Fata cu ochii de aur Cuprins Partea I: Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Ca pitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul

Capitolul Capitolul Ca pitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Ca pitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Ca pitolul Capitolul 1: Mici probleme in Paradis 2: Aisha 3: Regretele lui David 4: Inainte! 5: Minciuna 6: Escapada 7: Iesirea lui Jasper 8: Adevarul 9: Povestea 10: Acasa 11: Ziua de nastere 12: Neasteptat 13: Confesiune 14: Noaptea cea mai neagra 15: Calatoria 16: Popas 17: La Push 18: Vechea casa 19: Prinsa 20: Claire si Emily 21:Charly 22: Tradarea 23: Durerea 24: Apelul 25: Din nou acasa 26: Oc hii rosii 27: Tata 28: Puterea 29: Insula Esme 30: Fata cu ochii de aur Partea a II-a: Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capit olul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capit olul Capitolul Capitolul Capitolul 1:Clacare 2:Discutie 3:Urgenta 4: Rugaminti 5 :Ultimul fluturat de aripi 6:Tristete 7: Revenire 8:Trezita din somn 9: Intrebar i 10: Surprindere 11: Viziunile 12:Furie 13:Discutie 14:Inapoi in micuta casa 15 :Talentul 16:Volturii 17: Rugaminti si disperare 18: Ultima noapte de dragoste

Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Multumiri 19:Aro si Jane 20: Decizie 21:Pregatiri 22:O noapte de razboi 23:Haotic 24:Durer e 25:Ordine 26:Povestea lui Vladimir 27:Detalii 28:Camera cu amintiri 29:Noii Vo lturi 30:Din nou la inceput Capitolul 1: Mici probleme in Paradis Asta era, cu siguranta, partea cea mai nep lacuta din zi: liceul. Sau, as putea sa ii spun...purgatoriul? Partea buna era c a il aveam pe Jacob coleg de banca, iar pe tata si mama (de fapt, verisorul si s ora mai mare) colegi de clasa, fapt care ma amuza teribil. De cand aparusem eu s i, cum ma necajea Emmet mereu, le intorsesem tuturor vietile pe dos, se schimbas e oarecum ierarhia in familie. Bunicul Carlisie si bunica Esme erau, desigur, pa rintii nostri.Tata, Emmet si Rose, copiii unei surori a lui Esme care murise in urma cu cativa ani, iar restul:eu, mama, Alice, Jasper si Jacob copii lor adopti vi.Eu si mama spuneam ca suntem surori bune, asemanare fiind izbitoare. La incep ut era amuzant.Sa stau cu Jake in banca, sa "vorbim" in modul meu caracteristic, sa ne auda tata, dar sa nu poata spune nimic....doar nu ar fi vrut sa deranjeze ora. Dar astea erau copilarii, iar eu trecusem de perioada copilariei, simteam asta. Nu imi placeau orele de curs, erau tare plictisitoare. Profesorul incerca sa ne explice importanta operei lui Shakespeare.....de parca nu le-as fi citit p e toate. Stiam tot ceea ce se preda in liceu si mult mai mult decat atat, asta e ra si problema: as fi vrut sa invat lucruri noi, nu sa mi se repete insistent ce le pe care le stiam deja. I-am atins usor mana lui Jake, "spunandu-i" ca de abia astept sa ajung acasa. El s-a uitat doar o clipa la mine, zambind, apoi a redev enit atent la profesor.Ce nesuferit! Eu eram mai importanta. In spatele meu, tat a chicotea. l-am lasat in pace pe Jacob si am inceput sa ma uit la colegii mei d e clasa. Plictisitori. Nu imi place sa traiesc printre oameni, sunt ciudati si n u imi pot gasi locul intre ei. Nu e ca si cum as vrea sa....ii mananc...nu nu nu ... Din spatele meu, tata tusi o data scurt. Ups, m-a luat valul. Am mai rotit o data capul, privindu-mi din nou colegii. Aisha, fata din a treia banca, se holb a la mine. I-am facut un semn sugestiv cu capul catre profesor, un fel de "fii a tenta la el si lasa-ma in pace". Oare la ce se gandeste fata asta? Sa nu uit sa il intreb pe tata... ***** In sfarsit...libertate!!!! Orele s-au terminat, iar e u conduc spre casa, cu Jake alaturi. -Avem un munte de teme, bombani el. -O,da, teme...cum as putea trai fara ele? am raspuns eu sarcastica. Restul drumului am ramas tacuti. Intrand in casa,am imbartisat-o pe bunica si m-am aruncat pe canap ea...ce bine e acasa.... -Cum a fost la scoala?intreba David

O, da...David...el era cel mai nou membru al familiei noastre, mai nou si decat mine, ceea ce imi dadea o oarecare satisfactie... David avea si el o poveste, ca oricare vampir: fusese creat de Volturi,care prevazusera mare lui putere de con vingere.Dar tot datorita acestui talent al sau, ii convinsese pe Volturi sa il l ase sa plece. Lui David nu ii placea violenta,de asta si ramasese cu noi, adopta nd dieta noastra vegetariana. In viata umana fusese un actor neinteles,pasnic si boem,iar in cea vampirica...ei bine, el ratacise singur prin toata lumea, vizit and locuri pe care si le dorea sa le vada in viata umana, dar din cauza banilor si a stilului de viata dezordonat nu reusise sa le vada. Apoi, venise sa ne ajut e sa luptam...intr-o lupta care se terminase cu cateva zile in urma...lupta cu V olturii.La inceput nu am inteles de ce venise sa ne ajute pe noi si nu pe cei ca re l-au creat.Dar tata imi spusese ca David ii ura pe Volturi din cauza ca il ob ligasera sa devina vampir, privandu-l astfel de beneficiile vietii umane. -Nu ai pierdut nimic, am raspuns eu. Cu toate ca David avea autocontrol si nu ar fi fa cut rau nimanui, Carlisie nu il lasa inca sa mearga la scoala.De asemenea,nu ave a voie nici sa vaneze alaturi de mine. Incet, incet, sosea si restul familiei. E u ajunsesem prima, deoarece conduceam "ca o nebuna", cum imi spunea mereu mama. In St. Helens, Oregon, unde ne mutasem de aproape 5 ani,era aproape la fel ca in Forks. Cu exceptia bunicului Charly si a haitei de varcolaci, de care imi era t are dor. Mama spusese ca era mai bine asa, sa il lasam pe bunicul sa isi vada de viata sa, fara alte evenimente fantastice, iar haita de varcolaci sa redevina o ameni. Jacob se apropie de mine si imi apuca mana, trezindu-ma astfel din visare . -Ce s-a intamplat, iubito?La ce te gandesti? -Vrei sa mergem la noapte sa vana m?Doar noi doi? -Stiu si eu....ar trebui sa dormi la noapte.Poate... -Hai, Jake! Poti sa te opresti din a ma trata ca pe un copil,te rog? Vrei sa intelegi ca am ajuns la maturitate si pot avea singura grija de mine? Fiecare vampir din camer a parea ca are cate o treaba, dar eram convinsa ca toti asculta.La naiba, uneori e atat de obositor sa fii in centrul atentiei... L-am atins pe Jacob, aratandui ca sa vrea sa mergem intr-un loc unde sa nu ne poata auzi nimeni, unde sa nu n e poata gasi nimeni, nici puterea gandului tatalui meu. -Insa pana atunci..... s puse tata.. Pana atunci?Adica exagerat de protectorul meu tata concepe ca la un moment dat sa ma pot duce doar eu cu Jake intr-un loc departat? Probabil ca in j urul varstei de 105 ani... -Insa pana atunci vreau sa luati loc cu totii, isi co ntinua tata ideea, ignorand gandurile mele.Se pare ca avem probleme. Capitolul 2: Aisha -Este vorba despre Aisha,fata de la scoala, spuse tata. Gandu rile ei probabil ar fi trebuit sa ma puna in alerta mai demult, insa am fost sup erficial, crezand ca este vorba doar despre o adolescenta cu o imaginatie bogata . Este greseala mea si o recunosc.Acum, insa, trebuie sa facem ceva sa indreptam lucrurile sau sa parasim orasul, caci Aisha si-a dat seama ce suntem. Reactiile au fost la fel de rapide ca si vestea. Emmet s-a ridicat,darmand scaunul si inj urand. Bunicul s-a incruntat meditand, iar bunica si-a cuprins capul in maini.Al ice a inceput sa caute in viitor, iar Jasper, simtind agitatia,incerca sa ne cal meze cu ajutorul darului sau.David a facut o expresie ciudata,ca un fel de grima sa care s-a transformat rapid in tuse. Jake mi-a strans mana mai tare,iar pe mam a am surprins-o privind in gol,nestiind

probabil ce sa faca. -Ce-i de facut?intreba ea intr-un sfarsit Chiar asa: cat er a de mare gravitatea acestei fapte? Intrebarea mamei nu era adresata nimanui in mod special,insa bunicul raspunse: -Edward, povestete-ne despre aceasta fata. Ap oi vom decide de comun acord ce este de facut. -Aisha e o visatoare, de asta poa te nici nu i-am dat atentie la inceput. Doar ca, paradoxal, este un fan inrait l a povestilor cu vampiri.Stiri voi, Anne Rice, Bram Stocker David pufni si deschis e gura sa spuna ceva, insa o inchise la loc fara a scote vreun sunet. Tata conti nua: -La inceput, gandurile ei nu erau cu mult mai diferite decat ale celorlalti : se mira de frumusetea noastra,se intreba de ce suntem atat de retrasi, de ce n u mancam la cantina si lucruri din astea, nimic ingrijorator. Acum cateva zile, insa,din gandurile ei am auzitceva de genul: e ceva in neregula cu ei, parca nu sun t oameni, apoi au evoluat in sigur nu sunt oameni.Punctul culminant a fost astazi, in timp ce o privea pe Renesmee.Am auzit tare si clar daca sunt vampiri -Deci nu e sigura, am spus. Dar de ce a avut revelatia tocmai cand se uita la mine? -Se gan dea ca daca ai fi ceva mai umana, ati putea fi prietene.Apoi tu i-ai aratat sa f ie atenta la profesor si s-a gandit oare de ce nu ii place sa fie privita?Niciunu ia dintre ei nu ii place.E clar ca au ceva de ascunsapoi, revelatia, cum ai spus t u. -Of, de ce trebuie sa fiu eu cauza problemei? -Nimeni nu te invinuieste, spus e bunicul. Stiu ca este greu pentru voi toti.Si da, parerea mea este ca ar trebu i sa plecamcam intr-o saptamana.In acest timp imi voi rezolva problemele de la sp ital.Cine este de acord? Ne uitam unii la altii nestiind ce sa facem. Nu vroiam sa plecam, ne facuseram o viata aici. Daca ne-a fi mutat,ar fi trebuit sa o luam de la inceput..si totusi, era singura solutie care sa nu ne puna in pericol sec retul. Timid, mama ridica o mana, fiind urmata de tata, Alice si Jasper.Rose str amba din nas. Parca ii vedeam expresia transpusa pe fata mea.Emmet o urmarea cu atentie.Desigur, deciziile lui depineau de ale ei.Rose ridica mana, urmata in sc urt timp de ceilalti. Toate mainile erau ridicate, mai putin a mea. -Renesmee? S puse bunicul -Se pare ca ati ajuns la o decizie, am spus -Decizia trebuie luata de comun acord, iar tu nu ti-ai dat acordul. -Poti considera ca majoritatea deci de, am spus si am parasit incaperea. Capitolul 3: Regretele lui David Iesind pe usa, am inceput sa alerg catre padure. Ce era cu mine? Ma purtam prosteste. Pana la urma, nici nu conta daca sau unde ne mutam. As fi fost alaturi de familia me a, alaturi de Jacob, si asta era important. Nici macar nu aveam prieteni aici, n u avea sa imi fie dor de nimeni. Cu toate ca aveam o familie numeroasa si stiam, desi nu vroiam sa recunosc, faptul ca eu sunt centrul existentei lor, uneori ma simteam foarte singura. Nu aveam alaturi pe cineva ca mine, cu aceleasi framant ari, pe cineva care trece prin aceleasi schimbari,pe cineva...nu de aceeasi vars ta. Varsta mea nu e elocventa, pentru ca in curand voi face 7 ani. Asta inseamna , potrivit lui Nahuel (un hibrid jumatate om-jumatate vampir, ca si mine) ca in curand pot spune ca am ajuns la maturitate. Atunci de ce se comportau cu totii c a si cum as fi un copil mic? "Toti", pentru mine, are un sens foarte restrans: f amilia mea vampirica si varcolacul meu, Jacob. Tata maraia de fiecare data cand eram mai apropiata de Jake, mama era excesiv de

protectiva...chiar si Jacob insusi parea uneori ca ma evita. Ii iubesc nespus pe toti, si nu pentru ca sunt tot ce am, ci pentru ceea ce sunt ei...dar cu toate astea, ma sufoca. Obosita de alergat si de atatea ganduri,m-am asezat pe o piatr a. Si acum? Ce urmeaza? Soarele asfintea, imprastiindu-si ultimele raze.Insa nu ajungeau la mine, eram mult prea cufundata in padure; printre ramurile dese ale copacilor de abia se zarea cerul. Apoi se auzi un fosnet in padure. O, nu! Cinev a venea dupa mine.Cineva venise sa o ia pe rebela si neinteleasa Renesme acasa. Probabil Jacob. Nu vroiam sa fie el, eram furioasa ca se purtase asa cu mine, ca ma evita si ca nu ma consultase inainte sa se declare pro mutarii. Am vazut cum Emmet nu miscase niciun deget pana ce Rose nu luase decizia. Insa Jake nu a con siderat necesar sa imi stie opinia... Chiar nu vroiam sa il aud, orice mi-ar fi spus. Insa nu era el. -Nu vrei sa te intorci in casa?E cam racoare aici. David?! ? Ce facea el aici? -Tu nu simti frigul. Iar mie nu imi pasa de el. -Am incercat si eu. Hei, stii ce spuneam eu in viata umana? -Nu. -Ca viata e prea scurta ca sa o petreci stand bosumflat. -Aha. -Nu esti prea sociabila, stii? -Mda. Ce caut i aici? -Si nici prea amabila. Pai, ce sa zic...seara, padure,niste caprioare... ca toti vampirii. -De ce ai venit tu dupa mine? -Am dat cu zarul. Eu am pierdut. -Orice ai incerca sa ma convingi, sa stii ca nu e nevoie. Asta era ciudat...Dav id aici, langa mine, incercand sa ma inveseleasca asa cum facea de obicei. Cand eram mica, reusea. Nu am inteles niciodata cum poate fi atat de optimist. Si, sp re rusinea mea, nici nu m-am straduit prea tare. -Hai, Renesmee, spune. Nu am de cat o eternitate la dispozitie, glumi el. -Foarte amuzant. -Te porti ca un copil razgaiat. Tonul vocii lui se schimbase. Nu mai era nicio urma de gluma in acele cuvinte. - Vrei sa vorbesti cu mine? Daca nu, iti respect dorinta si plec. -Nu stiu ce vreau, am raspuns intr-un final. ma simt...Nedreptatita. Toti se poarta cu mine de parca as fi un copil, dar eu am trecut de etapa aia. -Oare? -O,nu si tu! -Renesmee! Asculta-ma cu atentie: ai o mama care aproape ca si-a dat viata c a sa te nasca si ar face-o inca o data si inca o data daca ar fi nevoie. Ai un t ata care te iubeste, iubirea asta i se citeste in ochi, in vorbe, in miscari. To ti membrii familiei ar face orice ca sa iti fie pe plac. Iar Jacob...stii, la in ceput mi se parea ciudat..tu si Jacob, adica...intelegi. Dar v-am studiat mult s i am ajuns la concluzia ca el este piesa fara de care puzzle-ul nu ar fi complet . Ai totul ca sa fii fericita. Vai, cata dreptate are! -Stiu, David.. -Asculta-m a in continuare. Pe vremea cand eram om, am avut multe vise. Unele s-au implinit , altele nu. Marea mea iubire a fost actoria. Iubeam scena, traiam prin ea si pe ntru ea. Insa intotdeauna mi-am dorit sa ma indragostesc cu adevarat. Sa iubesc o persoana. Volturii mi-au furat totul: viata pe scena si ocazia sa iubesc si sa fiu iubit. Cine ar iubi pe cineva ca mine? Nimeni. Nu am stiut niciodata ce ins eamna iubirea. Parintii mei au murit intr-un accident de masina. Aveam 5 ani. -N u am stiut.... -Am crescut la casa de copii. Oricat am incercat sa uit acea peri oada, nu am

reusit. Imi aparea in comsaruri, ma urmarea pretutindeni. Am trecut prin multe g reutati, fizice si psihice, dar nu are rost sa le mai amintesc. Acum, ca v-am ga sit, am aflat ce inseamna o familie.Am reusit sa imi gasesc pacea sufleteasca, i nsa sunt condamnat sa fiu martor in fiecare secunda a existentei mele la un lucr u de care eu nu voi avea parte niciodata: iubirea impartasita. Capitolul 4: Inainte! Cuvintele lui David m-au uimit si m-au intristat. Imi simt eam obrajii uzi, dar nu imi aminteam cand incepusem sa plang. Nu il auzisem nici odata vorbind asa. El era intotdeauna vesel, optimist, era cel care ne facea sa radem, ne umplea sufletele de bucurie. Am crezut ca este o resursa inepuizabila de voie-buna. Insa acum statea langa mine, privind in gol, iar pe fata i se cite a tristetea. -Mergem acasa? am intrebat El nu a raspuns nimic, doar s-a ridicat si m-a ajutat si pe mine sa ma ridic. Apoi si-a trecut o mana dupa umerii mei si am pornit spre casa. -Renesmee, stii ca imi esti ca o sora. Tin la tine si vrea u sa iti fie bine, de aceea vreau sa iti dau un sfat: daca vrei sa fii tratata c a un adult, poarta-te ca un adult. Si atunci lucrurile se vor schimba. -Ai drept ate. Hei, chiar ati dat cu banul? David rase cu pofta, dar nu imi raspunse. Oare chiar eram un adolescentproblema? Cu siguranta nu. Doar ca uneori.....ma purtam ca unul. ****** Intrand in casa, m-am dus direct spre Jake si i-am sarit in bra te.Ei, si ce daca erau cu totii acolo?Ar fi trebuit sa se obijnuiasca pana acum. Daca nu au facut-o, e problema lor. -Imi pare rau, am spus, desprinzandu-ma din bratele lui Jacob. Deci, cand ne mutam? -Nu e nevoie,spuse bunicul. David isi v a folosi talentul pentru a o convinge ca se insala, nu ti-a spus? -Hei, prietene ! Nu omori pe nimeni, e doar o fata prostuta careia trebuie sa ii zapacesti puti n creierul, atata tot,spuse Jasper. Probabil ii simtea sentimentul de vinovatie. -Nu e nevoie sa faceti asta pentru mine, am spus. Eu...merg unde vreti. Chiar a cum. Nu imi pasa. Serios. Voi sunteti prea buni cu mine. Nu trebuie sa imi luati in seama toate tampeniile. As fi facut orice, as fi spus orice. Nu stiam de ce se simtea David vinovat si nici cum actioneaza talentul sau asupra oamenilor. Si ngura persoana pe care il incercase fusese Emmet, si asta in urma unui pariu.Pur si simplu in convinsese sa manance o ceapa intreaga,crezand ca are un gust minu nat.Dar atat.Cand David s-a oprit din a-si mai folosi talentul, Emmet a redeveni t acelas...mai sarac cu 500 de dolari,dar acelas. Din punctului meu de vedere, v inovatia sa era inutila. "Ceva e ciudat, ceva nu se leaga" mi-am spus. Insa nu a veam sa fac investigatii. Despre orice ar fi vorba, as face totul ca David sa nu mai sufere. Suferise deja destul.... - 7 zile, spuse bunicul, intrerupandu-mi f irul gandurilor.Pana atunci rezolvam problemele aici si gasim o noua locatie.Vre o sugestie? Vroiam sa ii spun sa ne intoarcem in Forks. Mi-e dor de cei ramasi a colo.In plus, stiu ca si lui Jacob ii e greu, desi nu vorbeste niciodata despre asta. A renuntat la tot ce ii era drag pentru mine: la tatal sau, la prieteni, l a haita....Nu am realizat niciodata cate a facut pentru mine. Iar eu...off...une ori cred ca nici nu il merit.

Nu mi-am dat seama ca ceilalti s-au adunat in jurul mesei, discutand despre noua locatie. Doar David a ramas pe scara ce ducea la etaj, pe care se asezase de ca nd am intrat in casa. As fi vrut sa ii spun ceva.Nu, nu sa ii spun practic, ci s a ii arat.Insa ce ii puteam spune? Ca imi pare rau? Erau doar vorbe si nu il put eau ajuta in niciun fel. Capitolul 5: Minciuna Candva, peste noapte, m-am trezit din somn. Am visat multe lucruri, dar nu imi mai aminteam niciunul: doar lumini si umbre, apoi cineva care tipa si apoi m-am trezit. M-am uitat pe fereastra. N egrul noptii parca ma atragea de undeva,de departe. Fara sa ma gandesc, am sarit pe fereastra si am pornit-o catre padure. Nu fusesem niciodata in padure pe tim pul noptii. E minunat! Am mers mult timp asa, savurand miresmele noptii. Greieri i si bufnitele isi cantau cantecele lor...dar de acolo, din inima padurii, se ma i auzea ceva: - Imi pare rau ca trebuie sa minti pentru mine.... -Shhhh! Taci, D avid. Mai e cineva aici..Renesmee!!!? Tata?Si David? Dar ce faceau ei aici? -Ce faci tu aici,domnisoara? spuse tata.Ar trebui sa dormi. Ajunsesera in fata mea. Niciunul din ei nu parea prea fericit. Ups, am comis-o. Cu siguranta nu ar trebu i sa fiu aici acum si nici nu ar fi trebuit sa aud ceea ce am auzit, dar nu m-am lasat. -Ba ce cautati voi. Si pe cine mintiti? -Nu te priveste. Intoarce-te in camera ta. -Mama stie despre asta? -Acum, Renesmee! Da, pai am plecat. Ce super. ..cand ma distrez si eu mai bine, trebuie sa apara tata si sa imi strice distrac tia. O sa mi-o platesti, tata...am spus in gand, stiind ca ma aude. Ajunsa inapo i acasa, am ignorat usa de la intrare si m-am catarat pe zid pana la camera lui Jacob. Dormea,bineinteles. M-am asezat langa el si l-am privit. Era, parca, mai frumos decat atunci cand era treaz. Probabil avea legatura cu faptul ca nu putea vorbi. Desi il iubesc mai presus de orice, uneori are un talent deosebit de a m a scoate din sarite. Ca si tata,dealtfel. -Nessie!spuse el Initial am crezut ca s-a trezit. Dar dormea. Uau, imi spune numele in somn...asta e dragut.Oare ce vi sa? M-am intins langa el si l-am mangaiat usor pe piept. Dar asta l-a trezit. -N essie, ce faci aici? -Am visat ceva urat.Te rog, loasa-ma sa stau langa tine. -S igur,sigur, spuse el. Apoi a adormit la loc. M-am intins si eu, insa nu am reusi t sa adorm decat la rasaritul soarelui. Oare ce ascundeau tata si David? Cu sigu ranta s-au dus in padure ca sa nu ii auda nimeni. Deci nu numai de mine se ferea u, ci de toata familia. Dar despre ce e vorba? Gandul asta m-a framantat toata n oaptea. ***** Dimineata, adica dupa vreo 3 ore de somn, l-am trezit pe Jacob si am plecat in camera mea sa-mi fac un dus si sa ma imbrac pentru scoala.Probabil tata era furios pe mine, dar si eu eram furioasa la randul meu.Am coborat in liv ing, fiind convinsa ca el va avea castig de cauza. Eu nu ma hotarasem inca daca sa spun cuiva ce am auzit noapte trecuta. -Asta a fost ideea ta, Renesmee? ma in treba tata aproape razand. Am crezut ca ai mai multa imaginatie.

