Ventilare Consideraţii teoretice

Determinarea gradului de etanşeitate

al canalelor de aer

Clasele canalelor de aer şi limita de pierderi de aer în canale

1. Generalităţi Tabelul 1.
Canalele de aer sunt elemente importante ale in-
Limita de presiune statică Viteza maximă Limita pierderile de aer
stalaţiilor de ventilare şi climatizare şi prin ele se ve- Clasa canalului
Pozitivă [Pa] Negativă [Pa] în canal [m/s] Procentual [l/sm2]
hiculează aerul tratat în instalaţii.
De cele mai multe ori canalele au un grad redus de Clasa A
500 500 10 6% 0,027 p 0,65
etanşeitate datorită modului de execuţie sau a mon- Presiune joasă
tajului şi din acest motiv au pierderi mari de aer. Clasa B
1000 750 20 3% 0,009 p 0,65
Pierderile de aer din canale produc o serie de efec- Presiune medie
te nedorite în instalaţii precum: reducerea debitului Clasa C
2000 750 40 2% 0,003 p 0,65
de aer ce ajunge în încăperile climatizate; produce- Presiune înaltă
rea de curenţi dăunători în încăperi, înrăutăţirea cali-
tăţii aerului interior prin antrenarea prafului depus în Pierderile de aer în canale
spaţiile unde se pierde aerul vehiculat şi pierderi im- Tabelul 2.
portante de energie. Presiunea stati-

1000

1200

1500

1800

2000
100

200

300

400

500

600

700

800

900
Din analiza unor instalaţii de climatizare din clădiri că [Pa]
existente cercetătorii americani [3] au ajuns la con-
Clasa A 0,54 0,84 1,10 1,32 1,53
Pierderea de
aer [l/s m2]

cluzia că prin canalele de aer se pierde până la 30-

40% din energia vehiculată de instalaţie. Clasa B 0,18 0,28 0,37 0,44 0,51 0,58 0,64 0,69 0,75 0,80
Această energie se pierde prin transfer de căldură Clasa C 0,19 0,21 0,23 0,25 0,27 0,30 0,35 0,39 0,42
între canal şi mediul înconjurător şi prin scăpările de
aer către spaţiile neclimatizate. Pierderile în canalele de aer după normativul I5-98
Tabelul 3.
2. Valorile admise ale pierderilor de aer în canalele
Suprapresiunea sau Factorul de etanşeitate în m3/h m, la un procent al elementelor speciale de
de ventilare sau climatizare
depresiunea din canale [Pa] 0% 20% 40% 60% 80% 100%
Pierderile de aer în canale au loc practic prin mici
neetanşeităţi care pot fi considerate orificii mici şi 200 2 2,7 3,1 3,95 4,5 5,2
aceste pierderi pot fi determinate cu relaţia: 400 3,4 4,25 5,2 6 6,7 7,3
DL = ce l (DP)n [m3/s] (1)
600 4,5 5,6 6,6 7,3 8,4 9,2
unde:
ce - coeficient de curgere prin orificiu, [m2/sPan] 800 5,6 6,8 8 9,2 9,9 10,8
l - lungimea orificiului, [m] 1000 6,6 7,8 9,2 10,5 12 13,3
DP – diferenţa de presiune între canalul de aer şi 1400 8,3 9,7 12 14,5 17 18,5
aerul interior, [Pa]

Considerând presiunea relativă din încăpere,
B = 0, relaţia (1) devine:
DL = ce l Pn [m3/s] (2)
Unde:
P – presiunea relativă din canalul de aer, [Pa]
Deoarece pierderile se produc, în principal, da-
torită presiunii din canalele de aer au fost stabili-
te trei clase de canale, funcţie de presiunea sta-
tică din canal şi valori limite ale pierderilor de aer
funcţie de clasa canalului (care sunt indicate în ta-
belul 1).
Prin introducerea acestor limite procentuale de
pierderi în relaţia 2, au fost stabilite relaţiile de cal-
cul ale pierderilor maxime de aer în canale, funcţie
de clasa canalului şi aceste relaţii sunt prezentate
în tabelul 1.
Valorile pierderilor de aer, calculate cu relaţiile
din tabelul 1, sunt indicate în tabelul 2 pentru diverse
valori ale presiunii interioare din canalele de aer.
Normativul I 5-98 indică această pierdere de aer
funcţie de presiunea din canal şi coeficientul de piese
speciale ale reţelei iar valorile sunt redate în tabelul 3.
Pe lângă valorile limită ale pierderilor de aer nor-
mele europene mai impun modul de eşantionare a
canalelor de aer pentru testarea gradului de etanşe-
itate astfel:
» canalele de aer clasa A nu necesită testare;
» canalele din clasa B se vor testa în limita a 10%
din elementele dintr-o reţea, alese aleatoriu. Dacă
aceste elemente nu respectă limitele impuse în
tabelul 2 se vor repeta testele cu alte 10 % din
elementele reţelei;
» canalele din clasa C se vor testa 100%
Proiectantul poate impune testarea canalelor de
clasă B şi la presiuni mai mari de 1000 Pa sau a cana-
lelor de clasă C la presiuni mai mici de 500 Pa.
El poate impune, de asemenea, funcţie de impor-
tanţa clădirii, o pierdere de aer mai mică, specificând
un procent de pierderi din valoarea impusă clasei în
care se încadrează canalele în cauză.
3. Modalităţi de determinare a gradului de
etanşeitate al canalelor de aer
Pentru determinarea gradului de etanşeitate al ca-
nalelor de aer se pot utiliza trei metode: două meto-
de de determinare a etanşeităţii în SITU prezentate
în standardul american ASTM internaţional, E 1554-
03 şi o metodă de determinare în laborator.
Metodele de determinare a etanşeităţii canalelor
în SITU sunt:
» metoda diferenţei de debit;
» metoda presurizării clădirii şi sistemului de cana-
le testat.
Aceste metode sunt extrem de complicate şi ne-
cesită aparatură care nu există în dotarea laboratoa-
relor din România.
Datorită complexităţii acestor metode de determi-
nare a etanşeităţii în SITU, în cadrul lucrării de faţă
a fost utilizată metoda de determinare a etanşeităţii
canalelor de aer în laborator.

