SUBGRUPURI CLASICE

1. SUBGRUPURI recapitulare

Definiţia 1.1 Fie (G,) un grup şi H o parte nevidă a sa. H este subgrup al lui G dacă:
1. H este parte stabilă a lui G;
2. H înzestrată cu operaţ ia indusă este grup.
Teorema 1.1 Dacă (G,*) este grup iar H o parte nevidă a sa, atunci următoarele
afirmaţii sunt echivalente:
1. H este subgrup al grupului (G,*);
2. ∀ x , y ∈ H ⇒ xy ∈ H şi ∀ x ∈ H ⇒ x -1 ∈ H;
3. ∀ x , y ∈ H ⇒ xy −1 ∈ H.
Observaţie: Dacă H este o mulţime finită atunci afirmaţia 2. din teorema precedentă
se poate rezuma la:
2. ∀x, y ∈ H ⇒ xy ∈ H
Exemple :
{
GL2 (R ) = A ∈ M 2 (R ) A ≠ 0 }
( GL2 (R ), ) − grupul general liniar de grad 2.
1. {
O(2)= A ∈ GL2 (R ) t A = A−1 }
este subgrup al grupului GL2 (R ), numit grup ortogonal.
2. {
SO(2)= A ∈ O(2) A = 1 }
este subgrup al grupului GL2 (R ), numit grup ortogonal special.
3. Dacă n ∈ Z , n ≥ 0, mulţimea nZ= { nh h ∈ Z} este subgrup al grupului (Z,+).
Reciproc, dacă H este subgrup al grupului (Z,+), atunci ∃ n ∈ Z, n ≥ 0,
astfel încât H = nZ.
4. Mulţimea U = z ∈ C* z = 1{ } este subgrup al grupului ( C* , )

{
H = z ∈ C* ∃k ∈ N* , z k = 1 } este subgrup al grupului ( C* , )
şi H ⊂ U
Propoziţia 1.1 : Dacă H1 şi H2 sunt subgrupuri ale grupului G, atunci
H1 ∩ H 2 este subgrup al grupului G.
Definiţia 1.2 : Fie (G,) un grup finit cu n elemente, n ∈ N* . Numărul n se numeşte
ordinul grupului G. Notaţii: ordG=n , G = n.
Teorema 1.2 (Lagrange) Fie (G,) un grup finit şi H un subgrup al său. Atunci:
a) orgH ordG
b) ordG=ordHord(G/H)

1
 2. CENTRUL UNUI GRUP

Fie (G,) un grup şi X ⊂ G o submulţime nevidă a sa.

Definiţia 2.1 : Mulţimea Z( X )= { g ∈ G g  x = x g, ∀x ∈ X } se numeşte centralizatorul mulţimii X .
Definiţia 2.2: Mulţimea Z(G)= { g ∈ G g  x = x g , ∀x ∈ G} se numeşte centrul grupului G.

Propoziţia 2.1 : Pentru orice mulţime X ⊂ G, Z( X ) este subgrup al grupului G.

Observaţia 2.1 : Elementele centralizatorului comută cu toate elementele grupului.

Observaţia 2.2: Z(X )=  Fix(i x ), unde Fix(i x ) este mulţimea punctelor fixe ale
x∈ X

automorfismului interior i x : G → G, i x ( g ) = x g  x −1
Observaţia 2.3 : Dacă X 1 ⊂ X 2 , atunci Z(X 2 ) ⊂ Z(X 1 )
Observaţia 2.4 : Cum X i ⊂ G ⇒ Z(G) ⊂ Z(X i ) ⇒ Z(G)= 
X i ⊂G
Z(X i ).

3. NORMALIZATORUL UNEI MULŢIMI

Definiţia 3.1 : Mulţimea N( X )= { g ∈ G g  X = X  g} se numeşte normalizatorul mulţimii X .

Propoziţia 3.1 : Pentru orice submulţime X ⊂ G, N( X ) este subgrup al grupului G.

{
Observaţia 3.1 : N(X )= g ∈ G i g ( X ) = X }
Normalizatorul mulţimii X este format din elementele g ∈ G pentru care
mulţimea X este invariantă faţă de automorfismul interior i g .
Observaţia 3.2 : Z(X ) este subgrup al grupului G.
Observaţia 3.3 : Dacă H este subgrup al grupului G, atunci H este subgrup al lui N(H ).