Ei bine, la reactia asta nu ma asteptam. Care era problema lui? As fi putut sa f ac mult mai multe lucruri cu Jacob, si o stia prea bine. Rasul lui se transforma in incruntare, apoi in marait. -Imi spune si mie cineva ce se intampla? -Nimic, mama, doar...gelozia tatalui meu. -Care-i treaba? spuse Jacob coborand scarile. -"Treaba" e ca o sa intarziem la ora de matematica. Sa mergem. -Hei, sa nu iti superi tatal prea tare. Nu de alta, dar imi place capul meu la mine pe umeri si as vrea sa ramana acolo. Razand amandoi, am iesit din casa, mergand spre garaj. Capitolul 6: Escapada Din nou la scoala. Beah. Acolo unde ne vom muta, nu vreau sa ma mai duc la scoala. O sa stau cu Jacob acasa si voi citi multe carti. Asta imi place: sa aflu lucruri noi. -Domnule Oldman, am spus eu, venindu-mi o idee. -Da, domnisoara Cullen. -Nu ma simt prea bine. Pot sa ma duc pana la infirmerie? -Nu te simti bine, nu? Trebuie sa te vada un medic? Da, da, ai voie, dute. -Mul tumesc. Si am zbunghit-o pe usa.Buun..acum sa ma gandesc: Rose?nu, e prea impuls iva...mmm...mama?sau matusa Alice, ea ar putea sa vada ceva. Cred ca amandoua. S a vedem...acum au gimnastica...ar trebui sa fie floare la ureche. Am ajuns la sa la de sport, incercand sa adopt o expresie a fetei destul de inofensiva. -Buna z iua, doamna Watson. -Buna, scumpo.Ce s-a intamplat? -Domnul Oldman m-a rugat sa le chem pe sora si verisoara mea la ora dansului. A spus ca nu le rapeste decat 10 minute. -Nu e nicio problema, mergeti, mergeti, puteti sa stati pana la sfars itul orei. Uraaa! Asta imi place la profesorii mei: sunt atat de creduli! Le-am condus pe mama si Alice in baia fetelor. -Am nevoie sa nu ne auda tata, am spus. Mama s-a incruntat putin apoi a spus zambind "Gata". Probabil isi desfasurase s cutul. -Tata si David ascund ceva, am spus fara nicio introducere. -De unde stii ? -Ei bine...azi-noapte n-aveam somn si am iesit sa ma plimb prin padure.Acolo i -am auzit. David isi cerea scuze ca tata trebuie sa minta pentru el. Apoi si-au dat seama ca sunt acolo... -Asta e ciudat, spuse mama. Despre ce ar putea fi vor ba? Alice, poti sa vezi ceva? Alice se incrunta si incepu sa caute prin viitor. Dupa circa 5 minute, spuse dezamagita: -Nimic. Nimeni nu a hotarat nimic inca. C lopotelul a sunat si au inceput sa se auda voci ale elevilor care ieseau pe culo ar. -Uite ce e, spuse Alice. O sa mai caut. Dupa ore, eu, Jasper si David vom me rge in padure sa vanam. Vrei sa vii cu noi? -Desigur. Vin direct de la scoala, c a e aproape. Nu mai trec pe acasa. -Cu David? zise mama ridicand o spranceana. Linistete-te,mama,Alice va fi acolo. -Deci ne vedem in padure. Haideti, avem ora de germana. Chiar atunci pe usa a intrat Aisha. Af, la naiba, sper ca nu a auzi t nimic. Am zambit si am parasit incaperea. -Hei, incercati si voi sa fiti mai c onvingatoare, spuse Alice dandu-si ochii

peste cap. Capitolul 7: Iesirea lui Jasper -Tata, chiar nu e nevoie sa vii cu noi. David se poate controla, sunt sigura.In plus, matusa Alice nu a vazut nimic. Terminasera m orele si ne indreptam spre padure. Eu, tata, Alice si Jasper aveam sa ne intal nim cu David acolo. Restul se dusesera acasa. -Cine a zis ca vin sa te apar pe t ine? Vreau sa imi astampar setea. Daca ne mutam unde vrea bunicul tau, nu vom av ea la cina decat iepuri si vulpi.Profit si eu cat mai pot. -Da,sigur. Ajunsi in padure, ne-am impartit in doua grupuri: eu si Jasper am mers catre nord, iar res tul grupului catre sud. -Ok, ce zici de o caprioara?am spus -Minunat, pun pariu ca sunt mai bune decat iepurii si vulpile. Am vanat fara sa mai schimbam vreun c uvant. Jasper nu era chiar genul vorbaret la vanatoare, sau poate nu ii placea s a vorbeasca cu mine. Totul a decurs normal,pana la un moment dat. Ceva se schimb ase, ceva era gresit. Un miros dulceag si patrunzator se simtea acum in aer. Era , negresit, miros uman. Jasper il trase o data adanc in piept si porni in direct ia de unde venea mirosul. -Jasper, unde crezi ca te duci?Jasper, opreste-te, am spus opreste-te! L-am ajuns din urma cu mare greutate si l-am prins de mana. Ins a el s-a intors maraind si, scuturandu-si mana, m-a aruncat cativa metri in spat e. Au! Asta a durut. M-am ridicat si l-am urmarit din nou, insa de asta asta am pastrat distranta. "Tata?" am spus in gand "Tata, s-a intamplat ceva, am nevoie de tine!" Insa tata vana si cel mai probabil nu se concentra la nimic altceva in afara de prada sa. -Jasper, opreste-te, vei regreta asta! Insa el nu ma asculta . Merge tinta catre miros. Apoi am vazut-o: era Aisha,fata de la scoala. Cea din cauza careia ne mutam. Probabil ne auzise vorbind si ne urmarise.Sau, cine stie ....acum viata ei se afla in pericol. Si a mea, daca tot vine vorba."Tata, unde esti?" Apoi a urmat imaginea de cosmar: fata statea sprijinita de un copac. Jasp er a mai adulmecat o data aerul si a pornit sprea ea. Avea gura deschisa si main ile inclestate. Stiam ca o va omori, stiam. Si pe mine, daca ii stau in cale. Am inchis ochii si am tipat. Apoi am asteptat tipatul fetei. Poate nici nu a mai a vut timp sa tipe. Din clipa in clipa ma asteptam sa deschid ochii si sa ii vad p e ai lui Jasper rosii,cu un fir de sange si in coltul gurii..iar fata...moarta, bineinteles.... -Opreste-te! tuna vocea lui David. Chiar acum iti doresti sa te intorci acasa si sa povesteti ce s-a intamplat! Jasper s-a oprit,ezitand. -Iti d oresti foarte, foarte tare acest lucru. In cele din urma s-a intors si a pornit spre casa, trecand chiar pe langa mine. Picioarele au inceput sa-mi tremure si m i-au cedat.M-am uitat la fata.Era in viata.Alba ca varul, transpirata si lipita de copacul de care se sprijinise.Dar in viata.Apoi a vorbit. -O, nu, David! Nu s i tu! Capitolul 8: Adevarul Cum adica "Nu si tu"? De unde se cunosc ei? Parca Da vid nu parasea casa..oare ce se intampla? -Vei afla in curand,spuse tata apropii ndu-se. Imi pare rau ca nu am venit mai repede, nu te-am auzit. Si cand am facut -o, David mi-a luat-o inainte.

-Aisha,imi pare rau...nu trebuia sa afli,nu asa... David se apropie de fata, car e era inca inghetata de frica. Incerca sa o atinga, insa ia o lua la fuga printr e copaci. -Aisha! -David,asteapta. Este foarte speriata. Lasa-ma pe mine. -Bine, Renesmee,spuse David. -Ai grija,adauga tata. -Stati linistiti. Si am plecat. Buu n, asta a fost partea usoara. Cum convingi o fata speriata de moarte sa inteleag a si sa pastreze secretul vampirilor, avand in vedere ca era sa ajunga in coltii unuia? Si eu o data cu ea, dar acum eu ocup locul 2. uau, eu pe locul 2....fata asta ar trebui sa ne viziteze mai des. -Aisha!Aisha! Doar nu e proasta sa raspu nda. Am ajuns aproape de lac...trebuie sa fie pe aici pe undeva, nu avea cum sa ajunga prea departe. -Aisha! Sunt Renesmee. Nu iti fie frica, vreau doar sa vorb esc cu tine. Eu nu sunt ca ei. Am tras aer in piept. Aaahhh...e aproape...ii sim t mirosul,iar gatul ma ustura. Dar trebuie sa ma concentrez. -Sunt aici,spuse in tr-un final. Normal ca era. Din doua miscari am ajuns la ea. -Eu iti voi explica tie ceva si apoi tu imi vei explica mie ceva, in regula? Doar nu eram fraiera, sa nu profit de asta pentru a afla care e treaba cu ea si David. -Stiu ce suntet i,spuse -Da,si ai dreptate. Doar ca nu suntem ca vampirii din filmele de groaza. Stii, daca ajungi sa ne cunosti, putem fi simpatici. Bine, asta a sunat cam infa ntil. -De unde stii? Ce credeam eu? -Ei bine, ta...Edward..citeste gandurile...a proape fiecare dintre noi are cate un talent mai..special. Aveam impresia ca nic i nu este atenta la mine. Probabil era inca in stare de soc. -Aisha, am spus. Nu are de ce sa iti fie teama de noi. Noi..nu atacam niciodata oameni.Doar animale . -Se pare ca prietenul vostru nu e de aceeasi parere. -El....e mai impulsiv...d ar poate fi tinut sub control. Daca tu nu ai fi venit aici, nu s-ar fi intamplat nimic. -Dar tu? Ai spus ca nu esti ca ei... -Pai da, eu nu sunt chiar un vampir ...sunt jumatate om...iar Jacob (nu cred ca ar linisti-o prea tare sa stie ca Ja cob se transforma in lup) este om. El este un om. Si traieste alaturi de noi. De mult timp. Pana acum nu i s-a intamplat nimic.. -Eu...stiam ca veti veni aici. V-am auzit. Si am vrut sa vad...ce sunteti. Nu am crezut ca as putea fi in peric ol. -Ce e cu David?am intrebat -El a fost atat de dragut cu mine. Nu am banuit n iciodata....e un mincinos! Ochii fetei s-au umplu cu lacrimi. Bun, asta e ciudat . Nu plangi cand te ataca un vampir, dar plangi cand te minte unul? -David ne-a mintit si pe noi, i-am spus,avand o revelatie: asta era minciuna. Cu siguranta, era ceva intre David si Aisha...iar tata stia pentru ca le citea gandurile... -T i-e frica de mine?am intrebat-o Se uita la mine, cu ochii inca in lacrimi. -Nu, spuse ea. Cred ca nu. -Ok, atunci ce-ai zice sa facem o plimbare si sa povestim diverse lucruri? Eu iti povestesc despre noi, imi mai spui si tu cate ceva despr e tine... -In regula.

Capitolul 9: Povestea -L-am intalnit in urma cu cateva luni, la biblioteca. Mi-a m amintit: David se dusese intr-o zi la biblioteca sa imprumute cateva carti. Bu nicul ii spusese ca a fost o prostie din partea lui, ar fi putut sa roage pe ori care dintre noi sa se duca in locul lui. Si asta era toata povestea. Sau...nu? Si apoi? -M-a ajutat sa imi aleg cateva carti, apoi ne-am plimbat prin parc si a m vorbit mult. Mi-a placut pentru ca e inteligent si stie sa se poarte. Cred ca. ...nu mai conteaza. -Ca te-ai indragostit de el? am spus zambind -Pai, da. Insa el m-a mintit. -Aisha, crede-ma, daca te-a mintit a facut-o ca sa te protejeze. -Da, asa cred....Renesmee, mai povesteste-mi despre voi... Am inceput prin a-i p ovesti despre fiecare membru al familiei cate putin, dar fara sa dau detalii. In fond, nici nu stiam ce am voie sa spun si ce nu. -David nu mi-a spus ca e orfan . Cred ca e foarte puternic. De fiecare cand ne vedeam era foarte glumet, intotd eauna reusea sa ma faca sa zambesc. De fiecare data? Oopa...asta intrece astepta rile. -Si...va vedeati des? -In fiecare sambata-seara, la ora 23:00, parintii me i plecau in oras. Stii, si eu sunt adoptata. Noii mei parinti nu tin prea mult l a mine. Dar asta e o alta poveste. El venea la mine dupa ce plecau ai mei....sta team in curtea din spate, ne dadeam in leagan, vorbeam despre cartile pe care le -am citit si imi spunea poezii. Stii ca scrie poezii? O,da,stiu. Mie n-a vrut ni ciodata sa mi le citeasca. -Da. -Sunt atat de frumoase. Uneori aveam impresia ca sunt despre mine. Poate de aia nu vroia sa mi le citeasca. -Hei, voi sunteti..s tii tu..impreuna? -O, nu..uneori chiar credeam ca va fi asa. Dar el a pastrat in totdeauna distanta...Renesmee? Cum devin oamenii vampiri? -N-n-nu stiu, am raspu ns socata. Ce fel de intrebare mai e si asta? Doar nu se gandea ca...uau! Dar de ce nu? -Ti-am spus, sunt doar pe jumatate vampir... Ajunsesem la marginea padur ii. Soarele era aproape de asfintit, imprastiindu-si ultimele raze peste noi. At unci am simtit si am stiut ca a fost o greseala sa iesim din padure. Pielea mea devenise stralucitoare. Nu la fel de stralucitoare ca a celorlalti vampiri, dar destul de stralucitoare incat sa ii atraga atentia Aishei. -Soarele nu ne prea i ubeste, i-am spus inainte sa ma intrebe. Ea se uita mirata. -Arati superb! -Mult umesc. Cred. -Ai spus ca fiecare dintre voi are cate un talent? -Da, aproape. -D eci Edward citeste gandurile. Cred ca e foarte amuzant. Si Bella? -Ea...este opu sul. Ne apara de talentul lui de a ne citi gandurile. Si de alte talente. De ast a o ador. Si pentru ca e mama mea, dar trecem peste asta. -Iar tu? -Eu nu fac ni mic. Nu ti-am spus ca sunt doar pe jumatate vampir? Se incrunta, de parca nu m-a r fi crezut. -Nu cred, spuse. -Bine,fac ceva. Vrei sa iti arat? -Nu e nimic infr icosator, nu? -Sigur ca nu.

Am atins-o pe mana si i-am aratat ca mi-ar placea sa fie iubita lui David. Ei ch iar se potriveau. Iar David merita sa fie in sfarsit, fericit. -Si eu as vrea, d ar nu stiu daca e posibil. I-am zambit. Fata asta e chiar de treaba. -Aisha, sti i ca este foarte important pentru noi sa pastrezi secretul. -Desigur. Poti sa te bazezi pe mine. -Multumesc. Ajunseseram inapoi in curtea scolii. Soarele asfint ise de-a binele, lasandu-se intunericul. -Vrei sa te conduc acasa? Masina mea e inca in parcare. -Nu, multumesc, ma duc pe jos, stau foarte aproape. -Esti sigur a? Nici nu stii ce creaturi misuna prin noapte, am spus eu zambind. -Ba cred ca stiu. Fii fara grija, ma descurc cu ele. Am inceput amandoua sa radem. -In regul a, atunci. -Noapte buna, Renesmee! -Noapte buna, Aisha! Capitolul 10: Acasa Am a juns acasa mult mai repede decat de obicei. Soseaua nu era aglomerata, ceea ce a fost un lucru bun, caci nu imi statea gandul la condus. Aisha s-a dovedit a fi o fata de treaba...Imi place mult de ea, este exact genul de prietena pe care as fi dorit-o, insa nu credeam ca o pot avea. Cum am intrat pe usa, doua brate uri ase m-au curpins, strangandu-ma cu putere. -Nessie, am fost atat de ingrijorat, spuse Jake. Ai patit ceva? -Sunt bine,am spus. Jacob m-a intors pe toate partile sa vada daca sunt ranita. -Ai sange pe tricou, imi spuse. Exact aici, langa omo plat. O,da...probabil de la lovitura cu care m-am ales cand m-a impins Jasper. Ma voi duce sa ma schimb. Sunt bine, nu te mai panica. -Le-am povestit totul, sp use tata. A,da..buna si tie.Sunt bine, nu iti face griji. - Am scapat ca prin ur echile acului, spuse bunicul. Acum, ca totul e in regula, putem ramane aici. Est e mult mai bine asa. -Este, cu adevarat, totul in regula? intreba mama.Edward? Da, iubito. I-am citit gandurile...nu are de gand sa spuna nimic. Sunt foarte s igur de asta. Dar, pentru orice eventualitate, o voi urmari in continuare. Am ur cat scarile catre camera mea. Aveam sa imi fac un dus, apoi sa ma imbrac cu tric oul meu preferat cu tweety, lung pana la genunchi si sa citesc o carte. Jasper m a prinse din urma. -Renesmee, imi pare rau. Eu...pur si simplu nu m-am putut abt ine. Nu am vrut sa te ranesc,chiar nu am vrut,insa... -Stai linistit. Se putea i ntampla oricui. -Se putea intampla oricui, dar mi s-a intamplat mie. Din nou. Di n nou? Oare pe cine a mai atacat? - Jasper... -Te rog, iarta-ma. Si multumesc pe ntru ca ai clarificat toata povestea. -Floare la ureche! Mi-am facut dusul mult asteptat si m-am urcat in pat. Insa nici nu am apucat sa citesc un pagina din ca rte, ca mama a ciocanit la usa camerei mele. Stiam ca este ea dupa mers, dupa mi ros... -Intra! -Esti fericita ca nu vom mai pleca? -Da. In plus, Aisha e o fata de treaba. Mi-ar placea sa fie iubita lui David. - Nu stiu ce sa zic,o relatie c u un vampir implica multe riscuri. -Dar tu ai fost cu tata pe vremea cand erai o m.

-Asa e. -Si nu ai patit nimic. -Dar am fost aproape. De mai multe ori. -Mama, pe cine a mai atacat Jasper inainte de Aisha? -Din cate stiu, el are dosarul cel m ai murdar dintre noi. -Si tu pe cel mai curat,nu?am spus -Eu si Carlisle. -Stii pe cineva pe care sa fi atacat Jasper,mama? -Da. Pe mine. Capitolul 11: Ziua de nastere Trecuseara patru luni de la intamplarea cu Aisha. In acest timp, devenis e foarte apropiata de mine si de familia mea. Era prietena mea de suflet. Insa c el mai apropiat de ea era David. Nu formau un cuplu, insa erau buni priteni si s e vedea in ochii lor cat de mult se iubeau. David imi spusese o data ca ii era t eama sa devina mai apropiati, caci nu stia cat de mare ii este autocontrolul si ii era teama sa nu o raneasca. Si relatia mea cu Jacob a evoluat. David avea dre ptate: daca ma port ca un adult, sunt tratata ca unul. As fi vrut ca tata sa nu mai maraie cand ne prindea sarutandu-ne sau cand vedea asta in gandurile noastre . Dar, probabil, va mai trece un timp pana ce se va intampla asta. Momentan, era m fericita ca Jacob avea capul inca bine fixat pe umeri si nu avea niciunul dint re parintii mei de gand sa i-l rupa. Era o dimineata de sambata insorita. Un luc ru foarte rar, insa m-am gandit ca se intampla pentru mine. Astazi este ziua mea , implinesc 7 ani. Peste 3 zile, mama sarbatoreste 7 ani de viata vampirica, asa ca ne-am hotarat sa ne sarbatorim ziua impreuna. "Sarbatorit" e prea mult spus. Mamei nu ii plac petrecerile,iar eu ma conformez. Aisha va veni in vizita (insa asta se intampla destul de des) si cumparasera si un tort (eu si mama vom sufla in el, iar Aisha si Jacob il vor manca). Am deschis ochii. -Buna dimineata, iub ito!La multi ani! Uau,Jacob! Asta e o premiera. De obicei sambata doarme pana la pranz. -Multumesc. -Cum te simti de ziua ta? Am cascat. -Adormita. -Uite si cad oul tau. Sper sa iti placa. L-am deschis, incercand sa nu par foarte nerabdatoar e. Un lantisor superb, din aur alb,cu un pandativ in forma de inimioara mi-a caz ut in palma cand am intors cutia in care se afla. -E superb. Multumesc, Jake! -D a-mi voie sa ti-l pun. Mi-am ridicat parul, pentru va Jacob sa imi poata inchide lantisorul.Dupa ce a terminat, m-a sarutat pe gat. M-am intors si l-am imbratis at. Probabil am fi continuat, daca la usa nu se afla Alice. -Intra! am strigat i nainte ca ea sa apuce sa ciocane. -Hei, ne spionezi? Faci echipa cu Bella?Tu est i schimbul 2?spuse Jacob -De fapt, am venit sa ii aduc cadoul nepoatei mele pref erate. -Sunt singura ta nepoata. -Nu strica momentul,Nessie. -Doar eu am voie sa ii spun Nessie. -Hei, tu cara-te si lasa-ne sa vorbim ca intre fete. Jacob a pl ecat, iar eu am desfacut pachetul de la matusa Alice. Ma gandeam eu ca trebuie s a fie un articol vestimentar. -Ce spui, iti place rochita de la mine? -E minunat a, matusa. Ma duc chiar acum sa o probez.

-Tu esti minunata in ea, spuse Alice cand am iesit din baie,imbracata in rochita de la ea. -Multumesc mult. -Chiar te prinde movul. Si se potriveste cu pandativ ul de la Jacob. -Alice...iar ai tras cu ochiul in viitor? Ai vazut multe? Spunemi si mie,ce... -Vai, cat e de tarziu. Ma duc sa ma imbrac si eu. Ceilalti sunt in salon, de abia asteapta sa iti dea cadourile. Cum poate o persoana atat de mi ca sa fie atat de enervanta? M-am aranjat putin si am coborat. Am vazut-o pe mam a si am imbratisat-o,apoi pe tata si pe restul. I-am daruit mamei cadoul de la m ine: un cosulet cu flori de camp uscate, pe care le-am cules pe parcursul anului din padurile in care am mers sa vanez. Stiu ca nu ii place sa dam bani pe cadou ri,asa ca m-am gandit sa ii confectionez unul.Parintii mei imi daruisera o serie de carti pe care mi le doream tare mult, bunicii un buchet imens de crini (flor ile mele preferate)si un album pentru forografii,iar Emmet,Rose si Jasper... -Va i, nu pot sa cred! O motocicleta superba, ultimul model, se afla in fata casei, cu o mare funda rosie legata de ea. -La multi ani, Renesmee! spusera ei in cor. -Multumesc! Uau! -Sunteti nebuni?!! tuna mama. O motocicleta este foarte pericul oasa..VA OMOR!! Jacob radea in hohote. -Mai stiu eu pe cineva care mergea pe mot ocicleta. -Asa e, mama? -Nu! -Ba da! o contrazice Jacob Era amuzant sa ii vad cu m se ciondanesc...dar dintr-un motiv sau altul,tata adoptase o expresie serioasa , fiind cu gandul foarte departe de noi. -Tata! Tata! Tu ce parere ai? -Pai...so stapanesti sanatoasa. -Edward! -Aaa,adica...sa porti casca si...sa ai grija,bi ne? Intre timp au ajuns David si Aisha cu tortul. Acesta era cadoul lor. Am imbr atisat-o pe Aisha si am intrat cu totii in casa. Apoi au cantat "La multi ani", mai intai pentru mine, apoi pentru mama si am suflat amandoua in lumanari. Ziua s-a sfarsit fara ca cineva sa mai pomeneasca de motocicleta care acum se afla in garaj acum. Capitolul 12: Neasteptat David a plecat sa o duca pe Aisha acasa, i ar noi am inceput sa revenim la activitatile vietii cotidiene: Eu m-am asezat cu Jacob pe canapea si am inceput sa ii povestesc despre ultima carte pe care am c itit-o. Tata a inceput sa cante la pian, mama statea si il asculta. Bunicul veri fica niste fise ale pacientilor, povestindu-i bunicii despre fiecare dintre ei s i problemele lor. Ceilalti erau plecati sa vaneze. Totul era perfect normal. Fus ese o zi de nastere draguta. -Ce face David, de ce nu mai vine? intreba mama can d tata terminase de cantat melodia. A plecat de mai bine de o ora, iar Aisha sta aproape. -Ei, si tu acum, Bella,spuse bunica, Lasa-i in pace. -Dar nu-i las eu? Am chicotit. Da, era exact genul care nu te lasa sa faci ce vrei. -Te-am auzit, Renesmee,spuse tata. Am inceput sa rad. A mai trecut o ora. David inca nu venis e. -Crezi ca i s-a intamplat ceva?l-am intrebat pe Jacob. -Cum ar fi? Sa il love sasca o masina? Singura care ar avea de suferit in povestea

asta ar fi masina. -Vorbesc serios,Jacob.Nu e genul lui sa intarzie. -Nu era nic i genul lui sa minta, pana acum ceva timp. -Ce vrei sa spui? -Vreau sa spun, dra ga Nessie, ca lucrurile se pot schimba. Oamenii se schimba. Chiar si vampirii. N u simti? Suntem in continua schimbare. Tata marai si spuse printre dinti: -Nu in tinde coarda,Jacob! Ei bine, unele lucruri chiar se schimba. Iar conotatia pe ca re au avut-o cuvintele lui Jacob...ei bine...el nu se referea nicidecum la David , ci la noi doi. -O, nu! spuse tata. O, NU!! -Ce s-a intamplat? Ne-am napustit c u totii catre locul unde statea tata. -O, nu!repeta el.David... -Ce e cu David, ce s-a intamplat?Spune! am tipat eu. Stiam ca trebuie sa fie ceva grav, vedeam a sta in vocea lui panicata, in bratele sale inclestate de scaun. -Vine, rosti el slab. Si, intr-adevar,David intra pe usa. Nici nu mi-am dat seama ca este el, ca ci avea ceva in brate. Nu, nu ceva...pe cineva!! -AISHA!!! Aisha era inconstient a in bratele lui David, foarte palida la fata si murdara de sange. Era cu sigura nta sange, il simteam dupa miros si dupa arsura din gat. David a asezat-o pe can apea si s-a prabusit langa ea. -Ce s-a intamplat, ce s-a intamplat? Toata lumea intreba ce s-a intamplat si se foia incercand sa ajunga aproape de ea, pentru a vedea ce a patit. Apoi se lasa o liniste monumentala, sinistra... -A muscat-o, s puse tata sfarsit. Capitolul 13: Confesiune -Te rog, Carlisle,fa ceva! spuse Dav id. Era dureros doar sa il privesti. Pe fata lui se citea vinovatia si durerea p rodusa de aceasta vinovatie. Stiam ca sufera si nu era drept. -Imi pare rau, spu se bunicul dupa ce o examina. Este prea tarziu. -NU!! Nu, te rog, nu! -Ar fi tre buit sa te consulti cu noi inainte. I-am fi putut administra morfina si nu ar ma i fi trebuit sa treaca prin chinurile transformarii. Insa acum e imposibil...ven ele au inceput sa i se inchida. Si chiar daca am putea sa-i injectam morfina, ve ninul ar arde-o inainte ca aceasta sa se raspandeasca in corp. -Dar nu am vrut,p ur si simplu....nu m-am mai putut controla! -Nu ai vrut sa o transformi in vampi r? -NU! David era la capatul puterilor. S-a lasat in genunchi langa capaneaua pe care era intinsa Aisha. Daca ai fi putut plange,ar fi facut-o. Si daca i-ar fi fost simplu sa se sinucida, probabil ca si asta ar fi facut. Dar nu e drept! Dav id a suferit prea mult. Ochii mi s-au umplu de lacrimi, insa nu m-a vazut nimeni . Toti erau atenti la Aisha si David. -Sunt un monstru,spuse el. -Ba nu, nu esti ,i-am raspuns. Nu era drept sa se invinovateasca atat. -Uita-te la ea, Renesmee! Uita-te, apoi mai gandeste-te o data. Ma urasc,dar ura pe care o simt acum fata de mine nu este nici jumatate din cat ma va uri ea cand se va trezi. Va vrea sa ma vada mort si ii dau dreptate.

