Lucian Blaga intra in cultura româneasca, asa cum singur a marturisit, cu „o viziune

metafizica despre totalitatea existentei“. Ideile metafizice sunt concentrate in si in jurul unui
„centru“ de dincolo de granitele lumii. A unui Dumnezeu adica: „Nu putem vorbi despre o
geneza a lumii, fara de a admite existenta unui centru metafizic, care este altceva decât
lumea… Am pornit la drum, spunându-i: Marele anonim“. Termenul, contine in sine „tot ce
sufletul nostru poate sa dea acestei existente presimtite, dincolo de orice lumina si de orice
neguri, adica toata supunerea si toata uimirea“.
Fiinta istorica face parte din ultima trilogie a lui Blaga - Trilogia cosmologica -, desi a
fost proiectata ca parte constitutiva a Trilogiei pragmatice, nefinalizata. Aceasta lucrare va fi
inclusa, alaturi de Diferentialele divine si Aspecte antropologice, în cea de-a patra si ultima
trilogie, cea cosmologica, opera care, în conceptia autorului, încheie sistemul sau filosofic.
Fiinta istorica este plasata astfel în continuarea teoriei antropologice. Întrucât, în acceptia lui,
problema antropogenezei este una ontogenetica, si nu filogenetica, Blaga dezleaga într-un fel
evolutia de conditiile de mediu si de lupta cu acesta. Pentru el, exista doua moduri de
manifestare a evolutiei, unul orizontal, de specializare si adaptare biologic-organica excesiva,
pâna acolo încât "viata pare sa ajunga tot mai mult la o stare de dependenta în raport cu
ambianta", un al doilea drum, la capatul caruia se întrezareste antropogeneza, modul vertical,
prin care "viata afirma tot mai mult fecunditatea formala, producând noi si tot mai înalte
niveluri de organizare sau tipuri constitutionale în raport cu ambiante tot mai largi si mai
complexe".
La Blaga, evolutia, desi cuprinde mai multe moduri morfologice, are foarte putine
moduri ontologice principial distincte. Astfel, existenta umana este privita din perspectiva
celor doua orizonturi fundamentale, orizontul lucrurilor nemijlocit date si orizontul
necunoscutului. Între aceste orizonturi, fiinta istorica sau omul deplin este orientat si se
realizeaza ca atare în orizontul misterului, în vederea revelarii acestuia. Acesta constituie cel
de-al doilea model în care se manifesta omul, cultural si istoric, primul fiind cel oferit de
"orizontul lumii date, în vederea conservarii sale".
Omul, fiinta istorica, existând pentru revelare, este deplin numai în acest orizont,
determinat fiind de câmpul stilistic si de categoriile stilistice (abisale) a caror amprenta o
gasim în toate operele sale, în cele de creatie culturala, ca si în cele de civilizatie. Stigmatele
stilului (sau ale stilurilor) cuprind, prin urmare, si faptele istorice. Categoriile stilistice
imprima orice fenomen cultural; acesta nu exista decât în virtutea unui stil, conditie sine qua
non, altfel el ramânând la nivelul biologicului sau al psihologicului. De aici, si definitia
istoricitatii, care este "existenta temporala (aparitie, durata, disparitie) a unui fenomen concret
de înfatisare stilistica". Blaga discuta si despre conditia istoricitatii.