P. 1
Un Barbat Si Mai Multe Femei

Un Barbat Si Mai Multe Femei

|Views: 653|Likes:
Published by Raluca Florea

More info:

Published by: Raluca Florea on Dec 05, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/29/2014

pdf

text

original

ACTUL I GARUNSKII ȘI ANNA IULIEVNA Garunskii: De neconceput! De ce trebuie să fac dovada că nu figurez în evidența unui dispensar de psihiatrie?

ANNA IULIEVNA: (cu capul înfășurat într-un prosop) Ce-ți pasă? Dacă trebuie, trebuie. GARUNSKII: Cum să nu-mi pese? Înțeleg, dacă mi-ar cere o adeverință că figurez în evidență! Ar avea o logică, ar crea o situație. Sunt în evidență, deci am cutare sau cutare privilegii, am dreptul să pretind un tratament, un ajutor, condiții speciale. Dar să fac dovada că nu sunt în evidența dispensarului de psihiatrie, asta e de-a dreptul amuzant! Anna Iulievna: Atunci amuză-te. De ce-ți bați capul? Doar n-ai decât unul singur. GARUNSKII: Nu înseamnă că dacă am un singur cap trebuie să-l feresc de orice idee. ANNA IULIEVNA: Dacă așa e regula? GARUNSKII: Care regulă? Arată-mi-o. O caut de-mi ies ochii... ANNA IULIEVNA: Nu mai complica lucrurile. Dacă trebuie, trebuie! Du-te și cere adeverința. GARUNSKII: Doamne ce simplu e totul pentru tine! "Du-te și cere adeverința". În primul rând că dispensarul ăla e la celălalt capăt al orașului, la

1

dracu-n praznic. Trebuie să iau troleibuzul, pe urmă autobuzul, pe urmă tramvaiul. Sunt plus douăzeci și cinci de grade. Vagoanele sunt ticsite de lume. Trebuie să mă sufoc o oră întreagă printre trupuri transpirate și încinse. Și asta încă nu e tot. Acolo trebuie să fac o coadă de un an. Zeci de oameni. Unii care au venit după ajutor, alții în situația mea. O să fiu nevoit să mai pierd acolo vreo două ceasuri să mă expun poate jignirilor unor psihopați care nu răspund de actele lor și cărora totul le este permis. ANNA IULIEVNA: Dacă stai în banca ta, nu se leagă nimeni de tine. GARUNSKII: Ei da, asta e filozofia ta: rabdă fără să gândești. Numai că nu scap doar cu atât. Mai trebuie să mă și-ntorc. Când frânt de oboseală și distrus sufletește voi primi în sfârșit fițuica aceea umilitoare, va trebui să mă sufoc din nou prin diferite vagoane și să le inspir iar duhoarea. E groaznic! ANNA IULIEVNA: Nu poți trăi toată viața la umbră... GARUNSKII: Adică, după tine, spre asta înclin eu? E de necrezut să fim de atâția ani împreună și să nu mă cunoști deloc. Asta visez eu, să stau la umbră? Dacă vrei să știi sunt un om al pasiunilor. Dar mi le înfrâng. ANNA IULIEVNA: Nu întotdeauna. GARUNSKII: Toate certurile noastre se încheie la fel. Îmi pretinzi să renunț la cel mai elementar bun simț. Nu pot face asta Anna. E destul să se uite cineva la mine să priceapă că nu am nevoie de nici o adeverință. Dar să admitem că nu toți medicii sunt fizionomiști. Atunci să stea de vorbă cu mine. Două trei fraze acolo și vor vedea că au în fața lor un om rezonabil, cu un fel interesant de a gândi! De ce e nevoie de toată aiureala asta? ANNA IULIEVNA: Hei, potolește-te! Adună-te! Fii bărbat...

2

GARUNSKII: (nervos) Ce vrei să spui? ANNA IULIEVNA: Mă îngrozește cât ești de neajutorat! Ca o rană deschisă. GARUNSKII: Evident, sunt om nu elefant. Contactul cu viața cotidiană nu trece fără să lase urme. ANNA IULIEVNA: (Îndreptându-și prosopul din cap) Ajunge Arcadii, nu mai pot! Ajunge! Nici nu te-ai dus încă după adeverință și mă faci să mă doară capul. Taci, te implor. Oricât te-ai înfuria și orice ai spune, nu schimbi nimic. Mănâncă și pleacă mai iute. Băiatul a și început ță râdă de tine. "Ce-i cu bătrânu' de nu vrea s-o care?" GARUNSKII: (cu un zâmbet amar) Nici nu mă așteptam la altceva de la el. Ei bine, bucurați-vă, mă duc. Dacă nu mă credeți pe cuvânt că sunt normal, o să vă arăt în scris. Tipărit. Negru pe Alb! Dacă trebuie, trebuie. Trebuie să recunoaștem că imaginația mea puternică mi-a permis să prevăd cu destulă justețe desfășurarea evenimentelor și să le înfățișez foarte aproape de realitate. Cam așa a fost: o zi cu zăpușeală, o lungă călătorie și o lungă așteptare pe culoarul dispensarului. Cu toate acestea, în cele din urmă mi s-a îngăduit să pătrund în liniștea solemnă a registraturii și să mă opresc în fața unei ființe taciturne în halat alb. O femeie pe punctul de a părăsi o tinerețe prelungită, călită de viață și de contactul cu tot soiul de oameni. GARUNSKI ȘI FUNCȚIONARA DE LA REGISTRATURĂ Funcționara: Numele?

3

.. FUNCțIONARA: Nu mă încurcați (caută) Garunskii (preocupată) Fișa dumneavoastră nu-i aici. Garunslii (Îl privește) Garunskii.. FUNCțIONARA: Arcadii? GARUNSKII: Arcadii..... E vorba de. polonez? GARUNSKII: (gest cu mâna) Nu. 4 .... FUNCțIONARA: (căutând) Garunskii... Să vă explic.GARUNSKII: Garunskii.. FUNCțIONARA: Prenumele? GARUNSKII: Arcadii Semionovici.. Auziți... vedeți. eu.

.. Adresa? GARUNSKII: Lăsați-mă să vă spun.. FUNCțIONARA: Și livretul militar. Îmi trebuie o adeverință că nu sunt în evidența dumneavoastră. GARUNSKII: Dar pentru ce vă trebuie? FUNCțIONARA: 5 . GARUNSKII: Sunt foarte calm. Subliniez: că nu sunt. Sunt pentru prima oară. E fantastic! Pierd o oră ca să ajung aici cu toate mijloacele de transport posibile. calm. E clar? FUNCțIONARA: Puteați să spuneți asta de la început. GARUNSKII: Poftim buletinul. FUNCțIONARA: Calm. FUNCțIONARA: De ce n-ați spus de la început? Asta-i bună! Unde-i recomandarea? GARUNSKII: Degeaba mă tratați ca pe un pacient de-al dumneavoastră.... aștept aproape încă o dată pe atât să-mi vină rândul și la urmă nu reușesc să vă explic. Buletinul și livretul militar.GARUNSKII: Nici nu poate să fie.. FUNCțIONARA: Toate astea o să le spuneți medicului..

. FUNCțIONARA: Tocmai de aceea. iar? Glumiți.. GARUNSKII: Nu știam. Trebuie să știu pe ce bază ați fost scutit. FUNCțIONARA: Atunci. GARUNSKII: Nu-l am. am să fiu sigură.. GARUNSKII: Puteți fi sigură că nu pe bază nervoasă. GARUNSKII: Cum. FUNCțIONARA: Când am să văd dovezile...Pentru că e nevoie.. FUNCțIONARA: Aici nu se glumește.. GARUNSKII: Am fost scutit de armată. GARUNSKII: Atunci ce fac? FUNCțIONARA: Vă duceți și-l aduceți. FUNCțIONARA: Pe viitor să știți. 6 ..

document contra document. FUNCțIONARA: Eu n-am timp să stau de vorbă. așa. GARUNSKII: Dar dumneata nu mă vezi? Mai ai vreo îndoială? Sunt gata să stăm de vorbă. Sunt în timpul programului. Puneți-mă la încercare. așa. după ce am făcut un drum chinuitor pe căldura asta.GARUNSKII: Așa. Asemenea gen de relații vreți să stabiliți între oameni? FUNCțIONARA: Eu nu vreau nimic. Vă place teatrul? FUNCțIONARA: Vă rog să nu vă dați în spectacol aici. iar trebuie să mă duc acasă și iar să vin aici și iar să aștept? FUNCțIONARA: Cine-i de vină? GARUNSKII: Și toate aceste fapte anormale trebuie să le fac pentru ca să vă conving că sunt normal? Trăiască logica! FUNCțIONARA: Nu trebuie să mă convingeți. Trebuie să aduceți dovezile. după ce m-am istovit așteptând aici o oră. Dumneata nu știu ce tot vrei.. GARUNSKII: Hai să vorbim despre teatru. Eu vă aduc o adeverință și dumneavoastră îmi dați o adeverință. GARUNSKII: 7 . GARUNSKII: Așa. Adeverință contra adeverință. Va să zică. Să stăm de vorbă..

cu mâinile la piept. având o expresie de durere pe față și o privire mânioasă. Iar dumneata rostești acest cuvânt pentru a îndepărta un om.... vedeți-vă de treabă. AUGUSTA GURIEVNA ȘI GARUNSKII GARUNSKII: Trebuie să vă explic. GARUNSKII: Uite. măreț. Mă duc până la Augusta Gurievna.stătea la birou. FUNCțIONARA: Care dragoste. GARUNSKII: Pentru ce? Ce legătură are doctorul cu adeverința mea? FUNCțIONARA: Ca să fie mai autentică. Dumneata stai aici cuminte.Ascultați-mă. FUNCțIONARA: (îl privește cu atenție) Cred că trebuie să vă vadă doctorul. E un cuvânt sfânt. Cetățene. concetățean. GARUNSKII: 8 . ați spus cetățene.. (iese) GARUNSKII: Doamne ce umilință! După câteva minute m-a invitat în cabinet. AUGUSTA GURIEVNA: Luați loc. Simbolul omeniei și al dragostei. Augusta Gurievna doctorul . purtați un halat alb. Cetățean... sentiment cetățenesc.

