Universul liric bacovian

Bacovia devine un poet cu un contur distinct de la primul sau volum de poezii, Plumb, prin care se impune ca un poet autentic si original, cu o tonalitate cu totul noua in poezia noastra de pana atunci. In cadrul poeziei noastre simboliste, alaturi de Dimitrie Anghel, de Ion Minulescu si altii, Bacovia ocupa un loc aparte, tratand teme legate de peisajul varstelor geologice, de decorul asezarilor lacustre, ca si de viziunile provinciale mohorate si funebre din volumul Plumb. Prin poeziile sale, el creeaza inca de la inceput cum avea sa scrie E.Lovinescu o atmosfera de coplesitoare dezolare, de toamne reci cu ploi putrede, cu arbori cangrenati, limitat intr-un peisagiu de mahala de oras provincial, intre cimitir si abator,[] o atmosfera de plumb, in care pluteste obsesia mortii si a neantului, o descompunere a fiintei organice. Cerul poeziei bacoviene e greu, de plumb, inabusitor; orizontul intre marginile caruia aceasta poezie isi vibreaza acordurile sumbre este inchis, cenusiu, strabatut de corbi negri, care taie vazduhul diametral. In volumul Plumb, se creeaza indeosebi o viziune de infern, prin evocarea ploilor lungi, reci, a zapezilor nesfarsite, care iarna ingroapa totul sub caderile lor continue, viziunea ospiciilor, abatoarelor. Cu volumul Scantei galbene (1926) orizontul poeziei bacoviene pare s se lumineze un moment, umbra continu de plumb e dat puin la o parte, i n locul privelitilor dezolante, se profileaz burguri medievale i voievozi n haine violete, dintrun ndeprtat secol al XV-lea. Atmosferei macabre i apstoare i se substituie acum un aer de idil primvratic, madrigalul n locul litaniei i ironia i schieaz zmbetul complice. n volumele Cu voi (1936) i Stane burgheze (1946) fibra ironic este adncit cu mijloace rafinate i mbogit cu umor fin i discret. Dezndejdea surd a poetului i crisparea sufleteasc

Referat.clopotel.ro

este nchis n versuri reflexive, de o notaie mai mult enigmatic, ambigu. n general, Bacovia este un poet al oraului provincial. Poetul acord atenie deosebit descompunerii orelului provincial, mizeriei izolate; manifest o preferin maladiv pentru anotimpul galben al toamnei, cnd natura se pregtete de hibernare i cnd nveliul vegetal se ofilete, se usuc, piere descompus. Bacovia este un poet al ploii, poate cel mai mare poet al sonetelor pluviale din literatura noastr. Peste trg, pretutindeni plou fr ncetare, obsedant, aprtor, rece i dezolant ca n poeziile: Note de toamn; Rar; Plou: Plou, plou, plou Vreme de beie i s-asculi pustiul Ce melancolie! Plou, plou, plou. (Rar) Toamna Bacovian e sumbr, mohorat, nfiorat de frigul din camere, de clipocitul murdar al noroiului clcat n picioare pe trotuare, de melancolia sumbr a tuberculoilor. ntregul peisaj e cuprins de fiorul ngheat al toamnei, al decorului macabru pe care anotimpul galben l evoc poetului: E toamn, e fonet, e somn Copacii, pe strad, ofteaz E tuse, e plnset, e gol i-i frig, i bureaz (Nervi de toamn). Atmosfera pluvioasa serveste ca fundal preferat gravei tristeti a poetului, ea fiind inlocuita uneori cu tacerea apasatoare a iernii, strabatuta din cand in cand de croncanitul cardurilor negre de corbi. Iarna bacovian nu este surprins n mreia ei, ci poetul i surprinde tocmai momentul critic, topirea, amestecul de ploaie i de fulgi, de frig i de singurtate, caracteristic mai ales nceputului anotimpului alb:
Referat.clopotel.ro

