Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Fizica Generala
Fizica Generala
1
M
ÿ
Æ M
1.1.Notiuni fundamentale ale Fizicii
1.6. Operatii vectoriale
6.1. Notiumi generale
6.6. Principiile fundamentale ale dinamicii
6.ÿ. Teoreme generale în dinamica punctului material
ÿ.1. Notiuni generale
ÿ.6. Micarea oscilatorie armonica ideala
ÿ.ÿ. Compunerea micarilor oscilatorii armonice
ÿ.ÿ.1. Compunerea oscilatiilor armonice paralele de aceeiasi pulsatie
ÿ.ÿ.6. Compunerea oscilatiilor armonice paralele de frecventa diferita
ÿ.ÿ.ÿ. Compunerea oscilatiilor perpendiculare
ÿ.[.Miscarea oscilatorie amortizata
ÿ.5. Analogie între oscilatiile mecanice si cele electromagnetice
ÿ.6. Oscilatii fortate. Rezonanta
ÿ.6.1. Rezonanta
ÿ.6.6.Consideratii energetice ale oscilatiilor fortate
ÿ.7. Unde elastice
ÿ.7.1. Unde armonice unidimensionale
ÿ.7.6. Consideratii energetice asupra propagarii undei
ÿ.7.ÿ. Reflexia si refractia undelor elastice
ÿ.7.[. Unde stationare
ÿ.7.5. Interferenta undelor
ÿ.7.6. Difractia undelor
ÿ.7.7. Polarizarea undelor elastice transversale
[
[
[.1. Câmpul electromagnetic
[.1.1. Actiunea câmpului electromagnetic asupra sarcinilor electrice
[.1.6. Legea conservarii sarcinii electrice
[.6. Electrostatica
[.6.1. Câmpul electric
[.6.6. Fluxul electric
[.6.ÿ. Legea Gauss pentru câmpul electric
[.6.[. Forma locala diferentiala a legii lui Gauss. Prima ecuatie
Maxwell
[.6.5. Caracterul potential al câmpului electric. Potentialul electric
[.ÿ. Magnetostatica
[.ÿ.1. Câmpul magnetic
[.ÿ.6. Actiunea câmpului magnetic asupra sarcinilor electrice în miscare
[.ÿ.ÿ. Actiunea câmpului magnetic asupra unui conductor parcurs de
curent electric
[.ÿ.[. Câmpul magnetic creat de curenti electrici
[.ÿ.5. Legea lui Gauss pentru magnetism
[.ÿ.6. Interactiunea dintre doi curentii paraleli
[.ÿ.7. Legea circuitului magnetic
[.ÿ.8.Inductia electromagnetica.Legea Faraday
[.ÿ.9.Energia câmpului magnetic
[.ÿ.10. Curenti de conductie si curenti de deplasare
[.[. Unde electromagnetice
[.[.1. Unde armnonice progresive
[.[.6. Energia undelor electromagnetice
[.[.ÿ. Unde sferice
[.[.[. Teoria electromagnetica macroscopica a luminii
5.1. Efectul fotoelectric
5.6. Efectul Compton
5.ÿ. Radiatia termica
5.ÿ.1. Marimi radiante
5
5.ÿ.6. Legile radiatiei termice
5.[. Experienta Franck-Hertz
5.5. Relatiile de nedeterminare ale lui Heisenberg
5.6. Ipoteza lui Louis de Broglie
6.1. Generalitati
6.6. Semiconductori
6.ÿ. Dispozitive cu semiconductori
6
Æ !
7
Fizica, fiind una din stiintele fundamentale ale naturii, care studiaza cele mai
simple dar, în acelasi timp, si cele mai generale forme de micare sau de transformare
ale materiei. În acest sens, fizica studiaza toate procesele mecanice, termice,
electromagnetice, etc. Scopul fizicii este acela de a descoperi si aplica legile care
guverneaza interactiunile dintre corpurile materiale sau dintre corpurile materiale si
diferite câmpuri de forte.
Observatia, ratiunea si experienta formeaza metoda stiintifica de studiere a
naturii, scopul acestui demers stiintific fiind întelegerea fenomenelor ce se desfasoara
în universul cunsocut de om pâna în prezent. Cea mai importanta misiune a fizicii este
stabilirea legilor generale care pot explica modul în care se defasoara fenomenele fizice
observate în natura. Întelegerea legilor fizice ale universului nostru a devenit din ce în
ce mai profunda de-a lungul veacurilor, de aceea multe legi ale fizicii au suferit
modificari, completari sau generalizari, pe masura ce oamenii de stiinta au realizat
descrieri tot mai complexe ale naturii.
În mod traditional, fizica se împarte în mai multe domenii: mecanica,
termodinamica, electromagnetismul, optica, fizica solidului, fizica nucleara. În secolul
trecut au fost introduse noi capitole ale fizicii, cum ar fi: fizica plasmei, fizica
semiconductorilor, fizica supraconductorilor, biofizica, fizica particulelor elementare,
etc. Din acest punct de vedere, putem vorbi de caracterul pluridisciplinar al stiintei în
general, deoarece multe din fenomenele studiate se situeaza deseori la granita dintre
mai multe domenii stintifice.
Doua unitati suplimentare se adauga celor de mai sus, si anume pentru unghiul
plan, radianul (rad) si pentru unghiul solid, steradianul (sterad). Toate celelalte marimi
9
fizice si unitatile lor se exprima cu ajutorul marimilor fizice si al unitatilor lor
fundamentale. În ceea ce privete multiplii si submultiplii unitatilor de masura, pentru a
le exprima, se utilizeaza urmatoarele prefixe:
Pentru multipli: 101 deca-; 106 hecto-; 10ÿ kilo-; 106 mega-; 109 giga-; 1016 tera-.
Pentru submultipli: 10 -1 deci-; 10-6 centi-; 10-ÿ mili-; 10-6 micro-; 10-9 nano-;
10-16 pico- .
. Dintotdeauna, oamenii au avut libertate în alegerea
marimilor fizice si a unitatilor lor de masura. De aici a rezultat un anumit grad de
arbitrar în exprimarea marimilor fizice. De exemplu, în locul masei se poate alege ca
marime fundamentala forta. Cele mai frecvente sisteme de unitati întâlnite în practica,
în afara de SI, sunt: CGS (centimetru-gram-secunda) si MKfS (metru- kilogram-forta-
secunda). O parte a literaturii de fizica este scrisa în sistemul CGS, deoarece era
sistemul cel mai raspândit în secolele XVIII si XIX. Dar legile fizicii, care exprima
relatii între marimi fizice masurabile, sunt aceleai indiferentr de sistemul de unitati
utilizat pentru a le exprima.
Marimile fizice pot fi
sau
. Marimile
fizice scalare sunt determinate numai prin valoarea lor numerica. Un exemplu de
marime scalara este masa unui corp, m =6 kg. Marimile vectoriale sunt determinate prin
valoarea lor numerica (numita marimea vectorului sau
), prin directia
si sensul vectorului.
Æ!" . Se numeste câmp fizic regiunea din spatiu unde se manifesta o
anumita marime fizica si unde, în fiecare punct din regiune, marimea fizica are o
anumita valoare. Câmpurile fizice pot fi
sau
, în
functie de marimea fizica ce le caracterizeaza. Exemple de câmpuri fizice sunt: (i)
temperatura dintr-o camera, care formeaza un câmp scalar; (ii)vectorii câmp electric
dintr-un nor de ploaie, care genereaza un câmp vectorial.
Î. Anumite fenomene sau procese fizice pot avea legaturi cauzale bine
definite. Prin observatii sau prin determinari experimentale, oamenii descopera aceste
legaturi si stabilesc relatiile cauzale între schimbarile diferitelor marimi fizice ce
caracterizeaza fenomenele respective. Legile generale care guverneaza
se numesc . Pe baza legilor fizice se poate analiza un anumit fenomen
care este observat în natura sau în laborator. De asemenea, aplicând legi fizice specifice,
se poate prevedea starea viitoare a unui sistem fizic.
#" . Observatiile dirijate efectuate în laborator, în scopul întelegerii
10
unor fenomene fizice, se numesc experimente. Pentru a fi considerate valabile,
experimentele trebuie sa îndeplineasca unele conditii. Trebuie sa existe o concordanta
între: (i) rezultatele analizei stiintifice a unui anumit fenomen (exprimate printr-o lege),
(ii) observatiile dirijate din laborator (experiment) si (iii) observarea fenomenului în
natura.