Propoziţia 3.2 : Fie (G,) un grup şi H un subgrup al său.Fie n, p ∈ Z şi d = (n, p ).

Dacă x ∈ G, iar x n , x p ∈ H, atunci x d ∈ H.
Consecinţa 1 : Fie (G,) un grup şi n , p ∈ Z , d = (n , p ). Dacă x ∈ G, x n , x p ∈ Z(G ),
atunci x d ∈ Z(G ).
Consecinţa 2 : Fie (G,) un grup şi n , p ∈ Z , (n , p ) = 1. Dacă x n , x p ∈ Z(G ) ∀x ∈ G,
atunci (G,) este grup abelian.

Propoziţia 3.3 : Fie (G,) un grup şi n ∈ Z . Dacă f : G → G, f ( x ) = x n este morfism

surjectiv, atunci ∀x ∈ G ⇒ x n -1 ∈ Z(G ).

2
 4. SUBGRUPURI NORMALE
Definiţia 4.1 : Fie (G,) un grup şi (H, ) un subgrup al său.
H este un subgrup normal (sau invariant) al grupului G:
∀x ∈ H, ∀y ∈ G ⇒ y  x y -1 ∈ H
Observaţia 4.1 : Condiţia din definiţie se mai scrie : xHx -1 ⊆ H
{
unde xHx -1 = y ∈ G y = xhx -1 , x ∈ G, h ∈ G }
Observaţia 4.2 : ( { e} , ) este subgrup normal al grupului G,
unde e este elementul neutru al grupului.
Observaţia 4.3 : H este subgrup normal al grupului G dacă H rămâne invariant
la orice automorfism interior al grupului G:
i x (H) ⊆ H , ∀x ∈ G, unde i x : G → G, i x ( g ) = xgx −1
Observaţia 4.4 : H este subgrup normal ⇔ x −1 Hx ⊆ H ∀x ∈ G
( Dacă i x este automorfism atunci şi i x-1 este automorfism )
Observaţia 4.5 : H este subgrup normal ⇔ xHx −1 =H ∀x ∈ G
Observaţia 4.6 : Deoarece pentru un grup abelian singurul automorfism
este cel identic, atunci orice subgrup al unui grup abelian este
subgrup normal.
Propoziţia 4.1 : Subgrupul H al grupului G este subgrup normal ⇔ N(H)=G
Propoziţia 4.2 : Fie ϕ :G → G' un morfism de grupuri şi H' un subgrup normal în G'.
Atunci ( ϕ -1 (H '), ) este subgrup normal în G.
Dacă în plus, ϕ este surjectiv şi H este subgrup normal în G, atunci
( ϕ (H), )
este subgrup normal în G'.
Exemplu de subgrup normal :
G = { A ∈ M n ( R ) det( A) ≠ 0}
H = { A ∈ G det( A) = 1}
Exemplu de subgrup ce nu este normal :
În grupul permutărilor de ordin n, (n ≥ 3) ( Sn ,  ) considerăm
subgrupul H= { f ∈ Sn f (n ) = n}

5. NUCLEUL, IMAGINEA UNUI MORFISM

Fie (G1 ,) şi (G 2 , ) două grupuri cu elementele neutre e1 , respsctiv e2 şi

f : G1 → G 2 un morfism de grupuri.
Teorema 5.1 : a) Dacă ( H, ) este subgrup al grupului ( G1 , ) , atunci ( f (H), ) este subgrup
al grupului ( G 2 , )
b) Dacă ( K, ) este subgrup al grupului ( G 2 , ) , atunci ( f −1 (K), ) este subgrup
al grupului ( G1 , )

3
Definiţia 5.1 : Se numeşte nucleul morfismului f mulţimea:
Kerf = { x ∈ G1 f ( x ) = e2 } = f −1 (e2 )
Definiţia 5.2 : Se numeşte imaginea morfismului f mulţimea:
Im f = { y ∈ G 2 ∃x ∈ G1 astfel ca f ( x ) = y} = f (G1 )
Proprietatea 5.1 : ( Kerf , ) este subgrup normal al grupului ( G1 , ) .
Proprietatea 5.2 : ( Im f , ) este subgrup al grupului ( G 2 , ) .
Proprietatea 5.3 : f este morfism injectiv de grupuri ⇔ Kerf = { e1 } .
Proprietatea 5.4 : f este morfism surjectiv de grupuri ⇔ Im f = G 2 .
Proprietatea 5.5 : f este izomorfism de grupuri ⇔ Kerf = { e1 } şi Im f = G 2 .