-Atunci lasa-o pe ea sa te omoare, nu o face tu dinainte,spuse tata. Poate mai a i o sansa, poate nu te va uri. Am avut dreptate,David vroia sa se sinucida. -Tre buie sa va spun ceva, zise mama. De abia acum am vazut expresia ei. Buza de jos ii tremura, iar pumnii ii erau stransi. -Acum? intreba David exasperat. Centrul existentei lui era Aisha, iar era zacea inconstienta pe canapea. Cu siguranta nu vroia sa auda nimic. -Cu atat mai mult acum. -Te ascultam,Bella,zise bunicul. Aisha vroia sa devina vampir. Mi-a spus asta. -Pentru ca nu stia ce vrea, spuse David printre dinti. In mod sigur isi va schimba parerea. -Asta nu e tot. Este v orba despre mine. Cand m-am transformat in vampir, morfina nu a avut niciun efec t. Pur si simplu nu m-am putut misca si nici nu am putut scoate vreun sunet. Ins a atat. Imi pare rau,Edward. Nu as fi spus niciodata adevarul, insa nu e nevoie sa te simti mai vinovat decat esti,David. Cu morfina sau fara,este acelas lucru. -Bella! Expresia tatalui meu semana cu cea a lui David. De parca ar fi adunat t oata durerea din lume in ei insisi. De parca ar fi fost supusi celor mai mari su ferinte. Si chiar erau. Capitolul 14: Noaptea cea mai neagra Urmatoarele ore nim eni nu a mai vorbit nimic. Toti o priveam pe Aisha. Din cand in cand, ma mai uit am la parintii mei.Imi era greu sa stiu ca din cauza mea mama suferise atat de m ult. Ma intrebam cum se simte tata acum. Probabil la fel de vinovat ca si David. Dar e nu vina lui, e vina mea. -Renesmee,voi va trebui sa plecati o vreme,spuse mama. -Poftim? -Nu vreau sa fiti in apropierea Aishei cand se trezeste. -Asa es te,spuse si tata. Tu si Jacob veti fi in pericol aici. Trebuie sa mergeti undeva pentru o vreme. Eu si Jake? Undeva pentru o vreme, doar noi doi? Bun, daca tata nu a reactionat in niciun fel la gandurile mele nu prea ortodoxe legate de acea sta plecare, asta inseamna ca este foarte afectat de ceea ce a spus mama.Off... -Da,cred ca La Push este o idee buna,Jacob,zise tata. -Mergem in La Push? M-am i nviorat dintr-o data. Imi doream atat de mult sa merg acolo! -Lasa-ma doar 5 min ute sa vorbesc cu tata, va fi incantat sa ne primeasca. -Dar nu trebuie sa merge m chiar acum,nu?Aisha se va trezi peste 3 zile. -Da, insa vreau ca tu sa pleci a cum. -Mama...e prietena mea. Lasa-ma sa stau macar pana in zori. -Fie...dar main e plecati. Du-te sa iti faci bagajele. ****** Categoric, sa raman peste noapte a casa a fost o alegere proasta. Trebuia sa plec atunci cand am avut ocazia. Aisha a inceput sa tipe si sa se zbata, spunea ca vrea sa moara si ca nu mai suporta. A fost un cosmar. Pe de o parte, imi era tare mila de ea si de David; la fiecar e tipat al ei, parea ca ii infige cineva o sageata in inima. Apoi, mai era si ma ma. Imi era groaza sa ma gandesc la faptul si ea a trecut prin asta, din cauza m ea. Jasper, Alice,Rose si Emmet s-au intors acasa aproape de ivirea zorilor. -Cu m se simte? intreba matusa.

Bineinteles,vazuse totul. Nimeni nu i-a raspuns,insa, la intrebare. Aisha a ince put sa tipe din nou, facandu-ne pe toti sa tresarim. Jacob, care adormise intr-u n fotoliu a sarit direct in picioare sia venit langa mine. -Hai sa mergem,i-am s pus. Ne-am dus toate bagajele in masina mea, un Lamborghini Gallardo argintiu. Conduc eu, i-am spus lui Jacob, care s-a asezat resemnat pe scaunul din dreapta. M-am intors in casa pentru a-mi lua ramas bun de la mama si de la tata. Doar ei mai ramasesera in casa, restul ne-au condus pana la masina. I-am imbratisat put ernic. Imi doream sa nu mai fie atat de tristi. -Aveti grija de voi, spuse mama. Si saluta-l pe Billy. -Da,fii fara grija, Vorbim la telefon. Sa ma tii la curen t cu ce sa intampla. -Sigur. -Sa fiti cuminti, spuse tata. Nu i-am raspuns. -Can d vin vreau sa va vad mai fericiti, bine? Nu sunt obisnuita cu voi asa posomorat i. I-am mai imbratisat o data, apoi am plecat. M-am urcat in masina si am apasat accelereatia. Masina a pornit scartaind. Plecam, plecam departe de St. Helens, departe de parinti, doar eu cu Jacob. Capitolul 15: Calatoria Am condus pana dup a pranz. Nu puteam crede ca plec doar eu cu Jacob pentru o vreme, si nu oriunde, ci in Forks. -Sunt tare egoista,am spus. -Ba nu, nu esti. -Ba da sunt. Gandeste -te, Jacob: Aisha, prietena mea cea mai buna, singura mea prietena, va deveni va mpir in doua zile. Ea sufera enorm acum, iar pe langa ea si David...si parintii mei. -Bella stia exact despre ce e vorba cand a decis sa devina vampir. -Dar, nu a decis, pur si simplu, din cauza mea... -Ba da, a decis. Decisese asta cu ceva timp in urma, insa Edward nu prea era de acord si tot incerca sa o amane. Apoi a aflat ca este insarcinata si asta era singura solutie: vampirizare de urgenta. Am chicotit. Ma simteam mult mai bine acum, ca nu era in totalitate vina mea. Nu am stiut ca tu gandesti asa, Nessie....Edward ar fi trebuit sa stie si sa it i explice. -Tata mi-a spus de mai multe ori ca nu e vina mea, insa nu a...aa.... aprofundat subiectul. -Ei bine, acum stii. Hei, de ce ai tras pe dreapta? -Nu ti -e foame? -Pai, daca ca ai adus vorba... -Hai, coboara si ia-ti ceva de mancare. Te astept aici. M-a sarutat apoi a iesit din masina. Ma gandeam la atat de mult e lucruri: Aisha,David, mama si tata...oare cum a fost viata mamei inainte de a deveni vampir? Jacob....eu si Jacob... -Renesmee,trezeste-te! -Ce?Poftim?Eu...Ja cob... -Te muti pe bancheta din spate acum. Esti prea obosita ca sa mai conduci. M-am conformat. Imi simteam pleoapele atat de grele. Incredibil, dar pana acum nu am simtit somnul deloc. M-am intins pe bancheta. -Hei, Jake! Termina de manca t, apoi pornim, bine? Insa nu am mai auzit raspunsul, caci am adormit la loc. Ca nd m-am trezit, se intunecase. M-am ridicat in sezut si m-am intins catre

locul din fata, sa il sarut pe Jake pe obraz. -Nu perturba soferul, caci vei aju nge cu intarziere la destinatie. M-am catarat pe scaun, ajungand pe locul din dr eapta. -Unde suntem? -Inca 250 km si trecem granita cu Arizona. Arizona! Eram ap roape. -Nu iti este somn? -Imi este putin. Vrei sa cautam o camera unde sa ne od ihnim peste noapte? -Suna bine. Nu imi mai era somn, dar imi doream foarte tare un dus. In cele din urma, am gasit un hotel. -Cate camere doriti? intreba recept ionera. -Una va rog. Se uita cam urat la mine. Oare trebuia sa cer doua? La asta nu m-am gandit.... -Numele, va rog. -Vanessa si Jacob Wolf. -Etajul 1, camera 5 4. -Multumesc. Capitolul 16: Popas Cat timp Jacob era la restaurant (l-am trimis sa manance,din nou) eu mi-am facut un dus apoi m-am intins in pat. La scurt tim p a intrat si el in camera. Si eu eram doar in prosop...ups... -De ce ai venit a sa de repede, nu ti-a placut friptura? -Ba da, am mancat chiar trei. Daca ti se pare ca m-am intors prea repede, pot sa plec si sa mai vin o data. Aveai ceva de facut? Cum ar fi sa ma imbrac? In ceva mai putin provocator? Nu... L-am sarutat apoi m-am dus in baie sa imi pun pijamaua. Mi-am luat o carte din valiza si,ase zandu-ma pe pat, am inceput sa citesc. Nu vroiam sa il fac sa se simta stingheri t in vreun fel. M-am speriat cand s-a aruncat langa mine in pat si m-a imbratisa t. Tocmai iesise de la dus. -Esti ud,am strigat. Insa lui nu ii pasa. Si sincer, nici mie. M-a imbratisat si atat ne-am foit incat am cazut din pat. Amandoi. -J acob! -Ce-i? Pat, podea, care e diferenta? -Este o direferenta elementara. -Esti obosita? ma intreba Nu stiam exact de ce ma intreaba. -Nu, insa tu esti. -Asa e . Si acum o sa fiu un copil cuminte si o sa fac nani. M-a bufnit rasul. -Da,chia r acum. Jake s-a intins in pat si a adormit uimitor de repede. Am ramas langa el privindu-l cum doarme, iar dupa o vreme am adormit si eu. ****** Dimineata, am comandat ceva de la room-service pentru Jacob. Cand un tanar a venit sa aduca ma ncarea, mi-am dat seama ca in curand voi avea si eu nevoie de mancare. Si nu de sandvisuri. -Hei, Jake! Dormea dus... -Jacob.. Nimic. -Jake,trezeste-te!

Pfuu...doarme ca o valiza.. L-am prins de umar si l-am zgaltait usor. El, simtin d mana mea, m-a tras mai aproape, prinzandu-ma intr-o incelstare de urs. Insa nu s-a trezit. Bun, si eu acum ce fac? Daca imi trag mana fortat, se va speria (mi titelul). Daca nu, voi sta asa pana maine. -Jaacooob!!! In sfarsit, s-a trezit. Dar in loc sa imi elibereze mana, m-a tras mai aproape, pana am cazut peste el. -Buna dimineata, iubito. -Nu-mi spune ca te prefaceai... -Eu?NU... -Trebuie sa p lecam. Pentru inceput, ce-ai zice sa imi dai drumul? -O,da...scuze. Sunt gata in 5 minute. -Te astept in masina. Nu te grabi. Ai micul dejun pe masa. L-am sarut at si am iesit. Ajungand la masina, am ocupat scaunul soferului. Jacob a venit s i el putin mai tarziu. -Sa intelg ca tu conduci? -Exact. Si am pornit din nou la drum. Capitolul 17: La Push Am condus pana seara, fara sa simt vreun semn al oboselii. Jacob a vorbit tot drumul, povestindu-mi despre tatal sau, despre fiecare membr u din haita.... -Nu ai obosit sa conduci? -Dar tu nu ai obosit sa vorbesti?l-am tachinat eu. -Iubesti masina asta prea mult. Mai mult decat pe mine,glumi el. -V orbesti prostii. -Cred ca ai fi in stare sa o conduci si dormind. -Vreau sa ince rc asta intr-o zi, am spus amuzata. -Cum sa nu. Prima la dreapta. Am iesit de pe autostrada pe un drum lateral. Pe partea dreapta era o pancarda: Rezervatia "La Push" Am mai inaintat putin, apoi am zarit casa lui Jacob...sau fosta lui casa. Mi-o aminteam din copilarie, desi nu fusesem decat o singura data aici, cand Jac ob l-a anuntat pe tatal sau ca ne vom muta. Am parcat in fata casei. -Gata, deba rcarea, pana aici ai platit! -Asa deci... M-a sarutat si mi-a spus: -Hai sa cobo ram.Ne asteapta toti. Care "toti"? Ah, haita era aici, bineinteles. Cum de nu am anticipat asta? Am coborat din masina si l-am urmat. M-a luat de mana si am mer s impreuna pe aleea ce duce la casa. Insa inainte sa ajungem la usa de la intrar e au iesit ei: Sam,care o tinea pe Emily de mana,apoi Seth, Paul si Rachel, Quil si micuta Claire (care avea acum 11 ani) ,Jared, Embry si la final Billy, in ca ruciorul cu rotile. -Fiule! Jacob mi-a dat drumul la mana si a fugit sa il imbra tiseze pe tatal sau. Am inaintat sfioasa. Am fost eu vreodata sfioasa?Nu. Dar se pare ca acum e momentul sa fiu. Insa Jacob s-a intors la mine imediat ce s-a de sprins din imbratisarea tatalui sau. M-a luat din nou de mana. -Va mai amintiti de Nessie, nu? -Pai, sincer nu, spuse Billy. Era foarte mica atunci cand am vazu t-o. -Tu esti Nessie? intreba Claire. -Da, i-am spus eu. Imi pare bine sa te cun osc.

-Esti draguta, imi spuse ea. -Multumesc,am spus fastacindu-ma. -Bine ati venit, copii! spuse Billy. Intrati, intrati! Am intrat. Casuta era modesta, la fel ca u ltima data cand am vazut-o. Insa cu toate astea, era foarte primitoare. In mijlo cul sufrageriei se afla o masa lunga, incarcata cu tot felul de mancare. S-au as ezat cu totii, iar la final ne-am asezat si noi. -Mancati, mancati, spuse Billy. Cred ca sunteti flamanzi dupa calatorie. Jacob si-a umplut farfuria cu de toate . Bun, si eu ce fac acum? Acte de complezenta? Sa mananc?Arata groaznic... -Jaco b? -Mmm, raspunse el cu gura plina. La naiba, varcolacii au auzul fin. -Nimic. N u isi dadea seama ca ma pune intr-o situatie penibila? Oare ce le spusese despre mine? In fine, am inghitit in gol si mi-am pus cea mai mica bucata de friptura in farfurie. Iac! Oribila, asa cum mi-am inchipuit. Insa nimeni nu era atent la mine, asa ca am luat servetelul de pe masa si, prefacandu-ma ca ma sterg la gura , am scuipat carnea. Si asa am "mancat" toata friptura. Dupa masa, am iesit afar a, unde Jacob si ceilalti baieti au facut un foc de tabara. Ne-am asezat in juru l lui. Jake era la cativa metri departare, asculta ceva ce povestea Sam. In stan ga mea s-a asezat Emily, iar in dreapta... -Pot sa stau aici? intreba Claire. -S igur, am spus zambind. Capitolul 18: Vechea casa Imi placea viata de aici, din L a Push. Imi placeau oamenii, care nu semanau cu nici un alt om pe care il intaln isem pana acum (exceptie facand Aisha, dar ea deja acum nu mai era om).Erau cu t otii sinceri si senini. Imi placea Emily,era o fata draguta, chiar daca avea ace a cicatrice pe fata(Jacob imi povestise cum o capatase).Frumusetea unui om vine din sufletul sau, eu asa cred. Imi placea Claire, era o pustoaica draguta.In ace asta atmosfera primitoare lipsea doar David, cantand la chitara. Imi placeau cu totii. Un singur lucru nu imi placea: Jacob le ascunsese ceva despre mine, despr e natura mea. Tarziu, aproape de miezul noptii, am simtit cum somnul incepe sa m a cuprinda incet.Claire deja adormise cu capul pe picioarele mele. -Hai, vino sa iti arat unde este camera ta, imi spuse Emily. -Unde plecati?intreba Jacob cand ne-a vazut ridicandu-ne. -Mi-e somn, i-am spus. -Ok, in regula. A venit langa m ine si m-a sarutat. -Noapte buna,Nessie. -Noapte buna, am raspuns zambind. Am ur cat cu Emily (si cu Claire, care era inca pe jumatate adormita) pana la etaj, ap oi Emily mi-a deschis o usa. -Aici este, spuse ea aprinzand lumina. Noapte buna! -Ne vedem maine, spuse Claire cascand. -Noapte buna, le-am raspuns. Am intrat i n camera. Era la fel de modesta ca si restul casei, dar la fel de primitoare. In auntru se aflau un pat mare, un dulap pentru haine si un birou. Pe un perete se afla o usa care ducea la o baie micuta. Am cautat in bagaje pijamaua si am intra t in baie sa-mi fac un dus. Probabil ar fi trebuit sa imi scot hainele din bagaj e si sa le pun in dulap, dar imi era prea somn. Am stins lumina si m-am bagat in pat, iar in scurt timp am adormit.

Cand m-am trezit, Jacob dormea langa mine. Nu stiam cand a venit, pentru ca am d ormit toata noaptea,fara sa ma trezesc macar o data. Nu stiam nici daca Billy ne acordase o camera comuna sau pur si simplu Jacob a vrut sa doarma alturi de min e. Nu ma deranja niciuna dintre variante, chiar imi suradeau. Mi-am pus o perech e de pantaloni scurti si tricoul meu preferat cu Metalica si am iesit din camera . In sufragerie, Billy si Paul se uitau la televizor. -Buna dimineata,le-am spus . -Buna dimineata! Ai dormit bine?ma intreba Billy. -Foarte bine, multumesc. -Vr ei sa mananci ceva? De fapt, chiar vroiam. Dar nu ceea ce credea el. -Nu, multum esc,nu imi este foame. De fapt, as vrea sa fac o plimbare. M-am uitat la ceasul de pe perete. Era ora 9 dimineata. Cu siguranta, Jake avea sa mai doarma cateva ore. -In regula, dar ai grija. -Sigur, am spus si am iesit pe usa. M-am urcat la volan si am pornit. Vroiam sa imi vad vechea casa. Nu stiam exact unde se afla si daca voi reusi sa o gasesc. Desigur, as fi putut sa astept sa se trezeasca Ja cob si sa mergem impreuna. Doar ca, dintr-un motiv sau altul, vroiam sa merg sin gura. Am gasit locul in scurt timp. Parca un magnet ma atragea acolo. Am mers pe aleea catre casa, sau ce mai ramasese din casa si am parcat in fata ei. Era inc a in picioare, dar arata ca o casa parasita de mult timp (ceea ce si era). Imi a minteam totul foarte clar: pe mama, stand pe veranda cu mine in brate, pe tata c are nu ne scapa niciodata din vedere. Pe Jacob, care o tachina mereu pe matusa R osalie, pe Leah si Seth, in fomele lor de lupi, stand printre copaci. Imi aminte am cum, o data, demult, (care parea atat de demult de parca s-ar fi intamplat in urma cu cateva secole) mama il atacase aici pe Jacob, dar reusise insa doar sa ii fractureze lui Seth umarul si clavicula, caci se interpusese intre ei. Imi am inteam ca fusesem foarte fericita ca Jake al meu nu patise nimic. Capitolul 19: Prinsa Am parasit casa, intrand in padure. Era linistita si plina de amintiri.Si mteam mirosul cunoscut al brazilor....si nu doar al brazilor, ci al tuturor anim alelor. Erau multe si erau foarte ispititoare. Am inceput sa alerg, intrand tot mai adanc in padure, incercand sa scap de acel miros, insa ma urmarea pretutinde ni. In scurt timp, am zarit printre copaci o caprioara solitara, pierduta probab il de turma. In acel moment nu m-am mai gandit la nimic: mainile mi s-au inclest at in pumni, gura mi s-a deschis intr-un marait, picioarele mi s-au arcuit, iar din doua sarituri am ajuns langa ea, doborand-o. Dintii mei puternici i-au gasit gatul si l-au sfasiat intr-o secunda. Am oftat,lasandu-ma cuprinsa de gustul sa ngelui. Cand am terminat, mi-am ridicat capul si l-am vazut: un lup mare, cenusi u care se uita la mine. Era, probabil Quil. In afara de Jacob, el era singurul c are se mai transforma, mentinandu-se la aceeasi varsta, pana ce Claire avea sa s e faca mare pentru a-i deveni iubita. Lupul a scos un marait, apoi a fugit. La n aiba! Imaginea mea, cu sange la gura si cu lesul caprioarei alaturi, nu era cea mai frumoasa. Iar acum, Quil se dusese acasa, sa le spuna celorlalti ce vazuse. Am dat de belea. Am mers la rau si m-am spalat pe fata. Incercam sa prelungesc m omentul intoarcerii acasa. Dar nu avea niciun sens. Daca as mai fi intarziat mul t, probabil ar fi venit ei dupa mine. Asa ca m-am intors la masina si am pornit pe drumul pe care venisem. "Nu se va intampla nimic, nu se va intampla nimic" im i spuneam in gand. la urma urmei, nu eu ii mintisem. Cand am intrat in sufrageri e, i-am vazut pe Jacob, Paul, Quil si Sam stand pe

canapea. Billy era, ca de obicei in scaunul cu rotile, iar Claire si Emily state au pe jos, uitandu-se pe o revista. -Tati, tati, noi suntem venisosi?Foarte veni nosi. Dar de ce intrebi? Pentru ca mi-am muscat limba! -Foarte amuzant, Paul. Di n nefericire, era singurul caruia ii ardea de glume. Cand m-a vazut, Claire s-a ridicat, vrand sa vina spre mine, insa Emily a prins-o de mana, tinand-o pe loc. Nimeni nu spunea nimic. Intr-un final, Sam vorbi: -Emily, ce-ar fi sa te duci c u Claire sa va plimbati putin pe plaja? -Vii si tu? ma intreba Claire. -Voi veni putin mai incolo, bine?Acum am putina treaba. -Promiti? -Promit. -Bine. Si au p lecat. Jacob a vent langa mine si m-a luat de mana. -Vreau sa imi spuneti de ce ati mintit, zise Sam. Insa nimeni nu a spus nimic. Apoi Jacob a vorbit: -Imi par e rau, este vina mea. Nessie nici macar nu stia despre asta. -Dar de ce, spuse S am. De ce ma hranesc cu sange sau de ce a mintit Jacob? Probabil de ce a mintit. ...da, asta as vrea sa stiu si eu. M-am uitat la el, asteptand un raspuns. -Mi-a fost teama...ca nu o veti place, spuse el. Am crezut ca daca va spun ca ea mana nca mancare, veti fi mai putin sceptici. Insa nu am mintit in totalitate, Nessie poate manca si mancare, nu-i asa? spuse uitandu-se la mine. -Desigur, pot supra vietui cu ea, am spus. Insa nu imi place. Ce? Daca tot spunem adevarul, macar sa il spunem pana la capat. -Asta ar putea schimba putin lucrurile,spuse Sam. -Sta ti linistiti, nu o sa... Era ciudat sa se gandeasca la asta. Cum putea crede ca le-as face rau? -Nu e vorba despre asta,Nessie. Doar ca, dupa cate se pare, tu e sti mai mult vampir decat om, iar asta ar putea duce la transformarea noastra in lupi. -Am inteles....in cazul acesta,am putea pleca, nu vreau sa va fac problem e. -Nu e cazul. Noi suntem dispusi sa va ajutam, orice ar implica acest lucru. D oar ca ar fi fost mai bine sa stim dinainte, sa avem timp sa ne pregatim. -Imi p are rau, spuse Jacob din nou Capitolul 20: Claire si Emily Dupa ce lucrurile s-a u clarificat, am mers cu Jacob pe plaja. Ii promisesem lui Claire ca voi merge a colo. Le-am gasit pe ea si pe Emily plimbandu-se pe malul marii. -Ai venit, spus e Claire alergand spre mine. -Desigur, doar am promis. Mi-am scos sandalele si a m intrat cu picioarele in apa. Senzatia era foarte placuta.Nisipul imi mangaia t alpile, iar apa calda imi atingea gleznele. Am zarit o scoica si m-am aplecat sa o iau. -Uite ce frumoasa e, i-am spus lui Claire. -Pun pariu ca pot gasi una ma i frumoasa. -Serios? Ia sa vedem. Am strans o gramada de scoici si m-am hotarat sa le iau acasa. Drept pentru care i-am umplut buzunarele lui Jacob cu ele. Clai re vroia sa se catere pe o stanca, iar Jacob s-a dus cu ea sa o ajute sa

urce. -O sa am grija sa nu cada, ii spuse el lui Emily, vazand-o ca se incrunta. Nu te mai panica atat. Am ramas doar eu cu Emily. -Ati clarificat problema? int reba ea. -Da, am spus. Aaa, asta nu te-a facut sa iti schimbi parerea despre min e, nu? -Sigur ca nu. Am zambit usurata. -Se vede ca Jacob este fericit alaturi d e tine. Suntem cu totii foarte bucurosi ca este asa. -Si eu sunt fericita. Nici nu imi pot imagina viata fara el. Si nici nu vroiam. -Nu am stiut ca am mintit, pana nu am ajuns aici, i-am spus. Credea ca nu va va place de mine. -Se insela, bineinteles. -Ma bucur ca este asa, am zis. Am mers tacute catre locul in care s e aflau Jake si Claire. -Pot sa te intreb ceva?i-am spus. -Desigur,orice. -Jacob a avut vreo...iubita...inainte sa ma nasc eu? Privindu-i pe Quil si Claire, sea ra trecuta, mi-am dat seama ca el o iubeste nespus si era de la sine inteles ca o va astepta pana va creste, fara sa fie cu cineva in tot acest timp. Eram curio asa daca Jacob a avut o prietena inainte de a a ma cunoaste pe mine. Dintr-un mo tiv sau altul, Emily s-a schimbat la fata. -Hai, spune-mi, te asigur ca nu voi f ace vreo criza de gelozie. -Incercam sa imi amintesc, se scuza ea. Nu, nu cred c a a avut. Un lucru era cert: Emily stia sa minta la fel de bine ca mama. Nu ma d eranja in niciun fel lucrul asta. Faptul ca Jake a fost, o data demult, cu o str aina fara chip si fara nume, era, pana la urma, un lucru perfect normal. Stiam c a acum pe mine ma iubeste si nimic nu va schimba asta. Capitolul 21:Charly Dupa ce am plecat de pe plaja, am mers acasa si am lasat scoicile in camera mea, apoi am plecat cu Jacob in padure, pentru un vanat cum se cuvine. Jake a vanat si el cu mine. Cand am terminat m-am asezat la radacina unui copac, multumita. El a v enit langa mine si si-a pus botul (era inca in forma de lup) pe genunchiul meu. -Schimba-te in om, i-am spus. El s-a dus sa isi ia hainele din locul in care le lasase. Din punctul meu de vedere, putea sta si fara ele. Cand s-a intors, m-am ridicat si m-am dus sa-l imbratisez. Am inceput sa ne sarutam,la inceput usor, a poi din ce in ce mai pasional. Aici, in inima padurii, departe de casa, nu era n imeni care sa ne intrerupa. Asa ca am continuat..... ****** Cand ne-am intors ac asa, incepuse sa se crape de ziua. Sufrageria era pustie, lucru care m-a bucurat . Chiar nu aveam chef sa raspund la intrebari de genul "Unde ati fost pana acum? " sau mai ales "Ce ati facut pana acum?". Tinandu-ne de mana, am urcat in camera mea (sau a noastra, inca nu eram sigura) si ne-am intins in pat. In casa au inc eput sa se auda voci; incepusera sa se trezeasca. Jacob m-a luat in brate si asa am adormit amandoi. -Nessie, trezeste-te! -Mmmm.. -Nessie, trebuie sa vorbesc c u tine. Nu Jacob era cel ce ma trezea (spre nemultumirea mea), ci Emily.