S". Timpul reprezinta o masura a duratei proceselor fizice, el fiind masurat
prin durata unui anumit proces. Masurarea timpului se poate face cu ajutorul unor
miscari periodice (oscilatii mecanice, vibratii atomice sau moleculare). Unitatile si
etaloanele de timp au evoluat de-a lungul timpului, ele stabilindu-se în functie de
durata unui anumit fenomen fizic periodic uniform. În prezent, unitatea de timp este
secunda. Secunda este definita pe baza perioadei, TCs, a radiatiilor emise de atomii
izotopilor de Cesiu-1ÿÿ, în urma unor anumite tranzitii între doua stari energetice.
" . Corpurile fizice ocupa un anumit loc în spatiu, având anumite
dimensiuni (lungime, latime, grosime, volum, arie, etc.). De asemenea, locul lor în
spatiu se modifica în functie de miscarea pe care o efectueaza. Dimensiunea unui corp
se stabilete prin compararea sa cu un alt corp, considerat etalon de lungime. Etalonul
de lungime actual este metrul, care reprezinta 165076ÿ,7ÿ lungimi de unda ale
radiatiei portocalii a atomului de Kripton-86 la tranzitia 6p10ĺ5d5 în vid. În mod
formal, standardul pentru unitatea de masura a lungimii este distanta dintre doua linii
paralele trasate pe o bara de platina-iridiu, pastrata în conditii de presiune si temperatura
constante, la Sévres (lânga Paris). Toate celelalte lungimi se exprima prin compararea cu
acest metru-standard.
constituie o notiune filozofica, el fiind "locul" în care se desfasoara
fenomenele fizice. Spatiul fizic conventional este spatiul euclidian, care este
tridimensional. În spatiul tridimensional sunt suficiente trei numere care sa descrie
pozitia unui corp în spatiu. Aceste numere sunt determinate prin alegerea Sistemului de
referinta fata de care se raporteaza corpul.
este format dintr- un
sistem de trei axe perpendiculare între ele în spatiul tridimensinal si un ceasornic, în aa
fel încât sa se poata determina distante si durate de timp. Axele sistemului de referinta
au câte un vector unitate, numit
, de modul unitate, si a carui directie da sensul
pozitiv al axei respective. În fig.1.1 se prezinta un sistem de referinta, în care axele de
coordonate sunt Ox, Oy si Oz. Versorii axelor sunt vectorii
SSS
, , .
Modul în care se exprima pozitia corpului în spatiu depinde de
11
. De regula, cele trei numere care descriu pozitia corpului sunt proiectiile,
pe cele trei axe ale sistemului de referinta, ale punctului care constituie centrul de
masa al corpului. Acestea se numesc ale corpului. Alte
sisteme de coordonate utilizeaza o distanta si doua unghiuri (coordonate sferice), sau
doua distante si un unghi (coordonate cilindrice).
M . Un corp fizic cu dimensiuni neglijabile si având masa
concentrata într-un punct, numit
, se numeste .
Aproximatia de punct material constituie cel mai simplu . Pe durata
deplasarii sale, punctul material se numeste . Pozitia mobilului P din fig.1.1 este
data de
, exprimat în functie de coordonatele carteziene sub forma :
r r r r r r
r P xex + yey + zez |r| er rer
cosx , cos , cos
16
c
SSS
Într-un sistem cartezian de coordonate în care versorii , , definesc sistemul
S S S S S
ortogonal drept, un vector se scrie , unde , , sunt
S
componentele vectorului pe axele de coordonate. Modulul vectorului:
S
6 6 6 .
S S S S S
x ù 6 6 6
SS S S SS
M
M
a doi vectori: w w w cos , , sau folosind componentele
1ÿ
c
1[
S S S S
( ) ( ) ( ) ( ) .
Prin eliminarea timpului din ecuaţiile parametrice ale traiectoriei x=x(t),
y=y(t), z=z(t) se obţin ecuaţiile traiectoriei.
0 % momentană este derivata vectorului de poziţie în raport cu
timpul, iar prin derivarea legii de mişcare se obţine :
S
S P S P ( ) S P ( ) S P ( ) S S S S
v , vM v v v .
P P P P
0 & momentană este derivata întâi a vectorului viteză în
raport cu timpul, sau derivata a doua a vectorului de poziţie în raport cu timpul:
S S
S Pv P 6 S Pv S Pv S Pv S S S S
6
, M .
P P P P P
S S
" este: w v .
S PS
M "
: ;
P
S S
Pentru masă constantă, principiul fundamental al mecanicii se scrie: w .
Legea de mişcare, legea vitezei, acceleraţia ca funcţii de timp, ecuaţiile
traiectoriei descriu, ceea ce se numeşte, mişcarea unui mobil. Aceste relaţii nu sunt
independente. Cunoscându-se condiţiile iniţiale (poziţia şi viteza la momentul iniţial),
prin calcule matematice se obţine una din aceste legi din alta, adică se cunoaşte
mişcarea mobilului.
S
Cunoscând legea de mişcare a unui corp ( ) , prin operaţia de derivare se află legea
S S
vitezei v( ) , iar apoi derivând legea vitezei se află acceleraţia ca funcţie de timp ( ) ,
respectiv forţa ce acţionează asupra corpului dacă acesta are masă con
. Vectorul viteza momentana este tangent la traiectorie, aa cum se vede în fig.6.6.
S S S
( ) ^
$ Èderivare
ÈÈ v( ) ^ Èderivare
ÈÈ ( ) ^ &
15
Fig. 6.6. Vectorul viteza momentana.
S
Din legea de mişcare ( ) eliminând timpul se pot scrie ecuaţiile explicite ale traiectoriei.
S
( ) ^
$ Èelimin
È ÈtimÈpul
È
Aflaţi viteza şi acceleraţia punctelor materiale descrise de următorii vectori de poziţie:
S S S S
a) 7 15 6 11 (m);
S S S S
b) 5 sin Mÿ 16 [ (m);
S S 1 S S
c) 6 sin M6 6 tan M5 ln (m);
S S S S
d) 5 cos M6 6 7
(m).
Ecuaţiile mişcării unui mobil sunt următoarele:
)
* (m), )
* (m), ) + (m), unde , *, + sunt constante pozitive. Să se afle:
a) vectorul viteză, modulul vitezei;
b) vectorul acceleraţie, modulul acceleraţiei.
S S
# v 6 6
x 6 m/sù # 6
m/s6.
O particulă de masă se mişcă după legea:
) +
* (m), ) ,
* (m), unde +" ," * sunt constante pozitive.
a) Precizaţi unităţile de măsură ale constantelor Į, ȕ şi Ȧ;
b)Determinaţi forţa care acţionează asupra particulei în funcţie de poziţia particulei.
S S
R 6 .
16
[
Mişcarea unui punct material în planul xOy este descrisă de legea:
) +
* (m), ) + !c &
*# (m), unde + şi * sunt constante pozitive. Determinaţi unghiul
dintre vectorul viteză şi vectorul acceleraţie al punctului material.
-.
S
Din legea de mişcare ( ) eliminând timpul se pot scrie ecuaţiile explicite ale traiectoriei.
S
( ) ^
$ Èelimin
È ÈtimÈpul
È
Vectorul de poziţie al unui punct material A variază după legea:
S S
S
x ~ 6 (m), unde +" , sunt constante pozitive. Determinaţi:
a) ecuaţia traiectoriei punctului; reprezentaţi grafic;
b)vectorii viteză şi acceleraţie şi modulele acestora;
c) unghiul ș între vectorii acceleraţie şi viteză în funcţie de timp.
~ 6
# & / ù
x6
0!1"1#" 2
'
! 1#
S S S
# v x 6 ~ "
3
ù
S S
6 " 3
/
/ ' 3
3 ù
# 4 5
3
!- 6 7#"
v x x
§ M
§
v 6 6
S S
' v Ô
cos a
x6
6
6
[~
Mişcarea unei particule în plan este descrisă de legea:
) , (m), ) + !c& , # (m), unde +" , sunt constante pozitive. Determinaţi:
a) ecuaţia traiectoriei particulei; reprezentaţi grafic;
b)vectorii viteză şi acceleraţie şi modulele acestora;
17
c) momentul t0 la care vectorul viteză face un unghi de ʌ/[ cu vectorul acceleraţie.
x 6 x x~
# ù # 0 a
~ ~ 6x~
·
Să se scrie ecuaţia traiectoriei, precizând forma acesteia pentru particula care se mişcă după
legea:
a) problemei 5;
b)problemei 6.
