L.P.

3 FIZIOLOGIE ANUL I ASISTENTA MEDICALA

1. EXPLORAREA MOTILITATII INTESTINULUI SUBTIRE SI A COLONULUI
2. EXPLORAREA SECRETIEI PANCREATICE (examenul scaunului, amilazemia, amilazuria)
L.P. 4 FIZIOLOGIE
1. TEHNICI DE RECOLTARE A SANGELUI
2. EXPLORAREA ERITROCITULUI (determinarea hematocritului, hemoglobinei )

EXPLORAREA MOTILITII INTESTINULUI SUBIRE

1. radiografia cu substanta de contrast (sulfatul de bariu)
- evidentiaza:- tranzitarea intestinului subtire (de cand a ajuns prima data Ba in duoden si drumul lui pana la cec)
- morfologia intestinului subtire
- peristaltica
- excesul de secretie (diluarea substantei de contrast = diminuarea intensitatii pe radiografie)
- imagini aditionale- in plus sau in minus de substanta (indica procese patologice)
2. endoscopia:- vizualizeaza doar portiunea initiala (duodenul), fiind limitata de prezenta curburilor
- evidentiaza morfologia, functia intestinala
3. manometria- masoara presiunea intraluminala cu ajutorul unui tub cu balonas gonflabil dotat cu un dispozitiv de
masurare si inregistrare a presiunii
- poate determina aparitia leziunilor intraluminale prin distensie brutala a balonasului
- este o metoda folosita in cercetare
4. electrofiziologia- se refera la implantari de microelectrozi in musculature si inregistrare de potentiale de actiune
- este o metoda utilizata in cercetare
5. testele respiratorii- moderne
exemplu- testul respirator cu hidrogen:
- permite evaluarea tranzitului oro- cecal
- principiu- se bazeaza pe fermentarea in cec a hidratilor de carbon care nu au fost absorbiti in
stomac si intestine
- unul din produsii fermentatiei induse de bacteriile anaerobe este hidrogenul
- hidrogenul se elimina prin flatusuri, iar o parte se elimina pe cale respiratorie
- se folosesc - lactuloza (care nu se absoarbe)
- fasolea gatita (are hidrati de carbon care nu se absorb)
!!!! timpul intre ingestia unui hidrat de carbon neabsorbabil si cresterea concentratiei hidrogenului in aerul
expirat reprezinta viteza de tranzit de la gura la cec (oro-cecal)
6. scintigrafia intestinala - foloseste alimente marcate radioactive (cu izotopi radioactivi)
- evidentiaza timpul traversarii din stomac pana la nivelul cecului
- este o metoda invaziva si putin utilizata

EXPLORAREA MOTILITATII INTESTINULUI GROS (COLONULUI)

1. radiografia cu tranzit baritat (substanta de contrast este sulfatul de bariu)
- evidentiaza- tranzitul la nivelul colonului
- in 4 h se opacifiaza cecul
- in 6h se opacifiaza flexura hepatica
- in 9 h se opacifiaza flexura splenica
- in 12 h se opacifiaza colonul pelvin (descendent, sigmoid)
- morfologia colonului
!!! la 72 de h de la administrarea pe cale orala a substantei de contrast se elimina in mod normala > 80% din
Bariu
2. irigografia- administrarea Ba prin clisma, urmarindu-se dispozitia si forma colonului, urmata de insuflarea de
aer si eliminarea substantei de contrast (tehnica in dublu contrast = ramane Ba doar pe peretii colonului)
3. metodele endoscopice cuprind:
- colonoscopia- introducerea unui fibroscop (colonoscopie) prin anus pana la nivelul colonului transvers
- permite rezolvarea terapeutica a afectiunilor(ex polipectomie) de la acest nivel
- rectosigmoidoscopia
- anuscopia
4. manometria si electrofiziologia cu aceleasi semnificatii ca si la intestinul subtire (folosite in cercetare)
5. scintigrafia colonica- foloseste materiale inerte, marcate radioactive si evidentiaza:
- la ce interval de timp ajung acestea la nivelul colonului
- traseul parcurs de acestea
- la ce interval de timp, dupa administrare, se elimina din organism
6. defecografia = examinarea in dinamica a actului defecatiei
- tehnica- cu ajutorul unui dispozitiv de tip pistol se injecteaza in rect pasta baritata (substanta de contrast)
- pacientul se aseaza pe un scaunel cu fundul gaurit si este invatat cum sa-si elimine continutul
rectal
- in timpul desfasurarii actului defecatiei se efectueaza radiografii din profil
- se evidentiaza:
- deschiderea unghiului anorectal (normal- de la 90 la 130 grade)
- deschiderea canalului anal (normal = maxim 3,5 cm)
- deplasarea in infero- posterior a jonctiunii anorectale

