UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE ISTORIE-GEOGRAFIE SI RELATII INTERNATIONALE

SPECIALIZAREA: DEZVOLTARE REGIONALA SI COMUNICARE INSTITUTIONALA IN UNIUNEA EUROPEANA

LEADERSHIP POLITIC SI CULTURA DECIZIONALA

CRIZA DIN GEORGIA

MASTERAND: LEZEU FLORINA, an II, DRCI

1
 Criza din Georgia

Transformarile produse in mediul international de securitate in ultimul deceniu, cu

precadere in ultima sa perioada, au facut ca toata atentia comunitatii internationale sa se
indrepte catre clarificarea unei viziuni care sa contribuie la o consolidare a pacii si securitatii
mondiale, deci, la reducerea starilor conflictuale de orice natura, implicit, la reducerea, pana la
eliminare, acolo unde este posibil, a cauzelor ce le genereaza.
Acest lucru implica identificarea la scara globala a vulnerabilitatilor, a posibilelor riscuri
si amenintari ce ar putea conduce la aparitia unor surse de instabilitate sau agravarea unora care
deja exista. Un rol foarte important in insotirea procesului de identificare il au analizele, care
permit crearea unor instrumente care sunt necesare in realizarea practica a acestei viziuni, astfel
incat sa se obtina o stare de stabilitate solida, la diferite niveluri (global, regional sau national)
si sa impiedice, totodata aparitia unor surse noi.

Consecintele razboiului din Georgia

Invazia Georgiei de catre fortele terestre , aeriene si navale ale Rusiei, din 8 august 2008,
si proclamarea independentei provinciilor georgiene separatiste Osetia de Sud si Abhazia a avut
consecinte politice, economice si de securitate drastice pentru tarile din vecinatatea Federatiei
Ruse, a deteriorat relatiile regimului de la Moscova cu democratiile occidentale si a determinat
condamnari severe in strainatate.
Decizia liderilor rusi de a-si starni puterea militara contra unei tari vecine cu capacitate
militara mult inferioara a surprins comunitatea internationala, a alarmat celelalte state desprinse
din fosta Uniune Sovietica si a provocat discutii aprige in comunitatea euro-atlantica in legatura
cu reevaluarea atitudinii fata de Rusia. Razboiul din Georgia a fos primul atac militar al Rusiei
contra unui alt stat de cand URSS a invadat Afganistanul, in 1979.
In luna februarie 2008, diplomati rusi au avertizat ca declaratia unilaterala de
independenta a Kosovo va alimenta tensiunile din Balcani si au legat statutul Kosovo de cel al
regiunilor separatiste Abhazia si Osetia de Sud. Statele occidentale au sustinut independenta
Kosovo. La summitul NATO din aprilie de la Bucuresti, statele membre au promis vag fostelor
republici sovietice Georgia si Ucraina ca vor adera la un moment dat la Alianta. In replica,
presedintele rus din perioada respectiva, Vladimir Putin , a anuntat ca va intensifica legaturile
cu Abhazia si Osetia de Sud.
In luna mai, Putin s-a retras de la Kremlin, dupa doua mandate, si a fost urmat de succesorul ales
de el, Dmitri Medvedev. Putin nu a renuntat, insa, la putere si a fost numit premier. El este perceput in
continuare ca liderul tarii.
Potrivit lui Svante Cornell(director la Institutul pentru Politica de Securitate si Dezvoltare
de la Stockholm si expert in Georgia)1, Rusia a profitat de un moment in care Europa nu doreste
sa nemultumeasca Moscova, iar atentia Statelor Unite este distrasa de alegerile interne, pentru
a-si afirma influenta in Osetia de Sud. Georgia a cazut in capcana provocarii osete.
Osetia de Sud este un mozaic de sate si orase la poalele muntilor Caucaz, nefiind un
teritoriu unitar, cu granite continue, intrerupt de insule de teritoriu georgian. Majoritatea
populatiei de 70.000 de oameni a Osetiei de Sud, este distincta din punct de vedere etnic de
georgieni si osetii de simt mai apropiati de Moscova decat de capitala Tbilisi.
Cele mai multe tensiuni din regiune au avut legatura cu Abhazia, unde au avut loc
desfasurari de trupe si incursiuni ale avioanelor de lupta ale Rusiei, in spatiul aerian al Georgiei,
determinand Tbilisi sa declare ca un razboi este "iminent".2

