Universitatea Alexandru Ioan Cuza

Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei

Mic dicţionar de termeni

din domeniul
psihopedagogiei speciale

Apostol Andreea Roxana

Anul I , Grupa 3
Specializarea : Ştiinţe ale Educaţie
 Afazie

Afazie = sindrom neuropsihic constand in tulburarea sau pierderea functiilor psihice

limbajului(expresiei sau intelegerea semnalelor orale sau grafice) cu conservarea aparatelor
periferice de executie sau de receptie ale limbajului, fiind insotita deseori de tulburari
intelectuale (primare sau secundare) si corespunzand unor regiuni cerebrale localizate (M.I.
Botez, Sen Alexandru, I.Drobota,1971) Forme anatomo-clinice: a. pure, tulburari izolate ale
realizarii performantelor motorii orale sau scrise precum si ale utilizarii mesajelor orale sau
scrise cum sunt: surditatea verbala pura (in absenta unei tulburari de auz, bolnavul nu
intelege limbajul vorbit, nu poate repeta cuvintele si scrie dupa dictare, putand insa vorbi, citi
si scrie in mod spontan ) determinate de leziuni in prima circumvolutiune temporala, in
vecinatatea circumvolutiunilor Heschl de ambele parti sau numai de partea stanga; a. motorie
pura (imposibilitatea de exprimare voluntara, de repetare a cuvintelor, de citire cu voce tare,
pastrandu-se limbajul interior, posibilitatea scrisului spontan si dupa dictare, a copierii si
intelegerii limbajului oral si scris) determinata de leziuni inca imprecis localizate; agrafia
pura (v.) si alexia pura (v.) . A. expresiva, ansamblu de tulburari predominant expresive, in
planul pronuntarii sau al scrierii semnelor verbale, determinate de leziuni in portiunea
exterioara a ariei Broca (a 3-a circumvolutie frontala a emisferului verbal dominant) si intr-
unele zone adiacente. A. senzoriala sau de receptie, cu tulburari grave in intelegerea
limbajului, in vorbirea spontana si repetata, in grafie si lexie, ajungandu-se la o proasta
vorbire (parafazie) si chiar la deformarea cuvintelor (jargonofazie), determinate de leziuni in
zona Vernicke a emisferului cerebral dominant (portiunea posterioara a primelor doua
circumvolutiuni temporale, girusul angular si girusul supramarginal). A. centrala sau de
conducere, cuprinzand atat tulburari expresive cat si receptive (tulburari in repetarea
cuvintelor, ale scrisului spontan si mai ales dictat, ale lecturii cu voce tare in forma
paralexiilor pentru cuvintele dificile, pastrandu-se intelegerea verbala) determinate de leziuni
in portiunea posterioara a primei circumvolutii temporale de partea emisferului cerebral
dominant. A. transcorticale, motorii (grava afectare a vorbirii spontane) si senzoriale
(tulburarea intelegerii limbajului) de scurta durata (in cursul regresiei sau agravarii unui
sindrom afazic) si determinate de leziuni in a3-a circumvolutie frontala a emisferului cerebral
dominant si respectiv, in prima circumvolutie temporala: ecolalia (v.) . A. de evocare,
amnestica (imposibilitatea de a reproduce numele obiectelor, dar cu posibilitatea recunoasterii
acestor nume intr-o lista prezentata, fiind determinata de leziuni imprecis localizate sau de
procese tumorale) si cea determinata prin termenul de anomie (imposibilitate de reproducere a
numelor proprii, precedand a. amnestica si fiind determinata de leziuni in emisferul cerebral
dominant); amuzia receptiva (imposibilitatea de recunoastere a melodiilor cunoscute sau de
citire a notatiei muzicale) si expresiva (imposibilitatea de a canta o melodie cunoscuta, cu sau
fara instrument), determinate de leziuni in prima circumvolutie temporala stanga si, respectiv,
in pars triangularis al lobului frontal stang; acalculia (v.). tulburari paroxistice ale vorbirii
(vocalizare, baraj verbal), forme deosebite de a. (la copil, la poligloti, la surdomuti, inatentia
verbala). Aceste forme de a. pot fi compensate spontan sau supuse unor actiuni de recuperare
dirijata.
Sursa: Paul Popescu Neveanu/dictionar de psihologie/edit. Albatross/1978