EXPLORAREA SECRETIEI PANCREATICE

1. AMILAZEMIA SI AMILAZURIA
Amilazemia = determinarea amilazei dupa metoda amilazica a lui Wolhgemuth, ce se bazeaza pe formarea de
Dextrine, Maltoza si Glucoza sub actiunea amilazei asupra amidonului.
Amilazuria = determinarea urinara, cu aceeasi valoare ca si testul sanguin.
Materiale- 10 eprubete
- urina conservata, recoltata din 24 ore
- solutie de NaCl 0,9%
- solutie de amidon (1 ml solutie amidon = 1 mg amidon)

- termostat
- solutie iodurata
tehnica- in prima eprubeta se pun 2 ml urina
- in celelalte 9 eprubete se pune 1 ml solutie de NaCl 0,9%
- din prima eprubeta se ia 1 ml urina si se pune in cea de a 2-a eprubeta, de unde se ia 1 ml solutie obtinuta
si se pune in cea de a 3-a ..pana la cea de a 10-a eprubeta
- se obtin dilutiile 1/ 1, 1/ 2, 1/ 4, 1/ 8, 1/ 16, 1/ 32, 1/ 64, 1/ 128, 1/ 256, 1/ 512
- in fiecare eprubeta se adauga 2 ml din solutia de amidon (2 mg amidon)
- se agita
- se lasa la termostat 30 min, la 37 grade Celsius
- se racesc sub un jet de apa
- se adauga 3- 4 picaturi de de solutie iodurata si se observa ca:
- continutul eprubetelor cu amidon nehidrolizat se coloreaza in albastru
- continutul eprubetelor cu amidon hidrolizat nu se coloreaza
- se noteaza ultima eprubeta in care continutul e incolor
rezultatele- se exprima in unitati Wolhgemuth
- 1 unitate Wolhgemuth = cantitatea de amilaza ce poate hidroliza 1 mg de amidon in 30 min, la 37 gr. C
- in fiecare eprubeta exista 2 mg amidon = 2 unitati W de amilaza
- ex: la o dilutie gasita de 1/ 32 32 x 2 = 64 uW
valori normale- amilazurie- 32- 64 u W
- amilazemie- 16- 32 u W
interpretare- valori crescute- pancreatite acute (necrotico-hemoragice)- 1000- 3000 u W
- valori scazute- pancreatite cronice- prin hipofunctie glandulara
2. EXPLORAREA FUNCTIEI PANCREATICE PRIN EXAMENUL SCAUNULUI
a) examenul macroscopic- volum = 100- 200 g/ 24 h
- cantitatea depinde de tipul de alimente ingerate si de asocierea dintre ele
- culoare bruna (datorita prezentei stercobilinogenului)
- suprafata- neteda
- forma- urmareste filiera anala
- consistenta- pastoasa, omogena
- mirosul- caracteristic (nu prea persistent) - acid- cand predomina procesele de fermentatie
- putrid- cand predomina procesele de putrefactie
- nu prezinta in compozitie mucus
b) examenul fizicochimic
- pH neutru (6,8- 7,3)
- se poate modifica acid- fermentatie
- alcalin- putrefactie
- pigmenti biliari- stercobilinogen
- substante proteice- normal nu exista
- hemoragia oculte- normal nu exista (se pot evidentia prin reactia Adler)
c) examenul microscopic- 3 tipuri de preparate
1. nativ - un fragment din proba de scaun se amesteca pe lama cu ser fiziologic
- evidentiaza prezenta- resturilor alimentare
- diverse tipuri de celule
- bacterii, protozoare mobile
2. Lugol- evidentiaza prezenta amidonului (in mod normal nu exista amidon in scaun)
- un fragment de scaun se amesteca pe o lama cu cateva picaturi de iod iodurat
- daca exista amidon, se coloreaza preparatul astfel format, in albastru
3. Sudan- evidentiaza prezenta lipidelor

-un scaun normal contine- cateva fibre musculare bine digerate

- cantitati scazute de grasimi neutre
- rare cristale de acizi grasi sau sapunuri
- nu contine amidon, mucus, substante proteice, sange
STEATOREE = prezenta de grasimi neutre in cantitate crescuta in scaun
CREATOREE = prezenta de fibre musculare nedigerate in scaun