1
[Link]
rusia-georgia-381983
2
Idem

2
 Invazie premeditata.
Moscova a pregatit razboiul impotriva Georgiei cu multe luni inainte de invazie. La 16
aprilie 2008, Rusia a stabilit prin decret, relatii de tip stat-la -stat cu cele doua provincii
georgiene separatiste. Imediat, Moscova a introdus in cele doua provincii georgiene mii de
militari, echipament greu, si specialisti care au reabilitat soselele si caile ferate spre Georgia.
Manevrele militare din primavara, denumite Kavcaz-2008, au simulat invazia Georgiei.
In prima saptamana din august 2008, provocarile armate ale militarilor osetini contra
satelor georgiene sin Osetia de Sud au creat o situatie intolerabila. "Pacificatorii" rusi nu au
intervenit. Avand dominatie aeriana totala, cu zeci de mii de soldati lasati la granita cu Georgia
in Osetia de Sud si in Abhazia, cu tancuri si artilerie, trupele ruse erau pregatite sa ajunga la
Tbilisi in cateva ore.
La ordinul presedintelui Saakasvili, trupele georgiene au atacat capitala sud-osetina-
Tinvali. Informatia Moscovei ca militarii georgieni ar fi comis masacre de purificare etnica in
Tinvali, soldate cu peste 2000 de morti a fost demitizata de observatori independenti, care au
gasit mai putin de 150 de victime 3. Este posibil ca aslatul georgian de la Tinvali, amanand cu
cateva zile penetrarea trupelor ruse in Georgia, a permis regruparea trupelor georgiene pentru
apararea capitalei, a sensibilizat opinia publica internationala si a precipitat interventiile
diplomatice ale presedintelui Uniunii Europene.
Comentatori straini si georgieni au afirmat ca numai asa a fost posibila salvarea
independentei tarii si prevenirea inlocuirii guvernului de la Tbilisi cu marionete proruse.
Concomitent cu invazia militarilor rusi in Osetia de Sud, trupele ruse din Abhazia au deschis un
al doilea front impotriva Georgiei, fara nici o provocare. In mod coordonat, fortele aeriene si
navale ale Rusiei au declansat bombardamente intense impotriva infrastructurii militare si
economice din Georgia. Partea de nord a tarii si orasul-port la Marea Neagra Poti au fost
ocupate de trupele ruse.
Medvedev si Putin au pretins ca, asa cum au actionat occidentalii in Kosovo, militarii
rusi au intervenit in Georgia in 2008 ca sa previna actiunile de "genocid" si "purificare etnica"
ale georgienilor impotriva osetienilor. Ceea ce este contrar realitatii. Cu sustinerea trupelor ruse,
60.000 de georgieni au fost alungati sin Osetia de Sud.
Comisia Europeana a alocat la 22 august 2008, prin intermediul serviciului sau de ajutor
umanitar (ECHO), un ajutor umanitar de 5 milioane euro, destinat persoanelor vulnerabile
afectate de conflictul dintre Georgia si Federatia Rusa.4 Acest nou pachet de ajutor se adauga
ajutorului umanitar de urgenta de 1 milion euri, eliberat de Comisie la 10 august 2008, la putin
timp dupa declansarea conflictului.

