GEORGE

BACOVIA
Despre G. Bacovia , N.Manolescu afirma ca este simbolist prin formatie , dar care isi depaseste
epoca , apartinand poeziei moderne ca unul dintre marii precursori .
Implicarea simbolismului in opera lui Bacovia este evidenta, intrucat acesta recurge la
:simboluri , sugestii , corespondente , muzicalitate , prozodie . Influentele resimtite in poemele
sale sunt diverse : E.A Poe , Rollinat , Verlaine , Baudelaire , s.a .Temele si motivele simboliste
preluate de poet ar fi : conditia poetului si a poeziei , motivul singuratatii ,
melancolia , evadarile , natura romantica , starea de nevroza , culorile si muzica , poezia
targului, s.a. Declararea atasamentului fata de simbolisti se regaseste in volumul Cu voi .
Bacovia alesese sau poate fusese el cel ales de muze sa reprezinte si sa urce la cote
nebanuite simbolismul romanesc. Caci in 1916 , cand ii aparea volumul de debut Plumb ,
literatura noastra consemmna de fapt una din datele de referinta ale poeziei , cartea anuntand o
individualitate lirica de necontestat , atat in raport cu ceilalti simbolisti ( Macedonski , Minulescu
, M.Demetriade , S.Petica , D.Anghel ) cat si cu cei de alte orientari , predecesori sau
contemporani cu el . Si fata de unii , si fata de altii , Bacovia venea cu un univers al lui , orasul
provincial , stilizat in linii si culori esentiale , in tonuri de cenusiu , violet si galben .El aduce
acelsfarsit continuu , cum avea sa-i defineasca mesajul operei un comentator de mai tarziu , Ion
Caraion .
Bacovia are voluptatea mortii , a dezagregarii , a trecerii in neant si toate simbolurile
poeziei sale conduc catre aceasta idee. Cel mai adesea fixarea cadrului in care isi plaseaza
simbolurile are loc toamna si iarna , cel dintai dintre aceste anotimpuri fiind prin excelenta el
insusi un simbol al mortii . Caderea frunzelor apare in plan strict vegetativ al naturii ca
oeliberare , stare catre care , cazand in moarte in plan uman tinde sa ajunga si poetul , impreuna
cu iubita lui , precum in Note de toamna . In ceea ce priveste primavara , poetul ii contrapune
latura sumbra a existentei , si de aceea el nu scrie poezii senine si optimiste
ci Nervi si Notemelancolice .
S-a spus ca poezia lui Bacovia sta sub semnul liricii simboliste franceze . Insusi
poetul marturisea in 1943 ca persistenta intr-o culoare a deprins-o de la francezi si ca prin 1898-

1903 ,una din obsesiile sale a fost simbolismul decadentsi ca l-au preocupat adanc Verlaine ,
Rimbaud , Baudelaire , Rollinat , Jean Moreas . Sunt insa suficient de multe note distinctive si
personale care-l indeparteaza pe poet de simbolistii din taralui Voltaire . Ceea ce la Verlaine si
Baudelaire , ca si la ceilalti simbolisti, urmarea , alaturi de semnificatii muzica si armonia , la
Bacovia , dimpotriva , e dizarmonic , aproape antimuzical , datorita sincopelor , ruperilor de vers
. Peisajul sau e intunecat , cu tuse ingrosate pana la brutalitate . Ceea ce conteaza la el
e decorul , halucinant pentru ca infioara , captivant pentru ca trimite la planul dedesubt al poeziei
.
Poezia lui Bacovia exprima o stare depresiva specifica unui intelectual proletar , cu o
structura sufleteasca ultrasensibila , de aceea poate fi incadrata si in directia simbolismului
depresiv .
Universul poeziei bacoviene este ca o cupola de plumb sub care
domneste nelinistea ,spaima de nefiinta , de izolare: De-atatea nopti aud plouand /Aud materia
plangand/Sunt singur si ma duce-un gand/Spre locuintele lacustre .
Cel mai important poet simbolist roman