S S S S S S
ü
Două particule se deplasează cu vitezele v1 6 ÿ m/s, respectiv v 6 m/s. La
S S S S S
momentul 1 )1 particulele se găsesc în poziţiile 10
6 m, respectiv 60 ÿ m. Să se
S S S S S S
*
Două particule se deplasează cu vitezele v1 m/s, respectiv v 6 m/s. La
S S S S
momentul 1 )1 particulele se găsesc în poziţiile 10 ÿ m, respectiv 60
ÿ m. Să se determine
S 6 S S S S 6 S
§ 1 ( ) ÿ
" 6 ( )
ÿ "
6 6
S 6 S 6 S
§
ÿ
ÿ "
6 6
S 6 6
§ 6
ÿ 6
ÿ ù
6 6
S S
S 6
min . f 0 ' 0 ù
6
§ )c s
S
Operaţia inversă derivării fiind integrarea, din legea vitezei v( ) se
S
obţine prin integrare legea de mişcare ( ) . Cunoscându-se acceleraţia (sau
SS
forţa) ca funcţie de viteză ( v) (de obicei forţele rezistente depind de
18
S
viteză), prin integrare se poate afla legea vitezei v( ) şi, mai departe, printr-
S
o nouă integrare, se poate descrie mişcarea prin legea de mişcare ( ) .
S S SS
( ) -legea de mişcare È È È v( ) -legea vitezei
integrare
È È È ( v) -acceleraţie
integrare
'
Un corp de masă porneşte la momentul 1 ) 1 de la 1 ) 1 cu viteza v1 într-un mediu
vîscos de-a lungul axei Ox. Corpul întâmpină din partea mediului o forţă de rezistenţă proporţională
cu viteza ( ) & + v). Să se determine:
a) legea vitezei;
b)legea de mişcare;
c) după cât timp viteza iniţială a corpului, v1, se micşorează de n ori.
S S Pv Pv
# § xv § x P
P v
v
Pv v
§ x P § ln
x
v0
v 0 v0
x
§ v ( ) v 0
ù
x x
v 0
# v 0
§ ( )
1 ù
x
0 0
v0
# 3 ' v 3
'
/ Ô ln
x
Un corp de masă întâmpină, din partea mediului în care se mişcă de-a lungul axei Ox, o
forţă de rezistenţă proporţională cu pătratul vitezei; constanta de proporţionalitate este + ( ) & +
v6). Presupunând că la momentul 1 ) 1 corpul se găseşte la 1 ) 1 şi are viteza
1 să se determine:
a) legea vitezei;
b)legea de mişcare;
c) după cât timp viteza iniţială a corpului, v1, se micşorează de ori.
x v0
# vM ù # M ln 1 ù # M
1
x x v0
x
v0
Un corp de masă " care se mişcă în lungul axei Ox, întâmpină din partea mediului în care
se mişcă o forţă de rezistenţă proporţională cu cubul vitezei ( ) & + v9 ). Presupunând că la
19
momentul 1 ) 1 corpul pleacă de la 1 )1 şi are viteza v1 şi neglijând restul interacţiunilor, să se
determine:
a) legea vitezei;
b)legea de mişcare;
c) după cât timp viteza iniţială a corpului, v1, se micşorează de ori.
1 1 6x
# v( ) ù # M
v0
x v0
ù # M
6
1
1 6x x 6
6x v 0
6
v 06
.
O particulă se mişcă încetinit în sensul pozitiv al axei Ox cu acceleraţia x v , unde +
constantă pozitivă. Ştiind că la momentul 1 ) 1, 1 ) 1, iar viteza este v1, determinaţi:
a) legea vitezei;
b)legea de mişcare;
c) drumul parcurs până la oprire şi intervalul de timp corespunzător.
ÿ
Mv
6
x 6 x ÿ
# v( ) v 0
ù # ( )
v 0
0 ù
6 ÿx 6
6 v0 6 ÿ6
# " v0
x ÿx
SS
Cunoscându-se viteza ca funcţie de poziţie v( ) , prin integrare se poate afla legea de mişcare
S
( ) şi, mai departe, se poate descrie mişcarea prin legea dorită, folosind operaţiile matematice
amintite mai sus.
SS S
vM Èintegrare
È ÈJ M J ^
S S S
[
O particulă se deplasează în planul xOy cu viteza v x 6 , unde +" , sunt
constante. La momentul iniţial 1 ) 1 particula se găseşte în punctul 1 ) 1 ) 1. Determinaţi:
a) legea de mişcare;
b)legea vitezei;
c) ecuaţia traiectoriei;
d)acceleraţia.
S S S
# ( ) x x 6
60
O particulă de masă se deplasează în sensul pozitiv al axei Ox cu o viteză v x ,
unde + constantă pozitivă. Ştiind că la momentul 1 ) 1 particula se găseşte în punctul 1 ) 1
determinaţi:
a) legea de mişcare;
b)legea vitezei;
c) acceleraţia;
d)lucrul mecanic al tuturor forţelor ce acţionează asupra particulei în primele secunde ale
mişcării.
# ( )
x6 6
; d)
( )
x[ 6
.
[ 8
Aceeaşi problemă pentru v x ÿ
.
6 6
ÿ
# ( ) x ; d) ( )
x ÿ
.
ÿ ÿ
Atunci când se cunosc ecuaţiile traiectoriei, prin derivări succesive ale
acestora, şi folosind condiţiile iniţiale se poate deduce acceleraţia ca funcţie
SS
de poziţie M .
SS
g
gg Èderivare
ÈÈ M ^
6 6
·
O particulă de masă m se mişcă pe traiectoria 1 cu o
x6 ~6
acceleraţie paralelă cu axa Oy. La 1 ) 1 particula se găseşte în punctul
de coordonate 1 ) 1" 1 ) şi are viteza v1. Determinaţi forţa care
acţionează asupra particulei în fiecare punct al traiectoriei.
6 ( ) 6 ( )
1 & / ù
x6 ~6
/ 3
/ Ô
6 P 6 P ( ) w v ( ) ( ) w v ( )
w w 0
0
x 6 P ~ 6 P x 6 6
: / /Ô
1 ) 1" 1 ) 1" 1 ) " v1 "
61
0 " ) 1 § v )
v0
3
3 !c#' § 0
~
§ v1 ) 1 ' v1 ) v1 § v )
) v1
!c# 3 3 ' " "
/ /"
/ Ô
v 06 v
6
6 0
x6 6
~6 v 06 ~ 6 v 60 6 6 [
v 06
) 6 6 [ 1 x § )
x x ~6 x 6 ÿ
[ v 06 S [ v6 S
2
)
" 0 § ( )
6 0ÿ
x 6 ÿ x
ü
O particulă se deplasează pe o traiectorie plană cu viteza constantă în modul (v).
Determinaţi acceleraţia particulei în punctul 1 ) 1 pentru o traiectorie descrisă de ecuaţia:
a) x 6 ;
b) x .
# È.J v ) + v
x 6 ÈP
È !c#
6x v 6
È(È
1)
.
ÈÈ ) + v + §
M1 [x
ù
6
6
6
v 0 v 0 0
< 1 ) 1 § 1 )1 § § ù
v 0 0 0 6x v 6
6 6
Å v
# 0 x a
Å 0 0
S S S
( ) -legea de mişcare È È È v( ) -legea vitezei È
integrare
È È ( ) -acceleraţie
integrare
S 66
( ) -forţă
*
Un corp de masă se află în repaus pe un plan orizontal. La momentul 1 ) 1 asupra lui
începe să acţioneze o forţă dată de legea ) + , unde + este o constantă. Forţa face un unghi 7 cu
orizontala. Neglijînd frecarea să se determine:
a) legea vitezei, până la părăsirea planului orizontal;
b) viteza vc corpului în momentul în care acesta părăseşte planul;
c) legea de mişcare, până la părăsirea planului;
d) drumul parcurs de corp din momentul iniţial până la părăsirea planului.