(o înghite) Am venit aici... GARUNSKII: 9 .. AUGUSTA GURIEVNA: După părerea mea sunteți de-al nostru.. GARUNSKII: Vă mulțumesc. GARUNSKII: Pentru ce? AUGUSTA GURIEVNA: Înghițiți-o. mă rog. GARUNSKII: Dacă asta vă face plăcere. Să-mi dea atâta importanță unei simple formalități. la dumneavoastră și pe canicula asta am așteptat răbdător pe culoar. am rugat-o un singur lucru pe colaboratoarea dumneavoastră... toată povestea asta e ridicolă și unui om inteligent nu poate să-i provoace decât un zâmbet. AUGUSTA GURIEVNA: Știu tot. AUGUSTA GURIEVNA: Aveți dreptate. E destul să vă uitați la mine ca să vedeți cu cine aveți de a face. îmi trebuie un fleac. AUGUSTA GURIEVNA: Luați întâi tableta asta și beți puțină apă. GARUNSKII: Poate vi s-a făcut o relatare tendențioasă.Dacă stai să te gândești.

De aia suntem noi aici. Ajutați-ne să vă ajutăm. Ți-o spun fără să mă laud. O vedeți pentru prima oară. se târâie prin autobuze și tramvaie. AUGUSTA GURIEVNA: Îndrăzniți să afirmați că mi se pare? Asta-i culmea. Vi se pare. În orice caz dumneata n-ai de ce să te temi. Aveți în față un specialist. Dar e destul să mă uit la el ca să constat: e de-al nostru. Uneori. se chinuie o oră întreagă la coadă. împins din toate părțile. GARUNSKII: În ceea ce mă privește. AUGUSTA GURIEVNA: Norocul dumnitale că ai venit la mine. AUGUSTA GURIEVNA: Fobia mijloacelor de transport. dar asta nu vă împiedică să fiți ostil și agresiv.. cetățeanul e calm. Controlați-vă comportarea tovarășe... ca să vedem cum stau lucrurile. complexul mulțimii... (ia o tabletă și bea apă) Mă și contrazice. Totul ți se pare în regulă. nu cred.Ce înseamnă de-al dumneavoastră? AUGUSTA GURIEVNA: Liniștiți-vă. stă cuminte și tace. Să admitem că nu ți-ai dat seama de starea în care te afli. Practic.. o femeie. Și cu ce se încheie toate astea? I se spune de la obraz: ești de-al nostru. le îndură pe toate. cum să spun. n-ai greșit niciodată. ce se întâmplă? Vine omul la dumneavoastră fără să țină seama de zăpușeală. aș spune chiar. Depinde foarte mult de dumneavoastră. e destul să arunc o privire ca să stabilesc: "e de-al nostru" sau "nu e de-al nostru". 10 . GARUNSKII: Dați-mi voie. ca să-i dați o dovadă pentru un lucru cum nu se poate mai simplu că n-a dat niciodată pe aici. o idee obsesivă întipărită pe față. mai mult. pleci de la slujbă și vezi în autobuz un cetățean care stă lângă tine. GARUNSKII: Mersi de așa noroc.

Mai ales în rândul bărbaților. dar atunci e vina dumneavoastră! GARUNSKII: Doamnă doctor eu am venit aici pentru o hârtie. dacă e o lichea egocentristă și părăsește o femeie minunată. profunde. Motivul principal este decrepitudinea morală. spiritualizate. dacă îl domină ideea fixă a noilor cunoștințe. dacă-mi dați voie să vă întreb? Nu sunt destul de bune pentru dumneavoastră? Pentru că nu împărtășesc ideile dumneavoastră stupide despre perfecțiune? De aceea fugiți de ele? Iertați-mă. inteligentă care își pregătește teza de doctorat pentru o prăjină cu fustă (întoarce capul și-și șterge ochii cu batista) este clar că procesul de descompunere a ajuns departe. AUGUSTA GURIEVNA: 11 . Dacă un bărbat e vânător de fuste. Unde nu există valențe morale. GARUNSKII: Ce legătură are asta cu mine? În general eu evit femeile. GARUNSKII: Puteți să-mi spuneți care? AUGUSTA GURIEVNA: Da. vi le spun. nu e posibilă sănătatea psihică. fug de femei. AUGUSTA GURIEVNA: (cu un râs nervos) O da..GARUNSKII: Iertați-mă dar cum ați vrea să fiu? Pretindeți că sunt de-al dumneavoastră. Din anumite motive. Dar de ce. AUGUSTA GURIEVNA: Ei și? Asta e un fenomen destul de frecvent. vă cred.. evitați femeile fine.

GARUNSKII: Vă întreb pentru ultima oară. pretindeați să fiți iubit. Nevastă-mea Anne Iulievna a dat alarme. Trebuie să-și salveze soțul. Această vizită m-a adus într-o stare de adâncă depresiune. fața mea a căpătat o statornică culoare pământie. GARUNSKII: Eu? AUGUSTA GURIEVNA: Și atunci totul a devenit clar. Erați în elementul dumneavoastră.N-ați venit la mine ci la registratură. E nedespărțită de batistă) Plecați dragul meu. Sunteți convins că e destul să vreți și femeia își uită toate obligațiile și vă cade în brațe. responsabila cu asigurări sociale mi-a făcut urgent rost de un bilet pentru Crimeea. mânecuțe de conțopist. GARUNSKII: 12 . ați întors-o pe isterie. AKULEVICI ȘI GARUNSKII AKULEVICI: (rochie de culoare nedefinită. O să vă tratăm. mersul mi-a devenit nesigur și chiar vocea mea a căpătat jalnice tonuri de tenor. Din fericire colegii s-au dovedit la înălțime. În ochi mi-a apărut o licărire de panică. cu atât mai mult cu cât medicii care s-au ocupat de mine mi-au descoperit cel puțin zece maladii. voce gutunărită. Planificatoarea Akulevici. Cum s-ar zice m-am pleoștit. (sarcastică) Și acolo v-ați dat în petic. Ați aruncat praf în ochi. Îmi dați adeverința? AUGUSTA GURIEVNA: Nici o adeverință. plecați în Crimeea poate o da Dumnezeu să vă faceți bine. Orice tergiversare poate fi fatală. ați vorbit despre teatru. Iar când ați văzut că nu v-a mers.

aerosolii. AKULEVICI: (cu tristețe) Doar vă duceți al sanatoriul "Trandafirul Sudului". Vă mulțumesc anticipat.. 13 . AKULEVICI: În orice caz... Ialta.. soția dumneavoastră va putea conta întotdeauna pe ajutorul nostru....... GARUNSKII: Așa sper.. dar nu pentru mine.. GARUNSKII: Prea târziu. AKULEVICI: Dacă vi se întâmplă ceva. am un fiu. AKULEVICI: Mi se pare că aveți un fiu. AKULEVICI: De ce? Crimeea. GARUNSKII: Da... În condiții excelente! GARUNSKII: Excelente..(gest de om care și-a pierdut orice speranță) Nu mă fac. Vreau să spun. marea. prea târziu..... GARUNSKII: Am să vă fiu recunoscător. Puteți fi liniștit..

AKULEVICI: Poate-l trimitem într-o tabără. Ne descurcăm noi. 14 . cu un oftat. face semne de adio.. Se aude un cântec: Neliniștea când te cuprinde Și te înfășoară ca un fum Când ești cuprins de suferință... GARUNSKII: Să-ți pui neapărat fularul. Știți cum e tineretul de azi.. E un copil cuminte? GARUNSKII: E leneș. GARUNSKII: Tot răcită sunteți? AKULEVICI: Ce să fac? Vremea este înșelătoare. Curentul. de sănătate Arcadii Seminovici. AKULEVICI: Nu-i nimic.. AKULEVICI: Și dumneavoastră să aveți grijă. GARUNSKII: (mișcat) Să ai grijă de dumneata. dar capabil. Cu bine! AKULEVICI: Cu bine! Să dea Dumnezeu să vă întoarceți sănătos.. Nu suportă nici o influență. scumpă prietenă. Știți că sunt foarte sensibilă.

