.

-Fraza cea mai des folosita pentru a te apropia de crestinism si a incepe sa intrezaresti o dara de lumina este alcatuita din aceste cateva putine, uluitoare cuvinte ale lui sir Thomas More ( sir Thomas More au grija indreptatita grija- sa-i spuna catolicii englezi), adresate unui prieten caruia vroia sa-i dovedeasca absoluta incredere ce-i acorda si serioasa sinceritate cu care-i vorbeste: I trust I make myself obscure. Mai ametitoare vorbe nu s-au rostit niciodata, afara de: Cred Doamne! Ajuta necredintei mele. Despre care imi spun ca daca din toata Biblia n-ar ramane decat ele, ar fi de ajuns pentru a dovedi esenta divina a crestinismului. Desi Papini afirma ca Fericirile sunt textul pe care globul pamantesc si omenirea il pot invoca spre a-si justifica rostul in cadrul unui concurs cosmic, mie unuia Cred, Doamne! Ajuta necredintei mele mi se pare si mai obscure apofatic, mai final. E paradoxal, e insasi taina actului de credinta prin efectul caruia si legaturile covalente ale codului genetic numai misterul nu le lipseste! sunt lasate mult in urma. Nu cred si totusi ma rog. Cred si totusi stiu ca nu cred cu adevarat. Cred de vreme ce-i spun Doamne lui Hristos. Si nu cred de vreme ce-l rog sa vina in ajutorul necredintei mele. (si cui ii cer sa ma vindece de necredinta? Celui in care urmeaza sa cred!) Cauzalitatea e desfiintata, legea succesiunii in timp, ca tot ce-i material sau psihic, dispare. Si cred si nu cred, simultan. Dedublarea. Contradictia. Deci incertitudinea, angoasa. Constiinta oravind totul oraveste si credinta pe care in clipa cand ne dam seama de ea o prefacem in necredinta deoarece gandind credinta o scoatem din inefabil, din candoare. Dar si iesirea, nadejdea, nimic nu-i pierdut: pentru ca, smerit, adaog: ajuta-ma, luand aminte ca omeneasca mea conditie e indiscutabil legata de paradox si contradictie. Simultaneitatea textului ar trebui sa duca la deznadejde daca n-ar fi acel scurt ajuta care farama de bob de sare, infim catalizator cu uriase puteri de transmutare si nebanuite consecinte combinatorii- rezolva cuadratura si preface strigatul buimacirii in lacrimile increderii.

imaginile, aducerile aminte, cugetele in acel puhoi de impresii caruia ne place a-i da numele de constiinta.