Bacovia este unul dintre marii poeti originali de dupa Eminescu ; despre manierismul estetic
definind atmosfera cunoscuta n istoria literara sub numele de bacovianism au vorbit toti
marii critici. Atmosfera launtrica particulara este, cum spunea Eugen Lovinescu, deprimata
de toamne reci, cu ploi putrede, cu arbori cangrenati, limitat ntr-un peisagiu de mahala de
oras provincial, ntre cimitir si abator atmosfera de plumb n care pluteste obsesia
mortii si a neantului . Gasim in opera lui George Bacovia (pseudonimul lui George Vasiliu)
influente din E. Poe si din simbolismul francez : Rollinat, Laforgue, Baudelaire, Verlaine
prin atmosfera de nevroza, gustul pentru satanic, ideea mortii, cromatica si predilectia pentru
muzica. G. Bacovia este poetul toamnelor dezolante, al iernilor ce dau sentimentul de
sfrsit de lume, al caldurilor toride, n care cadavrele intra n descompunere, al
primaverilor iritante si nevrotice (Lacustra, Cuptor, Nervi de primavara, Decembrie). Cadrul
este orasul de provincie, cu parcuri solitare, cu fanfare militare, cu cafenele sarace, cuprinse
ntr-o realitate demoralizata . Alaturi de figurile proiectate pe acest fundal : copii si
fecioare tuberculoase, o palida muncitoare, poetul insusi, ratacind fara sens, facnd gesturi
absurde, devin personaje : toamna, somnul, plnsul, golul, frigul, tristetea, umezeala,
raceala, nevroza, primavara .
Bacovia ncepe prin a evoca orasul de provincie somnolent, amantii care merg la gradina
sa asculte fanfara militara, vntul care poarta prin piata dezolata hrtii si frunze de-o
valma plictisul provincial, cu alte cuvinte Ce trista opera cnta / Fanfara mmilitara /
Trziu n noapte, la gradina / Si tot orasul ntrista fanfara militara. // Plngeam, si

rataceam pe strada / In noaptea vasta si senina ; // Si-att de goala era strada - / De-amanti
gradina era plina ; catedrala ce se ridica peste toate mpungnd cu trufie cerul, n vreme
ce copacii se scutura de frunze : Se uita n zari catedrala, / Cu turnu-i sever si trufas ; /
Gradina orasului plnge / Si-arunca frunzisu-n oras // E toamna metalic s-aud /
Gornistii, n fond, la cazarma. Peisajul samanatoristilor, cmpul, vitele, talangile, pcla
toamnei prin livezi este prezent si n poezia lui Bacovia : E-n zori, e frig de toamna, / Si
ct cu ochii vezi / Se-ncolaceste fumul / Si-i pcla prin livezi. // Rasuna, trist, de glasuri,/
Cmpiile pustii, - / Si pocnet lung, si chiot / Se-aude-n deal la vii. // C-un zmeu copii
alearga, / Copil, ca ei, te vezi / Si plngi si-i frig de toamna / Si-i pcla prin livezi.
Dar n astfel de imagini ale tristetii provinciale, Bacovia si face curnd o atmosfera
proprie, ntemeiata nu pur si simplu pe sentimentalism ca la Demostene Botez, ci pe o
dezorganizare sufleteasca. Astfel, melancolia devine deznadejde, plictisul suferinta . Ce e
dintr-o data bacovian sunt nervii : Orasul luminat electric / Dadea fiori de nebunie - / Era o
nopte de septembrie, / Att de rece si pustie ! Poetul evoca din ce n ce mai insistent
vremea de plumb, toamna cu ploi ce cad, pe case si n suflet : Da, ploua cum n-am mai
vazut .. / Si grele talangi adormite / Cum suna sub suri nvechite ! / Cum suna n sufletumi mut / Oh! plnsul talangii cnd ploua ! Ploaia e tritoare, de o monotonie care da
nevroze. Toamna e anotimpul ftizicilor : E toamna, e fosnet, e somn / Copacii, pe strada
ofteaza ; / E tuse, e plnset, e gol Si-i frig, si bureaza . La Bacovia, boala se transmite
amurgului, frunzelor, parcului devastat, fatal : Mncat de cancer si ftizie / Patat de rosu,
carne-vie . Pe strazi, amantii mai bulnavi, mai tristi, fac gesturi ciudate , un nebun racneste
n gradina publica , un palid visator s-a mpuscat ; oamenii merg ca-n vis vorbind
singuri. Astfel s-a instalat o stare specifica, si anume delirul : Pe drumuri delirnd, / Pe
vreme de toamna, / Ma urmareste-un gnd / Ce ma ndeamna : / Dispari mai curnd !
Poetul face gesturi fara nici un fel de sens : In casa iubite de-ajung / Ei zgudui fereastra
nervos,/ Si o chem ca sa vada cum ploua / Frunzisul n trgul ploios . // Dar iata si-un
mort evreiesc .. / Si ploua, e moina, noroi / In murmure stranii semite / M-ajung si eu n
convoi. // Si nimeni nu stie ce-i asta . Sentimentul dominant e de totala incomunicare. Poetul
trece zadarnic pe sub fereastra iubitei : Orasul doarme ud n umezeala grea. / Prin zidurile
astea, poate, doarme ea - / Case de fier n case de zid, / Si portile grele se-nchid . / Un
clavir nga-ncet la un etaj, / Umbra mei sta n noroi ca un trist baraj - // Stropii sar, /
Ninge zoios; / La un geam, intr-un pahar, / O roza galbena se uita n jos .
Simbolismul poetului e acela din traditia sumbra a baudelarismului, care a cntat ploaia
insinuata, rece, provincia, urtul funebru, monotonia burgheza, tristetea autumnala : Ploua,
ploua, ploua / Vreme de betie / Si s-asculti pustiul / Ce melancolie!
Ploua, ploua, ploua ; Da, ploua cum n-am ami vazut / Si grele talangi adormite, Cum
suna sub suri nvechite ! Cum suna n sufletu-mi mut ! // Oh, plansul talangii cnd
ploua ! Prototipii lui Bacovia sunt Rodenbach, Rimbaud si Verlaine . Cadavrele intrate n
putrefactie sunt o reminescenta din Baudelaire, iar toamnele insalubre, tusea si ftizia vin de