-Ce e? am spus eu, poate prea rastit. -Charly vine aici. Acum. Am sarit din pat si m-am dus pana la fereastra. Masina politiei parcase in fata, iar acum Charly cobora din ea si se uita lung catre masina mea. -Stai aici, bine? spuse Emily. Dar vreau sa il vad, m-am tanguit eu. Chiar atunci Jacob a intrat pe usa. -Jacob , vreau sa imi vad bunicul. -Bine, spuse el. Dar mai asteapta putin. Ma duc mai intai eu, apoi vin sa te iau, bine? -Bine. Au plecat amandoi din camera, lasandu -ma singura. Am profitat de moment si m-am dus sa imi fac un dus, apoi m-am imbr acat (blugi si o bluza roz) si m-am asezat pe pat, asteptand. Mi se parea ca au trecut ore, nu minute, pana cand Jake a urcat si mi-a spus: -Poti sa te duci,dar ai grija. L-am imbratisat si am coborat in sufragerie. -Renesmee, esti chiar tu ? -Da,bu...da. -E incredibil! Cum ai putut sa cresti atat de repede? -Mai bine s a nu stii, i-am spus zambind. -Asa e, mai bine nu. -Ce face Bella?De ce nu a ven it si ea? -Mama e bine, are insa ceva treaba, de aceea nu a putut veni. Ah, am c omis-o....Mama...pai, cum i-as putea spune mamei mele, daca nu "mama"? Capitolul 22: Tradarea -Renesmee, trebuie sa stiu: tu esti chiar fata Bellei? Adica, fata ei biologica? Semanati prea mult, trebuie sa fii,dar... -Daca iti raspund, prom iti sa nu mai pui alte intrebari? -Pai...da. -Ei bine....sunt. -Dar cum se poate ?Tu... -Ai promis, iti amintesti? -Ah,da. Bunicul merita sa stie adevarul, cu to t ce implica asta. Depasind momentul, am inceput sa vorbim despre tot felul de l ucruri. A inceput sa imi povesteasca despre mama si despre cum era ea in anii de liceu. Era tare amuzant. -Toti baietii se tineau dupa ea, spuse el razand. Insa ea, nu si nu. Avea ochi doar pentru Edward. Am inceput din nou sa rad. -Chiar s i lui Jacob i-a placut de ea... -POFTIM?? -Da...Imi amintesc chiar ziua in care a sarutat-o cu forta, iar ea l-a lovit atat de tare incat si-a rupt mana. Edward probabil l-ar fi lovit si el, daca nu eram eu prin preajma. Charly radea in con tinuare, insa mie mi-a disparut zambetul. Cum putea fi posibil? Jacob...cu mama? Cu mama mea? Daca el ar fi fost cu cineva necunoscut sau cu oricine altcineva, nu era nicio problema.Dar cum adica...cu mama? Am simtit cum mi se umplu ochii c u lacrimi...nu se putea asa ceva...pur si simplu nu era posibil....ei au fost im preuna...si m-au mintit....nuuuu... Deja nu mai puteam vedea bine din pricina la crimilor pe care pur si simplu nu le putea opri.... -Vin imediat, am spus si am parasit casa. Am alergat catre mare. Sfarsita, m-am asezat pe o piatra.

Dar marea era prea calma, prea frumoasa, in contradictie cu sentimentele mele. C um am putut fi atat de...proasta?De naiva...de... Am inceput sa plang si mai tar e si am alergat spre padure. De aia Emily se eschivase cand am intrebat-o, de ai a.... Nu pot sa cred, de ce mi se intampla mie,de ce? M-am impiedicat si am cazu t. Am ramas acolo, nu m-am mai ridicat. Am ramas plangand, pana cand am auzit vo cea lui Jacob strigandu-ma: -Nessie!Nessie, stiu ca esti aici, te rog, lasa-ma s a iti explic! Nu vroiam sa il vad, insa nu mai aveam destula putere sa ma ridic si sa alerg din nou, asa ca amramas acolo, asteptand sa ma gaseasca. Si m-a gasi t. Capitolul 23: Durerea -Iubito, te rog, asculta-ma, Nessie.... Se asezase lang a mine si incerca sa ma convinga. Bineinteles ca incerca... -Ia mana de pe mine. Nu ma atinge. -Nessie, te rog, nu te purta asa cu mine, te iubesc. -Mai mult, sa u mai putin decat pe mama? -Nessie, te rog, nu e ceea ce crezi tu. Pe tine te-am iubit dintotdeauna. Nu mai puteam suporta. Atunci cand sunt nervoasa sau supara ta, latura mea vampirica iese la suprafata mai mult decat oricand. Am ridicat pa lma si l-am lovit. Jacob a cazut pe spate, sub lovitura mea. Si a ramas acolo. O , nu! Ce am facut? In momentele astea il urasc atat de mult...dar oricat l-as ur i, tot il iubesc. -Jacob, Jacob! A deschis ochii si s-a ridicat. Plangea. -Jacob ,imi... Ce faceam?Imi ceream scuze?Tot eu imi ceream scuze? A meritat acea palma si ar merita si altele. Iar eu, spre deosebire de mama, nu aveam cum sa imi rup mana. Jacob parea detasat de realitate. Avea ochii pustii si privea in gol. -Ja cob, vreau sa imi explici,am spus. -Si ma vei crede?a spus el abia soptit. -Nu s tiu. Dar spune-mi ce aveai de gand sa imi spui. Dar el nu a spus nimic. Statea p ur si simplu, uitandu-se in gol. -Jacob, nu sta asa, spune ceva!! Am inceput din nou sa plang. -Te iubesc, imi spuse. Te iubesc si te-am iubit dintotdeauna, chi ar de dinainte de a te naste. -Dar de ce, de ce... Nu puteam continua, nu mai pu team vorbi. -Nimeni nu stie exact de ce, imi spuse. Asta nu s-a mai intamplat ni manui pana acum.Dar se pare ca...tu erai o parte din mama ta. Tu erai o parte di n Bella, iar eu te iubeam pe tine, desi nu stiam asta. Nu intelegi?Te-am iubit d intotdeauna. Nu prea intelegeam, dar incepusem sa ma mai linistesc putin. Poate era adevarat. Insa imaginea mamei mele sarutandu-se cu Jacob nu prea imi dadea p ace. -Nessie, spuse el. Nu as putea trai nici macar o zi fara tine. Nici o ora, nici o secunda. Te rog, nu ma lasa.Nu imi face asta! Incepuse din nou sa planga. Si eu la fel. El plangea din cauza mea si eu plangeam din cauza lui.... -O sa i ncerc sa ma obisnuiesc cu ideea, i-am spus. -Ma ierti? spuse el dintr-o data mai vesel. Chiar ma ierti? Ce altceva puteam face? Nici eu nu puteam trai fara el. -Da, i-am spus. M-a imbratisat puternic si am inceput sa ne rostogolim pe iarba. In scurt timp, am avut alte lucruri la care sa ma gandesc, in afara de acest su biect dureros.

Capitolul 24: Apelul Din nou, ne-am intors abia dimineata acasa. Insa de data as ta, nu am mai avut acelas noroc sa nu gasim pe nimeni in sufragerie. Billy si Pa ul erau acolo. -V-ati impacat,,spuse cel din urma ranjind. Ei, bine...da. Nu era m inca sigura cu ceea ce simteam in legatura cu asta....dar incercam sa imi alun g orice gand care sa ma fata sa il plesnesc din nou pe Jake. -A sunat Bella, spu se Billy. I-am spus ca...sunteti la plimbare. A spus sa o suni cand va intoarcet i. Mama,ah...mama....nu nu nu trebuie sa gandesc asa. E, pana la urma, mama mea. Aisha! Cum de am uitat?Probabil se trezise. Prietena mea cea mai buna...si eu a m uitat complet de ea. Ce fel de persoana sunt? -A mai spus si altceva?am intreb at. -Nu. -Ma duc chiar acum sa o sun. Am urcat in camera mea si am luat telefonu l mobil de pe birou. Tata ma certase de multe ori din cauza asta. "E mobil" spun ea el. "Asta inseamna ca trebuie sa il porti cu tine". Insa nu il purtam nicioda ta. Uneori uitam de el cu zilele. Si toata lumea se isteriza, bineinteles. "De c e nu ai raspuns la telefon?" Care telefon? A,da...telefonul... L-am deschis, ins a nu am format numarul mamei...nu eram inca pregatita sa vorbesc cu ea. Deci, lam sunat pe tata. A sunat de trei ori, apoi a raspuns. Insa nu era tata si nici mama. O voce cristalina, de fata, spuse: -Alo?! Vocea imi era putin cunoscuta, p arca as fi auzit-o cu muti ani in urma. Apoi am realizat cine era. -Aisha!! -Bun a, Renesmee! Ce faci? Era atat de diferita. Mult, mult mai frumoasa si totusi cu aceleasi rezonante. -Eu sunt bine.Spune-mi, cum te simti tu? -Minunat. -Ma bucu r atat de mult. Esti cumva...suparata pe David? Suparata era putin spus, dupa cu m arata David cand am plecat. Credea ca il va uri de moarte. -Sigur ca nu. David a fost un prostut pentru ca a crezut asa ceva. Prostut e putin spus....a fost f raier de-a binelea....si cand ma gandesc ca vroia sa se omoare... -Inseamna ca n u sunteti certati.Super! -Nu, Renesmee. Sunt foarte fericita ca s-a intamplat as a, iti voi povesti mai mult cand ne vom vedea. Si cand avea sa fie asta? -Ce fac parintii mei? -Sunt bine, au ceva de furca cu mine, dar sunt bine. Asta ce vrea sa insemne?mai bine nu intreb. -Ti-l dau pe Edwrad, spuse ea.Te pup. -Mi-e dor de tine, Aisha. Sper sa ne vedem in curand. -Si mie. De abia astept sa te intorc i acasa. Avem atat de multe sa ne povestim... Nici nu stii cate.... -Vorbeste cu tatal tau. -Bine. Pa, Aisha! -Pa! -Buna,Renesmee! -Buna, tata, ce faceti? -Bine , bine, tu? -Tata, cand ma pot intoarce acasa? -Ce s-a intamplat? Nu iti place a colo?

Tata nu putea citi gandurile prin telefon, iar asta e un lucru bun din mai multe puncte de vedere. -Nu e vorba de asta, doar ca imi e dor de voi. -Si noua ne es te dor de tine. Dar mai stai o vreme. Oare ce insemna o vreme? -Bine... -Te pupa m, ai grija de tine. -Sigur. Paa! Capitolul 25: Din nou acasa Ceea ce tata numis e "o vreme", s-a transformat intr-o saptamana, apoi intr-o luna. Am mai stat "o vreme" in La Push. Vreme de o luna. Nu ma plang. Toata lumea se poarta frumos cu mine. In plus, nimeni nu ma urmareste si nimeni nu imi aude gandurile. As putea sa ma obisnuiesc cu asta. Ce tot vorbesc?Mi-e dor de familia mea, dar mai ales de mama, care orice s-ar intampla e tot mama mea. Oricum, am trecut peste acea p oveste cu ea si Jacob...s-a intamplat si nu pot face nimic pentru a schimba lucr urile; pot sa accept asta sau nu. Si de ce sa fac alegerea cea mai grea, cand o pot face pe cea mai usoara? Imi era dor si de Aisha...foarte dor, si ardeam ne n erabdare sa o vad in noua sa postura: aceea de vampir. Cand nu ma gandeam la fam ilia mea sau la Aisha, stateam alaturi de Jake, hoinaream prin padure, faceam ar uncari de pe stanci si surfing sau ne plimbam pe malul marii. Intr-un fel, La Pu sh devenise ca a doua casa. Si mi-a parut rau sa ii las in urma pe cei ce m-au p rimit cu atata drag, insa eram si foarte nerabdatoare sa ajung inapoi acasa. -Sa imi scrii, imi spuse Claire. -Promit. -Aveti grija de voi, spuse Emilly -La rev edere,Jacob,Nessie... -Pa, tata,raspunse el -La revedere. Era o forma frumoasa d e despartire"la revedere". Oare ii voi mai vedea vreodata? Am ajuns dupa doua zi le de mers cu masina. In primele 20 de minute era sa facem 3 accidente, asa ca J acob nu m-a mai lasat sa conduc. -Esti prea nerabdatoare si agitata! imi spuse e l. Cuvantul mai potrivit ar fi fost "isterica". Pur si simplu nu mai aveam rabda re. Cu cat ne apropiam mai mult de casa, incercam sa imi controlez gandurile. As fi putut sa fac traduceri in chineza, asta era metoda preferata a lui Alice atu nci cand nu vroia ca tata sa ii citeasca gandurile. Insa era in zadar, oricum ar fi aflat pana la urma. Si am ajuns... Parintii mei erau afara, ne asteptau. Am deschis portiera si am alergat la ei sa ii imbratisez. -Renesmee, ce dor mi-a fo st de tine! -Si mie de tine, mama! I-am mai imbratisat inca o data, apoi am porn it catre usa de la intrare. -Ai grija! Imi spuse tata prinzandu-ma de brat. Aish a e acolo. -Tata... -Nu e de gluma, Renesmee. Poate fi periculoasa. Stai aproape de noi.Si tu, Jacob. Toti membrii familiei se aflau in sufragerie: bunicii, lan ga usa de la intrare, apoi Jasper si Emmet, chiar in spatele lor, iar Alice si R ose de o parte si alta a canapelei. In pe canapea, in spatele tuturor, statea... ....Aisha!

Capitolul 26: Ochii rosii Aisha s-a ridicat de pe canapea si s-a indreptat spre mine. O secunda mai tarziu,Jasper, Emmet, mama si bunicul erau in fata ei. -E in regula, spuse tata. Vroia doar sa o imbratiseze. Doar ca...(se uita spre Aisha) nu poti face asta. E prea riscant. -In regula. -Deci, nu imi pot imbratisa prie tena cea mai buna?am spus. -Renesmee, intelege, e prea periculos. Credeam ca dup a o luna lucrurile s-au mai domolit, la fel si pofta ei de sange. -Nu, spuse tat a. Asta se intampla cam dupa un an. Oricum, pana acum a avut un caracter exempla r. Doar ca...nu se stie. Jasper,Emmet si bunicul s-ar dat la o parte din fata ei . A ramas doar mama. Chiar si asa, am putut sa o zaresc: era frumoasa, mult mai frumoasa decat atunci cand era om (desi chiar si atunci era mult mai frumoasa de cat multe fete), insa avea un defect ce o facea sa para coborata dintr-un film d e groaza: ochii rosii. Foarte rosii. Extrem de rosii. Atat de rosii incat mi s-a facut pielea de gaina. -Se vor deschide in cateva luni, spuse tata. Ochii,ii la muri pe ceilalti. -Doar daca nu pacatuieste pana atunci, spuse Emmet razand. Ei bine, asta e o imagine la care nu vreau sa ma gandesc. -Termina, Emmet, m-am ras tit eu. M-am uitat din nou la Aisha si i-am zambit. Mi-a zambit si ea. Nu se sch imbase nimic in prietenia noastra, nu avea cum sa se schimbe asta, indiferent de ce s-ar intampla. -Deci, cum e? intreba bunicul. Poti suporta? -Da, raspunse ea . E bine. Renesmee...nu miroase chiar ca un om. E chiar bine. -E chiar bine, rep eta tata. -Doar ca... -Ce e, Aisha? am intrebat eu. -E un miros..deranjat..undev a.Nu stiu...parca ma ustura gatul. Si nu e sete... -Ah, probabil ca sunt eu, zam bi Jake de langa mine. -O sa te obisnuiesti in timp,spuse tata. Din pacate, adau ga el. -Cum adica din pacate? Nu cred ca trebuia sa spun asta cu voce tare. -Ren esmee, ce-ar fi daca am sta noi putin de vorba? Ah, speram sa fie mama...cu ea v roiam sa stau de vorba, ea era mai...blanda..si...oh, nu tata!!! -Sa facem o pli mbare, spuse el, ignorand gandurile mele. Si iata-ma plecand cu tata in padure, unde va urma cu siguranta ceva morala si...cine stie.... Capitolul 27: Tata -Vro iam doar sa iti spun, zise el sprijinindu-se de un copac. -Da? -Sa ai grija. Nu vreau sa ma faci bunic, adauga el zambind. Sunt prea tanar pentru asta. -O,da.Do ar o suta si ceva de ani, esti in floarea varstei, am spus eu razand. Doar atat? Asta era?De asta mi-a fost frica? -Doar atat, da, spuse el. Am zambit. -Renesmee , uite ce e: daca as fi fost in locul tau nu as fi procedat asa. Dar nu sunt. Eu sunt eu si am viata mea, este asa cum mi-am dorit sa fie. Tu...esti libera sa f aci propriile alegeri. Stiu ca esti o fata desteapta, am incredere in tine.Eu... sunt mai de moda veche. Insa nu am niciun drept sa iti conduc viata. M-am astept at la orice dar la asta nu. -Ai crescut, spuse el. Iar eu si mama ta trebuie sa acceptam asta. Oricarui

parinte ii este greu sa accepte faptul ca fiul sau fiica lor a crescut, s-a matu rizat si are propria viata. Trebuie sa ne intelegi, atata timp cat tu ai crescut atat de repede. Insa va fi bine. -Stiu ca va fi bine. -Te iubesc,Renesmee. -Si eu te iubesc. Si iti multumesc. -Pentru ce? -Pentru tot. ****** Cand ne-am intor s acasa, Jacob parea ca se cearta cu David. -Nu te mai baga, Jacob. Pur si simpl u nu te mai baga! -Inceteaza, bine?Ti-am tolerat prea multe! Am ajuns langa ei. -Ce se intampla? Inainte ca cineva sa imi raspunda, am vazut-o pe Aisha: avea pu mnii inclestati, iar maxilarul ii tremura. Cunosteam semnelea astea, urma sa ata ce. Iar Jake nici macar nu se uita la ea, nici nu va avea timp sa se transforme sau sa riposteze. In momentul in care Aisha a facut un pas, am alergat catre ea si am impins-o cu toata puterea. A durat doar o secunda: a zburat cativa metri m ai in spate si a cazut peste un copac, rupandu-l din radacini. In secunda urmato are, David a ajuns langa ea si i-a prins mainile la spate. M-am uitat la tata: e ra asezat in fata lui Jacob. Bineinteles, el ii citise gandurile si se asezase i n fata lui pentru a-l proteja. De ce nu m-am gandit la asta inainte sa o atac? C apitolul 28: Puterea -Imi pare rau, Aisha! -Nu, mie imi pare rau... -Nu, mie... -Stii,Jacob,spuse David.Eu.... -Nu-i nimic.Eu am gresit. -De fapt... Bine, asta e cam peninibil...Toata lumea isi cere scuze de la toata lumea... -Nu e vina nim anui,spuse bunicul. Lucrurile astea se intampla.... -Renesmee! ma striga tata. E xpresia fetei lui era ceva intre uimire si incruntare. -Nu inteleg, spuse el. -C e este? -Nu ar fi trebuit sa ai puterea asta. In mod normal, nici un vampir adul t nu ar avea puterea sa o arunce asa...dar tu...nici nu esti vampir...cum...ai p utut? -Nu stiu. Conteaza? Pur si simplu. Am crezut ca va ataca, Jacob era in per icol si... -Stii, m-am gandit la asta, spuse Jake. Cand... Nu mai continua, nu e ra nevoie, tata ii citea gandurile. Insa noi nu...cand...ce? Tata se incrunta, a poi zambi, apoi se incrunta din nou. -Renesmee, se intampla ceva. -Cand...ce?Imi spuse si mie cineva? -Cand m-ai lovit, zise Jacob. Toata lumea din incapere se foia. Ahh...despre asta vorbea.... -L-ai lovit? intreba Rose dintr-o data vesela ?De ce? -Iti spun cu alta ocazie. Deci, am spus indreptandu-ma spre tata. Ce e c u asta? -Nu ar fi trebuit sa ai atat de multa putere.... -Dar...nu o am...adica nu mereu...doar atunci...si acum. In rest, stii doar ca nu am. -Ce-ar fi sa face m un skandenberg?zise Emmet. -Dar e absurd! Nu am aceasta putere, nu...

