COMUNA OZUN

AŞEZAREA GEOGRAFICĂ
Prin această mică ediŃie dorim să faceŃi cunoştinŃă cu împrejurimile geografice, cultura,
tradiŃiile şi obiceiurile populare, programele şi serviciile oferite de noi, cât şi cu
posibilităŃile de investiŃii economice în zonă.
Cea mai mare comună din judeŃul Covasna constituită din şapte sate (Ozun, Sântionlunca,
Lisnău, Bicfalău, Lunca Ozunului, Măgheruş, Lisnău-Vale) este situată în depresiunea
Braşovului, la hotarele sud-estice ale judeŃului Covasna, la 9 km distanŃă de Sfântu
Gheorghe, 27 km de Braşov şi 30 km de Covasna.
Satele care aparŃin comunei noastre sunt aşezări vechi; prima atestare documentară a
localităŃii Ozun, Sântion, Lisnău şi Bicfalău se datează din anul 1332.
Armonia unică şi specială, valorile religioase şi culturale, arta populară şi folclorul
satelor, combinate cu ambianŃa naturală, zonele ocrotite şi peisajul pitoresc oferă
vizitatorilor posibilităŃi variate şi bogate de a-şi petrece timpul.
Vă invităm să vizitaŃi satele comunei Ozun, să faceŃi cunoştinŃă cu arta culinară şi
ospitalitatea sătenilor, să faceŃi excursii pe jos sau cu bicicleta în zonele ocrotite din
apropiere, unde puteŃi savura şi cerceta frumuseŃile naturii, cu flora şi fauna bogată, să
simŃiŃi şi să vă bucuraŃi de aerul curat şi proaspăt, liniştea pădurilor şi sunetul pârâurilor.
Investitorii se vor bucura – pe lângă situaŃia strategică excelentă a comunei noastre – de
sprijinul infrastructural complet al consiliului local şi de resurse umane de calitate.
În acest scop vă dorim sănătate şi toate cele bune. VeniŃi cu noi într-o călătorie virtuală în
comuna Ozun!
Sperăm că v-am atras atenŃia asupra comunei Ozun, că ne veŃi vizita în curând şi ne
vedem ca musafiri, prieteni sau investitori.

Să ne vedem în Comuna Ozun!

dr. Ráduly István

Primarul Comunei Ozun

Ozun
Ozun este situat în partea sudică a Câmpului Frumos, la 9 km distanŃă de Sfântu
Gheorghe, pe malul drept al Râului Negru, la o altitudine de 515 m, de-alungul drumului
public E-574 (DN11). Ca centru comunal administrativ, îi aparŃin şase sate: Sântionlunca,
Lisnău, Bicfalău, Lunca Ozunului, Măgheruş, Lisnău-Vale. Conform recensământului din
anul 2002, comuna are o populaŃie de 4.575 locuitori, din care 2.565 de persoane locuiesc
în Ozun.
Prima atestare documentară a satului, sub numele de „Sacerdos de Wzom” se datează din
1332, iar în anul 1567 satul are deja 68 de gospodării. Numele de Ozun îşi are originea
din limba turcă veche şi înseamnă „lung”.

Istoria numelui Numărul de locuitori

1332 – Sacerdos de Wzom 1567 – 68 gospodării
1335 - Uzom 1786 – 114 gospodării, 603 locuitori
1567 - Wzon 1850 – 328 gospodării, 1.433 locuitori, dintre care 1.104
1642 - Úzon de etnie maghiară şi 288 de naŃionalitate română
1750 - Ozun 1873 – 357 gospodării, 1.611 locuitori
1760 - Ozon 1881 – 380 gospodării, 1.764 locuitori, dintre care 1.680
1850 - Ozuna cu limba maternă maghiară şi 272 de religie ortodoxă
1854 – Uzon (Ozun) 1910 – 426 gospodării, 1.785 locuitori, dintre care 1.698
cu limba maternă maghiară şi 257 români
1920 – 585 gospodării, 1.745 locuitori, dintre care 1.376
de etnie maghiară
1930 – 2.065 locuitori, dintre care 1.571 de etnie
maghiară, 1.823 cu limba maternă maghiară şi 344 de
naŃionalitate română
1944 – 538 gospodării, 2.2001 locuitori, dintre care 2.044
de etnie maghiară şi dor 155 români
1966 – 2.541 locuitori
1992 – 2.714 locuitori
2002 – 2.583 locuitori