la Jules Laforgue, care se pare ca avea tuberculoza ( E toamna, e fosnet, e somn, / Copacii,
pe strada, ofteaza ; / E tusa, e plnset, e gol ; Un bolnav poet, atacat / Se plimba tusind
pe la geamuri - / O fata, prin gratii, plngnd, Se uita ca luna prin ramuri ) . Tema
plictisului duminical si provincial e mai putin dezvoltata de poet. Umiditatea pluviala de la
Rodenbach ia la Bacovia aspecte infernale si se observa o adevarata teroare de apa trista,
ostila, care contamineaza tot, un sentiment fizic de insalubritate : Trie ploaia / Nu-i
nimeni pe drum : / Pe-afara de stai / Te-nabusi de fum ; Nu e nimeni ploua plnge o
cucuvaie / Vai, e ora de-altadata, umbre ude se-ntretaie/ Si-n curentul unui gang atipesc,
plin de ploaie . Ploaia si ninsoarea nelinistesc prin durata si imensitate : E noapte uda, grea,
te-neci afara ; Ploua, ploua, ploua / Vreme de betie - / Si s-asculti pustiul / Ce melancolie ! /
Ploua, ploua, ploua ; Si toamna si iarna / Coboara amndoua : / Si ploua si ninge / Si
ninge si ploua .
Afara ninge prapadind ; Ninge secular ; Ningea grandios n orasul vast cum nu mai
este, / Ning la cinematografe grave drame sociale, Pe cnd vntul hohoteste-n bulevarde
glaciale .
Penetratia umezelei peste tot, atmosfera cetoasa care nabuse, crsmele umede, murdare,
ziduri vechi ce se drma, peretii uzi si frigul, un mort evreiesc pe ploaie , o fata
ngropata pe ploaie, toate acestea sfrsesc prin a da nervi, prin a exaspera. Isterizati,
bolnavii racnesc la ploaie : Si ce enervare pe gnd ! / Ce zi primitiva de tina ! / O bolnava
fata vecina / Racneste la ploaie rznd .
Poezia Nocturna exprima starea sufleteasca a citadinului nelocalizat : Fug ratacind n
noaptea cetatii, / In turn miezul noptii se bate rar, / E ora cnd cade gndul amar /
Tacere .. e ora lasitatii // Te pierzi n golul singuratatii, / O, suflet al meu, de lume fugar,
/ E ora cnd Petru plnge amar / Asculta e ora lasitatii . Bacovia a scris muzica si
si-a scris versurile dupa strunele vioarei , iar n urmatoarele versuri se face referirea la
imitatia cadentei unui mars funebru Ningea bogat sitrist ningea era trziu / Cand m-a
oprit n drum, la geam clavirul; / Si-am plns la geam, si m-a cuprins delirul - / Amar,
prin noapte vntul fluiera pustiu . La un moment dat, Bacovia afirma ca fiecarui
sentiment ii corespunde o culoare . ( Pictorul nrebuinteaza n mestesugul sau culorile :
alb, rosu, violet. Le vezi cu ochii. Eu am ncercat sa le redau cu inteligenta, prin cuvinte.
Fiecarui sentiment i corespunde o culoare. Acum, n urma m-a obsedat galbenul,
culoarea deznadejdei. De aceea ultimul meu volum poarta titlul Scntei galbene ). George
Bacovia prefera deci culorile nchise, sumbre negru, violetul, griul , dar si pe cele
deschise cum este albul , galbenul, etc.
negru si alb : Copacii albi, copaci negri / Stau goi, in parcul solitar ;
Cu pene albe, pene negre ; Si frunze albe frunze negre .
Viziunea copaci albi / negri si frunze albe / negre are un caracter ireal (apare aici motivul
cromatic) .