Obiectivele invaziei
Agresiunea disproportionata a Rusiei in Georgia a avut ca obiectiv principal pedepsirea
guvernului de la Tbilisi pentru politica sa prooccidentala si pentru aspiratiile liderilor respectivi
de a adera la NATO. Mosova intentiona sa distruga viabilitatea economica a Georgiei, sa-l
indeparteze de la putere pe presedintele Mihail Saakasvili si sa demonstreze ca occidentalii nu
pot "proteja" statele din vecinatatea Rusiei. Desi nu a reusit sa scjimbe regimul de la Tbilisi,
controlul Osetiei de Sud ii va permite Rusiei sa supravegheze culoarele de transport pentru
conductele de petrol si gaze naturale care conecteaza bazinul Marii Caspice si Turcia.
Devastarea, ocuparea militara si fragmentarea Georgiei reprezinta un atentat direct al Moscovei,
cu scopul de a altera prin forta nu numai frontierele stabilite in urma destramarii imperiului
sovietic, dar si structurile de securitate din Europa, create dupa sfarsitul Razboilui Rece. Cei de
la Kremlin au semnalat ca statele din CSI care aspira sa adopte democratia liberala de tip
occidental ca sistem de guvernare vor fi penalizate, ca integrarea lor in NATO nu va fi tolerata
3
[Link]
4
[Link]
reference=IP/08/1270&format=HTML&aged=0&language=RO&guiLanguage=en

3
si ca Rusia nu va ezita sa intervina in forta ca sa impiedice devierea de la normele stabilite la
Moscova.
Prin invazia Georgiei, fostul presedinte si actualul premier rus, Vladimir Putin a avertizat ca
Moscova nu se teme de reactivarea unui conflict cu puterile occidentale, de izolare
internationala sau de condamnari oficiale. Elita conducatoare de la Moscova, imbogatita din
veniturile de la exporturile energetice, insista cu aroganta ca Rusia trebuie sa-si restabileasca
dominatia in vecinatate, ca aranjamentele de securitate "umilitoare" instituite la finele
Razboiului Rece nu mai sunt acceptabile si ca tara trebuie sa-si recapate grandoarea si respectul
de care s-a bucurat in perioada sovietica.

Reactia puterilor occidentale

Uniunea Europeana si NATO au ripostat anemic la actele de agresiune ale Rusiei
impotriva unui stat democrat, membru in Consiliul European si al OSCE. Desi presedintele UE
a intervenit prompt ca sa dezamorseze criza din Georgia, liderii occidentali nu au reactionat cu
claritate si coerenta. Ei nu au planificat cum sa reactioneze la provocarile Rusiei. UE si NATO
nu au insistat ca mentinerea pacii in Abhazia si in Osetia de Sud sa fie internationalizate.
Din contra, in 2008, occidentalii au pus presiuni pe guvernul de la Tbilisi ca sa accepte exclusiv
"pacificatori" rusi, care, evident, nu erau impartiali.
Hotararea de amanare a acordarii statutului de MAP solicitantilor de la Kiev si de la Tbilisi la
Summit-ul NATO de la Bucuresti a agravat vulnerabilitatea acestor state fata de Rusia si a
inspirat Moscova sa actioneze agresiv ca sa previna aderarea lor la structurile de securitate
occidentale5.
Initial, in semn de protest fata de invazia Georgiei, UE a contramandat discutiile
programate cu Moscova, referitoare la elaborarea unui parteneriat strategic UE-Rusia. Ulterior,
in noiembrie 2008, la insistenta Germaniei, Frantei si Italiei, UE a decis sa reactiveze
negocierile de parteneriat cu Moscova. Liderii statelor mari din Europa Occidentala insista ca
mentinerea unor relatii detensionate cu Federatia Rusa este preferabila ostracizarii publie si
izolarii internationale a Rusiei. Est-europenii sunt indignati de toleranta excesiva franco-
germana fata de comportamentul agresiv si arogant al Moscovei. Opinia publica din Polonia si
Cehia i-a imputernicit pe oficialii de la Varsovia si de la Praga sa semneze acorduri preliminare
cu SUA pentru instalarea interceptoarelor antiracheta si respectiv, a instalatiilor de radar.
Pentru a neutraliza in caz de necesitate sistemul de aparare antiracheta, rusii vor
desfasura in regiunea Kaliningrad, complexul de rachete Iskander6, a precizat presedintele rus,
Dimitri Medvedev, acesta afirmand anterior ca razboiul din Georgia si criza financiara
internationala sunt consecintele politicii arogante a Statelor Unite. Pentru prima data in 20 de
ani, Moscova a proferat o adevarata amenintare militara la adresa Occidentului, aceasta fiind o
schimbare radicala care duce la extrem deteriorarea relatiilor ruso-americane. Se poate spune ca
anuntul lui Medvedev este menit sa faca presiune asupra administratiei Obama pentru a renunta
la scutul antiracheta, insa un purtator de cuvant al Pentagonului a declarat ca aceste informatii
nu le vor schimba pozitia, aceea de a incerca sa coopereze cu partenerii lor europeni in legatura
cu acest dosar.

