Simbolismul

George Bacovia
Plumb
Bacovia este creatorul unei poezii de atmosfera: exista in adevar, o
atmosfera bacoviana; o atmosfera de coplesitoare dezolare, de toamna cu
ploi putrede, cu arbori cangrenati, limitata intr-un peisagiu de mahala de oras
provincial intre cimitir si abator, cu casutele scufundate in noroaie eterne, cu
gradina publica ravasita, cu melancolia caternicilor si bucuria panoramelor
in care <<printese ofteaza mecanic in racle de sticla! "#ugen $ovinescu%
&oua sunt componentele esentiale ale universului liric bacovian- ale
eului sau poetic profund: calmul resemnat al asumarii unei conditii,
instalarea in suferinta, contemplata sub toate infatisarile ei, si sentimentul
crizei existentiale, rezultat din experienta organica proprie care-l conduce la
anxietate si nevroza' (na ne explica simbolismul inefabil, moldovenesc de
tip verlaineian al poetului, iar cealalta fata ascunsa, adanca a unui
expresionism! bacovian "ca poet al exasperarii existentiale, al plansului
materiei!% a dizarmoniilor cosmice'
Prin tehnica sugestiei, G Bacovia e poet simbolist: sentimetul
singuratatii, acel al pustietatii interioare este realizat prin corespondenta intre
sentiment si muzica, intre sentiment si culoare' Gama de culori este
restransa: predomina alb, negru, galben, cenusiu, foarte rar verdele crud-
apare intr-o singura poezie ")ervi de primavara!: verde crud, verde crud, *
+ugur alb si roz si pur'''!%' Gama de culori se bazeaza pe o serie de motive
tipic simboliste: uratul, plictisul, tristetea, vagabonda,ul si monotonia-
acestea avand corespondente in universul instrumentelor muzicale' &e
exemplu, melancolia grava este sugerata de vioara si clavir, iar nevroza este
redata de culorile verde crud!, de albastru "azur!% si roz in plan cromatic,
iar in plan muzical de violina si flaut' $a G'Bacovia, albul devine principiul
vietii--ubirea, iar negrul-principiul negativ-+oartea! ".ladimir /treinul%'
0lunecarea spre latura sumbra a vietii, spre morbid, se produce firesc'
$irismul bacovian transmite adesea ecourile experientei infernului: cu spatii
stramte, sordide in care se simte apasarea monotoniei, greutatea sufocata a
plictisului si a suferintelor inabusite, in care orice elan incipient "amintirea
de atmosfera insuportabila a targurilor moldovenesti de la inceput de secol
11, atat de sugestiv exprimata de /adoveanu in romanele inspirate din viata
targurilor de provincie%: /imbolismul poetului este acela din traditia sumbra
a baudelaireanismului, care a cantat ploaia insinuanta, rece, provincia, uratul
funebru, monotonia burgheza, tristetea autumnala! "G'2alinescu%'
2ele mai importante teme si motive simboliste din lirica bacoviana
sunt:
Plumbul - care sugereaza o existenta cenusie, supusa tragic gravitatiei
universale: grea, apasatoare, dezolanta, consumata sub un cer de plumb,
traversat diametral de corbii morti "0murg de toamna!% si care isi incheie
existenta in sicrie de plumb!, pe flori de plumb! "Plumb!%' Plumbul este
culoarea amurgurilor de huma! ale toamnei bacoviene; metalul-descompus-
infiltrat in zarea grea de plumb! se intoarce pe pamant sub forma de
ninsoare gri!, acoperind oamenii si lucrurile cu miasmele descompunerii in
materie' Greutatea plumbului "integrata si fiintei umane, dar si iubirii cu
aripi de plumb!% sugereaza caderea, prabusirea in abisul temporal
"$acustra!% sau in moarte: 0sculta cum greu, din adancuri* Pamantul la
dansul ne cheama! "+elancolie!%' /ensul ma,or al plumbului in poezia
bocoviana este alunecarea lenta in moarte a oamenilor, a lucrurilor, a
sentimentelor si a lumii sub greutatea de plumb a destinului universal'
3rasul bacovian 4 "tema si motiv central al poeziei bacoviene% este
targul de provincie aflat sub semnul plumbului' #l este deprimat si
reprezinta o faza in curgerea ireversibila spre moartea lucrurilor: imaginea
mahalalelor in care mai neagra noaptea pare!, a suvoaielor triste!- de
vanturi, de ploi, tristete care inunda casele si a nenumaratelor ziduri vechi
ce stau in daramare! "/onet!% caracterizeaza degradarea materiei; in acest
spatiu, fluviul heraclitean a acoperit esentele primordiale si din curgerea lui
n-a mai ramas decat malul' -n poezia &oina! noaptea e murdara!, copiii-
galbeni! si bolnavi! iar frigul- de mormant, toate contin sugestia
degradarii elementelor intr-o alunecare ireversibila in noroiul universal care
inghite totul' #xista si asupra umanului, senzatia putrezirii care capata un
aspect aproape cosmic! "0l'Piru%: /unt cativa morti in oras, iubito* 2hiar
pentru asta am venit sa-ti spun* Pe catafalc, de caldura-n oras,* -ncet,
cadavrele se descompun! "2uptor!%' -n orasul bacovian in care /cartaie
toamna din crengi ostenite!, rotatia anotimpurilor nu inseamna si trecerea
vremii, caci uniformitatea creaza impresia unui timp care se taraste lent si se
caracterizeaza prin absenta miracolului' 3rasul este un spatiu in care viata
reprezinta o fateta a damnarii primordiale: 0scuns in pivnita adanca* 5ara a
spune un cuvant! "Poema finala!% si (n oras de piatra doarme'''toate dor!