-Dar o ai, spuse tata. Nu stiu cum si de ce...si nu tot timpul..dar o ai... -Hai , sa incercam, insista Emmet. Nu avem nimic de pierdut. Si am incercat. Am pierd ut o data, de doua ori, de trei...Nici nu apucam sa ma concentrez ca Emmet imi l ipea mana de masa... -Gata!am spus nervoasa. Incetati! Nu merge, bine?! Pur si s implu.... Am dat un pumn in masa de nervi. Apoi, masa a inceput sa se crape si s -a rupt in doua. Cum am facut asta? Emmet mi-a prins mana din nou. Eram nervoasa , extrem de nervoasa, vroiam sa ma lase in pace cu aceasta putere pe care aveau ei impresia ca o am. Si l-am invins. Capitolul 29: Insula Esme -Deci..cum se fac e?Trebuie sa existe o explicatie... Tata dezbatea despre puterea mea de jumatate de ora. La discutie participau si bunicul, mama, David si Jacob, insa niciunul nu reusea sa gaseasca o explicatie. -Vreti sa incetati o data?am spus -Stiu!spus e David -Ce stii?l-am intrebat -Cred ca stiu...puterea ta...cand ai impins-o pe Aisha, ti-era frica...ti-era frica, nu? -Probabil.De ce? -Da, iti era frica pent ru Jacob,sa nu pateasca ceva. Si mai devreme, erai nervoasa.. -Da, exact ca acum , am spus printre dinti. Care-i treaba? -Si...continua David..nu stiu de ce l-ai pocnit pe Jacob,dar cu siguranta nu erai fericita. Erai suparata,asa-i? -Da... -Asta se leaga, interveni tata. Chiar se leaga,Renesmee,intelegi? -Nu. -Sentimen tele puternice iti dau aceasta putere. -Cele negative, interveni si bunicul. Cel e negative: supararea, frica, enervarea, pun pariu ca si ura.. -Asta e super! am spus zambind Au continuat inca o jumatate de ora vorbind despre puterea mea.E, intr-adevar, uimitor..interesant..super...doar ca m-am saturat sa fiu in centrul atentiei...e obositor. M-am indreptat catre Aisha .Statea la cativa metri depar tare de noi si tinea in mana una dintre scoicile pe care le adusesem din La Push . Parea putin trista. -Pot sa vin?am intrebat-o. -Sigur. -S-a intamplat ceva? -N u. Doar ma gandeam ca...nu am vazut niciodata marea. -Niciodata? -Nu. Cred ca e superba,nu? -Este. -Nici acum nu voi putea merge. Soarele,stii...Nu o voi vedea niciodata. -Aisha!Renesmee! Alice ne striga. Ne-am dus din nou langa ei. -Ce e, Alice?intreba Aisha. Se uita la noi, insa nu spunea nimic. In final, tata a fost cel care a vorbit: -E vorba despre Aisha. Parintii ei o cauta. Au pus afise in tot orasul. -Nu sunt parintii mei, i-o taie Aisha. -Ei te-ai adoptat,iti sunt pa rinti... -Dar... -Aisha, stiu ce simti in legatura cu ei. Crede-ma, chiar stiu.. .Dar acum constitue o problema.

-Va trebui sa plecam,spuse mama. -Dar daca vom pleca, nu vom da de banuit?am int rebat. -Asta e problema. Tata zambea.Apoi a spus triumfator: -Nu e nevoie sa ple cam cu totii.Pot pleca doar Aisha si David...pentru o vreme.Si stiu locul perfec t unde pot merge: insula Esme! Capitolul 30: Fata cu ochii de aur Aisha si David au fost foarte incantati de plecarea lor pe insula Esme. Si le-a placut atat de mult incat au stat acolo un an. Desigur, vorbeam aproape zilnic la telefon. Tat a spusese ca e mai bine asa, pentru ca dupa un an trece perioada critica si se p oate controla mai bine. Stiam ca este pentru siguranta mea. Daca Aisha si David nu ar fi fost fericiti acolo, m-as fi simtit vinovata. Dar erau,stiam asta din t onul vocii ei, din ceea ce imi povestea... La cateva zile dupa ce ei au plecat, cautarile Aishei au incetat. Cam atat o iubeau asa-zisii ei parinti. Dupa ce luc rurile s-au linistit definitiv, am plecat si noi. Noua destinatie: St.Paul, Minn esota. Pentru ca se saturase deja de liceu, mama a devenit asistenta la noul spi tal la care s-a angajat bunicul, iar eu, tata si Jake ne-am inscris la Facultate a de Medicina. Emmet si Rose s-au mutat in Paris pentru o vreme. (Asta imi aduce aminte de "Un vampir american la Paris"). M-am trezit undeva in jurul pranzului , dupa multe saptamani de treziri matinale. Razele soarelui de abia intrau pe ge amul casutei noastre. Casa noastra era alcatuita din trei camere: un living micu t, o biblioteca si dormitorul si se afla la circa 1 km de casa mare, in care loc uiau mama si tata, bunicii si Alice cu Jasper. Am intredeschis ochii. Jacob inca dormea langa mine. M-am ridicat din pat si am intrat in baie sa-mi fac un dus. M-am imbracat (blugi si un tricou negru,nimic special) si am iesit. Jacob inca d ormea. M-am trantit inapoi in pat. Atunci s-a trezit. -Ce, ce?spuse el buimac. Nimic, am spus si am ras. S-a ridicat din pat si s-a dus la sifonier, de unde a scos o cutiuta mica, argintie. S-a asezat in genunchi langa pat. -Of, Nessie, im i strici toate planurile. Trebuia sa ma trezesc inaintea ta.Trebuia sa iti aduc micul dejun la pat... -O,da? Si carui fapt ii datorez aceasta tentativa de gest? -Fii, serioasa, macar de ziua ta... -Ziua mea? O, da! Era chiar ziua mea. Cum d e am uitat? -Nessie... -Am uitat... -Nu uiti niciodata de ziua mea, de ziua lui Edward, a Bellei, a tuturor membrilor...dar uiti de ziua ta de nastere? -Pai voi sunteti importanti pentru mine. -Dar tu nu esti importanta pentru tine? Am ince put sa rad. Era ciudat. Nu mai uitasem de ziua mea pana cum. Dar cat am fost de ocupata cu facultatea... -Imi dai o data ce ai acolo?am spus eu inca razand. -Tr ebuie sa imi fac curaj. -Sa iti faci curaj? Mi-a intins micuta cutie. Am deschis -o cu grija, intrebandu-ma ce ar putea fi acolo... Ei,bine, la asta nu ma astept am... Un inel.

-Ai vrea sa...adica...stii tu...sa fii... Asteptam. Era amuzant sa vad cum nu re useste sa isi gaseasca curajul si cuvintele potrivite ca sa imi spuna. Nu il ved eam des pe Jake intimidat. -Nessie, ajuta-ma! Am inceput sa rad. Hei, nu m-am sc himbat peste noapte, sunt aceeasi pe care o stie, de ce ii e frica? -Spune! A tr as aer adanc in piept apoi a spus: -Vrei sa fii sotia mea? -Normal ca vreau! Am sarit sa-l imbratisez. Aveam de gand sa mergem la casa mare, insa in final ne-am hotarat ca mai pot astepta vreo ora.... -Grabeste-te, Alice o sa ne omoare pe a mandoi daca nu ajungem mai repede! -Jake, ce imi pregateste Alice? -Vei, vedea. -Deci imi pregateste ceva. -Vei vedea. Imbraca-te si hai. Oare pe unde mi-am aru ncat tricoul?Mmmm....mai bine imi pun ceva mai elegant. Am deschis dulapul si am ales o rochita bleo si o pereche de balerini. M-am pieptanat si gata...hei, und e mi-e inelul? Am inceput sa il caut. -Pe asta il cauti?spuse Jake. -O,da.. Mi l -a pus pe deget. Imi statea bine. Era foarte dragut. Din aur alb si diamante..da r nu asta conta. Putea fi din orice, era de la Jacob, asta era important. De la viitorul meu sot....uau! Am ajuns in sfarsit la casa mare. Am tras aer in piept, simtind un miros nou, cunoscut si unul mai putin cunoscut. Il stiam pe cel dint ai..si ii cunosteam si masina parcata in fata casei: David! Am alergat inauntru. Bunicul mi-a deschis usa. Nu am apucat sa vad decat un tort mare si 8 lumanari aprinse, apoi au inceput sa cante "Multi ani traiasca". Am suflat in lumanari si i-am imbratisat pe toti, primind felicitari si cadouri. -David, am spus imbrati sandu-l. Imi era atat de dor de voi. Unde e Aisha? Stiam ca al ei trebuie sa fie cel de-al doilea miros, cel care imi era mai putin cunoscut. Nu apucasem sa pet rec destul timp alaturi de ea pentru a ma obisnui cu mirosul ei de vampir. Am va zut-o si am fugit sa o imbratisez. M-a imbratisat si ea cu drag. Era la fel ca u ltima data cand am vazut-o, cu o singura exceptie: nu mai avea ochii rosii, ci g albeni. Devenise o fata cu ochii de aur. Multumiri: Le multumesc mamei si cumnat ei mele, fiindca au fost primii mei cititori si m-au incurajat sa scriu mai depa rte. Ii multumesc Adrianei pentru ca mi-a amintit cum ii chema pe toti membrii h aitei de varcolaci. Le multumesc fetelor de pe www.stiritwilight.blogspot.com si celor de pe www.twilight2you.blogspot.com pentru ca mi-au publicat fanficul. Da r, in primul rand, va multumesc voua, celor care ati citit! -partea a 2-aCapitol ul 1:Clacare

-Renesmee, lasa cartile alea pentru o clipa si vino sa ma ajuti!Trebuie sa probe zi rochia si in plus nici nu stiu ce buchet... -Relaxeaza-te, Alice!Mai e o luna ! -Da, insa o luna este foarte putin timp si sunt atatea de facut! -Ia o pauza, bine?Nu te mai stresa atat. Eram in living impreuna cu Alice si Jacob. De cand l e dadusem vestea ca ne casatorim, iar Alice se oferite voluntar sa ma ajute cu n unta, era in culmea fericirii, insa ma tem ca nu stia sensul cuvantului "simplu" .Vroiam o nunta simpla, o rochie simpla...insa cuvantul acesta nu se afla in dic tionarul ei. -Renesmee, esti exact ca Bella! -O,nu, nu sunt.Daca as fi fost, nic i nu te-as fi lasat sa imi faci nunta. -Mama ta m-a lasat sa le organizez lor nu nta. -Insa atunci nu te cunostea la fel de bine cum te cunosc eu acum.Stiu de ce esti in stare. -Haide,nu fi rea, colaboreaza. -Alice, este nunta mea, trebuie s a fie cum vreau eu, nu cum vrei tu. Tata avea dreptate:"Cum poate o persoana ata t de mica sa fie atat de enervanta?" -Renesmee, o data te mariti, nu poate sa fi e asa, pur si simplu... -Insa trebuie sa ma reprezinte pe mine! Si rochia aia, A lice! Nu imi place. -Dar e frumoasa. -E prea...frumoasa.Prea pretentioasa, prea scumpa, prea,prea,prea.... -Nu poti sa faci asta! -Off..Jacob, ajuta-ma! Citea n iste cursuri si nu parea ca asculta conversatia noastra. -Pai... Pai ce?O nu, nu si Jacob... -Ce e Jake?Nu esti de acord cu mine? -Desigur ca nu este, interveni Alice. Ceea ce spui este absolut.... -Jake! -Ba da, sunt de acord, spuse insa n u prea convins. -Oh, hai, Jake. -Bine.Eu cred ca.... Insa nu am mai putut afla c e crede Jake, pentru ca tata a parcat masina scartaind si a intrat pe usa val-va rtej. S-a asezat pe canapea sprijinindu-si capul in maini. -S-a intamplat ceva?l -am intrebat. -Nu mai pot.Pur si simplu nu mai pot.Chestia asta cu medicina a fo st o idee foarte proasta.Gata.Renunt. -Sa inteleg ca nu a mers prea bine practic a ta, zise Jacob. -Tata, dar nu poti renunta. -De ce nu pot? -Pentru ca... Nu st iam de ce nu. Pur si simplu. -Ce vor spune oamenii?am continuat intrebarea. Cam neinspirat, ce e drept. -Le veti spune ca mi-am rupt piciorul.Sau ceva de genul. -Dar... Nu am mai continuat.Stiu ca ii era greu, si mie imi era.Insa puteam rez ista.Imi placea medicina si nu conta care este pretul. -Deci, spuse tata schimba nd vorba. Practica ta cum a mers, Jacob? -Pai, am confundat ficatul cu rinichii, dar in rest cred ca a fost bine. Alice interveni in discutie: -Edward, trebuie sa ma ajuti:Renesmee nu este de acord cu ceea ce vreau eu, in legatura cu nunta si trebuie sa o convingi ca... -Mai slabeste-o, Alice, spuse tata obosit. Las-o sa faca ce vrea, e nunta ei, nu a ta. Ha, i-a zis-o! -Bine, a spus Alice si a ie sit pe usa.

Uff.. -Alice, stai, nu te supara! -O sa-i treaca, spuse tata. -Tata, nu ar trebu ie sa renunti....aaa.. -Ma duc la spital sa o iau pe mama ta.In curand i se term ina tura,spuse el ridicandu-se. Off... -Hai, Jake, sa mergem acasa! Jacob s-a ri dicat lenes de pe canapea, s-a intins apoi a venit si m-a imbratisat. -Ce spui d e tata?l-am intrebat. -Nu toti au puterea lui Carlisle.Nu il condama, bine? -Cre d ca ai dreptate.In regula. -Hai, sa mergem acasa. Capitolul 2: Discutie -Ce vro iai sa spui in seara asta, mai devreme, despre nunta? Stateam in pat,iar el imi pieptana parul. -Pai....Nu ar trebui sa ii dai mana libera lui Alice, daca vrei sa iasa ceva simplu. -Stiu si asta incerc sa fac, dar nu asta vroiai sa imi spui . Hai, Jacob, te cunosc. M-am intors cu fata la el. -Spune-mi. -Bine..pai, ma ga ndeam...daca...l-am chema si pe tatal meu,si...Sam,Embry...stii... -Jacob! -Daca nu vrei... -Jacob!!Tu te auzi? -Ce? -Nu am ajuns inca la lista invitatilor, ins a nu m-am gandit vreodata sa ii exclud pe prietenii tai, cu atat mai putin pe ta tal tau.Cum ai putut sa crezi asta? -Pai, stiu ca nu vrei cine stie ce si.. -Tu vrei cine stie ce? -Ce? -Adica o nunta mare, cu fast... -Pai, nu, insa.... -Insa ?Vrei? -Nu.Daca tu nu vrei, nu vreau nici eu. -Nu vorbeam despre mine acum.Spune ce vrei. -Vreau ce vrei si tu. -Discutia asta nu duce nicaieri. -Uite, Nessie mi-a spus apropiindu-se si mai mult de mine- stii ca Alice are atat spirit organ izatoric cat si estetic... -Insa ii lipseste simtul practic... -Adevarat.Mie imi plac petrecerile organizate de ea si asa mai departe.Acum tine de tine cat din toate astea vrei. Am oftat. -Hei, nunta trebuie sa fie un motiv de bucurie, nu d e stres.Daca vrei, fugim in Tahiti si ne casatorim in costume de baie. Am incepu t sa rad. -Ar fi o optiune. Am inceput din nou sa radem...imi si imaginam... -Cr ed ca trebuie s-o fac si pe-asta, am spus. -Ce?sa mergem in Tahiti? -Nu. O sa-i dau mana libera lui Alice. -Esti sigura?

-Nu. Asa ca nu ma mai intreba, sa nu ma razgandesc. -Nessie, nu vreau sa faci ce va de care sa iti para rau,bine. -Cat de rau poate fi? -Nu stiu. -Hei,si luna de miere?am intrebat. -Tahiti?spuse el ridicand o spranceana. -Mmm...de ce nu? Cap itolul 3: Urgenta Toata ziua ce a urmat, m-am gandit daca sa o las pe Alice sa s e ocupe de nunta sau nu. Ma bucuram ca nu ma poate vedea, caci daca ar fi putut ar fi vazut cum mam hotarat si m-am razgandit de cel putin 10 ori. Tata nu venis e la cursuri. Era hotarat sa renunte si nu stiam cum as putea sa il conving sa n u o faca. Totusi, poate era mai bine pentru el, daca orele de practica il faceau sa sufere atat de mult. Mama era asistenta bunicului si se descurca de minune. Ea era altfel, era mai puternica... S-a terminat si ultimul curs si am iesit din amfiteatru, pornind spre masina. -Nu ai fost deloc atenta,spuse Jacob. -Pai, nu prea.Am pierdut ceva? A inceput sa rada. -Te-ai hotarat? -Nu. Aisha ma astepta acasa. Intotdeauna, dupa cursuri, ne duceam la casa mare. Stateam acolo o vreme, iar cand vroiam sa fim singuri mergeam acasa. Aisha, bineinteles, stia asta. St atea asezata pe scarile de la intrare. Cum am parcat masina, a venit si mi-a des chis portiera, apoi m-a imbratisat. -Cum a fost la cursuri?intreba ea. -Sincera sa fiu, nu am fost prea atenta. Ma tot gandesc ce sa fac in priviinta lui Alice. -Haide, vino in camera mea. -Deci, despre ce vorba? am intrebat asezandu-ma pe pat. -De ce crezi ca trebuie sa fie vorba de ceva? -Intotdeauna trebuie sa fie v orba despre ceva cu tine, Aisha. -Renesmee...crezi ca David ma iubeste? -Pai nu stiu ce sa spun, am glumit eu. Am vazut-o incruntandu-se. -Normal ca te iubeste! -Hei, nu mai glumi cu lucruri din astea. -Off...de ce intrebi? -Mi-ar placea sa stiu ce gandeste.Crezi ca daca il intreb pe Edward imi va spune? -Cred ca nu. D ar care-i oful? -Ma gandeam...e asa de minunat ca te vei casatori si eu iti voi fi domnisoara de onoare, insa.... -Insa.... -Mi-ar placea sa o fac si eu! -Ce sa faci? Gandul meu inca umbla aiurea. -Sa ma casatoresc! Aaaa... Chiar in momentu l in care ma gandeam ce ar trebui sa spun eu acum, a sunat telefonul. Uau, o min une ca il aveam in buzunar. -Scuze, i-am spus si am raspuns. -Renesmee?ma intreb a vocea de la telefon.

-Da, am raspuns. -Sunt Sam. -Buna, Sam. S-a intamplat ceva? Era ciudat ca ma sun ase. Singura cu care mai pastram legatura era Caire, insa nici ea nu imi scrises e de mai bine de o luna. -Da,raspunse el. Puteti veni aici? -Desigur, dar ce s-a intamplat? -Nu iti pot spune la telefon. Va rog, veniti aici cat puteti de repe de.Si daca ati putea sa o luati si pe Bella.. -Dar de ce?Ce s-a intamplat? -Va r og, veniti doar.....tu, Jacob si Bella. -Bine, vom veni cat putem de repede. Dar ce.... Inchisese. Oare ce s-a intamplat? Si de ce vrea sa vina si mama? Jacob a urcat in camera Aishei. Auzise convorbirea cu Sam. -Sa mergem, a spus. L-am lua t de mana si am alergat pana la masina. -Aisha, le spui tu, te rog... -Da, da, s tai fara grija! Ne-am oprit la spital sa o luam pe mama. -Ce s-a intamplat? As v rea sa stiu. -Nu stim nici noi prea multe.Iti spunem pe drum.HAI! Am lasat masin a in parcarea aeroportului. Dupa ce Aisha le va spune ca am plecat, probabil tat a sau Alice, sau altcineva va veni sa o ia acasa. A doua pereche de chei se afla in camera mea din casa mare. Am luat primul avion catre Arizona. Din feircire, pleca in 30 de minute si nu a trebuit sa asteptam. De fapt, am ajuns pe ultima s uta de metri. Dupa ce s-a terminat decolarea mi-am scos centura de siguranta si mi-am pus capul pe umarul lui Jacob. Oare ce se intamplase? Ma gandeam la toti c ei dragi: Billy, Sam, Charly, Emily.....Claire? Capitolul 4:Rugaminti Am gasit c u usurinta un taxi in aeroport, insa nu a fost de acord sa ne duca pana la La Pu sh, spunand ca era prea departe. Mama i-a indesat o suma enorma in buzunar si am pornit. Am alergat pe alee pana la micuta casa a lui Billy. Eram cu totii ingri jorati, nu stiam ce sa credem. Simteam cum inima imi bate mai tare decat de obic ei, urcand pana sa-mi ajunga in gat. Aveam un gol ce se zbatea in stomac, iar ca pul imi vajaia. Am apasat puternic pe clanta si am intrat. Sam ne astepta. Parea imbatranit, cuprins si framantat de griji. -Ati venit, murmura el. -Spune, Sam, ce este? am intrebat. -Claire, spuse el foarte incet. E sus,va asteapta. E....g rav bolnava. -Cum? De ce, ce a patit? Nu spunea nimic. Se uita la mine, la noi, nefiind capabil sa rosteasca vreun cuvant. Billy a intrat in camera. Jacob s-a d us la el si l-a imbratisat. -Tata...sunteti bine? -Urcati, spuse Sam. Va asteapt a. Am urcat pana la dormitorul in care dormisem eu si Jake in urma cu un an. Cla ire era intinsa in pat. Quil statea langa ea. Isi tinea capul in maini, parand e xtrem de obosit. M-am apropiat de pat. Apoi am vazut-o: Claire....era galbena ca ceara, iar sub ochii avea brazdate cearcane imense. Asa micuta, cu parul blond si ondulat, nemiscata, parea o papusa. Insa imaginea era morbida. In camera se s imtea un miros dulce, coplesitor si greoi: mirosul

mortii. M-am apropiat si mai mult. -Ce are?am intrebat soptit. -Leucemie,a raspu ns Quil. -Va... -Muri,da, spuse el si isi cuprinse din nou capul cu mainile. Dar asta nu se poate! Nu, nu este posibil! Claire...Micuta Claire, energica, mereu vesela, cu zambetul pe buze...frumoasa, fericita si cu un viitor inainte! Nu se poate.... Mama se apropie si ea de pat. -Dar...nu ati dus-o la medic, poate... Am dus-o la toti medicii...nu i-au dat nicio sansa. Nu exista nicio sansa. Sau p oate totusi exista una. De asta te-am chemat aici, Bella. -Quil, dar eu...trebui a sa ne spuneti, sa il aducem pe Carlisle, eu nu sunt doctor... -Nu avem nevoie de un doctor. Niciun doctor nu mai poate face nimic pentru ea. -Atunci, nu intel eg. Ce vreti sa fac eu? -Nu pot trai fara ea, spuse Quil. Pur si simplu nu pot. Insa daca as sti ca ea traieste....sub o alta forma...oricum....poate as putea r ezista. Stiam ce spune, nici nu vroiam sa ma gandesc cum ar fi sa raman fara Jac ob.Si totusi.....ce puteam face? M-am uitat la mama. Nu puteam citi nimic pe fat a ei. Apoi, intr-o secunda mi s-a parut ca se schimba de la intelegere la uimire , apoi la suparare. -Quil, nu pot face asta! a spus ea aproape tipand. Claire sa miscat foarte putin, trezita din somnul ei, apoi capul i-a cazut intro parte. -Bella, uita-te la ea! Moare! Esti unica ei salvare! Te rog, Bella, te rog, fa-o , a spus Quil asezandu-se in genunchi. Jacob l-a ridicat de umeri. Ne uitam cu t otii la mama. -Dar nu se poate, spuse ea. Nu pot condamna un copil la o viata ca a mea! Nu pot! Mama a cazut in genunchi langa pat. M-am asezat langa ea si am l uat-o in brate. -Mama, am spus plangand. Nu stiam ce sa spun, nu stiam ce sa cre d. Stateam acolo, plangand, privind cand la mama, cand la Claire. Stiam ca se st inge pe minut ce trece. Stiam ca va muri si nu e drept. Insa ceea ce ii cereau e i mamei era drept? Era etic? Era ceva ce ea putea face? Nu stiam aceste raspunsu ri. Stiam doar un lucru: Claire nu poate muri. -Mama, te rog, i-am spus si eu. A m sperat ca nu ma voi uri pentru asta. Stiam ca este o presiune foarte mare asup ra ei. -Dar nu avem voie. Renesmee...Volturii...nu... Volturii....cei mai temuti vampiri, cei care imi apareau uneori in cosmaruri, cei care au vrut sa ne omoar e.... Am inceput sa plang si mai tare. Pur si simplu nu ma puteam opri, nu ma pu team controla. Salvarea lui Claire era condamnarea noastra. -Bella, te rog, te i mplor, incepu Quil din nou. -Va fi un copil toata viata. Nu se va putea controla , va omori oameni, Quil! Oamenii pe care voi ii protejati, ea ii va omori! Asta vrei? Sa o transformi intro criminala? -Orice, numai sa stiu ca este in viata, r aspunse el. Capitolul 5:Ultimul fluturat de aripi -Renesmee,adu-mi trusa din mas ina. M-am ridicat si m-am repezit spre usa. Am ajuns la masina si am deschis por tbagajul. Am luat trusa si am alergat cu ea inapoi. Cand am ajuns din noi in cam era, Claire se trezise. -Ai venit, spuse ea vazandu-ma.