L.P. 4 :
TEHNICI DE RECOLTARE A SANGELUI
1. RECOLTAREA SANGELUI VENOS
- se face prin venopunctie , cu respectarea regulilor de asepsie si antisepsie
- sangele recoltat se amesteca cu anticoagulant uscat in proportie de 1 mg la 1 ml de sange
- anticoagulantul folosit trebuie sa nu modifice volumul si morfologia eritrocitelor
avantaje- permite repetarea sau efectuarea unor examene complementare din aceeasi proba
- timp scazut de elaborare a rezultatelor de la laborator
- analiza sangelui se poate face si mai tarziu (nu imediat dupa ce a fost recoltat)
2. RECOLTAREA SANGELUI CAPILAR
- se face prin punctionarea pulpei degetului sau a suprafetei plantare a halucelui la copii
avantaje- ofera cele mai bune frotiuri
dezavantaje- poate furniza o cantitate insuficienta de sange
- sangerarea se poate opri inainte de recoltarea tuturor probelor
- necesita efectuarea pe loc a testelor

METODE DE DOZARE A HEMOGLOBINEI

-

hemoglobina = hemoproteina cu grupare prostetica = hemul (Fe bivalent)

- grupare proteica = globina 4 monomeri cu structura polipeptidica
(la adult predomina Hb A1)
dozarea este un test de rutina, absolut obligatoriu pentru explorare la fiecare pacient
metode:
1. gazometrica bazata pe capacitatea Hb de a fixa oxigenul (1 g de Hb fixeaza 1,34 ml oxigen)
2. calorimetrica (SAHLI) consta in compararea solutiei de cercetat cu o solutie etalon din aparat
3. spectrofotocolorimetrica consta in masurarea culorii in functie de puterea de absorbtie a luminii
de catre o solutie, intr-o regiune specifica a spectrului vizibil

1. metoda SAHLI
principiu- solutia de clorhidrat de hematina, preparata din sangele pe care il avem de cercetat, se compara cu
un etalon de culoare din aparatul Sahli (etalonul este stabilit prin colorarea aceluiasi produs cu o
cantitate normala de Hb)
materiale- ace sterile
- vata
- alcool sanitar

- solutie de HCl 0,1 N

- apa distilata
- hemoglobinometrul Sahli cu doua eprubete- una cu solutia etalon (clorhemina in glicerina= bruna)
- alta cu solutia de cercetat (divizata in unitati Sahli)
- pipeta de 0,02 ml
- bagheta de sticla pentru omogenizare
tehnica- in prima eprubeta
- se pune solutie de HCl 0,1 N (pana la diviziunea 10)
- se face punctie capilara, cu respectarea regulilor de asepsie si antisepsie
- se recolteaza 0,02 ml sange cu pipeta hemoglobinometrului, care se adauga in prima eprubeta
- se agita amestecul astfel format
- dupa 3- 5 min (timp in care amestecul se inchide la culoare, devenind brun, datorita formarii
clorhidratului de hematina) se adauga apa distilata picatura cu picatura pana se egalizeaza culorile
(cea a solutiei de cercetat cu cea a solutiei etalon)
- se citeste gradatia de pe tub (la nivelul meniscului inferior al lichidului)
- in a doua eprubeta
- se pune solutia etalon
rezultatele- se exprima in g / 100 ml sange
- calculul se face prin regula de trei simpla
100 unitati Sahli....................................................16 g Hb%
Nr de unitati Sahli citite pe aparat.......................x
valori normale
NN = 17- 20 g%
barbati = 14- 16 g%
femei = 12- 14 g%
variatii patologice
scaderi- anemii
cresteri- poliglobulii

METODE DE IDENTIFICARE A HEMOGLOBINEI

1. reactii de probabilitate care pot sesiza cantitati mici de Hb (urme de sange)
- au o specificitate redusa = pot fi pozitive si in alte situatii (reactii fals pozitive)
2. reactii de certitudine- au o specificitate mai mare
- necesita o cantitate mare de sange

1. reactii de probabilitate = reactia ADLER

principiu- anumite substante incolore in stare redusa , prin oxidare in prezenta unei peroxidaze (Hb) sau
peroxid (apa oxigenata), devin colorate.
materiale- benzidina
- solutie de acid acetic glacial
- apa oxigenata 3%

- sange de cercetat
- eprubete
- pipete
- stativ
tehnica- se prepara o solutie saturata de bezidina in acid acetic glacial
- se pun intr-o eprubeta cateva picaturi de solutie saturata de bezidina
- apa oxigenata
- o picatura de sange
- in prezenta sangelui apare o coloratie albastra a solutiei
interpretare- aparitia culorii albastre certifica prezenta sangelui in preparatul de examinat
!!! reactia Adler se pozitiveaza si in prezenta altor compusi in afara de sange (peroxidaze de alta origine)