21 Nr. 1(33)/2006
Consideraţii teoretice Ventilare

4. Determinarea etanşeităţii canalelor de aer Foto 1. Standul experimental

în laborator
4.1. Standul experimental
Determinarea etanşeităţii în laborator s-a efec-
tuat pe un stand experimental cu un număr de ele-
mente de tubulatură dintr-o serie curentă, montate
în conformitate cu metoda propusă/utilizată de pro-
ducător.
Modul în care au fost montate tronsoanele este
indicat în fig. 1, standul experimental este prezen-
tat în foto 1, aparatura de măsură fiind prezentată
în foto 2 şi 3.

Foto 2. Tunelul de etalonare

DISA 55 A 60.

Foto 3. Micromanometru cu spot luminos

şi variatorul de turaţie al motorului tunelului
de etalonare, DISA 55 A 61
Forma şi secţiunea pieselor/elementelor încercate
Tabelul 4.
Nr. Crt. Tip element Nr. axh (m) L (m) Secţiunea (m2) S total (m2)
1 Capac 2 0,2x0,2 0,04 0,072 0,144
Fig. 1. Standul experimental 2 Tronson drept 4 0,2x0,2 1 0,8 3,2
1- capac, 2 – tronson drept 200x200; 3 - ramificaţie; 4 – 3 Ramificaţie 1 0,2x0,2 R =0,25 0,8036 0,804
reducţie 200x200/100x100; 5- tronson drept 100x100; 6 – cot 0,2x0,2/
100x100; 7 – inversare de secţiune; 8 – tunel de etalonare; 9 4 Reducţie 1 0,3 0,16 0,16
0,1x0,1
–regulator turaţie pentru motorul tunelului de etalonare; 10 5 Tr. Drept 1 0,1x0,1 1 0,4 0,4
– manometru diferenţial TESTO 452; 11- micromanometru cu 6 Cot 1 0,1x0,1 R =0,25 0,173 0,173
spot luminos. 0,1x0,1/
7 Piesă racord 1 0,14 0,06 0,06
f 0,16
Au fost utilizate piesele indicate în tabelul 4. Total 4,941 m2