În sat există mai multe monumente istorice. În centru putem vedea biserica reformată din
secolul XV. (foto nr.1), având planul de bază în formă de ouă; fosta cetate asediată de
către Géczy András, căpitanul lui Báthory Gábor, iar mai târziu, în anul 1612, ocupată de
către oştirea braşovenului Weiss Michael. În anul 1704 satul a fost nimicit într-un
incendiu, distrugând biserica şi cetatea. În 1706 soldaŃii din armata habsburgilor în lupta
împotriva lui Rákóczi au pus stăpânire pe cetatea din Ozun, iar curuŃii o asaltează.
Cutremurul din 1738 şi în special cel din 1802 a nimicit cetatea, iar turnul porŃii a fost
destrămat. În locul acestui turn, în perioada 1842-44, s-a construit turnul de clopot cu
cupola în formă de ceapă, existentă şi astăzi, în care se găsesc două clopote. PereŃii cetăŃii
a fost demolaŃi în anul 1901. În grădina bisericii putem vedea monumentul
milecentenarial (foto nr.2), al cărei placă comemorativă din bronz a fost proiectată de
artistul Petrovits István.
În partea opusă a centrului se află biserica romano-catolică, construită în anii 1909-1911
(foto nr.3). Motto-ul bisericii: ÎnălŃarea la Cer. În biserică se află placa comemorativă a
victimelor din al II-lea război mondial (1945). Începând cu anul 1943 Ozun are propria
parohie.
Tot în centru se află şcoala generală „Tatrangi Sándor”. Pe stâlpul funerar din lemn
sculptat se află inscripŃia, conform căreia această şcoală a funcŃionat ca instituŃie publică
de învăŃământ încă din anul 1648. Mormântul fondatorului şcolii, Tatrangi Sándor (1797-
1875) se află în cimitirul satului.
În faŃa primăriei (foto nr. 4) construită în anul 1896 se află obeliscul martirilor din al II-
lea război mondial (foto nr. 5), iar aproape de centru, lângă terenul de sport, putem vizita
hala modernă de sport construită în anul 2004 (foto nr.6). În sat există şi o biserică
ortodoxă construită în anul 1832 (foto nr.7), al cărei hram este Sfânta Maria.
În sat există mai multe conacuri şi curii construite în secolul XVIII. (castelul Béldi-Mikes,
conacul Újvárossy-Ágoston, conacul Temesváry etc.), care poartă semnele barocului
popular, ale stilului rococo şi empire. Conacul Pünkösti este deasemenea considerat
monument de artă (foto nr.8). Acoperişul său înalt, dublu este o variantă a mansardei
populare (s-a construit în jur de 1810). În această clădire funcŃionează astăzi biblioteca
„Erdélyi Lajos”. ConstrucŃia populară tradiŃională este reprezentată de mai multe clădiri
din lemn, cu acoperiş din şindrilă, ca de exemplu casa lui Bába Mózesné datată din prima
treime a secolului XIX. şi casa lui Páljános Adolf (fosta cazarma de husari), construită în
stil renascentist, la începutul secolului al XIX-lea. Un detaliu foarte frumos este prispa
boltită a casei (foto nr.9).
Comuna Ozun este locul de naştere al multor personalităŃi publice, dintre care îl amintim
pe poetul Béldi Mátyás (1707-1804), pe Erdélyi Lajos (1871-1932), preot reformat,
scriitor, lingvist, profesor universitar, pe D. Veres Jenı (1882-1968), preot reformat,
scriitor, editor şi traducător; familia Pünkösty, dintre care Pünkösty Gergely (1820-1912),
maior în revoluŃia din 1848-49. În memoria lui s-a ridicat un stâlp comemorativ din lemn
sculptat în centrul satului în 1999. Mai departe îl amintim pe Pünkösti Pál (1804-1868),
husar în revoluŃia din 1848-49, pe Pünkösti Ferenc (1835-1898), care a avut onoarea de
a-l primi personal în sat pe scriitorul Jókai Mór şi care a fost fotografiat personal de
istoricul Orbán Balázs, în timp ce făcea cercetări în zona Ozunului.
Aici s-a născut şi scriitorul contemporan Beke György şi meşterul popular Páljános Ilona
(foto nr.10).
PosibilităŃi de investiŃii: industria alimentară, industria textilă (în sat locuiesc mai mult de
100 persoane specializate în textile, foşti angajaŃi a croitoriei), agricultură, turism şi alte
servicii.