Afazie (fr. aphasie, engl. aphasia) = Alterarea sau pierderea capacitatii de a vorbi sau
de a intelege limbajul vorbit sau scris. Se datoreste unei leziuni cerebrale fara interesarea
organelor de fonatie. Sinonim - cecitate verbala (adj. afazic).
Sursa: Dictionar medical, L.Manuila, A.Manuila, M. Nicolim; Edit. CERES,
Bucuresti,1997
 Agnozie

Agnozie = Tulburare a perceptiei datorata unor leziuni in zonele corticale ale

analizatorilor si caracterizata prin lipsa capacitatii de a recunoaste obiectele, persoanele,
lucrurile etc., desi segmentul periferic si functiile senzoriale elementare nu sunt afectate.
Sursa: Alois Ghergut/“Sinteze psihopedagogie speciala”/edit.Polirom/2005

Agnozie = Imposibilitatea recunoasterii obiectelor dupa calitatile lor: forma, culoare,

greutate, temperatura, etc, desi functiile senzoriale elementare respective (vaz, auz,
sensibilitate superficiala si profunda sunt intacte). (adj. agnozic)
Sursa: Dictionar medical, L.Manuila, A.Manuila, M. Nicolim; Edit. CERES, Bucuresti, 1997

Anamneza

Anamneza = (gr. anamnezis - amintire), in clinica medicala, investigare, fie directa a

unui caz, fie a persoanelor din anturajul acestuia, in scopul obtinerii de informatii privind
antecedentele sale personale, sau accidentale morbide precedente. In psihiatrie, prin a. se
urmareste reconstituirea etiologiei respectivei psihopatii sau psihoze in vederea unei
psihoterapii adecvate. Prin extensie, in psihologie, a. se aplic analogic ca o secventa a
biografiei psihologice, in vederea stabilirii originii si conditiilor dezvoltarii unor particularitati
individuale (trasaturi de caracter, sentimente, capacitati, vocatie, etc.).
Sursa: Paul Popescu Neveanu/dictionar de psihologie/edit. Albatross/1978

Anamneza = Metoda de identificare si centralizare a informatiilor asupra

antecedentelor subiectului pentru a fi raportate la etiologia afectiunilor sale sau la situatia
actuala; informatiile pot fi adunate si sistematizate de catre medic, psiholog, asistent social
sau alt specialist al profesiunilor auxiliare, direct de la subiectul in cauza sau prin consultarea
persoanelor din anturajul acestuia, interesand in mod special antecedentele medicale sau
accidentele morbide precedente.
Sursa: Alois Ghergut/“Sinteze psihopedagogie speciala”/edit.Polirom/2005

Anartrie

Anartrie = forma extrema a disartriei (v.), manifestata prin imposibilitatea

pronuntarii cuvintelor.
Sursa: Paul Popescu Neveanu/dictionar de psihologie/edit. Albatross/1978

ANARTRÍE s.f. (Med.) = Neputință de a articula cuvintele întâlnită în boli ale

sistemului nervos. [Gen. -iei. / < fr. anarthrie, cf. gr. an – fără, arthron – articulație].
Sursa: DN

