UNITATI MOBILE DE MEMORARE

Luca Alexandru………………………….Clasa XII-I

Prof. Spiridon Liliana

 Tema proiect

Cuprins

Argument.....................................................................................................4
1. Memoria flash..........................................................................................6
1.1 Generalităţi........................................................................................6
1.2 Istorie.................................................................................................6
1.3 Istoria creării standardului.................................................................7
1.4 Vedere de ansamblu..........................................................................8
1.5 Clasificarea memoriilor de tip Flash.................................................8
1.5.1 Compact Flash............................................................................9
1.5.2 Smart Media...............................................................................9
1.5.3 Multi Media Card.....................................................................10
1.5.4 Memory Stick...........................................................................10
1.5.5 Ata Pc Card (PCMCIA)...........................................................11
1.6 Memoria Flash.................................................................................11
1.7 Cum funcţionează memoria flash....................................................12
1.7.1 Programarea..............................................................................13
1.7.2 Citirea.......................................................................................14
1.7.3 Ştergerea...................................................................................14
1.7.4 Caracteristici generale .............................................................15
2. Unitate flash prin USB..........................................................................16
2.1 Scurt istoric......................................................................................17
 2.2 Componente.....................................................................................18
2.2.1 Părţile componente a unei unităţi flash tipice:.........................18
2.2.2 Componente esenţiale...............................................................22
2.2.3 Componente adiţionale.............................................................23
2.3 Comparaţie între dispozitivele de memorie flash............................23
2. Unităţile ZIP..........................................................................................26
3. Floppy discurile.....................................................................................26
3.1 Tipuri de unitati de discheta :..........................................................26
3.2 Formatul..........................................................................................27
3.3 Unitatile de discheta........................................................................28
3.4 Proiectarea mecanica.......................................................................29
3.5 Controlul vitezei..............................................................................30
3.6 Controlul capetelor..........................................................................30
3.7 Indexarea capetelor..........................................................................31
3.8 Consideratii privind densitatea foarte mare.....................................32
3.9 Circuite electronice de control........................................................32
3.10 Functionarea..................................................................................33
3.11 Hardware.......................................................................................36
3.12 Comprimarea discurilor.................................................................37

Enunţul temei:

Realizaţi un proiect cu tema „Unităţi mobile de memorare”,

care să respecte urmatoarele conţinuturi:

 Memoriile flash pe USB

2
  Unităţile ZIP

 Floppy discurile

Mapa proiectului va conţine:

• Dosar cu şină ce va conţine proiectul în format A4;

• Prezentare Power Point;

• Suport electronic – CD, ce va conţine proiectul, prezentera

Power Point, referatul de apreciere.

3
Argument
Atenţia persoanelor contemporane este tot mai des atrasă de ceea
ce numim tehnologie de ultimă oră. Memoria flash este o tehnologie
considerată revoluţionară la apariţia să având ca noutate câteva
proprietăţi care clasau acest tip de memorie printer cele mai căutate.
Proprietăţile erau legate de viteza cu care stoca informaţiile, spaţiul
disponibil stocării de informaţii şi uşurinţa cu care se lucrează cu acest
tip de memorie.

Memoria flash este încorporată sau folosită în diferite

dispozitive. Cel mai utilizat dispozitiv este Memory Stick-ul sau USB
Flash, deoarece sunt folosite pentru stocarea de date pe şi de pe
calculator, acesta fiind mai nou întâlnit oriunde şi oricând.

Memoria flash este o formă de memorie non-volatilă pentru

calculator care poate sã fie ştearsă electric şi reprogramată. Este o
tehnologie care este în primul rând folositã în cardurile de memorie.

Memoria flash a fost inventată de Dr. Fujio Masuoka în timp ce

lucra pentru Toshiba în 1984.Conform celor spuse de Toshiba, numele
de flash a fost sugerat de colegul domnului Masuoka, domnul Shoji
Arizumi, deoarece procesul de ştergere a conţinutului memoriei i-a
amintit de licărirea unui aparat de fotografiat.

Discheta era până la apariţia memoriei flash principalul mediu

pentru schimburile de informatii şi cel mai popular sistem pentru
salvarile de siguranta.Cu exceptia catorva tipuri de calculatoare

4
portabile , toate PC sunt livrate cu cel putin o unitate de discheta ca
echipament standard.Desi unitatile de discheta sunt disponibile în
diferite dimensiuni şi capacitati (discurile masoara de la 2,5 la 8 inci în
diametru şi pot stoca de la 160 Kb până la 120 de Mb), toate
funcţionează după aceleaşi principii.

5
1. Memoria flash
Complexitatea operaţiilor efectuate de un calculator, ca şi viteza sa
de calcul, depind – în principal – de capacitatea, viteza şi organizarea
memoriei sale; de fapt istoric vorbind, evoluţia calculatoarelor
electronice, prin cele patru generaţii, a fost determinată în mare
măsură de creşterea capacităţii şi vitezei memoriei lor.

1.1 Generalităţi
Memoria flash este o formă de memorie non-volatilă pentru
calculator care poate sã fie ştearsă electric şi reprogramată. Este o
tehnologie care este în primul rând folositã în cardurile de memorie.
Spre deosebire de EEPROM(Electronically Erasable
Programmable Read-Only Memory), memoria flash este ştearsă şi
programată în blocuri compuse din locaţii multiple (în memoria flash
timpurie întreg cipul trebuia sã fie şters dintr-o dată).Memoria flash
costă mai puţin decât EEPROM în consecinţă a devenit tehnologia
dominantă oriunde este nevoie de o cantitate semnificativă, de o
categorie solidă de depozitare non-volatilă.

1.2 Istorie
Memoria flash (ambele tipuri NOR şi NAND) a fost inventată de
Dr. Fujio Masuoka în timp ce lucra pentru Toshiba în 1984.Conform
celor spuse de Toshiba, numele de flash a fost sugerat de colegul
domnului Masuoka, domnul Shoji Arizumi, deoarece procesul de
ştergere a conţinutului memoriei i-a amintit de licărirea unui aparat de
fotografiat.
Domnul Masuoka a înfăţişat invenţia la IEEE(Institute of
Electrical and Electronics Engineers)1984 International Electron
Devices Meeting (IEDM) ţinut în San Jose, California. Intel a văzut

6
masivul potenţial al invenţiei şi a introdus primul cip flash comercial
de tip NOR în 1988.
NOR – based flash are timpi de ştergere şi scriere lungi, dar are
o interfaţă a adreselor de date întreagă (memorie) care permite acces
aleatoriu la orice locatie. Aceasta îl face potrivit pentru depozitarea
unui program cod care trebuie să fie rareori actualizat, cum ar fi
BIOS-ul calculatorului .Rezistenţa sa este de la 10 000 la 1 000 000 de
cicluri de ştergere. NOR – based flash a fost temeiul pentru timpuriul
flash-based ce poate fi îndepărtat; Compact Flash a fost bazat pe
NOR deşi cardurile mai tîrzii au fost mutate la mai puţin costisitorul
NAND flash.
A urmat NAND flash, pe care Toshiba l-a anunţat la ISSCC
(International Solid-State Circuits Conference) în 1989. Are timpi de
ştergere şi scriere mai rapizi, densitate înalta, şi un preţ scăzut per
cifră binară decat NOR flash, şi de 10 ori mai multă rezistenţă.
Oricum interfaţa sa I/O permite numai acces secvenţial la date.
Aceasta îl face potrivit pentru dispozitivele de depozitare în masă cum
sunt cardurile PC şi diverse carduri de memorie, şi întrucâtva mai
puţin folositoare pentru memoria calculatorului.