La prima cotitură poate. era a naibii de frumoasă. Trenul porni. Știți că aveați toate șansele să călătoriți singur? Pur și simplu să călătoriți singur. Eram pe punctul de a mă lăsa în întregime pradă sentimentelor mele elegiace. când deodată ușa se trânti și în compartiment intră o călătoare cu o pălărie enormă și două geamantane. La urma aia tot aia e.cum eram convins . iar lumea de dincolo de geam. Acest ultim drum îmi strângea inima de durere: melodira care se revărsa în vagon trezea o dulce tristețe în sufletul meu. Și suferința se destramă În ritmul roților de fier. spre cer.Pornești imediat la drum. m-am urcat în tren pentru a porni . Dumneavoastră o să călătoriți cu mine? Ei. Durerea ce te-apasă-n piept Doar drumului poți să i-o spui Ca drumul alt prieten nu-i Atât de bun și înțelept Se împrăștie cumplita teamă Cu fumul trenului. CĂLĂTOAREA ȘI GARUNSKII CĂLĂTOAREA: Bună ziua. Și rezemându-mă supus în fața soartei. nu-i nimic. Stâlpi albi te-ntâmpină-n noapte Apoi dispar și alții vin. Te întâmpină un nou destin.pe ultimul meu drum. acea lume pe care urma s-o părăsesc atât de curând. GARUNSKII: 15 .

Pur și simplu deloc. Acum o săptămână. GARUNSKII: (sumbru) Pur și simplu? CĂLĂTOAREA: 16 . Și poate vă închipuiți că întâmplarea asta m-a mirat? GARUNSKII: Nu-mi închipui absolut nimic. CĂLĂTOAREA: Pe cuvânt.(ironic) Nu se poate.. Mașina mea a fost accidentată. Ce mai. taximetristul. CĂLĂTOAREA: Ei aflați că nu m-a mirat deloc. Pur și simplu habar n-avea. când se ducea să deschidă poștașului ușa. Ei? Și acuma vă întreb: Unde e cunoștința mea? Unde? GARUNSKII: De unde vreți să știu? CĂLĂTOAREA: În spital. S-a împiedicat așa pe drum drept. habar n-avea de regulile circulației.. Mi-a apărut nu știu de unde un taxi în față. Pur și simplu în spital. Și știți de ce? GARUNSKII: (sec) Nu știu. o cunoștiință de-a mea a ieșit pe seară ca să se plimbe. de-abia am scăpat cu viață. Șoferul. CĂLĂTOAREA: Pentru că la fiecare pas ne pândește un pericol. Pur și simplu să se plimbe.

Exact. Primejdiile ne pândesc la tot pasul. Ce să mai spun, aveam un prieten, sincer vorbind, un unicat. Pur și simplu un unicat. O splendoare, exact opusul dumneavoastră, sănătos, bine făcut, rumen ca un măr cu sprâncenele negre. (cu solemnitate) Ei? GARUNSKII: Ei? CĂLĂTOAREA: Vă întreb unde e prietenul meu? GARUNSKII: La spital?... CĂLĂTOAREA: Bine ar fi! A ieșit să se plimbe și poc! O greutate. Din acelea pentru gimnastică. I-a căzut în cap. De la o fereastră sau de la un balcon. Pe semne că în blocul acela locuia un halterofil... GARUNSKII: Spuneți-mi vă rog, nu vă supărați, tuturor cunoscuțiilor dumneavoastră li se întâmplă asemenea lucruri amuzante? CĂLĂTOAREA: Mi-am pus și eu întrebarea. Aproape tuturor. Mai precis cu fiecare din cunoștințele mele s-a întâmplat câte ceva. Cu fiecare rudă, cu fiecare prieten, cu fiecare vecin, pot să vă spun chiar mai mult, pur și simplu cu fiecare om pe care-l întâlnesc... GARUNSKII: Vă rog. Până aici. Știți, asta e prea de tot! CĂLĂTOAREA: De acord cu dumneavoastră, dar ce pot să fac? Am fost recent într-o delegație cu un coleg. Și ce credeți? La întoarcere îmi propune să luam avionul. Era într-adevăr o economie de timp. Am luat bilete. Și deodată am simțit o presimțire, pur și simplu o presimțire. Nu, îi

17

spun, în ultimul moment, zboară singur. Am restituit biletul de avion și eu am plecat cu trenul. Ei? unde e colegul meu? GARUNSKII: (îngrozit) Doamne. CĂLĂTOAREA: Exact. Așa a fost! GARUNSKII: (apăsându-și tâmplele) Destul. Nu mai suport! CĂLĂTOAREA: Desigur, nici trenul nu e o garanție. Credeți că putem fi totdeauna siguri? GARUNSKII: (tulburat) Eu nu cred nimic. CĂLĂTOAREA: Eroare. Vecina mea călătorea anut trecut exact ca noi acuma, întrun vagon de dormit, pur și simplu un vagon. Și unde e vecina mea? GARUNSKII: Destul. Vă rog! Pur și simplu încetați. Nu mai continuați... CĂLĂTOAREA: Gata. N-am ce să mai continui. (oftând) De dragul meu, soarta e necruțătoare. Dumneavoastră, de exemplu plecați pentru cură... GARUNSKII:

18

(grăbit) La sanatoriu, trebuie să fac un tratament. CĂLĂTOAREA: Asta și spun. Mergeți la tratament, sunteți plin de speranțe, contați să vă întoarceți sănătos... Apropo, ce boală aveți?... GARUNSKII: (cu demnitate) Dacă-mi permiteți... un... surmenaj nervos. CĂLĂTOAREA: Așa mi-am zis și eu. Pe cuvânt. În cel mai bun caz. Surmenaj dacă nu și mai rău. Se vede după cum arătați: riduri, pungi sub ochi, culoare pământie... Și credeți că o să vă ajute cu ceva? Că o să vă faceți bine? GARUNSKII: Asta-i bună! Altul s-ar fi mulțumit că-i deschid ochii. Se pare că e mai bine să fii pregătit decât să te trezești așa deodată mort. Dar dacă unii preferă tactica struțului - treaba lor, îi privește... GARUNSKII: Repet, sunt grav bolnav. CĂLĂTOAREA: Dragul meu, nu trebuie să repeți. Se observă de la prima vedere. Cum e posibil să ajungeți în halul ăsta? (îl ia după umeri. Cu adâncă tristețe) Ăștia-s mușchi? Un fel de piftie. GARUNSKII: Nu mă atingeți. CĂLĂTOAREA: (oftând)

19

.. În halul în care ați ajuns.. (cu amărăciune) Și abdomenul? După părerea dumntale ăsta se mai poate numi abdomen? La bărbat aici trebuie să fie piatră... Pur și simplu.. N-au nici o legătură cu dumneavoastră.. v-am rugat doar. GARUNSKII: Vă rog încă o dată să mă lăsați în pace. Pur și simplu le evit... Îmi vine greu să mă uit la dumneavoastră. Pe când la dumneavoastră.. deșălată. CĂLĂTOAREA: Sărăcuțul. Nu-mi plac aceste imixiuni.... Ce altceva le-ați putea face decât să le evitați? GARUNSKII: E insuportabil! Când o să se termine? CĂLĂTOAREA: Mi-e teamă prietene..Niște găluști. Metal. ale mele proprii. că foarte curând.. astea sunt șoldurile mele. Ia uitați-vă ce groaznic se leagănă. CĂLĂTOAREA: (cu sinceră compasiune) E normal. Vă compătimesc sincer.. Fleoșc! GARUNSKII: Nu mă atingeți.. (gest cu mâna) 20 . în exclusivitate. GARUNSKII: Asta e burta mea. CĂLĂTOAREA: O pernă. Și în general să știți că eu evit femeile. Doar dacă nu se întâmplă vreo minune... Și șoldurile..

Vă sufocați? GARUNSKII: Vă rog. creatori ai unei inegalabile opere de artă. cu o natură mai supreficială. în taină.. Nu l-am putut salva. Crimeea. dar eu nu puteam uita că zilele îmi erau numărate. după asfalt.Ei ce să mai vorbim. Așezați-mi valiza.. Cineva. m-am trezit într-o lume pitorească și decorativă. Crimeea! După orașul sufocant. dar nu s-a chinuit mult! Scena e invadată de o melodie veselă. în care oamenii umblau în culori vii.. și-ar fi acordat pe loc dispoziția sufletească cu tot ceea ce vedea în jur. cu trăsături pronunțate. să nu mai vorbim despre lucrurile astea (Scapă valiza pe picior) Lua-l-ar dracu de geamantan! CĂLĂTOAREA: Nu înjurați! Ați avut noroc.. priveau ceasuri întregi splendoarea nemărginită a mării și se simțeau. Stăteam într-o zi pe o bancă de pe faleză când s-a apropiat de mine o femeie voluminoasă. după praf și miros de benzină. După toată larma asurzitoare. vă rog (Garunskii apucă valiza) Cum gâfâiți. Mare noroc! GARUNSKII: Cum anume noroc? Vă bateți joc de mine!? CĂLĂTOAREA: Deloc! Dacă vă cădea geamantanul în cap? Închipuiți-vă că intra pe urmă controlorul și mă întreba unde e tovarășul care călătorea cu dumneavoastră? (solemnă) Tovarășul care călătorea cu mine? Iată-l sub geamantan. ISTOMINA ȘI GARUNSKII 21 .