ANARTRÍE f. = Stare patologică caracterizată prin imposibilitatea de a articula

cuvintele, în cazul unor boli nervoase. /anarthrie
Sursa: NODEX
 Art-terapie

Art-terapie(cf. lat. ars “arta“; gr therapeia “ grija”) / terapie prin arta = Ansamblu
de metode si tehnici bazate pe stimularea (pe cat posibil organizata, individuala sau colectiva)
posibilitatilor de exprimare artistica a bolnavilor psihici, in scop psihoterapeutic circumscrisa
terapiilor creativitatii (- PSIHOTERAPII). Este o forma de psihoterapie complexa si specifica,
in sensul ca foloseste mesaje nonverbale, care merg de la caile de expresie plastica (desen,
pictura, modelaj, artizanat, ceramica, sculptura) si muzicala (auditii colective, interpretari de
piese muzicale de catre subiecti etc.), pana la mijloacele dramatice de expresivitate mimico-
gestuala scenica si coregrafica. Oferind posibilitati reale si autentice de resocializare a
bolnavilor psihici, este indicata in orice afectiune, cu exceptia starilor de deteriorare masiva, a
starilor de agitatie psihomotorie, negativism accentuat, epilepsie, confuzie mintala si a celor
asociate cu maladii somatice invalidate. Artterapia implica doua aspecte: productiile artistice
spontane sau solicitate de medic (ca adjuvant al tratamentului psihiatric) si influentarea
subiectului prin receptarea operei de arta. Dupa cum sustin numerosi specialisti (VOLMAT,
PESSIN, FRIEDMAN, OBIOLS, NAUMBURG, ROSOLATO, BERGERSON), mesajul
plastic este incarcat de valente terapeutice: descarcarea unor tensiuni latente, conflicte, dorinte
si complexe; diminuarea anxietatii; generarea increderii in fortele proprii ; dezvoltarea de
gusturi si vocatii noi; intarirea Eului; ameliorarea comportamentului si comunicarii
interpersonale; atenuarea traumatismului internarii prelungite si favorizarea aplicarii altor
terapii (psihotrope, biologice etc.). Utilizata initial in reeducarea copiilor cu sechele
postencefalitice, a afazicilor si neadaptatilor, terapia prin expresie plastica s-a extins ca
tratament si la adulti (nevrotici si psihotici) incepand cu primele decenii alesecolului al XX
lea. MAYER şi PANETH utilizează, în 1929, desenul; HILL, între 1939+1944, creează un
puternic centru de interes si deconectare pentru bolnavi şi infirmiere, sub forma unor
biblioteci circulante de tablouri. La Barcelona, OBIOLS a fixat tehnica pshioterapeutica
prin ,,arta psihopatologica” (Anvers,1962), aratand ca expresia plastica are o acţiune
centripeta asupra creatorului, uneori benefica, alteori malefica, ea dezvaluind în maniera
directa simboluri originale ale inconştientului şi avand o putere catartica larga.
Sursa: Dictionar Gorgos; vol II – (Biblioteca psihologie – pedagogie, Iasi)

Asistent maternal

Asistent maternal = persoane autorizate care desfasoara la domiciliul propriu activitati

de îngrijire, educatie, recuperare si socializare în vederea dezvoltãrii armonioase si a
reintegrarii/integrarii sociale si familiale a copilului în dificultate (inclusiv a celui cu
deficiente sau handicap) primit în plasament sau încredintare.
Asistenti maternali - ocupatii componente:  
- asistenti maternali generalisti
- asistenti maternali pentru copilul cu handicap sever
- asistenti maternali pentru protectia in regim de urgenta a copilului
- asistenti maternali pentru copilul delincvent
Sursa: www.mmssf.ro
 Asistent personal

Asistent personal = este persoana care supraveghează, acorda asistenţa si ingrijire

copilului sau adultului cu handicap grav, pe baza programului individual de recuperare si
integrare socială a persoanei cu handicap, elaborat de comisiile de expertiza medicala pentru
adultii cu handicap si, respectiv, de comisiile de expertiză medicală a copilului cu handicap,
potrivit prevederilor art. 2 alin. (3)-(5) din Ordonanţa de urgenţa a Guvernului nr. 102/1999
privind protecţia specială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, cu modificarile si
completarile ulterioare.
Sursa: Publicat în Monitorul Oficial al României nr. 232 din 7 mai 2001- (Art. 1.)

Asistent personal profesionist = este persoana fizică atestată care asigură la domiciliul
său îngrijirea şi protecţia persoanei adulte cu handicap grav sau accentuat care nu dipune de
spaţiu de locuit, nu realizează venituri sau realizează venituri de până la nivelul salariului
mediu pe economie.
Sursa: www.mmssf.ro

Atelier protejat

Atelier protejat = perimetru/ spatiu special amenajat ce poate asigura posibilitatile de

munca remunerata sau de readaptare profesionala pentru persoanele cu dizabilitati/ handicap
care nu pot face fata exigentelor din unitatile economice obisnuite sau concurentei de pe piata.
Sursa: Alois Ghergut / “Sinteze psihopedagogie speciala”/edit.Polirom/2005

Atelier protejat = spaţiu adaptat nevoilor persoanelor cu handicap, unde acestea

desfăşoară activităţi de formare, perfecţionare a abilităţilor; poate funcţiona şi în locaţii din
comunitate, în centre de zi, în centre rezidenţiale etc.
Sursa: http://www.mmssf.ro

