Bolile si daunatorii plantelor de interior

GRADINA TA, MEREU VERDE

Cele mai frecvente probleme intalnite la plantele de apartament si sfaturi pentru
rezolvarea lor
de Cornelia Constantin

GRADINA TA, MEREU VERDE

Cele mai frecvente probleme intalnite la plantele de apartament si sfaturi
pentru rezolvarea lor
Ajunci cand temperatura scade sub 10-15 grade C, gradinarii care si-au decorat
balcoanele, terasele si gradinile cu plante sensibile la frig sunt cuprinsi de
ingrijorare: unde sa amplaseze plantele, asa incat sa le fie bine? De cele mai multe
ori, ele sunt aduse in casa. Dar trebuie sa fim atenti, asa incat o data cu ele sa nu
aducem si daunatorii sau bolile in interior. Este mult mai greu sa tratam bolile sau
sa indepartam daunatorii in spatii inchise decat afara. Asadar, inainte de
operatiunea de adapostire, controlati cu atentie fiecare planta in parte. Daca
plantele se imbolnavesc atat timp cat sunt in casa, tineti cont de sfaturile care
urmeaza.

FAINAREA

Este o boala frecventa care se datoreaza lipsei de aerisire a spatiilor in care

se gazduiesc plantele. Ea apare la violetele africane, la begonii, la trandafirii pitici
atat de iubiti si la alte plante. Boala este dificil de vindecat, dar foarte usor de
prevenit. Aerisiti zilnic, macar 10 minute, spatiul respectiv si plantele
dumneavoastra vor fi sanatoase mai multa vreme. In cazul nefericit in care
observati un praf alb pe frunzele sau florile unei plante, trebuie neaparat s-o izolati
pentru ca fainarea se raspandeste rapid. Puteti chiar sa rupeti frunzele sau florile
afectate, pentru ca asa limitati raspandirea bolii.
Tratamentul consta intr-un amestec de fungicide (ex. Topsin, Dithane) si apa, care
se repeta la cateva zile, pana cand fainarea dispare complet. Solutia se pulverizeaza
cu grija pe plante si se prepara conform instructiunilor producatorului.

PUTREGAIURILE

Putregaiurile apar, de obicei, din cauza unui dezechilibru de udare. Sunt

frecvente putregaiurile la violete si la plantele cu bulbi. In
cazul violetelor, posesorii stiu ca ele iubesc umezeala, insa nu
sincronizeaza udarile cu temperatura spatiului in care se afla plantele. Putregaiul
poate sa apara la baza plantei sau in acel loc in care frunza atinge marginea
ghiveciului. In cazul exemplarelor mature, care au tulpini asemanatoare celor de
palmier, putrezirea are loc chiar la baza plantei. De aceea se recomanda plantarea
inaltata, asa incat apa sa curga de jur-imprejur, dar nu chiar la baza. In cazul
plantelor cu bulbi trebuie stiut ca udarea se face moderat. Bulbii sunt acoperiti de
un fel de camasuta si cand aceasta se rupe ei raman neprotejati. Ei incep sa
putrezeasca si emana uneori un miros neplacut. Daca sesizati ca bulbii au fost
afectati de putregaiuri, scoateti-i din pamant, indepartati toata portiunea putrezita si
tratati taietura sau bulbul in intregime cu fungicide. Chiar si asa, s-ar putea sa fie
prea tarziu ca sa mai puteti salva ceva, daca pe sectiunea de bulb pastrata nu se afla
nici un mugure din care sa poata creste o noua planta. Asadar, udati cu grija! Nu
toate plantele in aceeasi zi, ci fiecare planta dupa nevoile ei.

PAIANJENII ROSII

Sunt niste daunatori observati abia dupa ce au atacat. Ei inteapa plantele si

se hranesc cu sucul extras. Planta arata din ce in ce mai rau, apar urme crem sau
maronii ale intepaturilor, dar daunatorul nu este vizibil. El este atat de mic, incat
poate fi observat cu ochiul liber numai daca se misca. Cactusii cu tepi rari si
trandafirii pitici sunt predispusi la atacuri. In cazul acestora
din urma sunt vizibile si plasele fine ale paianjenilor. Ei apar
in general in spatii uscate (umiditate relativ scazuta). Si cum iarna aduce cu ea o
clima foarte uscata in casele noastre, este aproape sigur ca paianjenii vor ataca la
un moment dat. Achizitionati o solutie potrivita in combaterea lor (ex. Mitac) si la
primul semn stropiti plantele. Nu uitati sa pastrati umiditatea potrivita la nivelul
radacilor plantelor dar si in aer.