M-am dus si am imbratisat-o. -Mi-era asa de dor de tine, imi spuse incet. -Si mi e imi era dor.Stai linistita, o sa te faci bine. -Nu o sa ma fac.O sa mor. -Nu, Claire,nu.Nu vei muri, nu spune asta. -Dar asta simt. Ma apasa aici, spuse ating adu-si pieptul. -Nu,nu,nu, spuneam tinand-o in brate. Nu stiam ce altceva sa spu n, ce sa fac. Ii auzeam inima batand din ce in ce mai incet, ii vedeam buzele vi netii si imi era groaza atat de faptul ca ea ar putea muri, cat si de o pisibila transformare in vampir. -Mi-e atat de somn,spuse ea. -Dormi.Iar cand te vei tre zi te vei simti mult mai bine. -Ma bucur ca ai venit sa ma vezi,Renesmee. Am las at-o usor din brate si am asezat-o cu capul pe perna. Imediat a cazut intrun som n profund. Mama tragea ser intr-o seringa. M-am uitat la ea intrebator. -Morfina , spuse abia soptit. -O vei face?am intrebat-o. -Voi incerca. Quil s-a asezat pe pat langa Claire. Obrajii ii erau din nou uzi de lacrimi. -Ia-o,imi spuse mama intinzand seringa. Fa-o! -Ii pot face injectia, dar apoi....trebuie sa o faci tu .Stii ca eu nu pot. -Da. Am luat seringa cu mana tremuranda. Pana acum nu mai fa cusem injectii decat la animale. Dar stiam cum trebuie facut. I-am luat usor man a si i-am cautat vena. Vederea mea este mult mai buna decat a oamenilor, asa ca am gasit-o repede. Am respirat adanc. Acul a intrat sub piele, paralel cu vena, pana a strapuns-o. Am inceput sa apas usor pentru a impinge serul. Dupa ce serin ga s-a golit, am tras incet acul. Era gata. Si era partea cea mai usoara. Stiam ca in mama inca se da o lupta si ca ii este foarte greu sa o faca. Si mai stiam ca morfina va avea efectul de a o tine pe Claire paralizata in timpul transforma rii. Nu cred ca as fi rezistat sa o aud urland si vaitandu-se ca pe Aisha. Si cu siguranta, nici mama. Stiam ca morfina incepea sa isi faca efectul, dar mama nu reusea sa isi faca curaj. M-am uitat la fata lui Claire: parea atat de senina s i fericita. Apoi am auzit ceva ca un fluturat stins din aripi. Era o inima care inceta sa mai bata. Capitolul 6:Tristete Mama s-a napustit asupra ei. Am auzit c um dintii ii perforau pielea si am simtit mirosul intepator al sangelui. Apoi, a lasat-o pe Claire si a iesit atat de repede din camera, inca nici nu am apucat sa o vad. Numaram secundele. Se auzea ticaitul unui ceas in camera si inimile lu i Jacob si Quil, insa nimic altceva. Am mai asteptat. Liniste. Pana la urma, m-a m apropiat de Claire. In aer inca se mai simtea mirosul sangelui.Un firisor ii c urgea pe gat. I-am atins obrazul. Era rece. Mana. La fel. Si nici o alta inima b atand. "Haide,Claire,haide!" imi spuneam in gand. Lacrimile au inceput sa imi cu rga iarasi pe obraji. Ma uitam la ea. Parea ca doarme cel mai dulce somn. Un som n vesnic. Am facut cativa pasi inapoi. Quil s-a apropiat de pat, iar Jacob a ven it si m-a luat in brate. Mi-am lasat capul pe umarul lui, patandu-i tricoul de l acrimi. -A murit, nu-i asa?am intrebat incet.

Atunci Quil s-a prabusit. Dupa ce si-a revenit, am parasit camera. Jacob m-a urm at. -Lasa-ma putin singura, te rog. Stai langa Quil.Are nevoie de tine. Mi-am st ers lacrimile si am pornit spre plaja. Acolo am gasit-o pe mama. Statea pe nisip , cu capul in maini.Am imbratisat-o si am ramas mult timp asa. Daca ar fi putut sa planga, ar fi plans si ea, cu siguranta. In cele din urma, se uita la mine. A murit, i-am spus. M-a imbratisat din nou. -Poate, daca m-as fi grabit.... -Mam a! am spus aproape rastit. Ai facut deja prea multe! Si...imi pare rau...ca am i nsistat...e mai bine.... -Ca s-a intamplat asa, continua ea in locul meu, pentru ca eu nu puteam sa rostesc cuvintele. Mi-am pus capul pe picioarele ei si m-a m angaiat pe par. Am stat asa minute, ore in sir, fara sa spunem nimic. Nu stiam c e se intampla in casa, nu vroiam sa stiu nimic. Eram atat de obosita si de trist a. Daca imi mai permiteam sa imi doresc ceva in momentele alea, imi doream sa me rg acasa. Am vazut-o pe Emily venind spre noi.Ne-am ridicat de pe nisip. -Bella. ...Renesmee.... -Cum se simte Quil?am intrebat. -Pai,el...nu se stie ce va fi cu el. Pana acum, nu s-a intamplat ca sufletul pereche al cuiva sa... A tacut. Sti am ca nu poate rosti cuvantul. Emily era foarte apropiata de Claire. Numai cand ma gandeam, simteam parca o durere in inima si cum lacrimile incep iarasi sa imi curga. Am tras aer adanc in piept, ca sa nu incep sa plang. -Unde e Jacob?intre ba mama.Mergem acasa. -Bella, te rog, mai stati macar o zi. Quil are nevoie de J acob. -Quil are toti prietenii langa el. Si daca Jacob vrea intr-adevar sa raman a, nu il opreste nimic. Insa noi mergem acasa. Era suparata pe Quil pentru ceea ce ii facuse. El probabil nu stia-sau poate nu ii pasa- ca era pe cale sa ne con damne pe toti. Caci daca am scapat o data de Volturi, a fost o minune. Si, de re gula, minunile se intampla doar o singura data. Am pornit spre casa. Jake era in sufragerie.Avea o mana pe umarul lui Billy. -Plecati, nu-i asa?intreba cel din urma. Capitolul 7:Revenire Am deschis gura sa spun ca da, insa nu am reusit sa a rticulez cuvintele. Era ceva ciudat. Am innumarat persoanele din casa. Cele a ca ror inima batea: Jacob, Quil, Sam, Billy si Emily. Inca o data: Jacob, Quil, Sam , Billy si Emily. Cinci persoane. Insa de sus, de la etaj, se auzea un zgomot ma i slab, o bataie slaba de inima care incepea si exact cand incepeam sa aud se op rea...si incepea din nou. Eram zapacita. Am inchis ochii. Se auzea din nou, de d ata asta ceva mai tare.M-am uitat la mama.Era inmarmurita. Am alergat amandoua l a etaj si am intrat in camera lui Claire. Ea statea intinsa in aceeasi pozitie, ca si cum ar fi dormit. Insa zgomotul care ma innebunea a inceput din nou, de da ta asta mai tare si frenetic. Era singurul sunet care ma putea atinge in acele m omente. Sunetul unei inimi care se schimba. Mama s-a apropiat si i-a atins mana. -Jacob! striga ea.Jacob! A ajuns si el intr-o clipa. -Cheama-i pe Edward si Car lisle! Jake a iesit din camera.

Stiam ce se intampla, insa nu stiam cum este pisibil. -Renesmee,esti sigura ca.. .. -Mama, inima ei nu mai batea. Pur si simplu. Si acum....nu stiu, nu stiu ce s -a intamplat! ***** Tata si bunicul au ajuns cinci ore mai tarziu. Afara se intu necase. Stateam pe podea, prijinita de patul lui Claire. Nu stiam ce sa cred, ni ci ce vreau .Nu ma puteam gandi la absolut nimic. Decat la un singur lucru: Clai re-vampir. Frica imi intrase in fiecare particica o corpului. Frica de faptul ca ea va fi un nou-nascut incontrolabil si noi toti vom plati pentru asta. Dar, cu toate astea, daca mi-ar fi fost dat sa traiesc inca o data ultimele 10 ore, pro babil as fi luat aceleasi deicizii. Stiam ca rugamintea mea a convins-o pe mama sa o transforme pe Claire.Dar nu o puteam lasa pur si simplu sa moara...ma intre bam pe noi cine oare ne va salva cand vor afla Volturii ce am facut. Cine va ris ca pentru viata noastra in clipa executiei? Stiam raspunsul: nimeni. Pur si simp lu ne vom duce ca si cand nici nu am fost, fara sa lasam nimic in urma. Va fi ca si cum nici nu am fi existat. Cuvintele imi rasunau in minte: ca si cum nici nu am fi existat. Caci stiam ca vor veni pana la urma. Ar fi fost prea frumos ca e i sa nu vina. Pentru ca un copil-vampir atrage intotdeauna Volturii. Si va muri alaturi de cei ce l-au creat. Oare era posibil ca cineva sa se salveze?Pana la u rma, doar eu si mama eram vinovate. Doar ca ei....ei condamnau prin asociere. Us a s-a deschis. Nu am gasit in mine puterea sa ridic capul si sa-i privesc. Stiam , dupa miros, ca tata si bunicul ajunsesera. O mana rece mi-a atins fruntea. -O sa fie bine, mi-a spus tata. Insa stiam ca nu va fi. Capitolul 8: Trezita din so mn Emily a intrat in camera. -Bella, Renesmee, daca vreti sa va schimbati hainel e, va pot imprumuta cateva. Si daca mai aveti nevoie de orice altceva, nu ezitat i sa imi cereti. Mama a dat din cap, murmurand "nu, multumesc", insa eu am simti t nevoia acuta sa imi fac un dus. -As vrea sa imi fac un dus, am spus. -Desigur. M-a condus pana la baia din capatul holului, apoi a intrat intr-una din camere. Cand s-a intors, mi-a intins un prosop mare impreuna cu un trening negru si un tricou. Apa calda are mereu efect de calmare asupra mea, asa ca am savurat momen tul din plin. Am iesit din cada infasurata in prosop si am inceput sa imi perii parul ud. Inima a inceput sa imi bata iarasi mai tare cand mi-am amintit situati a in care ne aflam. Gandurile negre mi-au invadat cu repeziciune mintea si m-am simtit foarte slabita. S-a dus efectul calmant al apei. M-am imbracat in trenigu l lui Claire, in timp ce incercam fara putinta sa imi opresc gandurile rele si f rica de moarte. Mi-am mai periat o data parul, lasandu-l ud pe spate si am iesit . In camera in care zacea Claire era aceeasi tacere monumentala si sinistra, ace asi imagine pe care o lasasem: Quil, stand cu capul in maini pe scaunul de langa pat. Era greu de spus daca dormea sau era treaz. Mama si tata, langa fereastra, tinandu-se de mana. Bunicul, stand langa Claire in partea opusa lui Quil; si

Jacob,motaind intr-o pozitie chircita pe canapeaua de langa usa. Valuri de dispe rare m-au cuprins din nou, vazand-o pe Claire intinsa in pat parca dormind. M-am intors la locul meu de pe podea, stand sprijinita de pat. Urmatoarele trei zile au trecut la fel: stateam toti in camera, asteptand. Rareori schimbam cate o vo rba. Doar asteptam. Pana cand asteptarea noastra a luat sfarsit. Adormisem din n ou stand pe scaun si nu imi aminteam cum ajunsesem in pat. Mi-am intins oasele s i am privit pe geam. O seunda mai tarziu, am tresarit convulsiv, amintindu-mi de Claire si de faptul ca trebuia sa se trezeasca in curand. Am sarit din pat si a m alergat spre camera ei.Am apasat cu putere clanta si am impins usa. Camera era pustie. Patul lui Claire era acum gol. Am coborat in fuga la parter, unde nu am gasit pe nimeni. In ultimle trei zile casa vuia de oameni, iar acum: nimic. -Ma ma! Tata! Jacob!!! Nimeni. Am iesit afara. Pe alee se afla Billy singur, in caru ciorul cu rotile. -S-a trezit, a spus pana sa apuc sa il intreb. -Si unde sunt c u totii? Probabil se dusesera cu ea sa vaneze. Oare cat timp dormisem? -A fugit. A sarit pe geam si a pornit-o spre padure. S-au dus cu totii dupa ea. M-am uita t la el cu ochii mari. Parintii mei si Jacob erau in padure, infruntand un nou-n ascut, iar pe mine nu m-a trezit nimeni ?Oh, nu, Jacob... Am inceput sa alerg ca tre padure. -Renesmee, nu! Asteapta! Au spus sa stai aici! Renesemee.... Billy s triga dupa mine, insa stiam ca nu are cum sa ma ajunga din urma in caruciorul cu rotile. Mi-am incordat muschii la maxim, incercand sa alerg si mai repede. Inim a imi batea cu putere si tremuram de emotie. Daca patisera ceva? Capitolul 9: In trebari Alergam mai repede, alergam innebunita de spaima. In scurt timp, am ince put sa le simt mirosul. Dar erau o gramada de mirosuri noi, parca aveau ceva din mirosul lui Jacob, insa atat de diferite. Ajunsa in mijlocul padurii, i-am simt it mirosul lui Jake si in scurt timp am ajuns in poienita in care se aflau ei. N u stiu la ce imagine de cosmar ma asteptam, ideile groaznice imi misunau prin mi nte cu viteza maxima si nu imi puteam imagina decat lucruri rele. In mijlocul po ienitei se afla Claire. Micuta, fragila la o prima vedere. In fata ei se aflau m ama, tata si bunicul. La o privire mai atenta, am vazut cel putin 5 lupi inconju rand poienita, ascunsi printre copaci. Atunci am realizat ca al lor era mirosul nou, cel care semana putin cu al lui Jake. Baietii redevenisera varcolaci, din c auza lui Claire. Ma uitam cu disperare dupa Jacob, vroiam sa il zaresc in forma lui de lup. Insa atentia mi-a fost atrasa de vocea dura a tatalui meu: -Renesmee , ai facut o imprudenta sa vii aici! Mi-am dat seama ca este suparat ca am venit . Bineinteles, isi facea griji. Si bineinteles, uitase ce abilitati am eu in mom entele critice. "Imprudenta este o calitate a mea", i-am raspuns in gand. Totusi , oricat as fi fost de imprudenta, nu am facut niciun pas in plus inspre Claire. Stateam tintuita locului, uitandu-ma la ea. Dintr-o data, a intors capul spre m ine. Stiam ca va avea ochii rosii, dar tot am tresarit. S-a apropiat de mine. Ni meni nu a schitat niciun gest. Bine, poate aveam eu acea putere, insa mi-ar fi f ost de folos si ceva sustinere. -E adevarat?m-a intrebat

M-am clatinat, ametita. Vocea ei era atat de schimbata....parca ar fi fost mai d egraba a unei mici femei, decat a unui copil si nu semana absolu deloc cu vocea lui Claire. -Ce sa fie adevarat?am intrebat cu vocea tremuranda. -Ca sunt un vam pir. Ca m-ati facut un vampir si tu ai fost de acord cu asta. Daca am fost de ac ord? Dar...ce intrebari erau si astea?Si de ce statea asa calma? Si de ce....de ce nu se purta ca un nou-nascut obisnuit? -Este adevarat, Renesmee?insista ea. Da.Este adevarat. -De ce? M-a uimit si mai mult.Nu stiam ce sa cred, ce sa spun, nu stiam de ce se comporta asa.... -Pentru ca erai pe moarte, Claire. Iar noi t e-am....salvat. -De ce nu m-ati lasat sa mor? -Pentru ca...tinem la tine. -Eu nu vreau sa fiu asa. Nu vreau sa fiu vampir. Nu imi place. -Imi pare rau,am reusit sa articulez cu greu cuvintele. Claire mi-a intors spatele si s-a afundat in pa dure. Capitolul 10: Surprindere -Ce se intampla?am spus socata. Ceilalti s-au ap ropiat de mine. -Nu stim, Renesmee, a spus bunicul. S-a trezit in urma cu cateva ore si cand ne-a vazut pe toti acolo a sarit pe geam si a fugit in padure .Apoi , cand am gasit-o, nu ne-a venit sa credem... -Se hranea cu o caprioara, continu a tata. Stia ce s-a intamplat, a auzit tot ce vorbeam noi, chiar si atunci cand era bolnava si ati venit voi la ea. Am incercat sa ii raspundem la intrebari, in sa avea altele si altele. S-a aproapiat si mama. -Nu vrea sa fie vampir, spuse e a. Si este suparata pe noi ca am facut asta. Nu stiu prin ce minune, dar este fo arte matura. -Probabil s-a intamplat ceva in timpul transformarii, spuse bunicul . Nu am experienta la genul asta de transformari. -Gandurile ei sunt foarte elab orate, ca cele ale unui adult, continua tata. Insa nu poate accepta ca este vamp ir, acesta este gandul ei dominant. Intr-un mod ciudat, nu setea este cea care o domina, ci acest gand. -Deci este posibil sa nu ne faca probleme? -Se poate con trola, asta e sigur. Insa trebuie sa fim cu ochii pe ea pana aflam ce s-a intamp lat exact, spuse tata. Dar daca nu se poate obisnui cu ideea, e posibil sa ne fa ca mai multe probleme decat am crezut initial. Am inghitit in gol. Ma asteptam d e la Claire sa fie un nou-nascut care nu se poate controla, ma asteptam sa ne pu na tuturor vietile in pericol sau sa nu inteleaga ce sa intampla cu ea. Insa nu ma asteptam sa fie atat de lucida. -Ne poate pune tuturor vietile in pericol,spu se tata. Este foarte impulsiva si foarte puternica. -Jane avea doar cu doi ani m ai mult decat Claire atunci cand a fost transformata,spuse bunicul. M-au trecut fiorii cand i-am auzit numele lui Jane. -Asta inseamna ca mai avem o speranta?Ta ta? -Posibil. La cat de bine se controleaza Claire si avand in vedere ca nu gand este ca un copil, cred ca da. Totul depinde insa de ea, daca se va impaca cu ide ea. -Dar de ce este atat de pornita impotriva acestui lucru? -Cu totii am fost, spuse tata. Mai putin Bella si Aisha, pentru ca ele si-au dorit asta. Viata vamp irica inseamna renuntarea la multe lucruri, iar pentru Claire este cu atat mai g reu pentru ca va avea etern aceeasi infatisare de copil si nu va putea niciodata sa creasca pentru a putea fi impreuna cu Quil. -Asta ai citit in mintea ei?

-Da. Ma simteam dintr-o data foarte obosita si vinovata. Cum am putut fi atat de oarba? Lupii se transformasera din nou in oameni, iar Jacob a alergat la mine s i m-a imbratisat. -Te simti bine?m-a intrebat. -Da, cred ca da. Ne-am intors aca sa, unde Claire ajunsese deja. Billy o vazuse intrand pe geamul camerei sale si il sunase pe Sam. Dupa spusele sale, Claire se inchisese in camera si nu vroia s a vorbeasca cu nimeni. Si stiam ca mai devreme sau mai tarziu trebuia sa am o di scutie cu ea. Preferam mai tarziu. Am zarit in fata casei porsheul galben al lui Alice. Am alergat intr-acolo uimita. Aisha si Alice ne asteptau. Le-am imbratis at cu drag pe amandoua. -Unde e micuta vampirita?intreba Alice. Am venit sa o lu am acasa. Capitolul 11: Viziunile -Alice, o poti vedea? Ce se va intampla? -Este foarte greu de spus. Isi tot schimba deciziile. In unele viziuni, ea incearca s a se omoare. In altele, fuge departe de noi, intr-un loc cu multa zapada, nu imi dau seama exact unde. -Spune-le, Alice, zise Aisha. Alice se incrunta. -Au drep tul sa stie. Tata si ceilalti ajunsesera la noi si se asezaseara in jurul nostru . -Bine, zise Alice oftand. La inceput, imi apareau unele viziuni in care ea, ei bine.... Ofta. Tata continua, citindu-i gandurile lui Alice: -O omora pe Bella, spuse el cu glas obosit. Am simtit ca mi se inmoaie picioarele si ma prabusesc. Jacob m-a prins la timp. -Dar aceste viziuni nu imi mai apar, spuse Alice. Dint re toate, aceasta este cea mai putin probabila. -Mai uita-te, am spus. Ce mai ap are? Alice si-a dus mainile la tample, masandu-le usor. -Nu pot sa vad clar, ati aparut voi in peisaj, spuse inclinand capul spre mine si Jacob. -Renesmee, spus e tata, cred ca ar trebui sa te duci sa vorbesti cu ea acum. Convinge-o sa vina cu noi, nu trebuie sa mai stea aici. Daca va fi de acord, vom pleca in seara ast a. Eu, Carlisle si Alice o vom duce cu masina. Tu, Jacob, Aisha si Bella, veti l ua avionul. -De ce sa se duca Nessie?sari Jacob. De ce nu va duceti unul dintre voi? Claire poate fi periculoasa, de ce o trimiteti pe ea? -Relaxeaza-te, Jacob, spuse tata batandu-l pe umar. Vom fi cu totii in apropiere si in plus, Renesmee este mai puternica decat noi toti cand e in garda. Nu imi placea ca se bazau pr ea mult pe acea putere a mea. Daca aveam sa mi-o pierd, fara niciun avertisment? Tata isi dadu ochii peste cap. -Du-te, Renesmee, spuse tata. Numai pe tine te v a asculta. -Edward, spuse Jake. Chiar trebuie sa stea ea de vorba cu Claire? -Da . Dintr-o data, Claire a aparut in fata casei, la cativa metri de noi. Nu am vaz ut-o cand a ajuns. Statea pur si simplu si ne privea. -Du-te, Renesmee, imi sopt i Aisha. E o fata buna, te va asculta. M-am incruntat. De unde stia Aisha ce fel de om este Claire, cand nu o mai vazuse niciodata? Mi-am scuturat capul pentru a alunga acest gand, ma voi gandi mai tarziu la asta. Jacob ma tinea inca de man a. M-am intins si l-am sarutat pe obraz, i-am dat drumul la mana si am pornit sp re Claire.

Capitolul 12: Furie -Putem vorbi putin?am intrebat-o. Nu mi-a raspuns, insa mi-a m imaginat ca ar trebui sa o urmez. Am ajuns in camera ei, mai exact in camera i n care ea zacuse in timpul in care era bolnava si in timpul transformarii. S-a s ezat pe pat, incrucisandu-si picioarele sub ea. M-am clatinat putin. Inca eram m arcata de cele petrecute si cand mai uitam la pat parca ma asteptam sa o vad pe Claire umana, zacand acolo, de parca ar fi dormit. In locul ei, o Claire vampir, uimitor de frumoasa, cu pielea alba si ochii rosii statea relaxata si astepta s a spun ceva ce eu nu reuseam sa articulez. -Imi pare atat de rau, Claire, am spu s si am simtit cum lacrimile ma ameninta. Pur si simplu nu ne-am gandit la ce va urma, eram cu totii disperati sa te salvam.... -Nu v-ati gandit, spuse ea rece, fara sa se uite la mine. -Claire, uite ce e: mama nu a fost de acord initial, i nsa Quil a tot insistat, a facut presiuni asupra ei. Si eu am presat-o, pentru c a te vedeam cum mori, iti auzeam inima batand din ce in ce mai incet si nu vroia m sa te pierd!aproape ca am tipat eu. Bine, imi pierdusem firea. Nu intentionase m sa spun asta, insa viziunea despre care spusese Alice, cea cu mama moarta, imi trecuse prin minte din nou. In plus, o vedeam pe Claire atat de rece si indifer enta si nu am reusit sa ma lupt cu acea tensiune. Claire se ridicase in picioare pe pat, parul i se desfacuse din coada si ii atarna rebel peste fata, mainile i i erau incordate in pumni, iar ochii ei rosii ma fixau furiosi. Insa si eu eram la fel de furioasa: nu era drept sa o urasca pe mama, nu era drept sa se poarte asa cand noi toti tineam la ea. Cand furia a atins cote maxime si am simtit ca v oi exploda de nervi, Claire s-a aruncat asupra mea intr-un atac pe cat de violen t, pe atat de haotic. Manioasa si eu, am impins-o cu putere catre perete, pe car e l-a strapuns, oprindu-se trei camere mai in fata. Cand mi-am revenit din uimir e, am alergat dupa ea. Statea exact in pozitia in care cazuse, avand capul in ma ini si plangand in hohote. Desigur, din ochii ei nu curgea nicio lacrima. M-am d us sfioasa langa ea si i-am pus o mana pe umar. Nu a reactionat in niciun fel. M -am asezat langa ea. -Claire, te rog, iarta-ma, am reactionat prosteste. -Eu team atacat, spuse ea printre suspine. Si imi pare rau. -Stai linistita, i-am spus mangaind-o pe spate. Ea s-a agatat de gatul meu, imbratisandu-ma si a continuat sa planga. Capitolul 13: Discutie -Mi-e atat de greu, spuse ea cand s-a mai lin istit. -Stiu,am spus. Oare chiar stiam? -M-am speriat foarte tare cand m-am trez it, toate erau atat de noi, iar amintirile mele erau in ceata. Simteam cum ma us tura ceva in gat si cand am atacat caprioara...pur si simplu nu m-am gandit la n imic, am actionat ghidata de instincte. -E bine ca nu ai atacat pe vreunul din o ameni. -Cum as fi putut face asta? -Cum ai spus si tu, fara sa te gandesti. -Acu m inteleg.... S-a desprins din bratele mele. -Cum pot trai fara el, Renesmee? Cu m o sa pot trai fara Quil? -Vino cu noi. Avem multe sa te invatam. Noi te intele gem, Claire! Si cand vei fi stapana pe puterile si emotiile tale, te vei putea i ntoarce la el. Cred ca puteti

fi impreuna daca vei fi capabila sa te controlezi. -Nu se poate....el este varco lac, daca fac un pas gresit poate muri din vina mea si asta nu mi-as ierta-o nic icand. -Mama si tata au fost impreuna cand mama era un om. Era cam aceeasi situa tie. Nu cred ca le-a fost usor, dar au putut avea o relatie date fiind circumsta ntele. Eu cred ca este posibil, Claire. Si cred in tine ca vei reusi! Ea a facut ochii mari, dar nu a spus nimic. Medita. -Vei putea sa ne ierti?am intrebat-o. -Da, cred ca da. Cred ca am facut-o deja. Lasati-ma doar un timp sa ma acomodez, bine? -Vrei sa vii cu noi? -Am de ales? -Presupun ca da. Nu a raspuns. -Vei ave a camera ta, o putem decora cum iti doresti. Din punct de vedere financiar, vei avea tot ce iti doresti. Macar atat puteam face pentru a-i reduce tristetea. -Ch iar sunteti asa bogati?intreba ridicand o spranceana. -Dap. -De unde aveti atati a bani? -Ei bine, nu e ca si cum a trebui sa dam banii pe mancare. Investitii pe termen lung si, bineinteles, Alice iubeste bursa. A zambit. -Renesmee, tu nu es ti vampir. Iti simt inima batand si iti aud sangele pompandu-se in vene. M-au tr ecut fiorii cand a spus asta. -Iti amintesti povestea cu mama si tata?Sunt copil ul lor biologic. Mama a ramas insarcinata cu mine pe vremea cand era om. -Dar cu m este posibil? -Totul este posibil daca ai suficienta incredere. Capitolul 14: Inapoi in micuta casa Am luat avionul inapoi catre Minnesota chiar in seara acee a. De abia asteptam sa ma intorc acasa, in casuta mea si a lui Jacob, sa fim din nou doar noi, fara nimeni sa ne deranjeze. Lipsisem deja patru zile de la facul tate, probabil colegii mei erau ingrijorati, caci niciodata nu am mai lipsit. Ja cob lipse uneori, din diferite motive: fie nu se putea trezi la timp, fie nu ave a chef. El nu lua scoala in serios, o facea doar pentru a fi alaturi de mine. Av eam sa ma intorc probabil la inceputul saptamanii urmatoare. Desi imi placea mul t facultatea, de data asta eram fericita ca aveam sambata si duminica in fata, d oua zile libere in care ma puteam relaxa. Stiam ca nu este prudent sa fac planur i pentru nunta si ar trebui amanata, pana ce Claire va fi ceva mai fericita. Cel mai rau lucru, atunci cand nu poti fi cu cel pe care il iubesti, este ca cineva apropiat tie sa se casatoreasca. Nunta trebuia amanata, de asta eram sigura, in sa nu aveam curajul sa ii spun si lui Jacob. Am trecut de cel care ne verifica a ctele si ne-am indreptat spre pasarela care facea legatura cu avionul. Toata dur ata zborului am dormit, obosita de toate intamplarile trecute. M-am trezut de ab ia cand avionul a aterizat si am fost putin zguduita cand rotile au atins pista. -Facem o escala sa luam cina? intreba Aisha cu subinteles in timp ce paraseam a eroportul. Casa noastra era la marginea orasului, la cativa km de aeroport. Pute am lua un taxi sau...puteam merge pe jos. Nu mai vanasem de destul de mult timp si nici Aisha, daca ma uitam bine la ochii ei. Erau negru-taciune. -Sa mergem, a m spus zambind.