Autism

Autism = (gr. autos - insusi), dupa E.Bleuler, sindrom constand in replierea totala
asupra propriei lumi launtrice, mod de gandire necritica centrata pe subiectivitate si rupt de
realitate, dominata de fantezie si reverii. Subiectul refuza contactul cu persoane si obiecte
externe si se refugiaza in lumea sa launtrica in care isi satisface dorintele in plan imaginativ,
se compenseaza afectiv prin fantasme care in cazuri patologice sunt duse pana la delir
halucinatoriu. A. cunoaste diverse grade de dezvoltare intre normal si patologic si apare, dupa
A. Maslow, in doua forme distincte: de a. agitat, in care subiectul incearca, in plan imaginar,
experiente ce-l terorizeaza sau duc la extaz, si de a. calm, de tip contemplativ, in care
subiectul se complace idilic prin iluzionare sau consolare. A. este un termen aplicat uneori
situatiilor sau cazurilor de intoversiune accentuata, se intalneste destul de frecvent in
momentele critice ale psihogenezei (prima copilarie si inceputul adolescentei ) dar poate
dobandi si forme anormale. / Boala lui Langdon-Down / v. Mongolism
Sursa: Paul Popescu Neveanu/dictionar de psihologie/edit. Albatross/1978
 Autism = Pierdere de contact cu lumea exterioara, printr-o repliere in sine insusi, un
mod de gandire detasat de realitate si o predominanta a vietii interioare. Autismul poate fi
manifestarea unei schizofrenii.
Sursa: Dictionar medical, L.Manuila, A.Manuila, M. Nicolim; Edit. CERES, Bucuresti,
1997

Boală cronică
Boală cronică = Boli in care fazele de aparitie si de progres exista, dar nu mai apare
cea de declin. In anumite conditii, cand bolnavul nu mai este stresat, de exemplu, boala
cronica isi reduce din intensitate si aparent simptomele ii cedeaza, dar de fiecare data in
conditii defavorabile, boala cronica devine mai rea decat a fost la ultima exacerbare; aceste
boli de obicei se desfasoara dinantru spre exterior, cursul bolii nu mai este de autovindecare.

Sursa: www.medisan.ro

Calitatea vieţii

Calitatea vieţii = concept care reflecta conditiile de viata ale unei persoane in relatie
cu locuinta, comunitatea, locul de munca, starea de sanatate si gradul de bunastare; fenomen
subiectiv care tine de subiectivitatea perceptiei unei persoane si de experienta sa de viata.
Sursa: Alois Ghergut / “Sinteze psihopedagogie speciala”/edit.Polirom/2005

Calitatea vieţii = ansamblul elementelor care se referă la situaţia fizică, economică,

socială, culturală, politică, de sănătate etc., în care trăiesc oamenii, conţinutul şi natura
activităţilor pe care le desfăşoară, caracteristicile relaţiilor şi proceselor sociale la care
participă bunurile şi serviciile la care au acces, modelele de consum adoptate, modul şi stilul
de viaţă, evaluarea împrejurărilor şi rezultatelor activităţilor care corespund aşteptărilor
populaţiei, precum şi stările subiective de satisfacţie/insatisfacţie, fericire, frustrare etc.
(Mărginean I, 2002).
Sursa: Mărginean I, Calitatea vieţii percepute în România în Mărginean I, Bălaşa A, (2002):
Calitatea Vieţii în România. Bucureşti: Editura Expert. P61-84

Cecitate

Cecitate = orbire, lipsa integrala sau partiala a vederii; prin extensiune, absenta si a
altor functii senzoriale sau comunicative. Cauzele c. constau in afectarea aparatului ocular, a
cailor aferente sau a centrilor de proiectie corticala. Se disting: c. pentru forme si alte insusiri
spatiale, c. cromatica sau acromatopsie, c. diurna sau nictalopie si c. nocturna sau
hemeralopie. C. este corticala cand survine in urma traumatizarii ariilor 17, 18 si 19 din
occipital. Charcot si apoi K. Goldstein au descris c. psihica, care este de natura centrala si
survine in urma unei disfunctii de ordin neuropsihic.
Sursa: Paul Popescu Neveanu/dictionar de psihologie/edit. Albatross/1978
 Cecitate = Incapacitate vizuala totala corespunzatoare unei acuitati vizuale sub 1/6 sau
unui camp vizual sub 20 de grade; diminuarea acuitatii vizuale pana la pragul in care vederea
reziduala este considerata a fi neglijabila.
Sursa: Alois Ghergut/“Sinteze psihopedagogie speciala”/edit.Polirom/2005