Nr. 1(33)/2006 22
Consideraţii teoretice Ventilare

Rezultate obţinute
4.2. Metodologia de măsură a gradului de etanşeitate Tabelul 5.
Pentru determinarea gradului de etanşare al tubu-
Limita admisibilă Limita admisibilă Normativ I5- 1998
laturii se procedează astfel: Debitul de aer scăpat
Presiunea de Clasa A Clasa B 23% piese
» se închide tubulatura de încercare la două cape- Nr. Crt. prin tubulatură
încercare Eurovent Eurovent speciale*
te cu capacele 1; l/sm2 m3/hm l/sm2 l/sm2 m3/hm
» se introduce un debit de aer cu ajutorul ventilato- 1 40 pa 0,08 0,28 0,126 0,083 -
rului din cadrul tunelului de etalonare 8, prin piesa 100 Pa 0,215 0,53 0,54 0,18 -
de inversare de secţiune 7, astfel ca în tubulatură 200 Pa 0,38 0,94 0,85 0,28 2,7
să se obţină presiunea de probă P; 400 Pa 0,582 1,42 1,33 0,44 4,4
» se măsoară debitul de aer care trece prin tubul 500 Pa 0,66 1,65 1,53 0,51
Ventouri, prin determinarea diferenţei de presiu- 600 Pa 0,75 1,87 1,73 0,58 5,75
1000 Pa 0,99 2,48 2,41 0,8 8,0
ne DP, debit care reprezintă pierderea de aer a
1500 Pa 1,24 3,11 3,13 1,04
canalelor încercate;
2000 Pa 1,45 3,62 3,8 1,3 -
» se repetă procedura pentru alte presiuni de probă. 3000 Pa 1,78 4,46 5 1,8 -
* - valorile au fost interpolate după normativul I5 - 98.
Pentru introducerea unui debit de aer variabil în
tubulatura de aer, s-a utilizat tunelul de etalonare al Aparatul are o opţiune de mediere a valorilor mă- » etanşarea cu mastic a colţurilor tuturor flanşelor
sondelor de măsură (foto 2) , DISA 55 A 60, la care surate pe o perioadă de timp, care a fost utilizată pe canalelor testate (vezi foto 4);
există un ventilator cu turaţie variabilă ce vehiculea- perioada măsurărilor, pentru a se putea face o evalu- » etanşarea cu mastic a flanşelor pe interiorul cana-
ză aerul printr-un ajutaj Ventouri. are corectă a vitezei aerului în zona contractată. lelor de aer, pe toată suprafaţa profilului din care
Ajutajul Ventouri are o zonă contractată cu diame- Presiunea din tubulatura de încercare s-a măsurat este realizată flanşa (vezi Foto 5).
trul de 13,6 mm şi are un raport de contracţie de 7,9, cu un manometru cu spot luminos (vezi Foto. 3)
fapt ce conduce la realizarea unei viteze constante în 6. Rezultate obţinute
zona contractată. 5. Experimentări realizate În urma acestor modificări pierderile de aer au scă-
De-o parte şi alta a zonei contractate se află două În cadrul experimentelor au fost efectuate măsură- zut mult iar rezultatele sunt prezentate în tabelul 5.
prize de presiune la care se măsoară o diferenţă de tori de etanşeitate la mai multe presiuni în reţeaua de Tubulatura de aer are scăpări cu mult mai mici de-
presiune DP, cu ajutorul căreia se determină viteza canale de încercare pe o perioadă de mai multe zile. cât cele admise pentru clasa A de etanşeitate, apro-
aerului în zona contractată. În primele zile de experimentări reţeaua de cana- piate de cele pentru clasa B după clasificarea Euro-
le de încercare a avut pierderi de aer mai mari decât vent şi mult mai mici decât cele indicate de norma-
Determinarea debitului de aer s-a realizat cu relaţia: cele maxim admise pentru clasa de etanşeitate A şi tivul I5 /1998
L = v*S [m3/s] (3) cele impuse de normativul I5 -1998. Se constată că prin etanşarea corespunzătoare
în care: Au fost analizate zonele prin care se pierde aer şi a elementelor de îmbinare ale canalelor din reţea-
v - viteza medie a aerului în secţiunea contracta- s-au depistat mai multe puncte sensibile. ua analizată se respectă clasa de etanşeitate A, con-
tă a tunelului de etalonare, calculată cu relaţia indi- » Profilul de tablă zincată din care este realiza- form normelor EUROVENT precum şi valorile indicate
cată de producătorul tunelului de etalonare DISA, de- tă flanşa este fixat pe canalul de tablă printr-o de normativul I 5 – 98.
terminată cu relaţia: poansonare care este prezentată în foto 6. Aceste
poansonări străpung tabla canalelor şi pe aici se 7. Bibliografie
(4) pierde un debit important de aer. 1. Normativ privind proiectarea şi executarea insta-
» Pierderi importante de aer se produc prin toate fal- laţiilor de ventilare şi climatizare – I5 1998
S - secţiunea tunelului de etalonare în secţiunea ţurile pieselor speciale care nu sunt bine presa- 2. Standardul ASTM Internaţional E 1554-03
contractată, cu valoarea te şi uneori pe la falţurile tronsoanelor drepte în 3. A practical guide to ductowork Leakage Testing –
S = 0,0001452 m2 (f = 13,6 mm) dreptul nervurilor de rigidizare. Dw/143
În baza acestor constatări au fost realizate următoa- 4. Catalog Lindab
4.3. Aparatura de măsură rele tipuri de etanşări la elementele supuse încercării:
Pentru măsurarea diferenţei de presiune de la tune- » etanşarea atentă la toate piesele speciale, a falţu- Conf. Dr. ing. Dumitru Enache
lul de etalonare DP s-a utilizat termohidroanemome- rilor - în lungul acestora, pe interiorul pieselor spe- Universitatea tehnică de construcţii, Bucureşti
trul TESTO 452, cu un senzor diferenţial de presiune. ciale, cu ajutorul unui mastic special; Facultatea de Instalaţii

Foto. 4. Modul de fixare al flanşei Foto 5. Etanşarea flanşelor cu mastic pe tubulatură.

Nr. 1(33)/2006 24