1.3 Istoria creării standardului

La apariţia memoriei flash, producătorii de dispozitive

electronice au primit posibilitatea, fără mari probleme şi cheltuieli, să-
şi doteze produsele cu noile tipuri de medii de stocare. Avantajele erau
evidente – consumul energetic redus, siguranţa înaltă (din cauza lipsei
pieselor mobile) şi rezistenţa la mediul înconjurător şi sarcini. Însă,
principala problemă era dimensiunea acestora. În piaţă se intensifica
cererea pentru dispozitive cât mai mici, dimensiunea cărora nu
permitea utilizarea memoriei flash voluminoase, executat conform
standardului ATA-Flash. A apărut ideea de a crea un nou format de
memorii flash, care va avea dimensiuni reduse şi în acelaşi timp,

7
compatibil cu sloturile PCMCIA existente, fapt care în principiu
însemna compatibilitatea cu comenzile ATA/ATAPI.

1.4 Vedere de ansamblu

Memoria flash este non-volatilă ceea ce înseamnă că nu are
nevoie de energie pentru a menţine informaţia stocată în cip.În plus
memoria flash ofera un timp de acces pentru citirea datelor foarte
rapid şi o mai bună rezistenţă la şocurile cinetice decât hard disk-urile.
Aceste trăsături explică popularitatea memoriei flash pentru aplicaţii
ca de exemplu stocarea pe dispozitive baterie-putere. O alta ispită a
memoriei flash este faptul că este aproape indistructibilă de un mediu
fizic obişnuit fiind în stare să reziste la presiuni intense şi la apă fiartă.

1.5 Clasificarea memoriilor de tip Flash

Memoria flash este folosită de mai mulţi ani ca mediu de stocare
principal sau auxiliar pentru calculatoarele notebook. Totuşi, apariţia
unor dispozitive precum aparatele foto digitale şi dispozitivile de
redare MP3 au transformat această tehnologie dintr-un produs de nişă
într-un accesoriu necesar.
În prezent sunt folosite mai
multe tipuri de dispozitive pentru
memorie flash şi este important să

8
ştiţi de care dintre acestea aveti nevoie. Printre cele mai importante
tipuri de memorie flash se numără:

1.5.1 Compact Flash

Memoria CompactFlash a fost dezvoltată de SanDisk
Corporation în 1994 şi foloseşte arhitectura ATA pentru a emula o
unitate de disc. Ca urmare, un dispozitiv CompactFlash ataşat la
calculatorul dumneavoastra are asociată o literă de unitate, la fel ca şi
celelalte unităţi de disc.
Dimensiunea originală a acestui dispozitiv a fost Type I (3.3 mm
grosime), dar există şi o versiune mai nouă, Type II (5 mm grosime),
pentru dispozitivele de capacitate mai mare. Ambele tipuri de cartele
CompactFlash au lăţimea de 1.433 inci şi lungimea de 1.685 inci şi
există adaptoare care permit introducerea acestor memorii în sloturile
PC Card ale calculatoarelor notebook. Dezvoltarea acestui standard
este coordonată de CompactFlash Association.

1.5.2 Smart Media

SmartMedia(numită iniţial
SSFDC, prescurtare de la Solid
State Floppy Disk Card – cartelă
de dischetă semiconductoare) este
cea mai simplă dintre dispozitivele
de memorie flash. Cartelele
SmartMedia conţin numai
memorie flash, fără nici un circuit de control. Această simplitate
înseamna că pentru asigurarea compatibilităţii între diferitele generaţii
de cartele SmartMedia este necesară modernizarea dispozitivelor care
folosesc memoria SmartMedia. Dezvoltarea acestui standard este
coordonată de SSFDF.

9
1.5.3 Multi Media Card
MultiMediaCard (MMC) este
cel mai nou şi mai mic dispozitiv de
stocare cu memorie flash conceput
pentru aparatele foto digitale şi o
mare varietate de alte dispozitive,
inclusiv telefoane inteligente, playere
MP3 şi camere video digitale.
Memoria MMC a fost dezvoltată în
comun de SanDisk şi Infineon
Technologies AG (anterior Siemens
AG) în noiembrie 1997. Cartelele MMC folosesc o interfaţă serială
simplă, cu 7 pini, pentru conecatrea dispozitivelor şi conţine o
memorie flash cu tensiune scăzută. A fost propusă pentru dezvoltarea
unei versiuni sigure, SecureMultiMediaCard , pentru stocarea în
memorie flash a muzicii digitale protejată prin copyright. În 1998 a
fost fondata MMC Association, pentru susţinerea standardului MMC
şi sprijinirea dezvoltării unor noi produse.

1.5.4 Memory Stick

Compania Sony, care produce atat
calculatoare notebook, cât şi o mare
varietate de aparate foto digitale şi camere
video, are o versiune proprie, brevetată, de
memorie flash, numită Sony Memory
Stick. Aceste dispozitive au un comutator
unic de protectie la ştergere, care împiedică
ştergerea accidentală a fotografiilor. Sony a acordat licenţa tehnologiei
Memory Stick şi altor companii, cum ar fi Leaxer Media.

10
1.5.5 Ata Pc Card (PCMCIA)
Deşi tipodimensiunea PC Card
(PCMCIA) este acum folosită pentru orice, de
la adaptoare pentru jocuri la modemuri şi de
la interfeţe SCSI la adaptoare de reţea, iniţial
a fost utilizată pentru memoriile de calculator,
aşa cum arată şi vechiul acronym,
PCMCIA(Personal Computer Memory Card
International Association).
Spre deosebire de modulele RAM
obişnuite, memoria Pc Card se comporta ca o
unitate de disc, folosind standardul PCMCIA ATA(at Attachament).
Cartelele PC Card pot avea trei grosimi, dar toate au lungimea de 3,3
inci şi lăţimea de 2,13 inci.

1.6 Memoria Flash

Memoriile Flash permit atât citirea cât şi înscrierea informaţiei
în timpul funcţionării normale; sunt memorii cu densitate mare,
nevolatile, folosite în cele mai diverse aplicaţii de la aparatele de
fotografiat digitale la înlocuirea de hard-diskuri.
Performanţa memoriei flash depinde de trei parametri: tipul
chip-urilor de memorie flash utilizate, tehnologiile lor de producţie şi
capacitatea acestora.
În cardurile de memorie se aplică doua tipuri de chip-uri:
MultiLevel Cell (MLC, celule multinivel) şi SingleLevel Cell (SLC,
celule pe un singur nivel). Datorită tehnologiei de păstrare a datelor,
primul tip permite asigurarea unei capacităţi mai mari a chip-ului, la
dimensiuni mai mici într-o celulă a memoriei. Însă o astfel de
tehnologie nu permite atingerea unor performanţe bune. Utilizarea
celulelor de memorie single level, care stochează doar o singură

11
 valoare, asigură o viteză şi o
siguranţă sporite, însă micşorează
capacitatea maximă a chip-ului.
Există doua tipuri de matriţe
ale memoriei flash: NOR şi
NAND. NOR-flash este construită
pe baza a doua elemente logice de
bază, NOT (nu) şi OR(sau), şi este
o dezvoltare relativ recentă a
acesteia. Memoria flash, produsă
sub această tehnologie este capabilă să asigure aceesul randomizat
către o celulă de memorie, fără a citi succesiv toata pagina de
memorie. Ca rezultat, viteza de acces spre informaţiile "distribuite"
creşte, ceea ce face din NOR o alegere bună pentru PDA, playere
multimedia etc. Acest tip de memorie este mai scump, însă
perfecţionarea tehnologiilor vor ieftini acest tip de memorie flash.
NAND-flash se deosebeşte de NOR la termenii logici utilizaţi –
NOT(nu) şi AND(si) - dar şi prin citirea şi scrierea succesivă foarte
rapidă a paginii de memorie. Această particularitate face din acest tip
o alegere bună pentru fotografiere şi înregistrare video, unde este
necesară o viteză mare de transfer al datelor de la procesor la suportul
informaţional.

