Universitatea Romano Americana

Facultatea de Informatica Manageriala

Resursele economice si necesitatea

utilizarii rationale a acestora

Prin conţinutul şi rolul său economia – termen folosit sinonim cu cel de activitate
economică – constituie o latură inseparabilă a acţiunii sociale. Cea mai cuprinzătoare
activitate umană care delimitează pe om ca specie, este munca. Orice activitate umană
presupune utilizarea de resurse economice specifice, în cantităţi determinate şi de calitate
adecvată.
Resursele economice constau în totalitatea elementelor premiselor- directe şi indirecte-
ale acţiunii sociale practice, care sunt utilizabile, pot fi atrase şi sunt efectiv utilizate la
producerea de noi bunuri.

Dupa importanta lor resursele pot fi:

- primare – potentialul demografic, potentialul de resurse naturale
- derivate – formate pe baza celor primare. Sunt rezultatul folosirii si acumularii resurselor
primare, ele potentând eficienta utilizarii tuturor resurselor economice. Ex: masini, utilaje,
cunostinte etc.
Cea mai generala clasificare a resurselor economice consta în delimitarea lor în :
- resurse materiale: include atât resursele naturale primare cât si cele derivate: echipamente si
tehnologii în fabricatie, infrastructuri economice, stocuri de materii prime
- resurse umane: stocul de învatamânt si stiinta, potentialul inovational
- resurse financiare:
- resurse informationale: date, modele, sisteme.

Resursele economice reprezintă totalitatea elementelor care pot

fi utilizate pentru producerea de bunuri materialeşi servicii destinate
satisfacerii nevoilor.
Ele cuprind două mari componente,şi anume:
a) resursele umane – potenţialul de muncă, de creaţieştiinţifică
şi tehnică existent: populaţia aptă de muncă, structura ei de calificare,
nivelul de pregătire profesională, cultură ş i educaţie;

b) resursele materiale – resursele naturale: aerul, apa, solul, bogăţiile subsolului,

fondul forestierşi cinegetic; resursele derivate (obţinute prin activitatea oamenilor), cum sunt:
mijloacele de pro- ducţie sau factorul de producţie capital, adică maşini, utilaje, instalaţii,
materii prime, materiale etc. Resursele constituie suportul producţieişi consumului, deoarece,
prin cantitatea, structuraşi nivelul lor calitativ, condiţionează activitatea economică. În sens
mai larg, resursele includ în sfera lor de cuprindereşi potenţialul financiarşi informaţional
existent, care mijloceşte desfăşurarea activităţii, fluxurile economice ce au loc.

Buta Eduard Gr. 602

Butnarescu Dan-Andrei Gr. 602
Cozaru alexandru Gr. 602
Ion Remus-Valentin Gr. 602
Radu Marius Daniel Gr. 602
Ursea Mihai Gr. 602
Anul I
 Universitatea Romano Americana
Facultatea de Informatica Manageriala

Resursele naturale sunt de obicei clasificate în:

• resurse regenerabile și
• resurse neregenerabile.

Resursele regenerabile sunt în general resursele vii (pești, păduri, de exemplu), care pot să se
refacă dacă nu sunt supravalorificate. Resursele regenerabile pot să se refacă și pot fi folosite
pe termen nelimitat dacă sunt folosite rațional. Odată ce resursele regenerabile sunt consumate
la o rată care depășește rata lor naturală de refacere, ele se vor diminua și în cele din urmă se
vor epuiza. Rata care poate fi susținută de o resursă regenerabilă este determinată de rata de
refacere și de mărimea disponibilului acelei resurse. Resursele naturale regenerabile ce nu
sunt vii includ solul, apa, vântul, mareele și radiația solară.

Resursele pot, de asemenea sa fie clasificate pe baza originii lor ca fiind:

• resurse biotice, derivate din animale și plante;

• resurse abiotice, derivate din pământ, aer, apă, ș.a.m.d.; resursele minerale și
energetice sunt de asemenea resurse abiotice, unele sunt derivate din natură.ass

Din punct de vedere al posibilităţilor de recuperare sau de reutilizare în procesele de

producţieşi de consum, resursele naturale pot fi grupate în: recuperabile, parţial recuperabile,
nerecuperabile.

Ele influenţează asupra economiei nu numai prin cantitatea,

structuraşi calitatea, ci şi prin eficienţa utilizării lor.
Resursele naturale trebuie abordate în dinamica lor. În acest
sens, progresulştiinţifico-tehnic duce la:

a) lărgirea limitelor geografice ale cunoaşteriişi exploatării resurselor naturale (de

exemplu, atragerea în circuitul economic a unor zăcăminte de ţiţei în platforme continentale
ale mărilorşi oceanelor, folosirea energiei solare, eoliene, geotermale şi a valurilor etc.);

b) extinderea limitelor economice ale exploatării resurselor naturale, făcând rentabilă

exploatarea şi a unor zăcăminte aflate la mari adâncimi sau/şi cu un conţinut mai redus în
substanţă utilă;

c) sporirea eficienţei, a randamentului utilizării resurselor.

Resursele de care dispune o ţară sau alta sunt limitate, la un

moment dat, fapt care acţionează restrictiv asupra activităţii economice; astfel, caracterul
dinamic şi nelimitat al nevoilor se loveşte de limitele fizice ale resurselor.
De aceea, capătă o însemnătate deosebită utilizarea raţională a resurselor, adică
obţinerea de rezultate maxime pe fiecare unitate de cheltuială. Cu alte cuvinte, mărirea
cantităţii de bunuri materiale şi servicii, corespunzător trebuinţelor, trebuie să apeleze
Buta Eduard Gr. 602
Butnarescu Dan-Andrei Gr. 602
Cozaru alexandru Gr. 602
Ion Remus-Valentin Gr. 602
Radu Marius Daniel Gr. 602
Ursea Mihai Gr. 602
Anul I
 Universitatea Romano Americana
Facultatea de Informatica Manageriala
preponderent nu la sporirea volumului de resurse, ci la creşterea randamentului
folosirii lor.

Buta Eduard Gr. 602

Butnarescu Dan-Andrei Gr. 602
Cozaru alexandru Gr. 602
Ion Remus-Valentin Gr. 602
Radu Marius Daniel Gr. 602
Ursea Mihai Gr. 602
Anul I