# <
/
Ô
x cos
7 ) § "
Pv x cos x cos 6
§ Èint
ÈÈ
È
J v ù
P 6
#;
/
"
3 Ô
7 )= § + c
7 ) § 1 "
x sin
6 cos
§ v1 ù
6x sin 6
x cos ÿ 6 ÿ cos
# ( ) ù # 1 0 a
6 6x 6 sin ÿ
'
Un corp de masă se află în repaus pe un plan orizontal. La momentul 1 ) 1 asupra lui
începe să acţioneze o forţă dată de legea ) + , unde + este o constantă. Forţa face un unghi 7
cu orizontala. Neglijînd frecarea, să se determine:
a) viteza vc a corpului în momentul în care acesta părăseşte planul;
b)drumul parcurs de corp din momentul iniţial până la părăsirea planului.
6 6 ÿ cos [ [ 5 cos
# v1 ù# 1
0 a
ÿx 6 sin ÿ 15x [ sin 5
6ÿ
<
mici decât viteza luminii în vid, c = ÿ 108 m/s. Daca vitezele punctelor materiale se
apropie de viteza luminii în vid, atunci micarile lor se supun
>
.
M "
< a fost formulat prima data de Galilei si este cunoscut sub forma
urmatoare:
"Un corp îi pastreaza starea de repaus sau de micare rectilinie si uniforma atâta timp
cât asuprea lui nu se exercita nici o forta, sau daca rezultanta tuturor fortelor este zero".
Principiul inertiei introduce notiunea de forta. este o marime vectoriala,
având ca unitate de masura în SI 1 newton, [F]SI = 1 N. Prin intermediul fortelor,
corpurile actioneaza unele asupra altora, transmitând micarea mecanica. Câmpurile
de forte sunt si ele raspunzatoare de transmiterea interactiunilor mecanice.
Conform acestui principiu, rezultanta egala cu zero a unui numar oarecare
de forte este echivalenta cu inexistenta fortei. Miscarea unui corp asupra caruia
actioneaza mai multe forte a caror rezultanta este nula sau asupra caruia nu actioneaza
nici o forta se numeste .
Asa cum stim, micarea este caracterizata în raport cu un sistem de referinta ales
arbitrar, de aceea
. În acest sens, Galilei a formulat
miscarii mecanice. Sa consideram un calator aezat într-un vagon
de tren, ce se deplaseaza rectiliniu si uniform. Calatorul se poate gasi într-una din starile
mecanice urmatoare: (i) este în repaus, în raport cu sistemul de referinta legat de tren,
(ii) este în miscare rectilinie uniforma cu o viteza egala cu viteza trenului fata de un
sistem de referinta legat de Pamânt, (iii) este în miscare accelerata, în raport cu un
sistem de referinta legat de Soare, deoarece Pamântul este în micare accelerata fata de
6[
Soare. Toate sistemele de referinta ce se misca rectiliniu si uniform se numesc
. In aceste sisteme de referinta este valabil principiul inertiei.
r r
r
M
r r r
P r P
P 6 r
§ M
6 sau
P P P
P 6
P 6
P6 P 6 P
P 6 P 6 P
P 6
P 1
P 6
6
P
P J
P P 1 P 1 6
6
6
ÿ J ÿ [
6
6
5 J 5 6
6
M , 1 , 6 M , 1 , 6 , ÿ , [ , 5 , 6
M , ÿ , [
M , 5 , 6
1 6 constanta de integrare
65
r r
P P
P @ P
P ? P
66
absolut echivalente. Nici un sistem de referinta inertial nu poate fi considerat absolut,
toate fiind egal îndreptatite. Prin urmare, nici o experienta mecanica efectuata în
interiorul unui sistem de referinta inertial nu ne permite sa determinam miscarea
rectilinie si uniforma sau starea de repaus a sistemului de referinta fata de stelele fixe
(adica fata de alte sisteme de referinta inertiale). Din interiorul vagonului de tren din
exemplul anterior nu ne putem da seama daca acesta merge uniform si rectiliniu sau sta
pe loc, deoarece orice experienta mecanica da acelai rezultat în ambele cazuri.Lucrurile
se schimba radical atunci când avem de-a face cu sisteme de referinta neinertiale, adica
aflate în micare accelerata. În acest caz legile lui Newton nu mai sunt valabile
si cu ajutorul experientelor mecanice efectuate în interiorul sistemului putem
determina acceleratia acestuia. În sistemele de referinta neinertiale se excercita
. Cel mai simplu exemplu de forta de inertie este din
micarea circulara.
Î , respectiv la trecerea din starea
1 în starea 6 sunt:
S S 6 S S
đ % w , % w .
1
r
đL reprezintă lucrul mecanic elementar şi nu diferenţiala lucrului
mecanic.
S S
Dacă forţa este constantă pe tot parcursul deplasării: w .
P SS
- puterea mecanică; < w v .
P
67
đL = dEc - & ;
Lucrul mecanic al forţelor care derivă din "&este( đL= - dU, iar forţele câmpului
potenţial se exprimă:
S
4 = - grad U,
unde U = U( x, y, z ) ± potenţialul sau energia potenţială este funcţie de poziţie;
SD SD SD
- operatorul nabla.
D D D
E = Ec U ± %.
S S S S S S S S
Forţele constante 1 6 ÿ 6 (N) şi 6 ÿ 5 (N) acţionează
simultan asupra unei particule în timpul deplasării acesteia din punctul A([, 7, 5) (m) în
punctul B(9, 0, 8) (m). Care este lucrul mecanic efectuat asupra particulei?
91 (
O particulă se deplasează pe o traiectorie în planul xOy din punctul de vector
S S S S S S
de poziţie 1 ÿ 5 m, în punctul de vector de poziţie 6 [
m. Ea se deplasează
S S S S
sub acţiunea unei forţe 6 7 N. Calculaţi lucrul mecanic efectuat de forţa .
& 1 (
S
Un corp de masă ) kg se mişcă după legea ( ) M ÿ ÿ m. Să se
S
S S S S
§ a!# 18 " !# 76 ù
SS
< wv § 76 M1 9 6 ;
6
% 76 M1 9 6 § % 67ÿ6 J.
0
S S S
[
Un corp de masă ) c kg se mişcă după legea ( ) 6 6 ÿ m. Să se
calculeze lucrul mecanic efectuat asupra corpului în intervalul de timp 1 ) 1, c ) c s.
% ) 1 J.
68
Asupra unui corp de masă aflat pe un plan orizontal acţionează o forţă
constantă în modul ) .. Pe parcursul deplasării forţa face cu orizontala un unghi
care variază după legea 7 ) + , unde + este o constantă, iar este drumul parcurs (1 )
1). Să se calculeze viteza vc a corpului în momentul în care unghiul 7 ) -.
7 B = " §
ù
% " / /
"
S
/ & Ô
cos Mx P sin Mx ù
0
x
/ Ô
% ) C> § v( ) sin (x ) § v1
x x
S S SS
( ) -legea de mişcare È È È v( ) -legea vitezei È
integrare
È È ( ) -acceleraţie
integrare
SS
( ) -forţă
U
n corp de masă se mişcă în lungul axei Ox sub acţiunea unei forţe care variază după
legea ) + " unde + este o constantă pozitivă. Ştiind că, la momentul 1 ) 1, corpul se
găseşte în 1 şi are viteza v1 ) 1" să se determine:
a) legea de mişcare;
b) legea vitezei.
x x
x
# ( ) 0
ù # v( ) 0
69
·
Un corp de masă se mişcă în lungul axei Ox sub acţiunea unei forţe care
variază după legea ) + , unde + este o constantă pozitivă. Ştiind că, la momentul 1 )
1, corpul se găseşte în 1 ) 1 şi are viteza v1 " să se determine:
a) legea de mişcare;
b) legea vitezei.
#
/ Ô % ) C> ' / Ô
% M "
0
x 6 x 6
/ % ' v( ) v 06 ù
6
<
/ ' Ô
1 x v 60 x
ln 6 "
v 0 x
"
'
/ / 3
Ô
P 6 x
0"
P 6
P ' 3 P '
Ô
x
( ) v0 sinh ù
x
x
# v( ) v 0 cosh
ü
Un corp de masă este ridicat de la suprafaţa Pământului cu ajutorul unei
S S
forţe care depinde de altitudinea după legea 6 Mx 1 , unde + este o
constantă pozitivă. Calculaţi lucrul mecanic al acestei forţe şi variaţia energiei potenţiale
a corpului pe porţiunea ) 1" ) c.+
ÿ
% ù 4
[x 6x
ÿ0
*
Un resort special are legea forţei ) & + 9. Care este energia potenţială în
punctul , presupunând > ) 1 la 1 ) 1.