Nerespectarea acordului cu UE
In octombrie 2008, Moscova a anuntat ca, asa cum s-a obligat in acordul cu presedintele
francez Nicolas Sarkozy, si-a retras trupele din georgia, a satisfacut conditiile specificate in
acord si totul a revenit la normalitate. Liderii din Germania, Franta si Italia au acceptat
declaratiile Moscovei si s-au aratat dispusi sa reinstituie negocierile joviale cu Moscova pentru
avansarea relatiilor de parteneriat si de cooperare intre UE si principalul lor furnizor de energie,
Rusia.
5
[Link]
6
[Link]

4
In realitate, retragerea trupelor ruse din Georgia nu s-a conformat acordului cu UE. Partile
combatante trebuiau sa revina la situatia de dinainte de 7 august. Peste 8.000 de militari rusi au
ramas in provinciile geeorgiene Abhazia si Osetia de Sud. Trupele abhaze au anexat teritoriul
din stramtoarea Kodori, aflata sub controlul si administratia guvernului de la Tbilisi inainte de
invazie. Ca sa fie siguri ca refugiatii georgieni nu se mai pot intoarce la casele lor, satele
georgiene din Osetia de Sud au fost incendiate si demolate.
Cu infrastructurile economice si militare distruse de armata rusa, Georgia a fost obligata sa-i
adaposteasca pe cei 60.000 de refugiati alungati din Osetia de Sud.
In urma razboiului din Georgia, militarii rusi stationati in Abhazia si Osetia de Sud nu mai pot
pretinde ca sunt trupe de pacificare. Conform articolului Sarkozy-Medvedev, 200 de obseratori
UE au fost mandatati sa supravegheze incetarea ostilitatilor si revenirea la starea de dinainte de
razboi. Pana acum, Rusia nu a permis observatorilor UE sa intre in cele doua provincii
separatiste georgiene.