Comunicare asistată

Comunicare asistată = comunicare bazata pe ideea dezvoltarii unor centre de internet

cu aparatura informatizata, accesibila arhitectural, adaptata SI pentru persoanele cu diferite
tipuri de deficienta.
Sursa: www.integration.ro

Deficienţă
Deficienţa = Pierderea, anomalia, perturbarea cu caracter definitiv sau temporar a unei
structuri fiziologice, anatomice sau psihologice; desemneaza o stare patologica, functionala,
stabila sau de lunga durata, evidentiata prin metode si mijloace clinice sau paraclinice
(explorari functionale sau alte evaluari folosite de serviciile medicale), ireversibila sub
actiunea terapeutica si care afecteaza capacitatea de munca, deregland procesul de adaptare si
integrare la locul de munca sau in comunitate a persoanei in cauza.
Sursa: Alois Ghergut/“Sinteze psihopedagogie speciala”/edit.Polirom/2005

Deficienţa (dupa Ph. Wood-1980) = pierderea sau alterarea unei structuri sau a unei
functii (leziune anatomica,tulburare psihologica ) rezultand in urma unei maladii, accident sau
perturbare in evolutia normala (batranetea), dar si ca urmare a unor carente psiho-afective
(pierderea parintilor dar si neglijenta psihopedagogica).Deficiente frecvente: auditive, vizuale,
de limbaj,intelectuale etc.
Sursa: „Deficienta, incapacitate, handicap – ghid fundamental pentru protectia,
educatia speciala, readaptarea si integrarea socio-profesionala a persoanelor in m
dificultate” / prof. Dr. Constantin Rusu / edit. Pro Humanitate 1997

Dificultate de învaţare

Dificultaţi de învaţare = particularitati ale proceselor cognitive, limbajului,

ortografiei si citirii, consecutive unor tulburari de perceptie, leziuni cerebrale,
disfunctionalitati cerebrale minime etc., care afecteaza performanta scolara si capacitatea
copilului in intelegerea si asimilarea continuturilor scolare, fara a implica deficiente
senzoriale, mintale, neuromotrii, tulburari affective sau alte afectiuni organice grave.
Sursa: Alois Ghergut/“Sinteze psihopedagogie speciala”/edit.Polirom/2005

  „O dificultate de învăţare se referă la o întârziere, o tulburare,  o dezvoltare

încetinită în plan emoţional sau comportamental. Ea nu este însă rezultatul întârzierii
mentale, deficienţelor senzoriale sau factorilor culturali şi instrucţionali.”
( S. KIRK 1962 p.26)
 „Dificultăţile de învăţare sunt un termen  generic ce se referă la un grup de tulburări ce
se exprimă prin dificultăţi semnificative în achiziţionarea şi utilizarea receptării şi
înţelegerii limbajului, a vorbirii, scrierii, citirii (literizării, silabisirii), a raţionamentului şi
abilităţilor matematice, ca şi unor abilităţi sociale. Aceste tulburări sunt intrinseci
individului şi se presupune că sunt datorate unor disfuncţii minimale ale Sistemului nervos
central.”
(Comitetul Interagenţiilor pentru Dificultăţi de Învăţare, Jurnal 1987. p222)

Discriminare
Prin discriminare se intelege orice deosebire, excludere, restrictie sau preferinta pe
baza criteriilor prevazute de legislatia in vigoare.
Criteriile stabilite de legislatia romaneasca sunt:
• rasa
• nationalitate
• etnie
• limba
• religie
• categorie sociala
• convingeri
• sex
• orientare sexuala
• varsta
•  handicap
• boala cronica necontagioasa
• infectare HIV
• apartenenta la o categorie defavorizata
• precum si orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrangerea, inlaturarea recunoasterii,
folosintei sau exercitarii, in conditii de egalitate, a drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, in domeniul politic, economic, social si
cultural sau in orice alte domenii ale vietii publice.

