Drept Civil - Lect. Drd. Nicolae Baran

Drept Civil Lect. Univ. Drd.
Nicolae Baran
UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA COLEGIUL UNIVERSITAR DROBETA TURNU SEVERIN SPECIALIZAREA: ADMINISTRAIE PUBLIC LOCAL ANUL I
DREPT CIVIL
- SUPORT DE CURS PENTRU NVMNT LA DISTAN
Lect. univ. drd. BRAN NICOLAE
Pag. 1 din 122
Drept Civil Lect. Univ. Drd. Nicolae Baran
Capitolul I
NOIUNI GENERALE DESPRE DREPT Dreptul i importana lui n viaa economico social. SECIUNEA I. TIINA DREPTULUI N SISTEMUL TIINELOR SOCIALE tiina dreptului nu nseamn doar studiul normei juridice, a jurisprudenei, a contractului, etc., ea supune unui amplu proces explicativ contextul social i cultural n care apar i i duc viaa normele juridice colabornd, n acest sens, cu toate tiinele sociale. Deci, tiina dreptului se afla ntr o strns conexitate cu celelalte tiine sociale. Dintre acestea filosofia, istoria, economia politic sunt auxiliarele indispensabile ale dreptului. tiina dreptului studiaz legile existenei i dezvoltrii statului i dreptului, instituiile politice i juridice, corelaia cu celelalte componente ale sistemului social modul n care instituiile politico juridice influeneaz societatea i suport, la rndul lor, influena social. 1. Noiunea i definirea dreptului. O prim problem ce se cere a fi analizat i elucidat este aceea a noiunii de drept. Dreptul i ntreaga component juridic a vieii sociale este un fenomen deosebit de complex a crui cunoatere presupune o cercetare aprofundat a legilor existenei i dinamicii sale, a factorilor care l configureaz i valorilor care le promoveaz. De-a lungul timpului dreptul a primit numeroase definiii. Astfel, pentru romani noiunea de drept era explicata numai n contextul unor categorii ale moralei cum este astfel cunoscutul adagiu jus est ars aequi et boni (dreptul este arta binelui i a echitii). Romanii credeau n venicia dreptului. Acolo unde este societate exista i drept Ubi societas ibi jus. Ulterior, datorit evoluiei societii, dreptul s-a emancipat de sub tutela moralei ajungnd s rspund intereselor i necesitilor societii moderne. Astfel, conform cunoscutului jurist francez Leon Duguit, reprezentant al curentului solidaritii sociale, regula de drept este linia de conduit care se impune indivizilor n societate, respectul creia este considerat la un moment dat de ctre o societate, ca o garanie a interesului comun i a crei violare antreneaz o reacie colectiv mpotriva autorului acelei violri. ntr-o alt opinie, dreptul este unul din cele mai profunde concepte ale civilizaiei omului, pentru c el ofer protecie mpotriva tiraniei i anarhiei, este unul din instrumentele principale ale societii pentru conservarea libertii i ordinii. mpotriva amestecului arbitrar n interesele individuale. n literatura de specialitate de la noi din ar dreptul este considerat ansamblul regulilor asigurate i garantate de ctre stat, care au drept scop organizarea i disciplinarea comportamentului uman n principalele relaii din societate, ntr-un climat specific manifestrii coexistenei libertilor, aprrii drepturilor eseniale ale omului i justiiei sociale. Dreptul, ca fenomen social, presupune o anumit unitate a trsturilor sale caracteristice i a raporturilor interne, relativ stabile care constituie natura luntric a fenomenului i l fixeaz ntr-o anumit clas a fenomenelor adiacente. Din multitudinea determinrilor calitative ale dreptului se desprinde o calitate principal, i anume calitatea juridic a voinei i a interesului care duce la apariia
Pag. 2 din 122
normelor dreptului i care asigur un anumit echilibru n desfurarea raporturilor interumane. Aadar, ntr-o desfurarea vieii ntr-o societate este guvernat de o multitudine de reguli impuse de voina majoritii membrilor societii care asigur un climat de siguran social, n cadrul participrii la circuitul juridic. Tocmai aceast voin general constituie esena dreptului, fiind oficializat, transpus n legi i norme de conduit, devenind voin juridic i aprat pe cale statal. Deci, ceea ce deosebete dreptul, ca sistem normativ, de celelalte sisteme sociale normative, este tocmai aceast calitate juridic a voinei sociale. Dar dreptul nu poate rmne n starea de voin, perceptele sale gsindu-i concretizarea n ansamblul legilor care dau expresie concret voinei generale ce reclam oficializarea i garantarea lor pe cale etatic, ceea ce constituie nsui coninutul dreptului. Deci coninutul dreptului are o component dominant prin sistemul normelor juridice, care va cpta expresie exterioar prin forma dreptului care este legea. Dreptul obiectiv i dreptul subiectiv. Noiunea de drept este folosit cu dou sensuri i anume: cel care are n vedere i cuprinde regulile juridice de conduit, denumit i drept obiectiv i cel prin care se are n vedere facultatea, prerogativa (adic dreptul) unei persoane (fizice sau juridice), n temeiul normei juridice, denumit drept subiectiv. Astfel, cnd vorbim de dreptul romnesc avem n vedere ansamblul normelor juridice indiferent de forma pe care o mbrac (legi, obiceiuri), ne referim la el ca la dreptul pozitiv care nu este altceva dect dreptul obiectiv n vigoare. Vorbind, ns, de dreptul unei persoane, cum ar fi dreptul de proprietate, dreptul la vot, dreptul la salariu, avem n vedere dreptul subiectiv pe care titularul l folosete i l exercit nemijlocit. Este de la sine neles, ns, c drepturile subiective sunt strns legate de dreptul obiectiv, neputnd fi concepute fr prevederea acestora n normele juridice. Dar i existena dreptului obiectiv ar fi fr sens dac prescripiile normelor sale nu s-ar realiza prin drepturi subiective, n relaiile interumane. Termenul de drept se folosete i pentru desemnarea tiinei dreptului. 2. Contiina juridic. Contiina juridic este o premis a dreptului. Nu exist sistem de drept fr ca, nainte, acesta s fie contientizat n primul rnd de ctre destinatarii si. Mai mult, omul trebuie s participe ca factor contient la derularea raporturilor de drept, ceea ce i va permite s acioneze respectnd legea. Numai n aceste condiii se poate vorbi despre ordinea de drept. Contiina juridic se structureaz pe dou paliere: o component raional i anume ideologia juridic (ansamblul reprezentrilor cu privire la fenomenul juridic) i o component psihic psihologia juridic (ansamblul tririlor emoionale: sentimente, dorine, etc.). 3. Noiunea i trsturile definitorii ale statului de drept. Statul de drept poate fi neles ca un concept politico-juridic ce definete o form a regimului democratic de guvernmnt, din perspectiva raporturilor dintre stat i drept, dintre putere i lege prin asigurarea domniei legii, drepturilor i libertilor fundamentale ale omului n exercitarea puterii. Corelaia stat drept. Statul este principala instituie politic a societii. Ca i n cazul dreptului, apariia statului este determinat de schimbrile petrecute n formele de organizare social prestatal. Viaa statului este strns i indisolubil legat de cea a dreptului. Statul i dreptul constituie o unitate de contrarii. Dreptul are rol de ngrdire a puterii statului. Prin drept puterea statal capt oficialitate i legitimitate.
Pag. 3 din 122
Corelaia drept politic. Asupra dreptului acioneaz anumite categorii de factori naturali, social-politici de natur s-l influeneze. Pentru emanciparea dreptului i scoaterea lui din aceast stare de tutelare mrunt este nevoie de curirea acestor legturi, de eliminarea accentelor de hegemonie (fie economic, politic sau ideologic). ntr-o societate democratic dreptul trebuie s fie absolut independent, de sine stttor, liber de orice influen exterioar. Aadar, pentru ndeplinirea rolului su, politica trebuie s stabileasc scopurile guvernrii sociale, iar dreptul s aleag mijloacele. Dreptul i importana lui. Dreptul are drept scop regularizarea raporturilor sociale, canalizarea activitilor oamenilor, n cadrul unor relaii de interes major, n conformitate cu o voin general. Pentru realizarea acestui scop sistemul de drept se folosete de toate direciile fundamentale aciunii mecanismului juridic, la ndeplinirea crora particip ntregul sistem al dreptului (ramurile, instituiile juridice, normele dreptului), precum i instanele sociale special abilitate cu atribuii n domeniul realizrii dreptului, orientri care se identific cu funciile dreptului: funcia de instituionalizare sau formalizare juridic a organizrii social-politice ale societii; funcia de conservare, aprare i garantare a valorilor fundamentale ale societii; funcia normativ, cu efect direct n conducerea societii. Importana cunoaterii dreptului este o necesitate n primul rnd pentru organul de elaborare a actelor normative, dar i a organului de aplicare a acestora. n egal msur este necesar ns ca i fiecare membru al societii trebuie s acorde atenie cunoaterii i aplicrii corecte a normele juridice, potrivit principiului nemo censetur ignorare legem. nimnui nu-i este ngduit s ignore legea. 4. Sistemul de drept i ramura de drept. Existena unui numr aa de mare de acte normative n vigoare la un moment dat, impun organizarea lor n raport cu anumite criterii. Pe de alt parte, dreptul este constituit ntr-un sistem. Sistemul dreptului st la baza sistematizrii legislaiei n ambele forme: ncorporare i codificare. Sistemul dreptului este rezultatul unitii, dar i al diferenierii, adic mprirea pe ramuri i instituii juridice. Cea mai larg grupare de norme juridice o constituie ramura de drept. Ramura de drept este totalitatea normelor juridice care reglementeaz relaiile sociale dintr-un anumit domeniu de activitate al vieii sociale n baza unor metode specifice de reglementare i al unor principii comune. La rndul lor ramurile de drept se gsesc ntr-o strns interdependen care formeaz chiar sistemul de drept. Criteriile n baza crora se structureaz ramurile sistemului de drept sunt: criteriul reglementrii juridice adic relaiile sociale ce cad sub incidena normelor juridice; metoda reglementrii ce reprezint modalitatea practic de influenare a conduitei n cadrul respectivelor relaii sociale; principiile comune ramurii respective. n cadrul fiecrei ramuri de drept, normele juridice se grupeaz n ansambluri normative mai reduse i anume instituiile juridice.
Pag. 4 din 122
Capitolul II SISTEMUL DREPTULUI UNITAR ROMNESC SECIUNEA I. DIVIZAREA DREPTULUI ROMtNESC N DREPT PUBLIC I PRIVAT. 1. Noiuni generale. Evoluie istoric. mprirea modern a dreptului n public i privat i are sorgintea n vechiul drept roman i a fost preluat de toate sistemele de drept romano-germanic. Juritii din perioada clasic a dreptului roman, precizau c dreptul roman cuprinde dou ramuri, i anume: dreptul public (jus publicum) i dreptul privat (jus privatum). Distincia a fost fcut de ctre Cicero, Gaius i Justinian, dar cel mai de seam jurist al epocii a fost ns Ulpian. Dreptul public ocrotea, n opinia sa, interesele publice (ad statum rei Romanae spectat), n vreme ce dreptul privat le ocrotea pe cele ale cetenilor luai n mod izolat. Astfel, fceau parte din dreptul public cultul, sacerdoiile i magistraturile, altfel spus raporturile juridice referitoare la organizarea religioas, politic i statal. Dimpotriv, dreptul privat includea acele norme juridice referitoare la dreptul natural, al ginilor, sau jus civile, deci tot ce presupunea interese private, particulare. Cristalizarea distinciei dintre dreptul public i cel privat este situat n dreptul romnesc n perioada regulamentar. Regulamentele Organice au fost adoptate n timpul i din iniiativa administraiei ruse, a cror intrare n vigoare a marcat nceputul sistemului de drept burghez romn. Prin ele s-a realizat n dreptul romnesc o clara distincie ntre noiune de stat i persoana domnului, ntre dreptul public i cel privat. 2. Divizarea dreptului romnesc. Dreptul public. Dreptul public are ca obiect de reglementare acele raporturi juridice stabilite ntre o autoritate aparinnd uneia dintre cele trei puteri separate n stat (legislativ, judectoreasc sau executiv) i o persoan fizic sau juridic situat pe o poziie juridic de subordonare. Subordonarea este caracteristic raporturilor juridice de drept public. Normele juridice de drept public au caracter prohibitiv, opunndu-se realizrii unor interese contrare ordinii de drept, scopul lor imediat fiind aplicarea unitar a legii pe teritoriul rii. n sfera dreptului public sunt incluse urmtoarele ramuri de drept: dreptul constituional, dreptul administrativ, dreptul fiscal, dreptul penal i dreptul procesual penal. Dreptul constituional are ca obiect specific de reglementare relaiile sociale din domeniul organizrii i exercitrii puterii de stat. Dreptul administrativ este acea ramur a sistemului de drept romnesc, ale crui norme au ca obiect acele relaii sociale care se refer la organizarea societii i realizarea n concret a puterii executive i a administraiei publice de ctre organele care desfoar astfel de activiti. Ele privesc organizarea administraiei publice, modalitile de exercitare a atribuiilor, sancionarea contraveniilor, exercitarea controlului, rspunderea specific administrativ a organelor administraiei publice i a funcionarilor, etc.
Pag. 5 din 122
Dreptul penal reprezint subsistemul normelor juridice care reglementeaz relaiile de aprare social prin interzicerea ca infraciuni, sub sanciuni specifice denumite pedepse, a aciunilor sau inaciunilor periculoase pentru valorile sociale n scopul aprrii acestor valori, fie pe cale preventiv, fie prin aplicarea pedepselor prevzute fptuitorilor. Obiectul dreptului penal este format de o categorie aparte de relaii sociale denumite de aprare social. n corelaie cu dreptul penal, dreptul procesual penal este acea ramur a sistemului de drept romn ce cuprinde totalitatea normelor juridice ce reglementeaz activitatea organelor juridice i a prilor, precum i raporturile ce se stabilesc ntre ele, n vederea constatrii tuturor faptelor care constituie infraciuni i a aplicrii pedepselor i msurilor prevzute de legea penal celor care le-au svrit. Dreptul finanelor i fiscal poate fi definit ca fiind format din totalitatea actelor normative care reglementeaz activitatea de constituire, repartizare i utilizare a fondurilor bneti ale statului i ale instituiilor publice, destinate satisfacerii sarcinilor sociale i economice ale societii. Dreptul privat Dreptul privat cuprinde acele ramuri de drept care au ca obiect de reglementare raporturile juridice n care prile se nfieaz pe poziii de egalitate juridic. n dreptul privat sunt incluse urmtoarele ramuri de drept: Dreptul civil, dreptul comercial, dreptul comerului internaional, dreptul internaional privat, dreptul muncii, dreptul familiei i dreptul procesual civil. Dreptul civil este acea ramur de drept care reglementeaz raporturile juridice patrimoniale i nepatrimoniale stabilite ntre persoane fizice i persoane juridice aflate pe poziii de egalitate juridic. Obiectul de reglementare al dreptului civil l constituie aadar raporturile juridice cu caracter patrimonial i raporturile juridice cu caracter personale nepatrimonial stabilite ntre persoane fizice i persoane juridice. Este patrimonial acel raport al crui coninut poate fi evaluat n bani, deci cele cu coninut pecuniar. Este personal nepatrimonial acel raport al crui coninut nu poate fi evaluat n bani. Dreptul comercial are ca obiect de reglementare normele juridice aplicabile actelor i faptelor de comer, cu alte cuvinte activitii comerciale. Dreptul comercial internaional, este o materie juridic interdisciplinar, situat la confluena dreptului internaional cu normele fiecrui sistem juridic. Aadar dreptul comerului internaional este ansamblul normelor care au ca obiect de reglementare relaiile comerciale internaionale. Dreptul internaional privat romn este ramura de drept al crui obiect de reglementare l constituie acele raporturi juridice n care intervine un element de extraneitate. Prin element de extraneitate se nelege mprejurarea de fapt n legtur cu un raport juridic, datorit creia acest raport are legtur cu mai multe sisteme de drept. Dreptul muncii este acea ramur a sistemului de drept romn care are ca obiect de reglementare raporturile sociale care izvorsc din ncheierea contractului de munc i au anumite caracteristici (raporturi personale de subordonare, n cadrul unui program de lucru, stabilite de regula la ncadrarea persoanei n cadrul unui colectiv de munc al unui agent economic), precum i acele raporturi sociale strns legate de raportul de munc. Dreptul familiei reprezint totalitatea normelor juridice care reglementeaz raporturile personale i patrimoniale ce izvorsc din rudenie, cstorie, adopie i raporturile asimilate de lege, sub anumite aspecte, cu raporturile de familie, n scopul ocrotirii i ntririi familiei.
Pag. 6 din 122
Obiectul de reglementare al dreptului familiei l constituie raporturile de familie (raporturile de cstorie, raporturile ce rezult din rudenia fireasc i din adopie, precum i orice alte raporturi asimilate de lege relaiilor de familie). Dreptul procesual civil ce are ca obiect de reglementare procesul civil, este definit n doctrin ca fiind un ansamblu de norme juridice care reglementeaz modul de judecat i de rezolvare a pricinilor privitoare la drepturi civile, precum i modul de executare silit a hotrrilor judectoreti pronunate n aceste pricini. Prin intermediul normelor de drept procesual civil se realizeaz concret elementele dreptului material. 3. asemnri i deosebiri ntre dreptul public i dreptul privat. ntre dreptul public i dreptul privat exist asemnri i deosebiri. Urmtoarele asemnri confirm unitatea sistemului dreptului romnesc: 1. att dreptul public ct i dreptul privat aparin aceluiai sistem de drept, cel romnesc; 2. att dreptul public, ct i dreptul privat au ac obiect de reglementare raporturi juridice patrimoniale i personal nepatrimoniale ce se nasc ntre persoane fizice, persoane juridice i stat; 3. pentru nclcarea ordinii sociale, att normele dreptului public, ct i cele ale dreptului privat deschid calea aciunii n justiie, exercitat fie de ctre persoanele fizice, fie de ctre stat prin organele sale special abilitate. Particularitile care deosebesc dreptul public de dreptul privat sunt urmtoarele: 1. Dreptul public cuprinde regulile care se afl la baza organizrii statului i crmuiesc raporturile statului cu persoanele particulare. 2. Dreptul privat opereaz cu acele reguli care guverneaz raporturile dintre persoane fizice sau juridice, ntre ele. La aceste raporturi poate participa i statul prin organele sale, dar numai n calitatea sa de persoan juridic. 3. Dreptul public este orientat spre satisfacerea intereselor colective ale statului, n timp ce dreptul privat are drept scop satisfacerea intereselor individuale. 4. Dreptul public conine norme cu caracter imperativ de la care subiectele nu pot deroga prin actele i faptele lor. Dreptul privat conine norme supletive, n majoritatea lor, subiectele avnd facultatea de a-i regla conduita n funcie de propriile interese, n acord cu ordinea public i bunele moravuri. 5. n raporturile juridice de drept public subiectele particip de pe poziie de subordonare, ntotdeauna unul dintre ele fiind o autoritate din structura puterii de stat cu atribuii legislative, administrative sau judiciare, n timp ce raporturile juridice de drept privat se caracterizeaz prin poziia de egalitate Juridic a subiectelor. SECIUNEA A II A. NORMA JURIDIC. 1. Caractere juridice. Definiie. Ca element al dreptului norma este o regul de conduit prescris, ori recunoscut de autoritatea statal, n scopul asigurrii i consolidrii relaiilor sociale. Norma juridic are urmtoarele caractere: a) caracterul prescriptiv const n aceea c stabilete o anumit conduit constnd ntr-o aciune sau o inaciune uman stabilit unei finaliti prestabilite; b) caracterul general i impersonal al normei juridice presupune c aceasta este o regul tipic, aplicabil unui numr nedefinit de cazuri i de persoane. Deoarece norma
Pag. 7 din 122
juridic prevede o regul general de conduit, ea poate fi aplicat unui numr nelimitat de cazuri. Caracterul ei general i impersonal presupune aplicarea i respectarea ei repetat, continu ori de cte ori sunt ndeplinite condiiile, mprejurrile sau ipotezele pe care le are n vedere. Chiar dac norma juridic nu se adreseaz uneia sau unor persoane determinate, aplicarea ei nu vizeaz neaprat pe toat lumea: normele de dreptul familiei spre exemplu reglementeaz doar relaiile de familie. c) obligativitatea este caracterul potrivit cruia, normele juridice nu conin numai indicaii i recomandri, ci ele constituie dispoziii obligatorii, comandamente impuse de puterea public a cror respectare este obligatorie. Fr acest caracter general obligatoriu norma juridic i-ar pierde nsui sensul existenei sale de sine stttoare n multitudinea regulilor sociale. 2. Structura normei juridice. Structura normei juridice trebuie analizat sub dou aspecte: intern i extern. Primul aspect se refer la structura logico-juridic a normei juridice, iar cel de-al doilea are n vedere modul de exprimare n cadrul normativ, deci structura tehnico-juridic. Structura logico-juridic a normei juridice. Din punctul de vedere al structurii logico-juridice, norma juridic se exprim prin trei elemente: ipoteza, dispoziia i sanciunea. Pentru a avea semnificaia unei norme de drept, orice regul trebuie s prevad mprejurrile n care subiectele au o anumit conduit ce trebuie urmat n acele mprejurri i, n final, care sunt consecinele nerespectrii conduitei prescrise, adic sanciunea. a) Ipoteza este deci acel element al normei juridice care stabilete condiiile sau mprejurrile n care este cerut o anumit conduit, precum i subiecii la care se refer prevederile dispoziiei. n funcie de gradul de precizie al formulrii, ipotezele pot fi de dou feluri: 1. ipoteze strict determinate, adic acele ipoteze care stabilesc cu exactitate gradul de aplicare a dispoziiei. 2. ipoteze relativ determinate, atunci cnd mprejurrile de aplicare a dispoziiei nu sunt formulate n toate detaliile. Ipotezele mai pot fi i simple atunci cnd are n vedere o singur mprejurare n care se aplic dispoziia, i complex atunci cnd se au n vedere mai multe mprejurri care pot determina aplicarea dispoziiei. b) Dispoziia este elementul normei juridice care prevede conduita ce trebuie urmat n cazul ipotezei date. Dispoziia poate obliga fie la o aciune, fie la abinerea de a svri o anumit fapt. Ca i ipoteza, dispoziia poate fi i ea strict determinat atunci cnd stabilete categoric conduita subiecilor sau relativ determinat dac se prevd variante sau limite ale conduitei lsnd subiecilor opiunea de a alege. c) Sanciunea ca element al normei juridice are rolul de a preciza care sunt urmrile nerespectrii conduitei prescrise prin dispoziie. n fapt, urmrile nu sunt altceva dect msurile ntreprinse fa de persoanele care au nclcat legea, aduse la ndeplinire n caz de nevoie, de ctre organele specializate ale statului. n funcie de natura i importana intereselor sociale ocrotite, de interesele nclcate i de gradul de pericol social al nclcrilor legii, sanciunile sunt: penale, civile i administrative sau disciplinare.
Pag. 8 din 122
a) b) c) d)
Dup finalitatea lor unele sanciuni au drept scop anularea unui act ilicit, repararea unui prejudiciu sau restabilirea situaiei anterioare nclcrii legii. Alte sanciuni urmresc aplicarea unor msuri de constrngere n scopul pedepsirii pentru faptele antisociale svrite cu vinovie. Sanciunile mai pot fi clasificate n funcie de gradul lor de determinare n: sanciuni absolut determinate de la care nu se poate deroga i care nu pot fi modificate sau interpretate; sanciuni relativ determinate sunt cele care pot fi stabilite n concret dintr-un cadru mai larg; sanciuni alternative sunt acele sanciuni pe care cel chemat s le aplice are de ales ntre mai multe sanciuni; sanciunile cumulative sunt cele de natur diferit aplicate ns pentru una i aceeai fapt ilicit.
Structura tehnico-juridic a normei juridice Structura tehnico-juridic a normei juridice se refer la forma exterioar de exprimare a coninutului i la redactarea ei clar, concis i concret. Normele juridice nu apar ntr-o form distinct, de sine stttoare, ci sunt cuprinse ntr-un act normativ ce poate fi lege, decret, ordonan sau hotrre de guvern. La rndul su actul normativ este structurat pe titluri, capitole, seciuni i articole. Dintre acestea articolul este elementul de baz al actului normativ, prin care prinde glas concret norma juridic. n opera de aplicare a dreptului organele judiciare trebuie s coreleze texte din mai multe acte normative. 3. Clasificarea normelor juridice n funcie de criteriile avute n vedere, normele juridice comport urmtoarele clasificri: A. Dup obiectul de reglementare, deci n funcie de relaiile sociale, normele juridice alctuiesc mpreun diverse ramuri de drept constituional, penal, civil sau comercial B. Dup fora lor juridic, se disting norme exprimate prin legi, decrete sau hotrri ale guvernului. C. Dup sfera de aplicare i gradul de generalitate, normele juridice pot fi generale, speciale sau de excepie. D. Dup modul de redactare, se disting norme juridice complete i norme juridice incomplete, care se completeaz cu trimitere la alte norme. E. Dup natura conduitei pe care o prescriu avem norme juridice imperative, care pot fi onerative i prohibitive, i norme dispozitive sau permisive. 1. Normele juridice onerative sunt acele norme juridice imperative care prescriu n mod expres obligaia de a svri o aciune. 2. Normele juridice prohibitive interzic svrirea unei aciuni sau a unei fapte. 3. Sunt norme juridice permisive sau dispozitive, cele care fr s oblige sau s interzic categoric o anumit conduit, prevd posibilitatea ca subiectul s-i aleag singur conduita potrivit propriei sale aprecieri. n funcie de nuana mbrcat de regula de conduit prescris, normele permisive pot fi subclasificate, dup cum urmeaz:
Pag. 9 din 122
a) b)
c)
Normele supletive, sunt acelea care n cazul n care prile nu-i aleg singure conduita de urmat, stabilesc reglementarea ce urmeaz s se aplice. Normele de mputernicire sau de competen sunt acelea care nici nu impun i nici nu interzic adoptarea unei anumite conduite. Ele recunosc ns capacitatea sau competena subiecilor de drept de a svri anumite aciuni. Asemntor celor permisive sunt normele de stimulare i cele de recomandare. Normele de stimulare prevd condiii de atribuire a ordinelor, decoraiilor i premiilor, lsnd la aprecierea organelor competente acordarea lor n concret. Normele de recomandare sunt prevederi neobligatorii adresate unor organizaii sociale autonome, crora, fr a se impune, li se recomand o anumit conduit.