Fotografii:
6 – sala de sport
4 – primăria din Ozun
- casa Temesváry
- casa Újvárossy-Ágoston
- fotografie făcută în jurul anului 1930 de către Csiky András. Tema fotografiei: Ozun,
femei care spală în Râul Negru.
- castelul Béldi-Mikes
- bătrânul Temesváry János (1880-1947)

Sântionlunca

Sântionlunca este sat gemen, situat pe malul drept al Râului Negru, pe partea estică a
Câmpiei Frumos, vizavi de Lunca Reci , de-alungul drumului naŃional E-574 (foto nr. 1)
Satul Sântionlunca de astăzi a fost compus din unirea a două aşezări, şi anume Sântion şi
Lunca (1900). La recensământul populaŃiei din 2002, Sântionlunca a avut 797 de
locuitori.
Prima atestare documentară a satului Sântion se datează din anul 1332; satul şi-a primit
numele probabil de la Sfântul Ioan sau Sfântul Ivan (foto nr. 2).
Unirea celor două sate s-a decis în anul 1899. Majoritatea reprezentanŃilor din consiliul
local doreau denumirea de Sântion, o mică parte dintre consilieri ar fi vrut ca satul să se
numească Lunca. Pentru a decide denumirea finală a satului, ei au apelat la ministrul de
interne, însă acesta i-a cedat adunării generale excepŃională al comitatului Trei Scaune
această deciziea; adunarea generală însă – luând în consideraŃie istoria satului, numărul
populaŃiei respectiv faptul, că multe familii purtau pe vremea aceea numele satului, a
propus în final denumirea de Sântion. Acest eveniment a avut loc în data de 23 martie
1900. Locuitorii din Lunca însă n-au fost de acord cu această decizie şi au apelat la
autorităŃile supreme în scopul rediscutării cazului. Premierul, luând în consideraŃie
cererea locuitorilor din Lunca, a decis ca numele celor două sate unite să fie
Sântionlunca.
Satul a devenit cunoscut în special datorită primei soŃii al scriitorului Jókai Mór, actriŃa
dramatică, Laborfalvi Róza (născută Benke Judit, 1817 – 1886). Din şirul atracŃiilor
turistice din sat amintim biserica romano – catolică, monument istoric respectiv capela
Szentiványi cu turnul husar, în stil baroc. Biserica unitariană din Lunca s-a construit în
anul 1826 (foto nr. 3), în interiorul ei se află o placă comemorativă din 1939, în memoria
lui Berde Mózsa (1815-1899), fost lider şi personalitate a revoluŃiei din 1848-49. Biserica
ortodoxă „Sf. Nicolae” este construită în anul 1928, pe locul celei vechi de lemn.
Conacuri şi curii : Casa Szentiványi, conacul Apor Henter, casa Bucs – Gáll (proiectat de
Kós Károly), în faŃa căreia se află o poartă secuiască monumentală.
Industria tradiŃională de morărit funcŃionează şi în zilele noastre.
PersonalităŃi importante născute în sat: Szentiványi Márkos Dániel (1618-1680), profesor
universitar , episcop unitarian, Laborfalvi Berde Áron (1818-1892), profesor universitar,
primul rector al universităŃii din Cluj, membru al Comitetului ŞtiinŃific Maghiar,
Szentiványi Gábor (1888-1952), prefect al comitatului Trei Scaune, victimă al fostului
regim comunist.
PosibilităŃi de investiŃii: industria alimentară (industria de morărit), agricultură, turism
(turism rural) şi alte servicii. Pâinea de casă (foto nr.4) şi colacul secuiesc (kürtıskalács,
foto nr.5) din Sântion sunt foarte recunoscute. Aici trăieşte Fazakas Sándor, meşterul
popular al sculpturii în oase (foto nr.6).