DISCRIMINAREA DIRECTA survine cand o persoana beneficiaza de un tratament mai

putin favorabil decat o alta persoana care a fost, este sau ar putea fi intr-o situatie
comparabila, pe baza oricarui criteriu de discriminare prevazut de legislatia in vigoare.
 
DISCRIMINAREA INDIRECTA survine atunci cand o prevedere, un criteriu, o practica
aparent neutra dezavantajeaza anumite persoane, pe baza criteriilor prevazute de legislatia in
vigoare, cu exceptia cazurilor in care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate
obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere acelui scop sunt adecvate si necesare. De
asemenea, discriminarea indirecta este orice comportament activ sau pasiv care, prin efectele
pe care la genereaza, favorizeaza sau defavorizeaza nejustificat, supune unui tratament injust
sau degradant o persoana, un grup de persoane sau o comunitate fata de altele care se afla in
situatii egale.
 
DISCRIMINAREA MULTIPLA survine atunci cand o persoana sau un grup de persoane
sunt tratate diferentiat, intr-o situatie egala, pe baza a doua sau a mai multor criterii de
discriminare, cumulativ.
 
HARTUIREA este orice comportament care duce la crearea unui cadru intimidant, ostil,
degradant ori ofensiv, pe criteriu de rasa, nationalitate, etnie, limba, religie, categorie sociala,
convingeri, gen, orientare sexuala, apartenenta la o categorie defavorizata, varsta, handicap,
statut de refugiat ori azilant sau orice alt criteriu.
 
VICTIMIZAREA este orice tratament advers, venit ca reactie la o plangere sau actiune in
instanta sau la institutiile competente, cu privire la incalcarea principiului tratamentului egal si
al nediscriminarii.
 
DISPOZITIA DE A DISCRIMINA (ordinul de a discrimina)
 este considerata a fi tot o forma de discriminare si reprezinta un ordin primit de o persoana
sau un grup de persoane de la o alta persoana sau grup de persoane pentru a discrimina.

Sursa : Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii (CNCD)

Dizabilitate
Dizabilitate – termen de bază utilizat în legislaţia şi practica românească curentă
alături de cel de handicap. În prezent ambii termeni sunt acoperiţi prin definiţii în texte din
sfera legislaţiei şi au circulaţie în toate ariile relevante: protecţia copilului, educaţie şi
sănătate. În literatura de specialitate, în diverse rapoarte şi studii, termenul de dizabilitate a
început să fie utilizat şi promovat ca substitut, de regulă, pentru termenul de handicap, termen
care tinde să fie înlocuit în terminologia internaţională. Dizabilitatea face parte din experienţa
umană, fiind o dimensiune a umanităţii; ea este una dincele mai puternice provocări în ceea ce
priveşte acceptarea diversităţii deoarece limitele sale sunt foarte fluide, în categoria
persoanelor cu dizabilităţi putând intra oricine, în orice moment, ca urmare a unor împrejurări
nefericite, boli sau accidente.
Sursa: : Alois Ghergut/“Sinteze psihopedagogie speciala”/edit.Polirom/2005

Encefalită

Encefalita = proces inflamator afectand portiuni cerebrale, datorita unor cauze variate:
virale, bacteriene, chimice ( mai ales infectioase, dar si toxice, ca in alcoolism, sau alergice),
subacute sau cronice. Dupa straturile sau componentele cerebrale afectate, e. antreneaza
diverse tulburari vegetative, motorii, intelectuale si psihocomportamentale.
Sursa: Paul Popescu Neveanu/dictionar de psihologie/edit. Albatross/1978

Encefalita = Actiune inflamatorie cu etiologie variata a tesutului nervos central

caracterizata prin leziuni alternative ale celulelor gliale si tulburari ale functiilor cerebrale.
Sursa: Alois Ghergut/“Sinteze psihopedagogie speciala”/edit.Polirom/2005
 Ergoterapia