> ) + .
'
Ştiind că potenţialul forţei este dat de expresia x
, unde + este o
§
D x
"
D M
ÿ
6
6 6 6
D4 x
"
D M
ÿ
6 6 6 6
D4 x
"
D M
ÿ
6 6 6 6
S S S
§
S
M
x
§
S
x S
M
ÿ
6 6 6 6 ÿ
Potenţialul unui câmp are expresia x
6
~
, unde + şi , sunt constante
&$
ÿ1
S S S
- &;
S S S
( î - ;
S
P( S
- ;
P
Pentru forţe centrale momentul forţei este nul în raport cu centrul câmpului şi momentul
cinetic se conservă.
O planetă de masă evoluează în jurul Soarelui, de masă , pe o elipsă.
Distanţa minimă (periheliu) şi maximă (afeliu) faţă de Soare este c" respectiv .
Calculaţi momentul cinetic al acestei planete în raport cu centrul Soarelui.
/ /
/ 3 '
Ô
S S
D ÿ "
/ 3
/
Ô
ù
' 3 " '
( 1 v1 6 v 6
E
/
vc ' v
/ Ô
6 D 1 6
(
1 6
Să se exprime, în funcţie de momentul cinetic (" energia cinetică, energia
potenţială şi energia totală a unui satelit de masă pe o orbită circulară.
(6 (6
ùù a
6 6 6 6
(6
6
ÿ6
O deplasare infinit mica a punctului material pe traiectorie.
ÿÿ
9 c
ÿ5
Fig. ÿ.1. Oscilator mecanic ideal: a) momentul initial; b) alungirea y produce forta de
revenire F
e ;
c) amplitudinea micarii oscilatorii.
ÿ6
Fig. ÿ.ÿ. Elongatia, viteza si acceleratia oscilatorului ideal în functie de timp.
ÿ7
9 9 :
Pe baza legilor micarii oscilatorii armonice ideale se pot studia miscari oscilatorii
mai complexe, care rezulta din compunerea a doua sau mai multe oscilatii armonice,
care se desfasoara pe directii paralele sau pe directii perpendiculare.
ÿ8
Fig. ÿ.6. Reprezentarea fazoriala a compunerii oscilatiilor paralele.
ÿ9
Tb mai este numita si .
[0
Fig. ÿ.9. Compunerea oscilatiilor perpendiculare
[1
Fig.ÿ.16. Traiectoria rezultata din compunerea a doua oscilatii perpendiculare în
cuadratura de faza,
Micarea punctului material se defasoara pe elipsa, într-un sens sau în altul.
Sistemele oscilante reale sunt supuse unor forte de frânare, sau de disipare a
energiei pe care-o au la începutul miscarii. Acea parte a energiei ce se pierde prin
frecare se transforma în caldura. Ampltudinea micarii oscilatorii amortizate este
scazatoare în timp. Un caz interesant de forte de frânare îl constituie
. Micarea este , aa cum se vede în fig.
ÿ.1ÿ. Elongatia tinde la zero când timpul tinde la infinit, fara ca punctul material sa
oscileze.
[6
Fig. ÿ.1[. Elongatia si amplitudinea oscilatorului armonic amortizat în functie de
timp.
Examinând oscilatiile elastice (ale unui sistem format dintr-un resort elastic si
[ÿ
un corp punctiform) si oscilatiile electromagnetice (dintr-un
E%:
), constatam o serie de asemanari (similitudini). Aceste asemanari au
condus la stabilirea unor corespondente între marimile electrice si cele mecanice,
adica la stabilirea unor analogii între aceste marimi. Cunoaterea
permite transpunerea rezultatelor
obtinute pentru oscilatiile elastice armonice (ideale sau amortizate) la cazul
oscilatiilor electrice. Consideram un circuit serie RLC, format dintr-un rezistor cu
rezistenta electrica R, o bobina ideala cu inductanta L, si un condensator de capacitate
electrica C (vezi fig. ÿ.16).
[[
Fig. ÿ.17. Intensitatea instantanee a curentului electric din circuitul oscilant
amortizat.
9 8 c E
[6
Fig. ÿ.18. Curbe de rezonanta pentru diferite valori ale coeficientului de amortizare:
În continuare vom defini câteva marimi fizice care caracterizeaza
în sistemul ce efectueaza oscilatii fortate, sau întretinute.
1. <
de sistemul oscilant întretinut reprezinta derivata la
timp a lucrului mecanic efectuat de forta de fortare.
6. <
în decursul unei perioade reprezinta integrala pe o
perioada a puterii instantanee absorbite Pa (t).
ÿ. <
sub forma de caldura de catre forta de frecare
reprezinta derivata la timp a lucrului mecanic efectuat de forta de frecare.
[.<
3 & reprezinta integrala pe o perioda a
puterii instantanee disipate.
[7
Fig. ÿ.60. Puterile medii absorbita si disipata
&)"
& :
Un corp efectuează oscilaţii armonice atunci când asupra lui acţionează o forţă de tip
elastic:
) & "
±constanta elastică; ±elongaţie; 6masaù
6
6
0 , Ȧ0 ± pulsaţie proprie; R 0 , 1 ±perioadă proprie;
0
!# ) 2
!*1 F#ù
& (
Oscilaţiile unui corp sunt amortizate atunci cănd asupra lui acţionează, pe lângă forţa de
tip elastic (& ) şi o forţă rezistentă proporţională cu viteza (6 + v#:
) & 6 + v" + ±coeficient de rezistenţă;
x
6~ " 6
0 ~ 6 " * ±pulsaţia oscilaţiei amortizate;
, 6factor de amortizare;
r
2
& '
/ R 06 6
[
O particulă efectuează oscilaţii sinusoidale de-a lungul axei Ox în jurul poziţiei
de echilibru. Pulsaţia oscilaţiilor este * ) rad/s. La momentul 1)1 particula se
găseşte în poziţia 1 ) c cm şi are viteza v 0 )1"8 m/s. Determinaţi legea de mişcare şi
legea vitezei.
-
( ) 16 6 sin 5 cm; v!# 0 "6 6 cos 5 m/s.
[ [
Determinaţi pulsaţia şi amplitudinea oscilaţiilor sinusoidale efectuate de o
particulă dacă la distanţele c şi de la poziţia de echilibru viteza particulei are valorile
vc şi v.
Un corp de masă ) 1"1 kg fixat de capătul unui resort de constantă elastică
) 1 N/m execută o mişcare oscilatorie armonică de-a lungul axei . Ştiind că la
momentul 1 ) 1 corpul are doar energie cinetică, iar energia cinetică maximă a corpului
este de GHc1 &9 J, să se determine:
a) legea de mişcare;
b) energia totală a corpului.
# !# ) 1"19
!1 # mù # > ) GHc1 &9 J.
·
Un corp de masă ) 1"1 kg fixat de capătul unui resort execută o mişcare
oscilatorie armonică de-a lungul axei după legea:
[9
!# 0 "05 sin (10 ) m Să se determine:
a) constanta elastică a resortului şi perioada oscilaţiilor;
b) energia totală a corpului;
c) momentele de timp la care energia cinetică este egală cu energia potenţială.
# ) N/m, S s; b) > ) 8 Hc1 &9 J; c) M6 1 s, )
5 [0
ü
Un punct material efectuează o mişcare oscilatorie amortizată de-a lungul axei
. Perioada mişcării este )9 s, iar decrementul logaritmic I)1"8. Să se scrie legea de
mişcare, ştiind că la momentul iniţial 1 ) 1" 1 ) 0, v0 ) 1" m/s.
ÿ
5 6
( ) sin a
[ ÿ
*
Să se scrie expresia vitezei oscilaţiilor amortizate.
!# ) 21 & ,
!* F#"
§ vM 20 ~ ~
sin M ~
cos M "
~
§ vM 0 ~
cos M sin M ù
~
§ vM 0 ~
cos M sin M "
20R
§ vM cos R
R
cos
R
['
Un punct material execută oscilaţii amortizate cu pulsaţia *. Să se determine
coeficientul de amortizare , dacă la momentul 1 ) 1 viteza punctului material este nulă,
iar elongaţia este de ori mai mică decât amplitudinea.