")octurna!%, iar societatea este o lume absurda, halucinanta, deznada,duita,
alcatuita din ospicii, cazarmi, spitale, abatoare acoperite de zapezi, ploi reci,
nori ca intr-un infern dantesc'
Ploaia 4 depresiva, acompaniaza continuu autumnalul' &eparte de a fi
fertila, benefica, ea este ploaie-moina, ca regim nocturn al orasului: 3rasul
doarme ud in umezeala grea! ")octurna!%, declansand iremediabil tristeti
acute si conducand la moartea visurilor' 0pa si focul reprezinta in poezia lui
Bacovia moartea lenta' &aca la toti poetii lumii focul purifica si apa
fertilizeaza, la Bacovia cele doua elemente primordiala ale Genezei duc la o
dizolvare perpetua, la o surpare continua'
/imbolismul este miscarea literara aflata in 5ranta, in ultimele decenii
ale secolului al 1-1-lea, ca reactie impotriva romantismului retoric, cele
doua aflandu-se in opozitie, a naturalismului pozitivism'
3pera lui Bacovia este reprezentativa pentru unul dintre cei mai
originali poeti de dupa #minescu, despre bacovianism! vorbind toti marii
nostri critici' Poezia lui Bacovia este expresia cea mai elocventa si mai
durabila a simbolismului autohton cu toate temele, motivele si tehnicile
specifice acestui curent literar' /e regasesc in opera sa toate instrumentele
tehnicii simboliste: sugestia, simbolul, corespondentele, muzicalitatea,
cromatica, olfactivul, prozodia, precum si temele si motivele ce ilustreaza si
definesc acest curent' Bacovia cultiva un simbolism de esenta si nu unul
formal, iar starea poetica se transmite cititorului ca traire interioara ca fapt
de viata'
6impul bacovian este cel al toamnei reci si umede, al tristetii
provinciale, al iernilor cu amurguri de metal!, al verii toride care
descompune cadavrele si materia, in general' /patiul poetic bacovian este
insumat de parcuri solitare, gradini desfrunzite, mahalale sordide pe ale
caror ulite trec figuri palide, copii bolnavi! ce vin de la scoala, liceul-
cimitir al tineretii!, un cerc de plumb taiat de corbi; iar sensul ultim al
poeziei bacoviene este moartea'
Prin tehnica sugestiei, G Bacovia e poet simbolist: sentimetul
singuratatii, acel al pustietatii interioare este realizat prin corespondenta intre
sentiment si muzica, intre sentiment si culoare' Gama de culori este
restransa: predomina alb, negru, galben, cenusiu, foarte rar verdele crud-
apare intr-o singura poezie ")ervi de primavara!%' 0ceasta gama de culori
se bazeaza pe o serie de motive tipic simboliste: uratul, prictisul, tristetea,
vagabonda,ul si monotonia'
Poezia Plumb! da titlul primului volum al lui Bacovia, publicat in
anul 7879, ce impune bacovianismul! din care isi trag substanta si celelalte
volume: /cantei galbene! "78:9%, 2u voi! "78;<%, 2omedii in fond!
"78;8%, /tante bargeza! "78=9%' /ursa de inspiratie a constituit-o vizita pe
care poetul a facut-o prin 78<< la cavoul /turzestilor "din cimitirul bacauan%
fiind profund impresionat de sicriele si florile de plumb, care dadeau
interiorului o nota stranie, nelinistitoare
6itlul poeziei Plumb! sugereaza existenta provinciala, apasarea
sufleteasca, atractia pamantului, imposibilitatea zborului' 2ateva din
laitmotivele creatiei de asamblu: moartea, singuratatea, vantul, frigul,
amorul, spaimele, se subordoneaza aici motivului central exprimat prin
metafora-simbol din titlu, reluata in sase din cele opt versuri structurate in
doua catrene, in care se observa o simetrie perfecta'
3rganizarea prozodica este interesanta pentru realizarea unei melodii
stranii, interiorizata, obsedanta' 6onul elegiac este dat de iambi si peoni, care
predomina, dar si de rima masculina "si imbratisata%' 2ezura figureaza
numai in versurile : si ;, 9 si >, al caror fiecare al doilea emistih incepe cu
con,unctia si!, incadrata in peonul -., urmat de iamb in versul al treilea'
+uzicale si de o tonalitate minora sunt verbele la imperfect
dormeam!, stau!, era!, atarnau!, dar mai ales fracventa cuvintelor
inchise, stinse: vesmant*vant! care intra in rima masculina, cu ritm iambic,
cat si cele stridente, minore, cu oarecare functii onamatopeice: scartaiau!,
strig!, frig! prin care se potenteaza atmosfera incarcata de neliniste'
.erbele la imperfect, in ambele pozitii semantice ale cuvantului singur!