Ergoterapia = (gr. ergon – munca, therapia - tratament), metoda de tratare a unor boli
psihice prin efort psihic, prin munca. E. sau terapia prin munca au drept scop sustrarea
bolnavului de la trairile sale patologice, favorizarea contactului cu lumea inconjuratoare si
crearea unui climat psihic favorabil de liniste, de comunicativitate si sociabilitate. Munca
poate contribui la vindecarea, la consolidarea remisiunilor si la pregatirea bolnavului pentru
reincadrarea sa in societate. E. aplica numeroase procedee potrivit cu varsta, preocuparile
anterioare, preferintele bolnavului si in functie de caracterul bolii. In spitalele de psihiatrie
sunt organizate ateliere de munca pentru bolnavii adulti (de tesaturi, de covoare, impletituri
etc.), iar pentru copiii bolnavi, sub indrumarea unui personal educativ competent, se
organizeaza activitati instructive, educative si distractive (traforaj, jocuri mecanice, desen
etc.). Rezultatele excelente obtinute prin e. au determinat extinderea procedeelor ei si in alte
boli cronice (tuberculoza, reumatism).
Sursa: Paul Popescu Neveanu/dictionar de psihologie/edit. Albatross/1978

Ergoterapia (engl. ocuppational therapy, ergoterapy) = Metoda de tratament si

reeducare activa a invalizilor si infirmilor, constand in executarea unui travaliu potrivit cu
capacitatile lor functionale reduse, ceea ce permite si ameliorarea echilibrului lor psihic.
Sursa: Dictionar medical, L.Manuila, A.Manuila, M. Nicolim; Edit. CERES,
Bucuresti,1997

Handicap

Handicap = Dezavantaj social, rezultat dintr-o deficienta sau incapacitate, care

limiteaza sau impiedica indeplinirea unui rol intr-un context social, cultural, in functie de
varsta, sexul sau profesia persoanei respective; altfel spus, handicapul este o functie a relatiei
dintre persoanele cu incapacitate si mediul lor de viata, fiind evidentiat atunci cand aceste
persoane intalnesc bariere culturale, fizice sau sociale, impiedicandu-le accesul la diferite
activitati sau servicii sociale care sunt disponibile in conditii normale celorlalte persoane din
jurul lor.
Sursa: Alois Ghergut/“Sinteze psihopedagogie speciala”/edit.Polirom/2005

Handicap = dezavantaj, rezultand dintr-o deficienta sau incapacitate, care impiedica

sau pune in imposibilitate pe individ sa-si indeplineasca un rol normal (in raport cu varsta,
sexul, factorii sociali si culturali)
Sursa: „Deficienta, incapacitate, handicap – ghid fundamental pentru protectia, educatia
speciala, readaptarea si integrarea socio-profesionala a persoanelor in dificultate” / prof. Dr.
Constantin Rusu / edit. Pro Humanitate 1997

Hidrocefalie
 Hidrocefalie = crestere a cantitatii de lichid cefalorahidian, provocand o dilatare a
cavitatilor encefalului. In general, un obstacol, adesea o tumora, este ceea ce impiedica
lichidul din ventricule sa se scurga normal si sa iasa spre meninge (hidrocefalie
necomunicanta). Mai rar, hidrocefalia este cauzata de o hipersecretie a ventriculelor sau de un
defect de resorbtie de catre meninge (hidrocefalie comunicanta).
Primul tratament, la nevoie de urgenta, priveste simptomele si consta intr-o derivatie
ventriculara chirurgicala: un cateter (un tub fin) face sa comunice ventriculele cerebrale cu
toracele sau cu abdomenul si permite in acest mod lichidului astfel drenat sa se scurga in
regiunile in care va fi resorbit. Tratamentul cauzei, daca este posibil, este realizat in cel de al
doilea timp (ablatia unei tumori).
Sursa: www.sfatulmedicului.ro

Psihopedagogie specială

Psihopedagogia specială = stiinta de sinteza care utilizeaza informatii furnizate de