1.7 Cum funcţionează memoria flash

Revenind la celula de memorare a unui bit, dintr-o memorie
flash, constă într-un singur tranzistor MOS cu grilă flotantă. Stocarea
propriu-zisă este realizată prin prezenţa sau absenţa sarcinilor în grila
flotantă. O sarcină relativ ridicată acumulată în grila flotantă este
echivalentă cu 0 logic, iar o sarcină redusă sau absentă, cu 1 logic.

12
 0 Logic 1 Logic

1.7.1 Programarea
În stare neprogramată, toate celulele memorie sunt 1 logic
(sarcini reduse sau nule grila flotanta). Dacă în procesul de
programare se doreşte memorarea unui 0 logic,grila de control se
aduce la un potenţial pozitiv +Vprog. ,prin aceasta fiind atraşi
electroni spre grila flotanta, ea încărcându-se negativ. O dată
programată, sarcina grilei flotante se menţine un timp îndelungat
(minim 10 ani). În cazul în care se doreşte stocarea unui 1 logic, în
timpul programării, celula respecrivă este nemodificată.

13
1.7.2 Citirea
Pe durata operaţiei de citire, la grila de control se aplică o
tensiune pozitivă +Vread. Cantitatea de sarcină stocată în grila flotantă
va determina în acest caz, dacă sub acţiunea acestei tensiuni,
tranzistorul MOS va conduce sau nu: dacă se memorează un zero,
datorită numărului mare de electroni de pe grila flotantă, tranzistorul
ramâne blocat. În contrast, dacă grila flotantă conţine puţini electroni,
sub influenţa tensiunii +V read tranzistorul Mos va conduce.

1.7.3 Ştergerea
Operaţiunea de ştergere se rezumă la înlăturarea electronilor din
grila flotantă – aducând grila de control la potenţialul masei şi sursa la
o tensiune pozitivă (+V erase), electronii vor fi atraşi spre sursă şi prin
aceasta, grila flotantă nu va mai conţine sarcini negative sau numărul
acestora va fi foarte redus. O memorie Flash este întotdeauna ştearsă
înainte de a fi programată. La memoriile Flash moderne ştergerea se
realizează pe blocuri sau paginat, dar important este că un singur octet
din cadrul unui bloc nu poate fi şters (programat) decât după ce este

14
şters împreună cu întregul bloc din care face parte. Memoriile Flash
oferă suplimentar posibilitatea ştergerii globale rapide (bulk erase).

1.7.4

Caracteristici generale
Timp de acces 45 – 150 ns
Numărul de ştergeri şi reprogramări este de 10 4 – 10 5
Durata de menţinere a informaţiei memorate este de minim 10 ani
Sunt cele mai ieftine memorii nonvolatile
Se pot rescrie în timpul funcţionării.

Capacitatea chip-urilor nu
influenţează decisiv performanţa,
însă e totuşi important: cu cât
chipul este mai încăpător şi
modern, cu atât mai mare este
viteza de citire şi scriere succesivă.
În general acest fapt se datorează
miniaturizării proceselor
tehnologice, utilizate la fabricarea
cardurilor.

15
 Un loc important în performanţele cardului o are şi controller-ul.
Însă aici totul ramâne la "preferinţele" producătorului.

2. Unitate flash prin USB

Unitaţile flash USB sunt de tip NAND- dispozitive de stocare a
datelor în memorie flash cu interfaţă USB (universal serial bus)
integrată. Ele sunt de obicei mici, cu greutate specifică mică, pot fi
şterse şi rescrise. Capacitatea este limitată numai de densităţile curente
ale memoriilor flash, deşi costul pe megabyte ar putea să crească rapid
la capacităţi mari datorită componentelor scumpe.
Unitatile flash USB ofera potenţiale avantaje peste alte
dispozitive de stocare, în special peste floppy disk. Ele sunt mai
compacte, în general mai rapide, reţin mai multe informatii, şi sunt
mai de încredere decât dischetele floppy. Aceste tipuri de unităţi
folosesc standardul de capacitate a memoriei USB, suportat nativ de
sistemele de operare moderne cum sunt LINUX, MAC OS X, UNIX
şi WINDOWS.
O unitate flash se compune dintr-o placuţă mică de circuit
imprimată, ambalată în plastic sau metal dupa caz, făcând ca unitatea
să fie destul de viguroasă ca să poată fi dusă de colo-colo, într-un
buzunar, ca o cheie. Doar conectorul USB iasă înafară din această
protecţie şi este de obicei acoperit de un capac demontabil.
Majoritatea unitaţilor flash folosesc tipul de conectare USB
permiţându-le să fie conectate direct la un port pe un calculator
personal.
Pentru a accesa informaţiile stocate într-o unitate flash, aceasta
trebuie să fie conectată la un calculator,sau prin conectarea într-o
secţie gazdă USB construită în calculator, sau într-un hub USB.
Unităţile flash sunt active numai când sunt introduse într-o conexiune
USB şi îşi ia toată energia electrică necesară de la rezerva furnizată de
16
acea conexiune. Oricum unele unităţi flash , mai ales cele de viteză
mare, care utilizează USB-ul 2.0 standard, ar putea necesita mai
multă putere decat cantitatea limită furnizată de un bus-powered USB
hub, ca şi cele construite în unele tastaturi sau monitoare. Aceste
unităţi nu vor lucra numai dacă sunt conectate direct la o gazdă
conducatoare sau la un hub self-powered.

2.1 Scurt istoric

Mai multe companii pretind a fi primele care au inventat unitatea
USB FLASH în 1998-2000. Diferite companii susţin că au fost
primele care s-au gândit la un astfel de dispozitiv, care au notat o
descriere despre unitatea USB flash, au construit-o, au brevetat-o, sau
chiar au fost primii care au vândut-o.
Trek a fost prima companie care a vândut unitatea USB flash
(ThumbDrive) în timpuriul an 2000. Oricum, autorizaţia lor nu descrie
într-adevar unitatea USB flash, ci o foarte larga familie de dispozitive
de stocare, dintre care USB FLASH DRIVE este unul. M-Systems
lucrau la dezvoltarea unei unităţi USB flash înca din 1998.
Până la urmă compania Trek a dat în judecată 4 companii pentru
încălcarea autorizaţiei sale. Acestea au pretins anularea autorizaţiei
companiei Trek sub pretext că aceasta era invalidă. Acum totul a
ramas în ceaţă.

17
2.2 Componente
Un capăt al dispozitivului este un conector prevăzut cu un singur
conector de tip tată Type-a USB. Înauntrul cutiei de plastic este o mică
plăcuţă de circuit imprimată. Montată pe această plăcuţă sunt nişte
simple scheme electrice de circuit şi un mic număr de circuite
integrate montate pe suprafaţă. De obicei una dintre aceste circuite
integrate furnizează o interfaţă la portul USB, alta conduce la memoria
inclusă pe placă, şi alta este memoria flash.

2.2.1 Părţile componente a unei unităţi flash

tipice:
a. Conectorul USB – 1
b. Controllerul USB de stocare în masă – 2
c. Pini de test – 3
d. Cipul de memorie flash – 4
e. Crystal Oscilator(cuarţ) – 5
f. LED – 6
g. Comutator Write-protect („scriere-protectie”) – 7
h. Spaţiu pentru cel de-al doilea cip de memorie flash – 8

18
19
20
21
2.2.2 Componente esenţiale
Există de obicei patru părţi ale unităţilor flash:
• Conectorul de tip tată Type-a USB care furnizează o interfaţă
calculatorului principal.
• Controllerul USB de depozitare a informaţiei pune în aplicare
controllerul calculatorului gazdă şi furnizează o interfaţă lineară
a unui bloc-orientare. Controllerul conţine un mic microprocesor
RISC şi o mică cantitate ce cip ROM şi RAM.
• Cipurile de memorie flash de tip NAND care depozitează
informaţia.NAND flash sunt folosite de asemenea şi la camere
digitale.