Lisnău
Denumirea de Lisnău vine din limba slavă şi înseamnă „pădure”. În prima jumătate a
secolului XIV., Lisnău a fost o aşezare plătitoare de impozite; prima atestare
documentară a satului se datează din 1332.
Lisnău este situat într-una din văile MunŃilor Întorsurii, la marginea estică a Depresiunii
Trei Scaune, în valea Pârâului Lisnău. Satul are o populaŃie de 447 locuitori, conform
recensământului din 2002.
Dintre atracŃiile turistice ale satului amintim biserica reformată din centru, monument
istoric (foto nr.1), înconjurat de un gard din piatră, în formă de cerc, rămăşiŃe ale cetăŃii.
Turnul de clopot a fost construit în locul intrării acestei cetăŃi. Pe globul de pe turm – ca
şi în stema secuiască – se află Soarea şi Luna aurită. În turn putem vedea unul dintre cele
mai renumite clopote renascentiste din zonă, ornată cu frunze cu „nervuri din metal”,
considerat monument de artă. Acest clopot a fost executat de către meşterul braşovean
Lampen Henrik din 1693. Biserica încă mai poartă stilul gotic.
În Ńintirimul bisericii s-a descoperit groapa comună a victimelor epidemiei de ciumă din
anul 1719. În amintirea victimelor, locuitorii din Lisnău au ridicat un stâlp comemorativ
din lemn sculptat în 1992 (sculptat de fraŃii Haszmann din Cernat). În biserică putem
vedea şi placa milecentenariană. În parcul micuŃ din faŃa clădirii se află monumentul
istoric ale celor 50 victime din Lisnău din primul război mondial, înconjurat de zece tei
(foto nr.3). Tot aici a fost aşezat stâlpul funerar din lemn sculptat în memoria aniversării
de 150 ani de la revoluŃia din 1848-49 şi a luptei pentru independenŃă din comitatul Trei
Scaune.
În Lisnău mai există o biserică veche, fostă greco-catolică, construită în anul 1813, cu
hramul „SfinŃii Apostoli Petru şi Pavel” (foto nr.2) şi biserica ortodoxă „Adormirea
Maicii Domnului”, constrită în anul 1913. Unul dintre clopotele bisericii ortodoxe a fost
turnat în anul 1796.
În locul bisericii romano-catolice din sat s-a ridicat o capelă nouă în cinstea Sfintei
Fecioară în anul 1970. O altă valoare turistică din sat este casa lui Bedı Tivadar.
Persoane importante născute în sat: Kováts Pál (1630-1695), profesor, cronicar, L. Damó
Kálmán (1823-1863), poet, revoluŃionar, Dancsuly András (născut în 1921), scriitor,
profesor, Vargha Jenı (născut în 1924) chimist, profesor, Kese György (1906-1977),
medic, scriitor de specialitate.

PosibilităŃi de investiŃii: industria lemnului, diferite meşteşuguri (de ex. olăritul, căci în
zonă se găseşte lut galben de calitate foarte bună), agricultură (în special creşterea
animalelor), turism rural.