~ 6 1 a
[
Un corp oscilează într-un mediu cu decrementul logaritmic Ic Care este
decrementul logaritmic I dacă coeficientul de rezistenţă al mediului creşte de ori?
50
x 6 x1 § 6 1 ;
6
~S ~ , R R 06
6
,
6 R0
§ § ;
R 06
6
6 [ 6
6 R0 1 R 0
§ ,
66 [ 6 16 [ 6
1
§ 6 .
6
1
6
M
1 6 1
[
[
Un corp oscilează într-un mediu cu decrementul logaritmic Ic De câte ori
trebuie să crească rezistenţa mediului pentru ca oscilaţia amortizată să devină mişcare
amortizată aperiodică (, ) *1#
6
6
1 a
1
[
Un corp de masă )1 g execută o mişcare de oscilaţie amortizată cu factorul de
0,6 6
M 6
sin 6 m.
[
[[
Amplitudinea oscilaţiilor forţate este aceeaşi pentru două frecvenţe wc şi w. Să
se afle frecvenţa de rezonanţă a oscilaţiilor.
¯ 16 ¯ 66
¯ a
6
[
Asupra unui corp, care efectuează o mişcare oscilatorie amortizată cu perioada
oscilaţiilor proprii 1" acţionează o forţă exterioară sinusoidală de amplitudine 1. La
51
rezonanţa vitezelor, amplitudinea oscilaţiilor este 21. Să se afle coeficientul de
rezistenţă.
!#)2c
!*c & Fc # &
/ 3
/ /ù
0
1 "
M 6
0 1
6 6
M6 ~ 1
6
6 x 0 0
0 " 6 § x a
S0 620
[
Un corp care efectuează o mişcare oscilatorie forţată are amplitudinea vitezei
egală cu c.9 din amplitudinea vitezei la rezonanţa vitezelor, pentru două pulsaţii *c şi
*. Să se afle:
a) pulsaţia proprie a oscilatorului *1;
b) factorul de amortizare ,.
1
# 0 1 6 ; b) 6
.
[ 6
Æ" & "
* &$"&
c !# ) 2c
!* Fc#"
!# ) 2
!* F#ù
Rezultatul compunerii a două oscilaţii armonice paralele de aceeaşi pulsaţie este
tot o oscilaţie armonică de aceeaşi pulsaţie pe aceeaşi direcţie.
!# ) c !# !# § !# ) 2
!* F#
21 sin 1 26 sin 6
16 66 6 1 6 cos M 6 1 , .
21 cos 1 26 cos 6
56
* &"&"&
Rezultatul compunerii a două oscilaţii armonice paralele de pulsaţii diferite nu
mai este o oscilaţie armonică.
c !# ) 2
!*c Fc#"
!# ) 2
!* F#"
!# ) c !# !# ù
Dacă pulsaţiile sunt foarte apropiate între ele, iar amplitudinile oscilaţiilor care se
compun sunt egale, oscilaţia rezultantă este aproape sinusoidală:
R
R1
1 R 6 R1 1
M 6 2 cos 6 6 sin 6 .
6 6 6 6
1
În cazul frecvenţelor acustice sunetul de pulsaţie 6
se aude succesiv,
6
6
întărindu-se şi slăbindu-se cu pulsaţia şi perioada bătăilor: S .
6 1
6 6 6
cos M 6
1 sin 6 M 6
1 .
216
26 21 26
6
5ÿ
[·
Un punct material este supus simultan la două mişcări oscilatorii armonice
descrise de legile:
6 6 6
x1 (t) = 1,6 sin t m, respectiv x6 (t) = 1,6 sin t m.
7 ÿ 7 6
Să se scrie legea de mişcare rezultantă.
6
!# )
! 1"9J -# m.
7
[ü
Un punct material este supus simultan la două mişcări oscilatorii armonice
descrise de legile:
6
a) M 5 sin m, M [ sin m;
5 ÿ 5 ÿ
9
b) M 6 sin m, M 5 sin m;
1[ 7
6 6 6
c) M ÿ sin m, M ÿ sin m.
ÿ 6 ÿ ÿ
Să se determine ecuaţia traiectoriei punctului material, precizându-se forma acesteia.
[ 6 6
# "
ù # 1 "
5 [ 65
5 ù # 6 6 9 "
[*
Să se determine ecuaţia traiectoriei unui punct material supus simultan la două
mişcări oscilatorii:
# !# ) 2
!* #" !# ) 2
!* #ù
# !# ) 2
!* #" !# ) 2
!* #
# ) 2
!* # § sin M ù
) 2
!*# § ) 2
!* #
!* #"
§ 6 [ 2 6 sin 6 MR 1
sin 6 MR
6
6
[ 1
6
&
6
%
Ô
5[
b) Cele două oscilaţii care se compun au acelaşi raport al pulsaţiilor ca şi la punctul
a), dar defazajul este altul şi deci forma traiectoriei este alta.
6 6
2 1
6 .
2
·
Mediile continue, cum sunt solidele, lichidele si gazele, sunt medii formate din
particule (atomi, molecule sau ioni) care interactioneaza între ele. De aceea, daca una
dintre particule oscileaza (vibreaza), atunci vor oscila (vor vibra) si particulele vecine;
în felul acesta oscilatiile (perturbatiile) se propaga prin mediu de la o particula la alta.
Prin propagarea oscilatiilor se genereaza undele.
4 reprezinta fenomenul de extindere si propagare din aproape în aproape a
unei perturbatii periodice produse într-un anumit punct din mediul de propagare.
Propagarea undei se face cu o viteza finita, numita
. Unda nu reprezinta
transport de materie, ci numai transport de energie.
Dupa pe care-l transporta unda, putem deosebi: (i) unde elastice
(se transporta energie mecanica, undele fiind generate de perturbatiile mecanice ale
mediilor elastice), (ii) unde electromagnetice (se transporta energie
electromagnetica) (ii) unde magneto-hidrodinamice (sunt generate prin perturbatii
electromagnetice si elastice ale mediului de propagare).
Dupa si modul de propagare al acesteia, putem clasifica
undele în: (1) unde
(directia de propagare a undei coincide cu directia de oscilatie); (6)
unde
(directia de propagare a undei este perpendiculara pe directia de oscilatie).
O marime deosebit de importanta pentru descrierea undei este , pe
care o putem nota în mod generic cu (x,y,z,t). Functia de unda reprezina functia
matematica ce descrie marimea perturbata.
reprezinta multimea punctelor din spatiu ce oscileaza având la
un moment dat aceeai valoare a functiei de unda, (x,y,z,t) = constant = a. Dupa forma
55
suprafetelor de unda, putem întâlni unde plane, unde sferice, unde cilindrice, etc.
reprezinta suprafata de unda cea mai avansata la un moment dat.
9 J c 4
Propagarea unei unde elastice într-un anumit mediu genereaza o serie de miscari
de oscilatie ale particulelor mediului; punctele materiale îi încep micarea oscilatorie, în
jurul pozitiiilor lor de echilibru, pe masura ce energia undei ajunge pâna la ele.
56
Fig. ÿ.66. Densitatea volumica de energie într-un punct al mediului de propagare si densitatea
volumica medie de energie.
Alte marimi ce sunt utilizate pentru a descrie energia transportata de unda sunt
urmatoarele:
a). . Fluxul de energie reprezinta cantitatea de energie
transmisa printr-o suprafata în unitatea de timp, fiind dat de derivata energiei la timp.
Când o unda întâlnete suprafata de separare dintre doua medii diferite se produc
simultan (întoarcerea undei în mediul din care a venit) si (transmisia
undei în mediul al doilea). Se constata de asemenea ca prin reflexie si refractie se
schimba directia de propagare a undei.
Consideram o unda elastica longitudinala plana ce se propaga prin mediul (1), care
are densitatea d 1 si unde viteza undei este u1 (vezi fig.ÿ.6ÿ). La întâlnirea suprafetei
de separare, dintre mediul (1) si mediul (6) unda se va împarti într-o unda reflectata ce
se propaga în mediul (1) si o unda transmisa ce se propaga în mediul (6).
57
Definim mediului de propagare prin produsul dintre densitatea
mediului si viteza undei. Impedanta exprima viteza cu care se propaga energia undei
prin mediul repectiv.
59
Fig. ÿ.66. Unda stationara obtinuta în cazul Z6>Z1.
9 J j
60
Fig. ÿ.67. Dispozitiv de interferenta a undelor longitudinale.
