Poti sa ma ajuti?
Da, te pot ajuta, a spus pestele. Din privirea lui se citea ca ii pasa de micuta caracatita: Dar
mai intai trebuie sa te ajuti singura. Va trebui sa dai mai intai drumul ancorei inainte de a-ti putea
arata drumul.
Caracatita tot nu stia ce sa faca. Ancora parea puternica si sigura. Daca i-ar fi dat drumul ar fi
ramas in apa singura, numai pe cont propriu. S-a uitat la pestisor. Pestisorul dadea din cap
incurajator si micuta caracatita a inceput sa-si desprinda cu timiditate tentaculele. Sa ai atat de
multe brate si picioare poate fi dragut atunci cand vrei sa imbratisezi pe cineva, dar in momentul
in care vrei sa te desprinzi de ceva e foarte complicat. Ultima tentacula a fost cel mai greu de
desprins. A fost nevoie de mai mult timp pana ce a capatat curaj sa se desprinda. Dragutul
pestisor a asteptat-o, a incurajat-o si in final a felicitat-o. Cand caracatita s-a desprins cu totul,
pestisorul i-a spus cu blandete: Uramareste-ma! Pestisorul a inotat inainte si inapoi, trasandu-si
drumul treptat, ajutand-o pe caracatita in situatiile in care ramanea in urma.
Pe masura ce continua sa inoate, caracatita se simtea tot mai fericita si mai puternica. A facut un
efort sa-l ajunga pe pestisor din urma si pentru o vreme au inotat umar la umar. Nu a mai avut
nevoie mult timp sa fie condusa. De la o vreme a inceput sa inoate prima, preluand conducerea si
croindu-si singura drumul. Nu mai era ingrijorata si i se parea ca de fapt traieste o aventura
exatraordinara.
Pestisorul i-a spus la un moment dat: Nu mai ai nevoie de mine. Poti sa inoti singura de acum.
Calatorie placuta! Micuta caracatita i-a multumit pestisorului si a inotat mai departe. Apa
incepea sa devina mai calda si era tot mai multa lumina. Lumina se reflecta in apa si facea sa
staluceasca multimea de pestisori galbeni, rosii, albastri care inotau. Lucrurile din jur erau la fel
ca inainte, dar acum micuta caracatita era diferita. Se simtea mai puternica si mai increzatoare.
Apoi caracatita a facut ceva ce nu facea de obicei.
A stat un pic in apa calduta de langa plaja imbaindu-se in razele soarelui. I s-a parut dragut sa se
relaxeze o vreme, stand asa, fara sa faca nimic. Caracatita s-a uitat apoi la intinderile de apa
nesfarsite ce se aflau dincolo de refugiul ei. Poate ca incepusera sa-i placa aventurile. Sau poate
ca sa faca un lucru nou nu o mai speria asa cum se intampla inainte. Oceanul parca o chema si
caracatita se intreba cum ar fi sa plece sa exploreze.
Cu grija a inceput sa inoate in larg. Drumul nu era usor, dar caracatita continua sa inoate cu
gandul la bucuria de a fi in libertate. Si in sfarsit, iat-o acolo. Un curent placut de apa calda venea
dinspre ocean. Si ca si cum ar mai fi facut asta de multe ori, caracatita si-a intins tentaculele ca
niste aripi si s-a lasat purtata de curent, sarind in ocean. Cu viteza a strabatut intinderi mari de
apa, bucurandu-se ca putea face asta. A vazut recife colorate cu pesti galbeni, verzi, albastri care
se fugareau prin jurul stancilor si cand colo ce sa vezi, a avzut si alte caracatite mai mici si mai
mari care inotau in ocean. S-a apropiat de cele mai mici si a discuat cu ele, a vazut ca sunt alte
caracatite ca ea si a aflat povestea lor. Fiecare iesise ca si ea dintr-un mic refugiu. Dar acum era
bucuroasa, simtea ca oceanul era al ei.
2

Cine ar fi crezut ca o mica caracatita ar fi putut ajunge atat de departe?

Sursa: http://www.psihoterapie-buzau.ro/povestea-caracatitei/ METAFORE TERAPEUTICE
COPII, POVESTEA MICII CARACATITE
IV Desfasurarea invatarii ( 25 min)
1. Intrebari din poveste (frontal)- 5 min
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.

Despre cine e vorba in poveste ?

Cum era Inky ?
Ce-a patit ea ?
Cum se simtea ea atunci ? La ce se gandea ?
Cine a ajutat-o sa iasa din momentul dificil ?
Cum s-a simtit dupa aia ?
Ce-a facut la final ?
Voua v-a fost frica vreodata ?

2. Daca da, va rog sa va grupati pe 4 echipe si sa-mi spuneti ( 15 min ) Lucru pe echipe (se
poate face si frontal)
1. Sa descoperiti care dintre fetele de pe cartonase indica frica si sa-mi descrieti apoi cum
arata o fata fricoasa.
2. Sa va povestiti in grup unul altuia situatii din viata voastra in care v-a fost frica si cum va trecut.Apoi va alegeti un povestitor sef care va spune intregii clase din povestile voastre
3. Sa va povestiti in grup unul altuia ce ati facut voi atunci cand v-a fost frica, ce v-a ajutat
sa treceti peste acel moment. La fel va alegeti un povestitor sef care sa povesteasca
intregii clase cum ati depasit voi momentul
4. Realizati un talisman impotriva fricii din plastilina
Profesorul lipeste pe flipchart fata fricoasa si confirma cu clasa daca fata de pe cartonasul
respectiv indica intr-adevar frica.
Asculta povestile grupei doi si eventual intreaba daca mai exista si frica de altceva.
Asculta povestile grupei trei si eventual intreaba clasa daca mai exista si alte metode.
Elevii grupei 4 isi prezinta talismanele.
3. Care sunt armele noastre impotriva fricii : caldura, curajul, familia, prietenii ?( 5 min)
Elevii isi scriu pe fisa desenata cu arcul, sagetile lor cu care doboara frica.
V Evaluarea activitatii: Elevii spun cum se simt la final sau lipesc pe flipchart stikere cu
diverse fete care exprima emotia pe care o resimt acum la final. (3-4 min)