Apariţia dăunătorilor reflectă adesea condiţiile nu tocmai bune de care beneficiază

plantele. Modul şi viteza cu care acţionăm sunt vitale pentru eradicarea lor şi pentru
însănătoşirea plantei. Iată o listă cu cei mai comuni dăunători care pot apărea la plantele
voastre de apartament!

Nr
Locul şi organele Recunoaşterea
. Dăunătorul Observaţii
atacate dăunătorului
crt
1. Păianjenul roşu Înţeapă şi suge sucul Adulţii au Primul tratament se
(Tetranychus celular. Este polifag. corpul piriform aplică la semnalarea
urticae) Pe frunze apar pete şi patru perechi dăunătorului.Următoa
marmorate de picioare. rele se fac din 7 în 7
 zile alternând
produsele până la
dispariţia acestuia.
Atacă aproape toate
speciilede flori, mai
puţin pe cele cu Tratament la apariţia
Adulţii au
Musculiţa albă frunze ceroase, dăunătorului şi se
culoarea albă şi
2. (Trialeurodes înţepând şi sugând repetă din 8 în 8 zile
1 - 2 mm
vaporariorum) sucul celular. Este un până la dispariţia
lungime.
dăunător acestuia
polifag.                       
     
Primul tratament se
În sere, câmp şi Adulţii au
face la semnalarea
apartamente atacă corpul verde
Păduchii de frunze dăunătorului. Se
3. speciile floricole. sau verde-
(Myzus persicae) repetă din 7 în 7 zile.
Înţeapă şi sug sucul gălbui
Obişnuit după două
celular. globulos.
tratamente dispare.
Tratamentele încep la
apariţia dăunătorului
Înţeapă frunzele şi Adulţii au
Tripsul tutunului şi se repetă în serii de
4. petalele florilor şi culoare
(Trips tabaci) 3 tratamentela 3 zile
suge sucul celular. cafenie.
până la dispariţia
dăunătorului.
Nematodul Viermi de Se administrază la
Roade galerii în
bulbilor culoare suprafaţa substratului
5. bulbii plantelor
(Ditylenchus albă.                   de cultură după care
floricole.
dipsaci)     se udă.
Se fac tratamente la
Adulţii au corp
Roade galerii pe interval de 5-8 zile.
Musca minieră brun- închis.
6. frunzele plantelor Primul tratament se
(Liriomiza solani) Larvele laterale
atacate. face la dispariţia
au păr.
dăunătorului.
Păduchele Tratamente la apariţia
Adulţii au
cyclamenului Trăieşte in colonii pe dăunătorului. Se
culoarea verde
7. (Neomyzus frunzele multor repetă din 7 îm 7 zile
sa verde-
circumplexus)           plante de apartament. până la dispariţia
gălbui.
     acestuia.
Trăieşte în colonii pe Când apare dăunătorul
Păduchele Adulţii au
frunzele si florile se fac tratamente din 7
8. cinerariilor culoarea verde
multor plante de în 7 zile până la
(Myzus portulacae) - gălbui.
apartament. dispariţia acestuia.
9. Păduchele ţestos al Atacă toate plantele Adulţii cu corp Tratamente la apariţia
lămâiului de apartament. piriform de dăunătorului şi se
 Trăieşte in colonii pe
tulpină, frunze şi repetă din 5 în 5 zile
(Lecanium culoare
ramuri unde este alternând pană la
hesperidum) portocalie.
protejat de o carapace dispariţia acestuia.
maronie.

COMBATEREA BOLILOR PLANTELOR FLORICOLE

Posted by: Mihaela Barcaceanu | February 11, 2010 | No Comment |

- cloroza (îngălbenirea sau albirea frunzelor), când din solul în care este cultivată planta lipsesc
anumite elemente nutritive (azotat, fier, magneziu) sau ca urmare a acţiunii razelor solare prea
puternice;

- brunificarea frunzelor începând de la vârf şi de la margine spre centru în cazul în care lipseşte
fosforul;

- formarea de frunze mari, însă cutate (boţite), care se decolorează şi până la urmă se brunifică şi
cad şi care denotă lipsa potasiului din sol;

- căderea frunzelor, în cazul când planta este ţinută la întuneric, în condiţii de temperatură prea
scăzută sau prea ridicată sau în curent. Lipsa luminii poate cauza şi fenomenul de etiolare
(alungirea şi decolorarea plantelor).