22
 • Oscilatorul de cristal produce semnalul ceas, al principalului
dispozitiv, de 12 MHz şi controlează randamentul informaţiei
dispozitivului printr-un ciclu buclă-fază.

2.2.3 Componente adiţionale

Dispozitivul tip poate de asemenea să includă:
• Elemente de legătură şi pini de test – pentru teste în timpul
fabricării unităţii flash sau încarcarea codului în microprocesor.
• Led-ul – indică transferele de date sau citirea şi scrierea de date.
• Comutatorul Write-protect – indică dacă dispozitivul ar trebui să
fie în modulul „scriere-protecţie”.
• Spaţiul nefolosit – furnizează spaţiu pentru a include un al doilea
cip de memorie flash. Având acest al doilea spaţiu i se permite
fabricantului să dezvolte numai o placuţă de circuit imprimat
care poate fi folosită la mai mult de o dimensiune de stocare
pentru a întâmpina nevoile pieţei; astfel încât dacă creşte nevoia
de extindere a capacităţii dispozitivului fabricantul va produce
acelaşi dispozitiv ca până acuma dar va mai adăuga la acesta un
cip de memorie flash.
• Capacul de acoperire a conectorului USB – reduce riscut de
deteriorare datorită electricităţii statice şi îmbunătăţeşte total
aparenţa dispozitivului. Unele unităţi flash nu deţin capac dar în
schimb au un conector USB retractabil. Alte unităţi flash au un
capac care se roteşte şi este în permanenţă legat de unitate
eliminând şansele de a pierde capacul.

2.3 Comparaţie între dispozitivele de memorie

flash
La fel ca în cazul altor medii de stocare, trebuie să comparaţi
caracteristicile fiecărui produs cu necesităţile dumneavoastră. Ar
trebui să ţineţi seama de urmatoarele aspecte înainte de a cumpăra
dispozitive pentru memorie flash:
23
 • Ce tip de memorie flash acceptă aparatul foto sau dispozitivul pe
care îl aveţi? Deşi există adaptoare care vă permit să utilizaţi
alternativ diferite tipuri de memorie flash, pentru obţinerea celor
mai bune rezultate este bine să folosiţi tipul de memorie flash
pentru care a fost proiectat dispozitivul dumneavoastră.
• Ce capacităţi acceptă dispozitivul dumneavoastră? Memoriile
flash sunt disponibile la capacităţi din ce în ce mai mari, dar nu
toate dispozitivele sunt capabile să folosească memoriile de
capacităţi mai mari. Puteţi găsi informaţii referitoare la
compatibilitate pe siturile Wrb dedicate dispozitivului şi cartelei
de memorie flash.
• Unele dispozitive de memorie flash sunt mai bune decât altele?
Unii producători au adus diferite îmbunătăţiri faţă de cerinţele de
bază ale dispozitivelor de memorie flash. De exemplu Lexar,
producătorul memoriei CompactFlash+, oferă doua serii de
cartele mai rapide, precum şi câteva modele care pot fi afişate la
porturile USB, pentru transferarea mai rapidă a datelor, folosind
un cablu simplu USB, în locul unui cititor de cartele, mai scump
şi mai mare.
Numai cartelele ATA DataFlash pot fi afişate direct la sloturile
PC Card ale unui calculator notebook. Toate celelalte dispozitive au
nevoie de un soclu propriu sau de un tip oarecare de adaptor pentru
transferarea datelor.

24
 Figura de mai sus permite o comparaţie între dimensiunile
cartelelor SmartMedia, CompactFlash,Memory Stick şi
MultiMediaCard.

25
2. Unităţile ZIP

3. Floppy discurile
Discheta este principalul mediu pentru schimburile de informatii
şi cel mai popular sistem pentru salvarile de siguranta.Cu exceptia
catorva tipuri de calculatoare portabile , toate PC sunt livrate cu cel
putin o unitate de discheta ca echipament standard.Deşi unitatile de
discheta sunt disponibile în diferite dimensiuni şi capacitati (discurile
masoara de la 2,5 la 8 inci în diametru şi pot stoca de la 160 Kb pana
la 120 de Mb) , toate functioneaza dupa aceleasi principii.

3.1 Tipuri de unitati de discheta :

• 8 inci (au capacitate de 1 Mb – în present sunt disparate)
• 5,25 inci (capacitate de 1,3 Mb )
• 3,5 inci (capacitate de 1,44 Mb sau 2,8 Mb – sunt cele mai
folosite în ziua de astazi )
• LS-120 (capacitate de 120 Mb – pot citi şi diskette de 3,5 inci)
• Zip (capacitate de 100 sau 200 de Mb – folosit pe scara larga
pentru transferarea fisierelor mari) HiFD (capacitate 200 Mb un
sistem de dischete brevetat , care incearca să standardizeze
capacitatea de 200 Mb pe dischetele de 3,5 inci)

De la initializarea primului PC , dischetele au fost o

binecuvantare şi un blestem în acelasi timp „Nu poti trai nici cu ele ,
dar nici fara ele”

26
3.2 Formatul
Pentru dischetele de 3,5 inci sunt folosite patru formate , dintre
care trei sunt acceptate de PC-uri .Unitatea de discheta şi sistemul de
operare se ajusteaza automat la formatul dischetelor pe care incercati
să le cititi , cu conditia ca unitatea de discheta să poata citi formatul
respective.

Capacitate Unitate 360 Kb 720 Kb 1,44 Mb 2,88 Mb

de
masura
Fete Numar 1 2 2 2
Piste Numar 80 80 80 80
Sectoarele pe Numar 9 9 18 36
pista
Dimensiunea Biti 512 512 512 512
sectoarelor
Viteza de RPM 300 300 300 300
rotatie
Rata de Kbps 250 250 500 1000
treansfer al
datelor
Densitatea BPI 8717 8717 17434 34868
bitilor(max)

27
 Densitatea TPI 135 135 135 135
pistelor
Coercitiviatte Oerstezi 650 650 720 1200

Capacitatea unei dischete este stabilita în timpul

formatarii.Folosind optiunile comenzii DOS FORMAT sau optiunea
FORMAT din meniul WINDOWS asociat unitatii de discheta , puteti
să selectati capacitatea dischetelor noi.

Pentru formatarea unei dischete sub Windows , executati clic cu

butonul din dreapta pe pictograma unitatii de discheta , apoi selectati
optiunea Format.

3.3 Unitatile de discheta

În comparaţie cu alte echipamente pentru calculatoare , unitatile
de discheta sunt echipamente simple.Componentele principale sunt un
motor obisnuit care roteste discul şi un motor pas cu pas care
actioneaza o banda metalica pentru pozitionarea capetelor de

28
citire/scriere , formand un ansamblu numit mecanism de actionare a
capetelor.Unitatea este prevazuta cu un mecanism manual pentru
coborarea unui butuc care centreaza şi blocheaza discul în pozitia
corecta şi pentru coborarea capetelor de citire/scriere pe suprafata
discului.Cu exceptia unitatilor cu o singura faţa ale pc-urilor originale,
toate unitatile de discheta folosesc duoa capete de citire/scriere , care
prind mijlocul discului şi citesc sau scriu date pe oricare dintre cele
doua fete ale meddiului.Pistelede pe cele doua fete ale discului sunt
intercalate, astfel încât capetele nu sunt perfect aliniate.