"stam singur in cavou!, stam singur langa mort!% eludeaza timpul concret,
solitudinea, prelugindu-se intr-un ritm fara limite' /inguratatea fiintei intr-o
lume a mortii ar putea sugera implacabila alunecare in acelasi destin'
+etafora-simbol plumb! exprima starile de spirit vagi care apartin
unei anume sfere emotive date fiind corespondentele! din natura, viata si
cosmos' 0stfel plumbul! poate sugera apasarea sufleteasca, sfasietoare la
care este supus artistul si in general, intelectualul care traieste intr-un pustiu
oras de provincie, un targ umed, cu ulite murdare' Prin culoarec sa, cenusiu-
inchis, plumbul mai poate sugera monotonia si plictisul, mediul meschin, cu
false straluciri de o clipa, acoperite repede de proza grea, diurna'
-n alchimie, plumbul, care este un metal rece! devine simbol al
saturnismului "de la denumirea planetei /aturn?trista, intunecata si
melancolica prin contrast cu stalucitoarea si ,oviala @upiter%' /onoritatea
infundata!, contrasa intr-o silaba formata dintr-o vocala inchisa, spri,inita
pe patru consoane, lasa impresia de cadere grea, fara ecou, surda si fara
posibilitatea unei eventuale inaltari' 2uvantul cavou! are sensuri foarte
vagi: poate si nu poate fi, in acelasi timp, cavou: el poate fi casa sau orasul
in care locuieste poetul; sau poate fi mediul, lumea meschina, daca nu
cumva si propriul corp in care salasluieste un suflet de plumb! "-on Aotaru%'
-n poeziile lui Bacovia cavoul! ar putea simboliza chiar planeta, ori chiar
intregul univers, care ar putea fi interpretat ca ultimul cerc al pustiului
bacovian, ca pandant al singuratatii'
2uvantul cheie este pus ca epitet mai intai la limita concretului
"sicrie de plumb!, floride plumb!, coroane de plumb!% ca apoi sa dea
consistenta materiala unor abstractiuni de asemenea ambigue, tulburatoare
prin vagul lor straniu: covorul de plumb! doarme intors! "dormea intors
amorul meu de plumb!%' Participiul intors! este si el nedefinit: intors in
spatiu sau in timp' -n versul stam singur langa mort'''si era frig!
descoperim ca amorul este mort! iar strigatul din linistea sinistra si
inghetata a cavoului este zadarnic, pentru ca si aripile!, simbol al zborului,
sunt de plumb! si atarna grele' /trigatul este o nota discordanta, dar nu
singulara in atmosfera de dizolvare a personalitatii, de inregistrare resemnata
a semnelor izolarii, ruperii oricarei punti de legatura intre eul care contempla
si lumea in cadere' /entimentul straniu pe care il incearca subiectul liric in
apropierea mortului se naste din impresia instrainarii, a unei rupturi intre
viata si moarte'
-n spatiul de plumb al cavoului, rece si apasator, eul liric intra in criza
de indentitate, pandit fiind de pierderea memoriei, de uniformizare
existentiala' #vadarea din acest spatiu de metal rece, gri si greu este
imposibila'
/entimentul singuratatii este acutizat "eram singur''!%' #l nu
constituie doar o stare de spirit, ci conditia existentiala a poetului: in cavou,
in piata pustie, in hanul situat departe sau in fata vesniciei, poetul traieste
solitudinea la modul dramatic, universal'
&aca in prima strofa se impune un univers exterior "cu somnul
adanc! al sicrielor de plumb!, cu funerar vesmant!% care vizeaza izolarea
si spaima omului, in cea din urma viata interioara si sentimentul erotic se
afla sub acelasi semn dramatic' &eci cadrul intreg este inchis sub teroarea
data de epitetul de plumb!'
Poetul isi transfera trairile in muzica si culoare, ipostazele lor
devenind masti' -n primele doua versuri domina muzica funebra, cenusiul
plumbului si decorul funerar-spre a se implica damnarea poetului la
solitudine' +ai departe insa suspensia introduce macabrul, muzica!
vantului si a coroanelor de plumb!' 0morul insusi devine cenusiu si
intors!, si ca atare macabrul se transmite pe cale complex senzoriala-"era
frig!% si sub semnul vizualitatii din ultimul vers' Poezia creste! intr-o
devenire sumbra obsesie a teluricului, o gravitate colosala trage totul in
,osB")'+anolescu%
Plumb
de George Bacovia
&ormeau adCnc sicriele de plumb,
/i flori de plumb si funerar vestmint --
/tam singur Dn cavou''' si era vint'''
/i scirtiiau coroanele de plumb'
&ormea Dntors amorul meu de plumb
Pe flori de plumb, si-am inceput sE-l strig --
/tam singur lCngE mort''' si era frig'''
/i-i atirnau aripile de plumb'