2. reactii de certitudine- reactia TEICHMANN (metoda cristalografica)

principiu- obtinerea de cristale rombice ce pot fi observate la microscop, in urma reactiei dintre Hb si HCl in
stare nascanda (pura)
materiale- microscop
- bec de gaz
- lama de sticla
- lamele
- sange de cercetat
- pipete
- solutie de acid actic glacial
- solutie de NaCl 1%
tehnica- se pune o picatura de sange pe lama de sticla si face un frotiu gros (se intinde pe lama picatura de sg)
- se usuca preparatul astfel obtinut, la becul de gaz, fara a depasi 40- 45 grade Celsius
- dupa care se adauga o picatura de acid acetic glacial si una de NaCl
- se acopera lama cu o lamela
- se incalzeste din nou pana la fierbere (apar bule)
- in acest moment preparatul isi schimba culoarea in maro (clorhidratul de hematina = clorhemina)
- dupa racire se examineaza la microscop
interpretare- HCl format din reactia acidului acetic glacial cu NaCl, descompune Hb in hem si globina
- apoi formeaza cu hemul clorhemina, evidentiata prin aparitia de cristale maro, rombice la
microscop
- aceasta reactie face identificarea petelor de sange, fara a evidentia specia de la care provine
sangele (hemul este identic la diferite specii, globina are specifitate de specie)

DETERMINAREA HEMATOCRITULUI

Hematocritul = relatia procentuala dintre volumul elementelor figurate fata de volumul total de sange
- metoda de determinare se bazeaza pe faptul ca datorita greutatii lor, elementele figurate celulare se separa prin
centrifugare de plasma sanguina
- cum volumul leucocitelor si trombocitelor constituie < 1% din volumul total al elementelor figurate, el poate fi
considerat ca neglijabil, notiunea practica de hematocrit referindu-se, in special la volumul globulelor rosii.
Materiale necesare- seringa cu ac sterila
- vata
- alcool sanitar
- garou
- tuburi capilare gradate pentru hematocrit Winthrope (L=50 mm, diametru interior 0,5 mm)
divizate in 100 parti egale
- heparina
- capsula de plastic
- bagheta de sticla
- centrifuga
Tehnica de lucru
- in seringa se aspira heparina, iar o picatura se depune pe capsula de plastic (capsula de plastic se mentine la
37 0 C pana se usuca complet heparina)
- tehnica se efectueaza dimineata, pe nemancate
- se recolteaza 2- 3 ml de sange prin venopunctie, cu staza minima si cu respectarea regulilor de asepsie si
antisepsie
- sangele recoltat se pune in capsula de plastic, peste heparina uscata
- se agita continutul cu bagheta de sticla
- un capat al tubului capilar de hematocrit se introduce in capsula de sticla si sangele va urca prin capilaritate
- un capat al tubului se inchide la becul de gaz
- tubul se fixeaza in centrifuga si se centrifugheaza timp de 5 min la 3000 rot/ min
- se citeste diviziunea la care se afla nivelul rosu al elementelor figurate = procentul de globule continute in
sangele de cercetat
- valoarea hematocritului se calculeaza dupa formula:
Ht = (h / H ) x 100 unde h = inaltimea coloanei de hematii
H= inaltimea coloanei totale introduse in tub
Important:
- valoarea hematocritului obtinut din sangele venos trebuie corectata in raport cu 2 factori de corectie:
1. pentru plasma incatusata = vol de plasma care se gaseste prins intre hematii, chiar la sfarsitul
centrifugarii (din timpul determinarii hematocritului)
- reprezinta aproximativ 4% din volumul globular
- trebuie corectata cu in factor de corectie = 0,96%
2. pentru hematocritul somatic = raportul dintre vol globular total din corp fata de volumul sanguin
- se gaseste in raport constant cu hematocritul venos care este cu 9% mai mare
- acest raport are o valoare de 0,91% (al II lea factor de corectie)
Valori normale:
variatii fiziologice:

barbati 44- 46%

femei 41- 43%
copil 54%

varsta- NN 56%
- 1 an 32%
- 4 ani 37%
- 12 ani 40%
- varstnici mai scazut fata de adulti
in functie de locul de unde s-a recoltat sangele:
- arterial 40%
- venos 47%
- capilar 44%
- capilar splenic 70%
creste- in efortul fizic (iese din interstitii)
- la altitudine (poliglobulie)
- stress (mobilizarea sangelui de rezerva)
scade- sarcina prin hemodilutie

Variatii patologice:
- scade- anemii
- creste- poliglobulii
Importanta determinarii:
- aprecierea cantitativa a leucocitelor si trombocitelor
- aprecierea aspectului plasmei
- determinarea starii de anemie, policitemie
- calcularea constantelor si indicilor eritrocitari