i toamna i iarna Coboar-amndou i plou i ninge i ninge i plou (Moin). Uneori exist impresia unei nzpeziri totale, a unei izolri complete a oamenilor ntre ei. ntregul trg pare a fi transformat ntr-un cimitir, uile nu se mai pot deschide, zpada a invadat totul: E ziu i ce ntuneric Mai spune s-aduc i lampa Te uit, zpada-i ct gardul i-a prins promoroac i clampa. (Decembre) Primvara bacovian este lipsit de tumultul, de veselia, de speranele pe care le aduce acest anotimp. Renvierea naturii, care este pentru poet doar o nou primvar pe vechile dureri, i trezete melancolia i-i intensific pn la nfiorare gndul unei existene inutile: Melancolia m-a prins pe strad Sunt ameit Oh, primvara iar a venit Palid i mut Mii de femei au trecut Melancolia m-a prins pe strad. (Nervi de primvar) Vara, poetul este copleit de aria dogoritoare i invadat de miasmele pe care le exalt descompunerea materiei organice sub soarele torid: Sunt civa mori n ora, iubito Chiar pentru asta am venit s-i spun Pe catafalc, de cldur-n ora ncet, cadavrele se descompun. (Cuptor) In poezia bacoviana , se infiripa din diferite elemente, sumbre, intunecate de cele mai multe ori, o viziune de infern,
Referat.clopotel.ro

viziunea unui infern in care existenta normala nu este posibila, a unei lumi care rupe echilibrul moral al fiintelor ce o populeaza. In acest univers bacovian, ros de mizerie, in care oamenii isi pierd luciditatea, controlul, iubirea pare a se supune acelorasi legi implacabile. Iubirea bacovian poart deci i ea amprenta descompunerii, a perisabilitii.Cu toate acestea, poetul peregrinarilor interminabile, sfasiat de chinurile sale interioare, poarta cu sine, desi timid si insuficient conturat, un vis de iubire pa care I-l sugereaza chipul pur al unei fete, rascolita si ea de sentimentul singuratatii interminabile si de dorinta implinirii, prin totala devotiune, a unui ideal de dragoste din ce in ce mai estompat. Viziunea aceasta, pe care o simte ca pe o himera, este cultivata cu o nemarginita sfiala, cu o delicatete si pudoare care ii sunt specifice.Dar, speriat parca de umbra propriului vis, poetul isi reia vagabondajul, devenit o modalitate dominanta de existenta. Intr-adevar, e aproape de necrezut cat de nefericit se simte poetul intre cei patru pereti ai camerei lui si cum cauta in permanenta linistea in ratacirile sale fara de sfarsit: Pe drumuri delirand, Pe vreme de toamna (Spre toamna) Plangeam, si rataceam pe strada In noaptea vasta si senina (Fanfara) Influentat, intr-o oarecare masura, de E. Poe, Rollinat, Laforgue, Baudelaire, Verlaine (modele pe care le si recunoaste, dealtfel, in poezia sa), Bacovia, poet simbolist, isi exteriorizeaza impresiile, prin corespondente muzicale, dar si prin variante de tonuri de culoare si folosind aceleasi culori in relizarea tablourilor poetice:negrul rosul, violetul, galbenul. In coloristica bacoviana, abunda negrul, culoarea mortii, sugerand carbonizarea, trecerea in lumea anorganica. In poezia intitulata chiar Negru, alaturarea florilor carbonizate de sicriele metalice, arse si negre, de vesmintele funebre, creaza o atmosfera
Referat.clopotel.ro

de infern.Albul,culoarea puritatii, capata la Bacovia o nuanta de tenebros. Amestecul caleidoscopic al negrului cu albul genereaza la Bacovia cenusiul, plimburiul deprimant, ca in poezia Plumb, in care imensitatea cenusiului starneste o tristete iremediabila, vecina cu moartea. Ca sa transcrie sentimentul tristetii sfasietoare, poetul ii altura violetului, galbenul: In toamna violeta,/Pe galbene alei. Galbenul este la Bacovia culoarea maladivului si a mizeriei: Si noaptea se lasa Murdara si goala Si galbeni trec bolnavi Copii de la scoala Bacovia este un inadaptat n societate ca i Eminescu i la fel ca acesta, manifest a aversiune puternic fa de aceast ornduire, i deplnge soarta care-l oblig s triasc ntr-o societate cldit pe inechitate. De aceea universul su l vor forma: copiii i fecioarele tuberculoase, palidele muncitoare, poetul nsui rtcind fr sens prin parcuri solitare, ascultnd somnul, plnsul, golul, frigul, tristeea, umezeala, rceala, nevroza. Culorile sale sunt concentrate - dar abund negrul, culoarea morii, albul capt o nuan de fenebros - e coloarea cancerului, a ftiziei, cenuiul care sugereaz singurtatea vecin cu moartea. Mai ntlnim violetul, galbenul, roul incidental, verdele, griul, fumuriul etc.

Referat.clopotel.ro