Instabilitate in Caucaz
Regiunea caucaziana a devenit importanta atat pentru occidentali, cat si pentru Rusia.
Transportul de petrol si gaze dinspre bazinul Marii Caspice spre Vest, prin Azerbaidjan si
Georgia, ocolind terotoriul Rusiei, permite consumatorilor sa evite monopolul energetic si
capacitatea de santaj a Moscovei. Conducta de titei Baku-Tbilisi_ceyhan transporta deja un
milion de barili de petrol zilnic.
Invazia Georgiei de catre trupele Rusiei a speriat celelalte tari din Cauzacul de Sud si a
creat instabilitate in Caucaz. Razboiul cu Georgia a impins indicele rusesc RTS catre cea mai
proasta performanta trimestriala, astfel reamintind investitorilor ca plasamentele in fosta tara
comunista pot fi foarte riscante. RTS a pierdut 22% din 30 iunie 2008, insa dupa ce presedintele
Dmitry Medvedev a oprit invazia Georgiei, indicele a urcat cu 3,5%. Deprecierea din acel
trimestru este una dintre cele mai mari dintre indicii a 20 de mari piete de capital, potrivit
datelor compilate de Bloomberg7. RTS a pierdut 2 procente de la inceputul invaziei din 8
august, in timp ce in perioada presedintiei lui Vladimir Putin indicele a crescut de 14 ori. Chiar
daca deprecierea a redus valoarea celor 48 companii incluse in indice la cel mai scazut nivel din
martie 2006, bancile de investitii Firebird Management, Credit Suisse Group si Banco
Santander evita piata de capital ruseasca. Cei mai mari producatori de petrol ai Rusiei, Rosnef si
Lukoil, au inregistrat deprecieri puternice. Companiile moscovite au pierdut peste 17% din
iunie pana la inceputul lunii august, in timp ce pretul titeiului a ajuns in iulie la un record de
147,27 dolari/baril. Actiunile liderului de pe sectorul minier rusesc au coborat cu 26%, in timp
ce indicele marfurilor Reuters/Jefferies CRB a raportat cea mai mare scadere lunara din 1980 8.
Toate actiunile din RTS, exceptand Polymetal, cel mai mare producator de argint din Rusia, s-
au depreciat.
Azerbaidjanul, desi are aranjamente comerciale importante cu tarile din Vest, a evitat sa
aiba relatii tensionate cu Moscova. Cu toate acestea, liderii azeri au solicitat UE sa se implice
financiar pentru construirea gazoductului Nabucco, care ar concura direct cu sistemul de
onducte South Stream elaborat la Moscova. In viitor, alte tari exportatoare de gaze naturale,
precum Turkmeninstan si Iran, s-ar putea conecta la Nabucco. Rusia este deranjata de faptul ca
Azerbaidjanul aprovizioneaza Georgia cu gaze, invalidand subordonarea energetica a Georgiei
fata de Moscova.
Desi aliata cu Rusia, Armenia incearca discret sa stabileasca noi relatii in exterior. Ca
sa-si diminueze dependenta energetica de Rusia, Armenia a elaborat un plan ca sa importe gaze
naturale din Iran. Chiar si provincii caucaziene apartinand Federatiei Ruse, precum Cecenia,
Ingusetia si daghestan, sunt mentinute in cadrul Federatiei prin incorsetarea populatiilor
7
[Link]
[Link]
8
Idem

5
respective, prin anihilarea brutala a afirmatiilor de afirmare a identitatii etnice si prin tirania
necrutatoare a serviciilor de securitate ruse.

Europa-perdantul raportului privind cauzele razboiului ruso-georgian

Razboiul ruso-georgian din 2008 a plasat UE intr-o pozitie dificila. Rusia nu numai ca a
invadat un stat vecin, pentru prima data dupa asaltul sovietic impotriva Afganistanului din
1979, dar, prin recunoasterea Abhaziei si Osetiei de Sud ca state independente, Rusia a incalcat
principiul fundamental al sistemului european de securitate, afirmat dupa Razboiul Rece, acela
ca frontierele, in Europa, nu vor mai fi schimbate niciodata prin forta armelor. Si Georgia a
facut erori clare, angajandu-se intr-un conflict militar cu Rusia, desi aliatii sai erau ferm
impotriva. Atmosfera s-a inflamat pe masura ce ambele parti s-au acuzat reciproc de agresiune,
atrocitati si incalcari ale dreptului international. Asadar ce era de facut? UE a optat pentru un
clasic raspuns politic. A creat o comisie independenta cu misiunea de a investiga originile
conflictului, prezidata de un diplomat elvetian- Heidi Tagliavini.
Initial, atentia mass-mediei s-a concentrat pe o singura pozitie din raport, care spunea ca
presedintele Mikhail Saakasvili a inceput razboiul prin atacarea capitalei Osetiei de Sud,
Tskhinvali, in noaptea de 7 august9. In acelasi timp, textul accentueaza ca incidentul reprezinta
doar culminarea unui lant de evenimente si provocari succesive derulate pe parcursul ultimelor
luni, sau chiar ani. Rusia a decupat prima parte a concluziei, clamand ca a avut tot timpul
dreptate. Georgia si-a asumat a doua parte a concluziei, aratand ca a fost provocata si atrasa in
razboi.
Pe de o parte, concluziile raportului arunca in aer naratiunea oficiala a Rusiei. Raportul
spune foarte clar ca acesta a fost, inainte de toate, un razboi purtat intre Georgia si Rusia, nu un
conflict intre Georgia si regiunile sale separatiste. Rusia si-a fundamentat propriul casus
belli(justificarea actelor de razboi) pe trei argumente: ca fortele georgiene au incercat sa comita
un genocid impotriva osetinilor; ca georgienii au atacat fortele rusesti de "mentinere a pacii"; si
ca Rusia avea dreptul si obligatia de a-i apara pe cetatenii rusi din aceste regiuni. Niciunul
dintre aceste argumente nu este confirmat de catre raportul UE. Raportul respinge afirmatiile
Rusiei despre genocid ca fiind nefondate si neconfirmate prin dovezi factuale. Mai mult,
concluzioneaza ca distributia de pasapoarte rusesti populatiei din Abhazia si Osetia de Sud, cu
cativa ani inainte de razboi-creand astfel presupusi cetateni rusi pe care Moscova avea datoria
sa ii apere- a fost ilegala. UE accepta dreptul Rusiei de a-si apara fortele de mentinere a pacii
din regiune, dar afirma ca raspunsul militar al Rusiei a fost disproportionat in raport cu
amenintarile la care ceste forte erau expuse. Se concluzioneaza ca recunoasterea secesiunii celor
doua provincii separatiste de catre Moscova contravine dreptului international.
Pe fond insa, raportul Tagliavini nu merge sufucuent de departe in a critica greselile
Vestului care au contribuit la precipitarea razboiului, in sensul ca nu detaliaza modul in care
politicile occidentale(recunoasterea independentei provinciei Kosovo) au oferit Moscovei un
pretext pentru [Link] plus evita sa numeasca erorile evidente continute in aranjamentul de
pace negociat de catre presedintele Frantei Nicolas Sarkozy. Dar poate toate acestea ar fi fost
niste concluzii mult prea incomode pentru UE.

