|



 

 |


 1. GENERALITĂŢI
 2. ALCĂTUIREA ŞI TIPURILE DE PLNŞEE DIN LEMN
@ 


Planşeele cu grinzi din lemn au avantajul că se
execută uşor, au consum de manoperă şi energie redus,
necesită numai operaţii de montaj care se pot executa cu
rapiditate, se pot demonta uşor.
Prezintă însă o serie de dezavantaje ca: sunt
consumabile şi au o durabilutate inferioară planşeelor din
beton armat; nu se pot folosi în încăperi umede şi nici în
încăperi în care există pericolul de incendiu; nu este
raţională folosirea lemnului la execuţia planşeelor peste
subsoluri, peste casa scării sau la planşeele dinamice;
lemnul este un material ce poate fi valorificat superior şi
devine deci neeconomic.
 2.ALCĂTUIREA ŞI TIPUL PLANŞEELOR DIN LEMN
Planşeele din lemn sunt alcătuite în general din următoarele elemente:
 grinzile, care reprezintă elemente de razistenţă ale planşeului; preiau şi trnsmit
rezămelor încărcările date de greutatea propie, greutatea celorlalte elemente
constructive ale plamşeului şi încărcările utile
 elemente de umplutură între geinzi realizeazărolul funcţional al planşeului de separare
între etje.
a) GRINZI. Se execută din lemn ecarisat ( brad sau stejar) sau semicioplit, cu secţiuni
variind între 10x19 şi 19x25 cm. Totalitatea grinzilor de lemn constituie aşa numita
grinduială.
Grimzile plaşeului se aşează la distaţe de 70...90 c,, în funcţie de deschideri, de
valoarea încărcărilor utile, de tipul elementelor de umplutură etc.
La planşeele cu deschireri până la 5,0 m, grinzile se aşează paralel cu latura mică a
încăperii(fig.XI, a), montându-se cu capetele pe reazămele(pereţi) prin intermediul
unor piese ajutătoare.
grinzile din lemn se pot aşeza şi pe două direcţii: grinzile principale dispuse la
distanţe de 3...6 m, pe care reazămă ginzile secundare(fig. XI.1, b).
La deschideri de peste 6,0 m(fig. XI.1, c), pentru a limita deschiderile grinzilor
principale, se prevăd, în lungul acestora reazăme intermediare(stâlpi, popi).
Grinzile se montează cu dimensiunea mare a secţiunii pe certicală.
În locul grinzilor cu secţiune plină se pot folosi grinzi cu secţiuni compuse din mai
multe elemente(scândurim dulapi, rigle etc.), asamblate cu ajutorul cuielor,
buloanelor, prin încleiere etc. (fig.XI.2).

