Şoseaua urcă-ncet... încet... Ţinându-se parcă de mână Cu linia ferată, O vecină, Ce-i pare totuşi o străină, Fiindcă nu seamănă cu ea, O biată bătrână şosea Banală - Dar naţională!...
Şoseaua urcă-ncet, ca de-obicei,
Proptindu-se doar în copacii ei... Urcă tăcută Şi timidă Ca o omidă... În timp ce linia ferată Urcă ţipând, Parcă-ar fi beată, Ca şi locomotiva "Malaxa", A unui tren de marfă, Care - Pornit din Piatra-Olt Spre Turnu-Roşu - Când dă cu ochii, pe şosea, De câte-o ţărăncuţă Cam prostuţă, Crezând că-şi poate bate joc de ea Ţipă sulemenindu-şi coşul Cu fumul negrilor cărbuni, Ca o cocoană din elită Cu ochii plini de dinamită Scăpată dintr-o casă de nebuni.
Doar Oltul - apă blestemată -
Nu vrea să urce niciodată, Nici cu şoseaua demodată, Nici cu moderna linie ferată... El singur, săltăreţ, coboară Spre Dunăre - Dunărea noastră Cu apă multă Şi albastră... Şi coborând - Iarnă sau vară - Surâde fredonând la fel Ca orice egoist rebel, Acelaşi veşnic menuet Discret, Pe care nu-l dansează decât el!... La fel şi-n viaţă... Uneori - Dacă te urci Sau te cobori - Cu-aceeaşi ură te privesc ai tăi, C-aşa suntem cu toţii - Oameni răi!... Şi-oricare-ar fi cel care urcă - Duşmani Sau prieteni - Toţi îl spurcă... Iar când, întâmplător, coboară, Toţi îl omoară!...
În oraşul cu trei sute de biserici
În oraşul cu trei sute de biserici,
De trei ani, Sună clopotele-ntruna... Şi oraşu-i plin de lume Ce se-ntreabă: - Unde-i sfântul? Unde-i sfânta fără nume?... Pentru cine sună-ntruna clopotele de trei ani?... Preoţii-mbrăcaţi în negru, ca şi cioclii, De trei ani, Încruntaţi privesc mulţimea albă adunată-n stradă, Preoţii-mbrăcaţi în negru păsărilor mari de pradă Tremură când văd mulţimea răzvrătită de trei ani!... - Unde-i sfântul? Unde-i sfânta fără nume? Să ne spună, Pentru cine sună-ntruna clopotele de trei ani? Cui trimitem noi atâtea lumânări Şi-atâţia bani? Unde-i sfânta iertătoare de păcate?... Să ne spună... Şi-ntrebările mulţimii răzvrătite Se ridică Ca şi valurile mării frământate de furtună, Şi-n oraşul cu trei sute de biserici Parcă pică Din văzduh ameninţarea: - Să ne spună... să ne spună... ................... În oraşul cu trei sute de biserici, De trei zile, Nu mai sună nici un clopot - nici un clopot de aramă; Şi oraşul cu trei sute de biserici, De trei zile, Pare-a fi pictat în dosul unui geam de panoramă!...