De două zile. ISTOMINA: Mi-ați atras atenția. 22 .. îmi pare foarte bine. autoarea volumului de poezii "Autoportret" GARUNSKII: A.ISTOMINA: Vă urmăresc. Pentru prima oară. Eu sunt Marina Istomina. Aveți în dumneavoastră ceva straniu.. I-S-T-O-M-IN-A! (îl privește așteptând efectul) Numele meu nu vă spune nimic? GARUNSKII: (nesigur) Istomina. da. ceva misterios... da. (încercând să-și amintească) Da. da Marina Istomina. Cine sunteți? GARUNSKII: Eu? Garunskii Arcadii Semionovici ISTOMINA: Dar eu sunt nici mai mult nici mai puțin decât Istomina. Sunteți pentru prima oară la sanatoriul "Trandafirul Sudului"? GARUNSKII: Da. ISTOMINA: (zâmbind) Exact.

ISTOMINA: Spuneți-mi care v-au plăcut cel mai mult.. ISTOMINA: "Mori!.. Întoarce-te... nu-i așa? GARUNSKII: (roșind chinuitor) Desigur. da... Foarte mult. Niște versuri extrem de rafinate.. întoarce-te... Întocmai. ISTOMINA: (uimită) 23 ." GARUNSKII: (tresare) Poftim? ISTOMINA: "Mori în tăcere Și să te naști din nou Și iar să mori Jelit de plânsul clocotitor al mării Și pescărușii albi pe dunga zării Vor suspina stigând ca-ntr-un ecou: Întoarce-te! Întoarce-te" GARUNSKII: Da.ISTOMINA: Cunoașteți versurile mele? Vă plac.. splendid.. Toate sunt bune. (îl privește cu stăruință) GARUNSKII: (în plină tensiune) Nici nu știu..

.. În zorii zilei de nouă iunie. La nouă iunie. ISTOMINA: De ce mă minți? GARUNSKII: Eu? Iertați-mă. Să mergem spre mare.. tocmai poezia asta n-o știu.. 24 . ISTOMINA: ". și să te naști din nou și iar să mori Jelit de plânsul clocotitor al mării" GARUNSKII: Splendid.. adică o știu mai puțin. ISTOMINA: "Marea ne cheamă.Am scris-o aici.. vă rog să mă scuzați. Cum e mai departe. Nu mi-am dat seama că astea sunt versuri. Cu plăcere (pleacă) ISTOMINA: Stai! (Garunskii se oprește) GARUNSKII: Eu. Ne asteaptă valurile" GARUNSKII: Să mergem. GARUNSKII: Știți.

E presimțirea creației.. Tema noastră favorită era personalitatea multilaterală a Istominei. Așa e. Am o stare de anxietate. ajunurile GARUNSKII: Ajunurile? ISTOMINA: 25 . Uite de exemplu: căutați sensul adevărat. de neînțeles. Iubesc drumurile de țară. și nisipul jilav. sau începutul unei crize. Obosită. ISTOMINA ȘI GARUNSKII ISTOMINA: Sunt îngândurată astăzi. Iubesc zările îndepărtate. Totul e atât de tulbure. Ceva inefabil. Trebuie să spun că până acum nu mai avusesem de-a face cu slujitorii condeiului. Mă gândeam dis de dimineață. Nu înțeleg. De ce covor de suferinți Mi-așterni pe prag?" Așa ne-am cunoscut. Așa s-a întâmplat că am început să ne plimbăm pe alei și să purtăm discuții. M-a tentat să pătrund în misterioasele și inaccesibila viață a acestor oameni care nu sunt obligați să meargă zilnic la slujbă. Azi noapte miroseaz a valuri sărate și a tristețe. Și mai presus de toate.. ISTOMINA: Sunt buimacă. Și deși relațiile noastre erau cam ambigue. GARUNSKII: Da.ISTOMINA: "De ce mă minți Prieten drag. Ciudat. faci pe dracu-n patru să-l găsești și nu-ți alegi decât cu o astenie nervoasă. Nu știu. trebuie să recunosc faptul că voluminoasa cucoană mi-a stârnit un viu interes. Nu mai înțeleg nimic! E ceva enigmatic. rațiunea unui lucru. o preocupa în mod deosebit și exclusiv pe poetă. temă care nu mi-a fost greu să-mi dau seama. E uimitor. Ce iubesc eu? Și nu mi-am putut răspunde imediat. (melancolică) O tristețe foarte apăsătoare.

eu. ISTOMINA: Destul. 26 ... Desigur. eu am lumbago. în ajunul unei furtuni. mlaștinile. Înțeleg. palinul.. Să fii în preajma unui eveniment. Vă place să cutreerați mlaștinile desculț în ploaie? GARUNSKII: Vedeți. sunteți sau nu fericit? GARUNSKII: Vedeți. ISTOMINA: Eu sunt fericită când ascult glia. Niște fiori de furtună. Dar pe de altă parte. ISTOMINA: Dar v-ar place să fiți un vagabond? Să cutreerați așa pământul fără motiv și fără nici un scop? GARUNSKII: Cum să vă spun.. Simt atunci că mă străba curenții de înaltă tensiune... În ajunul destinului.. cum rămâne. Mă atrag ierhurile.. Când îmi cântă glia sub picioare.Dumneavoastră vă plac? GARUNSKII: Mie? ISTOMINA: Ajunurile. familia mea. E clar. Spuneți-mi. dumneavoastră sunteți fericit? GARUNSKII: Vedeți. ISTOMINA: Ei. în felul meu sunt o păgână. ar fi o senzație foarte puternică. Mă atrage stepa.

Am înțeles... ISTOMINA: Nici nu e nevoie. Nu vreau. Duelul. Scuzați-mă! ISTOMINA: "Oprește-te! Nu ești sătul? 27 . întotdeauna o mare conflagrație. ISTOMINA: Iubitul meu tovarăș de drum.. ISTOMINA: (vehementă) Oprește-te! GARUNSKII: (încremenind) Pardon. Întotdeauna o femeie și un bărbat se distrug unul pe altul. Trebuie șă știți că între o femeie și un bărbat nu există decât o singură cale de comunicare: lupta... lupta.. GARUNSKII: Dar dumneavoastră sunteți căsătorită? ISTOMINA: Să nu vorbim despre asta.GARUNSKII: (grăbit) Nu! Nu mă plâng. GARUNSKII: Dar e îngrozitor. GARUNSKII: Iertați-mă.

S-a făcut frig.. cumplită despărțirea. destul? Oprește-te! Nu-mi pune la încercare Atât de mult și atât de des iubirea Căci undeva. (Garunskii rămâne nemișcat) Trenciul.. 20 și 18. V-a plăcut? GARUNSKII: Minunat! ISTOMINA: Am scris-o la Serpuhov. Mă străbat fiori. într-o cameră mică de hotel anul trecut la 3 martie după amiază între 16. GARUNSKII: Scuzați-mă credeam că sunt tot versuri. Asta mă ajută să redau atmosfera și-i va ajuta și pe istoricii literari. GARUNSKII: A da. că o să continuați.. dați-mi trenciul.De suferința mea N-am plâns. GARUNSKII: Așa? ISTOMINA: Totdeauna precizez unde și când s-au născut versurile mele. ISTOMINA: Dați-mi trenciul. în neagra depărtare Ne amenința. (îi dă trenciul) ISTOMINA: Nu! Am terminat.... GARUNSKII: 28 ... Scuzați-mă. e vorba de versuri.

Anna. a dorit să celebreze evenimentul. În Crimeea-i mai mult soare. însă. Anna pe care am suspectat-o întotdeauna că nu mă respectă îndeajuns. dar a făcut remarca tangențială că se îndoiește de bogăția spirituală a noii mele prietene. Gândul ți-l vei primeni Și alt om poți deveni De aceea. ISTOMINA ȘI GARUNSKII Istomina și Garunskii la o masă. Cu toate acestea.nu fără satisfacție .că am întâlnit-o pe celebra Marina Istomina care nu pregetă să-și dezvăluie față de mine marile ei bogății spirituale și care găsește chiar că discuțiile noastre îi sunt deosebit de folositoare. în Crimeea. amplificat de microfon. întâlnirea cu un maestru al cuvântului mi-a prilejuit destulă încordare. într-o scrisoare către nevasta mea. spre Crimeea Când sufletu-ți va osteni În Crimeea. din moment ce aceasta consideră că întâlnirea noastră îi poate fi de folos. în Crimeea Când visul te va amăgi Pleacă grabnic spre Crimeea Când dorul te va chinui Spre Crimeea. de aceea. În misiva de răspuns. un cântec interpretat de un bariton răgușit: "În Crimeea. Ajungând la acest peisaj. am zâmbit cu amară superioritate și la următoarea corespondență nu m-am mai referit la personalitatea Istominei. Firește. Pleacă grabnic spre Crimeea." GARUNSKII: 29 . care-și încheiase concediul și se pregătea să plece din Crimeea. prestigioasa poetă. în Crimeea Din nou vei întineri. m-a felicitat pentru interesanta întâlnire. Stele mai strălucitoare În Crimeea. Între timp. i-am adus la cunoștință . Se aude.Foarte înțelept din partea dumneavoastră? ISTOMINA: Știi ceva prietene? N-ai să mă crezi dar mă bucur că am avut prilejul să te cunosc.