4. Aciunea normei juridice. Aciunea normelor juridice n timp. Legea acioneaz concomitent sub trei aspecte: 1) are o anumit durat n timp (nu este etern); 2) se aplic pe un anumit teritoriu, are deci un caracter teritorial; 3) se aplic numai privitor la anumite subiecte crora li se adreseaz. Privite simultan i global, legile se succed din punct de vedere al timpului, coexist din punct de vedere al spaiului i au determinate categoriile de persoane crora li se aplic. Legea se aplic ns numai atta timp ct se afl n vigoare, viaa ei cunoscnd trei momente: intrarea n vigoare, durata de aciune i ieirea din aciune. Modalitile de stabilire a intrrii n vigoare a actelor normative sunt diferite: 1) Orice act normativ prevede n cuprinsul su data intrrii sale n vigoare, fie prin menionarea zilei, lunii, anului, fie prin stabilirea unui termen de la data publicrii. 2) Constituia sau alte legi speciale, reglementeaz de principiu c Legea intr n vigoare la data publicrii n Monitorul Oficial al Romniei sau la data prevzut n textul ei. 3) Legea intr n vigoare la momentul publicrii sale atunci cnd n textul actului nu se prevede i nici nu exist o reglementare de principiu referitor la intrarea sa n vigoare. Principiul fundamental al aciunii legilor n timp este cel al neretroactivitii lor. Acest principiu d glas regulii juridice potrivit creia o lege se aplic numai situaiilor ce se ivesc n practic dup adoptarea ei. Unele necesiti practice determin i admiterea unor excepii de la principiul neretroactivitii legii: 1. Legea penal mai favorabil; 2. Retroactivitatea legilor interpretative; 3. Prevederea expres a aplicrii retroactive a legii. 1. Principiul aplicrii legii penale mai favorabile exprim concepia potrivit creia, persoanei ce a comis infraciunea n trecut, sub imperiul unei legi mai vechi nlocuite cu o lege nou,
Pag. 10 din 122
s i se aplice, dintre cele dou reglementri, aceea care stabilete pentru fapta comis o pedeaps mai blnd. 2. Retroactivitatea legilor interpretative implic aplicarea acestora de la data intrrii n vigoare a legii interpretate. 3. Prevederea expres a aplicrii retroactive a legii decurge din voina exprimat n mod nemijlocit i direct de legiuitor, n temeiul dreptului su de legiferare. ncetarea aciunii legii sau a altor acte normativ echivaleaz cu ieirea lor din vigoare. Cu excepia reglementrilor temporare, legile sunt adoptate pentru o durat nelimitat de timp, urmnd ca ulterior s se decid asupra ncetrii aciunii lor. ieirea din vigoare a actului normativ poart numele de abrogare. Formele abrogrii sunt urmtoarele: 1. Abrogarea expres care la rndul ei poate fi dou feluri: direct, cnd noul act normativ prevede n mod expres i direct ceea ce abrog (un act normativ n ntregime sau numai anumite articole), sau indirect, atunci cnd noul act normativ prevede c abrog toate actele normative sau prevederile din actele normative contrare dispoziiunilor sale, fr ns a le individualiza. 2. Abrogarea tacit sau implicit se produce atunci cnd noul act normativ, fr a avea o dispoziie expres de abrogare, cuprinde totui o reglementare diferit att de mult de reglementrile anterioare din actele normative vechi, nct acestea nu se mai pot aplica i de aceea se consider c legiuitorul le-a abrogat implicit. O alt form de ieire din vigoare a unui act normativ este cderea sa n desuetudine. Aceast form a ieirii din vigoare a unui act normativ se aplic atunci cnd acesta sau reglementrile sale sunt total depite de relaiile sociale reglementate, astfel nct aciunea lor nu mai are nici o justificare i nici nu mai poate fi susinut. Principiul ncetrii aciunii legii prin abrogare sau prin ajungere la termen cunoate dou excepii de ultraactivitate, atunci cnd prevederile actului normativ ajuns la termen sau abrogat pot fi aplicate i ulterior. Cele dou excepii privesc aplicarea legii penale mai favorabile i aplicarea legii temporare dup mplinirea termenului ei de aciune pentru infraciunile svrite n timpul ct era n vigoare, dac fapta nu a fost urmrit sau judecat n acel interval de timp potrivit art. 16 din Codul Penal. Aciunea normelor juridice n spaiu i asupra persoanelor. Aciunea actelor juridice asupra persoanelor i n spaiu sunt legate de principiul constituional al suveranitii puterii de stat, manifestat sub aspectul suveranitii teritoriale i al legturii dintre stat i persoane prin cetenia acestora. n temeiul acestui principiu, legile sunt obligatorii pentru cetenii statului respectiv, precum i pentru toate instituiile i toate organismele sociale aflate pe teritoriul su. Principiul se traduce prin aceea c pe teritoriul unui stat acioneaz suveran dreptul acelui stat. Pe cale de consecin este exclus aciunea pe teritoriul su a legilor altor state. Aciunea normelor juridice n spaiu. Aciunea actelor normative n spaiu este condiionat de competena teritorial a organului de stat emitent. n ara noastr, legea i actele normative ale organelor centrale ale administraiei de stat acioneaz n principiu pe teritoriul ntregului teritoriu al rii. Prin teritoriul rii, din punct de vedere juridic, se nelege ntinderea de pmnt i apele cuprinse ntre frontiere, cu subsolul i spaiul aerian, precum i marea teritorial cu solul, subsolul i spaiul aerian al acesteia. Se consider svrit pe teritoriul rii orice fapt, aciune comis pe o nav sau aeronav romn.
Pag. 11 din 122
Pe plan intern se ine seama de regula potrivit creia actele normative care eman de la organele de stat centrale se aplic pe ntreg teritoriul rii, n timp ce reglementrile ce eman de la un organ de stat local se aplic doar pe teritoriul respectivei uniti administrativ teritoriale. Pe plan internaional aplicarea legii se rezolv innd seama de normele conflictuale ale dreptului internaional privat romn care presupun conflictul de legi n spaiu. Pentru stabilirea normei conflictuale care s reglementeze relaiile sociale cu un extraneu, se pot avea n vedere urmtoarele tipuri de dispoziii: aplicarea legii personale n funcie de cetenie lex personalis; aplicarea legii locului unde este situat bunul lex rei sitae; aplicarea legii locului comiterii faptei cauzatoare de prejudiciu lex loci delicti comisi; aplicarea legii locului n care s-a ncheiat actul locus regit actum. Principiul teritorialitii nu este ns absolut. Aciunea normelor juridice asupra persoanei Toi cetenii unui stat sunt obligai s-i respecte legile. Cetenii strini sau apatrizii aflai pe teritoriul acelui stat au un regim juridic diferit de cel al cetenilor statului respectiv. Regimul lor se poate manifesta sub trei forme, i anume: a) regimul naional, n care strinii au aceleai drepturi civile ca i cetenii acelui stat;: b) regimul special, n care drepturile strinilor sunt stabilite n mod special prin legi sau tratate internaionale; c) regimul clauzei naiunii celei mai favorizante, potrivit creia statul de reedin acord cetenilor unui al stat aflai pe teritoriul su, anumite drepturi, care nu pot fi mai restrnse dect drepturile acordate cetenilor oricrui alt stat ter. n Romnia strinii i apatrizii se bucur de drepturile fundamentale ale cetenilor romni cu excepia drepturilor politice i civile. SECIUNEA A III-a. IZVOARELE DREPTULUI Noiuni generale. Conceptul de izvor al dreptului. In tiina dreptului conceptul de izvor este folosit n sens specific juridic avndu-se n vedere formele de exprimare a normelor juridice, actele normative, obiceiul juridic sau practica juridic. Etimologic ns prin termenul de izvor au fost denumite n tiina juridic sursele, originea, factori de determinare i creare ai dreptului. Pentru evitarea confuziei ntre cele dou abordri ale izvoarelor dreptului n tiina dreptului s-a fcut distincia ntre izvoarele materiale sau n sens material i izvoarele formale sau n sens formal ale dreptului. Izvoarele materiale desemneaz faptul social, forele sau factorii care configureaz naterea dreptului. Izvoarele formale au n vedere mijloacele cu ajutorul crora se exprim izvorul material, forma pe care o mbrac dreptul n ansamblul normelor sale. Atunci cnd ne vom referi la izvoarele dreptului vom avea n vedere izvoarele sale n sens formal. Conceptul de izvor de drept este n strns legtur cu activitatea desfurat de organele de competen n elaborarea dreptului. n scopul crerii dreptului, puterea de stat contemporan, fie elaboreaz direct i nemijlocit normele n diferite acte normative, fie recunoate valoarea juridic a unor reguli formulate pe alte ci cum sunt obiceiurile, precedentul judiciar sau actele unor organisme nestatale. n acest mod, se ajunge la distincia dintre izvoarele directe i indirecte ale dreptului.
Pag. 12 din 122
Izvoarele directe sunt actele normative elaborate nemijlocit de organele de stat (legi, decrete), n vreme ce obiceiul sau actele organizaiilor nestatale sunt izvoare indirecte deoarece pentru a cpta for juridic i a deveni izvoare de drept au nevoie i de recunoaterea sau sancionarea lor de ctre autoritile publice. Definim deci izvorul de drept ca fiind forma de exprimare a dreptului, adic modalitatea de instituire sau recunoatere de ctre puterea de stat a normelor juridice n procesul de creare al dreptului. Principalul izvor al dreptului public i privat l constituie actul normativ stabilit sau recunoscut de organele competente ale statului. Obiceiul juridic are un rol secundar ca izvor al dreptului. El este o regul de conduit ce se formeaz spontan printr-o aplicare repetat ntr-o ndelungat perioad de timp, ntr-o colectivitate uman. ntre toate actele normative care alctuiesc sistemul izvoarelor dreptului, legea constiuie vrful ierarhiei. n sistemul organelor care eman actele normative exist un raport de subordonare cunoscut sub denumirea de for juridic a actelor normative. Izvoarele dreptului romnesc Izvoarele dreptului romnesc sunt urmtoarele: CONSTITUIA ROMANIEI este principalul izvor al dreptului romnesc, avnd ntre celelalte legi fora recunoscut de lege fundamental. Constituia deine rolul primordial in ierarhia actelor normative deoarece dispune de for juridic superioar fa de toate acestea, al cror coninut trebuie s fie conform prevederilor sale. Aceasta nseamn c nici o dispoziii dintr-o lege nu poate contraveni n nici un fel constituiei. Principiul supremaiei constituiei i constituionalitii legilor, constituie o trstur esenial, a statului de drept. Datorit importanei covritoare a acestui principiu au fost instituite modaliti diferite de control al constituionalitii legilor, Curtea Constituional avnd o asemenea competen n Romnia. LEGEA este actul normativ al puterii legislative, aprobat dup o procedur de legiferare prestabilit care reglementeaz cele mai importante relaii sociale. Legile se mpart n dou categorii: legi fundamentale sau constituionale i legi ordinare sau obinuite. Din categoria legilor fundamentale fac parte Constituia i legile de modificare a Constituiei. Legile ordinare pot fi separate n funcie de obiectul lor. Astfel avem de-a face cu legi organicxe, sau dac legile se prezint ca un ansamblu de norme juridice organizate sistematic potrivit unor preincipii stabilite pe diferite ramuri de drept, ele iau forma codurilor: codul penal, codul civil, codul comercial, codul vamal etc. n literatura juridic, leigle ami sunt clasificate n legi specioale i legi generale. Legile generale conin o reglementare exhaustiv a unui anumit domeniu al rrelaiilor sociale, n vreme ce legile speciale au ca obiect de abordare doar o sfer restrns, strict de aspecte ce vizeaz u.n dcomeniu limitat de relaii sociale. ACTELE NORMATIVE EDICTATE PE BAZA LEGII poart denumiri diferite, n funcie de organul de la care eman sau dup obiectul pe care l reglementeaz. Princiupalele izvoare de drept subordonate forei legii sunt: ordonanele, hotrrile Guvernului, ordinele i ale acte minitrii i altor conductori ai organelor centrale ale administraiei publice, hotrrile consiliilor locale sau ordinele prefecilor. Ordonanele i hotrrile Guvernului sunt acte productoare de efecte juridice, fora lor juridic fiind determinat pe care acest organ le are i anume, organizarea executrii i execuatrea n concret a legilor.
Pag. 13 din 122
DECRETELE PREZIDENIALE constituie de asemenea o categorie important de izvoare de drept, unele dintre acestea putnd fi asimilate, din punctul de vedere al forei juridice cu legile DERCETELE-LEGE reprezint un izvor de drept cu caracter excepional, ntruct dei eman de un organ legislativ, are totui putere de lege, reglementnd relaii sociale din domeniul legii, pe care o poate modifica i chiar nlocui. REGLEMENTRI DE ORGANIZARE I FUNCIONARE I DE ORDINE INTERIOAR pot fi considerate izvoare de drept n msura n care reglementeaz relaii sociale importante ce privesc unele ramuri ale dreptului, ndeosebi ale dreptului constituional sau administrativ. OBIOCEIUL JURIDIC SAU CUTUMA fac parte din rndul izvoarelor de drept care astzi are o importan mai redus. Obiceiul are valoare de izvor de drept in doua cazuri: 1)Cand legea face trimitere expresa la el; 2)In cazuluzurile portuaredin dreptul maritim. PRECEDENTUL JUDICIAR I PRACTICA JUDICIAR au avut un rol important ca izvoare ale dreptului de-a lungul istoriei. Problema de a se ti dac jurisprudena constituie n sistemul nostru de drept, izvor de drept, a prilejuit numeroase controverse, mai cu seama c n unele sisteme de drept, practica judiciara figureaz printre izvoarele de drept. Majoritatea autorilor au ajuns la concluzia c jurisprudena (precedentul judiciar) nu poate constituii izvor de drept pe considerentul c organele de judecat au atribuia de a aplica normele de drept la cazurile concrete i nu atribuia de a edicta asemenea norme. Pe de alt parte, prin hotrrile judectoreti se pronun soluii de soeta, apozabile numai prile litigante, potrivit principiului relativitii efectelor sale, soluii ce sunt incompatibile cu natura de izvor de drept, care reprezint o norm general, opozabil tuturor. Desigur c nimic nu se opune procedeului ca un judector s ia n consideraie, n spea pe care o judec, o soluie pronunat anterior, de aceeai instan sau de o alt instan, intr-un proces analog, ns aceast soluie, chiar dac ar influenta mai multe procese, nu se transform intr-o norm obligatorie, deci nu poate fi creatoare de drept. n dreptul romnesc anterior i nici n dreptul socialist sau n cel actual, practicii juridice nu i sa recunoscut, n principiu, sub nici un aspect rolul de izvor de drept. ACTELE NORMATIVE ALE UNOR ORGANIZAII NESTATALE au fost recunoscute n anumite perioade ca fiind izvoare de drept. n acest sens au avut o larg rspndire n Europa normele dreptului canonic instituit de biserica catolic. Normele acestuia priveau organizarea bisericii, raporturile dintre acestea i stat, precum i aspecte ce vizau cstoria i familia, ori reglementri de drept penal sau procesual penal. n aceeai categorie menionm i dreptul musulman care continu s influeneze puternic relaiile sociale dintre unele state arabe islamice . Att n cazul dreptului canonic, ct i a celui islamic, instituiile i bisericile respective s-au integrat mai mult sau mai puin nsui mecanismului organelor puterii de sat.
Pag. 14 din 122
RAPORTUL JURIDIC CIVIL 1.Precizri introductive 1.1.Noiunea i caracterele raportului juridic Raportul juridic constituie o categorie naional important n tiina dreptului i a fost definit ca relaie social reglementat de norma juridic. Reglementarea legturilor dintre oameni prin norma juridic deosebete raportul juridic de alte categorii de relaii sociale (morale, politice, religioase etc) i i recunoate posibilitatea de a produce efecte juridice a cror realizare se asigur prin fora de constrngere a statului. Dup apartenena normei juridice la una sau alta dintre ramurile dreptului, raportul juridic dobndete natura i caracterele specifice unei anumite ramuri ori avnd o natur complex. n consecin, raportul juridic civil poate fi definit ca relaie social cu coninut patrimonial sau personal nepatrimonial, reglementat de norma de drept civil. Raportul juridic civil prezint urmtoarele caractere: a) - este o relaie social, o legtur ntre oameni, privii dup caz, individual (ca persoane fizice) sau colectiv (ca persoane juridice). Acest caracter exist nu numai n cadrul raporturilor personale, unde este evident, ci i n cadrul raporturilor reale, nscute n legtur cu anumite lucruri. Raporturile reale nu sunt raporturi ntre titular i lucrul aflat sub puterea sa, ci raporturi ntre oameni n legtur cu acel lucru, deoarece norma juridic reglementeaz conduita subiectelor de drept i nu a lucrurilor. b) caracter voliional. Raportul juridic este dup caz consecina unei manifestri voliionale sau a unei duble manifestri voliionale a legiuitorului a subiectelor raportului juridic civil. Raporturile juridice nscute din acte juridice presupun manifestri de voin a prilor care trebuie s se conformeze normei juridice, norm care, la rndul ei, este expresia voinei legiuitorului. Atunci cnd raporturile juridice se nasc din evenimente i aciuni omeneti svrite fr intenia de a produce efecte juridice caracterul voliional este conferit de voina legiuitorului exprimat n cuprinsul normei care reglementeaz acel raport. c) egalitatea juridic a prilor. Acest caracter presupune att inexistena unei poziii de subordonare ntre pri ct i mprejurarea c nici una din pri nu poate impune celeilalte s intre n raporturi juridice pe care nu le dorete sau la care nu este ndatorat prin voina legii. d) are caracter istoric. 1.2.Izvoarele raporturilor juridice civile concrete Raporturile juridice civile concrete i au izvorul n fapte i acte juridice. Faptele juridice sunt mprejurri de care legea leag producerea unor efecte juridice. Dup criteriul rolului voinei oamenilor n producerea lor, faptele juridice se clasific n: - evenimente (fapte naturale); - aciuni omeneti.
Pag. 15 din 122
Evenimentele sunt mprejurri care se produc independent de voina oamenilor i de care norma juridic leag producerea unor efecte juridice. Astfel, cutremurele, trsnetele, inundaiile, etc., n msura n care sunt considerate de lege cazuri de for major, au ca efect exonerarea de rspundere pentru neexecutarea unor obligaii contractuale ori suspendarea cursului prescripiei. Aciunile omeneti sunt fapte comisive sau omisive, svrite de autor cu sau fr intenia de a produce efecte juridice, efecte care se produc n virtutea legii. n raport cu existena inteniei autorului de a produce sau nu efecte juridice, aciunile omeneti se clasific n: - aciuni svrite cu intenia de a produce efecte juridice, numite i acte juridice civile; - aciuni svrite fr intenia de a produce efecte juridice, efecte care ns se produc n virtutea legii (dau natere, modific sau sting raporturi juridice) numite fapte juridice. Dup cum conduita autorului faptei este permis de lege sau prohibit, distingem ntre fapte licite i ilicite. Termenul de fapt juridic este susceptibil de a fi neles ntr-un sens larg (largo senso), care cuprinde att evenimentele i aciunile omeneti svrite cu intenia de produce efecte juridice (acte juridice) ct i faptele svrite fr intenia de a produce efecte juridice (licite sau ilicite). 2.Structura raportului juridic civil 2.1.Elementele raportului juridic civil Structural, raportul juridic civil este alctuit din urmtoarele elemente constitutive: a) subiectele sau prile raportului juridic civil; b) coninutul raportului civil, alctuit din drepturile i obligaiile prilor; c) obiectul raportului juridic la care sunt ndreptite sau la care sunt ndatorate prile. Obiectul exprim conduita pe care prile trebuie s o urmeze conform normei juridice. Toate cele trei elemente menionate trebuie s existe concomitent pentru a exista un raport juridic concret. Trebuie subliniat diferena dintre subiect i parte a raportului juridic civil. Partea este format din unul sau mai multe subiecte care n cadrul raportului juridic civil au aceleai interese (exercit aceleai drepturi sau sunt inui de aceleai ndatoriri). 2.2.Noiunea de subiect (parte) a raportului juridic civil. 2.2.1.Precizri Prin subiect al raportului juridic civil nelegem persoana fizic sau juridic cce particip la legtura juridic n calitate de titular de drepturi sau obligaii. Oamenii particip la raporturile juridice civile fie individual ca persoane fizice, fie n grup ca persoane juridice. n cadrul raporturilor juridice concrete, subiectele pot ocupa dou poziii diferite i distincte: - poziia de subiect activ care dobndete i exercit drepturi subiective cu coninut patrimonial sau personal nepatrimonial; - poziia de subiect pasiv, care se oblig . n cadrul raporturilor reale, subiectul activ este titularul unui drept real ale crui atribute le exercit fr a avea nevoie de concursul altor persoane. Subiectul pasiv este nedeterminat, format din totalitatea subiectelor de drept inute de obligaia general i abstract s nu mpiedice executarea dreptului subiectiv de ctre titular. Subiectul pasiv, n raporturile reale nu se individualizeaz. n
Pag. 16 din 122
msura n care se aduce atingere drepturilor subiectului activ, se formeaz un raport juridic de rspundere sau de reparaie, n care subiectul pasiv care a adus atingere drepturilor subiective ale titularului dreptului real, devine subiect pasiv determinat n raportul juridic de reparaie. n cadrul raportului juridic personal, subiectul activ este titularul unui drept de crean i este denumit creditor, iar subiectul pasiv este numit debitor i inut s execute o obligaie n folosul creditorului sau unei alte persoane. Uneori, subiectele raportului juridic civil au o dubl poziie: de debitor i de creditor n raport cu drepturile i obligaiile ce alctuiesc coninutul raportului juridic civil nscut din contractele sinalagmatice. n asemenea situaie subiectele poart denumiri specifice, precum : vnztor, cumprtor, donator, donatar, deponent, depozitar, etc. spre a fi bine distinse. 2.2.2.Pluralitatea, individualizarea i schimbarea subiectelor raportului juridic civil Raportul juridic civil se stabilete de regul ntre dou persoane (raport juridic simplu). Este ns posibil ca raportul juridic s realizeze legtura ntre mai multe persoane, ce au dup caz, poziia de subiecte active, pasive sau att de subiecte active ct i de subiecte pasive, pentru diferite drepturi i obligaii ce alctuiesc coninutul raportului juridic. n aceast ultim ipotez, suntem n prezena pluritii de subiecte care, dup caz, poate fi activ sau pasiv. Astfel n cazul raportului juridic real de proprietate, subiectul activ poate fi un titular individual sau plural, iar subiectul pasiv ntotdeauna plural alctuit din toate celelalte persoane aflate n circuitul civil, inute de obligaia general de a nu aduce atingere dreptului subiectului activ individual sau colectiv. Tot astfel, raportul obligaional poate avea mai muli creditori (pluralitate activ) sau mai muli debitori (pluralitate pasiv), ori mai muli creditori i debitori (pluralitrate mixt). n asemenea ipoteze, drepturile i obligaiile care constituie coninutul raportului juridic civil se mpart n attea fraciuni cte subiecte active i pasive exist. Raporturile juridice n care drepturile sau obligaiile se divid ntre mai multe subiecte se numete conjuncte sau divizibile. Individualizarea subiectelor raportului juridic civil este operaiunea logic prin care se determin poziia fiecruia dintre subiectele raportului juridic concret n raport cu drepturile i obligaiile ce formeaz coninutul acelui raport. Regula aplicabil n materia individualizrii subiectului raportului juridic civil este aceea c poziia subiectelor raportului juridic concret este fixat de la formarea acestuia prin svrirea actului sau faptului generator. Aceast regul este aplicabil raporturilor juridice care au n coninutul lor drepturi relative (personale, de crean). Dobndirea capacitii de exerciiu are loc la majorat da persoana are putere de discernmnt i voin contient. Astfel sunt lipsii de capacitate de exerciiu: a. minorii sub 14 ani; b. alienaii i debilii mintali pui sub interdicie judectoreasc. Pentru aceste persoane, actele juridice se fac de ctre reprezentanii lor legali, respectiv prinii, sau n lipsa acestora de ctre tutore. Totui, persoanele lipsite de capacitate de exerciiu vor putea face, valabil, anumite acte juridice civile, n spe: - acte de conservare care nu pot fi vtmtoare, cum ar fi: somaia, punerea de pecei, nscrierea unei ipoteci sau a unui privilegiu n registrul de publicitate, etc.
Pag. 17 din 122
acte mrunte, care se ncheie zilnic, pentru nevoile obinuite ale traiului, cum ar fi cumprarea de rechizite colare, cumprarea de bilete pentru transportul n comun, etc. asistarea minorilor sub 14 ani la realizarea actelor jurdice este supus urmtoarelor reguli instituite de Codul Civil i Codul Familiei (at. 105): Prinii au dreptul i ndatorirea s administreze bunurile copilului lor minor i de a l reprezenta n actele civile, pn la data cnd el mplinete vrsta de 14 ani. Tutorele are obligaia de a administra bunurile minorului i de a l reprezenta n actele civile, ns numai pn la data cnd acesta mplinete vrsta de 14 ani(art. 124 alin. 1). Regulile privitoare la tutela minorului care nu a mplinit vrsta de 14 ani se aplic i n cazul tutelei celui pus sub interdicie, n msura n care legea nu dispune altfel(art. 147). Capacitatea de exerciiu restrns reprezint aptitudinea minorului de 14 18 ani de a dobndi i exercita drepturi civile i de a i asuma i executa obligaii civile prin ncheierea, personal, a anumitor acte juridice civile. Aceast capacitate restrns, dei presupune ncheierea actelor juridice personal de ctre un asemenea minor, ea nu nseamn i singur, minorul avnd nevoie de anumite ncuviinri prealabile, dup caz, a prinilor sau tutorelui. a) Totui unele accte juridice civile pot fi ncheiate i singur de ctre minorul de 14 18 ani. n aceast categorie intr: - actele de conservare i actele mrunte pe care le putea ncheia i singur pn la vrsta de 14 ani; - contractul de depozit special la C. E. C.; - redactarea testamentului de ctre minorul de 16 ani, prin care va putea s dispun de jumtate din ceea ce ar fi putut dispune dac ar fi fost major (art. 807 Cod Civil). b) O serie de alte acte juridice civile pot fi ncheiate de ctre minorul de 14 18 ani cu ncuviinarea prealabil a ocrotitorului legal. n aceast categorie intr actele de administrare a unui bun individual determinat, precum i cele care sevesc patrimoniul minorului. De exemplu, nchirierea unui bun, contarctul de antrepriz pentru repararea unui bun, nstrinarea bunurilor supuse pieirii ori stricciunii, etc. c) Alte acte juridice pot fi ncheiate de ctre minorul de 14 18 ani singur dar cu o dubl ncuviinare, a ocrotitorului legal i a autoritii tutelare. Din aceast categorie fac parte actele de dispoziie, precum nstrinarea unui bun, grevarea unui imobil cu o sarcin real (gaj sau ipotec), renunarea la un drept, tranzacia. Conform art. 129 alin. 2 din Codul Familiei, Tutorele nu poate, fr prealabila ncuviinare a autoritii tutelare, s fac valabil nstrinarea ori gajarea bunurilor minorului, renunarea la drepturile patrimoniale ale acestuia, precum i s ncheie orice alte acte care depesc dreptul de administrare. d) Unele acte juridice sunt interzise minorului de 14 18 ani. Astfel, minorul nu poate s fac, nici chiar cu ncuviinare, donaii i nici s garanteze obligaiile altuia. Totodat, este oprit s se ncheie acte juridice ntre tutore, soul, o rud n linie dreapt ori fraii sau surorile tutorelui, pe de o parte, i minor, pe de alt parte. Capacitatea de exerciiu deplin. Aceasta reprezint aptitudinea persoanei fizice de a dobndi i exercita drepturile civile i de a i asuma i executa obligaiile civile prin ncheierea personal i singur a tuturor actelor civile ngduite de lege. Art. 8 din Decretul nr. 31/1954 dispune: Capacitatea deplin de exerciiu ncepe de la data cnd persoana devine major. Conform legislaiei noastre, persoana devine major la mplinirea vrstei de 18 ani. Femeia de 16 ani care se cstorete dobndete prin aceasta capacitatea deplin de exerciiu. Art. 4 din Codul Familiei prevede c brbatul se poate cstori numai dac a mplinit vrsta de 18 ani, iar femeia dac a mplinit vrsta de 16 ani.