albul : Cmpia alba un imens rotund - / Vslind, un corb ncet vine din fund , /
Taind orizontul diametral .
Copacii mari si ninsi par de cristal .
Imperechind ritmica muzicei si senzatia de grandoare, el ne da privelisti fantomatice de
valsuri n alb, astfel amintind de tehnica vaporoasa a lui Degas
negru : Carbonizate flori, noian de negru .. / Sicrie negre, arse de metal, Vesminte funerare
de mangal, / Negru profund numai noian de negru . ( negru = imaginea mortii )
Un simbol al ntunericului si al mortii este corbul : O, corb ! Ce rost mai are un suflet orb
, Ce vine singur n pustiu - / Cnd anii trec cum nu mai stiu. / O corb ! / Ce rost mai are
un suflet orb
violet : Culoarea violet devine simbol prin efectul straniu al generalizarii ei. Totusi exista
nsa si interpretari simbolice preexistente, culturale ale violetului violenta, fast, precum
si artificialitate. Fiind considerata o culoare care nghite lumina, galbenul este o culoare de
doliu, culoare a secretului si apare n poeziile Amurg violet sau Matinala .
1. Aurora violeta / Ploua roua de culori- / Venus, plina de flori, / Pare o vie
violeta
2. Amurg de toamna violet / Doi plopi, n fund apar n siluete : / - Apostoli
n odajdii violete - / Orasul tot e violet
galben : culoarea deznadejdii si totodata este tonul lncezelei autumnale, al anemiei.
Privitor la culoarea rosie, Bacovia afirma ca e sngele, e viata zgomotoasa .
Poezia lui George Bacovia nu este numai un produs organic al unei sensibilitati maladive ,
lipsita de retorica si de patetic (Pompiliu Constantinescu). Bacovia si compune ca si
Alexandru Macedonski o masca ; si face din suferinta un stil, o conventie. Poetul se joaca
pe sine, ca si Minulescu, dar pentru a se exprima. Bacovianismul e o haina de teatru, o proza
patetica. Nu ascultam confesia uni bolnav, ci vedem o punere n scena, poetul
desprinzndu-se pe fondul universului caruia i-a dat viata ca un personaj .
Bacovia reprezinta punctul cel mai nalt al simbolismului romnesc, situndu-se
totodata, prin valoare, mai presus de simbolism si de orice curent literar, n universalitate.
Influenta lui asupra poeziei secolului XX ramne o pagina nescrisa a istoriei noastre
literare. Ea e extraordinara, dar implica un paradox :; poetul cu cel mai adnc ecou asupra
poeziei romnemoderne este, izolat n strania lui frumusete, inimitabil .
Elemente simboliste n poezia bacoviana
Simbolismul, curent literar de dimensiune europeana ce a aparut n Franta la sfrsitul secolului al
XIX-lea, constituie o reactie mpotriva parnasianismului, a romantismului, dar si a
naturalismului. Astfel, simbolismul renuntala modalitati care sunt de domeniul epicului sau al
dramaticului, optnd, n schimb pentru o lirica a inefabilului realizata prin sugestie, aluzie,
analogie, corespondenta. Simbolistii refuza ideile si imaginile clare, precise, prefernd sa