Bicfalău
Satul este situat într-o ambianŃă pitorească la poalele MunŃilor Întorsurii (foto nr.1),
înconjurat de pădure de fag. Prima atestare documentară despre aşezare se datează din
1332. Satul are a populaŃie de 379 locuitori conform recensământului din 2002.
Lângă drumul principal DJ-103 se află şcoala construită de statul maghiar, fiind una
dintre cele 400 de şcoli populare construite în anul 1896. Pe faŃada ei se află placa
comemorativă veche, pe care putem citi: „Cu ocazia existenŃei Ungariei de un mileniu”.
Din vechea biserică reformată fortificată mai există doar turnul oval medieval şi ruinele
fortăreŃei cu crenel din secolul XVI-XVII (foto nr. 3). Turnul de clopot a fost iniŃial
fortificat. Cu creneii înguşti acest turn este şi astăzi unic în judeŃ. Cupola originală a
turnului, numită şi cupola cu lanternă a fost schimbată în cupolă în formă de piramidă în
anul 1937, conform proiectului efectuat de Debreczeni László. În locul bisericii gotice
mici s-a construit una nouă în anul 1863. Clopotul unic al bisericii, turnat de meşterul
braşovean Johannes Neidel în anul 1640, se mai aude şi astăzi. Ceea ce îl face pe clopot
şi mai valoros, este faptul, că pe clopot s-a sculptat un text în formă circulară în limbile
latină şi maghiară. Cimitirul străvechi din faŃa bisericii s-a renovat în anul 2002, pietrele
funerare străvechi au fost curăŃate şi restabilite. Biserica ortodoxă „SfinŃii Apostoli Petru
şi Pavel”, a fost construită în anul 1936, pe locul celei vechi de lemn, adusă din Mărcuş,
în anul 1882.
Dintre conacurile cu arhitectură frumoasă amintim casa Simon de pe strada Mare,
construită în anul 1793, având o prispă din piatră, cu arcade şi coloane. Tot în această
stradă se află casa Jantsó, iar în strada Bisericii putem vedea casa lui Zsigmond Ödön
(foto nr.4). Această casă are o prispă asimetrică, boltită, arcuită, ornată în stil baroc. Alte
conacuri şi case importante: conacul lui Páll Gergely, pe strada Mare, construit în anul
1830, având prispă cu arcadă şi bulumacul porŃii din piatră, ornat cu elemente baroce;
conacul Molnár de pe dig, datat din anul 1822, cu prispă populară, coloane joase cu
arcade, fiind unic în Bicfalău. Alte conacuri considerate monumente de artă sunt: casa
Bıjthe – Cseke din anul 1860, casa lui Harkó Lajos, conacul lui Vén – Ábrahám, casa
Zátyi, casa lui Páll Gergely etc.
Turiştii pot vizita cetatea Csiga, situată în mijlocul pădurii Bicfalău, despre care bătrânii
încă mai povestesc lucruri stranii: „În cetate era o fântână fără fund, deasupra căreia
atârna o găleată din aur”. Din cetate în pivniŃă ducea o scară în spirală. Probabil de aici îşi
are originea denumirea cetăŃii. „Cetatea le-a aparŃinut uriaşilor. Ei au construit cetatea,
acolo îşi ascundeau comorile. MulŃi au făcut săpături ca să găsească aceste comori”-
povestesc bătrânii. Istoria cetăŃii Csiga este asociată adeseori cu piatra Décse, aflată pe
păşunea numită Pójás.
Pădurea din Bicfalău este foarte bogată în ciuperci şi este deasemenea este un teritoriu de
vânătoare excelentă.
Din rândul personalităŃilor importante născute la Bicfalău numim pictorul şi gravatorul pe
aramă Koréh Zsigmond (1761-1793) şi discipolul lui, Bikfalvi Falka Samuel (1766-1825),
tipograf şi gravator în aramă, născut însă la Făgăraşi. Aici s-a născut şi lingvistul şi
scriitorul de manuale şcolare, Simon Gábor (1857-1907).
Datorită posibilităŃilor de turism din zonă, turismul rural capătă importanŃă din ce în ce
mai mare. În ultimul timp s-au construit multe pensiuni, case de vacanŃă, reconstruite din
conacuri vechi (Öregdiófa) sau construcŃii noi (Mókus, Téglás). În clădirea fostei primării
turiştii pot vizita colecŃia etnografică permanentă a AsociaŃiei Culturale Bikkmakk.
PosibilităŃi de investiŃii: meşteşuguri, artă populară şi turism, turism rural.
Măgheruş