Pag. 18 din 122
Capacitatea de exerciiu deplin se pierde: a) prin moarte sau declararea judectoreasc a morii persoanei fizice; b) prin punerea sub interdicie judectoreasc; c) prin declararea nulitii sau anularea cstoriei, nainte ca femeia s fi mplinit 18 ani, dac se dovedete c aceasta a fost de rea credin la ncheierea cstoriei (respectiv, a cunoscut cauza nulitii sau anulrii cstoriei). 2. 4. Atributele persoanei fizice 2. 4. 1. Precizri. Atributele persoanei fizice sunt elemente care permit individualizarea sa prin nume, domiciliu, stare civil, etc. 2. 4. 2. Numele Numele poate fi definit ca fiind cuvntul sau totalitatea cuvintelor prin care este individualizat o persoan n societate. Potrivit art. 12 alin. 2 din Decretul nr. 31/1954 numele cuprinde numele de familie i prenumele. Modul cel mainatural i cel mai obinuit de dobndire a numelui l constituie filaia (art. 2 din Decretul nr. 975/1968). Aceasta nseamn c numele prinilor va fi dobndit i de copil. Aciunea prin care se cere instanei s ncuviineze purtarea numelui printelui care l a recunoscut ulterior aparine copilului. n cazul copiilor gsii, nscui dinprini necunoscui, numele lor de familie se va stabili pe cale administrativ de ctre autoritatea tutelar din cadrul primriei locului unde a fost gsit copilul. Modificarea numelui de familie poate fi cerut n urmtoarele situaii: a) schimbri n filiaia persoanei fizice; b) schimbri generate de adopie, cnd copilul adoptat dobndete numele celui care l adopt; c) schimbri determinate de instituia cstoriei. Schimbarea numelui de familie pe cale administrativ este posibil pentru motive ntemeiate. Prenumele persoanei are rolul de a o individualiza n familie. Adugat la numele de familie, prenumele servete i pentru identificarea n societate a persoanei. Determinarea prenumelui se face la libera alegere, odat cu nregistrarea naterii la serviciul de stare civil, pe baza declaraiei de natere a celui care solicit nregistrarea. Dreptul la prenume este un drept personal nepatrimonial, avnd caracterele juridice ale acestuia. El este ocrotit prin prevederile art. 54 56 din Decretul nr. 31/1954. Pseudonimul are rolul de a individualiza o anumit persoan ntr un anumit domeniu de activitate, atunci cnd respectiva persoan nelege snu foloseasc propriul su nume. Alegerea pseudonimului este liber i nu presupune nici un fel de procedur special pentru nregistrare. Simpla sa folosire este suficient pentru a crea dreptul asupra lui. 2. 4. 3. Domiciliul. Domiciliul este un atribut de identificare a persoanei ce servete la localizarea n spaiu a acesteia. Conform art. 13 din Decretul 31/1954, Domiciliul persoanei fizice este acolo unde ea i are lcuina statornic sau principal. Domiciliul de drept comun l reprezint acel drept al persoanei fizice de a se individualiza n spaiu, prin locuina sa statornic sau principal. Printr o procedur administrativ, domiciliul de drept comun se poate schimba. Persoana care i schimb domiciliul este obligat ca, n termen de 5 zile de la data obinerii dovezii din care rezult
Pag. 19 din 122
c are locuina asigurat, s se prezinte la organul de poliie n circumscripia cruia i stabilete noul domiciliu, pentru nscrierea meniounii n actul de identitate i n fia de eviden a populaiei. Domiciliul legal este acel domiciliu care este stabilit prin lege, pentruanumite categorii de persoane, respectiv pentru minor, interzis judectoresc, pentru cel disprut i n caz de curatel. Minorul are domiciliu legal dup caz la: a) prinii si; b)printele la care locuiete statornic; c) printele care l ocrotete; d) tutore. Interzisul judectoresc are domiciliul legal la reprezentantul su legal, adic la tutorele ce I a fost desemnat n urma rmnerii definitive a hotrrii judectoreti de punere sub interdicie (art. 145 din Codul Familiei). Persoana ocrotit prin curatel are domiciliul legal la curatorele su, n msura n care acesta este n drept s l reprezinte (art. 15 alin. 1 i 2 din Decretul 31/1954). Domiciliul convenional (sau ales) l reprezint adresa stabilit prin acordul de voin al prilor, n scopul ncheierii i executrii unor acte juridice i comunicarea actelor de procedur. Reedina se deosebete de domiciliu, ntruct este o locuin a persoanei, care nu ntrunete caracterul de locuin statornic sau principal. Pe lng domiciliu, o persoan poate avea una sau mai multe reedine, locuine cu caracter vremelnic, secundar.
2. 4. 4. Starea civil Starea civil este un atribut de identificare al persoanei care reflect statutul social juridic complex (stare de cstorit sau nu, filiaia, ascendenii, etc.) Starea civil se dovedete cu actele ntocmite n registrele de stare civil, precum i certificatele de stare civil eliberate pe baza acestora (certificat de natere, de cstorie, major, incapabil, etc.). 2. 5. Persoana juridic subiect al raportului juridic civil 2. 5. 1. Noiune sunt considerate persoane juridice acele subiecte colective de drept care, ndeplinind anumite condiii de fond i de form prevzute de lege, pot s dobndeasc drepturi subiective i civile, s contracteze obligaii civile i s stea n justiie ca reclamante sau prte. 2. 5. 2. Elementele constitutive ale persoanei juridice. Potrivit art. 26 lit. e din Decretul nr. 31/1954, sunt elemente constitutive ale oricrei persoane juridice: - organizarea de sine stttoare prin care se nelege c orice persoan juridic este alctuit ca un tot unitar, compartimentarea subiectului colectiv pe activiti de desfurat i precizarea persoanei sau persoanelor care vor reprezenta persoana juridic n raporturile cu terii; - patrimoniul propriu, element constitutiv care const n totalitatea drepturilor i obligaiilor aparinnd persoanei juridice. n toate cazurile, acest patrimoniu propriu al persoanei juridice trebuie s fie distinct att fa de patrimoniile altor persoane juridice, ct i fa de patrimoniul fiecrei persoane fizice care face parte din colectivul su; - scopul propriu este elementul propriu care indic nsui obiectul de activitate al fiecrei persoane juridice, deci chiar raiunea de a exista al fiecrui subiect de drept colectiv. Pentru a fi valabil, scopul persoanei juridice trebuie s fie precis determinat nc de la nfiinarea ei i s fie n deplin concordan cu interesul general, obtesc.
Pag. 20 din 122
2. 5. 2. nfiinarea persoanelor juridice. Conform dispoziiilor legale exist trei mari moduri de nfiinare a persoanelor juridice. Prin actul de dispoziie al organului de stat competent. Pe aceast cale iau fiin, n special, persoanele juridice de stat. Cel mai reprezentativ domeniu de aplicare a nfiinrii pe aceast cale l reprezint acela al crerii regiilor autonome i societilor comerciale de stat prin reorganizarea unitilor economice de stat, n aplicarea prevederilor Legii nr. 15/1990. Astfel, conform art. 3 alin. 2 din Legea nr. 15/1990, Regiile autonome se pot nfiina prin hotrre a guvernului, pentru cele de interes naional, sau prin hotrre a organelor judeene sau ale administraiei de stat, pentru cele de interes local, din ramurile i domeniile stabilite potrivit art. 2 (adic din ramurile strategice ale economiei naionale). Referindu se la societile COMERCIALE cu capital de stat, art. 16 din aceeai lege precizeaz c ele sunt organizate sub form de societi pe aciuni sau societi cu rspundere limitat. Prin actul de nfiinare recunoscut de organul competent. Acest mod de nfiinare este reglementat prin Decretele legi nr. 66 i 67/1990. Prin actul de nfiinare autorizat de organul competent, pe baza urmtoarelor acte juridice: - actul de constituire care, de regul, mbrac forma fie a unui contract de societate, fie a unui contract de asociere, n ambele variante aceste acte trebuie s fie ncheiate n form autentic, notarial; - statutul respectivei persoane juridice, tot n form autentic; - autorizarea nfiinrii, act ce provine, dup caz, fie de la organele judectoreti, fie de la organele competente ale puterii executive; - dup caz, nmatricularea n Registrul Comerului sau nregistrarea ori nscrierea la organul abilitat de lege (de regul organul fiscal teritorial). Avtnd nevoie de o autorizare prealabil nfiinrii, pe aceast cale iau fiin urmtoarele persoane juridice: - partidele politice i organizaiile obteti; sunt autorizate de ctre Tribunalul Municipiului Bucureti (L. 27/1996); - societile comerciale; sunt autorizate de instana judectoreasc, care este precedat de avizul consultativ al Camerei teritoriale de comer i industrie. 2. 5. 4. Capacitatea civil a persoanelor juridice. Ca i n cazul persoanelor fizice, capacitatea civil a persoanelor juridice trebuie analizat prin prisma celor dou laturi ale sale, respectiv capacitatea de folosin i cea de exerciiu. Capacitatea de folosin reprezint acea parte a capacitii civile care const n aptitudinea general i abstract a persoanei juridice de a avea drepturi i obligaii. Capacitatea de exerciiu const n aptitudinea persoanei juridice de a dobndi i exercita drepturi subiective civile i de a i asuma i ndeplini obligaii civile prin ncheierea de acte juridice civile de ctre organele de conducere ale persoanei juridice. Capacitatea de folosin a persoanei juridice. Din acest punct de vedere, persoanele juridice pot fi mprite n dou mari categorii, dup cum sunt sau nu supuse nregistrrii. Art. 33 din Decretul 31/1954 prevede, n acest sens: Persoanele juridice care sunt supuse nregistrrii au capacitatea de a avea drepturi i obligaii de la data nregistrrii lor. Capacitatea de exerciiu a persoanelor juridice. Persoanele juridice pentru a i putea exercita drepturile i a duce la ndeplinire obligaiile trebuie s poat svri acte de voin, deci s poat ncheia acte juridice civile. Dac persoana fizic i poate ncheia singur acte juridice, persoana
Pag. 21 din 122
juridic prin nsi natura ei nu poate ncheia acte juridice direct, ci doar prin intermediul unor organe de conducere. Potrivit art. 35 36 din Decretul 31/1954, persoana juridic i exercit drepturile i i execut obligaiile prin organele sale, adic prin persoanele fizice crora, potrivit legii, actului de nfiinare sau statutului, li s a ncredinat conducerea persoanei juridice. Aadar, persoana juridic dobndete capacitatea de exerciiu odat cu capacitatea de folosin, dac are constituite organele de conducere, ntruct prin acestea ele i exercit drepturile i i asum obligaiile civile. Actele juridice fcute de organele de conducere, n limitele ce le au fost conferite, sunt actele persoanei juridice nsi. Faptele ilicite ca i cele licite svrite de organele persoanei juridice, cu prilejul executrii funciei lor, oblig persoana juridic nsi. 3. Coninutul raportului juridic civil. 3. 1. Noiunea i structura coninutului raportului juridic civil. Coninutul raportului juridic civil cuprinde totalitatea drepturilor subiective civile i a obligaiilor pe care le au prile n cadrul acestuia. Acest ansamblu de drepuri i obligaii ale prilor se caracterizeaz prin corelaia care exist ntre coninutul dreptului subiectiv aparinnd subiectului activ i coninutul ndatoririi subiectului pasiv. Relaia de interdependen se poate prezenta ca o relaie simpl (subiectul activ are numai drepturi iar subiectul pasiv are ndatorirea general de a nu face nimic de natur a afecta exercitarea drepturilor proprietarului) sau ca o relaie complex (ambii subieci pot avea att drepturi ct i obligaii reciproce). 3. 2. Drepturile subiective civile 3. 2. 1. Noiunea de drept subiectiv civil. Ca element al coninutului raportului juridic, noiunea de drept este asociat termenului subiectiv pentru a o deosebi de noiunea de drept obiectiv, neleas ca ansamblul normelor juridice existente la un moment dat. Dreptul subiectiv a fost definit ca posibilitatea juridic recunoscut titularului de a avea, n limitele legii, o anumit conduit de a pretinde persoanei obligate o anumit comportare i de a o impune la nevoie prin fora coercitiv a statului. Dreptul subiectiv prezint urmtoarele caractere: a) confer titularului urmtoarele prerogative: - s aib o conduit permis de lege; - s pretind subiectului pasiv s manifeste conduita cerut de lege; - s cear concursul forei de constrngere a statului pentru a determina cealalt parte s manifeste conduita la care este ndatorat; b) delimiteaz conduita permis prii active a raportului juridic civil concret n cadrul legturii juridice stabilit ntre subiecte; c) existena dreptului subiectiv este independent de exercitarea lui. Dreptul se nate la data naterii raportului civil. S a artat c, n timp ce naterea dreptului confer posibilitatea juridic a unei conduite, exercitarea dreptului presupune manifestarea concret a acelei conduite.
Pag. 22 din 122
3. 2. 2. Recunoaterea, ocrotirea i exercitarea drepturilor subiective civile. Abuzul de drept. A. Recunoaterea i ocrotirea drepturilor subiective civile. Drepturile subiective civile sunt recunoscute titularilor lor, persoane fizice sau juridice global sau pe categorii. Astfel, Decretul 31/1954 dispune n art. 1: drepturile civile ale persoanelor fizice sunt recunoscute n scopul de a satisface interesele persoanale, materiale i culturale, n acord cu interesul obtesc, potrivit legii i regulilor de convieuire. Tot astfel, art. 2 precizeaz drepturile civile pe care le au ca persoane juridice, organizaiile organele de stat , ntreprinderile sunt recunoscute n scopul de . Acestei recunoateri globale se adaug recunoaterea special a unor drepturi subiective civile, realizat de unele acte normative precum: C , Decretul nr. 31/1954, Constituia, etc. Recunoaterea drepturilor subiective civile ar fi iluzorie fr ocrotirea lor. Tocmai de aceea, principiul ocrotirii drepturilor subiective civile este nscris n art. 3 alin. 1 din decretul nr. 31/1954 n formularea drepturile subiective sunt ocrotite de lege. Un mijloc important de ocrotire a drepturilor subiective l constituie aciunea n justiie ce poate fi exercitat de titular cnd dreptul su este nclcat. Ocrotirea este realizat n acest caz n cadrul procesului civil.
B. Principiile exercitrii drepturilor subiective civile. Abuzul de drept. Regula esenial n materia exercitrii drepturilor subiective civile este aceea a libertii titularului de a hotr n ce mod, cnd i cum s exercite dreptul su. Exercitarea drepturilor subiective civile trebuie s se nscrie n limitele urmtoarelor principii: - dreptul subiectiv civil trebuie exercitat potrivit cu scopul lui economic i social (art. 3 alin. 2 din Decretul 31/1954); - dreptul subiectiv civil trebuie exercitat cu respectarea legii i moralei (art. 5 din C ); - dreptul subiectiv civil trebuie exercitat cu bun credin (art. 54 din Constituie); - dreptul subiectiv civil trebuie exercitat n limitele sale juridice sau materiale. Exercitarea dreptului subiectiv civil cu respectarea acestor principii constituie o exercitare normal, fireasc, conform principiului quo suo jure utitur neminem laedit, care justific invocarea lui drept cauz care nltur caracterul ilicit al faptei, daca printr o astfel de exercitare s a cauzat un prejudsiciu. Exercitarea dreptului subiectiv civil cu nclcarea principiilor artate constituie abuz de drept i se sancioneaz dup caz: - pe cale pasiv, prin refuzul instanelor judectoreti de a ocroti dreptul exercitat abuziv; - pe cale ofensiv, a aciunii n rspundere civil introdus de persoana vtmat prin exercitarea abuziv a dreptului. Astfel, dup criteriul naturii lor distingem ntre drepturi absolute i drepturi relative. Dreptul absolut este acel drept subiectiv civil n temeiul cruia titularul su, determinat, are posibilitatea s l exercite singur, celelalte persoane avnd obligaia general i negativ de a nu face nimic de natur s aduc atingere exerciiului acestuia. Dreptul absolut prezint urmtoarele caractere: - raportul juridic care cuprinde n coninutul su un drept absolut ce se stabilete ntre titularul su, ca subiect activ determinat i toate celelalte persoane ca subiecte pasive nedeterminate;
Pag. 23 din 122
coninutul obligaiei subiectelor pasive nedeterminate este ntotdeauna acelai i anume de a nu face nimic de natur s mpiedice pe titularii de drepturi s i exercite prerogativele lor; - drepturile absolute sunt opozabile tuturor (erga omnes), toate persoanele fizice i juridice fiind inute s respecte prerogativele care le au titularii de drepturi. n categoria drepturilor absolute intr drepturile personale nepatrimoniale i drepturile reale (dreptul de proprietate i dezmembrmintele sale). Dreptul relativ este acel drept subiectiv civil, n temeiul cruia subiectul activ determinat (creditorul) are posibilitatea de a pretinde subiectului pasiv determinat (debitorul) s dea, s fac sau s nu fac ceva (dare, facere, non facere). Dreptul relativ prezint urmtoarele caractere: - att subiectul activ, ct i cel pasiv sunt determinate din momentul stabilirii raportului juridic; - subiectul pasiv este inut la executarea unei prestaii de a da, a face sau a nu face ceva. Coninutul obligaiei nu este ntotdeauna acelai, acesta constnd fie ntr o aciune, fie ntr o abinere; - dreptul relativ este opozabil numai fa de anumite persoane anume determinate. Dup criteriul coninutului lor, distingem ntre drepturi patrimoniale i drepturi personal nepatrimoniale. Dreptul patrimonial este dreptul subiectiv care are un coninut evaluabil n bani. Dreptul personal nepatrimonial este dreptul subiectiv care nu are coninut economic, nefiind susceptibil de o evaluare n bani i care, fiind strns legat de persoan, servete la individualizarea acesteia. Drepturile patrimoniale se clasific la rndul lor n drepturi reale i drepturi de crean. Dreptul real (jus in re) este acel drept subiectiv, n virtutea cruia titularul lui poate s exercite n mod direct i exclusiv atributele asupra unui lucru, fr a fi necesar intervenia unei alte persoane; Dreptul de crean (jus in personam) este dreptul subiectiv n virtutea cruia subiectul activ (creditorul) poate pretinde subiectului pasiv determinat (debitorul) s dea, s fac sau s nu fac ceva. ntre drepturile reale i de crean exist i alte deosebiri, precum: n cazul drepturilor reale, numai subiectul activ este determinat, pe cnd n cazul drepturilor de crean ambele subiecte sunt determinate; coninutul obligaiei corelative dreptului real este ntotdeauna o absteniune (a nu face), iar n cazul dreptului de crean, o aciune (de a da, a face sau a nu face); drepturile reale sunt limitate ca numr, fiind expres prevzute de lege, pe cnd drepturile de crean sunt nelimitate; titularul unui drept real i exercit singur prerogativele, iar titularul dreptului de crean are nevoie de aciunea sau inaciunea altora (a da, a face sau a nu face ceva); drepturile reale sunt drepturi absolute, opozabile erga omnes n timp ce drepturile de crean sunt drepturi relative opozabile erga certa personam; dreptul real poate avea ca obiect numai lucruri determinate, res certa, pe cnd dreptul de crean poate avea ca obiect lucruri certe, determinate (construirea unui imobil) sau bunuri generice, determinate n genul lor, res genera (vnyarea a 10 t de ciment). Din faptul c dreptul real este un drept absolut ce are ca obiect un bun cert, reyult dou prerogative specifice, deosebit de importante pentru titularul unui drept real: dreptul de urmrire i dreptul de preferin.
Pag. 24 din 122
Dreptul de urmrire const n posibilitatea recunoscut titularului unui drept real de a urmri i pretinde bunul, n orice mini s - ar gsi. Astfel, dac proprietarul unui imobil ipotecat a vndut imobilul nainte de plata datoriei garantate cu ipoteca, creditorul garantat poate urmri imobilul oriunde s ar afla, deoarece imobilul respectiv nu poate fi nstrinat dect grevat de dreptul real anterior constituit. Dreptul de preferin const n posibilitatea recunoscut titularului unui drept real de a fi satisfcut cu prioritate fa de titularii altor drepturi reale, dobndite ulterior, sau de titularii unor drepturi de crean fr garanii (creditori chirografari). Astfel, titularii unor drepturi reale vor fi pltii n ordinea datei drepturilor lor; titularul unui drept de crean garantat cu un drept de gaj, poate cere satisfacerea creanei, naintea altor creditori care nu au un drept de gaj. sub aspect procedural, n cazul drepturilor reale, aciunea n justiie se intenteaz la faa locului unde este situat bunul. Dup criteriul raportului dintre ele distingem ntre drepturi reale principale i drepturi reale accesorii. Drepturile reale principale au o existen de sine stttoare; ele sunt prevzute de Codul Civil sau alte acte normative. Enumerm aici urmtoarele drepturi reale principale: dreptul de proprietate public ce aparine fie statului (domeniu public de interes naional), fie unitilor administrativ teritoriale judeul, oraul, comuna, satul (domeniu public de interes local) ca persoane juridice de drept public. Bunurile aparinnd domeniului public sunt scoase din circuitul civil. dreptul de proprietate privat care poate avea ca titulari persoane fizice sau persoane juridice (de stat, private, cooperatiste, obteti, mixte) inclusiv bunuri aparinnd domeniului privat al statului, avnd ca titulari statul i unitile administrativ teritoriale n care acetia funcioneaz ca persoane juridice de drept privat; dezmembrmintele dreptului de proprietate privat: dreptul de uzufruct (art. 517 i urmtoarele Cod Civil); dreptul de uz i dreptul de abitaie (art. 565 Cod Civil); dreptul de servitute (art. 576 i urm. Cod Civil); dreptul de superficie (art. 493 i urm. Cod Civil); drepturi reale reglementate de alte acte normative dect Codul Civil, din care menionm: a) dreptul de administrare al regiilor autonome i instituiilor publice (art. 40 i 53 din L. 15/1990 i art. 34 alin. 1 i 2 din L. 18/1991) b) dreptul de concesiune asupra unor bunuri (art. 135 din Constituie, art. 25 din L. 15/1990); c) dreptul de concesiune asupra unor terenuri atribuite persoanelor fizice pentru construcii (art. 15, 19, 36, 37 din L. 50/1991); d) dreptul de concesiune asupra unor terenuri din domeniul privat al statului (art. 30, 17 alin. 3 din L. 18/1990); e) dreptul de folosin asupra unor terenuri sau alte imobile atribuite unor societi comerciale cu capital romn sau strin (art. 3 din L. 35/1991); f) dreptul de preempiune (art. 69 din L. 18/1991); g) alte drepturi de folosin. Drepturi reale accesorii sun t acelea a cror existen depinde de existena altor drepturi principale care le garanteaz. Sunt drepturi reale accesorii: dreptul de retenie, dreptul de gaj amanetul (reglementat de art. 1685 Cod Civil i urm.), ipoteca (reglementat de art. 1476 i urm. Cod Civil) i privilegiile.
Pag. 25 din 122
Dreptul de retenie este acel drept real accesoriu n temeiul cruia persoana care deine un bun mobil sau imobil pe care trebuie s l restituie creditorului, titular al bunului, are dreptul s l rein pn cnd creditorul respectiv i va plti sumele pe care le a cheltuit cu ntreinerea acelui bun. Acest drept are natura unei garanii reale imperfecte. Dreptul de gaj este un drept real accesoriu mobiliar, ce confer titularului creditor prerogative asupra unui bun al debitorului, bun afectat garantrii unei obligaii a acestuia. El confer titularului prerogativa dreptului de urmrire i de preferin. Dreptul de gaj poate fi constituit cu deposedarea debitorului de bunul gajat sau fr deposedare. Bunul gajat se pstreaz pn la plata datoriei sau la valorificarea lui pentru plata datoriei la creditor sau la un ter ori rmne n custodia debitorului (n cazul gajului fr deposedare). Ipoteca este un drept real imobiliar accesoriu asupra imobilului afectat la plata unei datorii (art. 1476 Cod Civil). Ipoteca confer titularului prerogativele de a urmri bunul n minile oricrui s ar afla i de a fi preferat pentru satisfacerea creanei, n concursul cu ali creditori. Privilegiul este un drept real accesoriu care confer titularului dreptul de preferin n plata creanei naintea altor creditori. Dup criteriul modalitilor care afecteaz existena i exercitarea dreptului, distingem ntre drepturi pure i simple, drepturi afectate de modaliti i drepturi eventuale. Dreptul subiectiv pur i simplu este dreptul care se nate n cadrul unui raport juridic n forma sa cea mai simpl care presupune un creditor i un debitor i un singur obiect. El confer titularului deplin putere i siguran n exercitarea lui, producndu i efectele imediat, definitiv i irevocabil. Creana devine scadent i exigibil n momentul n care s a nscut. Dreptul subiectiv civil afectat de modaliti este acel drept care nu ofer siguran deplin a existenei i efectelor sale datorit unor elemente specifice existente n coninutul lor, anumite modaliti (termene, condiii, sarcini). Ele au ca efect faptul c existena sau exerciiul dreptului depind de un eventual eveniment viitor sigur sau nesigur. Dreptul eventual (viitor) este acel drept lipsit de obiect sau titular, netiindu se n viitor dac obiectul dreptului va fiina sau dac dreptul va aparine unui subiect. Unii autori disting ntre dreptul eventual lipsit de subiect i dreptul viitor lipsit att de obiect, ct i de titular (precum asupra unui bun succesoral dintr o succesiune viitoare), distincie inexact deoarece n ambele situaii lipsesc aceleai elemente structurale. 3. 3. Obligaii civile 3. 3. 1 Noiune Obligaia, n sens restrns, este ndatorirea subiectului pasiv de a executa o aciune pozitiv sau negativ, de a face sau a nu face ceva, n folosul creditorului su. 3. 3. 2. Clasificarea obligaiilor civile Obligaiile se clasific dup mai multe criterii. Dup criteriul obiectului lor distingem ntre: a. Obligaii de a da, a face sau a nu face; b. Obligaii pozitive i negative c. Obligaii de rezultate i de diligen A da (aut dare) nseamn n dreptul civil a transfera sau a constitui un drept real (drept de proprietate, uzufruct, uz, superficie, etc.). A face (aut facere) nseamn o aciune n favoarea subiectului activ, o prestaie pozitiv de orice natur (efectuarea unei lucrri, prestarea unui serviciu, predarea unui bun).
Pag. 26 din 122
A nu face nseamn obligarea subiectului pasiv de a se abine de la a nu face ceva care s afecteze exerciiul unui drept absolut sau s se abin de a face ceva la care persoana era ndreptit s fac dac nu i ar fi luat obligaia fa de subiectul activ de a nu face. Obligaiile de a da i a face sunt numite obligaii pozitive, iar obligaia de a nu face este considerat o obligaie negativ a crei nclcare l pune pe debitor n ntrziere. Obligaia de rezultat (determinat) este aceea care se consider ndeplinit dac debitorul a atins rezultatul promis. De exemplu, transportatorul este eliberat dac marfa a ajuns la destinaie, vnztorul care a predat lucrul vndut n mna cumprtorului, etc. Obligaia de diligen (de mijloace) este aceea care l ndatoreaz pe debitor de a depune eforturi, de a strui cu bun credin pentru a atinge un anumit rezultat, fr a fi obligat s ndeplineasc nsui rezultatul respectiv. Nendeplinirea obligaiei de rezultat nate n sarcina debitorului prezumia de culp, acesta trebuind s fac proba nevinoviei sale. La obligaiile de diligen rspunderea este mai diminuat, fiind atras numai pentru culp grav (rea credin) a creditorului. Dup criteriul gradului de opozabilitate al obligaiei, distingem ntre: a. obligaii obinuite, opozabile prilor; b. obligaii opozabile i terilor; c. obligaii reale. n cazul obligaiilor obinuite, regula general este aceea a obligaiilor opozabile ntre pri. ndatorirea revine debitorului care s a obligat. Obligaia opozabil terilor (scriptae in rem) este strns legat de posesia unui bun. Titularul unui drept real este inut la ndeplinirea unei obligaii nscute n sarcina sa, anterior dobndirii dreptului i fr voina sa. Este ipoteza prevzut n art. 1441 Cod Civil, n care locatorul vinde lucrul nchiriat sau dat n arend, iar cumprtorul este dator sa respecte locaiunea fcut naintea vnzrii, de fostul proprietar. Obligaia real (propter rem) este strns legat de un drept real, este un accesoriu al dreptului real, const ntr o obligaie de a face. Dup criteriul sanciunii ce le sunt proprii, obligaiile se divid n: a. Obligaii perfecte b. Obligaii imperfecte Primele beneficiaz de sanciune, adic creditorul poate apela la fora de constrngere a statului pentru a obine un titlu executoriu mpotriva debitorului. Obligaiile imperfecte (naturale) sunt lipsite de sanciune, dar odat executate, debitorul nu mai poate pretinde restituirea prestaiei (art. 1092 Cod Civil) ca fiind nedatorat. Dup criteriul structurii lor, obligaiile civile se divid n: a. Obligaii pure i simple, care au un creditor, un debitor, un singur obiect i nu sunt afectate de modaliti; b. Obligaii complexe, adic cu pluralitate subiecte (activ, pasiv, mixt) ori cu pluralitate de subiecte; c. Obligaii afectate de modaliti, adic de termen sau de condiie. 4. Obiectul raportului juridic civil. 4. 1. Noiune prin obiect al raportului juridic civil nelegem aciunea sau absteniunea la care este ndreptit subiectul activ i ndatorat subiectul pasiv.