exprime impresii vagi, stari sufletesti neclare, sa cufunde sufletul n reverie. Sensibilitatea
simbolista se caracterizeaza prin melancolie, anxietate, nevroza, spleen, prin gustul pentru bizar.
Bacovia este unul dintre marii poeti originali de dupa Eminescu, desi opera sa a strnit reactii
controversate n rndurile criticilor. Nichita Stanescu considera ca "dintre poetii a caror tensiune
de comunicare a atins pragul extrem al suportabilitatii emotive, n ordinea poeziei romnesti,
Bacovia este primul", pe cnd George Calinescu l pune n mari drepturi, numindu-l "poet care
cultiva artificiul".
Creatorul volumelor "Plumb", "Scntei galbene", "Cu voi", "Comedii n fond" si "Stante
burgheze", recunoaste ca o importanta sursa de inspiratie o reprezinta operele simbolistilor
francezi: "Una din obsesiile mele a alcatuit-o simbolismul decadent. Prin 1898-1903 m-am
preocupat adnc de Verlaine, Rimbaud, Baudelaire, Rollinat, Jean Moreas pe care i-am
descoperit n colectia "Les hommes d'aujourd'hui"" si marturiseste ca poeziile sale nu sunt o
manifestare pe plan social, ci un lucru personal, un mijloc de a-si procura satisfactii proprii: "Nu
am nici un crez poetic. Scriu precum vorbesc cu cineva, pentru ca mi place aceasta
ndeletnicire".
Eugen Lovinescu spune ca, n operele sale, Bacovia creaza "o atmosfera de plumb", surprinde un
univers exterior "de coplesitoare dezolare", pustiu, apasator, obsedant prin repetitie ("Buciumul
toamna/ Agonic - din fund - / Trec pasarele si tainic s-ascund. /rie ploaia / Nu-i nimeni pe
drum; / Pe-afara de stai / Te-nabusi de fum." - "Pastel"). Imaginea toamnei cu ploi monotone, ce
grabeste declinul vitalului, cu copaci decompusi n parcuri devastate, este limitata ntr-un peisaj
de mahala al trgului provincial de altadata, cu casele scufundate n noroaie eterne, "ntre cimitir
si abator".
Poezia lui Bacovia este un avertisment dat lumii, de la care nu asteapta vreun raspuns: de aici,
sentimentul vidului, rsul absurd, nervozitatea. Bacovia experimenteaza procedee moderne. Trei
sunt elementele care duc la dezagregarea si la dezordinea lumii: focul, care mocneste si
agonizeaza, apa, care descompune, vntul, ale carui sunete sinistre reprezinta simbolic
dezechilibrul lumii.
Bacovia valorifica teme si motive simboliste autentice, pe care le preia de la poetii francezi si pe
care le mpleteste cu maiestrie: motivul trgului provincial, motivul toamnei dezolante, motivul
ploii, motivul parcului solitar, motivul singuratatii, motivul vagabondului si alcoolismului,
motivul mortii si a descompunerii materiei, motivul poetului damnat, motivul iubirii (vazuta ntrmaniera opusa romantismului). Motivul nevrozei provocate de un anotimp sumbru, schimbator
este insuflat de Baudelaire. La Bacovia, cerul jos si greu este de plumb, umezeala atinge
dimensiuni apocaliptice ("De-attea nopti aud plound, / Aud materia plngnd" - "Lacustra"),
nsa, spre deosebire de Baudelaire, Bacovia nu nzestreaza urtul cu puteri supranaturale, ci i
alatura starea de atrofiere, de deteriorare continua. ("Sunt ctiva morti n oras, iubito, / si-ncet,
cadavrele se descompun. " - "Cuptor").
n creatiile bacoviene, orasul apare sinistru, potrivnic vietii, ca un lacas al figurilor de ceara, al
terorii, un loc unde curge snge pe strazi, iar corbii se prabusesc din zbor. ("si snge cald se

scurge pe canal, / Plina-I zapada de snge animal" - "Tablou de iarna"; "Departe, pe cmp, / Cad
corbii, domol" - "Pastel").
n "Nevroza" este zugravita imaginea trgului acoperit de zapada, ntunecat, pustiu, imagine ce
produce melancolie, tristete, angoasa ("si geme greu ca n delir"). Laitmotivul acestei poezii este
orasul cimitir (prin repetitia versului "si singe ca-ntr-un cimitir"), simbol al mediului sufocant,
lipsit de speranta.

"Afara ninge prapadind,

Iubita cnta la clavir,
si trgul sta ntunecat,
De parca ninge-n cimitir.
si plng si eu, si tremurnd
Pe umeri pletele-I resfir .
Afara trgul sta pustiu,
si ninge ca-ntr-un cimitir."

Trgul mizerabil, sarac, cu strazi mici acoperite de fn si noroi este prezentat si n poezia
"Proza". Eul liric si exprima regretul ca iubita este nevoita sa traiasca ntr-un mediu degradant,
printre crsme si dughene murdare.

"Ploua.
Pe-un trg mizerabil
De glod si coceni
Pe-un trg jidovit
si plin de dugheni

-si-aici sta iubita.

si ulita-i plina
De fn si coceni
si trec cotiugare
Cu saci de faina
si ploua si mai tare
Pe crsme murdare,
Pe-un trg saracit -si-aici sta iubita.
Ploua.
Pe-un trg jidovit."

Fenomenele naturii se mbina armonios cu cadrele sumbre, cu atmosfera de degradare si astfel,

se ntlneste motivul toamnei dezolante, anotimp al descompunerii si al mortii. "Amurg de
toamna" prezinta un peisaj pustiu, cenusiu ce trezeste stari de neliniste, de nevroza, de infiorare
datorita acusticii sinistre. Soarele este anemic, iar copacii scheletici se ndoaie molatec n bataia
vntului.
"Amurg de toamna pustiu, de huma,
Pe cmp sinistre soapte trec pe vnt Departe plopii s-apleaca la pamnt
n larg balans lenevos, de guma."
Toamna este n acord cu faptura umana cuprinsa de boala, de tristete, chiar de dementa,
reprezentnd un simbol al declinului. Ploaia monotona si frigul patrunzator, grabeste
descompunerea vegetala, ct si cea umana: frunzele cad rapuse de umezeala, copacii ramn goi,
iar oamenii sunt cuprinsi de delir.

"E toamna, e fosnet, e somn.

Copacii, pe strada, ofteaza;
E tuse, e plnset, e gol.
si-i frig, si bureaza.
Amantii, mai bolnavi, mai tristi,
Pe drumuri fac gesturi ciudate
Iar frunze, de vesnicul somn,
Cad grele, udate."