Plantele floricole cultivate în grădină sau apartament sunt afectaţi de numeroase boli.

Câteva boli sunt neinfecţioase, adică nu se transmit de la o planti la alta. Majoritatea lor sunt însă
infecţioase, adică se pot transmite de la plantele bolnave la cele sănătoase.

BOLILE INFECTIOASE
Posted by: Mihaela Barcaceanu | February 13, 2010 | No Comment |

Acestea sunt provocate de diferiţi agenţi patogeni: virusuri (viroze), bacterii (bacterioze) şi
ciuperci (micoze).

Virozele sunt boli păgubitoare cauzate de virusuri, agenţi patogeni de dimensiuni foarte mici
(vizibili numai la microscopul electronic, prin mărire de câteva zeci de mii de ori).

Aceste boli se manifestă prin anumite aspecte anormale ale frunzelor sau ale întregii plante, cum
sunt: mozaicarea frunzelor (alternarea petelor de culoare verde închis cu cele de culoare verde
deschis), zbârcirea sau răsucirea frunzelor, lăstărirea abundentă (creşterea haotică a lăstarilor).
Virozele sunt greu de combătut şi se întâlnesc la trandafiri, crizanteme, dalii, gladiole, regina
nopţii, bujori, muşcate, primule, cârciumărese ş.a.
O măsură de prevenire a virozelor constă în cultivarea de plante obţinute numai în culturi
sănătoase. Având în vedere că virozele se transmit de la plantele bolnave la cele sănătoase prin
diferite insecte sugătoare (mai ales păduchi de frunze), o măsură importantă de luptă o constituie
combaterea acestor dăunători.

Dintre bolile provocate de bacterii şi ciuperci vom prezenta câteva, mai des întâlnite la cele mai
cunoscute plante floricole de grădină sau de apartament.

BOLILE RASADURILOR
Posted by: Mihaela Barcaceanu | February 15, 2010 | No Comment |

Plantele floricole care se înmulţesc prin răsaduri pot fi atacate în această fază de diferite ciuperci
din sol care provoacă brunificarea şi înmuierea (putrezirea) bazei tulpinii tinerelor plăntuţe, care
pier. Boala se poate întinde în vetre. Deoarece apariţia bolii este favorizată de căldură si
umiditatea prea mari, precum şi de lipsa de aerisire şi lumină, imediat ce se observă primele
răsaduri atacate, se vor îmbunătăţi aceste condiţii (se întrerupe udatul şi se aeriseşte puternic).
Plantele bolnave se smulg şi se distrug, iar locul rămas gol se prăfuieşte cu floare de sulf,
ferindu-se plantele sănătoase. Restul răsadurilor se stropesc repetat cu zeamă bordeleză 0,5% sau
cu Captan 0,2%.

Pătarea frunzelor poate fi provocată de diferiţi agenţi patogeni (ciuperci, bacterii). Deci, sunt mai
multe boli care se manifestă prin pătarea frunzelor. Petele pot fi circulare sau colţuroase. De cele
mai multe ori au o culoarea brună, cu marginea roşietică, însă pot fi şi albicioase sau chiar negre.

Mijloace de combatere:

- îndepărtarea frunzelor bolnave sau a plantelor atacate puternic;

- stropiri repetate cu zeamă bordeleză în concentraţie de 0,5-0,75% sau cu produse acuprice

(Zineb 0,3%, Captan 0,25%).

Putregaiul (mucegaiul) cenuşiu este o boală foarte păgubitoare, provocată de ciuperci, care poate
afecta atât organele aeriene (în special florile), cât si organele subterane (bulbii). Modul de
manifestare este ‘ următorul: pe suprafaţa organelor atacate se dezvoltă o pâslă deasă, ; cenusiu-
măslinie. Porţiunile respective se brunifică, se înmoaie şi putrezesc. Boala este favorizată de
umiditatea mare şi de aerisirea insuficientă. Sunt atacate atât plantele floricole de grădină cât şi
plantele

COMBATEREA DAUNATORILOR PLANTELOR

FLORICULE
Posted by: Mihaela Barcaceanu | February 17, 2010 | No Comment |

Dăunătorii părţilor aeriene

Puricii de frunze, denumiţi şi afide, sunt insecte sugătoare mici, diferit colorate (verde, galben,
negru), al căror atac se manifestă pe frunze, pe lăstarii tineri (mai ales la vârfuri) şi pe bobocii
florali. Aceşti dăunători se pot întâlni la cerceluş, garoafe, asparagus, ciclamen, crizanteme,
muşcate, ferigi, hortensii, salvie, lalele, leandru, trandafiri.