De ce a actionat astfel presedintele Misha Saakashvili?

Raportul lasa fara raspuns intrebarea centrala :de ce a actionat in acest fel presedintele
Misha Saakashvili? Acest aspect este in mos special relevant, din moment ce Tagliavini a
afirmat ca Georgia nu poate prezenta o justificare legala pentru actiunile sale. Actiunile sale au
survenit dupa o lunga serie de amenintari rusesti, inclusiv cele facute de Putin, avertizand ca
Georgia va suferi consecinte in caz ca isi va continua drumul spre Vest. Moscova a respins
preopunerile secrete de pace lansate de Saakashvili, iar independenta provinciei Kosovo,
formalizata prin deciziile summitului NATO de la Bucuresti, a oferit Moscovei pretextul
9
[Link]

6
escaladarii presiunilor asupra Georgiei. In acel context, Saakashvili a ales un raspuns disperat
fata de ceea ce credea ca reprezinta o amenintare iminenta de purificare etnica pentru zeci de
mii de cetateni georgieni, la care se adauga pericolul pierderii pentru totdeauna a Osetiei de Sud
si a Abhaziei si chiar un asalt rusesc asupra capitalei Tbilisi. Rapoartele prezentate lui
Saakashvili in acea zi sugerau ca Georgia era invadata pas cu pas. Pentru Saakashvili a nu face
nimic, nu era o optiune, in plus, era convins ca nu ar fi supravietuit politic daca nu ar fi facut
nimic.
Oricine poate ajunge la concluzia ca a fost o alegere gresita. Pe fond Saakashvili a
inceput un razboi asupra cariua aliatii sai l-au avertizat sa nu il inceapa-un razboi in care ei nu il
puteau sprijini si pe care Georgia nu il putea castiga. In plus, fortele armate ale Georgiei nu
aveau antrenamentul si echipamentul pentru o confruntare cu armata rusa. Presedintele Georgiei
era incoltit. A avut de ales intre doua optiuni: sa se scufunde in mod pasnic sau sa se opuna; si a
ales sa lupte.