"Nervi de toamna"
Preferinta pentru peisajele ploioase l apropie pe Bacovia de Verlaine. Bacovia are tendinta de a
crea din ploaie un cadru obsesiv, privind-o ca element ce accelereaza descompunerea materiei.
Existenta motivului ploii se explica prin frecventele mentiuni sau aluzii la acest fenomen. n
poezia "Lacustra" numeroase cuvinte fac parte din cmpul semantic al apei ("ploua", "plns",
"val", "mal", "piloti"). Astfel ploaia capata dimensiuni potopice. Metafora "materia plngnd"
sugereaza dimensiunile cosmice pe care le ia ploaia monotona, cauza de disperare si de
nerabdare. Imaginea ploii este largita prin folosirea adverbului "attea"(ce capata rol de
superlativ) si reprezinta un simbol al deznadejdii, al senzatiei de permanenta amenintare, de
cadere n neant. Eul liric este pasiv, sensibil, fiind doar martor al manifestarilor lumii, fapt
dovedit de verbele de stare la timpul prezent ("aud", "simt", "sunt", "tresar").

"De-attea nopti aud plound,

Aud materia plngnd.
Sunt singur, si ma duce-un gnd
Spre locuintele lacustre.
si parca dorm pe scnduri ude,
n spate ma izbeste-un val -

Tresar din somn, si mi se pare

Ca n-am tras podul de la mal.

Un gol istoric se ntinde,

Pe-aceleasi vremuri ma gasesc.
si simt cum de atta ploaie
Pilotii grei se prabusesc."
La Bacovia, ploaia nu este usoara, calda, ca cea de vara, ci abundenta, monotona, rece, nvaluind
lumea ntr-o stare sumbra, de melancolie, de apatie, de deznadejde si disperare.
"Da, ploua cum n-am mai vazut" - "Ploua"

"Ploua, ploua, ploua

Vreme de betie si s-asculti pustiul,
Ce melancolie!
Ploua, ploua, ploua.
Singur, singur, singur,
Vreme de betie I-auzi cum mai ploua,
Ce melancolie!
Singur, singur, singur."

"Rar"
n cadrul trgului provincial, parcul devastat este nelipsit la Bacovia. si acest element constituie
un simbol, cel al eternitatii ("parc secular"), dar si al pustietatii, la mortii.
Poezia "Decor" zugraveste parcul solitar n doua culori: alb si negru, iar imaginea pe care aceasta
alternanta de nuante o creaza este ambigua, obscura, vaga. Numeroasele repetitii subliniaza
obsesia eului liric n legatura cu elementele de dcor, dar si n legatura cu starea de visare pe care
viziunea alb-negru o creaza.

"Copacii albi, copacii negri

Stau goi n parcul solitar:
Dcor de doliu, funerar.
Copacii albi, copacii negri.
n parc regretele plng iar.
Cu pene albe, pene negre
O pasare cu glas amar
Strabate parcul secular.
Cu pene albe, pene negre.
n parc fantomele apar."

Obsesia singuratatii la Bacovia este ilustrata n poezii ca "Lacustra" ("Sunt singur si ma duce-un
gnd / Spre locuintele lacustre"), "Plumb" ("Stam singur lnga mort. si era frig."), "Gri" ("Ca si
zarea. gndul meu se nnegri. / si de lume tot mai singur, tot mai barbar -") si genereaza stari de
depresie, nevroza, isterie ("Tovaras mi-i rsul hidos, si cu umbra" - "Palind").
n poezia "Singur", motivul singuratatii se mpleteste cu tema claustrofobiei si cea a oglinzii.
Oglinda, la fel ca si fereastra reflecta imagini echivalente, dar nu identice. Aceasta tema este
mprumutata de la Rodenbach, care considera oglinda simbolul solitudinii ntr-un spatiu nchis.
Astfel, n poezia bacoviana, oglinda este prezenta ca martor al singuratatii, reflectnd imagini
halucinante, distorsionate, capabile de a intensifica zbuciumul interior.

"Odaia mea ma nspaimnta,

Cu brie negre zugravita Prin noapte, toamna despletita
n mii de fluiere cnta.
- Odaie, plina de mistere,
n pacea ta e nebunie
Dorm umbre negre prin unghere,
Pe masa arde o faclie.
- Odaie, plina de ecouri,
Cnd plnsu-ncepe sa ma prinda,
Stau triste negrele tablouri Faclia tremura-n oglinda.
Odaia mea ma nspaimnta.
Aici n-ar sta nici o iubita,Prin noapte, toamna despletita
n mii de fluiere cnta."

