Aikido este o art martial.

Este o metod de lupt, de auto-aprare, este o intreag filozofie, poate fi un mod de viat. Cuvantul Aikido are in compunere trei caractere numite Kanji care luate separat au urmatoarea semnificatie: AI - unire, armonie; KI - suflu vital, energie; DO - cale. Concluzia este ca studiul Aikido-ului nu reprezinta doar o suita de tehnici de autoaparare ci te ajuta sa intelegi mai bine lumea in care traiesti. Aikido este in esenta "pregatirea unei stari de spirit, dupa realizarea careia relatia dintre sine si lumea cosmica ii permite miscarii sa se exprime nu ca o agresiune, ci, inainte de toate, ca o stare de prietenie si armonie intre doi parteneri" - dupa M. Randon. Unul dintre cel mai neutilizate aspecte al Aikido-ului este urmatorul: chiar daca este o forma de autoaparare, filozofia sa spune ca este mai bine sa fii in armonie cu adversarul decat sa intri in conflict cu acesta. De aceea Aikido este uneori numita Arta Non - Rezistentei sau chiar Arta martiala fara lupta. Aikido este mai mult decat un stil de autoaparare. Prin combinarea filozofiei cu miscarea, practicantul invata diferite tehnici dar in acelasi timp isi antreneaza mintea, isi amelioreaza starea de sanatate si isi dezvolta increderea in sine. Deasupra antrenamentului fizic un practicant de Aikido apreciaza si cauta sa inteleaga aspectul mental sau spiritual al acestei arte martiale. In timpul unui antrenament partenerii cauta sa lucreze in armonie, invatand cand sa intre ori cand sa cedeze, cum sa-l conduca pe partener fara a-si folosi forta. Un practicant de aikido va invata sa-si pastreze calmul, sa-si controleze complet mintea si corpul. Continuitatea si flexibilitatea miscarilor vor fi asemanatoare cu cele ale dansului, o miscare sferica armonioasa. O mare parte din frumusetea Aikido-ului deriva din coordonarea miscarilor intregului corp. Aikido nu tine seama de varsta, sexul sau conditia fizica a indivizilor. Nu exista Aikido masculin sau Aikido feminin, pentru copii sau maturi, pe categorii de greutate, ci doar Aikido.

Morihei Ueshiba este fondatorul AIKIDO-ului. Supranumit de ctre elevii si descendentii si "O-Sensei", adic "Marele Profesor",el s-a nascut in 1883 si a incetat din viata la varsta de 86 de ani. O-sensei MORIHEI UESHIBA a studiat procedeele tehnice ale artelor ju-jutsu si ken-jutsu, ale manuirii halebardei (naginata) si cele ale luptei cu bastonul dupa Dayto-ryu si a ajuns la concluzia ca aceste procedee erau prea incarcate cu filozofie razboinica. De aceea, el a conceput o metoda care combina fermitatea hotararii luate cu rapiditatea reflexelor si cunoasterea anatomiei pentru executarea miscarilor de aparare impotriva unuia sau a mai multi atacatori. Pentru a evita contactul strans cu un adversar potential el a pastrat din tehnicile vechi ale ju-jutsu-lui doar miscarile rapide, precise si fermitatea atacului (kime), singurele apte, in opinia lui, sa apere eficient o persoana atacata cu mainile goale ori cu o arma, anihiland atacul adversarului nu prin forta ci printr-un joc subtil al miscarilor de eschiva, al deplasarilor si al contraprizelor, toate avand ca scop intoarcerea atacului si fortei adversarului impotriva lui insusi. De asemenea, Morihei Ueshiba s-a inspirat din tehnicile vechi de lupta cu sabia. Aikido a devenit astfel o arta de a lupta cu mainile goale, chiar si impotriva unui adversar inarmat. In arta creata de el, Aikido, MORIHEI UESHIBA a pus accentul pe importanta realizarii armoniei intre suflul vital (ki), corp (tai) si natura. El gandea astfel ca doar un spirit pe deplin debarasat de dorintele materiale si care a dobandit un echilibru perfect este in stare sa anticipeze miscarile unui potential adversar si reuseste sa-l controleze fara a folosi forta. Practicarea acestei arte martiale actioneaza asupra individului simultan deoareace il scoate din rigiditatea sa mentala si corporala si il invata sa actioneze spontan si relaxat in momentele importante ale vietii sale, dar mai ales in cele posibil conflictuale.