Ce cântec stupid! Zău dacă pricep de ce-a trebuit să venim aici. GARUNSKII: Niște huligani. N-ai înțeles nimic. GARUNSKII: Dar uitați-vă la mutrele clienților! ISTOMINA: Sunt extraordinare. În plină boemă. depravate domnule! ISTOMINA: Dragul meu și eu sunt ca ei. Da. GARUNSKII: Dacă se leagă de noi? ISTOMINA: 30 . Trebuie să fie tot niște aventurieri. ISTOMINA: N-are nici o importanță. m-au recunoscut. Neam fi putut duce într-un loc mai sobru. în taverna asta de port. La ce mi-ar folosi plictisul unui restaurant sobru și confortabil? Cu fețe de masă și șervețele scrobite și cu asiduitățile unui maître d'hotel? Locul meu e aici. GARUNSKII: Halal local! Ce mutre. ISTOMINA: E normal. da. în felul meu sunt o depravată. GARUNSKII: Ne fixează tot timpul. ISTOMINA: Taci. niște bețivi.

. surâsul dumnitale trist. E normal. În tot și în mine.. Nu pot sta mult timp în același loc. ISTOMINA: "Și în toate astea. aventurierii cheflii. GARUNSKII: Pe cuvânt de onoare. Toarnă-mi vin.. în sănătatea dumnitale. Taci. Un fel de neîmplinire. Mâine în zori plec.Ei și? Ai prilejul să mă aperi! GARUNSKII: Ce gusturi ciudate au poeții! ISTOMINA: Adio. GARUNSKII: Ar fi timpul să plecăm. ISTOMINA: N-am ce face. (bea) Ce dură e viața! Dar e foarte adevărat că-mi voi aminti de noaptea asta. GARUNSKII: 31 . Ca un plâns întrerupt. ISTOMINA: Te cred și fără cuvânt de onoare. Te părăsesc. Stele. tovarășe de drum.. În felul meu sunt o nomadă. tipii aia se uită la noi. aerul viciat. GARUNSKII: (fără convingere) Îmi pare foarte rău. vântul dinspre mare și un nou ajun. Ajunul plecării.

" Toate au un sfârșit pe lumea asta. pe bătrânul Vestalkin și planificatoarea Akulevici cu neschimbatele ei mânecuțe de conțopist pe coate. Iată din nou ambianța obișnuită a locului de muncă .Bine. pe năzdrăvanul Sașa. Ialta cu mireasma ei de migdali și aroma de trandafiri: iată orașul natal și pe Anna.) "Tristețea trece și zboară. am înțeles din privirea Annei că s-a întâmplat ceva neprevăzut.hârtii. aici într-o cârciumă din port. ISTOMINA: Cuvintele sunt trecătoare Taci! Tăcerea-i plină de vigoare GARUNSKII: A. când. Am lăsat în urmă. tabele. iată-i și pe colegii care-mi admiră aerul sănătos. venind acasă. versuri. Adio Crimeea.. ISTOMINA: Taci și lasă fumul înoptării Să piară în cețurile zării!" GARUNSKII: Ce bine vă ies versurile! ISTOMINA: Versurile astea s-au născut acum. Durerea nu te împresoară Cine a vizitat Crimeea N-o mai uită după aceea. în douăzeci iunie.... cum se spune în asemenea ocazii. într-o zi. adio marem adio! Frumoasele zile de la "Trandafirul Sudului".. PAUZĂ ACTul II ANNA ȘI GARUNSKI 32 . se acoperiseră de pâcla uitării. formulare. Scuzați. la orele douăsprezece noaptea. ședințe. (Baritonul nevăzut cântă din nou un cântecel la microfon.. Am tăcut.

citește! GARUNSKII: (citind) "Înainte spre noi succese!" ANNA IULIEVNA: Nu.jurnal liric". 33 . GARUNSKII: (șovăind) "Marina Istomina. GARUNSKII: Am venit. Ce s-a întâmplat? ANNA IULIEVNA: Ce privire sinceră și luminoasă! (Își apasă tâmplele cu degetele) Ce minciună! GARUNSKII: Îmi spui sau nu vrei să-mi spui despre ce e vorba? ANNA IULIEVNA: (îi întinde o revistă ilustrată) Poftim. aici. Da. Zile de vacanță .GARUNSKII: Ce s-a întâmplat? De ce mă fixezi așa? ANNA IULIEVNA: (ca de obicei cu capul înfășurat în prosop își tamponează tâmplele cu degetele) Va să zică așa! Ai venit! Da? Am o durere de cap cumplită.

GARUNSKII: Asta ce dracu mai e? ANNA IULIEVNA: Citește! GARUNSKII: (tresărind) "Voi uita oare clipa supremei plăceri A inevitabilei noastre apropieri? Când în ochii tăi descifram destine Și brațul tău dur mă chema către tine..." ANNA IULIEVNA: Unde a găsit ea toate astea la tine? GARUNSKII: (cu demnitate) Te-aș ruga să.S....ANNA IULIEVNA: Citește dedicația. ANNA IULIEVNA: Citește! GARUNSKII: "Dușman. GARUNSKII: "Înainte spre noi succese!" ANNA IULIEVNA: (cu zbuciumată încordare) Lui A.G. iubit inimii mele 34 ..

GARUNSKII: Vera Andreevna! Bineînțeles! Asta oricând e gata să facă un rău! ANNA IULIEVNA: Nu da vina pe alții. ai avut atâta cinism încât să-mi scrii că ai văzut-o acolo pentru prima oară. dai de vecina noastră. O Arkadii ce actor ești! Cu câtă desăvârșire ți-ai jucat rolul! Ce plan diabolic! Te-ai prefăcut bolnav. GARUNSKII: 35 . prăpăstii se aștern Vertiginos pășim spre ele. Mai mult.Întruchipând un dor etern Sub noi. Vera Andreevna! ANNA IULIEVNA: Pe tine în schimb nu te fumează omul dintr-odată . ai plecat la Ialta și toate astea pentru ca să te întâlnești cu ea. mi-ai smuls compătimirea. Mi-au trebuit cinsprezece ani. GARUNSKII: Oriunde e vorba de o bârfă." ANNA IULIEVNA: Destul! Ajunge! Nu mai pot să ascult porcăria asta! GARUNSKII: De unde ai revista? ANNA IULIEVNA: Mi-a adus-o Vera Andreevna. GARUNSKII: De unde ai scos asta? ANNA IULIEVNA: Vera Andreevna mi-a deschis ochii. de o intrigă diabolică. Ți-ai căutat un alibi pentru cazul că aș fi aflat ceva de la alții. de o capcană.

De cuvântul cugetului. A învățat pe dinafară versurile astea și le-a declamat toată dimineața. acolo e poezia. ANNA IULIEVNA: Da! Vera Andreevna! Mai există un om pe lume căruia să-i pese de nefericirea mea! GARUNSKII: Nefericito! Și tu crezi? ANNA IULIEVNA: Cândva te credeam pe tine. Și? M-ai făcut fericită? GARUNSKII: Anna! Cum nu pricepi? E vorba doar de o poezie... știu în schimb cum ai ajuns. ANNA IULIEVNA: Ei da. ANNA IULIEVNA: Nu e copil. (își apasă tâmplele) Ce dracu! Dar să știi Arkadii.Vera Andreevna! Iar Vera Andreevna. Are și el lumea lui. Ai pornit pe un drum primejdios.. am impresia că mă ameninți!? 36 . GARUNSKII: Anna. GARUNSKII: Îngrozitor! Nu găsesc cuvinte! Cât de curat eram eu la vârsta lui! ANNA IULIEVNA: Nu știu cum erai. băiatul a crescut și n-o să te mai ierte. aici e proza. GARUNSKII: Nu băga copilul în treburile astea. Dar află Arkadii că riști mult..

Trandafirul Sudului... Iată că mă paște o nouă nenorocire. Ochiadele pline de interes ale fiului meu. (îngrijorat) Numai de n-ar ajunge scandalul ăsta la cadre.S. mă scot și alea din sărite.. bătrânul Vestalkin se holbează la mine iar planificatoarea Akulevici oftează zgomotos. Dar a ajuns. colegii de serviciu încetează să vorbească. Întorcându-mă acasă dau peste o atmosferă și mai încurcată. Trandafirul Sudului" Poftim! (azvârle revista și iese) GARUNSKII: (ridicând revista) Opt iunie. Ialta. Mi se face greață! GARUNSKII: De ce-ți închipui că acest A.. În ziua asta afurisită.. Nu degeaba scria târfa aia că atunci când se lovește de voința ta. venind acasă.. sunt eu? ANNA IULIEVNA: Păi uite ce scrie dedesubt: "Opt iunie. nu-ți aduci aminte? "Ce dulce-i sentimentul De a te simți femeie Slabă și supusă. am uitat. tu nu ești obișnuit să-ți riposteze o femeie. (își privește cu suspiciune soțul) Cum. 37 . nu sunt lăsat să trec de vestibul. că la apariția mea.G. lucrurile au mers până acolo. Și acum." Ce porcărie. Vera Andreevna îmi blochează drumul. Anna tace cu obstinație dându-mi să înțeleg că mă hrănește numai din compasiune.ANNA IULIEVNA: Ah. peninsula Crimeea. Nu-mi mai rămâne decât să aștept trecerea timpului care le netezește pe toate.