Măgheruş este un sat străvechi secuiesc. Numele lui provine probabil de la teritoriile cu
alune din zonă. Satul a apărut în 1512 cu numele de Monyijoros, în anul 1567 cu numele
de Mogyoros iar în 1678 cu numele de Magyarós (Măgheruş). Începând cu anul 1834
satul se numeşte oficial Sepsimagyarós (Măgheruş).
Măgheruş este situat la marginea sudică a Depresiunii Trei Scaune, la ramura nordică a
MunŃilor Întorsurii, sub Cseretetı, la o altitudine de 574 m (foto nr.1). ÎnălŃimi: creştetul
Bérc (567 m), creştetul Lármafa (783 m), câmpul Stânii (Esztenamezı, 718 m).
Conform tradiŃiei orale „în apropierea satului se află Kuruchalom (colina curuŃilor), unde
se odihnesc liderii curuŃilor”. Amintirea celor care au luptat pentru libertate este păstrată
de mormântul în masă, numit Kuruchalom (colina curuŃilor).
PopulaŃia satului: în anul 1567 satul apare cu 9 gospodării. În 1602 sunt 11 gospodării
(din care 5 răzeşi, 5 mic boieri şi un soldat domnesc; nume de familii frecvente în sat:
Kese, Magyarósi, Zelke, Szıcs, Magyari, Kóré, Tartosi, Jósa), în 1614 satul a avut 31
gospodării, (din care 24 persoane libere, 5 iobagi, 2 jeleri), în 1703 numărul gospodăriilor
a fost 27 (dintre care 1 nobil, 9 cu cal şi infanterişti, 7 iobagi, 10 jeleri; în vremea aceea
proprietarii de pământ erau contele Mikes şi Henter Mihály). Numărul locuitorilor din
1786 a fost 107 persoane (18 gospodării), în 1829 în sat erau 350 grăniceri. În 1802, pe
lângă cei 18 grăniceri, s-au notat 12 familii civile, aparŃinând administraŃiei locale.
Numărul locuitorilor din sat în 1850 a fost 561 (125 gospodării), în 1869 satul avea 612
locuitori (dintre care 463 aparŃineau bisericii reformate), 443 locuitori avea satul în 1880,
428 locuitori în 1910, 412 în 1930, 422 în 1941, 339 în 1956, iar în anul 1966 satul avea
doar 328 locuitori. La recensământul din 2002 satul a avut 111 locuitori.
Biserica reformată din sat (foto nr.2) a fost construită în anul 1752; geamurile ei
hexagonale, în cercevea din plumb au rămas intacte. Pe balustrada de pe galeria orgăi se
văd ornamente de flori. Turnul de clopot şi-a păstrat caracteristicile arhitecturale ale
epocii.
În faŃa bisericii se află un stâlp funerar din lemn sculptat, ridicat în anul 2001 în amintirea
jurnalistului Kóréh Ferenc (1910-1996), editorul ziarului Székely Nép din Sfântu
Gheorghe, colaborator la radioul Vocea Americii. Casa de cultură din sat poartă
deasemenea numele lui (foto nr.3). În anul 1857, comunitatea românească din Măgheruş
era formată din 124 de credincioşi ortodocşi, au construit biserica cu hramul
„Adormirea Maicii Domnului”.
PersonalităŃi importante: Sepsimagyarósi Bartha László, călător geografic din sec. XVIII,
scriitor; Teleki Sándor (1894-1952), preot reformat, scriitor religios; Fodor János (1899-
1969) şi Fodor Sándor (1902-1954) personalităŃi publice; Fodor Sándor, autorul
monografiei satului; Telch-Dancs Rózsa editor (Toronto).