În mai mult de doua decenii de dezvoltare , aproape singura

imbunatatire adusa mecanismului conventional al unitatilor de
discheta a fost miniaturizarea.Nu s-a redus numai dimensiunea
dischetelor , ci şi dimensiunea unitatii de disc pentru un format
dat.Unele unitati de discheta au inaltimea mai mica de jumatate de
inci.Totusi , indifferent de dimensiuni , toate unitatile de discheta
conventionale functioneaza în acelasi fel.

3.4 Proiectarea mecanica

Ca să-şi atinga scopurile pentru care au fost proiectate , toate
mecanismele unitatilor de discheta trebuie să poate indeplini o serie de
operatii elementare.Trebuie să roteasca discurile cu o viteza
uniforma .De asemenea , trebuie să deplaseze capetele de citire/scriere
cu o precizie suficienta pentru localizarea oricarei piste de date
.Sistemul de pozitionare cu bucla deschisa a capetelor trebuie să aiba
un punct de pornire cunoscut , pe care s ail poate localiza cu precizie.

29
3.5 Controlul vitezei
Toate circuitele electronice montate pe una sau mai multe placi
atasate unitatilor de discheta au rolul de a controla aceste operatii
simple. Un sistem servo mentine constanta viteza de rotatie corecta.De
obicei , un sensor optic citeste modelul stroboscopic de puncte negre
inscriptionate pe fond alb pe ansamblul de antrenare.Circuitele
electronice numara punctele care trec prin dreptul senzorului într-o
perioada data de timp ca să determine viteza de rotatie a discului şi fac
ajustarile necesare.Alte unitati folosesc senzori asemanatori bazati pe
magnetism , dar principiul de functionare este acelasi numararea
impulsurilor magnetice într-o perioada data de timp pentru
determinarea vitezei de rotatie a discului.

3.6 Controlul capetelor

Alte circuite electronice controleaza pozitia radiala pe disc a
ansamblului de capete . Motorul pas cu pas care deplaseaza capetele
reactioneaza la impulsuri de tensiune prin deplasarea cu unul sau mai
multi pasi discreti (de aici numele destul de descriptive al acestui tip
de motor).Semnalele trimise de controllerul de discheta din calculator
preciseaza unitatii de pista de pe disc pe care trebuie sdeplasate
capetele.Circuitele electronice ale unitatilor trimit motorului pas cu
pas numarul corespunzator de impulsuri pentru deplasarea capetelor
de citire/scriere pe pista respectiva.

Mecanismul de baza al unitatilor de discheta nu primeste nici o

reactie la pozitia capetelor de disc.Unitatea presupune pozitionarea

30
corecta a capetelor pe baza numarului de pasi efectuati de mecanismul
de actionare . Deşi unitatea de discheta incearca să memoreze pozitia
capului de citire/scriere , în realitate aceasta se poate afla în alte pozitii
decat cea normala.De exemplu , puteti să fortati manual mecanismul
de actionare a capetelor . Sau puteti să opriti calculatorul şi capetele să
ramana undeva la jumatatea discului . Dacă nu mai sunr alimentate ,
toate circuitele pierd informatiile memorate şi pozitia capetelor de
citire/scriere nu mai este cunoscuta .

Retineti ca motoarele pas cu pas din cele mai multe unitati de

discheta actuale cu densitate dubla au acces la toate cele 40 de piste
folosite de formatul IBM.Unele calculatoare mai vechi nu folosesc
toate cele 40 de piste . Ca urmare , unele unitati de discheta fabricate
pentru aceste calculatoare - de obicei unitatile vandute la preturi
incredibil de mici – s-ar putea san u aiba acces la intreg domeniul de
40 de piste.

3.7 Indexarea capetelor

Pentru a asigura pozitionarea corecta a capetelor , unitatile de
discheta parcurg un proces numit indexare.Capetele sunt mai intai la
marginea extrema a discului.DUpa ce ajung în aceasta pozitie de
index,capetele nu se pot deplasa mai departe,indiferent de eforturile
mecanismului de actionare .Circuitele electronice ale unitatilor se
asigura ca mecanismul de actionare deplaseaza capetele un numar
sufficient de pasi pentru oprirea în poziia de index .Dupa ce capetele
au ajuns în pozitia de index, circuitele de control le pot deplasa cu

31
numarul de pasi necesari , stiind exact în ce pozitie se afla capetele pe
raza disului.

3.8 Consideratii privind densitatea foarte mare

Pentru folosirea mediilor de inregistrare cu densitate foarte mare ,
unitatile de discheta au nevoie de o imbunatatire radicala – un cap
suplimentar pentru fiecare suprafata.Mediile magnetice cu densitate
foarte mare sunt atat de dificil de folosit , incat au nevoie de un cap
separate de stergere.Capul de stergere şi capul de citire /scriere sunt
fixate pe acelasi mechanism de actionare şi de deplasare impreuna de
la o pista la alta.La scrierea datelor , capul de stergere pregateste
suprafata discului pentru capul de citire/scriere , prin alinierea
tranzitiilor de flux în aceeasi directie.Capetele de citire/scriere pot apo
să modifice orientarea acestora pentru inregistrarea datelor.

3.9 Circuite electronice de control

Deşi operarea unei unitati de discheta pare simpla , este de fapt un
process complex cu mai multe niveluri de control.Atunci cand apasati
butonul SAVE în timpul rularii unei aplicatii , butonul nu este
conectat direct cu unitatea de discheta.Apasarea butonului este
detectata de componentele hardaware ale calculatorului şi recunoscuta
de codul BIOS. Codul BIOS , la randul lui, trimite aplicatiei codul
electronic corespunzator.Programul poate face apoi una sau mai multe
cereri de scriere pe disc catre sistemul de operare DOS.Sistemul de
operare trimite catre BIOS instructiunile necesare , iar codul BIOS
trimite codurile de control corespunzator catre toate circuitele

32
hardwarede control ale discului.În sfarsit , aceste circuite preciseaza
unitatii unde să mute capetele de citire/scriere şi ce să faca dupa ce
acestea ajung în pozitia specificata.

Penultima componenta hardware din acest lant este controllerul de

discheta.Aceasta are doua functii legate de operarea unitatilor de
discheta ale sistemului .În primul rand , transforma comenzile logice
ale calculatorului , care sunt de obicei generate de BIOS , în semnalele
electrice care controleaza unitattea de discheta .În al doilea rand
translateaza fluxul de impulsuri generate de capetele de citire/scriere
ale unitatii de discheta într-o forma care poate fi interpretata de
calculator.

3.10 Functionarea
Cea mai buna cale de a intelege modul de operare a unui
controller de discheta este examinarea semnalelor care controleaza
unitatea de discheta şi a semnalelor trimise de unitate catre
calculatorul gazda.

Doua semnale ,Drive Select A şi Drive Select B , sunt folosite

pentru selectarea individuala a primei sau a celei de-a doua unitati ,
respective A sau B.(În sistemele cu patru unitati de discheta , semnalul
A de pe al doilea cablu controleaza unitatea C , iar semnalul B
controleaza unitatea D).Dacă semnalul alocat unei anumite unitati de
discheta nu este present , toate celellalte circuite de intrare/iesire ale
unitatii sunt dezactivate , cu exceptia semnalelor care controleaza
motorul unitatii.Însă acest mod , doua unitati pot să foloseasca în

33
comun semnalele de pe un singur cablu ale controllerului , fara
indiferente.Nu puteti să scrietti în unitatea B şi în acelasi timp să cititi
de pe unitatea A.Din acest motiv , trebuie să transferati datele de ala o
unitate de discheta în memorie, inainte de a le copia la o alta unitate de
discheta.