Am mers relaxati pana am ajuns la marginea padurii, iar cand am ajuns destul de departe incat sa nu mai existe riscul sa ne vada cineva, am inceput sa vanam. Ja cob s-a preschimbat in lup si am vanat impreuna. Am ajuns acasa inspre dimineata . Bunica, Jasper si David ne asteptau nerabdatori. Stiam ca cei din urma nu erau prea fericiti ca iubitele lor plecasera sa o ia pe Claire. M-am dus la bunica s a o imbratisez, iar Aisha a fugit in bratele lui David. Dupa ce schimbat cateva vorbe, am plecat cu Jacob la casuta noastra. Mi-am facut un dus si m-am dus in d ormitor. Jake adormise deja. M-a bufnit rasul. M-am intins langa el si am adormi t imediat. Cand m-am trezit, am simtit parfumul lui Jacob invaluindu-ma si pe el cum ma saruta pe umar. Insa nu vroiam sa deschid ochii, imi era prea somn. -Tre zeste-te, somnoroaso! spuse el. Am deschis ochii. In camera era semintuneric, ca si cum soarele de abia rasarea, la fel cum era cand ma culcasem. Ce naibii? Ata t de putin am dormit?Mi se parea ca au trecut ore. -Hai, Nessie, o sa ajunga Cla ire inaintea noastra. M-am ridicat in cot. Cum asa? -Ai dormit 14 ore, ma lamuri el. Cum? Deci soarele nu rasarea, ci apunea. Veni mai aproape de mine si ma sar uta pe gat. -Trebuie sa ajunga?am intrebat inca somnoroasa. -Ultima data cand am vorbit cu ei treceau de frontiera. Ma saruta din nou pe gat. Cu cat buzele lui se lasau mai jos de gat, cu atat senzatia de somn ma parasea si o alta punea sta panire pe mine..... Capitolul 15: Talentul Am ajuns, in cele din urma la casa ma re, cateva ore mai tarziu. Afara se intunecase de-a binelea. Ma asteptam sa vad porsheul galben al lui Alice in garaj, insa nu era. Am intrat in casa. Mama stat ea ghemuita in fotoliu si completa niste fise, probabil ale pacientilor. -Te-ai intors la spital?am intreabat-o zambind. -Da. Spre deosebire de tine, care ai do rmit toata ziua, spuse razand. -Ha... -Probabil as fi facut acelas lucru daca mi -as fi permis sa dorm. -De ce nu au ajuns inca? -S-au oprit sa vaneze, dar trebu ie sa ajunga dintr-o clipa in alta. Nu aveam stare, ma plimbam dintr-o parte in alta a incaperii. -Vrei sa te calmezi?intreba David coborand scarile. -Nu. Am si mtit cum incep sa ma relaxez si am stiut ca Jasper trebuie sa fie pe aproape. Im ediat, l-am vazut coborand scarile. -Unde e Aisha?l-am intrebat pe David. -In ca mera ei. Am urcat pana la camera Aishei. Usa era deschisa, iar ea statea la biro u, cu o foaie in fata si un pix in mana. Cosul de langa birou era plin cu hartii mototolite. -Ce faci? -Rau. Nu reusesc sa imi gasesc cuvintele, nu pot scrie ni mic. A mototolit si foaia pe care o avea in fata si a aruncat-o alaturi de celel alte. -Aisha, ce vrei sa scrii? Ii placea sa scrie poezii si erau foarte frumoas e. As fi putut sa jur ca daca luam din cos hartiile voi gasi pe ele o gramada de versuri superbe. Vroiam sa o intreb ce s-a intamplat, dar mi-am adus brusc amin te de intamplarea din La Push, atunci cand Aisha imi spusese despre Claire ca e o fata buna.

-Aisha... -Nu ma intreba. -Nu vroiam sa te intreb asta. Mi-am amintit ceva: tu n u o cunosteai pe Claire, de ce ai zis ca este o fata buna? -Ah, nu ti-a spus Car lisle? Se pare ca asta e talentul meu. -Ce? -Da, pai imi dau seama de caracterul oamenilor numai vazandu-i. Cool, nu? -Uau....dar cum de nu ai stiut asta pana a cum? -Nu am stiut pentru ca nu am cunoscut pe nimeni strain de cand am devenit v ampir. Am stat doar cu voi. Edward a citit in gandurile mele, dar a crezut ca su nt doar impresiile mele despre voi. Tot atunci a realizat si el. -Aisha... Vroia m sa o intreb ce se intampla de fapt cu ea, dar am auzit motorul porsheul apropi indu-se de casa. -Au ajuns, am incheiat eu conversatia brusc. Capitolul 16: Volt urii Dupa ce a cunoscut si restul familiei, Claire a spus ca ar vrea sa stea put in singura. -Camera ta nu este gata inca, ii spuse bunica. Vroiam sa te lasam pe tine sa iti alegi culorile si mobila. Care este culoarea ta preferata? -Negru. Vreau sa fie neagra. -Scumpo, esti sigura? -Absolut. -Poti sta in camera mea pan a este gata a ta, i-am spus. -Si tu, unde? -Eu am casa mea, aproape de aici. In fosta mea camera imi tin doar niste carti si haine mai vechi. O poti folosi fara nicio problema. I-am spus unde se afla si a urcat acolo, unde a ramas pentru to t restul urmatoarelor zile. -Tata, tu stii ce gandeste, incearca sa o ajuti! Tre cusera trei zile de cand Claire se intorsese acasa si nu iesise din vechea mea c amera. Ceilalti mi-au spus ca iesea adesea noaptea sa vaneze. Era o zi de luni s i tocmai ma intorsesem de la facultate. -Nu sunt psihologul ei, Renesmee.Las-o i n pace, ii trebuie timp sa se obisnuiasca. -Si daca nu se va obisnui? -Vom vedea atunci ce-i de facut. ***** Si nu s-a obisnuit. Au trecut doua saptamani, iar C laire era la fel ca in prima zi: trista, cufundata in ganduri, izolata de noi. B unica i-a aranjat camera. Alice nu a fost de acord sa o faca neagra, ci roz. Cla ire nu a spus nimic. S-a mutat acolo si a inceput sa se adanceasca in carti, mai ales cele cu vampiri. -Claire, nu e adevarat de scrie acolo, de ce mai citesti? am intrebat-o intr-o zi. -Nu ma pot regasi in niciun personaj dintr-o carte obis nuita cu oameni si stii de ce, pentru ca nu sunt om. Nu am mai spus nimic. Sesiu nea de examene incepuse si din cauza lipsei de timp treceam din ce in ce mai rar pe la casa mare. Preferam sa imi petrec timpul liber cu Jacob, doar noi doi, in micuta casa pe care o iubeam atat. ***** M-am trezit si am deschis lenesa ochii . Era sambata si probabil dormisem pana la pranz. Auzeam glasuri destul de aproa pe de casa. Le-am recunoscut imediat ca fiind tata si Jake. Jumatate treaza, jum atate adormita, am ascultat ce spuneau: -Ce facem acum? -Nu stiu, Jacob, nu stiu . De data asta nu vom mai scapa. -Nu a vazut Alice si cand vor veni?

-Maine. -Cum?Nici nu avem timp sa chemam ajutoare. -Dar e ceva ciudat. In viziun ea lui Alice, sunt doar Jane si Aro. -Crezi ca ne pregatesc o ambuscada? -Cred c a da. M-am ridicat din pat. Inima imi batea cu putere in piept. Asta e...asta ne va fi sfarsitul. Nu ma puteam gandi la nimic altceva decat la faptul ca vom mur i. Ca toate lucrurile pe care le iubesc nu vor mai exista maine. Ca oamenii pe c are ii iubesc nu vor mai fi. Si nici eu. Lacrimile imi curgeau pe fata. -Jacob, fa ceva, orice, dar convinge-o pe Renesmee sa plecati de aici. -Stii ca nu va pl eca. -Atunci minte-o. O vom minti cu totii. Nu ii spunem ca ei vin, ne vom prefa ce ca e totul bine. -Voi incerca. Am ramas tintuita locului, incapabila sa ma mi sc. Jacob a intrat in camera. -Ai auzit totul, nu-i asa? Nu am putut sa raspund, doar am dat din cap. Capitolul 17: Rugaminti si disperare Nu mai puteam respira , lacrimile nu conteneau sa imi curga pe obraji. Plangeam in hohote, in bratele lui Jacob si plangea si el. Stiam ca asta este inevitabil, in adancul sufletului meu stiam ca vor veni, dar am sperat ca ma insel. -Nessie,linisteste-te, Nessie , te rog.... Nu puteam sa spun nimic, doar plangeam, corpul tresarindu-mi spasma tic la fiecare respiratie si tremurandu-mi la fiecare suspin. -Nessie... Am inch is ochii si am incercat sa imi reglez respiratia, sa imi opresc lacrimile. Vom m uri...si aveam 24 de ore sa ma obisnuiesc cu ideea. -Hai...sa mergem..la casa ma re... Vocea mea a sunat chinuita, epuizata, exasperata. Si asa ma si simteam. Am ajuns la casa mai repede decat de obicei. Ne despartea doar 1 km de padure pest e care am alergat mai repede ca niciodata. Desi imi era teama de reactia parinti lor mei, a intregii familii. Dar cum se puteau gandi sa ma trimita departe de lu pta? Cum credeau ca voi pleca, lasandu-i pur si simplu sa moara? Toata familia m ea era stransa in living, chiar si Claire. Toti aveau aceeasi expresie infranta, aceeasi tristete in ochi, aceeasi disperare in voce. -Ai aflat, spuse tata, nu ca o intrebare, ci ca o constatare. Stia ce simt si stia ca nu i-as parasi. Cum puteam sa traiesc stiind ca ei au murit? Si mai ales stiind ca poate daca as fi fost acolo, i-as fi putut ajuta. -Renesmee,esti sigura? -Da, tata. Nu plec nicai eri. -Renesmee, te implor, spuse si mama. -Nu. -Puteti avea o viata frumoasa tu si Jacob, undeva departe. Fa asta pentru noi. -Cum crezi ca as putea avea macar o viata fara voi?Dar pai una frumoasa.... -Renesmee, spuse si Alice. -Lasati-o i n pace, nu va pleca, spuse tata. Citea hotararea in gandurile mele. Nimic in lum e nu m-ar face sa plec. Incerc sa ii salvez sau mor alaturi de ei, astea erau va riantele mele. Si bineinteles, a doua era cea mai probabila. Capitolul 18: Ultim a noapte de dragoste Toata ziua am stat impreuna. Tata si bunicul faceau planuri . De parca i-ar fi putut impiedica ceva sa ne ucida. De parca am fi avut o sansa sa ii

invingem.Seara, au ajuns Rosalie si Emmet. Bunicul ii chemase de la Paris de cum aflase. Stateau in prag si se uitau la noi cu figuri inexpresive. -Chiar vin, n u?spuse Rosalie. Alice se plimba dintr-o parte in alta a camerei, incercand sa o btina o viziune clara. Asta facuse toata ziua. Prima data, ii vazuse pe Jane si Aro venind spre noi. Apoi, viziunile erau in ceata, pentru ca apaream eu si Jaco b in ele. Deciziile se schimbau si ea nu reusea sa inteleaga mare lucru. L-am lu at pe Jacob de mana si am plecat in padure. Cand am ajuns destul de departe, el m-a imbratisat strans. Lacrimile ma amenintau din nou, dar am luptat cu ele. Jak e mi-a luat capul in maini si m-a sarutat. -Nu esti atenta. -Cum pot fi atenta, Jake? Cum ma pot concentra la ceva cand stiu ca maine va fi poate ultima zi, ca poimaine nu va mai exista? Cel mai groaza imi era ca eu voi supravietui si Jake va muri. Sau mama, tata, sau oricare alt membru al familiei. Mi-era groaza ca as fi nevoita sa traiesc fara unul din ei. Stiam ce am de facut daca se va intampl a asa si ma rugam sa am suficienta putere sa o fac. Am sa ma duc direct spre ei, am sa ma arunct in bratele mortii daca unul din ei va muri. -Te rog, Nessie, co ncentreaza-te la mine doar un moment.Uita-te la mine. Poate asta va fi ultima da ta cand te tin in brate, poate va fi ultima data cand te sarut. Poate aceasta va fi ultima noapte si vreau sa fii a mea in aceasta ultima data. Te rog, uita de tot pentru o vreme. Uita de tot inafara de mine. M-am uitat in ochii lui. Era us or. Trebuia sa ma las prada pasiunii pentru aceasta ultima noapte. L-am cuprins in brate si i-am mangaiat umerii lati si puternici. Si am reusit sa uit o vreme de tot. De tot inafara de Jake al meu, de iubirea mea ce poate maine nu va mai f i. ***** Ne-am intors acasa aproape de miezul noptii. Am intrat pe geam si m-am dus direct in veche mea camera sa ma schimb si sa imi fac un dus. Nu era ca si c um nu ne-ar fi auzit intrand. Dar ne-au respectat intimitatea. Am coborat scaril e 10 minute mai tarziu. Intotdeauna mai rapid decat mine, Jacob era deja acolo. -Claire pleaca, spuse Carlisle. -Cum? Aveam de partea noastra puterea unui nou-n ascut si o lasam pur si simplu sa plece? -Pentru ca asa am hotarat noi, spuse ta ta. -De ce? -E ceva ciudat la mijloc. S-ar putea sa nu fi venit pentru Claire, c i pentru tine, sa te verifice. Daca ar fi aflat de Claire, tindem sa credem ca v eneau cu totii. Insa sunt doar Jane si Aro. In toate viziunile, sunt doar ei. -D ar daca Aro te va atinge, va sti imediat. -Si daca nu o va face? Daca tinand-o p e Claire aici distrugem si ultima urma de speranta pe care o aveam? -Du-te, Clai re, spuse bunicul. Si orice s-ar intampla, ramai in La Push. Ea s-a uitat o data inapoi si a iesit pe usa. -Dumnezeu sa ne ajute, spuse bunicul. Capitolul 19: A ro si Jane Am ramas acolo, tacuti, pana in zori. Doar stateam si ne bucuram unul de prezenta altuia pentru timpul care a mai ramas. -Vin, spuse tata ridicandu-s e in picioare. Am simtit ca privirea mi se incetoseaza si ma ia ameteala. Tata s i bunicul s-au dus langa usa, asteptand. David, Emmet si Jasper s-au asezat

mai in spate, in partea stanga. Mama a venit si m-a imbratisat, apoi s-a dus lan ga ei. Jacob s-a dus sus sa se transforme. Aisha m-a luat de mana si ne-am alatu rat grupului impreuna cu Alice si Rose si bunica, in partea dreapta. Jake s-a in tors in forma sa de lup si a venit langa mine. Stateam tacuti si asteptam..... U sa s-a mai de perete cu o putere incredibila si am vazut-o: micuta, cu parul blo nd, ochii rosii si o expresie aroganta. Jane. Imediat in spatele ei se afla Aro. -Vechi prieteni, spuse Carlisle. Aro, Jane. Bine ati venit in casa noastra. Aro ridica mana dreapta. -Pace, prieteni. Am venit cu ganduri pasnice. Da, desigur. Pe cine credea ca minte? -Carlisle, Edward, continua el de parca ar fi facut inv entarul. Privirea i-a strafulgerat si s-a oprit asupra lui David. -David, nu team mai vazut de secole. Cine este ea?spuse Aro ridicand o spranceana catre Aisha . -Este partenera mea. Accentua cuvantul mea. -Pace, prietene. Nu vrem sa va fac em rau. Au inaintat in casa, iar tata a inclinat din cap in spatele lor in semn ca da. Da, ce? Da, spuneau adevarul? Nu vroiau sa ne faca rau? M-am uitat in och ii lui si a mai inclinat o data capul in semn ca da. -Prieteni dragi, spuse Jane cu ceea ce mie imi parea cea mai falsa voce posibila. M-au trecut din nou fiori i. Ea continua: -Am venit la voi cu ganduri de prietenie. Ne confruntam cu cea m ai grava problema de pana acum. Si speram ca voi, prin bunatatea si loialitatea de care ati dat dovada de-a lungul anilor, ne veti sustine. Cand le-am fost noi loiali lor? -Prieteni dragi, spuse Aro cu vocea ferma, atat de diferita de cea c atifelata si extrem de falsa a lui Jane. Daca pana atunci tot avansa in camera, trecand cu vederea asupra fiecaruia dintre noi, acum ajunsese in partea opusa us ii. S-a intors spre noi, desfacandu-si mainile ca intr-o imbratisare larga. -Pri eteni dragi, am venit sa va cerem ajutorul! Capitolul 20: Decizie Am ramas prepl exa, cu respiratia intretaiata. Noi, sa ii ajutam pe ei? -Edward va poate spune ca nu mintim, zise Jane. Tata dadu o data scurt din cap. -Ne aflam intr-o situat ie cum nu ne-a mai fost dat sa fim, continua Aro.O familie de nou-nascuti a fost creata undeva in Europa. Marcus, Caius si Demetri se afla deja acolo, insa sunt mult mai multi decat ne-am imaginat. -Cine i-a creat?intreba tata. Cea care ras punse a fost Jane, cu vocea ei afectata si incredibil de falsa, care ma scotea d in minti. -Nu stim inca, creatorul se ascunde, dar il vom gasi cu siguranta in c urand. Imi venea sa sar la ea. Stiam ca as dobora-o, era mai mica decat cei 1,70 ai mei cu un cap, iar eu beneficiam de extra-puterea mea. Eram suficient de ner voasa si o uram suficient de tare incat sa reusesc. Aro m-a trezit din gandurile in care ma cufundasem. -Asadar, prieteni vechi, sunteti alaturi de noi in aceas ta confruntare? -Pace, prietene, spuse bunicul. Suntem onorati ca ati venit la n oi, insa ne trebuie un timp sa deliberam. Vreau sa fiu sigur ca fiecare membru a l familiei mele este de acord cu aceasta decizie. -Desigur.

-Avem nevoie de 3 zile. -Trei zile?!?! tuna Aro. Carlisle, nou-nascutii actionea za acum, nu peste 3 zile. Va lasam 3 ore. -O zi, se auzi vocea lui David si stia m ca isi foloseste puterea de convingere. -Fie, o zi. La miezul noptii ne intoar cem. Aro s-a indreptat spre usa, dar Jane tragea de timp. -Rensemme, spuse ea si am simtit cum imi clocoteste sangele in vene. M-am uitat urat la ea fara sa ma pot controla. Mi-a intors privirea cu ura si stiam acea privire: era cea prin ca re isi manifesta talentul, acela de a produce durere. Insa nu am simtit nimic. M ama fusese mai rapida si pusese scutul intre noi. -Ne vedem la miezul noptii, sp use ea infuriata si frustrata ca nu m-a putut atinge. A mai aruncat o privire pl ina de ura spre Jacob si l-a urmat pe Aro, care iesise deja. Am ramas nemiscati mult timp dupa ce ei au plecat. Asteptam sa fie destul de departe incat sa nu au da ce vorbim. Intr-un final, tata s-a relaxat putin, semn ca nu le mai putea cit i gandurile din cauza ca ajunsesera prea departe. -Ce facem acum?am intrebat. Vo cea mea s-a auzit tare si parea puternica acum. Se simtea in ea ura profunda. Da r in realitate, eram mai deznadajduita decat inaintea sosirii lui Aro si Jane. C apitolul 21: Pregatiri -Trebuie sa acceptam, spuse bunicul intr-un tarziu. -De c e?intreba mama. Imi luase intrebarea de pe buze. Nu vroiam sa ii ajut, cum am fi putut sa o facem cand ei au vrut sa ne omoare? -Pentru ca daca vor scapa cu via ta din acea lupta vor veni dupa noi, asta e sigur, spuse tata. -Si inca ceva, ad auga bunicul: sa presupunem ca ei mor, cu totii. Cine va mai ramane in Voltera? -Trebuie neaparat sa fie cineva? -Desigur. Sunt malefici, stiu. Dar sunt simbolu l dreptatii si fara ei alta ar fi fost soarta noastra, a vampirilor, in general. Au reusit sa mentina ordinea si sa ne pastreze scretul timp de secole. Si daca ei mor, urmatoarea mare familie de vampiri ramasa in viata am fi noi. Si ne va r eveni sarcina sa le luam locul. -POFTIM?!? -Si ce se va intampla daca refuzam sa le luam locul?intreba mama. -Celelalte familii ne-ar putea acuza. Este, intr-un mod straniu datoria noastra. In oricare dintre cazuri, nu vom mai avea liniste. Nu cred ca asta va doriti. -Deci, nu ne ramane alta varianta decat sa ii ajutam ?am intrebat ingrozita. -Da. Ei sunt constienti de asta. Nu avem de ales. M-am a sezat pe canapea. Totul se invartea in jurul meu. Cum vom putea face asta? Ceila lti au continuat conversatia, incercand sa gaseasca o modalitate de scapare. Era insa evident ca nu exista niciuna. A venit noaptea, iar Jane si Aro s-au intors . Au adus cu ei mai multe dintre pelerinele acelea cu gluga pe care le purtau ei mereu. -Trebuie sa purtam astea?a intrebat Aisha. -Am crezut ca nu vreti sa se stie ca ati fost voi, in cazul in care vor mai exista supravietuitoti. Astea va mai acopera fata si veti parea de-ai nostri. Insa e problema voastra, spuse Jane cu dispret. Am luat una dintre nenorocitele alea de pelerine si am imbracat-o. -Avem o conditie, spuse David. Jane si Aro si-au indreptat atentia catre el. -Vo i incerca mai intai sa ii fac sa renunte, inainte de a-i ataca.