6. PROBLEME
1. Fie (G,) un grup şi H o submulţime a lui G, nevidă şi diferită de G, având proprietatea :
∀x ∈ H, ∀y ∈ G/H ⇒ xy ∈ G/H. Să se demonstreze că H este subgrup al lui G.
2. Să se arate că un grup cu cel puţin 2 elemente nu poate fi scris ca reuniunea a două
subgrupuri proprii ale sale.
3. Fie (G,) un grup şi H un subgrup al său. Dacă a ∈ G astfel încât ∃m,n ∈ Z,
prime între ele cu a n ∈ H şi a m ∈ H ⇒ a ∈ H.
4. Fie (G,) un grup astfel încât ∀x,y ∈ G, x ≠ y, există subgrupurile H1 , H 2 cu
x ∈ H1 , y ∈ H 2 şi H1 ∩ H2 = { e} .
a) Să se arate că (G,) este comutativ.
b) Să se rezolve ecuaţia x n = a, a ∈ G, n ∈ N* .
5. Fie f : R → R. Despre un număr real nenul p spunem că are proprietatea (1) dacă
f (x  p)=f (x), ∀x ∈ R. Demonstraţi că mulţimea numerelor reale cu proprietatea (1)
este subgrup al grupului (R* ,).
6. Să se arate că dacă într-un grup finit mai mult de jumătate di elementele grupului
comută cu toate elementele din grup, atunci grupul este abelian.
7. Fie (G,) un grup comutativ finit cu elementul neutru e şi fie x ∈ G. Dacă x2 = e
pentru mai mult din jumătate din elementele grupului, atunci x 2 = e ∀x ∈ G.
8. Fie (G,) un grup. Dacă x,y ∈ G astfel ca xy ∈ Z(G) , atunci xy=yx.
9. Fie (G,) un grup şi x ∈ G. Demonstraţi că CG (x)= { y ∈ G xy=yx} este subgrup al lui G.
10. Fie (G,) un grup şi H un subgrup al său astfel încât dacă M este subgrup în G
şi (M, )  (H, ), atunci M=H.
Arătaţi că H este subgrup normal al grupului G.
11. Considerăm grupurile (R , + ) şi (C* , ) şi funcţia f : R → C* , f (x)=cos2π x+isin2π x
Arătaţi că:
a) f − morfism de grupuri
b) Kerf = Z
c) Determinaţi Im f şi arătaţi că este subgrup al grupului (C* ,).

4
 {
12. Fie (G,) un grup şi F= f a : G → G f a ( x ) = axa −1 , a ∈ G }
a) (F,) grup numit grupul automorfismelor interioare
b) ϕ :G → F, ϕ (a)=f a este izomorfism ⇔ Kerϕ =Z(G)
13. Dacă (G, ) este un grup, atunci funcţia F:G → Inn(G), F(g)=ig-1
este un morfism surjectiv de grupuri şi nucleul său este Ker(F)=Z(G)
Inn(G)= { i g ∈ Aut(G) g ∈ G} , ig ( x ) = g −1 xg , ∀x ∈ G
14. Fie (G,) un grup de ordin p ∈ N, p ≥ 2 impar. Dacă funcţia
f : G → G, f ( x) = x 5 este morfism surjectiv, atunci (G,) este abelian.
15. Fie (G,) un grup şi n ∈ N , n ≥ 2 astfel încât funcţia
f : G → G, f ( x) = x n +1 este un automorfism al lui G.Să se demonstreze că:
a) funcţia g : G → G, g (x ) = x n este un endomorfism al lui G;
b) dacă g este injectivă sau surjectivă, atunci g este grup abelian.

Material selectat de:

profesor Marian Tache

Bibliografie:
Andrei Gh. şi alţii . Algebră. Bucureşti. Ed. Scorpion7. 1995
Năstăsescu C şi alţii. Probleme de structuri algebrice . Bucureşti. Ed. Academiei. 1988
Pop Vasile şi alţii. Matematică pentru grupele de performanţă. Cluj-Napoca. Ed Dacia 2004
Gh. Eckstein şi alţii. Olimpiadele şi concursurile de matematică. Timişoara. Ed. Bîrchi 2003
Gh. Eckstein şi alţii. Olimpiadele şi concursurile de matematică. Timişoara. Ed. Bîrchi 2004
Colecţia RMT
Colecţia Gazeta Matematică