medicina (pediatrie, neuropsihiatrie, neuropatologie, neurologie infantila, oftalmologie,
otorinolaringologie, ortopedie, audiologie, igiena etc.), psihologie, pedagogie, sociologie,
asistenta sociala, stiinte juridice in studiul personalitatii persoanelor cu diferite tipuri de
deficienta (mintala, auditiva, vizuala, somatica, de conduita, de limbaj etc.) sau a persoanelor
aflate in dificultate privind integrarea si relationarea lor cu institutiile comunitatii sau cu
semenii lor din comunitatea din care fac parte. Altfel spus, psihopedagogia speciala
imprumuta termeni, concepte din alte discipline a caror semnificatie este utilizata intr-o
maniera interdisciplinara distincta, in functie de varietatea formelor de deficienta si inadaptare
consecutiva tipului de deficienta. De asemenea, campul de actiune al psihologiei speciale se
situeaza intre studierea starii de normalitate si a starii patologice, parcurgand un traseu
complex care include prevenirea, depistarea, diagnoza, terapia, recuperarea, educarea,
orientarea scolara si profesionala, integrarea sociala si monitorizarea evolutiei ulterioare a
persoanei aflate in dificultate. Toate aceste etape pot fi incluse intr-o formula specifica acestui
domeniu care justifica in mare parte caracterul pragmatic, actional al psihopedagogiei
speciale: asistenta psihopedagogica si sociala.
Sursa: Cristina Neamtu, Alois Ghergut, Psihopedagogie speciala, Edit. Polirom, 2000

Psihopedagogia specială (sau defectologia) = o ştiinţă ce se ocupă de persoanele

handicapate, de studiul particularităţilor psihice, de instrucţia şi educaţia lor, de evoluţia şi
dezvoltarea lor psihică, de modalităţile corectiv-recuperative, pentru valorificarea
potenţialului uman existent şi formarea personalităţii acestora, in vederea integrării socio-
profesionale cat mai adecvată”. (E. Verza, 1995)
Sursa: „Integrarea şcolară a copilului cu handicap fizic”, in Verza, E., Păun, E. (1998),
„Educaţia integrată a copiilor cu handicap”, Iaşi, Ed. POLIROM

Persoană cu nevoi speciale

 Persoane cu nevoi speciale (sau persoanele cu handicap) = sunt acele persoane
carora mediul social, neadaptat deficientelor lor fizice, senzoriale, psihice, mentale, le
impiedica total sau le limiteaza accesul cu sanse egale la viata sociala, potrivit varstei, sexului,
factorilor materiali, sociali si culturali proprii, necesitand masuri de protectie speciala in
sprijinul integrarii lor sociale si profesionale.
Sursa: Legea nr 519 din data de 12.07.2002

Sănătate

Sanatate = stare a celui care se simte puternic si asigurat.Acest concept este strans
legat de notiunea de adaptare, asa incat Organizatia Mondiala a Sanatatii (O.M.S.) crede de
cuviinta sa precizeze ca "sanatatea este deplina posesiune a bunastarii sociale, mentale si
fizice si nu numai absenta bolilor si afectiunilor". Cand vorbim de sanatate ne referim, in mod
implicit, la echilibrul dinamic care exista intre organism si mediul sau. Individul capabil sa-si
rezolve conflictele (de origine interna si externa) si sa reziste inevitabilelor frustrari ale vietii
sociale este un individ sanatos. Acela care nu reuseste lucrul acesta se imbolnaveste.
Simptomele nevrotice sunt expresia unei rezolvari inadecvate a tensiunilor, pe cand psihozele
semnifica esecul adaptarii la lumea normala.
Sursa: "Clasificare Internationala a deficientelor, incapacitatilor si handicapurilor"-
O.M.S.-1980 (GIBB,C.; DONKERSLOOT,P.,1991)

Sanatate (fr. sante, engl. healt) = stare de normalitate fizica, mentala si sociala, care
nu consta numai in lipsa unei boli sau infirmitati (definitia O.M.S.1946)
Sursa: Dictionar medical, L.Manuila, A.Manuila, M. Nicolim; Edit. CERES, Bucuresti,
1997

Sindrom Down (Trisomia 21)

Sindromul Down (trisomia 21) = o afecţiune cromozomială (o afecţiune din naştere,
care este prezentă la copil încă din momentul conceperii) cauzată de prezenţa unui cromozom
21 suplimentar. Cromozomii sunt structuri microscopice prezente in fiecare celulă din fiecare
ţesut al organismului. Ei poartă planul tuturor caracteristicilor pe care le moştenim. Acest plan
este purtat sub forma un mesaj codat prezent într-o substanţă chimică denumită ADN. La om,
sunt 23 de perechi de cromozomi în fiecare celulă, 46 în total. Un set de 23 de cromozomi se
moşteneşte de la tată iar celălalt set de 23 de la mamă.
Sursa : http://wapedia.mobi/ro/Sindrom_Down