÷
÷  G÷
÷ Grinzile se reazămă pe minimum 15....20 cm, în locaşuri

prevăzute îm zidărie. Deoarece capetele grinzilor de pe zidul exterior sunt expuse
pericolului de a se umezi şi putrezi, se recomandă urmatoarele măsuri
constructive(fig. X.3):
_ între feţele grinzii şi zidărie să se lase un spaţiu de aerisire de 3..5 cm; rezemarea
grinzii în locaş se face direct pe zid, sau prin intermediul unei foi de carton bitumat
sau a unui dulap de lemn;
_izolarea termică a peretelui locaşului, pentru ca vaporii de apă să nu condenseze pe
pereţii acestuia;
_tratarea capetelor grinzilor pe circa 40...50 cm lungime cu substanţe antiseptice sau
înfăşurarea cu carton bitumat.
ceste măsuri sunt eficente dacă se asigură ventilarea locaşului cu ajutorul unor goluri
de aerisire (fig.X.4).
÷÷  P ÷ 
G÷
 D  
Pentru prevenirea degradărilor ce se pot produce din cauza trepidaţiilor, tasării inegale, încărcărilor
gravitaţionale şi orizontale(vânt, cutremur),grinzile de lemn se ancoreazăatât de zidurile exterioarem cât
şi unele de altele.
Ancaoarea se execută cu piese metalice(din oţel lat) prinse cu buloane pe faţa laterală a grinzii şi cu cealaltă
extremitate fixată de o piesă de blocare înglobată în zidărie sau scoasă în faţa zidului în formă d X sau S
(fig.XI. 9).Ancorarea se prevede de obicei la câte 3 sau 4 grinzi(la maxim 3,00 m).
Se recomandă de asemenea ancorarea grinzilor de margine în zidurile paralele cu acestea(fig. XI.10).
La clădirile cu planşee din lemn amplasate în regiuni seismice, sub planul de reze,are al grinzilor se prevăd
centuri de beton armat de care acesta se ancorează cu bare din oţel-beton( figXI.11).
b) ELEMENTE DE UMPLUTURĂ. Umplutura constă dintr-o podină din lemn(duşumea oarbă) executată din
scânduri de brad alăturate cu grosimea de 2,4 cm peste care se aşează un strat de materiale în stare
unscată(moloz, zgură, nisip, argilă cu paie etc.) cu grosimea de 5...10 cm.
Podina din lemn se poate monta şi pe şipci cu dimensiuni de circa 3x5 cm bătute în cuie pe feţele laterale ale
grinzilor de lemn.
Partea de dedesupt a planşeului (tavanului) poate fi tratată cu tavan aparent sau tencuit.
c) TIPURI DE PLANŞEE CU GRINZI DIN LEMN Tipurile de planşee cu grinzi din lemn diferă între ele prin
modul de alcătuire al elementelor de umpluturăm a pardoselei şi tavanului.
La construcţiile provizorii, depozite, magazii, planşeul poate fi realizat numai cu grinzi şi duşumea (fig. XI.12,a).
Pentru deschideri micişi îmcărcări reduse se folosesc elemente portante, în locul grinzilor, dulapi de
lemn aşezaţi alăturat pe lat, fără elemente de umplutură. În mod obişnuit planşeele curente ale clădirilor
de locuit sunt alcătuite din grinzi aparente sau mascate de tavan, umplutaură şi pardoseală (fig.XI.12, c,
d).
Ca element de umplutură se mai pot folosi şi corpuri de umplutură cu goluri, prefabricate, executate din ipsos
sau beton uşor.(fig. XI.13, a,b).
Pentru o bună izolare fonică se pot realiza planşee din lemn dublu(fig. XI 13, c), în care grinzile de rezistenţă ale
planşeului sunt independente de grinzile de susţinere ale tavanului; între cele două tipuri de grinzi se
introduce un material elastic(panză bitumată, polistiren expandat, saltele de vată minerală etc.) cu rol de
izolare fonică.
Pentru planşee cu deschidere mai mari de 4,0...5,0m , grinzile se prevăd cu contrafişe sau subgrinzi(fig. XI 14)
unde din punct de vedere estetic sau funcţional acest lucru este posibil- clădiri provizorii, ateliere,
magazii, construcţii agricole etc.
Grinzile planşeului se pot masca prin execuţia unor tavane realizate fie din tencuială( pe plasă de rabiţ sau
trestie şi şipci), fie din placaj(din lemn decorativ sau din plăci de rumeguş, PFL, PAL)
 PLANŞEE CU BOLŢI DE ZIDĂRIE
1. GENERALITĂŢI
Se numeşte boltă (fig. XI.15) elementul curb care în secţiune transversală are lăţimea mai mare
decît înălţimea.
Planşeele din bolţ de zidărie asigură o bună izolare termică şi fonică, sunt durabile şi rezistente la
acţiunea focului.
Aceste planşee sau utilizat mult în trecut îndeosebi ca planşee peste pivniţe şi subsoluri. Astăzi,
asemenea planşee nu se mai execută deoarece prezintă importante dezavantaje: consum
mare de materiale şi de manoperă, cost ridicat, înălţime mare de construcţie, greutate
proprie mare, consum de lemn pentru cofraje şi susţineri.
Planşeele din bolţi de zidări se pot executa din: cărămidă, piatră naturală, blocuri de beton, beton
simplu monolit, zidărie mixtă.
După forma lor, bolţile pentru planşee pot fi cu simplă curbură(bolţi cilindrice, conice) sau cu
dublă curbură(bolţi spaţiale).
După forma intradosului, care este creiteriul principal de clasificare, bolţile pot fi:
 în plin cintru, la care intradosul este un semicerc;
 turtite , la care intradosul este un arc de cerc;
 Xn mâner de coş, la care intradosul este o curbă continuă formată din mai multe arce cu
raze diferite;
 givale, care se obţin prin intersecţia a două arce de cerc cu raze egale, având centrele în
naşteri.