Pag. 27 din 122
Obiectul raportului juridic civil delimiteaz deci conduita subiectelor de drept n cadrul raportului juridic civil concret. Ca element structural al raportului juridic civil, obiectul este corelat coninutului acestuia. n timp ce drepturile i obligaiile ce alctuiesc coninutul raportului juridic reprezint posibiliti juridice ale unor aciuni sau ndatoriri juridice, obiectul raportului de drept cuprinde realizarea acestora, nsi conduita permis prilor. Aciunea permis subiectului poate consta n transmiterea unui drept asupra unui lucru (a da) ori ntr un fapt personal ( a face sau a nu face). Cnd conduita permis subiectului const n transmiterea unui drept asupra unui lucru (a da) acesta este privit ca obiect derivat (material) al obiectului raportului juridic. De a lungul timpului obiectul raportului juridic civil a fost perceput diferit n doctrina juridic. Astfel, unii autori au susinut c obiectul nu este un element necesar al raportului juridic ntruct el ar desemna numai lucrurile materiale, care nu sunt prezente totdeauna n raporturile civile (unele raporturi permind numai aciuni sau inaciuni). n aceast ultim ipotez, raportul juridic ar fi lipsit de obiect. ntr o alt opinie, obiectul trebuie neles dup cum raportul juridic este real (se refer la drepturi reale) sau personal (se refer la drepturi de crean). n prima ipotez obiectul ar fi constituit din lucru, iar n ipoteza secund, din aciuni la care este ndreptit subiectul activ ori la care este ndatorat subiectul pasiv. Ali autori include n obiectul raportului juridic civil lucrurile materiale, valori personal nepatrimoniale, rezultatele creaiei intelectuale i conduita prilor. n consideraia caracterului su social, opinia dominant consider c obiectul raportului juridic civil l formeaz conduita prilor, aciunile sau absteniunile permise sau impuse lor. lucrurile i valorile personal nepatrimoniale sunt elemente exterioare relaiei sociale care nu pot fi incluse n obiectul raportului social. Cnd ns aciunile sau absteniunile prilor se refer la lucruri exterioare raportului juridic acestea pot fi apreciate ca obiect derivat. 4. 2. Bunurile obiect exterior al raportului juridic civil 4. 2. 1. Noiune Conceptul de bun este o noiune juridic grefat pe noiunea de lucru. Prin lucru se nelege tot ceea ce se afl n natur, tot ceea ce are o existen material. n sens juridic, bunul este acel lucru care ndeplinete trei condiii cumulative: este util omului are o valoare economic, fiind susceptibil de apreciere n bani poate fi apropriat sub forma unui drept patrimonial. Altfel spus, bunurile sunt lucruri care satisfac o trebuin uman, au o valoare economic i sunt susceptibile de apropriere sub forma unor drepturi patrimoniale. Lucrurile care nu ntrunesc cumulativ condiiile artate nu sunt bunuri n sens juridic. Termenul de bun poate fi neles n dou accepiuni: n sens restrns, ca lucruri i animale, susceptibile a face obiectul unor drepturi i obligaii patrimoniale; n sens larg, ca lucruri, animale i drepturi privitoare la acestea. Drepturile i obligaiile patrimoniale i bunurile la care se refer acestea, aparinnd unei persoane pot fi privite att n individualitatea lor ct i n universalitatea lor, ca totalitate de drepturi i obligaii patrimoniale aparinnd unei persoane, totalitate numit patrimoniul persoanei.
Pag. 28 din 122
ntre bunurile persoanei i patrimoniul acesteia exist raportul dintre parte ntreg. 4. 2. 2. Clasificarea bunurilor Dup regimul circulaiei juridice distingem ntre bunuri aflate n circuitul civil i bunuri scoase din circuitul civil. Bunurile aflate n circuitul civil sunt acelea care pot face obiectul actelor juridice civile (art. 369 Cod Civil). De regul, bunurile sunt n circuitul civil. Scoaterea bunului din circuitul civil poate fi fcut numai prin lege. Bunurile aflate n circuitul civil pot circula liber, fr nici o restricie ori pot fi supuse unui regim juridic restrictiv, din motive de necesitate public. Bunurile scoase din circuitul civil sunt acelea care nu pot face obiectul unor acte juridice civile ca urmare a unei dispoziii exprese a legii. Aa, spre exemplu, art. 5 alin. 2 L. 18/1991 dispune c terenurile care fac parte din domeniul public sunt scoase din circuitul civil, dac prin lege nu se prevede altfel. Dreptul de proprietate asupra lor este imprescriptibil. Potrivit art. 135 (4) din Constituie, bunurile aparinnd domeniului public sunt scoase din circuitul civil. Ele sunt inalienabile, insesizabile i imprescriptibile. Importana acestei clasificri const n aceea c nerespectarea prevederilor legale referitoare la circulaia juridic a unor bunuri atrage de multe ori pe lng nulitatea absolut a actelor ncheiate, i rspunderea penal sau administrativ. Dup natura lor distingem ntre bunuri mobile i imobile (art.461 Cod Civil). Bunurile mobile se subclasific n: bunuri mobile prin natura lor, bunuri mobile prin determinarea legii, bunuri mobile prin anticipaie. Bunuri mobile prin natura lor sunt, potrivit art. 473 Cod Civil, cele care se transport de la un loc la altul i care se mic de la sine, sau cu ajutorul unei puteri strine. Bunuri mobile prin determinarea legii sunt, potrivit art. 473 Cod Civil, obligaiile i aciunile care au ca obiect sume exigibile sau bunuri mobile, aciuni sau interese n companii de finane, de comer sau industriale, chiar dac capitalul acestora este format din imobile. Aciunile sau interesele se socotesc ca imobile numai n privina fiecrui asociat i pe timpul ct ine asociaia. Sunt mobile prin determinarea legii i veniturile perpetue sau pe via asupra statului sau particularilor. Fac parte din aceast categorie: toate drepturile care au ca obiect un bun mobil cu excepia dreptului de proprietate; drepturile de crean ce au ca obiect obligaia de a da, privitoare la un bun mobil, a face sau a nu face; prerogativele cu coninut patrimonial derivate din dreptul de creaie intelectual; aciunile n justiie privind drepturile mobiliare; aciunile i interesele n societate; obligaiuni emise de societile pe aciuni. Bunuri mobile prin anticipaie. Acestea sunt bunuri imobile prin natura lor dar pe care prile unui act juridic le consider mobile prin anticipaie, n temeiul a ceea ce vor deveni n viitor, precum recoltele i fructele neculese nc. Caracterul mobil al acestor bunuri se manifest numai n raporturile dintre prile actului juridic, pentru teri ele fiind bunuri imobile. Bunurile imobile sunt bunuri nemictoare. Ele se subclasific n: imobile prin natura lor, imobile prin obiectul lor la care se aplic i imobile prin destinaie. Bunurile imobile prin natura lor sunt enumerate de art. 462 465 Cod Civil: fondurile de pmnt, cldirile i toate prile acestora, etc.
Pag. 29 din 122
Bunurile imobile prin obiectul la care se aplic sunt enumerate de art. 471 Cod Civil: uzufructul bunurilor imobile, aciunile ce tind la revendicarea unui imobil. Din interpretarea acestei dispoziii rezult c intr n aceast categorie toate drepturile ce au ca obiect un bun imobil (drepturile reale altele dect dreptul de proprietate, dreptul de crean avnd ca obiect obligaia corelativ de a da un bun imobil, aciunile privind valorificarea drepturilor imobiliare sau cele ce invoc nulitatea sau rezoluiunea vnzrii sau revocarea donaiei unui imobil). Bunurile imobile prin destinaie sunt enumerate de art. 467 470 Cod Civil. Acestea sunt bunuri mobile prin natura lor dar sunt considerate imobile datorit destinaiei ce li s a dat (de a servi ca accesoriu pentru uzul i exploatarea uni imobil). Pentru existena acestei categorii se cer ndeplinite urmtoarele condiii: 1. ambele bunuri s fi aparinut aceluiai proprietar n momentul fixrii destinaiei; 2. ntre cele dou bunuri s existe un raport de accesorietate legat fie de exploataia sau serviciul fondului principal, fie ataarea material fa de fond sunt asemenea bunuri: bunurile destinate exploatrii agricole, industriale sau comerciale; bunuri mobile pe care proprietarul le a ataat perpetuu de fond (ataate durabil cu ghips, ciment, var) ori care nu pot fi scoase fr a deteriora fondul sau pe ele nsele. Clasificarea bunurilor n mobile i imobile prezint interes juridic din mai multe puncte de vedere: bunurile imobile se bucur de o protecie legal mai puternic unele bunuri mobile (nave, aeronave, fondul de comer, etc.); nstrinarea imobilelor este supus unor condiii de publicitate prin registrele de publicitate (cartea funciar) cu scopul de a face actul opozabil terilor; posesia mobiliar de bun credin valoreaz titlu potrivit art. 1909 Cod Civil, n temeiul unei prezumii legale irefragabile de proprietate; posesia mobiliar este aprat prin aciuni posesorii, iar proprietatea imobiliar, prin aciuni n revendicare; posesia mobiliar ndelungat i n condiiile legii permite dobndirea dreptului de proprietate asupra bunului obiect prin uzucapiune; numai bunurile mobile pot face obiectul unei jonciuni ipotecare; bunurile imobile proprietate comun a soilor, pot fi nstrinate numai cu consimmntul expres al ambilor soi, n timp ce n cazul nstrinrii bunurilor mobile funcioneaz regula mandatului tacit reciproc ntre soi; o condiie important la nstrinarea bunurilor imobile este capacitatea deplin de exerciiu a nstrintorului; aciunea n materie imobiliar este de competena tribunalului locului siturii bunului, n timp ce n materie mobiliar, competena este a tribunalului domiciliului prtului; n dreptul internaional privat, legea aplicabil n materie imobiliar este legea statului n care se gsesc bunurile (lex rei citae), iar n materie mobiliar, n privina anumitor categorii de bunuri (nave, aeronave) se aplic legea statului sub al crui pavilion navigheaz, iar mrfurile n tranzit sunt supuse legilor locului de expediie. Dup caracterul modului de determinare, distingem ntre bunuri certe, individual determinate (res certa) i bunuri generic determinate (res generis), de gen. Bunurile individual determinate sunt acelea care, prin natura lor sau prin voina prilor, sunt individualizate prin elemente specifice (seria motorului unui automobil). Bunurile generice sunt acelea care prezint nsuiri specifice speciei din care fac parte, individualizarea lor fcndu se prin numrare, cntrire, msurare.
Pag. 30 din 122
Aceast clasificare prezint interes juridic sub urmtoarele aspecte: transmisiunea dreptului de proprietate opereaz n principal n momentul ncheierii actului juridic n cazul bunurilor certe i n momentul individualizrii bunului n cazul bunurilor de gen; - riscul pieirii fortuite a bunului nainte de predarea lui ctre cumprtor va fi suportat de acesta n cazul bunurilor certe (deoarece el este i proprietar) i de vnztor n cazul bunurilor de gen, ntruct el este proprietar pn la individualizarea bunului, conform principiului genera non pereunt. - n materia vnzrii bunurilor certe, locul plii bunului este cel n care acesta se afl la data ncheierii contactului, iar n cazul vnzrii bunurilor de gen, locul plii este domiciliul debitorului. Dup caracterul posibilitii de nlocuire n executarea unei obligaii, distingem ntre bunuri fungibile i nefungibile. Aceast clasificare prezint importan n materia executrii obligaiilor. Plata prin predarea unui bun fungibil este liberatorie n timp ce predarea unui lucru nefungibil nu libereaz pe debitor. Dup cum folosirea lor implic sau nu consumarea lor, avem bunuri consumptibile i bunuri neconsumptibile. Interesul juridic al acestei clasificri const n aceea c numai bunurile neconsumptibile pot fi folosite repetat de titular, fr s dispar la primul act de folosire i numaiu asupra lor se pot constitui drepturi reale sau de cran prin care se transmite folosina temporar a bunului cu obligaia restituirii bunului. Dup cum pot fi sau nu divizate, distingem ntre bunuri divizibile i bunuri indivizibile. Bunurile divizibile sunt acelea susceptibile de mprire, fr ca prin aceasta s li se schimbe destinaia. Bunurile indivizibile sunt acelea care pot fi mprite fr a li se schimba destinaia. Aceast diviziune are aplicaie n materia partajului. Bunurile indivizibile fie se atribuie unuia dintre coindivizori cu obligaia de a I despgubi pe ceilali, fie se vinde i preul se mparte. Dup cum pot fi percepute prin simuri, bunurile pot fi corporale sau incorporale. Dup corelaia existent ntre aceste bunuri, acestea sunt bunuri principale i bunuri accesorii. Sunt principale, bunurile care pot fi folosite independent, cele ce nu servesc la utilitate altui bun. Sunt accesorii, bunurile care, prin destinaie, servesc la ntrebuinarea unor bunuri principale (bateria electric pentru automobil, cheia pentru locuin etc). Interesul juridic al acestei clasificri const n aplicarea principiului potrivit cruia bunul accesoriu urmeaz situaia bunului principal, dac legea sau prile nu prevd altfel (accesorum sequitur principale). -
Pag. 31 din 122
IZVOARELE DREPTULUI CIVIL APLICAREA LEGII CIVILE IN TIMP SI IN SPATIU LEGEA CIVILA CA IZVOR DE DREPT CIVIL 1.Notiunea de izvor al dreptului civil Prin expresiaizvoare de drept civilse intelege totalitatea formelor de exprimare a normelor juridice in vigoare. Formele de exprimare a normelor juridice imbraca haina actelor normative si ele nu sunt altceva decat reguli de conduita,care emana de la puterea legilativa,iar aplicarea lor este asigurata prin constrangere de catre stat. Principaleleforme de exprimare a normelor de drept civil,deci principalele izvoare de drept civil sunt:Constitutia,legile adoptate de Parlament,decretele,hotararile si ordonantele Guvernului,ordinele,instructiunile si regulamentele ministrilor,actele normative emise de autoritatile administrative publice locale. Potrivit art.72 din Constitutie,Parlamentul adopta legi constitutionale,legi organice si legi ordinale. In conformitate cu art.107 din Constitutie,Guvernul adopta hotarari si ordonante.Hotararile se emit pentru organizarea executari legilor,iar ordonantele,prin care se reglementeaza anumite raporturi sociale,se emit in temeiulunei legi speciale de abilitare-adoptata deParlament-in limitele si in conditiile prevazute de aceasta. Pe langa aceste acte normative,mai fac parte din categoria izvoarelor de drept,aplicabile vietii juridice actuale,si actele normative anteriore Revolutiei din decembrie 1989,care reglementeaza raporturi civile,in masura in care nu au fost abrogate expres sau implicit.Este vorba de legi,decrete,hotarari ale Consiliului de Ministri,ordine si instructiuni ale ministrlor. Tot izvor de drept civil sunt si reglementarile internationale cuprinse in conventii,tratate,pacte,acorduri la care Romania este partea(prin aderare ori ratificare),daca privesc raporturi sociale ce intra in sfera de reglementare a drptului civil,intrucat,potrivit art.11 din Constitutie,Tratatele ratificate de Parlament,potrivit legii,fac parte din dreptul intern. 2.Enumerarea izvoarelor de drept civil 2.1. Legile Din punct de vedere al izvoarelor de drept,in sens restrans si tehnic,prin lege se intelege actul normativ care emana de la puterea legilativa,respectiv de la Parlament. In sens larg,prin lege se intelege totalitatea actelor normative emise de organele statului,deci,alaturi de legea propriu-zisa,figureaza si celelalte acte normative:decretele,hotararile Guvernului,ordinele si instructiunile ministrilor etc. a)Constitutia Romaniei Constitutia detine rolul primordial in ierarhia dreptului in genral si implicit al dreptului civil.
Pag. 32 din 122
In literatura juridica se face distinctie intre Constitutia care este denumita legea fundamentala si celelalte legi,care sunt organice sau ordinare(in aceasta din urmare categorie situandu-se si codurile cu exceptia Codului penal,care stabileste infractiunile si pedepsele). Constitutia, desi constituie principalul izvor pentru ramura dreptului constitutional,ea este in acelasi timpsi un izvor important pentru dreptul civil,dintr-un intreit punct de vedere: -in primul rand,unele drepturi fundamentale ale cetateanului,inscrise in Constitutie,sunt drepturi subiective civile,care sunt recunoscute si ocrotite de dreptul civil; -in al doilea rand,organele statului mentionate in Constitutie sunt in marea lor majoritate persoane juridice,fiind subiecte ale raporturilor juridice civile; -in al treilea rand,unele principii fundamentale ale dreptului civil,cum sunt,de pilda,principiul garantari de proprietate,ori principiu egalitatii in fata legii civile,sunt consacrate in Constitutie. b)Codul civil roman Acest cod,redactat in anul 1864 si intrat in vigoare la data de decembrie 1865,constituie principalul izvor al dreptului civil,deoare ce cuprinde toate institutiile acestui drept. Normele Codului civil,sunt cuprinse in 1914 articole,iar ca structuri Codul civil este alcatuit dintr-un preliminar si 3 carti: -Cartea I-despre persoane; -Cartea a II-a-despre bunuri si osebitele modificari ale proprietatii; -Cartea a III-a-despre diferitele moduri prin care se dobandeste proprietatea. Intrucat Codul civil are o viata foarte lunga,in decursul timpului,datorita schimbarilor din viata noastra sociala si juridica,el a suferit unele modificari sau abrogari de texte.Ramane totusi izvorul de baza al dreptului civil. c)Codul comercial Desi acest cod reprezinta principalul izvor de drept pentru dreptul comercial,nu mai putin constituie si un izvor de drept pentru dreptul civil,deoare ce reglementeaza unele raporturi juridice ce fac obiectul acestei ramuri de drept. Codul comercial a intrat in vigoare la 10 mai 1887 si ca structura este alcatuit din 4 carti si 917 articole. De mentionat ca dupa Revolutia din decembrie 1989,au fost abrogate art.77-220 si 236 din Codul comercial,care se refera la societati,prin Legea numarul 31/1990 privind societatile comerciale perfectionandu-se reglementarea acestor societati. d)Codul familiei Cu toate ca acest cod constituie principalul izvor de drept pentru dreptul familiei,contine si norme care reglementeaza relatii juridice care intra in sfera de reglementare a dreptului civil.Avem in primul rand dispozitile privitoare la capacitatea civila a persoanelor fizice. e)Alte legi civile Numeroase alte legi civile speciale,care reglementeaza diferite raporturi patrimoniale personal nepatrimoniale,constituie de asemenea,izvoare de drept civil. Dintre aceste acte normative exemplificam: -Legea numarul 15/1990 privind reorganizare unitatilor economice ca regiiautonome si societati comerciale; -Legea fondului funciar numarul 18/1991; -Legea numarul 50/1991 privind autorizarea executarii construtiilor si unele masuri pentrurealizarea locuintelor. Dintre legile vechi,neabrogate dupa Revolutie,amintim:
Pag. 33 din 122
-Legea numarul 5/1973 privind administrarea fondului locativ si reglementarea raporturilor dintre proprietari si chiriasi. 2.2.Decretele Decretele presedintelui Romaniei,deoarece sunt decrete individuale,referitoare la acreditarea si rechemarea reprezentatrilor diplomatici,conferirea de decoratii si titluri de onoare,acordarea unor grade militare suprrioare,acordarea gratierii individuale etc,nu constituie izvoare de drept,intrucat prin ele nu se reglementeaza raporturi sociale. De mentionat ca in legislatia noastra civila s-au mentinut unele decrete anterioare Revolutiei ce contin norme prin care se reglementeaza unele raporturi juridice.Este cazul Decretului numarul 31/1954 privitor la persoane fizice si persoane juridice,Decretul numarul 321/1956 privind dreptul de autor,Decretul numarul 167/1958 privitor la prescriptia extintiva s.a. Dupa Revolutia din decembrie 1989,pana la alegerea primului Parlament al Romaniei,au fost au fost edictate o suma de decrete-legi,de catre Consiliul Frontului Salvarii Nationale si,apoi,de catre Consilul Provizoriu de Uniune Nationala. Toate aceste decrete-legi,prin care se reglementeaza unele raporturi sociale,constituie izvoare de drept 2.3.Hotarile Guvernului Romaniei In conformitate cu prevederile art.107 din Constitutie,Guvernul adopta hotarari pentru organizarea executarii legilor si ordonate,in temeiul unei legi speciale de abilitate din partea Parlamentului. Prin hotararile Guvernului nu se asigura o reglementare primara,ele fiind date in vederea executarii legilor si,de regula,se mentioneaza temeiul legal al adoptarii lor. In perioada de trecere de la economia centralizata la economia de piata,hotararile Guvernului au un mare rol,ele fiind adoptate in vederea punerii in aplicare a legilor edictate de Parlament.Cu titlu de exemplu citam:Hotararea Guvernului numarul 145/1990 privind inventarierea si reevaluarea patrimoniului unitatilor economice de stat,Hotararea Guvernului numarul 1228/1990 pentru aprobarea Metodologiei concesinarii,inchirierii si locatia gestiunii. De mentionat ca se mai mentin in vigoare unele hotarari ale Consiliului de Ministri,care pana la abrogare constituie izvoare de drept civil. 2.4.Ordonantele Guvernului Sunt acte normative care contin o reglementare primara,si pot adoptate numai in temeiul unei legi speciale de abilitare,in limitele si in conditiile prevazute de aceasta.Ordonantele Guvernului pot fi emise numai in domeniul care nu facobiectul legilor organice. Daca legea de abilitare o cere,ordonantele se supun aprobarii Parlamentului,potrivit procedurii de adoptare a legilor,pana la implinirea termenului de abilitare.nerespectarea termenului atrage incetarea efectelor ordonantei adoptate de Guvern. De mentionat ca in cazurile exceptionale,Guvernul poate adopta ordonante de urgenta.Acestea,insa,intra in vigoarenumai dupa depunerea lor spre aprobare la Parlament.Daca Parlamentul nu se afla in sesiune,el se convoca in mod obligatoriu in sesiune extraordinara. 2.5.Ordinele,instructiunile si regulamentele ministrilor ori altor conducatori ai administraiei publice centrale
Pag. 34 din 122
In masura in care hotararile adoptate de consiliile locale si consiliile judetene reglementeaza relatii sociale din sfera dreptului civil,suntem in prezenta unor acte normative ce constituie izvoare de drept civil pentru unitatile administrativ-teritoriale respective. 2.6.Obiceiul(cutuma) Obiceiul constituie o regula de conduita stabilita in practica vietii sociale si respectata un timp indelungat in virtutea deprinderii,fiind socotita ca regula obligatorie. Obiceiul are valoare de izvor de drept in doua cazuri: 1)Cand legea face trimitere expresa la el; 2)In cazuluzurile portuaredin dreptul maritim. In primul caz,dupa parerea unor autori ca Gh.Beleiu,au valoare de izvore de drept civil numaiacele obiceiuri la care textele legale fac trimitere expresa,dar si in aceste cazuri asemenea obiceiuri sunt incorporate de actul normativ in cauza,astfel ca nu sunt izvoare distincte de actele normative. Nu impartasim aceasta opinie,intrucat,daca textul legal face trimitere la obiceiul, regula de conduita este data de cutuma si nu de norma legala.Deci,practica vietii sociale, intr-un timp indelugat,si-a cristalizat norme de conduita care au devenit obiceiuri,iar referirea pe care legea o face la ele le confera acestora valoarea juridica de izvor de drept. Asa de pilda,art.970 alin.2 Cod civil prevedea ca o conventie obliga nu numai ce ceea ce este expres in ea,sila toate urmarile ce echitatea,obiceiul sau legea da obligatiei dupa natura sa. Tot astfel, art.600 Codul civil stabileste ca orice persoana din orase poate indatora pe vecinul sau sa contribuie la cladirea si repararea gardului ce desparte curtile si gradinile lor. Inaltimea gardului se va hotari dupa dispozitiile normative speciale sau dupa obiceiul obstesc. Prin urmare,din moment ce legea face trimitere la obicei, acesta constituie indiscutabil un izvor nemijlocit de drept. Cat privesteuzurile portuale,ca obicei in dreptul maritim, ele au direct valoarea unui izvor de drept. Uzurile portuare contribuie la interpretarea contractelor de navlosire in doua feluri: prin explicarae expresiilor din contract si prin completarea clauzelor contractului, in masura in care nu s-a prevazut, dar se presupune ca partile au vrut. 2.7.Opinii in legatura cu jurisprudenta si doctrina ca izvor de drept Jurisprudenta. Problema de a se sti daca jurisprudenta constituie in sistemul nostru de drept,izvor de drept, a prelejuit numeroase controverse, mai cu seama ca unele sisiteme de drept, practica judiciara figureaza printre izvoarele de drep civil. Majoritatea autorilor,la care ne raliem,au ajus la concluzia ca jurisprudenta (precedentul judiciar) nu poate constituii izvor de drept pe considerentul ca organele de judecata au atributia de a aplica normele de drept la cazurile concrete si nu atributia de a edicta asemenea norme. Pe de alta parte, prin hotararile judecatoresti se pronunta solutii de soeta,apozabile numai partile litigante,potrivit principiului relativitatii efectelor sale, solutii ce sunt incompatibile cu natura de izvor de drept, care reprezinta o norma generala, opozabila tuturor. Desigur ca nimic nu se opune procedeului ca un judecator sa ia in cosideratie, in speta pe care o judeca, o solutie pronuntata anterior,de aceeasi instanta sau de oalta instanta, intr-un proces analog, insa acesta solutie, chiar daca ar influenta mai multe procese, nu se transforma intr-o norma obligatorie, deci nu poate fi creatoare de drept.
Pag. 35 din 122
In practica, jurisprudenta ajunge de cele mai multe ori la solutii unitare asupra problemelor de drept mai importante. De regula, solutiile instantei supreme, desi sunt obligatorii pentru instantele inferioare, totusi sunt urmate de catre acestea din necesiotatea de a se asigura o unitate de practica judiciara cat si cauza prestigiului de care se bucura hotararile instantei de varf. In sistemul nostru de drept se recunoaste jurisprudentei un rol important in formarea si perfectionarea normelor de drept, mai ales in domeniile in care s-a format o practica juridiciara unitara si constanta, cand normele juridice sunt echivoce,dand loc la interpretari diferite,ori lipsesc. Doctrina, care se compune din lucrarile scrise ale autorilor ce explica si comenteaza normele de drept si pe care le interpreteaza, nu constiuie izvor de drept,dar, intr-un sistem de drept, are o autoritate morala indiscutabila. Desi doctrina nu se inscrie in randul izvoarelor de drept, totusi,prin opiniile pe care le formuleaza,contribuie la inlaturarea diversitatii de practica judiciara si la crearea si perfectionarea normelor de drept edictate de autoritatea legiuitoare. 2.8.Concluzii cu privire la izvoarele de drept civil Principalele concluzii care se pot desprinde din examinarea izvoarelor dreptului civil sunt urmatoarele: -constituie izvoare ale dreptului civil actele normative,atat cele apartinand dreptului intern,national(legi,decrete,hotarari ale Guvernului,ordine,instructiuni sau regulamente ale ministrilor),cat si cele apartinad derptului international la care Romania a derat sau pe care le-a ratificat (conventii,pacte,tratate,acorduri etc).; -obiceiul(cutuma)constituie izvor de drept in masura in care normelejuridice fac referire expresa la el ori reprezinta uzurile comertului maritim(uzuri portuare); -jurisprudenta si doctrina nu constituie izvoare de drept,insa au un rol important in interpretarea si aplicarea normelor de drept; -in prezent mai exista in campul legislativ din Romania acte normative ale vechiului regim politic,care,pentru a nu prilejui un hiatuslegilativ,au fost mentinute in vigoare pana vor apare noile reglementari.
Pag. 36 din 122
APLICAREA LEGII CIVILE N TIMP I SPAIU 1.Aplicarea legii civile in timp 1.1.Preliminarii Normele de drept actioneaza in cadrul unor dimensiuni limitate atat in timp cat si in spatiu. Prin urmare,privind legile la scara timpului,ele se succed,iar la perimetrul spatiului (al teritoriului),ele coexista.Din acest motiv se poate intampla ca legile sa intre in conflict unele cu altele,care trebuie rezolvate,cu prilejul aplicarii lor,la spetele deduse judecatii. Legea civila se aplica numai in intervalul de vreme cat este in vigoare. Intrarea in vigoare a legii civile are loc in principiu la data publicarii ei in Monitorul Oficial ( intrucit atunci este adusa la cunostinta publica), sau la data prevazuta in cuprinsul ei, daca legea stabileste o anumita data de intrare in vigoare. Iesirea in vigoare a legii civile are loc la data abrogarii ei, care poate fi expresa sau implicita (tacita). Conflictele de legi in spatiul fac obiectul dreptului international privat, ramura din care tinde sa se deprinda dreptul interprovincial, care se ocupa de coliziunile ce se pot ivi intre legile ce coexista in provinciile- de regula autonome- din aceelasi stat. Conflictele de legi in timp fac obiectul ramurii teoriei generale a dreptului, iar cele ce privesc legea civila au ramas si in studiul dreptului civil. Problemele conflictului de legi in timp, din domeniul dreptului civil, se studiaza de o subdiviziune a acestuin drept, denumita drept intertemporal sau tranzitoriu. 1.2. Conflictul legilor in timp In dreptul interteporal in vigoare, succesiunea legilor in timp este reglementata de art.I din Codul civil, care prevede ca legea dispune numai pentru viitor, ea nu are putere retroactiva. Din aceasta dispozitie se deprin doua principii: - principiul neretroactivitatii legii civile noi, ceea ce inseamna ca trecutul scapa actiunii legii noi; - principiul aplicari imediate a legii civile noi, ceea ce inseamna ca legea noua sec aplica numai faptelor care se vor produce dupa intrarea in vigoare; Principiulul neretroactivitatii legii in general (deci si a legi civile este consacrat si de art. 15 alin. 2 din Constitutie, care prevede ca Lege dispune numai pentru viitor, cu exceptia legi penale mai favorabile. Regula neretroactivitati inscrisa atit in Constitutie, cit si in Codul civil, are caracter imperativ, deoarece nici organele jurisdictionale si nici persoanele care participa la circuitul civil nu se pot abate, prin solutiile sau actele lor, de la aceasta prevedere. Se pune intrebarea de a se sti daca se poate face derogarea, printr-o lege ordinara, de la regula neretroactivitatii legii civile noi. In doctrina s-a sustinut ca regula neretroactivitati legii fiind inscrisa in Codul civil, care nu este decit o lege ordinara, poate fi inlaturata de o alta lege ordinara, daca o prevede in mod expres. Consideram ca dupa intrarea in vigoare a Constitutiei (8 dec. 1991), prin inscrierea in Legea fundamentala a regulii neretoactivitatii legii, prin nici o lege ordinara nu s-ar mai putea deroga de la aceasta regula.