Ce nu spune raportul?
Motivul mai larg pentru care raportul intr-adevar conteaza este acela ca ne arata ca razboiul
ruso-georgian reprezinta un esec al intregului sistem european de securitate pe care ne-am
propus sa il construim dupa caderea Cortinei de Fier. Acest sistem era gandit sa interzica sferele
de influenta, sa previna comportamentul lacom al staleor mari si sa garanteze securitatea celor
mai mici, creand in mod suplimentar mecanisme de avertizare timpurie impotriva acumularii
tensiunilor si mecanismele de prevenire a razboiului.
In august 2008, sistemul a fost zguduit din temelii. Razboiul a fost o ciocnire pe de o parte, intre
filozofia centrala asumata de catre procesul Helsinki care afirma dreptul statelor de a-si alege
singure optiunile de politica interna si politica externa-inclusiv aliantele si pe de alta parte,
determinarea tot mai mare a Moscovei de a-si crea o sfera privilegiata de interese la frontierele
sale. Dupa cum ministrul de externe Lavrov i-a spus lui Rice, obiectivul Rusiei era schimbarea
regimului si inlaturarea lui Saakashvili. Miza din spatele conflictului si care, in cele din urma, a
si generat razboiul nu a fost depasita. Ea se afla inca acolo: Georgia inca doreste sa mearga spre
Vest, iar Moscova vrea sa o opreasca. Conflictul nu s-a incheiat, a fost doar amanat; intre timp,
desi mecanismele de mentinere a pacii desfasurate in regiune sunt diferite - peste 200 de
observatori UE neinarmati, totusi ele raman inadecvate.

Concluzii
Mai multi comentatori si unii lideri ccidentali considera ca Rusia trebuie sa fie
admonestata pentru invadarea, ocuparea militara si fragmentarea Georgiei. Inainte de invazie,
Rusia a oferit cetatenie si pasapoarte ruse locuitorilor din Abhazia si Osetia de Sud. Ceea ce i-a
permis ulterior sa pretinda ca Federatia Rusa s-a simtit obligata sa-ai "protejeze" cetatenii din
alte state. Asemenea cetateni "adoptati" exista si in alte republici desprinse din fpsta Uniune
Sovietica, precum Moldova, Ucraina, Tarile Baltice, Belarus si Kazahstan. Daca moscova nu va
suporta repercusiuni pentru invazia Georgiei, cei de la Kremlin ar putea fi tentati sa intervina si
in alte state din vecinatate, in baza acelorasi pretexte dubioase.
Atitudinea exagerat de indulgenta franco-germana fata de intensificarea agresivitatii
Rusiei in tarile vecine si declaratiile oficilalior vest-europeni ca Ucraina si Georgia apartin "in
mod natural" unei anumite "sfere de influenta" a Moscovei au fost repudiate vehement de
membrii UE din Europa Est-Centrala. Ca sa stavileasca expansionismul insolent al guvrnantilor
rusi, statele membre in Alianta-Nord-Atlantica ar trebui sa sprijine neconditionat independenta
si integritatea teritoriala a Ucrainei si a Georgiei. Secretarul general NATO, Anders Fogh
Rasmussen a declarat in octombrie 2010 la Tbilisi, ca Georgia se va alatura in cele din urma
Aliantei Nord-Atlantice:"Acordam o atentie importanta cooperarii dintre Georgia si NATO si
vom discuta despre modul in care aceasta relatie poate fi consolidata. Decizia luata la summitul

7
NATO de la Bucuresti din 2008 ramane valabila-Georgia va deveni membru NATO" 10.
Rasmussen va inaugura un birou al Aliantei Nord-Atlantice la Tbilisi care va servi drept
ambasada a NATO in capitala fostei republici sovietice.
Germania si Franta au respins candidatura Georgiei la summitul de la Bucuresti, dar
Alianta a decis atunci ca statul va adera la o data nespecificata. In 2009, ambasadorul rus la
NATO, Dmitri Rogozin, aprecia ca Georgia nu are nici o sansa sa se alature Aliantei in
urmatorii 25 de ani.
In urma invaziei ruse in Georgia, NATO trebuie sa elaboreze planuri concrete pentru
apararea tuturor membrilor din Europa Rasariteana fata de incursiuni din afara si sa avertizeze
explicit regimul de la Moscova ca strategia "sferelor de influenta" este inacceptabila in secolul
XXI.

Bibliografie

[Link]
[Link]
10
[Link]

8
[Link]
[Link]
[Link]
[Link]
[Link]