Două semanle sunt folosite pentru oprirea sau pornirea motorului

fiecarei unitati de discheta .Aceste semnale sunt Motor Enable A şi
Motor Enable B.Deşi este posibilapornita simultana a ambelor
motoare, regulile stabilite de IBM pentru primele PC-uri interzic
activarea simultana a acestor doua linii . Doua semnale controleaza
pozitia capetelor.Primul Step Pulse , cere motorului pas cu pas să
deplasexe capetele cu un pas (adica exact o pista) catre centrul sau
catre marginea discului.Semnalul Direction controleaza directia în
care se deplaseaza capetele.Dacă semnalul este active , capetele se
deplaseaza catre centrul discului.

Pentru selectarea uneia dintre fetele discurilor cu doua fete , este

folosit semnalul Write Select.Dacă semnalul este activ , unitatea
foloseste capul deasupra .Dacă semnalul nu este present , este folosit
automat capul de dedesubt.

Pentru scrierea pe disc sunt folosite doua semnale.Linia Write

Data contine informatiile care urmeaza să fie scrise pe disc.Aceste
informatii sunt transmise ca o serie de impulsuri , corespunzand exact
tranzitiilor de flux care urmeaza să fie inregistratepe disc.Capul de
citire/scriere nu face decat să reflecteze magnetic aceste

34
semnale.Pentru a impiedica scrierea accidentala peste alte informatii
valoroase , este folosit un al doilea semnal , numit Write Enable.Catre
capul de citire/scriere nu este trimis nici un current de scriere dacă
acest semnal nu este activ.

Frecventa datelor transmise pe aceasta linie depinde de tipul

unitatii de disc. O unitate de discheta cu densitate normala accepta
date cu viteza de 250 Kb pe secunda .O unitate cu densitate foarte
mare opereaza la 1 megabit pe secunda.

Controllerul primeste de la unitatea de discheta patru semnale .

Doua dintre aceasta permite controllerului să determine pozitia
capetelor de citire/scriere . Semnalul Track 0 indica pozitionarea
capetelor pe prima pista dnspre exteriorul discului , a.i. controllerul
stie unde incepe numararea de deplasare a capului. Semnalul Index
permite unitatii să determine pozitia fiecarui bit pe o pista a
discului.La fiecare rotatie a discului , pe linia Index este generat un
impuls . Controllerul poate astfel să masoare intervalele dintre
impulsurile de date în functie de referinta furnizata de semnalul Index.

Semnalul Write Protect este obtinut de la un sensor care

detecteaza existenta clapetei de protejare la scriere a dischetei . Dacă
clapeta este prezenta , semnalul este active.

Semnalul Read Data contine o serie de impulsuri electronice care

corespund exact tranzitiilor de flux de pe discheta . Rata de transfer a
datelor de citire este aceeasi cu rata de scriere .

35
 Pentru indeplinirea functiei de control , controllerul de discheta
trebuie să converteasca cererile de la codul BIOS sau comenzile
hardware directe , permite ca numerele de sectoare şi piste în
impulsuri care deplaseaza capul în pozitia corespunzatoare de pe
disc.Pentru operarea cea mai eficienta , controllerul trebuie să afle
capetele , să indexeze capetele , dacă este necesar , sis a raporteze
eventualele erori aparute.

Pentru indeplinirea functiei de translatie , controllerul trebuie sad

ea un sens fluxului de impulsuri neformatate livrate de unitate .Mai
intai trebuie să determine inceputul fiecarei piste pe baza semnalului
Index , apoiu să identifice fiecare sector pe baza informatiilor incluse
pe date.Dupa identificarea sectorul cerut , unitatea citeste informatiile
continute de acest sector şi le translateaza din forma seriala într-o
forma paralela , a.i. să poata fi trimise pe magistrala PC-ului . Pentru
scriere , controllerul trebuie să identifice mai intai sectorul apoi să
activeze curentul de scriere pentru stocarea datelor în sectorul
respective , inainte de a se ajunge la inceputul sectorului urmator.

3.11 Hardware
Cea mai mare parte a muncii unui controller este indeplinita de un
singur circuit integrat , respective circuitul 765.Circuitul 765
functioneaza asemanator cu un microprocessor . Aceasta executa
anumite operatii de raspuns la comenzile pe care le primeste prin
registrii conectati la porturile de intrare/iesire ale calculatorului.

36
 Posibilitatilede programare fac din cipul 765 şi din controllerele
de discheta dispozitive foarte flexibile.Nici unul dintre parametrii de
baza ai dischetei nu este gravat pe siliciul controllerului.Numarul de
capete , piste şi sectoare de pe disc sunt stocate prin incarcarea
valorilor în registri cipului 765.De obicei , valorile de operare sunt
incarcate în controller la pornirea calculatorului.În general , dupa
incarcare nu trebuie să va mai faceti probleme în privinta acestor
parametri.

3.12 Comprimarea discurilor

Comprimarea discurilor functioneaza pentru dischetele la fel ca
pentru hard-diskuri.Totusi , dischetele impugn un nivel superior de
complexitate , deoarece sunt amovibile şi PC-ul nu are cum să stie
dacă o discheta introdusa în unitate este comprimta sau nu.Pentru
rezolvarea acestei probleme , sistemele de operare Microsoft impun
montarea unei unitati de discheta comprimate dupa incarcarea
sistemului sau schimbarea dischetelor.

Versiunile curente ale programului Driver Space foloseste de

DOS şi Windows su posibilitati integrate de auto-montare.La
incarcarea PC-ului sau introducerea unei dischete în unitate , driverul
software folosit de sistemul de operare pune discul în miscare şi
citeste informatiile din sectorul de incarcare pentru a determina dacă
discheta este comprimata şi în caz afirmativ , monteaza discul.În
primele versiuni de Windows , componenta este comprimata sis a
economisiti cei cativa kiloocteti , prin deselectarea optiunii

37
Automatically Mount (Montarea automata) din meniul Advanced al
programului DriveSpace

Dacă dezactivati componenta de auto-montare şi introduceti în

unitate o discheta comprimata , discheta va parea aproape plina , chiar
dacă la listarea directorului va fi afisat numai un mic fisier.De obicei
acest fisier va fi numit READTHIS.TXT şi va contine instructiuni de
montare a dischetei . Restul spatiului de pe disc va fi dedicat stocarii
datelor comprimate , chiar dacă nu ati inregistrat nici u fisier pe
discheta.

Pentru a vedea fisierele comprimate sau pentru a permite

programele să le foloseasca , trebuie să montati manual discul
comprimat cu programul DriveSpace.Rulati programul DriveSpace ,
selectati unitatea de discheta corespunzatoare , apoi selectati optiunea
Advanced şi alegeti optiunea Mount din meniul derulant.