-Nu, spuse Jane hotarata. David se uita in ochii ei. -Ba da. Intr-o secunda, Dav id era pe podea, zvarcolindu-se. Mama a alergat langa el si a oprit-o pe Jane me ntal. -Foloseste-ti puterea cu dusmanii, Jane, a spus mama cu hotarare in glas. -Jane, inceteaza chiar acum! a tunat Aro. Ea s-a uitat urat la el, dar s-a depar tat de David. -Ai doar o incercare ca sa ii convingi, David, spuse Aro rece. Dac a nu reusesti din prima, atacam. Capitolul 22: Intaia noapte de razboi Si am por nit. Am alergat toata noaptea si toata ziua urmatoare. Pentru ca aveam inavantaj ul de a obosi, mama si tata faceau cu randul, luandu-ma in spate cand oboseam. L a miezul urmatoarei nopti am ajuns la destinatie: S-E Europei Centrale, Romania. Padurile erau mai frumoase decat in toate tarile prin care trecusem. Ne-am opri t in mijlocul uneia. Dormeam de ceva timp in spatele lui tata si m-am bucurat ca mam putut odihni. Am coborat usor si am privit in jur: totul era minunat, parca si iarba era mai verde, si aerul mai curat. Apoi mi-am amintit ca nu am venit i n vacanta. -Unde suntem?am intrebat. -Muntii Fagaras, sopti tata. Mai multe silu ete au trecut rapid de langa noi, ajungand in fata. Printre ei, i-am recunoscut pe Marcus, Caius, Demetri si mai multi din cei care venisera cu 8 ani in urma sa ne nimiceasca. Aro s-a intors si ne-a vorbit tuturor: -Ii asteptam aici, trebui e sa apara din clipa in clipa. Din cate vedeti, membrii familiei Cullen au fost de acord sa ni se alature. Nu uitati, David are o incercare sa ii convinga, apoi atacam. Daca discutia lui se indreapta spre esec, atacati mental si apoi fizic. Fiti pregatiti! Impresia ca David nu va reusi sa ii convinga persista asupra me a. El putea convinge un singur om o data, insa ei erau multi.Nu stiam cum va put ea face asta. Tata a venit si m-am imbratisat. Mama l-a urmat si a venit sa ma i mbratiseze si ea. Jake, care era in forma de lup, mi-a lins mana. -Atentie! sopt i Aro. Aliniati-va! Tata a trecut in primul rand. Stiam ce ne asezasera astfel i ncat sa nu putem comunica intre noi. Mama si-a ocupat locul de la mijlocul randu lui. Eu si Jake am ramas ceva mai in spate. Auzeam pasii celorlalti vampiri apro piindu-se. In cateva momente au ajuns in fata noastra. Erau o multime. Am incerc at sa ii inumar si m-am blocat cand mi-am dat seama ca erau de cel putin doua or i mai multi decat noi si inca nu terminasem numaratoarea. Eram terminati. Nu ave am nicio sansa in fata lor. Si atunci am stiu ca Volturi erau constienti de cum stau lucrurile, dar ne-au tras dupa ei, din razbunare. Capitolul 23: Haotic -Opr iti-va! striga David. Opriti-va si ascultati! Erau un sir infinit de vampiri. In fata lor de aflau doi, probabil conducatorii. S-au oprit. -Incetati chiar acum! Aceasta violenta nu va duce nicaieri! Haideti ca negociem pe cale pasnica! -Tin ere, raspunse unul dintre conducatori, ne-am saturat de calea pasnica! Am inghet at. Recunosteam acea voce foarte bine: era Vladimir, unul dintre romanii care fu sesera de partea noastra in urma cu 8 ani. Si eram sigura ca celalalt conducator este Stefan, fratele lui.

M-am uitat la Jacob si el s-a uitat la mine. Nu puteam spune sau face nimic, nu puteam comunica cu nimeni. Tata a rupt randul si s-a apropiat de cei doi. Ajuns in fata lor, si-a dat gluga jos. -TU! urla Stefan. Cum poti fi de partea lor, du pa ce au vrut sa te omoare? -Pace, spuse tata. Nu stiam ca sunteti voi. Nu am st iut impotriva lui luptam. -Dar cum v-ati putut alatura lor dupa tot ce v-au facu t? -Te rog, asculta-ne, spuse David. Asculta-l pe Edward si crede ce iti spune, fiindca spune adevarul. -Incetati! striga Aro. Nu am venit aici pentru explicati i. Iar voi, decideti acum daca sunteti cu noi sau impotriva noastra. Eram la mij loc. Daca tata ar fi spus ca suntem de partea romanilor, Volturii ar fi atacat, iar noi eram prinsi intre ei. Probabil ne-ar fi atacat chiar pe noi. Apoi am rea lizat stiau ca este vorba de Vladimir si Stefan, de aceea ne-au pus atat de depa rtati in rand. Tata nu stia ce sa faca si nici noi,ceilalti, nu stiam. Daca spun ea ca este de partea Volturilor, ca sa ne salveze pe noi, cei care eram prinsi i n rand, romanii ar fi atacat imediat. Apoi, mai multe lucruri s-au intamplat sim ultan: Tata a spus "Suntem neutri, asta nu e lupta noastra", Jake m-a prins de p elerina si m-a tras intr-o parte, o haita de peste 15 lupi au navalit printre no i si o silueta mica, blonda a atacat-o pe Jane. M-am simtit trasa de Jake mai de parte, fara sa ma pot dezmetici. Lupta a inceput haotic. Romanii se parea ca sti u ca suntem de partea lor, caci nu ne atacau pe noi. M-am dat mai in spate si mam izbit de ceva tare. Cand m-am intors, mi-am dat seama ca este Felix, care era se batea cu Seth. Am sarit asupra lui si i-am prins capul in maini, rasucindu-l cu putere. Seth a profitat de diversiune si l-a atacat pe Felix, doborandu-l. A m simtit cum cineva ma ia de par. Era o femeie, nici macar nu stiam cum o cheama , dar purta vesmintele Volturilor. M-am smucit si am impins-o cativa metri in sp ate, unde Jacob a sarit direct la gatul ei. Mi-am dat rapid pelerina jos, pentru a nu fi incurcata cu Volturii. Pentru ca acum, mai mult ca niciodata, eram impo triva lor. Ceva tare m-a izbit si m-a aruncat la pamant. Am cazut, dar m-am into rs ridicanduma pentru a contraataca. Insa lupii erau deja asupra lui. Lupta era pe terminate si am inceput sa imi caut familia, ignorand praful care imi bloca r espiratia si mormanul de cadavre de la picioarele mele. S-a auzit un tipat prelu ng si am vazut-o pe Claire cazand. Capitolul 24: Durere Jaine s-a ridicat victor ioasa. Eu, mama si Aisha, am alergat toate trei asupra lui Jane. Insa mama a aju ns prima. Era in spatele ei, asa ca Jane nici nu a vazut-o: a apucat-o de umeri, tragand-o cu putere spre ea. Buzele i s-au apropiat de gatul lui Jane, iar eu a m inchis ochii. Cand i-am deschis, capul lui Jane i se odihnea langa picioare. A m alergat la mama si am imbratisat-o. Tata si bunicul ni s-au alaturat. Un foc a rdea deja destul de aproape. Lupta se incheiase. Ma uitam prin mormanul de vadav re incercand sa il gasesc pe al lui Claire. -Nu mai cauta, spuse tata aratand sp re foc.S-a dus! Am inceput disperati sa ne cautam si restul familiei si i-am gas it: Aisha si David, Jasper si Alice scapasera de ultimii atacatori si le carau t rupurile spre foc. Rosalie, Emmet si bunica veneau spre noi. Tata si David s-au dus sa vorbeasca cu Vladimir si Stefan, pentru a le explica totul. Ma uitam disp erata in toate partile si nu vedeam ceea ce imi doream: Jacob lipsea. Imi invart eam capul in toate partile, incercand sa il zaresc. -Nu il aud, spuse tata. Lacr imile m-au podidit, varsand tot amarul zilelor trecute. M-am prabusit, iar

tata m-a prins in cadere. -Jacob! am inceput sa il strig! Nuuu....nuuu... Au inc eput si ceilalti sa il caute. -Renesmee, nu este, spuse Rosalie. M-am uitat la c adravrele ce asteptau sa fie aruncate in foc. -Nu este nici acolo, spuse ea. -Po ate este prea departe ca sa il pot auzi, spuse tata. -Unde se putea duce?Lupta e ra aici. Focul a ars orice urma a bataliei. Romanii ne-au invitat sa ramanem la eu o vreme, in semn de recunostiinta. Intelesesera cum s-au intamplat lucrurile si redevenisera prieteni cu noi. Eu stateam pe jos, pe iarba arsa. Plangeam inco ntinuu, spunand "Jacob,Jacob". Au trecut ore si nu m-am miscat de acolo. Soarele incepuse sa rasara. -Renesmee, sa mergem, spuse tata. Ai nevoie de odihna. -Nu plec de aici, am spus in hohote de plans. Nu putea fi adevarat. Trecusem de bata lie, trecusem cu bine, desi nu mai aveam nicio speranta. Jacob al meu nu putea f i mort. Viata mea nu mai avea sens fara el. Jake al meu...ce ma voi face fara el ? Vreau sa mor, nu vreau sa traiesc fara el, nu pot. Lupta se incheiase si nu av eam nici macar sansa de a muri. De a scapa de o viata plina de durere.O viata fa ra Jacob. M-am simtit ridicata si purtat de bratele tatalui meu. Nu mai aveam pu tere sa ma impotrivesc. Capitolul 25: Ordine Am adormit plangand, simtind cum su fletul imi moare de durere. Cand m-am trezit, eram intinsa pe un pat moale, cu b aldachin, iar razele soarelui padrundeau prin matasea fina, batandu-mi in ochi. Inima mi-a tresarit, amintindu-mi toate evenimentele trecute. Am sarit din pat, ametita si speriata. Jacob disparuse dupa lupta, Jake al meu nu mai era. Mi-a sc apat un suspin. -Ce s-a intamplat, iubit-o? Mi-am intos capul cu uimire, tresari nd cu putere. Jacob se afla acolo, alaturi de mine in patul cu baldachin. M-am f recat la ochi, apoi m-am ciupit. Au! -Nu visezi, iubit-o. Sunt aici langa tine. Sunt aici si nu voi mai pleca niciodata. Am sarit la pieptul lui si am inceput s a plang. El m-a curprins in brate si a inceput sa ma mangaie pe spate. -Acum de ce plangi?intreba el. -De fericire. M-a strans si mai tare in brate. -Imi pare r au, iubit-o. -Ce s-a intamplat? De ce ai plecat asa? M-ai speriat ingrozitor. -S tiu. Mi-a spus Edward. Imi pare rau. Am simtit cum ma inrosesc la fata. Am react ionat copilareste. -Ce s-a intamplat? -Demetri a scapat. L-am urmarit impreuna c u Quil pana dincolo de granita. Insa Quil... M-am uitat la el.Stiam. Imi puteam imagina ce va spune, dupa tonul vocii. -Si Claire, am spus eu. Jacob a oftat. Mi -am asezat capul pe pieptul lui si am ramas asa o vreme. -Demetri este singurul dintre Volturi care a scapat? am intrebat intr-un tarziu. -Da. Iar din nou-nascu tii romanilor, a supravietuit doar o femeie. O cheama Elena. Se pare ca ea si St efan isi fac deja planuri impreuna. -Ce facem cu Demetri?

L-am simtit pe Jacob ridicand din umeri. -Probabil va incerca sa isi faca o alta armata. Insa vor trece ani buni pana sa reuseasca. Avem timp sa decidem daca il lasam sau nu. Capitolul 26: Povestea lui Vladimir -povestea lui Vladimir si a E lisabetei nu este creatie proprie, find inspirata din Dracula de Bram StockerAm coborat din camera in care dormisem in curte, unde se aflau toti ceilalti. Casa lui Vladimir si a lui Stefan era imensa. Ulterios am aflat ca era un palat. Mi-a placut uneorm felul in care arata: paturile cu baldachin, scrile de piatra, inc aperile cu tavan foarte inalt. Am plecat cu toii sa vanam, iar la intoarcere i-a m gasit pe romani stand pe tronurile lor. Erau foarte impresionanti stand acolo. -Plecati, nu-i asa?intreba Vladimir. -Curand, raspunse bunicul. -Sa ne mai vizi tati. Portile va sunt deschise oricand. Am inceput sa ne imprastiem, pregatindune de plecare. Stefan si Elena s-au furisat afara. Vladimir statea nemiscat in t ronul lui. -E foarte frumoasa tara voastra, i-am spus. -Era inzecit mai frumoasa pe vremea cand eram om. -Cum era atunci? -Numai paduri dese, sate cu poteci ing uste si o viata frumoasa. Eram un print, un conducator. -Si printesa? A existat si o printesa? -Da. Numele ei era Elisabeta. Dar soarta cruda a rapit-o de langa mine. -Ce s-a intamplat? -Tara era in razboi, iar eu am plecat la datorie. Am i esit invingator din lupta, iar cand m-am intors, printesa mea era moarta. Primis e o scrisoare in care i se spunea ca eu am murit. S-a sinucis de cum a aflat, ar uncandu-se in Arges. Raul printesei. -Imi pare atat de rau... -Eu m-am dus in pa dure. Vroiam sa mor si eu, eram orbit de durere.Acolo m-a gasit Stefan. Restul p ovestii cred ca ti-o poti imagina. -Vai... -Ai grija, draga Renesmee. Ai grija d e dragostea ta si nu mai reactiona impulsiv, ca aseara. Aminteste-ti: daca Elisa beta ar fi asteptat o confirmare a acelei scrisori inainte de a de sinucide, alt a ar fi fost soarta noastra. M-am cutremurat. -Renesmee, esti gata de plecare?ma intreba mama intrand in camera. -Imediat. -La revedere, preafrumoasa Renesmee. Capitol 27:Detalii La intoarcerea acasa, am luat cu totii avionul.I-am zambit ta tei cand am vazut biletele. Totii lupii se intorsesera inapoi in La Push imediat dupa intoarcerea lui Jacob. Toti cei ramasi in viata. Toti, mai putin Quil. Am facut pe drum 17 ore, cu escala la Madrid si la Washington. Am dormit aproape to t drumul. Evenimentele trecute ma obosisera si ma marcasera. Aveam nevoie de odi hna pentru a-mi reveni. Cand am ajuns acasa, ma simteam deja ceva mai bine. Tata a inceput sa ne povesteasca detalii ale luptei, ce gandea fiecare. Eu nu vroiam sa imi mai amintesc de acea lupta. Si totusi, am ascultat. M-am asezat, spiriji nita de Jacob si cu picioarele intinse pe canapea. -Ei banuiau ca este vorba de Vladimir si Stefan, insa au incercat sa tina asta ascuns cat mai mult timp. Stia m ca ascund ceva de mine si totusi nu am reusit sa

imi dau seama decat prea tarziu. -Stiau ca nu au nicio sansa, spuse mama. -Nu ch iar. De fapt, ei sperau ca ii vom ajuta sa-i invinga de romani, apoi aveau de ga nd sa ne omoare. -S-au panicat cand au vazut ca lucrurile nu s-au intamplat asa cum le planuisera, spuse Jasper. Le-am simtit panica atunci. -Si apoi, Claire, s puse Alice cu voce mica. Am inchis ochii. Claire. Micuta Claire. -Stiam ca va ve ni, spuse tata. Si ca va aduce haita cu ea. Daca nu ar fi fost ei, am fi murit c u totii. -Cand ai aflat ca vor veni?intreba mama. -Prima data am citit in mintea lui Jacob. El il auzea pe Sam si stia ca vor veni. Cand Aro ne-a spus sa ne ali niem, am inceput aud toate gandurile acelor nounascuti si pe cele ale lui Claire si ale haitei. Speram sa ajunga la noi simultan. -Am vorbit cu Sam tot drumul, spuse Jake. Le-am dat detalii despre locul in care ne aflam si despre tot ce se petrecea. -Apoi, continua tata, stiam ca sunt aproape si m-am hotarat ca avem ne voie de o diversiune. Si stiti ce s-a intamplat mai departe... Au continuat entu ziasmati sa povesteasca. Mama il ranise pe Demetri, dar o atacase cineva a carui fata nu a vazut-o si Demetri a reusit sa fuga. Alice si Aisha l-au omorat pe Ca ius, tata pe Marcus. Fiecare membru al familiei se pare ca devenise un criminal, omorand cel putin unul sau doi vampiri. -Dar tu, Renesmee?intreba Aisha. -Pai, pot spune ca i-am dat o mana de ajutor lui Seth. -Si mie, cu siguranta, spuse Ja cob. I-am zambit. -Nu suntem niste criminali, Renesmee, spuse tata. Suntem niste invingatori. Capitolul 28: Camera cu amintiri Ne-am intors acasa, in micuta noa stra casa. Si, intr-un fel ciudat, ne-am reluat activitatile cotidiene. Ne-am in tors la facultate, eu si Jacob. Nu a fost chip sa il conving si pe tata sa revin a. Medicina nu era pentru el. Insa mi-a promis solemn ca se va inscrie la facult atea de Drept in vara ce urma. Totul revenise la normal, daca ceea ce faceam noi se numea normal. Legaturile dintre noi erau mai strange decat oricand, pentru c a mai invatasem inca o data cat de importanti suntem unul pentru celalalt si tot i ceilalti pentru fiecare. Am invatat inca o data ca trebuie sa pretuim faptul c a suntem o familie. Ne-am intors de la facultate, dupa ultima zi de cursuri din acel an. Trecuseram anul 2 si ne astepta o vacanta pe care ne-o doream de mult. Am mers la casa mare, pentru a ne intalni cu Alice. Dupa ce lucrurile s-au mai l inistit, am reluat pregatirile pentru nunta si luasem dificila decizie de a-i da mana libera. Asa ca trebuia sa ma intalnesc cu ea la casa mare pentru a mai pun e la punct cateva detalii. Mai era o luna pana la nunta. Deja incepeam sa am emo tii si sa fiu nervoasa. Jacob m-a lasat in fata casei si a plecat. Nu trebuia sa fie de fata, caci aveam sa probez rochia. Era o alta rochie decat cea pe care m i-o alesese Alice initial: una simpla, pe gustul meu. L-am sarutat pe Jake si am pornit catre casa. Am auzit masina scartaind in spatele mel si l-am vazut pleca nd. Am intrat in casa. Ma asteptat ca Alice sa fie in living, asteptandu-ma nere bdatoare. Dar nu era. -Alice!! am strigat-o.Alice, unde esti? Am tras aer adanc in piept, cautandu-i mirosul. Nu parea sa fie in casa. Am urcat treptele catre v eche mea camera. Aveam de gand sa o astept acolo, in timp ce alegeam cateva cart i care mi-ar fi putut fi folositoare pentru un nou proiect de practica. Dar pe d rumul spre vechea camera, ceva mi-a atras atentia: o usa din capatul

holului. M-am indreptat spre ea, am apasat clanta si am intrat. Camera era roz, cu o canapea alba de piele in mijloc, un birou si un sifonier, ambele tot albe. Stiam ca fusese camera lui Claire. Nimeni nu mai intrase in ea de cateva luni. M -am indreptat catre birou. Intr-unul din sertare se afla o agenda. Am deschis-o, rasfoind-o. Era plina cu desene. Nu am stiut ca desena atat de frumos. Chiar in ainte de a inchide agenda, am vazut scrisul frumos al lui Claire pe prima pagina : "Dragii mei, sa nu fiti suparati cand eu nu voi mai fi. Si sa stiti ca am facu t-o intentionat. Claire" Mainile au inceput sa imi tremure si lacrimile m-au rap us. Saraca de Claire! Ea a lasat-o pe Jane sa o omoare... Capitolul 29: Noii Vol turi Alice intra in camera. -Renesmee, ce s-a intamplat? I-am aratat agenda. -Nu ai vazut, asta, nu? Ea a dat din cap. -Nu am vazut asta. Poate s-a intors aici dupa ce noi am plecat. Nu am mai urmarito de atunci. -Asta cred si eu. Ca s-a in tors aici si nu era singura. -Quil?intreba Alice -Da. -Crezi ca au fost amandoi aici? Si ca...Renesmee...crezi ca s-au sinucis amandoi? -Asa cred. M-am lasat pe spate, cu capul pe picioarele lui Alice. Am stat mult timp asa gandindu-ma la C laire, la toate amintirile de pe vremea cand ea era om.Atat de frumoasa, atat de energica....era. M-am ridicat, stergandu-mi lacrimile. -De ce ai intarziat?am i ntrebat-o. -Probleme. Edward, David si Carlisle au vorbit cu restul de familii-v ampir. Am inghitit in sec. Bunicul credea ca ceilalti vor avea pretentia ca noi sa devenim noii Volturi, avand in vedere ca toti, cu exceptia lui Demetri murise ra. -Ei nu ne invinuiesc de nimic, insa au pretentia sa intervenim daca lucruril e o iau razna. -Ce vezi? -Ca David ii va putea convinge pe toti sa fie pasnici, daca actionam din timp. -Si intotdeauna actiona din timp, fiindca te avem pe tin e, i-am spus imbratisando. -Asa-i, sunteti norocosi sa ma aveti. -Si Demetri? -V or dura ani pana sa inceapa sa isi faca o alta armata. Dar din cate vad eu... -D a... -Nu intentioneaza sa faca asta. S-a saturat de putere si lupte. Va trai sin gur, nomad, fara vreo idee de a face ceva pentru a-si reintregi echipa. -Deci, a sta e?fara Volturi? -Fara Volturi. Am imbratisat-o inca o data. -Haide, acum, Al ice, avem o nunta de organizat! Capitolul 30: Din nou la inceput Asta era, cu si guranta, partea cea mai neplacuta din zi: liceul. Sau, as putea sa ii spun...pur gatoriul? Eram obligata ca 6 si uneori 7 ore pe zi sa stau si sa aud 6 sau 7 pro fesori diferiti spunand niste lucruri plictisitoare. Probabil niciun adolescent normal nu

este chiar pasionat de scoala, dar eu ii depasesc pe toti, cu toate ca nu sunt n ici pe departe un adolescent normal. Sunt un hibrid, un jumatate om-jumatate vam pir, la fel ca mama mea, Renesmee. Si sunt mandra de asta. Fratele meu mai mare, Romulus, este un varcolac, la fel ca tata, Jacob. Si el este la fel de mandru. Poate prea mandru, uneori. Doar fratele meu cel mai mic, Sirius, este om. Dar ni ci el nu este un om normal. Avand in ADN atat gene de vampir, cat si de varcolac , este foarte puternic si aproape la fel de indestructibil. Si daca cineva ar re usi sa ii faca rau, desi nu se pune problema, el se reface foarte repede datorit a sangelui de varcolac. Si, mda, este singurul dintre noi care nu numai ca manan ca mancare, ci ii si place. Bineinteles, nu intra la socoteala si varcolacii, ca re se pot hrani cu mancare atunci cand sunt in forma umana, dar de asemenea pot vana cand sunt lupi. Familia mea, alcatuita in cea mai mare parte din vampiri, a re in spate o istorie destul de lunga si interesanta. -Maria, vrei sa mergem imp reuna acasa?ma intreba Alfred. Ah, Alfred..nici nu am auzit clopotelul, atat de adancita eram in ganduri. Alfred ar fi simpatic, daca nu s-ar gandi la mine in f elul acela. Ah, ma tem ca am mostenit darul cititului gandurilor de la bunicul m eu. Nu pot sa spun ca imi place neaparat asta, uneori poate fi chiar obositor. D ar este destul de util. De exempli, stiu ca fratele meu Romulus a plecat cu Yanc a, colega lui de clasa, in loc sa ma astepte sa mergem impreuna acasa. Si stiu e xact si ce fac... -Alfred, imi pare rau, ma grabesc, ma asteapta Romulus in parc are sa mergem acasa. Poate alta data. Mai exact, ar fi trebuit sa ma astepte Rom ulus in parcare. Eh, casa noastra e aproape, daca alerg prin padure fac 10 minut e. -Bine, Maria, ne mai vedem! -Pa, Alfred. Am alergat prin padure si am ajuns a casa. Am inceput sa aud doua ganduri distincte, necunoscute. Iarasi aveam oaspet i. Ajunsa in fata usii de la intrare, am deschis-o si am intrat.Toata familia me a era in living, mai putin Romulus. Strainii erau o fata si un baiat care pareau de varsta mea, insa avand in vedere ca erau varcolaci era probabil sa aibe mai mult. -Maria, te asteptam, spuse tata. Acestia sunt prietenii nostri, Leah si Se th. Fata era inalta si draguta, iar acum ca ma uitam mai bine la ea, i se citea in ochi faptul ca era trecuta prin viata. Da, si in ganduri.I-am intins mana pen tru a face cunostiinta. Figura baiatului m-a lasat fara grai: era de o frumusete ce nu mi-a mai fost dar sa vad, cu parul negru si un zambet discret pe buze. Mam simtit brusc atrasa de el. I-am intins mana si lui, ca prin vis. Cand mainile noastre s-au atins, am simtit intre ele o energie magica, ceva ce ne apropia un ul de altul cu o putere incredibila. Ma indragostisem de el, intr-un mod brusc, ciudat si irevocabil. Am incercat sa ii ascult gandurile, dar nu reuseam in tota litate. Auzeam doar fragmente din ceea ce gandea. Intr-un final am reusit sa int eleg un termen din gandurile lui. -Ce sunt sufletele preche?am intrebat. Sfarsit Multumiri: Ii multumesc mamei mele, pentru ca m-a sustinut. Le multumesc fetelo r de pe www.twilight2you.blogspot.com pentru ca au continuat sa imi publice fanf icul, atunci cand altii au refuzat. Ii multumesc Adrianei ca a fost alaturi de m ine mereu. (Adry, iarta-ma ca am omorat-o pe Claire, dar de la tine am dobandit aceasta placere macabra de a omori

personajele) Ii multumesc Alexiei pentru ca mi-a facut serile (si uneori notile si chiar diminetile) mai frumoase. Dar cel mai mult va multumesc voua, pentru va ati citit. Sper din suflet ca nu vam dezagamit!