Pag. 37 din 122
Intrucat conflictul de legi in timp pune in discutie doua legi: cea abrogata si cea noua, prin raportarea la una dintre ele, situatiile juridice caroara li se aplica pot fi grupate in trei categorii distincte. - O prima categorie priveste situatiile din trecut, anterior intrarii in vigoare a legii noi (facta praeterita). - A doua categorie priveste situatiile juridice care se desfasoara in prezent, sub imperiul legii noi (facta pedentia). - A treia categorie priveste efectele viitoare, adica acelea care apar ulterior abrogarii actului normativ sub imperiul caruia s-au constituit in mod valabil situatiile juridice (facta futura) . In rapor de acesta grupare a situatiilor juridice, se pot formula urmatoarele reguli: - Legea noua nu se poate aplica unor facta praeterita, pentru ca daca s-ar aplica ar retroactiva, adica ar fi retroactiva. Cu alte cuvinte, trecutul scapa actiunii legii noi. - Legea noua se aplica imediat, de la intrarea in vigoare, unor facta pendentia, adica situatiilor juridice in curs de formare, modificare sau stingere la data intrarii ei in vigoare. - Legea noua se va aplica de la intrarea ei in vigoare si efectelor viitoare ale situatiilor juridice trecute (facta futura). Cu privire la ultimele doua reguli, adica la aplicarea de indata a legii noi unor facta pedentina si facta futura, trebuie facuta distinctia dintre situatii juridice obiective (legale) si situatii subiective (individuale). Situatiile obiective (legale) sunt situatiile juridice al caror continut si efecte sunt imperativ stabilite de lege. Situatiile subiective (individuale) sunt situatiile juridice al caror continut si efecte sunt libere stabilite de vointa parintiilor sau a unei parti (dupa cum este vorba de un contract sau un act juridic unilateral). In principiu, legea noua se aplica tuturor situatiilor obiective (legale). Cit priveste situatiile subiective (individuale) se va aplica legea sub imperiul careia actul juridic s-a incheiat ceea ce inseamna ca in cazul unor facta pendentina va supravietui legea veche. Ratiunea care justifica aceasta solutie este urmatoarea: partea sau partile care incheie un act juridic lasa de multe ori pe seama legii in vigoare la aceasta data stabilirea conditiilor si efectelor actului incheiat de ele. Abrogarea gaseste legea veche incorporata, prin vointa partilor, in actul juridic incheiat sub imperiul ei. Legea noua, daca s-ar aplica si acestor situatii juridice subiective (individuale), ar nesocoti vointa partiilor si le-ar lipsi de realizarea efectelor pe care si le-au voit. In alti termeni, faptle generatoare sau extinctive de situatii juridice sunt si ramin supuse legii in vigoare la data cind aceste fapte s-au savirsit, conform adagiului tempus regit actum. In cazul in care prevederile legii noi sunt imperative, ele se vor aplica imediat si situatiilor juridice subiective (individuale) in curs de formare, modificare ori stingere (facta pendentina), precum si efectelor viitoare ale situatiilor juridice trecute (facta futura). 2. Aplicarea legii civile in spatiu Intr-un stat unitar, in principiu, legea isi exercita autoritatea pe intreg teritoriul statului care a edicat-o. Intr-un stat federal, pot exista sisteme de drept diferite in fiecare dintre statele componente ale federatiei (de ex. SUA). In legatura cu aplicarea legii civile in spatiu, trebui4e sa distingem intre dreptul intern, care are ca obiect raporturi juridice stabilite intre subiecte de drept civil de cetatenie sau nationalitae romana pe teritoriul Romaniei si dreptul inernational privat, care are ca obiect raporturile private intre cetatenii
Pag. 38 din 122
diferitelor state, adica raporturile juridice ca element de extraneitate (cetatenia straina a uneia sau ambele parti situarea in strainatae a unor bunuri, incheierea sau executarea in strainatae a unui act, locul procedurii delictului civil ori consumarii efectelor sale, etc.). Dreptul intern rezolva problema aplicarii legii civile in spatiu astfel: actele normative apartinind ramurii dreptului civil, care emana de la Parlament, Guvern si autoritatile administratiei publice centrale se aplica pe intreg teritoriu al tarii, iar actele normative care emana de la autoritatile admini9staratiei publice locale se aplica numai pe teritoriul unitatii administrativ-teritoriale respective (judet, municipiu, oras). Dreptul international privat rezolva problema aplicarii legii civile in spatiu, solutionind conflictul de legi apartinind unor state diferite. In mod obisnuit, conflictul se naste intre legea tarii sesizata cu solutionarea cauzei (lex fori) si legile straine cu care raportul juridic are legatura prin elementul de extraneitate. Prevederile normative care determina, in dreptul international privat roman, modul de aplicare in spatiu a legii au la baza izvoare interne sau internationale. a) Principalul izvor intern a fost Codul civil, in special art. 2 din acest cod. Insa, incepind cu data de 1 dec. 1992, de cind a intrat in vigoare Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat, care a abrogat art. 2 din Codul civil, aceasta lege constitue principalul izvor al dreptului international privat roman. b) Izvoarele internationale ale dreptului international privat roman se compun din Conventiile internationale la care este parte tara noastra si care, in general, cuprin reguli in domeniul statului personal, al relatiilor de familie, al succesiunilor etc. De regula, asemenea norme se gasesc in tratatele de asistenta juridica incheiate de Romania cu mai multe tari. Marea majoritate a normelor conflictuale se gasesc in Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat ele pot fi impartite in doua categorii, dupa cum sunt sau nu obligatorii: forme conflictuale privituare la situatii juridice legale, care au un caracter obligatoriu, neingaduind derogari convenite de parti, si norme conflictuale privitoare la situatii subiective, care permit partile sa deroge de la ele. 2.1. Norme conflictuale referitoare la situatii juridice legale (obiective) Principalele norme conflictuale aplicabile unor situatii juridice sunt: a) statutul persoanei fizice este guvernat, potrivit art. 11 din Legea nr. 105/1992, de lex patriae, adica de legea nationala a subiectului raportului juridic in cauza; b) statul organic al persoanei juridice este cirmuit, potrivit art. 41 din Legea nr. 105/1992 tot de legea sa nationala, determinata de sediul sau real; c) posesia, dreptul de prorietate si celalalte drepturi reale asupra bunurilor sunt cirmuite potrivit art. 49 din Legea 105/1992, de lex rei sitae, cu alte cuvinte, de legea locului unde acestea se afla sau sunt situate; d) uzucapiunea este cirmuita potrivit art. 145 din Legea 105/1992, de legea statului unde bunul se afla la inceperea termenului de posesie, prevazut in acest scop; e) mostenirea, potrivit art. 66 din Legea 105/1992, este supusa in ce priveste bunurile mobile, oriunde acestea s-ar afla, legii nationale pe care persoana decedata o avea la data decesului (lex patriae), iar in ce priveste bunurile mobile, legiile locului unde fiecare din aceste bunuri se afla (lex rei sitae); f) conditiile de fond cerute pentru incheierea casatoriei, potrivit art. 18 din Legea 105/1992, sunt determinate de legea nationala a fiecaruia dintre viitori soti (lex patriae);
Pag. 39 din 122
g) faptele ilicite cu caracter civil sunt supuse, potrivit art. 107 din Legea 105/1992, legii statului pe al carui teritoriu a intervenit actiunea sau inactiunea culpabila (lex loci delicti commisi). 2.2. Norme conflictuale privituare la situatii juridice subiective (individuale) Aceste norme se gasesc, in cea mai mare parte, in Legea numarul 109/1992, dar unele dintre ele constituie si creatia practicii judiciare in arbitrarea de comert exterior. a)Conditiile de fond ale actului juridic unilateral sunt carmuite potrivit art.69 din Legea numarul 105/1992,de legea aleasa de autorul sau.In lipsa, se aplica legea statului cu care actul juridic prezinta legaturile cele mai stranse, iar daca aceasta lege nu poate fi identificata, se aplica legea locului unde actul juridic unilateral este intocmit (locus regit actum). b)Conditiile de forma ale unui act juridic sunt stabilite, potrivit art.71 din Legea numarul 105/1992, de lege care carmuieste fondul, dar sunt prevazute si alte situatii in care actul se considera valid (ex. legea locului unde a fost intocmit, legea nationala etc.) c)Contractul este guvernat, potrivit art.73 din Legea numarul 105/1992, de legea aleasa prin consens de parti. d)Conditiile de forma ale contractului, potrivit art.86 din Legea numarul 105/1992, sunt cele stabilite de kegea care carmuieste fondul.Contrctul se considera, totusi, valabil din punct de vedere al formei daca: -partile care se gasesc, la data cand l-au incheiat, in state diferite, au indeplinit conditiile de forma prevazute de legea uneia dintre aceste state; -reorezentantul partii a indeplinit conditiile de forma ale statului unde s-a aflat in momentul incheierii cotractului. Pentru a incheia acest paragraf, trebuie sa precizam ca, atunci cand instanta romana aplica o lege straina o face pentru ca ea se supune normelor dreptului international privat roman, care il obliga sa aplice legea respectiva.
Pag. 40 din 122
MODALITI JURIDICE ALE DREPTULUI DE PROPRIETATE Proprietatea rezolubila Proprietatea anulabila Modalitati juridice ale dreptului de proprietate Dreptul de propietate se prezinta egal, ca pur si simplu, apartinand in exclusivitate unei singure persoane. Uneori, dreptul de propietate este afectat de o conditie rezolutorie ori suspensiva sau amenintat de o cauza de anulare si, in sfarsit, dreptul de propietate nu apartine unei singure persoane, ci mai multora. Modalitati juridice ale dreptului de propietate sunt : proprietatea rezolubila; proprietatea anulabila; proprietatea comuna care poate fi pe cote parti (copropietatea, indiviziunea) si fara cote parti (devalmasia). Proprietatea rezolubila Def. Proprietatea este rezolubila atunci cand transferul dreptului de proprietate de la o persoana la alta s-a facut sub conditie rezolutorie ori conditie suspensiva. Proprietatea rezolubila poate rezulta din orice act juridic translatie de proprietate sub conditie rezolutorie (contract, testament ) sau chiar din lege, cum este cazul donatorului a carui donatie este revocata pentru nastere de copii (art.836 Cod. Civil). Sa presupunem ca o persoana unde altera un lucru sub conditia ca daca la un anumit termen nu-l plateste restul de pret datorat, vanzarea se considera desfintata de plin drept si fara nici o formalitate. O persoana poate transmite lucrul unei alte persoane sub o conditie suspensiva, de exemplu, de a se casatori intr-un anumit termen. Transmitatorul ramane mai departe propietatrul lucrului donat, pana in momentul in care conditia suspensiva se realizeaza. Transmitatorul nu mai are un drept de proprietate pur si simplu, ci un drept rezolubil, deoarece in momentul realizarii conditiei suspensive, dobanditorul devine proprietar cu efect retroactiv. In aceasta situatie, transmitatorul este proprietar sub conditie rezolutorie, dobanditorul fiind proprietar sub conditie suspensiva. Importanta proprietatii rezolubile Proprietatea rezolubila are o existenta nesigura, provizorie, care poate dispare la implinirea conditiei rezolutorii sau suspensive. Aceasta ar insemna ca toate actele juridice consimtite de un proprietar sub conditie rezolutorie, urmeaza sa cada pe cale de consecinta. Aceasta desfintare a actelor juridice este plina de incovenieinte si, de aceea, legea le evita. Astfel, potrivit art. 834 Cod civil, desfintarea donatiunii nu atrage dupa sine desfintarea instrainarilor, ipotecilor sau altor sarcini reale consimtite de donator in favoarea teritlor, care si-au inscris actele juridice respective mai inainte ca donatorul sa fi mentionat pe marginea transcrierii actului de donatie un extras al actiunii prin care se cere revocarea acestui act de donatie. In cazul raportului unei donatii avand ca obiect imobile, art.765 Cod civil prevede ca ori de cate ori donatorul va fi instrainat sau ipotecat imobilul, mai inainte de deschiderea succesiunii, actele de instrainare sau de ipotecare vor fi mentinute. Proprietatea sub conditie rezolutorie si sub conditie suspensiv Bunul transmis sub o conditie rezolutorie apartine concomitent la doi propietari dobanditorul care este proprietar sub conditie rezolutorie, si transmitatorul, care este proprietar sub conditie suspensiva.
Pag. 41 din 122
Dobanditorul este proprietarul actual si provizoriu, deoarece dreptul sau este amenintat de conditia rezolutorie iar transmitatorul are posibilitatea de a deveni proprietarul aceluiasi lucru daca se realizeaza conditia suspensiva. Astfel, in cazul donatiei sub conditie rezolutorie, prprietarul actual si provizoriu este donatorul, iar proprietar sub conditie suspensiva este donatorul. In cazul donatiei sub conditie suspensiva, proprietarul actual si provizoriu este donatorul, iar donatorul va deveni proprietar daca se realizeaza conditia suspensiva care afecteaza donatia. Asadar, conditia rezolutorie in privinta dobanditorului are in privinta transmitatorului efectele unei conditii suspensive si invers. Efectele prprietatii rezolubile Deosebim urmatoarele situatii : - conditia rezolutorie este pendinte - conditia s-a realizat - conditia a cazut a) Cand conditia rezolutorie este pendinte, dobanditorul poate exercita asupra lucrului toate drepturile unui proprietar pur si simplu, deoarece conditia rezolutorie nu conditioneaza existenta si efectele actuale ale unui drept, ci numai incetarea si stingerea efectelor sale. Dobanditorul, sub conditie rezolutorie, poate face asupra lucrului acte de administratie si acte de dispozitie. Poate transmite mostenitorilor sai proprietatea, dar cu caracter rezolubil. Transmitatorul lucrului este propiretar sub conditie suspensiva. El nu poate face asupra lucrului acte de folosinta sau acte de proprietar. El are insa un drept eventual, o speranta. El poate dispune de lucru, deci il poate instraina, daca se realizeaza conditia suspensiva. Proprietarul sub conditie suspensiva poate face acte de conservare. b) Cand conditia rezolutorie s-a realizat, dreptul dobanditorului dispare, pe cand transmitatorul redevine proprietar deplin. Art.1019 din Codul civil dispune in sensul ca conditia rezolutorie supune desfintarea obligatiei la un eveniment viitor si nesigur, iar aceasta conditie obliga pe creditor sa restituie ce a primit in caz de implinire a evenimentului prevazut prin conditie. Efectul retroactiv al conditiei se produce in privinta actelor de dispozitie, care sunt desfintate. Actele de administratie nu sunt atinse prin realizarea conditiei rezolutorii, ramanand valabile. Aceasta solutie se justifica si prin aceea ca proprietarul sub conditie rezolutorie actioneaza ca mandator al celuilalt proprietar. Proprietatea rezolubila asupra terenului Legea 18/1991 reglementeaza atribuirea de teren urmatoarelor categorii de persoane : - celor care nu au adus teren in cooperativa sau au adus mai putin de 5000m.p, ori au lucrat in cooperativa ca angajati - familiilor care solicita tern in localitatile cu excedent de suprafata agricola, dar cu deficit de forta de munca in agricultura - familiilor tinere de tarani din mediul agricol montana in zona montana defavorizata de factori naturali. Legea pune unele conditii dobanditorului, si anume : de a se stabili in localitatile unde se afla terenurile; de a nu detine teren in alte localitati; de a cultiva suprafetele de teren primite; de a crea gospodarii in zona montana; de a se ocupa de cresterea animalelor si cultivarea pamantului. Nerespectarea acestor obligaii atrage pierderea dreptului de proprietae (art.43). rezulta ca dreptul de proprietae este sub conditie rezolutorie, la implinirea careia terenul trece in proprietatea statului. Proprietatea anulabila
Pag. 42 din 122
Notiune Actiunile care tind la anularea unui act translativ de proprietate au un efect asemanator cu realizarea unei conditii rezolutorii. Daca actul translativ de proprietate anulabil va fi confirmat de titularul actiunii in anulare ori daca a expirat termenul de prescriptie extinctiva prevazut pentru introducerea actiunii in anulare, dreptul de proprietate va fi definitiv consolidat. O asemena proprietate se numeste proprietate anulabila. Proprietatea dobandita in temeiul unui act translativ de proprietate anulabil, adica lovit de nulitate relativa, este o proprietate anulabila. Efectele proprietatii anulabile Efectul retroactiv al anularii actului translativ de proprietate se produce nu numai in raporturile dintre parti, ci si fata de tertele persoane. Partea care l-a confirmat nu mai poate cere in justitie anularea actului. Efectele confirmarii se produc sub rezerva drepturilor tertilor. Acesti terti sunt cei care au dobandit drepturi intemeiate pe nulitatea relativa a actului si care se afla loviti in dreptul lor prin confirmarea acestei nulitati. Astfel, o persoana fara capacitate deplina de exercitiu a vandut un bun, apoi instraineaza acelasi bun unui alt cumparator sau constituie un drept real asupra bunului. Ulterior confirma primul act de instrainare anulabil. Confirmarea nu produce efecte fata de cel de-al doilea dobanditor. Aceasta regula se aplica numai in favoarea succesorilor cu titlu particular, nu si succesorilor universali ori creditorilor chirografi care sufera efectele confirmarii actului anulabil. Proprietatea comuna Notiune si clasificare In cazul proprietatii comune prerogativele dreptului apartin impreuna si concomitent mai multor persoane. Se clasifica in : - proprietatea comuna pe cote parti este atunci cand fiecare titular are determinata partea sa asupra bunului comun, care nu este convertita asupra unei portiuni din bun, acesta fiind comun. - proprietatea comuna in devalmasire este atunci cand partea fiecarui proprietar comun nu este determinata, nici dreptul de proprietate, nici bunul nu sunt divizate. - coproprietatea este proprietatea pe cote parti care are ca obiect un bun individual determinat, de exemplu, o casa, un automobil. - indiviziune este proprietatea pe cote parti care are ca obiect o unversalitate juridica asa cum este cazul mai multor mostenitori pana se face impartirea intre ei. Proprietatea comuna pe cote parti Notiune Presupune doi sau mai multi proprietari asupra bunului, dreptul de proprietate al fiecaruia fiind determinat in mod abstract, sub forma unei fractiuni matematice, dar bunul nu este divizat corespunzator acestor cote parti. Nici un proprietar nu este titular exclusiv al unei fractiuni materiale din bun. In ce priveste natura juridica a dreptului de copropietate, se considera ca este o varianta sau modalitate a dreptului de proprietate asupra unui lucru care apartine la mai multe persoane, fara ca acesta sa fie materialmente impartit. Drepturile coproprietarilor Drepturile coproprietarilor nu trebuie sa fie neaparat egale. Este posibil ca un proprietar sa aiba o patrime din bun, iar celalalt sa aiba trei patrimi. Formele proprietatii pe cote parti sunt : coproprietatea si indiviziunea
Pag. 43 din 122
Dispozitii legale Codul civil nu reglementeaza de ansamblu coproprietatea ori indiviziunea. El cuprinde unele dispozitii in ce priveste durata indiviziunii rezultand din succesiune (art.728) care dispune ca fiecare dintre mostenitoare poate cere impartirea succesiunii. Art.1517 prevede ca asociatii si-au dat reciproc facultatea de a administra unul pentru altul. Acelasi articol reglementeaza modul de folosirea bunurilor de catre asociati si suportarea unor cheltuieli privind aceste bunuri. Durata proprietatii pe cote parti In raport de durata sa proprietatea de4 cote parti poate fi : obisnuita sau temporala; fortata si perpetua. In primul caz, copropietatea poate inceta prin imparteala sau partajul bunului. In cea de-a doua situatie, copoprietatea nu poate inceta, deoarece imparteala nu este posibila. Coproprietatea temporara. Drepturile coproprietarilor Deosebim urmatoarele reguli : - actele cu privire la bun in materialitatea lui pot fi infaptuite cu acordul celorlalti copartasi. Este regula umanitatii . - actele materiale de folosinta asupra bunului se pot face de fiecare copropietar, cu conditia de a se respecta drepturile celorlalti, copropietari. Daca propiretarii nu se inteleg cu privire la folosirea materiala a bunului, instanta nu poate dispune partajul de folosinta, solutia fiind impartirea bunului adica incetarea copropietatii. Copropietarul nu are dreptul sa schimbe modul de folosinta al bunului fara acordul tuturor proprietarilor. Copropietarul nu are dreptul sa indeplineasca acte de administrare decat cu acordul copropietarilor. In cazul frucelor produse de un teren, s-a considerat ca, desi acesta este in copropietate, fructele se cuvin coproprietarului care a muncit terenul, nu si celor care au stat in pasivitate. - Actele juridice asupra bunului in materialitatea lui, impun distinctia : 1. Actele de dispozitie asupra bunului sau a unei parti din el pot fi facute cu acordul celorlalti. Daca au fost facute de unul singur, valabilitatea depinde de rezultatul partajului : daca bunul cade in lotul copartsului care a facut actul, acesta este valabil, in caz contrar, este desfiintat retroactiv 2. Actele juridice de administratie asupra bunului sunt supuse regulii umanitatii. Instanta de judecata nu poate incuviinta efectuarea de acte administrative de catre unul din proprietarii comuni, in cazul in care nu se realizeaza acordul intre acestia. Dificultatile ----- in exercitarea posesiei, folosintei si dispozitiei asupra locuintei proprietate comuna pot fi inlaturate numai prin imparteala, neputanduse introduce actiunea in evacuare a unuia dintre proprietari. Proprietarii comuni trebuie sa stabileasca pe unul dintre ei care sa aiba imputernicirea de a administra bunurile comune. b) acte juridice asupra cotei-parti abstracte asupra dreptului. Acestea se pot face de fiecare, dobanditorul substituindu-se de exemplu la locul copartasului ce instraineaza. Obligatiile copropietarilor Unele obligatii sunt de natura personala. Este vorba de indemnizatiile ce se cuvin celui ce a facut cheltuieli utile sau necesare cu privire la bunul ce formeaza obiectul dreptului de copropietate. Alte obligatii sunt reale si se refera la conservarea, intretinerea si administrarea lucrului comun. Practica judecatoreasca s-a pronuntat asupra unor aspecte privind proprietatea pe cote- parti. Astfel, coindivizorul nu poate sa faca acte de dispozitie cu privire la bun fara consimtamantul celorlalti coindivizari si nici acte de administrare sau acte materiale de schimbare a destinatiei ori modului de folosinta a bunului, ci numai acte de conservare. In cazul in care bunul sau o parte din acesta apartine mai multor persoane, copropietarul nu poate dispune decat de cota sa. Prerogativele dreptului de proprietate nu pot fi exercitate de unul dintre copropietari fara consimtamantul celorlalti.
Pag. 44 din 122
Pentru actiunea in vederea schimbului fortat de locuinte este nevoie de consimtamantul tuturor coprpietarilor. Incetarea copropietatii temporare a) Copropietatea este conceputa ca o stare vremelnica. De aceea, art.728 din Codul civil instituie regula ca nimeni nu poate fi obligat a ramane in indiviziune, coeredele putand cere oricand impartirea. Art. 728 Cod. Civil dispune ca copartasii pot sa incheie conventii pentru mentinerea starii de indiviziune pe o durata de cel mult 5 ani, cu posibilitatea de a reanoi conventia b) Copropietatea poate inceta prin : - dobandirea cotelor parti ale tuturor copartasilor de catre un singur copartas - toti copartasii instraineaza cotele parti unei terte persoane, care devine propietar exclusiv asupra bunului - prin partaj sau imparteala, care este modul specific de incetare a copropietatii c) imparteala propietatii pe cote parti avand ca obiect bunuri imobiliare, a fost supusa unei reglementari speciale :lg.15/1974; lg.59/1974 privind fondul funciar; decretul nr.144/1958 privind eliberarea autorizatiei pentru construire si a celor pentru instrainare si imparteala terenurilor fara constructii. iNcepand din 1978 s-a stabilit ca autorizatia administrativa era necesara numai in cazul instrainarii constructiilor, nu si in cazul impartelii acestora. Legea 59/1974 a fost abrogata prin lg.18/1991 privind fondul funciar. Decretul nr.144/1958 a fost abrogat prin lg. nr.50/1991 privind autorizarea executarii constructiilor si masuri pentru realizarea locuintelor d) reguli speciale pentru incetarea coprpietatii dintre stat si persoanele fizice. Erau stabilite prin decretul 841/1964. Acest decret a fost abrogat de lg.50/1991. Proprietatea pe cote-parti fortata si perpetua Aceasta coproprietate se mentine independent de vointa copartasilor si este determinata de destinatia bunului respectiv. Bunurile asupra carora exista proprietatea fortata sunt accesorii fata de bunurile principale care sunt proprietatea exclusiva a fiecarui copropietar. Coproprietarii nu pot cere impartirea bunului comun accesoriu necesar al bunului principal care formeaza obiectul dreptului de proprietate exclusiva care apartine la proprietari diferiti. Drepturile si obligatiile copropietarilor Acesti coproprietari au unele obligatii mai intinse decat in cazul coproprietatii temporare. Fiecare coproprietar are dreptul de a folosi lucrul comun ca si un adevarat proprietar. Insa acest drept este supus urmatoarelor limite : - folosinta nu trebuie sa aduca atingerea drepturilor egale si reciproce ale celorlalti proprietari - folosinta trebuie sa se infaptuiasca numai in interesul utilizarii fondului caruia I-a fost afectat bunul comun accesoriu. Coproprietarul nu poate sa dispune decat de cota sa si nu are dreptul sa efectueze acte de administrare decat cu acordul tuturor coproprietarilor. Coproprietarii nu pot face acte de dispozitie asupra bunului comun. In schimb pot instraina cota proprietatii exclusive. Cazurile de coproprietate fortata Exista mai multe cazuri de coproprietate fortata dintre care enumeram : - asupra unor bunuri considerate ca bunuri de familie (tablouri de familie, hartii de familie) - asupra partilor comune din cladirile cu mai multe etaje - asupra bunurilor comune necesare pentru folosinta a doua imobile vecine - asupra despartiturilor comune (ziduri, santuri, garduri) d) Coproprietatea fortata asupra partilor comune din cladirile cu mai multe etaje sau apartamente
Pag. 45 din 122
Coproprietatea exista daca fiecare etaj sau apartament apartine in exclusivitate altui proprietar. Daca toata cladirea are un singur proprietar, nu se poate vorbi de coproprietate asupra partilor comune. Partile comune ce fac obiectul coproprietatii sunt :curtea, acoperisul, scarile, instalatiile comune, intrarile. In prezent, se aplica legea 50/1991 si legea locuintei nr.144/1996 care a abrogat legea 5/1973 privind reglementarea fondului locativ si araporturilor dintre proprietari si chiriasi. S-a decis ca in anumite conditii curtea ori gradina pot fi impartite. e) Coproprietatea asupra despartiturilor comune Sediul materiei il constituie art. 590 609 Codul civil. Despartiturile comune sunt : zidul, santul, gardul care separa doua proprietati vecine. Dovada coproprietatii fortate asupra despartiturii comune se face : - prin inscris (titlu) - prin dovedirea dobandirii coproprietatii pe cale de uzucapiune - in lipsa de titlu si uzucapiune se folosesc unele prezumtii legale. Proprietatea comuna in devalmasie Notiunea In cazul proprietatii comune in devalmasie,partea ficarui proprietar comun nu este determinata,cunoscuta,bunul apartinand proprietarilor comuni,fara cote-parti.De asemenea nu se pune problema fractionarii bunului in materialitatea lui. Nici dreptul de proprietate, nici bunul asupra caruia poarta nu sunt divizate, determinate, cunoscute. Cazuri a) Proprietatea comuna a sotilor asupra bunurilor lor comune. Concubinii nu pot beneficia de comunitatea de bunuri prevazuta de art.30 din Codul familiei aplicabila numai sotilor. b) Pana la Constitutia din 1965, exista proprietatea in devalmasie apartinand familiei de tarani cooperatori asupra unor bunuri gospodaresti :casa de locuit, anexele gospodaresti, animalele de productie. In decretul lege nr.42/30 ianuarie 1990 privind stimularea taranimii se prevede ca terenul aferent casei, curtea animalele gospodaresti constituie proprietate particulara. Incetarea devalmasiei Intervine la incetarea imprejurarilor ce au inpus-o. Bunurile comune ale sotilor se pot imparti in timpul casatoriei si la desfacerea casatoriei. Prin impartire inceteaza devalmasia asupra bunurilor supuse impartirii.