CD si DVD in ziua de azi

Scurt istoric : Companiile Sony si Phillips au inventat discul

compact (CD) la inceputul anilor 1980, dar nici una dintre ele nu s-au
imaginat ce aplicatii se vor ivi pe viitor.Lansat in 1982, CD-ul audio,
cu facilitati de acces aleatoriu si avand calitatea sunetului incredibila,
a cucerit in cativa ani piata. A urmat unitatea de CD-ROM in 1984,
38
dar i-au trebuit cativa ani pentru a ajunge la nivelul CD Player-ului,
datorita tehnologiei de atunci. Acum pe CD-ROM-uri sunt disponibile
nenumarate jocuri pe calculator, aplicatii software, enciclopedii
diverse, si alte aplicatii multimedia.
Initial, discul compact CD-ROM a fost disponibil pentru 74 de
minute de semnal audio digital de inlta calitate, dar acum ne ofera
pana la 700MB spatiu disponibil stocarii datelor, 100 scanari
fotografice pantru publicatii sau peste 74 de minute de film VSH full-
motion video si audio. Astazi, cele mai multe unitati CD-ROM sunt
rapide si confera rularea nu numai a programelor software multimedia,
ci si a programelor destinate lucrului pe reteaua de calculatoare.
Fabricarea : discul CD-ROM are un diametru de 120mm si are
aspect de sandwich cu grosumea de 1.2mm cu trei straturi : un strat
inferior de plastic policarbonat, o folie subtire de aluminiu si un
invelis de protectie impotriva zgarieturilor si prafului. Pe durata
procesului de baza, se toarna un plastic policarbonat cu milioane de
mici adancituri numite pits, acestea avand o forma de aranjare in
spirala de la centru spre marginea discului, peste care se aseaza o
folie subtire de aluminiu, ea conferindui discului culoarea argintie sau
alte tipuri de culori.Spatiul dintre piste – piscurile- este numai de 1.6
microni. Densitatea adanciturilor este de peste 16000tpi (tpi – tracks
per inch) , comparativ cu cei 96tpi ai floppy disck-ului si in medie
400tpi a-i hard disk-ului. Spirala adanciturilor se intinde in linie
dreapta pe o distanta de 4 km.Din punct de vedere mecanic CD-ul este
mai putin vulnerabil decat o inregistrare analoga, dar asta nu inseamna
ca nu trebuie sa-l folosim cu atentie.
In general un CD poate fi folosit atat pentru calculator cat si
pentru un sistem de sunet, pentru muzica.Pe un CD poate fi
inregistrata informatie digitala atat sub format track cat si MP3, in
general pentru muzica.Dupa cum stim tehnologiile progreseaza

39
proportionat in timp astfel ca CD-ul nu a uitat sa evolueze.A evoluat
in capacitate pana la 1.2 G pentru muzica si viteze de pana la 52x.
Standarde : pentru a intelege ce discuri compacte vor fi citite pe
o unitate dedicata, este necesar sa indentificam precis diferitele
standarde pentru formate.Informatia care descrie CD-ROM-ului este
scrisa in paginile unei carti cu coperti de o anumita culoare.

Este cel ami raspandit standard si descrie

proprietatile fizice ale CD-ului si codarea
digitala audio.Fiecare piesa muzicala single
este inregistrata conform acestui stamdard pe
Red Book piste(tracks). Sunt alocate 74 de minute audio
per disc.Recent a fost adugat standardului
posibilitatea CD Grafhics pentru grafica si
MIDI.
A fost editata in 1984 pentru a descrie
folosirea CD-ului pentru stocarea datelor pe
calculator, rezultand astfel CD-ROM-
ul.Standardul imprumuta multe pagini din
Yellow Book Cartea Rosie cum ar fi : specificatii Cd,
parametri optici, modularea si corectia erorilor,
controlul si sistemul de afisare.
Este o extensie separata a Cartii Galbene
CD-ROM XA pentru formate Photo CD.
Cartea verde descrie discul interactiv CD-
i (sistemul de operare si redare alui).CD-i este
capabil sa memoreze 19 ore de muzica, 7500
Green Book
imagini si 72 minute fulm full screen/full
motion video(MPEG) in formatl standard CD.

40
 Cartea Potocalie defineste discurile
inregistrabile CD-R(recordable) cu posibilitati
de multisesiune.Partea 1 defineste discurile
Orange Book
reinregistrabile CD-MO(Magneto-
Optical),partea 2 defineste discurile CD-
WO(Write Once),iar partea 3 defineste
discurile CD-RW.
Cartea Alba finalizata in 1993, defineste
specificatiile discului VideoCD. Contine pana
la 70 de minute film (full-motion video)
White Book
memorat intr-o forma comprimata numita
MPEG-1.Cartea Alba este cunoscuta si sub
numele Digital Video (DV)
Cartea Albastra defineste specificatiile
referitoare la Enhancend music CD pentru
discurile multisesiune (nereinregistrabil)
Blue Book
contine sesiuni audio si de date. Aceste discuri
se preconizeaza a fi utilizate pe orice CD audio
player, pe PC.Deseori cunoscute sub
denumirile CD-Extra sau Cd-Plus, Cd-urile
Cartii Albastre contin un mixaj intre date si
audio.
Dupa cum vedem exista multe standarde ale Cd-urilor, acestea
evoluand in functie de cerince tehnologice si timp.
Rata de transfer : se refera la cantitatea de informatie ce se
transfera intr-o secunda si poate fi cuprinsa intre 150KB/s (la primele
tipuri de unitatide CD-uri) si peste 3000 KB/s (la unitatile moderne).
Rata de transfer depinde, in primul rand de timpul de acces si de
viteza de lucru a unitatii CD.

41
 Viteza de lucru : reprezinta un parametru care influienteaza
direct rata de transfer si timpul de acces si se stabileste in raport cu
primul tip de unitate CD numit single-spid, care lucra cu un transfer
de 150KB/secunda si fata de care s-au dezvoltat apoi viteze de
2xSpeed, de 4xSpeed, de 8xSpeed s.a.m.d. ajungandu-se in prezent
pana la 24x, pentru care ar corespunde, cel putin teoretic, unei rate de
transfer de 300KB/s.Astfel la viteze mai mari de 24x cum ar fi
32x,42x sau 52x rata de transfer este foarte mare.
Pentru muzica succesorul CD conventional este SACD(Super
Audio Compact Disck).Deocamdata acest standard poate fi folosit
numai un Player specific.Standardul pe calculator nu a fost inca
implementat.
La SACD tehnologia este mult imbunatatita,astfel depasind
barierele una din tehnologiile de baza Super Audio CD este DSD
(Direct Stream Digital).Simplu in fapt, DSD este calea cea mai scurta
intre locul de inregistrare si urechea ascultatorului.Formatul de
inregistrare standard foloseste filtre pentru inregistrare si redare,
adaugand un grad de zgomot si abatere. DSD elimina toate aceste
filtre, inregistrand semnalul original pe 1 bit direct pe Super Audio
CD- pentru o auditie nemaiintalnita.
Palyerele Super Audio CD ofera o redare de inalta calitate, atat
pantru Cd-ul standard, cat si pentru noul format Super Audio
CD.Discul hibrid Super Audio Cd are un strat pentru formatul SACD
si altul pentru formatul CD convantional.
Inregistrarea PCM(Pulse Code Modulation) folosita la CD-
urile conventionale necesita un filtru de decimare la inregistrare si un
filtru de multiplicare la redare.De exemplu semnalul de intrare este
trecut print-un Mmodulator delta-sigma la 1 bit(64fs),dupa care este
trecut print-un filtru de decimare care proceseaza semnalul de la 1 bit
la 20 bit si acesta fiind semnalul inregistrat pe CD conventional.De la
CD semnalul de 20 bit este trecut print-un filtru de interpolare digital

42
care modifica semnalul la 24 bit,dupa care intra in actiune modulatia
delta-sigma care reface semnalul la 1bit(64fs), acesta in cele din urma
trece printr-un filtru de trecere joasa analogica care proceseaza
semnalul de iesire.Dupa toata aceasta intreaga procesare semnalul de
intrare este identic cu semnalul de iesire,cu mici exceptii.Aceste
exceptii au fost corectate detehnologia SACD, in care DSD elimina
necesitatea folosirii toturor acestor filtre, permitand sunetului sa fie
inregistrat direct in formatul original de 1 bit.
Tehnologia de procesare PSP( Pit Signal Processing) este o
garantie ca SACD ofera o calitate si o inregistrare originala.Aceasta
tehnologie imprima un filigran invizibil pe disc sub forma de text sau
imagine,care asigura cel mai bun sunet posibil la ora actuala pentru
muzica.
In figura de mai jos putem vedea structura de sandwich a uni
CD impreuna cu tehnologiile inglobate :