PosibilităŃi de investiŃii: agricultură (în special creşterea animalelor), meşteşuguri, artă

populară, turism, turism rural.
Lunca Ozunului

Lunca Ozunului este situat pe malul Râului Negru, locuitorii fiind de etnie română. La
recensământul din 2002 satul a avut 189 locuitori. În secolul XVII. contele Mikes din
Ozun au colonozat jeleri români în zonă, la început pentru perioada cositului, apoi
definitiv pentru lucrări agricole. Astfel s-a format satul. Biserica ortodoxă din sat a fost
construită în anul 1990 - 1997, având hramul Sfântu Vasile cel Mare. Pictura a fos
executată de pr. Prof. Sorin Apan, din Braşov.

Lisnău-Vale

Satul s-a format de-alungul Pârâului Lisnău. Lisnău are o populaŃie de 87 locuitori,
conform recensământului din 2002. La hotarul satului, în fosta grădină Temesváry, este
un izvor cu gust dulce, sulfuros. Acest izvor era frecventat de bolnavi cu reumatism, iar
apa încălzită a izvorului era folosită pentru hidrocure.
Aşezarea micuŃă are o casă de cultură şi o şcoală generală. Curtea şcolii este locul de
desfăşurare a multor evenimente de vară (foto nr.1).
În apropierea satului Lisnău, în partea nordică a creştetului Borzos sau Küszürüs (919 m)
se află Cetatea turcă (Törökvár). Se spune că această cetate era legată de cetatea Csigavár
din Bicfalău printr-un tunel. Cetatea Barabás se afla pe creştetul Borzos. Există multe
legende despre ambele cetăŃi.
Calea turistică, semnalizată cu triunghi albastru, ne duce de la Lisnău-Vale spre creasta
MunŃilor Întorsurii, şi anume spre cel mai înalt punct din zonă, pe creştetul Szeredı (1029
m), care este paradisul ghioceilor primăvara (foto nr.2).
 PANZIÓK PENSIUNI
JELMAGYARÁZAT / LEGENDA

Szobák / ágyak száma - nr. camerelor / paturilor Grillezés, bográcsozás - Grătar

Zárt udvar - Curte închisă Mőholdas TV mősor - TV satelit

Ellátás igényelhetı - Servirea mesei la solicitare Fızési lehetıség - Acces la bucătărie

1 – 5
a szálláshely komfortfokozata
Mezıgazdasági tevékenységek - ActivităŃi agricole clasificarea pensiunii

1. PENSIUNE „ÖREGDIÓFA” PANZIÓ

Cím / Adresa / Adress:
Pensiunea Öregdiófa
BICFALĂU nr.209
Jud. Covasna
Tel.: 0267-326342
e-mail: diofa17@freemail.hu
Kapcsolat / Contact / Kontakt
Horváth Zita – Tel. 0745-138611

2
; 4/15 ; ; ; ;
;

2. PENSIUNE „MÓKUS” PANZIÓ

Cím / Adresa / Adress:
Pensiunea VeveriŃa
BICFALĂU nr.106
Jud. Covasna
Tel.: 0267-313682 Mobil: 0743-026636
e-mail: radulyistvan@yahoo.com
Kapcsolat / Contact / Kontakt
Ráduly Helén – Tel. 0745-599474

2
; 6/14 ; ; ; ;
;

;
3. PENSIUNE „TÉGLÁS” PANZIÓ
Cím / Adresa / Adress:
Pensiunea Teglas
BICFALĂU nr.255
Jud. Covasna, cod. 527131
Tel.: 0788-150607
e-mail: robert@teglaspanzio.ro
www.teglaspanzio.ro
Kapcsolat / Contact / Kontakt
Szabó Róbert - 0740-006500

3
; 15/32 ; ; ; ;
;