Alcoolismul, vagabondajul sunt aspecte degradante ale vietii pe care Bacovia le valorifica si pe
care le transforma n motive ce se regasesc n poezii ca: "Nocturna" ("Fug ratacind n noaptea
cetatii"), "Poem finala" ("Eu trebuie sa plec[.] Singur sa ma pierd n lume, nestiut de nimeni").
Aceste motive se mpletesc cu cel al singuratatii si al trgului parasit, formnd un tot unitar.

"Prin mahalali mai neagra noaptea pare

sivoaie-n case triste inundara
s-auzi tusind o tusa-n sec, amara Prin ziduri vechi ce stau n darmare.
Ca Edgar Poe ma rentorc spre casa,
Ori ca Verlaine, topit de bautura si-n noaptea asta de nimic nu-mi pasa."
"Sonet"

Alcoolistul hoinareste pe strazile aceluiasi trg cu mahalale sordide, n care se aude tusea prin
peretii deteriorati si n care ploaia intra siroaie.
Motivul vagabondajului este asociat n poezia "Plumb de iarna" cu ideea de libertate si de
evadare din monotonie.
"Iarna, de-o vreme, ma duce regretul
Prin crnguri, pe margini de linii ferate Cnd flfie, pe lume, violetul. [.]
O, vis.o, libertate."
ntr-o atmosfera de deznadejde, de tristete, pe vreme de toamna monotona, poetul prezinta
"publicului anonim" operele sale, nsa oamenii marcati de dramele existentei, nu l remarca si
astfel poetul este nfrnt. Bacovia a preluat un motiv romantic, al poetului damnat, n ciuda
faptului ca simbolismul se opune romantismului.

"n toamna violata, compozitori celebri

Au aranjat un vast concert.
Pe galbene alei, poetii tristi declama lungi poeme - [.]

Pierdut, ma duc si eu, cu bratele nvinse,

Plngnd,
si fredonnd,
Gndindu-ma la mine."
"Note de toamna"

Soarta poetului este vitrega, acesta fiind nevoit sa pribegeasca pe strazile ude, palid, bolnav, fara
speranta. Natura este n deplina concordanta cu sentimentele poetului distrus: vremea este
apasatoare, sufocanta, frunzele se descompun n bataia vntului si a ploii tomnatice.

"Afara o vreme de plumb

si vntul mprastie ploaia,
Un bolnav poet, afectat
Asteapta tusind pe la geamuri
Tomnatice frunze prin trg
Alearga, pe drumuri, cu droaia.
O fata, prin gratii, plngnd,
Se uita ca luna prin ramuri.

Ea plnge. el palid se pierde

Prin trgul salbatec, sever;
si pare tabloul acesta
Ca-i antic si plin de mister !."