43
DVD : Pe un CD spaiul de inregistare difera in functie de tehnologie,
adica cu cat are mai mule pits cu atat se castiga mai mult spatiu pe
diametrul de 120mm.Definirea specificatiilor pentru sucuccesorul Cd-
ului a urmat o alta cale, cuargumentari, confuzii si intrigi.Totul a
inceput rau cu Mathushita Electric, Thoshiba si producatorii de filme
Time/Warner cu tehnologia lor pentru Super Disc (SD) pe de o parte,
si Sony si Phillips cu tehnologia lor multimedia CD(MMCD), de
cealalta parte.Cele doua formate de disc erau incompatibile,ceandu-se
posibilitatea victoriei VHS/Beatmax-ului.Sub presiune industriei IT,
marii producatori au format Consortiul DVD pentru a dezvolta un
singur standard.Standardul DVD_ROM, care a rezultat la sfarsitul
anului 1995, afost un conpromis intre cele doua tehnologii.
Astfel DVD-ul este succesorul CD-ului, acest format fiind mai
fiabil, spatiul de inregistrare a datelor fie ele audio,video ; este mult

44
mai mare.Primul titlu comercial DVD-18, The Stand, a fost realizat in
octombrie 1999. Dar pana la realizarea DVD-18 in mod curent, se va
trece print-o etapa intermediara-DVD 14-( doua straturi pe o fata, un
strat pe cealalta fata) datorita usurintei productiei.Alaturi de formatele
fizice exista 2 formate de aplicatii : DVD-Video si DVD-Audio.
Cu o dimensiune asemanatoare cu a CD-ului ( 120mm diametru
si 1,2mm grosime), DVD-ul ne confera un spatiu de stocare de pana la
17GB, cu rate de transfer superioare CD-ROM-ului si cu timpi de
acces similari CD-ROM-ului.
FORMATELE DVD

Spre deosebire de CD-uri, exista 5 formate fizice (carti) ale

DVD-ului

DVD- Este un mediu de stocare de inalta capacitate

ROM
DVD- Este supotrul digital de memorare al filmelor de
Video lung metraj
DVD- Este formatul similar CD-ului audio
Audio
DVD- Ofera o singura inregistrare si este asemanator
R CD-R-ului
DVD- A fost primul produs DVD Rewritable ajuns in
RAM magazine si a aparut ca urmare a competitiei dintre
DVD-RW si DVD+RW

Putem avea DVD-uri cu diferite capacitati :

45
 DVD Este discul cu o singura fata, un singur strat cu o
-5 capacitate de 4.7 GB
DVD Este discul cu o singura fata, cu doua straturi, cu
-9 8.5 GB capacitate
DVD Va fi un disc cu fata dubla, un singur strat, cu 9.4
-10 GB capacitate
DVD Va creste capacitatea la 17 GB si va fi dublu fata,
-18 dublu strat

In general DVD-ul a inceput sa capete cat mai multe functii,

jocurile pe calculator au inceput sa fie inscriptionate pe DVD,la fel si
jocurile pe console de televizor.La cele mai noi camere de filmat deja
casetele video incep sa devina istorie. Noi standarde au fost introduse
ca de exemlu inregistrarea pe DVD direct de pe camera.Formatul
DVD pentru inregistrarea pe camera de luat vederi este diferit de toate
celelalte atat ca marime in diametru cat si precum
capacitate.Posibilitatile sunt nenumarate, terbuie sa dam frau liber
imaginatiei si divertismentul va veni de la sine.

Discheta
Floppy discul sau discheta (termen adoptat pentru a suna asemănător cu „casetă” [in engleza
diskette vs. cassette]) a reprezentat un mediu de stocare cheie pentru calculatoarele personale
de la apariţia acestora şi până spre sfârşitul anilor ‘90.

În lipsa unor soluţii convenabile de stocare (ca preţ şi eficienţă) dischetele repezentau la
începutul erei calculatoarelor personale principalul mijloc de stocare şi de transport al datelor.

Primele floppy disc-uri au apărut la începutul anilor ‘70 sub forma unor discuri flexibile din
material plastic cu un diametru de 8 inch. Acestor discuri le-au urmat alte formate de
dimensiuni mai reduse şi astfel mai practice pentru un utilizator obişnuit.

3.5 inch - cheia succesului

46
Dischetele sub forma în care se prezintă astăzi au fost introduse pe piaţă în anul 1982 de către
compania japoneză SONY. Este puţin probabil ca cineva care a folosit un calculator pentru o
vreme să nu fi folosit la un moment dat şi o dischetă de 3.5 inch.

Inevitabil, discheta de 3.5 inch a cunoscut mai multe standardizări, dar care nu mai prezintă
absolut nici o importanţă din moment ce formatul HD (High Density - Densitate înaltă) cu o
capacitate de de stocare de 1.44 MB reprezită cel mai comun tip de dischetă de sfârşitul anilor
‘80 încoace.

…si acum…

Primele dischete de 3,5 inch permiteau stocarea tuturor documentelor pe care le putea crea un
utilizator obişnuit cu calculatorul la acea vreme, astăzi finalitatea unei dischete este cu totul
alta. Spaţiul de stocare de doar 1.44 megabaiţi permit unei dischete să stocheze un document
de câteva sute de pagini, câteva fotografii, ori alte pachete de date de dimensiuni reduse.
Pentru preţul unei singure dischete (aproximativ 1 RON) un compact disc oferă o capacitate
de stocare de aproximativ 400 de ori mai mare, iar un DVD peste 3000 de ori mai mare. Nu
este greu de înţeles de ce dischetele sunt acum la final de carieră.

Romania, zielele noastre

În ciuda capacităţii de stocare extrem de reduse dischetele continuă să mai fie folosite şi astăzi
în special datorită ominiprezenţei unităţilor de citire/scriere. Acestea au cunoscut o relansare
incepand cu anul 2003 cand unele obligatii fiscale au inceput sa fie predate de catre agentii
economici in format electronic.

Stocarea de fişiere pe o dischetă

O dischetă obişnuită foloseşte un sistem de fişiere denumit FAT( de la File Allocation Table -
Tabel de alocare a fişierelor). în urma formatării spaţiul de stocare al unei dischete este divizat
în următorul fel:

• 512 baiţi alcătuiesc un sector

• 18 sectoare alcătuiesc o pistă
• 80 de piste alcătuiesc o faţă

Având în vedere că o dischetă are două feţe, se adună în total un număr 2880 de sectoare, care
pot stoca 1,457,560 de baiţi (2880×512).

47
Dacă un fişier de 4 KB (4096 de baiţi) va ocupa 8 sectoare, un fişier de 500 KB (512.000
baiţi) va ocupa 1000 de sectoare din cele disponibile.

Dischetele şi interfaţa S-ATA

Dischetele se fac utile atunci cand dorim instalarea driverelor pentru anumite controlere S-
ATA sub Windows XP. Mai exact, e vorba de acele controlere care nu sunt recunoscute in
momentul instalarii sistemului de operare si care ne obliga sa serivm driverele de pe un
dispoztiv cu o interfata standard, care poate fi accesat indiferent de restul configuratiei
calculatorului. Si ce dispozitiv de stocare a ramas neschimbat de mai bine de 20 de ani? Ati
ghicit… e vorba de unitatea floppy…

Daca tot suntem la capitolul SATA ar mai fi de mentionat ca daca nu avem unitate floppy sau
pur si simplu ne incapatanam sa mai apleam la dischete, sunt si solutii alternative in privinta
instalarii driverelor SATA.

Cel mai simplu, daca BIOS-ul ne permite, putem seta controllerul SATA sa emuleze un
controler IDE. (nu mai beneficiem de unele avantaje aduse de interfata SATA, cum ar fi

48
 Biliografie;

Google.ro
Wikipedia.org
Referat.ro

49