GARUNSKII: Cum vine asta? Dumneata nu mă lași să trec? Pe mine? VERA ANDREEVNA: Da. GARUNSKII: Ce înseamnă .. pe dumneata.. un pic de rușine. Și-a legat capul cu un prosop.nu e voie? VERA ANDREEVNA: Un pic de bun simț. GARUNSKII: V-aș ruga foarte mult. Înțelegi! Cu propriile dumnitale mâini. Nu vrea să te mai vadă.VERA ANDREEVNA ȘI GARUNSKI Vera ANDREEVNA: (o femeie durdulie cu mustăcioară îl privește pe Garunski) Nu e voie acolo. bărbat nedemn de o asemenea soție! GARUNSKII: Asta ce mai e? Vă rog să vă astâmpăraț! Și să părăsiți imediat casa mea! VERA ANDREEVNA: (patetică) Om fără inimă! Unde e? Unde e casa dumnitale?! Dumneata ai distrus-o! Cu propriile dumnitale mâini.. Pe dumneata.. VERA ANDREEVNA: 38 . Vă rog. Acolo zace soția dumnitale (șoptit) Îi este rău.

Deși mi-am dat seama ce făceai. când văd cum o faci de râs. ispășești Osânda grea a căsniciei Și-nduri minciuna căsniciei Lâng-o soție ce-o detești? (din nou se aude geamătul Annei) Fii tare dragă prietenă.. Mi-e silă de ele! Dar când văd cum o înjosești pe soția dumnitale.Nu.. monstrule! Nu! Să nu mă rogi nimic! Am tăcut până acum. (ia revista de pe masă și citește repede de teamă să nu fie întreruptă) "Ieri îmi păreai necruțător Cu trupul tău fermecător Azi vii la pieptul meu umil Să te ocrotesc ca pe-un copil. citește te rog noile ei versuri. Fii tare.. GARUNSKII: Ce îndrăzneală! Dar cu ce drept. destrăbălata aia! GARUNSKII: (gemând) Ce-a mai scris? VERA ANDREEVNA: Citește. când deschizând azi dimineață revista a văzut cum o împroșcă cu noroi. nefericito Vin imediat să-ți schimb prosopul. Nu! În situația asta nu mai pot să tac.. GARUNSKII: 39 . Nu mă interesează nici acum aventurile dumnitale. (se aude geamătul Annei) Pentru ce vină. mă rog. VERA ANDREEVNA: Dumneata să taci ființă anormală! Mai bine te-ai pune în locul nefericitei dumnitale soții.

.Doamne. dedicată lui A.. Sașa." Anna s-a mutat în dormitor și aproape că nu mai iese de acolo. iar dactilografele încremenesc atunci când mă văd. un bărbat adevărat nu se poartă așa! GARUNSKII: (în plin șoc) "Sanatoriul Trandafirul Sudului. fiul meu îmi aruncă din când în când câte o privire complice șoptindu-mi: satirule! Am început să mănânc pe la expresuri. Pe culoarele instituției mă întâmpină șoapte. Scrie tot aici (Îi întinde revista) GARUNSKII: (cutremurat) "Douăsprezece iunie. sunt gata tabelele? AKULEVICI: (purtând ca întotdeauna mânecuțe și neputându-se despărți de batistă. VERA ANDREEVNA: Murdar! Cu toate că-ți cântă osanale.. ce absurditate! Când i-am spus eu toate astea? VERA ANDREEVNA: În douăsprezece iunie. își dă toată să nu-l privească pe Garunskii) Nu. privindu-mî cu o dulce oroare.. Peninsula Crimeea.S.. AKULEVICI ȘI GARUNSKII GARUNSKII: (apropiindu-se de Akulevici) Spune-mi draga mea.. (strănută) GARUNSKII: 40 . nu sunt încă gata.G.

AKULEVICI: Nu toată lumea are temperament.. să audă. Și rea. AKULEVICI: Nu vedeți ce răcită sunt? GARUNSKII: Trebuie să fii un pic mai energică. GARUNSKII: Ești stupidă. GARUNSKII: Cum m-am înșelat asupra dumnitale.Sănătate! Deci. GARUNSKII: Ce vrei să spui cu asta? AKULEVICI: Cine are urechi.. rea. încă nu sunt gata tabelele. dar ești lipsită de delicatețe sufletească. GARUNSKII: Iartă-mă că ți-o spun. Contam pe dumneata.. AKULEVICI: Sunteți obișnuit cu astfel de relații. Da... (Akulevici strănută) Sănătate! AKULEVICI: 41 . drăguto. dar eu nu scriu versuri.. iertați-mă că v-o spun. AKULEVICI: Iertați-mă că v-o spun.

. aproape muribund. AKULEVICI: Înțeleg. GARUNSKII: Ești pur și simplu o prefăcută.Mulțumesc. Palid. Și eu m-am înșelat asupra dumneavoastră. extenuat. Doamne și ce emoționant ne rugai să avem grijă de soția dumnitale. Amintiți-vă cum ați venit aici.. Chiar cu riscul de a vă provoca o neplăcere. aflați că am de gând să mai trăiesc. GARUNSKII: Și cu ce ți-am înșelat încrederea? AKULEVICI: Mă mai întrebi? Asta-i bună.. GARUNSKII: Și ce-i cu asta? Ați fi fost mai bucuroși dacă mă întorceam într-un sicriu și trebuia să strângeți bani pentru o coroană de flori? AKULEVICI: Cel puțin am fi rămas cu o amintire luminoasă. GARUNSKII: Așa? În cazul ăsta. (Akulevici strănută) Sănătate! 42 . Și noi v-am dat cu bucurie biletul de tratament.... e clar. Am avut încredere. Programul dumneavoastră de viață nu s-a terminat încă. GARUNSKII: La ce te referi? AKULEVICI: Știți foarte bine la ce mă refer.

Sunteți de acord cu mine? GARUNSKII: (nervos) Da. îmbrăcată într-un taior sever. Fără discuție. care e o femeie severă. Ținem pe loc darea de seamă trimestrială. cu totul altul? Sunteți de acord. cu o coafură severă.AKULEVICI: Mulțumesc. Și dumneata ești pur și simplu un prefăcut. GARUNSKII: (neliniștit) Pot să plec? DIRECTORUL: Așteptați. GARUNSKII: Mă voi strădui. am fost chemat la director. DIRECTORUL: Nu se întâmplă ca omul din fața noastră să fie de la opt dimineața până la patru după masă un slujbaș exemplar. DIRECTORUL: E bine că sunteți un om cu principii. cu mine? 43 . Puțin timp după aceea. DIRECTORUL ȘI GARUNSKII Directorul: Așadar. De aceea este foarte serioasă. De obicei sunt punctual. A fost numită relativ de puțin timp și se afla în perioada de mare răspundere a cuceririi autorității. vă rog să fiți foarte operativ. Și așa ajungem la un stil de muncă necorespunzător. Uneori din cauza cifrelor nu vedem oamenii. iar de la șase seara până la șase dimineața.

Daa. mai bine mai târziu decât.. da. DIRECTORUL: E bine că sunteți un om cu principii. o să înțeleagă asta. Desigur.GARUNSKII: Nu știu despre ce îmi vorbiți. Responsabilitatea tatălui e mai mare ca oricând. O atmosferă liniștită. Ce vârstă are fiul dumnitale? GARUNSKII: Paisprezece ani.. DIRECTORUL: Așa!? Da... asta e vârsta critică. DIRECTORUL: Cândva.. Sunteți în relații bune cu el? GARUNSKII: (reținut) Îi vreau întotdeauna binele și cândva. DIRECTORUL: Cum o să știi?! (pauză) Mi se pare că dumneata ai o soție? GARUNSKII: Da. Și totuși armonia și prietenia în familie au o importanță uriașă. DIRECTORUL: Interesant. Sunteți de acord cu mine? GARUNSKII: În principiu. Aveți vreo sarcină obștenească? 44 . senină.. Am o soție și un fiu. într-o zi.

DIRECTORUL: Da. Asta cred. Se aude muzica de seară a orașului. am auzit.GARUNSKII: Sunt bolnav. 45 . GARUNSKII: Nu știu (cu mâna la inimă) Nu cred. DIRECTORUL: Se pare că v-ați tratat în Crimeea? GARUNSKII: Ei și? DIRECTORUL: Cu succes. de-abia târându-și picioarele) Cred că-mi pierd mințile. DIRECTORUL: Nu credeți? Păcat. De ce nu credeți? (Îi face semn să plece) GARUNSKII: (pleacă. pe câte se pare. Dar se pare că nu sunteți prea grăbit să vă însănătoșiți? GARUNSKII: (îngrijorat) În întrebarea dumneavoastră sesizez un subtext.