9 J 8
61
Fig. ÿ.69. Un obstacol pe care se produce difractia undei plane.
Se constata ca unda care trece dincolo de obstacolul întâlnit are frontul de unda
de forma sferica, dei unda incidenta avea fronturi de unda plane. Spunem ca unda a
suferit fenomenul de pe fanta de largime L.
este fenomenul de ocolire a obstacolelor de catre unde. Efectul
difractiei este cu atât mai evident cu cât dimensiunea fantei (sau a obstacolului din
calea undei) este de ordinul de marime al lungimii de unda a undei incidente.
În momentul când frontul plan o atinge, fanta devine sediul unei infinitati de
surse punctiforme infinitezimale, care genereaza la rândul lor unde sferice în spatele
fantei. Aceste unde se compun între ele si formeaza o unda sferica ce se propaga în
spatele obstacolului. Din punct de vedere fizic nu exista deosebiri între difractie si
interferenta. Ambele fenomene fizice presupun compunerea (adunarea) a doua sau mai
multor unde coerente (difractia consta din interferenta unei infinitati de unde
infinitezimale).
Consideram o unda elastica liniara transversala ce poate traversa spatiul dintre doi
pereti verticali ce formeaza o fanta, asa cum se poate vedea în fig. ÿ.ÿ0. Am notat prin
A i vectorul ce reprezinta amplitudinea oscilatiei din unda incidenta. Putem constata ca
amplitudinea undei ce trece dincolo de fanta depinde de unghiul pe care-l formeaza
vectorii A i cu directia fantei. Procesul prin care fanta filtreaza si lasa sa treaca numai
componenta vectorului amplitudine care este în planul fantei constituie fenomenul de
66
6ÿ
< este fenomenul prin care se poate filtra dintr-o unda numai
componenta într-un anumit plan a vectorului de vibratie caracteristic undei.
Dispozitivul prin care se realizeaza polarizarea se numete . Unda al carei
vector de vibratie pastreaza aceeai directie în spatiu se numete În
fig. ÿ.ÿ6.a) si b) se pot vedea doua exemple de unde liniar polarizate la ieirea din
polarizor.
6[
^"
D 6 1 D 6
w 0 - ecuaţia diferenţială a undelor care se propagă pe direcţia
D 6 6 D 6
axei Ox;
SS
S
( , ) 0 sin M
- elongaţia în cazul
" monocromatice care se
S
propagă în spaţiu (fără atenuare) în direcţia şi sensul lui ;
65
S 6
-vector de undă care are modulul şi este orientat în direcţia şi sensul de
M
propagare a undei.
S 0
( , ) sin M - elongaţia în cazul
monocromatice;
r
;
/
0
/ /
Ô M " 21
1 D 6
w 0 - &
&%
care se propagă în spaţiu,
6 D 6
D6 D6 D6
w - operatorul lui Laplace (laplacean).
D 6 D 6 D 6
'
Într-un mediu elastic se propagă, de-a lungul axei " undele longitudinale
descrise de legea: ( , ) ÿ w 10
ÿ sin M100
0,6 m. Să se determine:
a) frecvenţa oscilaţiilor punctelor mediului elastic;
b) viteza maximă de oscilaţie a punctelor mediului elastic;
c) viteza de propagare a undei.
D ( , )
#w ) 1 Hz" # v
. " v ) 1"9- m/s" # ) 11- m/s.
D
O undă plană sonoră se propagă de-a lungul axei după legea:
M, 8 w 10
5 sin M1ÿ60
[ m. Să se determine:
a) raportul dintre amplitudinea de vibraţie a particulelor mediului şi lungimea de undă;
b) raportul dintre amplitudinea vitezei de vibraţie a particulelor mediului şi viteza de
propagare a undei.
2 v
# 5,09 w 10
5 ù# max ÿ,6 w 10 [
O sursă de oscilaţii armonice oscilează după legea: M 0,0ÿ sin M750 m.
Pentru unda plană care se propagă în lungul axei Ox, să se determine deplasarea faţă de
poziţia de echilibru a unui punct aflat la distanţa de c ) cm faţă de sursa de oscilaţii
66
la c )1"1 s după începerea oscilaţiei. Viteza cu care se propagă oscilaţiile este de 1
m/s.
M1 , 1
1,5 6 cm.
Să se determine raportul amplitudinilor şi defazajul dintre oscilaţiile a două
puncte aflate la c1 m, respectiv c8 m faţă de o sursă punctiformă de oscilaţii, ştiind că
perioada oscilaţiilor este de 1"1M s, iar viteza de propagare a undei sferice este de 911
m/s.
1 6 6
1,6 ù M6 1 a
6 1 S 6
[
Să se determine, în cazul undei plane, elongaţia unui punct aflat la distanţa de
Ȝ/[ faţă de sursa de oscilaţii pentru momentul T/ÿ. Amplitudinea oscilaţiilor este de 7
cm.
9"
Pentru o undă plană, la momentul T/ÿ, distanţa faţă de poziţia de echilibru a
unui punct aflat la 5 cm faţă de sursa de oscilaţii este de ÿ 6 din amplitudine. Să se
determine lungimea de undă.
91
O undă plană descrisă de legea M, 2
sin MR
, unde 2" N" * şi
sunt constante, se propagă într-un mediu omogen. Să se calculeze defazajul dintre
punctele în care amplitudinile diferă de )" ori, ştiind N )1"M m± 1 şi L ) 1 cm.
6
ln 8 a
M
·
O sursă punctiformă produce oscilaţii sonore de frecvenţă w)c" kHz. Unda
sferică propagându-se cu atenuare, la distanţa c )9 m de la sursă amplitudinea de
oscilaţie a particulelor mediului este 2c ) 91 ȝm, iar la distanţa ) M m amplitudinea
este de ) ori mai mică. Să se determine:
a) coeficientul N de amortizare al undei;
# viteza maximă de oscilaţie a particulelor mediului la distanţa
67
# M , sin M § M ;
1 6
1
21 26 § § ln 1 0,081 m ± 1;
1 6 6
1 6
D ( , )
# v
§ v max ;
D
1 1
%
/
/ 6 § v max 6¯ 0,066 m/s.
68
[
c :
Câmpurile electric si magnetic sunt forme de manifestare ale unui unic câmp
fizic, numit . Câmpul electromagnetic este forma de
existenta a materiei care se manifesta prin actiunea asupra sarcinilor electrice si
asupra curentilor electrici. Maxwell a demonstrat pentru prima data ca cele doua
câmpuri, electric si magnetic, formeaza un singur câmp, cel electromagnetic.În anul
186[ Maxwell scrie cele patru ecuatii ce-i poarta numele, prin unificarea legilor
cunoscute ale electricitatii si magnetismului, si afirma ca ansamblul celor doua
câmpuri (electric si magnetic) formeaza un unic câmp si numai în cazuri particulare se
manifesta numai una din componentele sale.De exemplu, sa consideram mai multe
sarcini electrice care sunt fixe. Atunci între ele se manifesta numai câmpul lor
electric, numit câmp electrostatic.Daca un magnet în forma de bara este fix, atunci
69
câmpul pe care îl genereaza este un câmp magnetic numit câmp magnetostatic.
Doua exemple semnificative de câmpuri create în jurul unor corpuri sunt redate
în fig. [.6. Câmpurile vectoriale se pot reprezenta atât prin
, E si B ,
cât si prin . Liniile de câmp sunt curbe continue care au proprietatea ca
în orice punct al lor vectorii de câmp corespunzatori sunt tangenti la curba. Liniile de
câmp nu se intersecteaza între ele. Astfel, liniile de câmp din jurul unui corp punctiform
încarcat electric sunt radiale, aa cum se poate vedea în fig. [.6.a). În fig.[.6.b) se pot
vedea linile de câmp magnetic din jurul unui magnet în forma de bara
a)
b)
70
c %
>
În 1785 Coulomb deduce legea interactiunii dintre doua sarcini electrice fixe, aa
76
cum se vede în fig. [.ÿ. El deduce ca doua sarcini electrice interactioneaza cu o forta
direct proportionala cu produsul sarcinilor electrice si invers proportionala cu patratul
distantei dintre ele.
a)
b)
Fig. [.[. Fortele de interactiune dintre sarcinile electrice :
a) sarcini electrice de acelai semn; b) sarcini electrie de semn opus.
c :
b)
Fig. [.6. Conductor în câmp electric extern:
a) la început; b) dupa stabilirea echilibrului.