Pag. 46 din 122
OBIECTUL RAPORTULUI JURIDIC CIVIL I.1 Definiia obiectului raportului juridic civil Definiii formulate n doctrin n literatura juridic de specialitate s-a pus problema dac obiectul este sau nu un element necesar al raportului juridic civil. "Obiectul raportului juridic civil nu poate constata dect n aciunea sau abinerea pe care subiectul aciv (titularul dreptului) o poate pretinde subiectului pasiv (celui inut la obligaie), iar acesta fr a deosebi dup cum n coninutul raportului juridic civil intr un drept real sau un drept de crean"1. "Prin obiect al raportului juridic civil se nelege aciunea sau obsteniunea la care este ndrituit subiectul activ i de care este inut subiectul pasiv, n ali termeni conduita subiectelor acestui raport"2. "este aciunea sau inaciunea (conduita) la care este ndrituit subiectul activ i de care este inut subiectul pasiv"3. "Aciunea la care este ndrituit subiectul activ i cea de care este inut subiectul pasiv. Deci, ntotdeauna, obiectul raportului juridic civil este format din conduita prilor"4. Prin obiect al raportului juridic civil nelegem aciunea la care este ndrituit subiectul-activ i cea de care este inut subiectul pasiv. Deci, ntotdeauna, obiectul raportului juridic civil este format din conduita prilor. I.2 Corelaii a. Corelaia dintre obiectul i coninutul raportului juridic civil Dei n strns legtur, obiectul i coninutul raportului juridic civil nu se confund. Suntem n prezena a dou elemente ale raportului juridic civil. Interdependena dintre aceste dou elemente poate fi evideniat astfel: cnd coninutul unui raport juridic civil este complex (adic format dintr-o pluralitate de drepturi subiective i obligaii ale prilor), tot complex va fi i obiectul su (fiind format din mai multe aciuni ori absteniuni la care prile sunt ndrituite ori de care sunt inute). b. Corelaia dintre obiectul raportului juridic civil i noiunea de "bunuri" n raporturile patrimoniale, conduita prilor se refer, adesea, la lucrurile din lumea exterioar, numite i bunuri. Acestea nu pot fi incluse n structura raportului juridic civil dat fiind natura social a acestui raport. Totui, pentru uurina exprimrii - adic brevitatis cauza - se folosete i exprimarea c "obiectul raportului juridic civil l formeaz un bun ori nite bunuri". "Bunul", deci, este luat n considerare ca obiect derivat al raportului juridic civil.
1 2
Aurelian Ionacu, n Tratat de drept civil, vol. I, Partea general, Editura Academiei, 1967, p. 208 Teofil Pop, p. 77, Tratat de drept civil, vol. I 3 Aurel Pop i Gh. Beleiu, p. 142, Drept civil. Teoria general a dreptului civil 4 Gh. Beleiu, p. 86, Drept civil romn
Pag. 47 din 122
BUNURILE II.1 Definiia bunului a. Prin bun n sens economic se nelege orice lucru util omului. Rezult c din punct de vedere economic, definirea bunului pretinde o singur cerin (condiie): cea de utilitate. Aa se explic faptul c din punct de vedere economic, lumina soarelui ca i cldura lui sunt considerate bunuri, chiar n starea lor natural, nesupuse proceselor industriale. b. Prin bun n sens juridic se nelege orice lucru util omului i susceptibil de apropiere juridic sub forma unor drepturi reale. Din definiia juridic a bunului, rezult c un lucru pentru a putea fi considerat bun trebuie s ndeplineasc urmtoarele dou condiii: 1) s fie vorba de un lucru util omului, i 2) s fie susceptibil de apropiere juridic sub forma unor drepturi reale. c. n literatura de specialitate prin bun se nelege "o valoare economic ce este util pentru satisfacerea nevoii materiale ori spirituale a omului i este susceptibil de apropiere sub forma dreptului patrimonial"5. II.2 Terminologie n practic, doctrin i legislaie, termenul "bunuri" este folosit n dou accepiuni (sensuri): a) bunul n sens restrns ("stricto sensu") care poate fi definit ca lucru cu valoare economic, prezentnd utilitate - adic putnd satisface trebuine materiale ori spirituale ale omului i susceptibil de a fi nsuit sub forma unor drepturi patrimoniale. b) bunul n sens larg ("lato sensu"), bunul privete nu numai lucrurile ci i drepturile patrimonial care au ca obiect acele lucruri. II.3 Corelaia dintre noiunile "bunuri" i "patrimoniu" Totalitatea drepturilor i obligaiilor patrimoniale care aparin unei persoane fizice sau juridice formeaz patrimoniul acesteia. Drepturile patrimoniale ale unei persoane, ca i obligaiile patrimoniale ale acesteia, au acest caracter pentru c sunt considerate a avea valoare economic, tocmai datorit faptului c ele privesc bunurile ce formeaz patrimoniul. Un bun poate fi considerat (privit) ut singuli, dar i ca un element activ al patrimoniului unei persoane fizice sau juridice. Rezult c ntre patrimoniu i bun exist corelaia: parte - ntreg. Pentru viitorul specialist din domeniul dreptului este important s rein c celor dou noiuni bun i patrimoniu - n drept li se atribuie un alt interes dect cel din limbajul uzual i anume, un sens tehnic-juridic, specific. II.4 Clasificarea bunurilor. Criterii de clasificare Bunurile pot fi clasificate potrivit mai multor criterii. Astfel, avem: 1. Bunuri MOBILE (mictoare) i bunuri IMOBILE (nemictoare) potrivit naturii lor i calificrii date de lege;
5
Gh. Beleiu, op. cit., 1992, p. 87
Pag. 48 din 122
2. Bunuri n CIRCUITUL CIVIL sau SCOASE DIN CIRCUITUL CIVIL innd seama de regimul circulaiei lor judiciare; 3. Bunuri CERTE i bunuri determinate GENERIC dup modul n care sunt determinate; 4. Bunuri CONSUMPTIBILE i bunuri NECONSUMPTIBILE dup cum ntrebuinarea lor implic ori nu consumarea sau nstrinarea lor; 5. Bunuri FUNGIBILE i bunuri NEFUNGIBILE dup cum pot fi sau nu pot fi nlocuite unele cu altele; 6. Bunuri DIVIZIBILE dac sunt susceptibile de a fi mprite fr ca n acest fel s li se schimbe destinaia, i bunuri INDIVIZIBILE, dac nu sunt susceptibile de a fi mprite; 7. Bunuri PRINCIPALE i bunuri ACCESORII dup cum au o ntrebuinare independent sau sunt utile numai prin intermediul altor bunuri de care sunt strns legate; 8. Bunuri FRUGIFERE i bunuri NEFRUGIFERE dup cum sunt ori nu productoare de fructe; 9. Bunuri CORPORALE i bunuri INCORPORALE dup modul cum sunt percepute; 10. Bunuri SESIZABILE i bunuri INSESIZABILE dup cum pot fi sau nu supuse urmrii i executrii silite. 1.a Sunt bunuri imobile: a) bunurile imobile prin natura lor. Intr n aceast categorie: - terenurile i cldirile; - morile de vnt sau ap, aezate pe stlpi; - recoltele prinse de rdcini i fructele arborilor neculese nc. b) bunurile mobile prin natura lor, dar considerate imobile prin destinaie: - animalele afectate la cultur; - instrumentele arztoare; - seminele date arendailor sau colonilor pariali (dijmaii); - porumbii din porumbrie; - lapinii (iepurii de cas) inui pe lng cas; - stupii cu roi; - petele din iaz (heletee); - teascurile, cldirile, alambicurile, czile i vasele; - instrumentele necesare pentru exploatarea fierriilor, fabricilor de hrtie i altor uzine; - paiele i gunoaiele. Mai sunt imobile prin destinaie toate efectele mobiliare (lucrurile mobile) ce proprietarul a aezat ctre fond n perpetuu"6. c) bunurile imobile prin obiectul la care se aplic7. Intr n aceast categorie: - uzufructul lucrurilor imobile; - servituile; - aciunile care tind la revendicarea unui imobil. 1.b Sunt bunuri mobile: a) bunurile mobile prin natura lor, adic acele bunuri care se pot muta dintr-un loc n altul, fie cu energia proprie (exemplu animalele), fie cu ajutorul unei energii strine (exemplu, lucrurile nensufleite); b) bunurile mobile prin determinarea legii. Intr n aceast categorie8: - drepturile reale asupra mobilelor;
6 7
Art. 468. Alin. 2 i 3 Cod civil Vezi disp. art. 471 Cod civil 8 Vezi disp. art. 1909 Cod civil
Pag. 49 din 122
- drepturile de crean; - aciunile n justiie privitoare la mobile. c) bunurile mobile prin anticipaie (lucrurile care, prin natura lor, sunt imobile, dar prile, printr-un act juridic, le consider, prin vrerea lor, imobile). Intr n aceast categorie fructele i recoltele neculese nc. 2.a Bunurile afltoare n circuitul civil sunt bunurile care pot face obiectul actelor juridice, adic bunurile care pot fi dobndite sau nstrinate prin asemenea acte9. 2.b Bunurile exceptate circuitului juridic civil sunt bunurile care nu pot forma obiectul unor acte juridice civile, adic sunt inalienabile. 2.c Bunurile cu circuit civil condiional sunt bunurile care pot fi deinute, dobndite i respectiv nstrinate prin acte juridice numai cu ndeplinirea condiiilor cerute expres de lege. 3.a Bunurile certe (res certa) sunt acele bunuri care, potrivit fie cu natura lor, fie cu clauzele unui act juridic civil sunt determinate (precizate) adic individualizate cu ajutorul nsuirilor specifice fiecruia dintre ele. 3.b Bunurile generice (determinate generic - res genera) sunt bunurile ce nu se determin prin nsuirile proprii, ci cu ajutorul nsuirilor categoriei din care fac parte i care pot fi individualizate, potrivit naturii lor, prin numr, greutate sau msur. 4.a Bunurile consumptibile sunt acele bunuri care i distrug substana (de pild alimentele) sau i-o nstrineaz (banii) ntr-un singur act de folosin. 4.b Bunurile neconsumptibile sunt bunurile care formeaz obiectul unor acte multiple i succesive de ntrebuinare (folosin) fr a li se distruge substana sau a se pierde juridic (exemplu: o cas, un autoturism etc.). 5.a Bunurile fungibile sunt acele bunuri care, aflndu-se ntr-un raport de echivalen, se pot nlocui unele cu altele cu prilejul executrii unei obligaii. 5.b Bunurile nefungibile sunt acele bunuri care, neaflndu-se ntr-un raport de echivalen unele cu altele, nu pot fi nlocuite cu prilejul executrii unei obligaii civile. 6.a Bunurile divizibile sunt acele bunuri care, prin mprire, nu-i schimb destinaia (exemplu: o cantitate de alimente). 6.b Bunurile indivizibile sunt acele bunuri care, dac ar fi mprite i-ar schimba destinaia, afectaiunea (exemplu: o mas). 7.a Bunurile principale sunt bunurile care pot fi folosite, potrivit destinaiei lor, n mod independent, adic fr a fi destinate s serveasc la folosirea altui bun. 7.b Bunurile accesorii sunt bunurile care sunt afectate ntrebuinrii altor bunuri. 8.a Bunurile frugifere sunt bunurile productoare de fructe, acele bunuri care, periodic i fr consumarea substanei lor, dau natere unor produse numite "fructe". 8.b Bunurile nefrugifere sunt bunurile care nu produc fructe, adic bunuri care nu au calitatea de a da natere la produse n mod periodic i fr consumarea substanei.
9
Vezi n acest sens disp. art. 963 Cod civil; "Numai lucrurile ce sunt n comer pot fi obiectul unui contract"
Pag. 50 din 122
Cele trei categorii de fructe sunt precizate n dispoziiile art. 482 Cod civil10, dispoziii referitoare la subiectul cruia i se cuvin11 i titlul sub care i se cuvin12. 1. Fructele naturale sunt fructele care se produc fr intervenia omului, adic cele pe care pmntul le produce de la sine13. Intr n aceast categorie: fructele de pdure, stuful blilor, ierburile necultivate etc. Sunt asimilate acestora, potrivit disp. art. 522 Cod civil producia i prsila (sporul animalelor). 2. Fructele industriale sunt fructele care implic intervenia omului14. Intr n aceast categorie, de exemplu, diferitele recolte. 3. Fructele civile sunt echivalentul n bani (venituri n bani) sau alte bunuri ca urmare a folosirii unui bun. Intr n aceast categorie chiriile, dobnzile sumelor exigibile, venitul rentelor i arendelor15. 9.a Bunurile corporale sunt bunurile care au o existen material, fiind perceptibile simurilor omului ( o cas, o cantitate de alimente, un animal de traciune, un autoturism etc.). 9.b Bunurile incorporale sunt bunurile a cror existen este abstract, motiv pentru care scap percepiei ca atare cu ajutorul simurilor omului. Altfel spus, "este incorporal valoarea economic ce are o existen ideal, abstract, putnd fi perceput cu "ochii minii". Intr n aceast categorie drepturile patrimoniale. 10.a Bunurile sesizabile sunt bunurile care pot face obiectul executrii silite pornite n contra debitorului16. 10.b Bunurile insesizabile sunt bunurile care nu pot fi urmrite silit pentru plata unei datorii17.
"fructele naturale sau industriale ale pmntului, fructele civile, sporul animalelor (prsila) se cuvin proprietarului n puterea dreptului de accesiune" 11 Se cuvin proprietarului 12 n puterea dreptului de accesiune 13 Vezi disp. art. 522 teza I Cod civil: "fructele naturale sunt acelea ce pmntul produce de la sine; producia i prsila (sporul animalelor) sunt asemenea fructe naturale" 14 "Fructele industriale ale unui fond sunt acelea ce se dobndesc prin cultur", art. 522, teza a II-a Cod civil 15 Vezi disp. art. 523 Cod civil: "Fructele civile sunt chiriile caselor, dobnzile sumelor exigibile, venitul rentelor, arendelor intr n clasa fructelor civile" 16 Vezi disp. art. 409 Cod procedur civil 17 Vezi, de exemplu, disp. art. 21 din Decretul Lege nr. 66/1999, n legtur cu mijloacele fixe ale unei Cooperative meteugreti.
10
Pag. 51 din 122
IZVOARELE SI PROBA RAPORTURILOR JURIDICE CIVILE CONCRETE IZVOARELE RAPORTULUI JURIDIC CIVIL CONCRET 1. Noiuni generale Pentru existenta raportului juridic concret sunt necesare subiectele si norma de drept civil, plus una: o imprejurare (act sau fapt juridic concret) de care legea civil se conditioneaz, s lege nasterea unui astfel de raport. DEFINITIE: Prin izvor al raportului juridic civil concret se intelege o imprejurare - act sau fapt - de care legea leag nasterea unui raport civil concret. 2. Clasificarea izvoarelor raporturilor juridice concrete 2.1 Criterii de clasificare Dup legtura lor cu vointa uman, izvoarele raporturilor juridice civile concrete se impart in actiuni omenesti si fapte naturale (numite si evenimente); primele depind de vointa omului, iar secundele sunt independente de vointa uman. Dup sfera lor, distingem intre fapt juridic lato sensu si fapt juridic stricto sensu. Sunt actiuni umane faptele omului - comisive ori omosive savarsite cu sau fr intentia de a produce efecte juridice, prevzute de legea civil cu aceast semnificatie. Aceast prim categorie de izvoare ale raporturilor juridice civile concrete reuneste atat actiunile voluntare, cat si pe cele involuntare, nedorite de om. Actiunile omenesti pot fi clasificate, dup anumite ciriterii. Astfel, dup cum legea civil condititoneaz sau nu masterea raportului juridic civil de existenta producerii acestui efect deosebim: a - actiuni savarsite cu intentia de a produce efecte juridice - de a crea, modifica ori stinge un raport juridic civil , care se numesc acte juridice civile; b - actiuni savirsite fr intentia de a produce efecte juridice, care efecte se produc in puterea legii; acestea nu sunt acte si fapte juridice. Dup cum sunt sau nu sunt conforme cu legea, distingem intre: - actiunile licite, adic svarsite cu respectarea dispozitiilor legale si - actiuni ilicite, adic cele svarsite cu inclcarea prevederilor legale. Evenimentele sau faptele naturale sunt imprejurri care se produc independent de vointa omului si de care legea civil leag nasterea de raporturi juridice civile concrete. Sunt asemenea fapte: moartea, cutremurul, inundatia etc.
2.2 .(Aciuni omeneti i fapte materiale)
Pag. 52 din 122
PROBA RAPORTULUI JURIDIC CIVIL CONCRET
1. NOTIUNI GENERALE 1.1 Definiie Prin prob se intelege mijlocul juridic de stabilire a existentei unui act sau fapt juridic si, prin aceasta, a dreptului subiectiv civil si a obligatiei civile. Cuvantul prob are ca sinonim pe acela de dovad. Sub aspect terminologic, este de mentionat c termenul de prob este folosit, in contexte diferite, in trei sensuri. Un prim sens este cel folosit in definitia de mai sus, adic: prob = mijloc juridic de stabilire a existentei drepturilor subiective si obligatiilor civile. Un al doilea sens este acela care desemneaza operatiunea de prezentare in fata justitiei si a mijloacelor de prob: inscrisuri, mrturii, mrturisiri, probe materiale, expertize, prin care se tinde la formarea convingerii magistratului in ceea ce priveste existenta drepturilor si obligatiilor civile: cu acest inteles se utilizeaza formula judiciar: ,, reclamantul isi probeaz pretentiile sale cu probele ...,,. In cel de al treilea sens, termenul de prob e folosit pentru a desemna rezultatul obtinut prin folosirea diferitelor mijloace de dovad; in acest sens se afirma, bunoar, c ,, relcalamtul a probat dreptul su prin ...,, ori c paratul a probat netemeinicia pretentiilor reclamantului prin ...,, . 1.2 OBIECTUL PROBEI SI SARCINA PROBEI
a. Obiectul probei il constituie elementul de dovedit pentru a demonstra existenta unui drept subiectiv civil si a obligatiei corelative. Formeaz obiect al probei toate imprejurrile - acte ori fapte juridice - care sunt izvoare ale raporturilor juridice civile concrete. In alti termeni , constituie ,, obiect al probei,, actul ori faptul juridic care a dat nastere la dreptul subiectiv civil si obligatia corelativ. b. Sarcina probei este reglementat in art. 1169 C.civ. astfel ,,Cel ce face propunere inaintea judecatii trebuie s o dovedeasc,, . Cum primul care se adreseaz justitiei este reclamantul, inseamn c lui ii revine mai intai sarcina de a dovedi cele pretinse. La aceste dou reguli privind sarcina probei se adaug cea de a treia: judectorul trebuie sa aib rol activ in stabilirea complet a adevrului, putand s ordone, din oficiu, administrarea probelor necesare stabilirii situatiei de fapt dedus judecatii.
1.3 CONDITII DE ADMISIBLITATE A PROBEI

Pentru a fi incuviintat de instanta, proba trebuie sa indeplineasc, cumulativ, urmtaorele conditii: - s nu fie oprit de lege; - s fie verosimil (s tinda la dovedirea unor fapte credibile); - s fie util (proba e inutil cand tinde la dovedirea unor fapte incontestabile); - s fie pertinent, adic s aib legatur cu pricina; - s fie concludent, adica de natur s conduc la rezolvarea cauzei;
Pag. 53 din 122
Intre pertinenta si concludenta exista urmatorul raport: dac orice prob concludent este si pertinent, nu orice prob pertinent este si concludent.
1.4 CONVENTIILE ASUPRA PROBELOR

Prin ,, conventii asupra probelor,, se inteteg acele acorduri de vointa prin care prtile se abat, derog de la normele legale ale probatiunii judiciare, fie anterior unui proces, fie in cursul unui proces,, . Conventiile asupra probelor pot avea ca obiect: sarcina probei, obiectul probei, admisibilitatea probei, puterea doveditoare a probei, administrarea dovezii. In lumina principiilor generale privind conventiile si procesul civil, in doctrin si practica judiciara se admite, in general, c sunt admisibile, si deci valabile, conventiile asupra probelor dac nu se aduce atingere unor norme imperative.
2. MIJLOACE DE PROBA 2.1 INSCRISURILE a. Definitie si clasificare
Codul civil nu contine o definitie general a inscrisului ca mijloc de prob, dar defineste speciile de inscrisuri: autentic, sub semntur privat, inceputul de prob scris. Incercand o definitie general, vom spune c prin inscris se intelege consemnarea, de date despre acte si fapte juridice, cu un mijloc adecvat pe un anumit suport material. Sensul juridic al termenului ,,inscris,, nu coincide cu cel din vorbirea obisnuita (cand se are in vedere consemnarea, pe hartie, a unor date). In sens juridic, deci, prin inscris se desemneaz consemnarile facute pe hartie, sticl, carton, scandura, pelicul ori band magnetic. Inscrisurile cunosc mai multe clasificri, dup diferite criterii: Astfel, dup scopul urmrit la intocmirea lor, inscrisurile se impart in: - preconstituite, cele intocmite special pentru a servi la probe: - nepreconstituite, sunt celelalte inscrisuri. Dup efectul lor, inscrisurile se deosebesc in trei categorii: - originare - sunt inscrisurile intocmite pentru a dovedi incheierea, modificarea ori incetarea unui act juridic civil; - recognitive - sunt inscrisurile intocmite pentru o recunoastere a existentei inscrisurilor originare pierdute ori distruse, pe care le inlocuiesc; - confirmative - sunt inscrisurile prin care se inlatur anulabilitatea unui act juridic civil (facandu-l valabil, daca respect cerintele impuse de art. 1190 Cod civil). Dup raportul dintre ele, inscrisurile se impart in originale si copii. Dup criteriul semnturii, inscrisurile se deosebsc in semnate si nesemnate. b. Inscrisul autentic Definitie. Potrivit art. 1171 Cod civil: ,,Actul autentic este acela care s-a fcut cu solemnitatile cerute de lege, de un functionar public, care are drept de a functiona in locul unde actul s-a facut,,. Categorii. Principalele categorii de acte autentice sunt:
Pag. 54 din 122
- inscrisurile autentice notariale, adic cele intocmite de notarul de stat (potrivit Decretului nr. 377/1960); - hotrarile organelor jurisditionale (si in primul rand hotrarile judecatoresti); - acte de stare civila (a cror inregistrare se face potrivit Decretului nr. 27/1960); Putere doveditoare. Stabilirea puterii doveditoare a inscrisului autentic implic facerea urmtoarelor distinctii: - mentiunile ce reprezint constatri personale ale agentului instrumentator, fcute cu propriile simturi, fac dovada deplin, ele neputand fi combatute decat prin procedura inscrierii in fals; - mentiunile ce privesc declaratiile partilor, fcute in fata agentului instrumentator, dar a cror veracitate nu poate fi verificat de acesta fac dovad pana la proba contrarie.; - mentiunile strine de obiectul inscrisului pot avea valoarea inceputului de prob scris. c. Inscrisul sub semnatura privat Definitie. Se numeste ,,inscris sub semntur privata,, acel inscris care este semnat de cel ori de cei de la care provine. Din definitie rezulta ca exist o singur conditie - cu caracter general pentru valabilitatea inscrisului sub semnatur privat: semntura autorului ori autorilor actului, inscrisului. Semnatur, in sensul de aici, este numai cea executat de mana autorului inscrisului. Prin urmare, nu indeplineste aceasta conditie ,,semnatura,,: dactilografiat, litografiat, executat prin paraf ori prin punere de deget. Conditiile speciale de valabilitate pentru anumite insrcrisuri sub semnatur privat. 1) Conditia pluralitatii de exemplare (numit si cerinta multiplului exemplar) 2) Conditia scrierii in intregime ori punerii formei ,,bun si aprobat,, inainte de semnare. 3) Conditia cerut testamentului olograf: s fie scris, semnat si datat de mana testatorului
2.2 MARTURIA (PROBA CU MARTORI ORI TESTIMONIALA)

a. Definitie. Mrturia este relatarea, oral, fcut de o persoan, in fata instantei de judecat, cu privire la acte sau fapte litigioase, svarsite in trecut despre care are cunostint personal. b. Reguli si exceptii privind administrarea probei cu martori. Regula general in materie este urmtoarea: fapte juridice, stricto sensu pot fi dovedite, neingrdit, cu martori. Reguli si exceptii de probare cu martori sunt continute in art. 1191 - 1198 din Codul civil si privesc, indeosebi, actele juridice. Art. 1191 Cod civil stabileste dou reguli in primele sale alineate, astfel: ,,Dovada actelor juridice al caror obiect are o valoare ce depseste suma de 250 lei , chiar pentru depozit voluntar, nu se poate face decat sau prin act autentic, sau prin act sub semnatur privat. Nu se va primi niciodata o dovad prin martori in contra sau peste ceea ce cuprinde actul , nici peste ceea ce pretinde c s-ar fi zis inaintea, la timpul sau in urma confectionarii actului, chiar cu privire la o suma sau valoare ce nu depseste 250 lei,,. In art. 1192 - 1196 Cod civil sunt stabilite anumite reguli de aplicare a prevederilor alin. 1 - 2 ale art. 1191. Exceptiile de la regulile de mai sus sunt prevzute de art. 1197: ,,Regulile mai sus precizate nu se aplic in cazul cand exist un inceput de dovad scris. Se numeste inceput de dovad scris orice scriptur a aceluia in contra cruia s-a format petitia, sau a celui ce reprezint si care scriptur face a fi crezut faptul pretins,,.
Pag. 55 din 122
Puterea doveditoare a mrturiei. Codul civil nu precizeaz forta probant a mrturiei, ceea ce inseamn c ea este lsat la libera apreciere a judectorului, bazat pe intima sa convingere.