Și încă situația dumnitale e suportabilă. prin autobuze sau pe băncile parcurilor lume care citește. Și când văd prin tramvaie. pot chiar să facă și comunicare.. Ele sunt dotate cu experiență clinică. Dar situația femeilor care trebuie să trăiască printre nebuni? De cele mai multe ori asemenea femei sunt demne de tot respectul. GARUNSKII: Liniștiți-vă doctore. că o văd pe Istomina. AUGUSTA GURIEVNA ȘI GARUNSKII GARUNSKII: (intrând cu un gest hotărât în cabinetul Augustei Gurievna) Doctore. sunt pacientul dumneavoastră! AUGUSTA GURIEVNA: (Îi întinde o tabletă și un pahar cu apă) Am știut asta din prima clipă. obrajii ei bulbucați.G. bărbia ei dublă. cutreierând străzile. Mi se pare că lumea mă arată cu degetul și exclamă cu frenezie: Uite-l pe A. ci să citească versurile Istominei. dumneata ești un paranoic normal. că reclamele nu îi invită pe cetățeni să folosească taxiurile sau avioanele. mă privesc de pe pancarte. sunt aproape convins că citesc despre mine.Și într-adevăr mi se pare mereu. Mi se năzare că ochii ei verzi.. La urma urmei. atât de proeminentă.. (împinge spre ea paharul cu apă) AUGUSTA GURIEVNA: 46 . AUGUSTA GURIEVNA: Moravurile dumnitale nu puteau duce la altceva. și în primul rând.S. jurnalul ei liric "Zile de vacanță". GARUNSKII: (înghițind cu obediență) Simt că-mi pierd mințile. Și iată că apare o fâțâită oarecare. de pe afișe..

al dumnitale (citește) "Cine ești tu? O spune-mi iubite.S.G.. apoi își duce batista la ochi și se întoarce cu spatele.G. un număr nou? AUGUSTA GURIEVNA: (încuviințând) Puteți să vă dați seama cu ce individ a avut de-a face această femeie superioară.? AUGUSTA GURIEVNA: Să-l ia dracu pe A. în sfârșit revine dar e foarte tulburată) Vă mulțumesc. cine ești? Tu care știi să mângâi. Această sublimă spovedanie a inimii. dar și să biciuiești Și clipa de supliciu Știi s-o prefaci în rai Dar nu există viciu Pe care să nu-l ai. Ascultați acest strigăt sublim al sufletului. ce spuneți despre sadicul ăsta? GARUNSKII: E groaznic. GARUNSKII: (sumbru) Cu A.S. Uitați-vă! În revista asta din fața mea este continuarea jurnalului liric al Marinei Istomina. Ei. ce e ăsta. GARUNSKII: (tresărind) Scuzați..(înghite o tabletă după care vrea apă. AUGUSTA GURIEVNA: 47 .

" GARUNSKII: Călău. Ba viața ți se pare lipsită de orice preț Ba însetat o sorbi ca dintr-o cupă plină Ești crucea ce o port pe-o cale anevoioasă Ești steaua ce mă poartă pe o cale nemiloasă Îmi ești călău. fără nici o calificare și fără nici o circumvoluțiune în cap (își apasă pleoapele cu batista) GARUNSKII: (îi toarnă apă) Vă implor liniștiți-vă.Nu m-aș mira deloc să aflu că o înșeală pe femeia asta superioară cu vreo fâșneață tânără. Este tipul de schizofrenie ambivalentă. care a reușit să realizeze cu atâta precizie tabloul maladiei acestui decrepit. cu pronunțat caracter oniroid. stăpân și slugă credincioasă. Mi-ajunge. GARUNSKII: Destul. Ei ce spui? Sper că imaginea e clară. Tipul ăsta e alcătuit numai din contraste. AUGUSTA GURIEVNA: Nu pot. AUGUSTA GURIEVNA: Ce e Garunskii? Ești tulburat? GARUNSKII: 48 . stăpân și slugă credincioasă? AUGUSTA GURIEVNA: Călău.. stăpân și slugă credincioasă. (citește) "Ești împletit din umbră și lumină Ești prefăcut și sincer.. timid și îndrăzneț. Sunt uimită de intuiția poetei. Ascultați mai departe.

Mulțumesc.. atenția generală.. bârfele fețișcanilor din instituție. toate acestea nu puteau rămâne fără urmări. privește în urma lui. AUGUSTA GURIEVNA: Luați asta. (îi întinde o tabletă) GARUNSKII: Nu e nevoie. GARUNSKII: Prea târziu. Încercările care s-au abătut asupra mea atât de neașteptat.Nu. Totul e în regulă. caracterul meu s-a schimbat simțitor. cu siguranță că ați avut dreptate.. Fiecare trebuie să-și urmeze calea. Sunt pe deplin satisfăcut. GARUNSKII: 49 . AKULEVICI ȘI GARUNSKII GARUNSKII: Am onoarea să vă ascult. Ce mai e nou? AKULEVICI: (sec) Ați fost chemat de două ori. nu te enerva.. (îi sărută mâna și fuge) Augusta Gurievna. adânc tulburată. sub acțiunea acestor împrejurări dramatice. Din nou muzica de seară a orașului Și într-adevăr. Se pare că soarta n-o poți schimba. AUGUSTA GURIEVNA: Garunskii. într-un cuvânt faptul că a devenit obiect de necesară inspirație pentru o natură excepțională. iar eu am luat-o razna.

GARUNSKII: Curios. (intim) Aș putea spune chiar cot la cot... GARUNSKII: (mânuind o pilă) Ce să faci dacă dumneata nu mă ajuți. La direcție. AKULEVICI: Nu sunt în măsură să vă fac lucrările.. GARUNSKII: Și de ce nu? Ți-ar displace? De ce să nu-ți dai puțin osteneala pentru mine? AKULEVICI: Arkadii Semionovici! GARUNSKII: Nu zău? Lucrăm de atâta timp împreună.. n-ai simțit niciodată dorința să mă răsfeți? 50 . De ce-o fi având nevoie de mine? AKULEVICI: N-ați predat situația pentru raportul trimestrial.La telefon? AKULEVICI: Nu. AKULEVICI: Nu întreceți măsura! GARUNSKII: Spune-mi .

Scoate-ți cârpele astea infecte. (cum ea tergiverează. îi smulge mânecuțele) AKULEVICI: (îngrozită) Ce faceți? GARUNSKII: (la aruncă într-un colț) Să nu le văd. Ești în primul rând femeie și de-abia pe urmă planificator. Fă-ți buzele.. GARUNSKII: Ba. Te distrugi. Femeia și guturaiul sunt două noțiuni incompatibile. mă doare când te privesc. Dumneata poți să placi încă foarte mult. AKULEVICI: (fără convingere) Lăsați-mă. GARUNSKII: 51 .. Spune-mi "tu".AKULEVICI: Ce depravat sunteți (strănută) GARUNSKII: Eu depravat? (cu însuflețire) Îngerul meu.. AKULEVICI: Câtă dreptate a avut când a scris: "Dar nu există viciu pe care să nu-l ai". adică să nu-l aveți. să nu-l ai. Te irosești.. Operează-ți polipii.

.. Un zâmbet rece de corsar. Și femeia director era dimpotrivă. DIRECTORUL: (mirată) Sunteți convins? 52 . O minune! E o plăcere să vă privească omul. nu lăsați-mă. O să te pieptăn imediat altfel. fâstâcită. AKULEVICI: Nu. e pustiul Gobi. Cher menteur! (El îi sărută mâna) La următoarea convocare la direcție. Mă faci să sufăr. n-am să te las. AKULEVICI: (înduioșată) Dragă mincinosule! Dragă. GARUNSKII: (o privește țintă) Încântat.Copila mea. Trebuie să stăm de vorbă. mijea pe buzele mele. Îmi face o deosebită plăcere. DIRECTORUL ȘI GARUNSKII DIRECTORUL: Luați loc. Ce fel de coafură-i asta? Doamne iartă-mă! E coșmarul unei nopți de iarnă. și acum acum așa și așa. vă interzic. am intrat cu aplomb în birou. Să te redau feminității pe care ai trădat-o atât de grav. Trebuie să te salvez. GARUNSKII: Știi foarte bine că eu nu cunosc interdicții (o piaptănă) Uite așa.

