INSECTELE DAUNATOARE GRAULUI

Dăunătorii pot deprecia cerealele şi produsele obţinute din

prelucrarea acestora, provocând pagube mari. Aceşti dăunători, în
general, sunt adaptaţi condiţiilor de viaţă din magazii, silozuri, unităţi de
producţie sau din câmp, pierzând facultatea de a zbura, şi nu se poate
dezvolta în afara contactului cu masa de cereale sau cu planta în lan.
Dăunătorilor le sunt proprii anumite zone de răspândire (areal),
consecinţă a unei evoluţii îndelungate şi complexe sub acţiunea factorilor
ecologici şi geoistotici.
Gradul daunelor produse de fiecare insectă nu este uniformă pe
întinderea întregului areal de răspândire a speciei respective. Se disting
trei zone: zona de maximă intensitate, zona daunelor probabile, zona
daunelor neînsemnate.
Studiul arealului de răspândire al fiecărui organism şi stabilirea arealului
are o importanţă deosebită în organizarea măsurilor de protecţie.
Cauzele care provoacă variaţii în numărul insectelor dăunătoare în
anumiţi ani, şi proporţia lor sun condiţionate de combinarea factorilor
ecologici. Dacă se întâlnesc condiţii optime de câţiva ani, specia începe
să se hrănească intens şi înmulţindu-se provoacă o invazie în masă.
Invazia poate fi provocată şi de şipsa de activitate gospodărească a
omului. Căldura şi umiditatea sunt considerate factori ecologici principali
care influenţează dezvoltarea dăunătorilor.
Insectele dăunătoare cerealelor se împart în trei grupe:
1) insecte cu aripi tari ( coleoptere, gândaci) dintre acestea cele mai
periculoase fiind gărgăriţele;
2) fluturii (lipidoptere);
3) acarienii.
Infestarea cerealelor cu insecte şi acarieni se poate prezenta sub
două forme:
- Forma vizibilă, în care dăunătorii aflaţi în orice stadiu de
dezvoltare se pot descoperi cu ochiul liber sau când cerealele przintă
semne vizibile de atac (înţepături, orificii, rosături, etc.);
- Forma ascunsă, în care dăunătorii aflaţi în orice stadiu de
dezvoltare sunt localizaţi în interiorul cerealelor, tratarea cu reactivi
speciali sau prin radiografie.
Pagubele produse de forma ascunsă de insecte sunt mai importante
decât cele produse de orice alte specii; cu toate acestea există un număr
redus de astfel de dăunători –gărgăriţele din genul Sitophilus, gândacul –
Rhizorpertha dominica, şi gândacul cu largă răspândire în zonele
tropicale – Prostephanus truncatus.
 Formele libere sunt mult mai numeroase şi frecvent întâlnite, pot fi
complet eliminate prin tratare cu insecticide.
Reprezentanţi
Gărgăriţa grâului-Calandra granaria L. syn:Sitophilus granarius
Este unul dintre cei mai răspândiţi dăunători ai cerealelor.
Adultul are corpul cu lungimea de 4-5mm, de culoare brun-închis, cu o
nuanţă de maro deschis spre capătul alitrelor.
Se dezvoltă în grâu dar şi în orz, secară, orez, şi, foarte rar în ovăz, porumb.
Gradul de infestare se clasifică astfel:
- infestare de categoria I – (1-5) gărgăriţe/kg cereale;
- infestarea de categoria a II-a (6-10) gărgăriţe/kg cereale;
- infestarea de categoria a III-a mai mult de 10 gărgăriţe/kg cereale:
În cursul vieţii o femelă depune 300 de ouă. În boabele mici gărgăriţa
depune un ou, iar în cele mari depune 2-3 ouă. Incubarea durează 6-10 zile.
Larvele formate ajung la maturitate în 20-40 zile. Din larvele mature după 7-
10 zile se formează nimfa, care se transformă în adult. Adultul rămâne 3-4
zile în bob, hrănindu-se cu endospermul, apoi îşi face orificiu prin
învelişurile bobului şi iese afară.
Este pretenţioasă la căldură şi umiditate, dă 2-3 generaţii pe an, iar în cazul
magaziilor cu temperaturi ridicate până la 5 generaţii pe an. Nu suportă
lumina ţi curenţii de aer, de aceea se adună în zonele cele mai călduroase din
siloz la cca. 1-1,5m de la suprafaţă.