Plantele atacate prezintă frunzele încreţite, răsucite, decolorate sau chiar uscate.

Combaterea păduchilor de frunze se impune şi pentru faptul că ei contribuie la transmiterea unor

boli infecţioase (viroze). Insecticidul ce poate fi folosit în acest scop este Carbetox 0,1-0,3%, un
produs care are

Păduchii lânoşi au corpul acoperit cu o secreţie alb-lânoasă şi se întâlnesc mai ales pe cactuşi,
ficus, colocasia, filodendron, palmieri, asparagus, instalându-se în colonii, mai ales pe partea
inferioară a frunzelor şi pe ramuri.

Organele atacate se îngălbenesc şi se usucă. Combaterea se face ca şi în cazul păduchilor ţestoşi.

Musculiţa albă de seră este un dăunător de dimensiuni mici (1-1,5 mm) cu corpul acoperit de o
secreţie ceroasă, albă şi cu două perechi de aripi albe.

Larvele, precum şi insectele adulte, înţeapă frunzele, provocând ofilirea si căderea lor.

Printre plantele atacate de acest dăunător se numără cerceluşul, garoafa, muşcata, salvia,
asparagusul, ferigile, condurul doamnei.

Pentru combatere, planta respectivă se scoate afară din cameră şi se stropeşte cu Sinoratox sau cu
Carbetox 0,3%.

însă dezavantajul că miroase neplăcut (deci tratamentul nu trebuie făcut în spaţii închise).

în lipsa produselor chimice se poate folosi o zeamă de săpun şi tutun, care se prepară astfel: se
înmoaie 40 g frunze uscate de tutun, în cantitatea de 1 1 apă, ţinându-se astfel 1-2 zile. După
înmuiere, urmează fierberea timp de 3-4 ore, apoi zeama se strecoară şi se subţiază cu 1,2 1 apă.
Separat, se dizolvă 100 g săpun de rufe în 1,2 1 apă. La sfârşit se amestecă cele două soluţii,
adăugându-se totodată 100 g spirt denaturat.

Stropirea se face seara (în cazul unei plante de ghivechi, cu pompa de muşte), iar în dimineaţa
următoare, planta se pulverizează cu apă curată.

Păianjenii trăiesc în colonii pe partea inferioară a frunzelor, înţepând şi sugând sucul celular la
cactuşi, bujori, dalii, garoafe, gladiole, hortensii, liliac, trandafiri, palmieri.

Frunzele atacate se decolorează, se încreţesc pe margini, iar în final se usucă şi cad.

Pentru combatere se fac stropiri cu produse speciale pentru distrugerea păianjenilor (acaricide)
sau cu unul din următoarele pesti-cide: sulf dizolvabil 0,4%, Caratan 0,06-0,08%. în lipsa
produselor chimice este indicată pulverizarea zilnică cu apă a plantelor atacate.

Păduchii ţestoşi atacă trandafirii, leandrul, ficusul, filodendronul, cactuşii, palmierii, crinul roşu.
Denumirea de "ţestoşi" provine de la faptul că dăunătorii adulţi au corpul acoperit cu o carapace
chitinoasă (ţeastă), colorată alb-gălbui sau maroniu. Ei sug seva, ceea ce provoacă debilitarea sau
chiar uscarea plantei respective. Organele atacate se acoperă cu "roua de miere", o secreţie
zaharoasă, datorită căreia planta bolnavă este frecventată de furnici sau se acoperă cu fumagină
(un strat de praf negricios ca funinginea). Atacul este favorizat de temperatura ridicată,
uscăciunea atmosferică, aerisirea insuficientă şi de depunerea prafului pe frunze.

Pentru prevenirea atacului acestor dăunători este indicată pulverizarea zilnică cu apă a plantelor,
iar pentru combatere este necesară pensularea sau stropirea plantelor cu un insecticid (de
exemplu Dipterex

0,1%). în lipsa unor astfel de produse se poate folosi zeama de tutun (ca la păduchii de frunze).