Și în ceea ce mă privește n-aș fi dorit câtuși de puțin să intervin..GARUNSKII: Ferm convins. DIRECTORUL: Totuși.. Trebuie să fiți de acord că..... 53 . GARUNSKII: Aveți dreptate. Nu vreau să ating problema asta.. Sunteți foarte încrezut. DIRECTORUL: Totuși.. (Își pune în față deja cunoscuta revistă) Eu vă înțeleg. GARUNSKII: Și asta e rău? (Pauză) DIRECTORUL: (fâstâcită) Vedeți. GARUNSKII: Nu pot.. Dar.. Treaba asta este foarte intimă. e intimă (O privește din nou cu multă semnificație) DIRECTORUL: (chinuită) Fără îndoială... GARUNSKII: Nu pot fi de acord.....

versurile astea.. În toată complexitatea ei. GARUNSKII: Aiurea. GARUNSKII: De ce să folosiți o impresie străină? Nu ar fi mai bine să vă faceți una proprie? (o privește pătrunzător) 54 .. Totuși. Îi incită pe salariați.. Sunt orice-ați zice într-un organ de prestigiu. viața e o furtună. calea lui. în ambianța caldă a căminului familiei. DIRECTORUL: Serios? Sunteți grozav. Pe mine de ce nu mă împiedică. când ploaia și vântul răbufnesc în geam. Ei nu au parte de senin..(pauză) DIRECTORUL: (fâstâcindu-se și mai tare) Nici eu n-aș vrea s-o fac..... (dând din cap) Ce supermen. Lucrurile au luat o întorsătură care frizează scandalul. și felul în care vă caracterizează. Ce să-i faci. Și viața e extrem de complexă. Să uităm pentru o clipă că ne desparte această masă și am venit chemat de dumneavoastră. fiecare își are drumul lui. Unii o străbat fără necazuri. fără păcate.. Îi împiedică să lucreze. de liniște. Dar. În fața noastră se află viața. Și nu pentru ei sunt ceasurile tihnite de sub abajurul roz.. fără zgomot și fără revoltă.. Să privim dintr-un unghi mai larg de vedere. GARUNSKII: Scumpă prietenă.... Pentru alții însă... DIRECTORUL: (nesigură) Vedeți..... soarta lui. Pentru ei nu trosnesc plăcut lemnele în sobă. un uragan.....

iar ea mă răsplătea din plin cu reciprocitate..DIRECTORUL: (lăsând privirea în jos) Vă rog să plecați. După apariția jurnalului liric. Încercați să fiți sinceră cu mine. se oprește și o privește din nou insistent făcând un mic gest cu mâna) Vă rog să plecați. respectuoase îndreptate asupra mea și cu timpul am început să mă obișnuiesc cu ele. Dar astăzi.. Ani de-a rândul n-am putut-o suferi.. încotro ne grăbim? Nu înțeleg de ce când mă vedeți vă uitați în partea cealaltă. dă din cap. ne-am oprit amândoi. VERA ANDREEVNA: Mai și întreabă cinicul! GARUNSKII: Întreb și sper să primesc un răspuns deschis. aproape că nici nu ne mai salutam și ne străduiam să ne strecurăm cât mai repede unul pe lângă celălalt. Surprindeam mai des priviri admirative. VERA ANDREEVNA: (încet) Ce. VERA ANDREEVNA ȘI GARUNSKII GARUNSKII: Nu înțeleg. în semn de aprobare îi sărută mâna și se îndreaptă spre ușă. (Garunskii se ridică. pe scară. nu înțelegi desfrânatule? GARUNSKII: Nu înțeleg. În prag. Ciudate glume face viața când glumește.. într-o atmosferă de cumplită vrăjmășie. Într-o zi m-am ciocnit de vecina noastră Vera. 55 .

nu-i așa? VERA ANDREEVNA: Criminalule! Ucigașile! Nu vreau să te ascult. Și nici nu mă dau drept înger. 56 . de atâtea reticențe.. GARUNSKII: Ce anume? Că sunt împletit din umbră și din lumină. Am obosit de atâtea șiretenii. Eu sunt un om ale cărui fapte nu sunt contrazise niciodată de cuvinte. GARUNSKII: Ce anume? Că nu există viciu pe care să nu-l am? Nu neg. Dar vreau sinceritate. Dumneata ai fi știut să-i umpli viața alesului inimii.. VERA ANDREEVNA: Nemernicule! Necruțătorule! Ce spuneți de el cum mă ironizează? GARUNSKII: Câtuși de puțin. GARUNSKII: Să fim serioși! Ce fel de prietenie e asta când în adâncul sufletului sunteți convinsă că merită din plin toate necazurile care au năpădito? Dumnitale. VERA ANDREEVNA: Nu uita ce s-a scris despre dumneata. Perfect adevărat. de atâtea fraze care nu exprimă gândurile ci dimpotrivă le maschează. Nu-i așa? Recunoaște că e interesant să stai de vorbă cu mine. de exemplu nu ți s-ar fi putut întâmpla toate astea. VERA ANDREEVNA: Adu-ți aminte ce scrie mai departe. Eu nu sunt un înger. GARUNSKII: Totuși mă asculți. Am obosit.VERA ANDREEVNA: Sunt prietena Annei și deci dușmanul dumneavoastră.

ANNA IULIEVNA: 57 ... Dacă asta îți face plăcere. o sorb dintr-o cupă plină. stăpân!" GARUNSKII: (galeș) "Și slugă credincioasă!" Și așa s-a sfârșit războiul de o sută de ani dintre mine și vecina mea. Soția mea s-a întors spre mine. Trebuie să recunoaștem că din clipa aceea.(se apropie de ea) ". Dar soarta continua să mă pună la încercare... mult mai critică. Ba viața mi se pare lipsită de orice preț Ba însetat. Am descuiat ușa cu cheia. ANNA IULIEVNA ȘI GARUNSKII ANNA IULIEVNA: (îndreptându-și prosopul pe cap) Pot să te felicit? GARUNSKII: (ridicând din umeri) N-ai decât. Privirea ei exprima în același timp triumful dar și un soi de pasiune umilitoare. și am intrat cu pas hotărât în apartament." VERA ANDREEVNA: Nu te apropia! Te rog! GARUNSKII: "Sunt steaua ce te poartă pe o cale anevoioasă" VERA ANDREEVNA: (îmbrățișându-l) "Călău. atitudinea ei față de mine a devenit mult mai condescendentă iar față de soția mea. Totul s-a terminat într-o splendidă zi de august.

GARUNSKII: (citind versurile) Nu se poate! ANNA IULIEVNA: (luându-i revista) Știam că așa o să fie.Ți-a dat pașaportul? GARUNSKII: Ce expresie caustică (se privește în oglindă) ANNA IULIEVNA: Așteaptă. Finalul jurnalului liric. te-am cunoscut. te-am dezgolit" GARUNSKII: Ce josnicie! ANNA IULIEVNA: (citind) "Să nu mă chemi. O să ai destul timp să te admiri (îi întinde revista) GARUNSKII: Ce-i asta? ANNA IULIEVNA: Numărul de azi. Târziu 58 . (citește) "Adio! Paharul ființei tale l-am sorbit Te-am înțeles. Acuma se leapădă de tine. E inutil.

GARUNSKII: (ridică o bucată din revistă. și-a bătut joc de tine. ești o rană deschisă.. Oare tot nu pricepi? Cu invidia asta care vâna senzații. Altă vrajă mă-nlănțuiește strâns" Garunskii îi ia revista.. o privește) Ce trădare! Afurisită muiere. ANNA IULIEVNA: (se apropie de el) Doamne cât ești de vulnerabil. o împăturește și o rupe bucățele.. n-am pentru ce să viu" Garunskii: Destul! Asta e mistificare! ANNA IULIEVNA: (citește) "Adio.. (cu un zâmbet amar) Ai zburdat ca un fluture pe lampă. ai avut de ispășit.. Te-a stors ca pe o lămâie și te-a părăsit.. Tu nu ești om. În schimb ai să înțelegi acum ce înseamnă o femeie și o inimă adevărată.Ți-e sufletul sărac. ANNA IULIEVNA: Vezi. Apoi se întoarce cu spatele. GARUNSKII: Anna! ANNA IULIEVNA: Arkadii! (îmbrățișare) 59 . Te-a sedus "La dolce vita".

Arkadii cât am suferit! GARUNSKII: Da. GARUNSKII: Ce mai.. O natură șubredă s-ar fi năruit ireversibil. tu Arkadii. (Sentimental) Nimic nu prețuiește mai mult decât familia. Dar acum cunosc femeile. de rezistent. Am crezut întotdeauna în el.. Și pe zi ce trece seamănă tot mai mult cu tine. ANNA IULIEVNA: Ah.” CORTINA 60 . Neprețuita Anna Va știi să ți-o aline. e adevărat că n-o mai iubești? GARUNSKII: Îți jur că totul aparține trecutului. semeni cu toți bărbații. Și dacă vrei să știi sunt mândru de asta. E cântecul de drum pe care-l cunoaștem. ANNA IULIEVNA: În schimb. dar de astă dată cu alte cuvinte: "Știi că te-așteaptă-n prag Prietenul cel drag Tovarăș de credință la ceas de suferință Oricât de-adâncă-i rana Făcută de străine. Nici una nu seamănă cu tine. Au fost zile zbuciumate! Mă mir și eu cât am fost de tare.. ANNA IULIEVNA: Spune-mi.Știi. Sașa s-a maturizat de tot.. Și toți bărbații seamănă cu tine! Se aude o melodie. Eu însă am rezistat.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->