Daca se introduce un dielectric (izolator electric) în într-un câmp electric
acesta sufera o j reprezinta câmpul electric din
interiorul dielectricului si se poate caracteriza prin vectorul inductie electrica.
a)
b)
Fig. [.7. Polarizarea dielectricului în câmp electric exterior:
a) izolatorul la început; b) dupa stabilirea echililbrului.
75
Prin conventie liniile de câmp electric se traseaza astfel încât numarul de linii
de câmp ce traverseaza unitatea de suprafata normala la liniile de câmp sa fie numeric
egal cu intensitatea câmpului electric în locul unde este situata suprafata. Un câmp ale
carui linii de câmp sunt paralele si echidistante este un câmp omogen, asa cum se vede
în fig.[.8.
Numarul liniilor de câmp ce strabat o suprafata oarecare, S, normala la liniile de
câmp se numeste ..
Pentru un câmp electric omogen, ca acela din fig.[.8, fluxul electric este egal cu
produsul scalar al intensitatii câmpului electric.
Pentru un câmp neomogen, suprafata S se împarte în arii infinitezimale dS, astfel
încât, în limitele lui dS, câmpul electric poate fi considerat omogen, adica de valoare
constanta si pastrând aceeai directie (vezi fig. [.9).
Fig. [.10 prezinta o suprafata închisa si liniile câmpului electric ce produce flux
electric prin acea suprafata.
76
Fig, [.10. Fluxul electric printr-o suprafata închisa.
Intensitatea campului electric
1 1 6 1
61 16 1 6
M6 1
M6
ÿ
[ 6 [ 1
F-forte
permitivitatea absoluta a mediului = 0 permitivitatea relativa
16
Pentru vid 0 8,85[ 10
1
9 109
[ 0
Forta cu care sarcina electrica q actioneaza asupra unei sarcini electrice de proba ,
Liniile de camp electric se definesc prin familia de curbe tangente in fiecare punct la
directia locala a vectorului .
Sensul liniilor de camp electric coincid cu sensul fortei care ar actiona, in punctul
respectiv, asupra unei sarcini electrice pozitive.
Numarul liniilor de camp care strapung unitatea de arie a unei suprafete
perpendiculara pe aceste linii este numeric egala cu intensitatea campului electric .
Liniile de camp electric pornesc de la sarcinile electrice pozitive si ajung pe sarcinile
electrice negative.
Principiul super pozitiei campurilor electrice
77
Daca intr-un punct din spatiu, campul electric este generat de un ansamblu de sarcini
electrice punctiforme 1 , 6 ,...., , atunci intensitatea campului electric generat de
sarcina electrica , v-a fi : 1 6 .... z 1
Fluxul printr-o suprafata a unei sfere de raza r , in centrul careia se afla sarcina
Fig. [.11. Fluxul electric creat de sarcina electrica din P prin doua suprafete închise.
. Datorita faptuului ca sarcina electrica poate fi pozitiva sau
negativa, fluxului electric i se asociaza un semn. Astfel, daca ne referim la fig. [.16
putem vedea ca unghiul poate avea valori:
78
Fig. [.16. Semnul fluxului electric: flux pozitiv;
1 P
[ 6
6
P 1 1
1 6 1 1
[ 1 6 [ 1 6
1 1
[ 1
6 1
[ 6
C = constanta arbitrara
Daca pt.
, se considera Ep=0 atunci C=0
Potentialul 0 al campului electric general de sarcina electrica 0 , intr-un punct din
spatiu este energia potentiala a sistemului format din sarcina electrica q si sarcina 1 ,
pozitiva si de valoare unitate 1 9 : aflata in punctul respectiv.
>
1
1
1
1 [ 1
> 6
6
1 [ 6
1 6 1 M 1 6
M 1
6
6 = > daca pentru 6 , 0 6 0 , 1
J 0 >
1
[
[
deci potentialul 0 intr-un punct din spatiu reprezinta lucrul mecanic necesar
deplasarii sarcinii electrice 1 1 din punctul respectiv la infinit
Unitatea de masura pentru potentialul electric este voltul (V)
0 0 0 1(
81
r D r D r D r D r D r D
P
P
D D D D D D
D 6 D 6 D 6
6
D 6 D 6 D 6
D6 D6 D6
6
D 6 D 6 D 6
0
J
1 0 P' P ' P '
M , , ¹
[
M M M
6 6 6
0' ' ' '
[
9
9 c :
În spatiul din jurul unui magnet în forma de bara sau în jurul unui conductor parcurs
de curent electric exista un , care actioneaza asupra sarcinilor electrice
aflate în micare sau asupra curentilor electrici si asupara magnetilor. Vectorul care
descrie câmpul magnetic, în mod obisnuit, este
inductia magnetica, B . O marime vectoriala proportionala cu inductia magnetica B este
intensitatea câmpului magnetic H.
Liniile de câmp magnetic sunt 3 5
, aa cum se poate vedea în fig.
[.18.a), pentru câmpul magnetic din jurul unui magnet în forma de bara, si în fig.
[.18.b) pentru un curent liniar. Observam ca liniile de câmp magnetic sunt orientate de
la polul Nord la polul Sud, ca si vectorii inductie magnetica B . Ne amintim ca liniile de
câmp electric sunt linii deschise. Acest fapt se datoreaza existentei sarcinilor electrice
pozitive si negative. Câmpul magnetic nu are sarcini ``monopolare``, de aceea liniile ce
86
câmp magnetic nu pot fi linii deschise. Asta arata experienta si teoria, la nivelul actual al
cunoaterii stiintifice.``Existenta monopolului magnetic``, adica a unui corp cu un
singur pol magnetic, este confirmata de teorii moderne, dar nu a fost înca demonstrata
experimental.
a)
b)
8ÿ
c)
Fig. [.19. Traiectorii ale particulei în câmp magnetic:
a) viteza paralela cu B ; b) viteza perpendiculara pe B ; c) directie oarecare.
4
8[
. Undele electromagnetice se întind pe un
domeniu de lungimi de unda foarte extins, de la lungimi de unda mai mici decat 10-1ÿ
m, pâna la valori ale lungimii de unda de peste 105 m. În diagrama [.1 sunt prezentate
domeniile de lungimi de unda ale undelor electromagnetice. În realitate spectrul
undelor electromagnetice nu are limite cunoscute, nici inferioare, nici superioare.
Asa cum se poate vedea în diagrama de mai jos, sectorul îngust de lungimi de unda
din10-9 m formeaza domeniul vizibil pentru ochiul uman. Acest sector al spectrului
undelor electromagnetice este reprezentativ pentru ceea ce numim .
Toate corpurile emit radiatii electromagnetice, ca urmare a micarii termice a
moleculelor lor. Aceasta radiatie este numita . Un corp cu temperatura
9 4
85
Undele ce se propaga din surse punctiforme sunt unde sferice, au suprafetele de
unda de forma sferica centrate în punctul unde este sursa, iar frontul undei este tot o
sfera.
a
j este fenomenul general al suprapunerii undelor în spatiu. În
anumite conditii rezultatul interferentei este o unda stationara, caracterizata de
. Conditia necesara pentru interferenta este ca undele sa fie
. Acest aspect se refera la dintre undele care interfera: pentru
ca doua unde sa fie coerente, diferenta lor de faza trebuie sa fie independenta de timp.
@ . Într-un paravan vertical sunt practicate doua deschideri,
aezate simetric fata de o axa de simetrie, SO. S constituie sursa punctiforma a
unei unde electromagnetice monocromatice sferice, asa cum se poate vedea în fig.
[.ÿ5. Deschiderile din paravan formeaza doua surse secundare de lumina, ce se propaga
de partea cealalta a acestui paravan. Distanta dintre sursele S1 si S6 este 6l. Deoarece
apartin aceluiai front de unda, sursele S1 si S6 sunt surse coerente, de aceea emit unde
de aceeai amplitudine si care sunt în faza. Pe un ecran vertical, situat la distanta D, se
formeaza o unda stationara, ce se prezinta sub forma unei . Undele
86
emise de cele doua surse parcurg distante diferite, r1 si r6, pâna în punctul P, de aceea
ele vor avea faze diferite în P.
a
87
Fig. [.ÿ6. Principiul lui Huygens.
89
90