PRELUNGIREA DURATEI DE PASTRARE A

FLORILOR IN GLASTRA
Posted by: Mihaela Barcaceanu | February 19, 2010 | No Comment |

Prezenţa unui buchet de flori tăiate, aşezate cu gust într-un vas cu apă, pe biroul de lucru, pe
masa din sufragerie sau pe orice alt suport, înfrumuseţează mult interiorul contribuind la crearea
unei ambiante plăcute.

Desigur, dorim ca acestea să-şi păstreze prospeţimea timp cât mai îndelungat şi iată, în
continuare, câteva sfaturi utile în această privinţă. Timpul cât florile tăiate îşi păstrează aspectul
decorativ depinde de momentul şi felul cum s-a făcut recoltarea lor, precum şi de modul cum
sunt păstrate.

în ceea ce priveşte alegerea momentului de recoltare, acesta depinde de tipul florilor. Astfel,
unele flori se recoltează când sunt bine desfăcute (ochiul boului, crizantemele, dalia,
cârciumăresele, margaretele). Altele trebuie tăiate mai înainte şi anume atunci când se deschide
prima floare din tija florală (gladiole, crini, zambile, narcise), sau chiar în faza de boboc
(stânjenei, maci, bujori, lalele).

Tăierea bazei tijei florale se face oblic şi este bine ca această operaţiune să se facă sub apă (când
se introduce în vas), mai ales la trandafir, liliac şi dalie.

Când se recoltează flori de crin, lalele şi gladiole, trebuie avut grijă să rămână pe fiecare plantă
3-4 frunze, care vor hrăni bulbii care se formează în sol. Deci, să ne gândim şi la producţia
viitoare de flori.
în legătură cu păstrarea florilor tăiate, este necesar să se cunoască faptul că acestea pot dura mai
mult, dacă apa se împrospătează zilnic. La florile cu tija lemnoasă (liliac, trandafiri, crizanteme,
bujori) e bine ca aceasta să se despice puţin la bază, pe o lungime de 2-4 cm, pentru a uşura
pătrunderea apei în tijă. Frunzele de pe porţiunea de tijă care se introduce în apă se îndepărtează.

Florile din a căror tijă se scurge un suc lăptos (latex) se ţin cii baza timp de câteva secunde în apă
clocotită, iar în cazul crinilor roşii, crinilor de iarnă şi narciselor, pentru împiedicarea pierderii
sevei, se introduce baza tijelor în apă fierbinte (50°) timp de câteva secunde. Cât priveşte
temperatura apei în care se păstrează florile, ea trebuie să fie mai scăzută pentru plantele ce
înfloresc primăvara devreme (ghiocei, viorele, primule, lăcrămioare, lalele, narcise) şi mai
ridicată (egală cu temperatura camerei) pentru florile de vară sau cele provenite din culturi de
seră.

Tot în legătură cu temperatura apei în care se păstrează, este bine de ştiut că florile ofilite îşi
revin mai repede în apă călduţă decât în apă rece.

Pentru prelungirea păstrării florilor tăiate se pot folosi şi diferite substanţe chimice care se
introduc în apă, de exemplu, câteva picături de acid boric în concentraţie de 10 la sută sau
aspirină (o jumătate de tabletă la 3 1 apă).

Pentru ca apa să nu se altereze repede se poate introduce puţină sare de bucătărie (80 g de sare la
1 1 apă) sau câteva picături de oţet.

Unele flori îşi prelungesc durata de păstrare atunci când sunt ţinute în apă uşor îndulcită.
Cantitatea de zahăr, care se adaugă în apă, depinde de felul florii: pentru trandafiri şi gladiole, 70
g zahăr la un litru de apă, iar pentru garoafe şi crizanteme, 150 g zahăr la un litru de apă.

Florile crinului se pot păstra mai mult timp dacă, după deschiderea petalelor, se îndepărtează
anterele (vârful galben al staminelor). în acest fel nu se mai face polenizarea şi deci floarea îşi
păstrează prospeţimea mai mult timp. De asemenea, petalele albe rămân curate, nu se mai
îngălbenesc din cauza polenului. Un ultim amănunt în legătură cu păstrarea florilor tăiate: durata
de păstrare poate fi influenţată şi de modul în care sunt asociate ele în glastră. Iată două exemple:

- garoafele asociate cu gura leului se păstrează mai puţin timp ca flori tăiate;

- câteva rămurele de iasomie asociate lăcrămioarelor prelungesc durata de păstrare a acestora, iar
câteva rămurele de chiparos măresc durata de păstrare a lalelelor.