2.3 MARTURISIREA (RECUNOASTEREA)

Mrturia este recunoasterea de ctre o persoan a unui act sau fapt pe care o alt persoan isi intemeiaz o pretentie si care este de natur s produc efecte contra autorului ei. Mrturisirea este un act juridic, din punctul de vedere al dreptului civil, si un mijloc de prob, din punctul de vedere al dreptului procesual civil. b. Clasificare. Art. 1204 - 1206 Cod civil disting intre mrturisirea judiciar si cea extrajudiciar. Potrivit art. 1204: ,,Se poate opune unei prti mrturisirea ce a fcut inaintea inceperii judectii, sau in cursul judectii,,, iar potrivit art. 1205: ,,Mrturisirea extrajudiciar verbal nu poate servi de dovad cand obiectul contestatiei nu poate fi dovedit prin martori,, . Dup modul de exprimare, se distinge intre mrturisirea expres si cea tacit. In fine, dup structur, in doctrin se disting trei feluri de marturisire: - mrturisirea simpl (ori fr rezerve), este recunoasterea pretentiei reclamantului, facut de ctre parat, asa cum a fost formulat pretentia (spre exmplu: recunosc c am imprumutat de la reclamant suma de 5000 lei si nu i-am restituit); - mrturisirea calificat; const in recunoasterea de ctre parat a faptului invocat de reclamant, dar si a altor imprejurri, strans legate de faptul invocat, anterioare ori concomitente faptului pretins, care schimb semnificatia sa juridic; - mrturisirea complex; const in recunoasterea de ctre parat a faptului pretins de reclamant, dar si a altei imprejurri - ulterioare - care anihileaz pe primul. Potrivit art. 1206 alin. 2 (prima parte) din Codul civil: ,, Ea (mrturisirea) nu poate fi luat decat in intregime impotriva celui care a mrturisit ...,, Dupa modificarea art. 1206 Cod civil, prin Decretul nr. 205/1950, in doctrin s-a iscat o controvers cu privire la problema de a se sti dac mrturisirea poate fi ori nu scindata, adic divizat. S-au formulat doua teorii in rezolvarea problemei. Intr-o teorie, s-a sustinut c regula indivizibilattii mrturisirii se aplic in continuare, argumentandu-se c ,, legiuitorul a pstrat neatinse dispozitiile art. 1206 care prevd indivizibilitatea mrturisirii,, . In cealalt teorie, dominant, se consider, dimpotriv, c regula indivizibilitatii mrturisirii, consacrat de art. 1206 Cod civil, trebuie subordonat celor dou principii ale procesului civil: principiul adevrului si principiul rolului activ al judectorului (prevzut de art. 129-130 Cod procedur civil). In consecint, regula indivizibilittii mrturisirii nu trebuie luat ca fiind imperativ, ci ca simpl recomandare fcut judectorului.
a. Definitie.
c. Problema indivizibilitattii mrturisirii
d. Puterea doveditoare a mrturisirii. In aceast privint trebuie deosebite doua perioade: - cea anterioara lui 1950 (cand, prin Decret nr. 205, s-a abrogat pct. 3, alin. 1200 C.civ., care prevedea prezumtia absoluta a ,,puterii doveditoare ce legea da mrturisirii,,), cand mrturisirea era ,,regina probelor,, adic o prob perfect (probatio probatissima), avand o
Pag. 56 din 122
deplina putere doveditoare, transand litigiul impotriva autorului ei: confessus pro juridicata habeteur; - cea posterioar lui 1950, in care mrturisirea a fost trecut in randul celorlalte probe, adic lsandu-se forta probant la aprecierea judectorului. Chiar dac, in prezent, aceasta este solutia in drept, in fapt, ins, mrturisirea are, in continuare, o incontestabil putere doveditoare, ceea ce se sprijin, de altfel, pe principiul disponibilitatii in procesul civil. Mijlocul procesual de administrare a probei mrturisirii se numeste interogator si este reglementat in art. 218 - 225 Cod procedur civil. Mrturisirea poate fi spontan - fr interogator - ori provocat - adic cea realizat pe calea interogatorului.
e. Interogatorul
2.4 Prezumtiile a. Defintie. Definitia legal a prezumtiei este continut in art. 1199 Cod civil: ,,Prezumtiile sunt consecintele ce legea sau magistratul le trage dintr-un fapt cunoscut la un fapt necunoscut,,. In doctrin, prezumtia este definit s fie ca fiind considerarea unui fapt ca existent, dedus din existenta altui fapt, vecin si conex, fie ca inducerea existentei unui fapt necunoscut din cunoasterea altui fapt, datorit legturii ce exist intre cele dou fapte. In esenta, prezumtia este o presupunere fcuta de legiuitor sau judector. b. Clasificarea prezumtiilor Dup autorul lor, prezumtiile se impart in doua categorii: - prezumtii legale; sunt cele ce reprezinta opera legiuitorului; art. 1200 C.civ. determin prezumtiile legale in termenii urmtori: ,, Sunt prezumtii legale acelea care sunt determinate special prin lege,, precum: 1. actele ce legea le declar nule pentru c le priveste fcute in frauda dispozitiilor sale; 2. in cazurile cand legea declar c dobandirea dreptului de proprietate sau liberatiunea unui debitor rezult din oarecare imprejurri determinate; 3. (abrogat); 4. puterea de lege acord autoritatii lucrului judecat; cu privire la sarcina probei, in caz de prezumtie legal, art. 1202 Cod civil prevede: ,,Prezumtia legal dispens de orice dovad pe acela in favoarea cruia este fcut Nici o dovad nu este primit impotriva prezumtiei legale, cand legea, in puterea unei asemnea prezumtii, anuleaz un act oarecare, sau nu d drept de a se reclama in judecat, afar numai de cazurile cand legea a permis dovada contrarie si afar de aceea ce se va zice in privinta juramantului si a mrturisirii ce ar face o parte in judecat,, . - prezumtiile simple; sunt acelea stabilite de magistrat (judector); Dac prezumtiile legale sunt limitate numeric, prezumtiile simple sunt nelimitate sub aspectul numarului lor. Dupa forta lor probant, prezumtiile legale se impart, iarsi in doua categorii: - prezumtii absolute - juris et de jure - adic cece ce nu pot fi rsturnate prin proba contrarie; se mai nunesc si irefragrabile; sunt asemenea prezumtii: cea a puterii lucrului judecat; cea privind limita maxima, de 300 zile, si cea minica de 180 zile, dinaintea nasterii copilului care marcheaz timpul legal al conceptiunii, potrivit art. 61 din Codul familiei;
Pag. 57 din 122
- prezumtiile relative - juris tantum - adic cele ce pot fi rsturnate prin proba contrar, fie mai usor, fie mai greu (cum e cazul prezumtiei de paternitate, prevzuta de art. 53 din Codul familiei); majoritatea prezumtiilor legale e format din prezumtiile relative. BUNURILE CLASIFICAREA BUNURILOR BUNURILE 1. Noiunea de bun 2. Noiunea de lucru 3. Clasificarea bunurilor 1. Noiunea de bun Prin bun se nelege o valoare economic ce este util pentru satisfacerea nevoii materiale i spirituale a omului i este susceptibil de apropiere sub forma dreptului patrimonial. Pentru a fi n prezena unui bun n sensul dreptului civil este necesar s fie ntrunite cumulativ condiiile: - valoarea economic trebuie s fie apt a satisface o trebuin de ordin material ori spiritual al omului. - S fie susceptibil de apropriaiune sub forma drepturilor patrimoniale. 2. Noiunea de lucru Art.480 din codul civil dispune: Proprietatea este dreptul ce l are cineva de a se bucura i a dispune de un lucru n mod exclusiv i absolut, ns n limitele determinate de lege, iar art.936 prevede c: Numai lucrurile ce sunt n comer pot fi obiectul unui contract n general, doctrina definete n acelai mod bunuri ori lucruri. Clasificarea lucrurilor a) n funcie de natura lor i de calificarea dat de lege, bunurile se mpart n: - bunuri mobile (mictoare) - bunuri imobile (nemictoare) b) dup regimul circulaiei lor juridice distingem ntre: - bunuri care se afl n circuitul civil - bunuri care sunt scoase din circuitul civil c) dup modul n care sunt determinate - bunuri individual determinate - bunuri generic determinate d) dup cum pot fi sau nu nlocuite n executarea unei obligaii civile: - bunuri fungibile - bunuri nefungibile e) dup cum folosirea lor implic ori nu consumarea sau nstrinarea lor: - bunuri consumptibile - bunuri necomsumptibile f) dup cum sunt sau nu productoare de fructe - bunuri frugifere - bunuri nefrugifere g) dup cum pot fi sau nu mprite fr s-i schimbe nstrinarea sunt: - bunuri divizabile
Pag. 58 din 122
deosebim:
bunuri neduvuzabile h) dup corelaia dintre ele, mprim bunurile n: bunuri principale bunuri accesorii i)-dup modul lor de corupere bunuri corporale bunuri necorporale j) dup cum sunt ori nu supuse urmririi i executrii silite pentru plata datoriilor,
- bunuri sesizabile - bunuri nesesizabile a )Bunuri mobile i bunuri imobile n dreptul civil exist trei categorii att de bunuri mobile ct i de bunuri imobile. I.-Categoriile de bunuri mobile sunt urmtoarele: - mobile prin natura lor n definirea legal coninute de art. 453, Codul civil sunt mobile prin natura lor corpurile care se pot transporta de la un loc la altul. - Mobile prin determinarea legii - Acestea sunt precizate de art.474, Codul civil, astfel:Sunt mobile prin determinarea, obligaiile i aciunile care au ca obiect sume exigibile sau efecte mobiliare, aciunile sau interesele n companii de finane, de comer sau de industrie, chiar i cnd capitalul acestor companii exist n imobile. - Mobile prin anticipaie; sunt acele bunuri care prin natura lor sunt imobile, dar pe care prile unui act juridic le consider ca mobile n considerarea a ceea ce vor deveni. II. Categoriile de bunuri imobile sunt urmtoarele: - imobile prin natura lor , Art.463 prevede c Fondurile de pmnt i cldirile sunt imobile prin natura lor, potrivit Art.464: Morile de vnt, sau de ap, aezate pe stlpi, sunt imobile prin natura lor, alin 1 al art. 465 prevede :Recoltele care nc se in de rdcini i fructele de pe arbori, neculese nc, sunt de asemenea imobile. - Imobilele prin obiectul de care se aplic; potrivit art.417 din Codul civil: Sunt imobile prin obiectul la care se aplic: uzufructul bunurilor imobile, servituiile, aciunile la care tind a revendica un imobil. - Imobile prin destinaie Art.468: Obiectele ce proprietarul unui fond a pus pe el pentru serviciul i exploatarea acestui fond sunt imobile prin destinaie. Astfel, sunt imobile prin destinaie, cnd ele s-au pus de proprietarul pentru exploatarea fondului: - animalele afectate de cultur - instrumentele artoare - porumbii din porumbrie - stupii cu rai - petele din iaz - lapinii inui pe lng cas - seminele date arendailor coloilor particulari b) Bunuri aflate n circuitul civil i bunuri scoase din circuitul civil. - Sunt bunuri n circuitul civil acele bunuri care pot face obiectul actelor juridice, n ali termeni, bunurile care pot fi dobndite sau nstrinate prin act juridic fac parte din bunurile ce se afl n circuitul civil.
Pag. 59 din 122
- Din aceste categorii fac parte dou subdiviziuni: - bunuri care pot circula liber - bunuri care pot fi dobndite, deinute ori nstrinate cum sunt: armele de foc i muniiile, supuse Legii nr.17/ 1996, materialele explozive, supuse Legii nr.73/ 1989, deeurile toxice supuse Legii nr.137/ 1993 a protecieie mediului. Sunt scoase din circuitul civil bunuri care nu pot forma obiectul actului juridic civil: se spune c asemenea bunuri sunt inalienabile. Potrivit art.5, alin 2: Terenurile care fac parte din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile i indescriptibile. Ele nu pot fi introduse n circuitul civil dect dac, potrivit legii, sunt dezafectate din domeniul public. Importana juridic a acestei clasificri se manifest pe planul valabilitii actelor juridice civile sub aspectul obiectului lor. c) Bunuri determinate individual i bunuri determinate generic. - Sunt individual determinate acele bunuri care, potrivit naturii lor sau voinei exprimate n actul juridic se individualizeaz prin nsuiri proprii, speciale. - Sunt determinate generic acele bunuri care se individualizeaz prin nsuirile speciei ori categoriei din care fac parte; d) Bunuri funigibile i bunuri nefunigibile Este funigibil acel bun care, n executarea unei obligaii, poate fi nlocuit cu altul, fr s afecteze valabilitatea plii. Este nefunugibil acel bun care nu poate fi nlocuit n executarea unei obligaiuni, astfel c , debitorul nu este liberat dect de predarea bunului datorat. Caracterul funigibil ori nefunugibil al unui bun este dat att de natura bunului, ct i de voina prilor unui act juridic civil. e) Bunuri consumptibile i bunuri necomsumptibile Este comsumptibil acel bun care nu poate fi folosit fr ca prima lui ntrebuinare s nu implice consumarea substanei lui ori nstrinarea lui. Este neconsumptibil acel bun care poate fi folosit repetat, fr ca, prin aceasta s fie necesar consumarea substanei ori ntrebuinarea lui. Ca bunuri consumptibile sunt de menionat banii, alimentele, etc., iar ca bunuri neconsumptibile: construciile, terenurile, etc. f) Bunuri frugifere i nefrugifere. Este frugifer acel bun care poate produce periodic, fr consumarea substanei sale, alte bunuri ori produse, numite fructe. Este nefrugifer bunul care nu are nsuirea de a da natere, periodic, la produse fr consumarea substanei lui. Fructele trebuie deosebite de produse. - Distincia ntre fructe, de o parte, i produse de cealalt parte, este important n materie de uzufruct i posesiei mobiliar. - Uzufructul are dreptul doar la fructe, nu i la producie, care revin modului proprietar. - Posesia de bun credin conduce la dobndirea proprietii fructelor nu i produciilor. g) Bunuri divizibile i bunuri indivizibile Este divizibil acel bun care poate fi mprit fr s-i schimbe, prin aceasta destinaia sa economic. Este indivizibil acel bun care nu poate fi mprit fr s-i schimbe prin aceasta, destinaia sa economic. h) Bunuri principale i bunuri accesorii Este principal acel bun care poate fi folosit independent fr a servi la ntrebuinarea altui bun.
Pag. 60 din 122
Este accesoriu bunul care este destinat s serveasc la ntrebuinarea altui bun. Aceast clasificare este important juridic, n executarea obligaiilor civile; cnd se datoreaz un bun, deliberatorul trebuie s predea att bunul principal ct i pe cel accesoriu. i)-Bunuri corporale i incorporale. Este corporal acel bun care are o existen material fiind uor perceptibil simurilor noastre. Este incorporabil valoarea economic ce are o existen ideal, abstract, putnd fi perceput cu ochii minii. Aceast clasificare a bunurilor este important juridic n ce privete: - dobndirea proprietii mobiliare ca efect al posesiei de bun credin, care opereaz doar pentru mobilele corporale potrivit art.1909 Codul civil. - - dobndirea proprietii prin simpl tradiie, care opereaz cu privire la bunurile corporale, nu i incorporale. - Titlurile de valoare, care se transmit diferit, dup cum sunt: la purttor (prin tradiiune), nominale (prin cesiune) ori la ordin (prin gir) - Regimul de drept internaional privat, dup distinciile cuprinse n Legea nr. 105/1992 (art.52-63) J) Bunuri sesizabile i nesesizabile Este sesizabil bunul ce poate forma obiectul executrii silite a debitorului. Este insesizabil bunul ce nu poate fi urmrit silit pentru plata unei datorii.
Pag. 61 din 122
ACTUL JURIDIC CIVIL 1. Noiunea de act juridic 2. Clasificarea actelor juridice 3. Caracterizarea categoriilor de acte juridice civile 4. Capacitatea, condiie de valabilitate a actului juridic civil Manifestarea persoanelor juridice se face prin acte juridice. Actele juridice reprezint n literatura de specialitate acele manifestri de voin fcute cu intenia de a produce efecte juridice adic de a nate, modifica ori stinge un raport juridic concret. Actul juridic este altceva dect un fapt material. Faptele materiale sunt toate faptele pe care le privim fcnd complet abstracie de influenele pe care le pot avea asupra relaiilor agentului cu ceilali oameni. Dac se face abstracie de relaiile de la om la om i se presupune existena unui om complet izolat, fr nici o legtur cu ceilali oameni se poate vorbi despre o activitate pur material. Dar privind faptul material din punctul de vedere al relaiei cu alte persoane, el ncepe s intereseze dreptul. Actele juridice sunt acele acte ale unei persoane n raport cu alta i nu ntmplrile materiale. Actele juridice creeaz sau modific, prin voin liber, drepturi i obligaii. Cnd cineva a contractat un mprumut, a contractat o obligaie, a fcut un act juridic cu voin. Cnd cineva a cumprat ceva, a contractat drepturi i obligaii, dreptul de a avea obiectul i obligaia de a plti preul; s-au nscut i drepturi i obligaii prin voina lui. n limbajul juridic curent este numit act juridic numai acela care e fcut cu voin contient de a crea drepturi i obligaii, cum ar fi un contract , un testamnet, o poli. Intervine voina de a se schimba o situaie juridic preexistent. Dar exist acte pe care omul le face fr o asemenea voin i care de asemenea creeaz drepturi i obligaii, cum ar fi de exemplu delictele ori actele comise din neglijen. i unele i celelalte sunt acte juridice fiindc nu intenia direct este caracteristic actului juridic ci faptul c o voin liber schimb ordinea juridic. Actul juridic este un act liber care schimb situaia juridic, respectiv a prilor, el nu se poate produce dect cel puin ntre dou persoane, nu se poate produce ntre o singur persoan i un lucru sau un fenomen natural; el presupune o intenie fie c este vdit i uor de gsit , fie c e mai greu de descoperit aa cum se ntmpl cnd intenia este indirect. Actul juridic, n felul acesta, nate sau atinge obligaii i drepturi, cu alte cuvinte modific situaii juridice preexistente. n doctrin, practic i chiar n legislaie, expresiile de "act juridic civil", "act juridic" sau pur i simplu termenul de "act" se folosesc n dou accepiuni. Astfel, ntr-un prim sens prin "act juridic" sau "act" se nelege chiar manifestarea de voin fcut cu intenia de a produce efecte juridice. Cu acest neles se folosete se folosete i formula "negotium juris" sau cuvntul "negotium" i ambele au aceeai semnificaie de operaiune juridic.18
18Art. 1175, 1189, 1190, 1191 Cod Civil.

Pag. 62 din 122
n al doilea sens prin act (fr calificativ) se desemneaz nscrisul constatator care, consemneaz ori red manifestarea de voin exprimat.19 Dei, n general, de fiecare dat, din context, rezult sensul avut n vedere atunci cnd se folosete cuvntul "act" (nu i sintagma de "act juridic" sau cea de "act juridic civil" care trebuie recepionate ca referindu-se la operaiuni juridice) este preferabil ntrebuinarea acestuia numai n sensul de "negatium juris", rezervnd termenul de "nscris" sensul de "instrumentatum".20 Diviziunea actelor juridice Actele juridice pot fi de mai multe feluri: Unele reprezint o manifestare de voin, avnd ca scop contient crearea sau stingerea unor drepturi i obligaii. n acest caz se poate vorbi de o voin intenionat, direct, a prilor. Exemplele tipice de asemenea acte sunt conveniile. De obicei se rezerv numai acestora numele de acte juridice. Altele din contr nu sunt o asemenea manifestare de voin. agentul nu a voit n mod expres efectul juridic, dar dreptul presupune c el trebuia s-l voiasc i astfel actul su l produce n orice caz. Aici intr toate ipotezele unei voine indirecte. Cazul tipic este culpa. Agentul devine responsabil de actul su, dei nu a voit n mod intenionat crearea consecinelor juridice normale pe care dreptul le atribuie actului su. Uneori, n aceast ipotez, actul nsui este voit de efectele sale materiale, dei efectele sale juridice nu sunt voite: de exemplu comiterea cu voin a unei infraciuni penale. Alteori actul nu este voit nici chiar n efectele sale materiale: de exemplu un act de neglijen care a adus o daun altcuiva. Exist i o a treia categorie de acte care fr a fi denumite acte juridice, intereseaz ndeaproape dreptul i produc efecte juridice similare. ele sunt aa-numitele acte materiale. Se spune de obicei c asemenea acte materiale nu intereseaz dreptul, pentru c dei sunt voite, ele nu nasc drepturi i obligaii noi. Aceste acte sunt cele prin care persoanele uzeaz de un drept care astfel dispare, fie uznd de un bun, care nu e consumptibil prin uz. Ele constituie faculti ale noastre. Sunt actele noastre materiale de toate zilele care intr toate n aceast categorie. n realitate o analiz atent arat c n aceste cazuri, se stinge un drept, prin ntrebuinare, adic se modific, prin desfiinarea material a obiectului dreptului i deci a dreptului nsui, o situaie juridic preexistent. n cazul cnd e vorba de un bun care se consum, el dispare odat cu dreptul ce avea persoana de a-l consuma. Dac este vorba de bunurile neconsumabile se observ c dreptul de folosin se descompune din punct de vedere al duratei sale, n tot attea drepturi distincte cte momente are acea durat. Dac la momentul dat, titularul s-a folosit ntr-un fel activ sau pasiv de bun, atunci i-a consumat n realitate ntreg dreptul ce-l avea n acel moment. n realitate toate actele fcute n viaa de toate zilele se ncadreaz n felul acesta n normele juridice. Actul juridic este o noiune cu o sfer mult mai larg dect aceea care i se atribuie de obicei. Numai faptele materiale, care nu au nici un fel de legtur cu aciunile oamenilor ntre ei, sunt n afar
19Art. 1171, 1172, 1173, 1174, 1176 i urmtoarele, Cod Civil Civil referitoare la nscrisurile autentice i/sau sub semntur privat. 20Prin "act" se face referire exclusiv la "actul juridic civil" ("negotium").
Pag. 63 din 122
de sfera actelor juridice. ndat ns ce un act material intr n legtur cu activitatea contient a oamenilor ntre ei, el intereseaz imediat dreptul. n orice mprejurare actul juridic modific o situaie preexistent fcnd s nasc una nou, adic se petrece numai n lumea specific a dreptului i nu n lumea material. Actul juridic, ca s existe, trebuie n orice caz s fie actul unei persoane capabile s judece, adic a unei persoane libere. Actul juridic astfel neles nu trebuie confundat cu dovada lui. n drept se face deosebire ntre "negotium juris" i "instrumentum probationis". Cnd cineva face un contract de vnzare, de obicei se numete act de vnzare nscrisul. nscrisul, este ns numai instrumentul care se face pentru a se proba actul. Actul consist n convergena ambelor pri. ndat ce concursul de voine s-a ntmplat, actul exist. Actul juridic nu reprezint documentul scris sau alt mijloc de prob estern care formeaz numai "instrumentum probationis", ci reprezint activitatea persoanei raionale, prin care ea schimb o situaie juridic, ceea ce de obicei n drept o numete "negotium juris". n general actele juridice civile pot fi clasificate n funcie de numeroase criterii. Dintre acestea, reinem urmtoarele criterii de clasificare i categoriile de acte juridice corespunztoare: 1. Dup numrul prilor, se disting acte juridice unilaterale, bilaterale, multilaterale. Actele unilaterale ar fi acelea care nu sunt dect emanaia unei singure voine aa cum se ntmpl n cazul testamentulului, acceptrii succesiunii, renunrii la motenire. actele juridice unilaterale se clasific n cate supuse comunicrii - cazul ofertei - i acte nesupuse comunicrii - cazul testamentului. Actele bilaterale sunt acelea n care concur dou voine cum se ntmpl la adopie sau la ncheierea unui contract. Actele multilaterale sunt rezultatul de voin a trei sau mai multe persoane. Un exemplu poate fi contractul de societate. Aceast clasificare prezint importan pe mai multe planuri. Pe de-o parte pe planul aprecierii valabilitii actului juridic, pentru c fiecare dintre pri i verific i apreciaz numrul corespunztor de voin, iar pe cealalt parte pe planul regimului politic diferit pe care l au viciile de consimmnt. 2. n funcie de scopul urmrit se disting: acte cu titlu oneros i acte cu titlu gratuit. Actul cu titlu oneros e actul prin care n schimbul unui folos patrimonial procurat se urmrete obinerea unui alt folos patrimonial. Conform art. 945 Cod Civil "contractul oneros este acela n care fiecare parte voiete a-i procura un avantaj." Contractele de locaiune, de rent viager, de vnzarecumprare sau mprumutul de dobnd reprezint acte cu titlu oneros. Actul cu titlu gratuit e actul prin care se procur un folos patrimonial fr a se urmri obinerea unui folos patrimonial n schimb. Conform art. 946 Cod Civil "contractul gratuit sau de binefacere este acela n care una din pri voiete a procura, fr echivalent, un avantaj celeilalte pri, cum sunt mandatul gratuit, donaia, mprumutul fr dobnd. Subclasificarea actelor juridice cu titlu oneros: - comutative, la a cror ncheiere prile stabilesc i cunosc exact ntinderea drepturilor i obligaiilor ce le enumer (contractul de vnzare-cumprare sau schimb); - aleatorii, la a cror ncheiere prile nu cunosc ntinderea exact a obligaiilor. ele consimt asupra existenei anselor de pierdere sau ctig, ce in de un eveniment voit (contractul de rent viager, de vnzare cu clauza ntreinerii).
Pag. 64 din 122
Subclasificarea actelor juridice cu titlu gratuit: - liberaliti, prin care cel ce execut prestaia la care s-a obligat, i diminueaz patrimoniul (sponsorizarea, donaia). - acte juridice dezinteresate, cele care nu implic diminuarea patrimoniului celui ce se oblig prin executarea prestaiei (mandatul gratuit, depozitul nerenunerat). 3. Dup efectele produse: acte juridice constitutive, translative, declarative. Cele constitutive sunt actele prin care coninutul lor creeaz raporturi juridice noi cu drepturi i obligaii noi inexistente anterior ca atare. Cele tranzlative sunt actele prin care se strmut un drept dintr-un patrimoniu n altul (vnzarecumprare, cesiune de crean). Actul e declarativ cnd se constat drepturi preexistente (tranzacia). 4. Dup importana ori gravitatea lor se disting acte de conservare, de administrare, de dispoziie. Actul de conservare este acel act care are ca efect prentmpinarea pierderii unui drept subiectiv civil. Actul de administrare este acela prin care se pune n valoare un bun sau patrimoniu. Prin actul de dispoziie se nfptuiete scoaterea din patrimoniu a unui bun sau drept. 5. Dup coninut sunt acte patrimoniale i nepatrimoniale: Este patrimonial actul juridic al crui coninut e evaluabil n bani. Este nepatrimonial actul juridic al crui coninut nu e susceptibil de a fi evaluat pecuniar. 6. Dup modul de ncheiere valabil actele sunt consesuale, solemne, reale. Actul solemn este cel pentru care se cere, pe lng manifestarea de voin, i respectarea unor voine de form ce sunt anume prescrise de lege. Forma e cosiderat o condiie de valabilitate. Ex: donaia imobiliar. Ca form actul juridic trebie s fie autentic. Este real actul pentru a crui ncheiere n mod valabil se cere i predarea sau emiterea bunului. Ex: mprumutul, gajul, contractul de depozit. 7. Dup modul n care i produc efectele juridice sunt: acte juridice ncheiate ntre vii, fiind acele acte ale cror efecte se produc fr a fi condiionate de moartea autorilor lui i acte juridice mortis causa, acestea producndu-i efectele numai dup moartea autoului sau autorilor lui. 8. Dup rolul voinei prilor n stabilirea contientului actelor juridice civile sun acte juridice subiectiv civile i acte de condiie. Actul juridic subiectiv civil e acela care voina prilor are un rol determinant n sensul c prile prin voina lor, i stabilesc coninutul n limitele dreptului obiectiv. Actul de condiie e actul n care prile i manifest voina ca regulile, ce dau regimul juridic unei instituii juridice, s devin aplicabile, n care voina prilor are doar rolul de a accepta regulile respective nu i de a se abate de la ele datorit caracterului lor imperativ. De exemplu cstoria, recunoaterea unui copil.