"Toamna"
Cuvntul "antic" sugereaza faptul ca, desi insuccesul poetului reprezinta o enigma, este un lucru
ce s-a ntmplat mereu, ca si n trecut, creatorul a fost urmarit de nefericire.
Motivul mortii si al descompunerii materiei este un motiv fundamental n opera lui Bacovia.
Poezii ca "Plumb", "Mars funebru", "Melancolie" dezvolta aceste motive, continnd o serie de
cuvinte din sfera semantica a mortii: "sicriu", "cavou", "mort", "coroane", "lugubru", "funerar",
"catafalc", "pamnt". Imaginea funerara din poezia "Plumb" este terifianta ntruct presupune
ideea mortii. Fiinta umana, nchisa n acest spatiu lugubru, avnd ca elemente de dcor cavoul,
coroanele, sicriele si privegheaza amorul mort, cuprins de disperare. Atmosfera creata este
sumbra, apasatoare, datorita sugestiei plumbului si datorita monotoniei vocalelor nchise urmate
de consoane nazale ("Dormeau adnc sicriele de plumb,/ si flori de plumb si funerar vesment
- "). Clavirul si vioara care cnta marsul funebru sunt simboluri ale melancoliei grave. ("Iar la
clavir o bruna despletita/ Cnta purtnd o mantie cernita,/ si trist cnta, gemnd ntre faclii/ [.]
Apoi, veni si-o blonda n salon. / si-aproape goala prinse, adormita,/ De pe clavir, o scripca
nnegrita - / si urmari, pierduta, marsul monoton."). Moartea este prezentata ca un spectacol
macabru, acompaniat de sunetele monotone ale instrumentelor muzicale. n poezia "Cuptor",
dezagregarea materiei, descompunerea cadavrelor asezate pe catafalc si chiar a oamenilor vii,
sunt simboluri ale conditiei umane n societate. Ideea mortii este sugerata de imagini vizuale si
olfactive ("Sunt ctiva morti n oras, iubito/ Chiar pentru asta am venit sa-ti spun;[.]/ E miros de
cadavre, iubito").
n numeroase poezii apare formula de adresare "iubito", astfel nct se poate vorbi de existenta
motivului iubirii. Totusi, acest motiv este tratat ntr-un mod total diferit de maniera romantica.
Dragostea devine un spectacol hilar - hidos pentru eul liric. Daca n lirica romantica iubita este o
fiinta angelica, simboliznd aspiratia spre nalt, la Bacovia, iubita se lasa prada gesturilor patetice
("Afara ninge prapadind,/ Iubita cnta la clavir,[.] Iubita cnt-un mars funebru,/ Iar eu nedumerit
ma mir;[.] Ea plnge, si-a cazut pe clape,/ si geme greu ca n delir." - "Nevroza"). Daca
romanticii i declarau iubitei dragostea nemuritoare, n poeziile bacoviene eul liric i mpartaseste
persoanei dragi viziuni macabre ("Sunt ctiva morti n oras, iubito,/ Chiar pentru asta am venit
sa-ti spun;" - "Cuptor") sau si marturiseste nepasarea ("Din tot ce scriu, iubito,/ Reiese-att de
bine - / Aceeasi nepasare/ De oameni, si de tine." - "Ego"). Imaginea iubitei, a femeii, este foarte
des asociata cu cntecul clavirului, simbol al tristetii, al duiosiei ("Iubito, si iar am venit./ Dar
astazi, de-abia ma mai port - / Deschide clavirul si cnta-mi" - "Trudit").
Plnsul, nevroza sunt stari caracteristice personajelor bacoviene si sunt o reactie la fenomenele
naturii, la saracia si degradantul mediu n care traiesc; de aceea motivul plnsului si cel al
nevrozei sunt nelipsite n poeziile n care sunt prezente motivul toamnei, al ploii, al parcului
solitar si al trgului ("si plngi. si-i frig de toamna." "Alean"; "Oh, plnsul talangii cnd ploua!" "Ploua", "si-am plns la geam, si m-a cuprins delirul" - "Mars funebru").
Datorita corespondentelor ce se stabilesc ntre imagini si stari de spirit apare ideea de dramatism.
Tragicul, nsa nu este de esenta clasica, ci este degradat, uneori aspectele tragice provocnd o
stare comica.

Cromatica la fel ca si acustica poeziei bacoviene are un rol esential n conturarea atmosferei.
Bacovia si marturiseste preferinta pentru culoare: "n poezie, m-a obsedat ntotdeauna un subiect
de culoare. Pictura cuvintelor sau auditie colorata. Fiecarui sentiment i corespunde o culoare."
Cromatica stridenta, compusa din culori n stare pura. Albul, negrul, rosul, galbenul, violetul
ocupa cel mai important loc n poeziile bacoviene, fiecare avnd rol de simbol. Albul reprezinta
visarea si eternitatea, violetul sugereaza monotonie, spleen, iar negrul este culoarea mortii;
galbenul sugereaza deznadejdea, boala, iar rosul este simbolul vietii, dar si al tuberculozei,
ftiziei. Verdele asociat cu roz sau albastru simbolizeaza nevroza.
Acustica, la fel ca si cromatica este stridenta, zgomotoasa (tuse, plns, racnete, urlete de cini) si
deloc evanescenta. Acest lucru dovedeste faptul ca Bacovia nu este doar simbolist, ci face un pas
spre expresionism. Motivul strigatului ca forma de revolta ("Dormea ntors amorul meu de
plumb/ Pe flori de plumb. si-am nceput sa-l strig" - "Plumb") si extrapolarea cosmica a unor
situatii sau a unor stari sunt, de asemenea elemente expresioniste.
Poetul urmareste, totusi si efectele melodice, de aici provenind preferinta pentru instrumente
muzicale, n special clavirul, vioara ale caror cntecele sunt simboluri ale melancoliei grave, ale
tristetii. Sunetele fanfarei sunt simboluri ale monotoniei provinciale. Jucnd rolul
compozitorului, Bacovia alatura poeziei cele mai diverse sonoritati si obtine un efect unic.
"Poezia lui Bacovia e expresia celei mai elementare stari sufletesti; e poezia cinesteziei imobile,
ncropite, care nu se intelectualizeaza, nu se spiritualizeaza, nu se rationalizeaza; cinestezie
profund animalica: secretiune a unui organism bolnav, dupa cum igrasia e lacrima zidurilor
umede; cinestezie ce nu se diferentiaza de natura putreda de toamna, de ploi si de zapada, cu care
se contopeste. O astfel de dispozitie sufleteasca e prin esenta muzicala; i s-ar putea tagadui
interesul, nu I se poate nsa tagadui realitatea primara; n ea salutam, poate, cea dinti licarire de
constiinta a materiei ce se nsufleteste". Eugen Lovinescu