Pag. 65 din 122
9. Dup criteriul legturilor n care actele juridice se afl cu modalitile sunt acte pure i simple i acte afectate de modaliti. E pur i simplu actul care nu poate fi afectat de modaliti (ex. cstoria, nfierea). Actul afectat de modaliti e cel afectat de termen, sarcin, condiie. 10. n funcie de raporturile ce se stabilesc ntre ele sunt acte principale i acte accesorii. E principal actul ce are o existen de sine stttoare i nu depinde de un alt act. Este accesoriu cel care nu are o existen de sine stttoare i depinde de un alt act juridic civil. 11. n funcie de posibilitatea sau imposibilitatea ncheierii lor prin reprezentare sunt acte strict personale care nu se pot ncheia prin reprezentare i acte ce se pot ncheia prin reprezentarea autorului de ctre un mandatar. 12. n funcie de legtura actelor juridice civile cu cauza se clasific n acte juridice civile cauzale i abstracte. 13. Dup modul de executare se disting acte cu executare imediat i acte cu executare succesiv. Cele cu executare imediate se numesc acte unoictum i implic o singur prestaie svrit de debitor. Cele succesive se execut din mai multe prestaii succesive ce sunt executate n timp. 14. n raport de faptul dac legea le reglementeaz i le acord o denumire sun acte numite (tipice) i acte nenumite (atipice) acelea crora legea nu le acord reglementare i o denumire juridic proprie. De exemplu contractul de prestri servicii sau de vnzare cu clauza ntreinerii. Actele tipice constituie regula iar cele atipice constituie excepia. Condiiile de valabilitate ale actului juridic civil n genere, prin condiiile actului juridic civil se neleg elementele din care acesta este alctuit. Sediul general al acestei materii se afl n art.948 Cod Civil "Condiiile eseniale pentru valabilitatea unei convenii sunt: capacitatea de a contracta, consimmntul valabil al unei pri ce se oblig, un obiect determinat, o cauz licit. n doctrin s-au propus mai multe criterii de clasificare a codiiilor actului juridic, dintre care: 1. n funcie de aspectul la care se refer, se disting condiii de fond (intrisece) i condiii de form (extrisece); primele privesc coninutul actului, iar secundele se refer la modul de exteriorizare, adic la forma care mbrac acest coninut. 2. n funcie de obligativitatea lor sunt condiii eseniale (necesare pentru valabilitatea contractului) i condiii neeseniale (ntmpltoare). 3. n funcie de sanciunea nerespectrii lor sunt condiii de valabilitate i condiii de eficacitate. 4. n funcie de generalitate se disting condiii generale (cerute pentru orice act juridic) i speciale (cerute i impuse doar pentru anumite categorii de acte juridice civile). Capacitatea de a ncheia actul juridic civil Prin "capacitatea de a ncheia actul juridic civil" se nelege acea condiie de fond i esenial care const n aptitudinea subiectului de drept civil de a deveni titular de drepturi i obligaii civile prin ncheiarea de acte de drept civil. Principalele elemnte caracteristice ale capacitii sunt: n primul rnd capacitatea reprezint o condiie de fond, esenial i de validitate impus cu caracter general pentru orice act.
Pag. 66 din 122
n al doilea rnd "capacitatea de ncheia acte civile" const n aptitudinea general i abstract recunoscut de legea civil oricrui subiect de drept civil, dreptul de a deveni titular de drepturi i obligaii civile prin ncheierea de acte civile. Prin urmare aceast capacitate de a ncheia acte juridice civile este numai o parte a capacitii civile, reunind, n structura sa, o parte din capacitatea de folosin a persoanei, plus capacitatea de exerciiu a acesteia. Reglementarea capacitii de ncheia actul juridic civil nu este unitar, ci disparat, rspndit n mai multe dispoziii legale cuprinse n acte normative diferite. Principalele reglementri se gsesc n Codul Civil. n afar de art.948 pct.1 ("capacitatea de a contracta" cerut pentru valabilitatea oricrei convenii) exist i alte dispoziii precum: - Art 806 - "Minorul mai mic de 16 ani nu poate dispune n nici un fel..." prin donaiune ntre vii sau prin testament. - Art 858 - "Orice persoan este capabil de a face testament, dac nu este oprit de lege". - Art 950 - "Necapabili de a contracta sunt: 1 minorii, 2 interziii, 3 (abrogat prin decretul 1412/1932) de ridicare a incapacitii civile a femeii mritate 4 n genere toi aceia crora le-a prohibit oarecare contracte". - Art 1706 alin. 1 - "Tranzacie pot face numai acei ce pot dispune de obiectul cuprins n ea". - Art 1769 - "Cine are capacitatea de a nstrina un imobil, poate a-l i ipoteca. Dispziii privind capacitatea de a ncheia acte juridice se mai gsesc n Codul Familiei, Decretul 31/54 i n alte izvoare de drept civil. Dintre prevederile legale cuprinse n codul familiei: - Art 105 alin.1 - "Prinii au dreptul i ndatorirea de a administra bunurile copilului lor minor i de a-l reprezenta n actele civile pn la data cnd el mplinete vrsta de paisprezece ani". - Art 129 alin.1 - "Tutorele nu poate, n numele minorului s fac donaii i nici s garanteze obligaia aluia". Dispoziii legale cuprinse n Decretul 31/1954 privitor la persoanele fizice i juridice: - Art 6 alin 1 - "Nimeni nu poate fi ngrdit n capacitatea de folosin i nici lipsit, n tot sau n parte, de capacitatea de exerciiu, dect n cazul i n condiiile stabilite de lege". - Art 9 alin 2 - "Actele juridice ale minorului au capacitate restrns, se ncheie de ctre acesta cu ncuvinarea prealabil a prinilor sau a tutorelui. - Art 34 alin 1 - "Persoana juridic nu poate avea dect acele drepturi care corespund scopului ei, stabilit prin lege, actul de nfiinare sau statut". - Art 35 alin 1 - "Persoana juridic i exercit dreptul i i ndeplinete obligaiile prin organele sale. Principiul capacitii i excepia de la acest principiu Capacitatea de a ncheia actul juridic civil este reglementat de principiul sau regula capacitii, unicapacitatea constituind excepia.
Pag. 67 din 122
Acest principiu este consacrat, fragmentar, n art. 856, 949, 1306 Cod Civil i au caracter general i n art. 6 alin. 1 din Decretul 31/54. Acest principiu, recunoscut fr rezerve de doctrin, este aplicat n mod constant i n practica judiciar. Pe marginea principiului capacitii de a face acte juridice civile se expun urmtoarele precizri: n privina persoanei juridice regula capacitii de a face acte juridice civile este subordonat principiului specialitii capacitii, consacrat de art. 34 din Decretul 31-1954. Iar sub aspectul corelaiei dintre capacitate i discernmnt este de artat c, n timp ce capacitatea este o stare de drept, - de jure - ("aa cum o vede legea"), discernmntul este o stare de fapt - de facto. Capacitatea este de natur juridic, izvornd numai din lege. Discernmntul are caracter natural innd seama de dezvoltarea psihomental a fiecrui individ. El poate exista izolat chiar la o persoan "incapabil" aa cum o persoan deplin "capabil" se poate gsi ntr-o situaie n care s nu aib discernmnt. Excepia incapacitii de a ncheia acte juridice civile Dup cum rezult att din art. 6 alin. 1 din Decretul 31/1954 i din art. 950 Cod Civil, excepia incapacitii de a ncheia acte civile trebuie s fie expres prevzut de lege, ntruct capacitatea este doar de domeniul legii. ngrdirile capacitii civile a persoanei fizice i juridice sunt susceptibile de a fi clasificate dup mai multe criterii: 1. Dup natura lor, sunt incapaciti de folosin i incapaciti de exerciiu; 2. Dup gradul de generalitate se disting incapaciti generate i incapaciti speciale; 3. Dup modul n care opereaz se mpart n capaciti care acioneaz de plin drept (ope legis) i incapaciti care opereaz prin efectul unei hotrri judectoreti rmase definitive i irevocabile. 4. Dup sursa sau izvorul lor, incapacitile de drept civil pot fi stabilite de legea civil i stabilite de legea penal. 5. Dup gradul de opozabilitate incapacitile se impart n: incapaciti absolute stabilite ntre incapabil, pe de o parte, i anumite persoane pe de alt parte i incapaciti relative stabilite ntre incapabil, pe de o parte i anumite persoane pe de alt parte. Sanciunea nerespectrii incapacitii de a ncheia acte juridice civile Sanciunea nerespectrii incapacitii nu poate fi dect nulitatea actului ncheiat cu neobservarea regulilor privind capacitatea civil a persoanelor. Pentru persoenle fizice este de reinut in ceea ce privete felul nulitii care intervine, c nulitatea absolut se aplic n caz de nerespectare a unei incapaciti speciale (de folosin) impuse pentru ocrotirea unui interes obtesc21. Per a contrario n celelalte cazuri de incapaciti de folosin22
21cazul dispoziiilor art. 1309 Cod Civil i art. 41 alin. 2 teza a II a a Constituiei. 22art. 806, 807, 809, 810, 883, 1307 alin 1 i 1308 Cod Civil, art. 128, 133 alin 3 Codul Familiei
Pag. 68 din 122
precum i n ipoteza nerepectrii regulilor privind capacitatea de exerciiu a persoanei fizice se aplic nulitatea relativ. Ct privete nerespectarea regulilor privind capacitatea de exerciiu a persoanei juridice, ntruct pe primul plan sunt impuse interesele acelei persoane, sanciunea aplicabil nu poate fi dect aceea a nulitii reletive.
Pag. 69 din 122
CONSIMTAMANTUL 1.1.CORELATIE DINTRE CONSIMTAMANT SI VOINTA JURIDICA Dupa cum se stie, actul juridic civil este manifestarea de vointa cu intentia de a produce efecte juridice Vointa este de natura psihologica.Ea formeaza obiectul special de preocupare pentru psihologie, dar intereseaza si dreptul, in general, dreptul civil in special. Doar unghiurile sub care se analizeaza difera. Sub aspect psihologic, vointa este un fenomen complex. Si sub aspect juridic, insa, vointa este complexa, in structura sa intrand doua elemente: consimtamantul si cauza sau scopul. De aica rezulta ca, intre consimtamant si vointa exista corelatia de tipul: parte-intreg. Aceasta corelatie, la randul ei, invedereaza necesitatea de a se releva procesul de formare a vointei juridice, ca si principiile sale.O asemenea prezentare este de natura de a contribui la mai buna intelegere a conceptului de "consimtamant"- ca a doua conditie,de fond, esentiala si generala, a actului juridic. 1.2.FORMAREA SI PRINCIPIILE VOINTEI JURIDICE IN DREPTUL CIVIL a)Formarea vointei juridice. Formarea vointei, in general, deci si a celei juridice, reprezinta un proces psihologic complex. Punctul de pornire in acest proces il reprezinta nevoia simtita de om, pe care acesta tinde, vrea sa o satisfaca. Aceasta nevoie este reflectata in mintea omului. Odata reflectata nevoia, se ajunge la reflectarea mijlocului de satisfacere a acelei nevoi. Dobandeste contur, astfel, dorinta satisfacerii nevoii. De cele mai multe ori, insa, o dorinta nu ramane singura; ea se intalneste cu alte dorinte si tendinte ale omului; unele din acestea pot fi in acord cu nevoia, iar altele pot fi potrivnice. In acest context, incepe a doua faza a procesului psihologic, care este deliberarea; aceasta reprezinta cantarirea avantajelor si dezavantajelor pe care le prezinta dorintele si mijloacele de realizare a lor, aflate in concurs. Ca urmare a aparitiei unui motiv determinat, de la deliberare se trece la luarea hotararii incheierii actului juridic civil, act care apare ca mijloc de realizare a scopului propus. De retinut este ca aceste faze ale procesului psihologic de formare a vointei juridice au caracter intern; pentru ca faptul psihologic sa devina fapt social este necesar ca hotararea luata sa fie exteriorizata, putandu-se lua cunostinta de ea de catre alte persoane. Din procesul acesta complex, stufos al formarii vointei, dreptul civil retine doar doua elemente:hotararea exteriorizata si motivul determinat. Primul element este insusi consimtamantul, iar cel de-al doilea constituie cauza ori scopul actului juridic civil. In doctrina, aceasta se numeste "constructia tehnica a vointei". b)Principiile vointei juridice in dreptul civil
Pag. 70 din 122
Codul nostru civil consacra, chiar daca nu in "in terminis", dar neindoielnic, doua principii care carmuiesc vointa juridica, si anume: - principiul libertatii actelor juridice civile, numit si principiul autonomiei de vointa; - principiul vointei reale, numit si principiul vointei interne; I.Principiul libertatii actelor juridice civile este consacrat, indirect, in cel putin doua texte din Codul Civil, respectiv: - art.969 alin.1 :"conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractate" - art.5 :"Nu se poate deroga prin conventii sau dispozitii particulare de la legile care intereseaza ordinea publica si bunele moravuri". Din interpretarea per a contrario a acestor dispozitii rezulta ca daca se respecta legea si bunele moravuri, subiectele de drept civil sunt libere sa incheie conventii ori sa faca acte unilaterale. Acesta este,sintetic, continutul principiului libertatii actelor juridice.Analitic, acest continut poate fi exprimat astfel: - subiectele de drept civil sunt libere sa incheie ori nu un act act juridic civil; daca incheie, trebuie sa respecte legea si morala; - partile sunt libere sa stabileasca, asa cum doresc, continutul(clauzele) actului juridic civil; - partile sunt libere ca, prin acordul lor, sa modifice ori sa puna capat actului juridic civil pe care l-au incheiat. Limitele principiului libertatii actelor juridice civile sunt: 1)ordinea publica, adica normele care reglementeaza ordinea economica, sociala si politica din stat; 2)morala, adica bunurile moravuri; 3)normele imperative civile de la care, dupa cum se stie, nu se poate deroga; II.Principiul vointei reale (interne). Vointa juridica cuprinde elementul intern (psihologic) si cel extern (social).Cand intre aceste doua elemente exista concordanta, identitate, nu se pune nici o problema, teoretica ori practica, de determinare a principiului aplicabil, caci vointa este aceiasi. Pot exista, insa, situatii in care, intre cele doua elemente - intern si extern - sa nu existe concordanta. In asemenea situatii se pune problema urmatoare:caruia, dintre dintre cele doua elemente, ii dam prioritate? Solutionarea problemei depinde de conceptia cu privire la raportul dintre vointa interna, reala si vointa declarata, exteriorizata. In aceasta privinta, exista doua conceptii: - conceptia subiectiva, care da prioritate vointei interne, reale - conceptia obiectiva care, dimpotriva, prefera vointa declarata, exteriorizata. Fiecare conceptie prezinta avantaje si dezavantaje. Astfel, sistemul vointei reale - consacrat de Codul civil francez de la 1804 - satisface securitatea statica a circuitului civil deoarece, in acest sistem, se poate pune in discutie valabilitatea actului translativ de drepturi pe motiv de neconcordanta intre vointa reala si cea exprimata, ceea ce este de natura sa nu incurajezesubiectele de drept civil la incheierea actelor juridice. In sistemul vointei declarate - consacrat de Codul civil german de la 1900 - este satisfacuta securitatea dinamica a circuitului civilo, deoarece, odata exteriorizata, vointa produce efecte care nu pot fi inlaturate pe motiv ca vointa declarata nu coincide cu cea interna, ceea ce este de natura a indemna, a incuraja sa se incheie acte juridice. Codul civil roman a consacrat principiul vointei interne sau reale. Intrucat aceasta consacrare nu este in terminis, existenta sa, neindoielnica, se intemeiaza pe urmatoarele argumente, de text:
Pag. 71 din 122
1) argumentul dedus din regula de interpretare a conventiilor, consacrata de art.977 din Codul Civil:"Interpretarea contractelor se face dupa intentia comuna a partilor contractate, iar nu dupa sensul literal al termenilor". 2) argumentul bazat pe art.1175 din Codul Civil:"Actul secret care modifica un act public nu poate avea putere decat intre partile contractate si succesorii lor universali; un asemenea act nu poate avea nici un efect in contra altor persoane". Acest text, care reglementeaza ceea ce doctrina numeste simulatie, fixeaza, deci, regula potrivit careia intre parti produce efecte actul secret, care este real, iar nu actul public(ostensibil), care este mincinos. 3) argumentul bazat pe art.953 din Codul Civil:"Consimtamantul nu este valabil, cand este dat prin eroare, smuls prin violenta sau surprins prin dol". Acest text contine ideea ca, este producatoare de efecte numai manifestarea de vointa, constienta,reala, iar nu si cea alterata printr-un viciu de consimtamant. De mentionat ca, oricare din sistemele aratate, consacrand un anumit principiu, nu exclude existenta unor exceptii de la principiul preferat, tocmai pentru a tempera neajunsurile care ar decurge din aplicarea drastica a acelui principiu. In acest sens, Codul nostru civilconsacra, ca exceptii de la principiul vointei reale, urmatoarele solutii: 1) in caz de simulatie, fata de terti produce efecte actului public, dar mincinos, caci acesta poate fi cunoscut de catre alte persoane decat partile contractate. 2) in materie de probe, privind raportul dintre inscris si marturie, art.1191 alin.2 reamintim ca prevede:"Nu se va primi niciodata o dovada prin martori in contra sau peste ceea ce cuprinde actul, nici despre ceea ce se pretinde ca s-ar fi zis inaintea, la timpul sau in urma confectionarii actului, chiar cu privire la o suma ce nu depaseste 250 lei"; ori se poate intampla ca inscrisul sa nu reprezinte vointa reala, aceasta putand fi insa redata prin depozitia unui ori unor martori.Se poate ajunge in temeiul textului, sa produca efecte vointa consemnata in inscris, desi nu este in concordanta cu adevarata vointa a partii ori partilor, si sa nu produca efecte vointa adevarata, reala, care n-ar putea fi stabilita decat prin proba cu martori. 2.1.DEFINITIA CONSIMTAMANTULUI Prin consimtamant se intelege acea conditie esentiala, de fond si generala a actului juridic civil care consta in hotararea de a incheia un act juridic civil manifestata in exterior. Sub aspectul terminologic, este de aratat ca termenul "consimtamant" are fie intelesul de vointa exteriorizata a uneia dintre partile actului bilateral ori a autorului actului unilateral - cum este in art.953 din Codul Civil, mentionat mai sus - ,fie sensul de acord de vointa - cum este in contextul art.969 alin.2 din Codul Civil:"Ele se pot revoca prin consimtamantul mutual sau din cauze autorizate de lege". 2.2.CONDITIILE DE VALABILITATE A CONSIMTAMANTULUI Pentru a fi valabil, consimtamantul trebuie sa intruneasca conditiile urmatoare: - sa provina de la o persoana cu discernamant; - sa fie exprimat cu intentia de a produce efecte juridice; - sa fie exteriorizat; - sa nu fie alterat de vreun viciu de consimtamant;
Pag. 72 din 122
1.Consimtamantul trebuie sa provina de la o persoana cu discernamant. Conditia aceasta decurge din caracterul constient al actului juridic civil, iar subiectul de drept civil trebuie sa aiba puterea de a aprecia, de a discerne efectele juridice care se produc in baza manifestarii sale de vointa. De retinut ca, daca capacitatea de a incheia actul juridic civil este, asa cum am aratat, o stare de drept, prezenta ori lipsa discernamantului este, in primul rand, o stare de fapt. De aici necesitatea de a nu confunda conditia capacitatii cu aceasta prima cerinta de valabilitate a consimtamantului: sa provina de la o persoana cu discernamant. Persoana fizica cu deplina capacitate de exercitiu este prezumata ca are discernamant juridic necesar pentru a incheia acte juridice civile. Persoana lipsita de capacitatea de exercitiu, adica minorul sub 14 ani si cel pus sub interdictie judecatoreasca, este prezumata a nu avea discernamant, fie datorita varstei fragede, fie starii de sanatate mintala. Minorul intre 14 si 18 ani are discernamantul juridic in curs de formare. Pentru persoana juridica nu se pun probleme deoarece reprezentantul ei legal este, intotdeauna, o persoana fizica cu deplina capacitate de exercitiu. Asa cum invedereaza practica, in afara de incapacitatile legale, cazuri in care legea prezuma persoana ca lipsita de discernamant, exista si cazuri de incapacitati naturale in care se gasesc persoane capabile dupa lege. Deci, in drept, persoana este capabila (are discernamant) dar, in fapt ea este lipsita temporar de discernamant. In acest sens se citeaqza cazurile de betie, hipnoza, somnambulism, manie puternica. In sensul aratat este si practica noastra judiciara. Astfel, intr-o decizie din 1987 se precizeaza ca:".....pentru validitatea testamentului este necesar, intre altele, ca dispunatorul sa aiba discernamant in momentul in care il intocmeste, in sensul de a nu exista incapacitati legale si nici cele naturale, adica lipsa unei vointe constiente" , indiferent daca aceasta se datoreaza unei cauze trecatoare sau uneia permanente. De aceea, daca se dovedeste ca in momentul intocmirii testamentului dispunatorul era lipsit de discernamant, instanta are indatorirea sa anuleze actul. Pentru a se pronunta insa anularea unui testamant, este necesar sa se dovedeasca in mod neechivoclipsa de discernamant a dispunatorului, deoarece potrivit prevederilor art.856 din Codul Civil "orice persoana este capabila sa dispuna prin testamant, daca nu este oprita prin lege, capacitatea fiind regula in materie iar incapacitatea exceptia". 2.Consimtamantul trebuie exprimat cu intentia de a produce efecte juridice. Aceasta conditie decurge din esenta actului juridic civil, care este o manifestare de vointa facuta cu intentia de a produce efecte juridice, adica a crea, a modifica ori a stinge un raport juridic civil concret. Aceasta conditie de valabilitate a consimtamantului nu este indeplinita : - cand manifestarea de vointa a fost facuta in gluma, din prietenie, curtoazie sau pura complezenta; - cand s-au facut sub conditie pur potestativa, "din partea celui care se obliga" (art.1010 din Codul Civil) ,adica:"ma oblig daca vreau"; - cand manifestarea de vointa este prea vaga; - cand manifestarea de vointa s-a facut cu o rezerva mintala cunoscuta de contractant, asa cum se intampla in cazul actului fictiv, ca varietate de simulatie. 3.Consimtamantul trebuie sa fie exteriorizat. Aceasta conditie este impusa de chiar definitia consimtamantului: hotararea de a incheia actul manifestata in exterior, adica exteriorizata.
Pag. 73 din 122
Principiul aplicabil exteriorizarii consimtamantului este acela al consensualismului, care inseamna ca partile sunt libere sa aleaga forma de exteriorizare a vointei lor. In alti termeni, simpla manifestare de vointa este nu numai necesara, ci si suficienta pentru ca actul civil sa se nasca valabil din punctul de vedera al formei sale. De la acest principiu exista si exceptii, cum este cazul actelor solemne, in cazul carora manifestarea de vointa trebuie sa imbrace o forma speciala, de regula, forma autentica. Manifestarea de vointa poate fi exteriorizata intr-o forma expresa sau tacita. Pentru anumite acte este necesara manifestarea expresa a vointei, asa cum este cazul actelor solemne, pe cand alte acte pot fi facute printr-o manifestare expresa ori tacita de vointa, asa cum este cazul acceptarii mostenirii, la care se refera art.689 din Codul Civil. Modalitati de exteriorizare a consimtamantului sunt: in scris, verbal si prin gesturi ori fapte concludente, neechivoce. O problema care s-a pus in doctrina este cea a valorii juridice a tacerii adica a masurii in care in dreptul civil se aplica adagiul:"qui tacit consentire videtur" (cine tace este de acord) sau:" qui tacit non negat" (cine tace nu tace). In practica nu s-a admis ca tacerea ar valora consimtamantul. Daca, de exemplu, o editura trimite unor persoane care nu si-au manifestat dorinta de a primi, diferite ziare sau reviste cu precizarea ca nerestituirea lor ar insemna acceptarea unui abonament, nu se poate admite ideea formarii unui contract din simpla tacere a acelor persoane care, de altfel, nu-si asuma obligatia restituirii ziarelor sau revistelor ce le-au fost trimise din propria initiativa a editurii. 4.Consimtamantul trebuie sa nu fie alterat printr-un viciu de consimtamant. Conditia aceasta este impusa de caracterul constient, liber al actului juridic civil. Integritatea consimtamantului poate fi alterata prin eroare, dol, violenta si leziune. Intrucat viciile de consimtamant presupun analiza mai multor aspecte, este necesara o prezentare distincta a lor. In afara de textul care se refera, in general, la viciile de consimtamant si anume art.953 din Codul Civil potrivit caruia:" Consimtamantului nu este valabil cand este dat prin eroare, smuls prin violenta sau surprins prin dol" exista si reglementari speciale pentru fiecare dintre viciile mentionate mai sus. VICIILE DE CONSIMTAMANT 3.1. EROAREA Eroarea este falsa reprezentare a realitatii la incheierea unui act civil. In afara de art.953 din Codul Civil care, reamintim, prevede ca "Consimtamantul nu este valabil cand este dat prin eroare ........", Codul Civil consacra art.954 reglementarii acestui viciu de consimtamant, dispunandu-se ca: "Eroarea nu produce nulitatea decant cand cade asupra substantei obiectului conventiei. Eroarea nu produce nulitate cand cade asupra persoanei cu care s-a contractat, afara numai cand consideratia persoanei este cauza principala, pentru care s-a facut conventia. Dupa criteriul consecintelor care intervin, eroarea este de trei feluri: - erorea-obstacol (numita si distructiva de vointa) este cea mai grava forma a erorii, falsa prezentare cazand fie asupra naturii actului ce se incheie, fie asupra indentitatii obiectului. - eroarea-viciu de consimtamant este falsa reprezentare ce cade fie asupra calitatilor substantiale ale obiectului actului fie asupra persoanei cocontractante.
Pag. 74 din 122
- eroarea-indiferenta este falsa reprezentare a unor imprejurari mai putin importante la incheierea actului juridic civil si care nu afecteaza insasi valabilitatea actului. In primul caz, sanctiuneaq care intervine este nulitatea absoluta a actului juridic, deoarece nu s-a format acordul de vointa. Consideram, ca si in caz de eroare-obstacol ar trebui sa intervina nulitatea relativa, cei in cauza putand sa ceara anulabilitatea actului, dar putand s-o confirme, prin chiar executarea actului, dupa cum le dicteaza interesele in fiecare caz in parte. Viciul de consimtamant al erorii atrage sanctiunea nulitatii relative a actului. Eroarea-indiferenta poate atrage o diminuare valorica a prestatiei, dar poate ramane fara nici o consecinta juridica, tocmai pentru ca este vorba de o usoara reprezentare falsa a realitatii. Aceasta solutie este impusa si de necesitatea asgurarii certitudinii, stabilitatii in circuitul civil. Dupa criteriul naturii fals reprezentate, se disting doua feluri de eroare: - eroarea de fapt, care este falsa reprezentare a unei situatii faptice la incheierea actului juridic si priveste obiectul actului, valoarea contractantul. - eroare de drept, care este falsa reprezentare a existentei ori continutului unei norme de drept civil. Admisibilitatea erorii de drept ca viciu de consimtamant a format obiect controversa in literatura de specialitate, formulandu-se atat teza neadmiterii, cat si aceea a atmiterii erorii de drept ca viciu de consimtamant. Teza inadmisibilitatii erorii de drept ca viciu de consimtamant - teza pe care nu o impartasim invoca in favoarea sa argumentul bazat pe obligatia cunoasterii legii, pe prezumtia cunoasterii legii, astfel ca nu este ingaduita apararea bazata pe invocarea necunoasterii legii civile. Cunoasterea tuturor legilor civile, de catre toata lumea, este buna ca speranta, ca deziderat, realitatea demostrand, adesea, contrariul, mai ales la persoanele lipsite de pregatire juridica. In alcatuirea erorii-viciu de consimtamant intra un singur element, de natura psihologica falsa reprezentare a realitatii - de unde rezulta si dificultatea probarii, dovedirii sale. Doua conditii, cumulative, se cer a fi intrunite pentru ca falsa reprezentare a realitatii, la incheierea unui act juridic civil, sa aiba valoare de viciu de consimtamant: - elementul asupra caruia cade falsa reprezentare sa fi fost hotarator, determinat pentru incheierea actului, in sensul ca, daca ar fi fost cunoscuta realitatea, actul nu s-ar fi incheiat; aprecierea caracterului determinant al elementului fals reprezentat se face dupa un criteriu subiectiv, adica de la caz la caz; prin exceptie doar se poate apela la un criteriu obiectiv, abstract. De retinut ca, atunci cand falsa reprezentare cade asupra valorii economice a contraprestatiei, e vorba de o eroare lezionara, care este supusa regulilor de la leziunea-viciu de consimtamant, iar nu celor de la eroarea-viciu de consimtamant. - in cazul actelor bilaterale, cu titlu oneros, este necesar ca cocontractantul sa fi stiut sau sa fi trebuit sa stie ca elementul asupra caruia cade falsa reprezentare este determinat, hotarator pentru incheierea actului juridic civil. Aceasta cerinta este impusa de nevoia asigurarii stabilitatii, certitudinii operatiunilor juridice care intervin in circuitul civil. In fine mai precizam ca, in actele bilaterale, nu este necesar ca fiecare parte sa se gaseasca in eroare, pentru a fi in prezenta viciului de consimtamant, care sa atraga anulabilitatea actului juridic civil. Daca, totusi, ambele parti au fost in eroare, atunci fiecare poate cere anularea actului pentru eroarea careia ii este victima. 3.2.DOLUL SAU VICLENIA
Pag. 75 din 122
Dolul, numit si viclenie, este acel viciu de consimtamant care consta in introducerea in eroare a unei persoane, prin mijloace viclene sau dolosive, pentru a o determina sa incheie un act juridic. In esenta, deci, dolul este o eroare provocata. In afara de art.953 din Codul Civil care, reamintim, prevede ca:" Consimtamantul nu este valabil cand este surprins prin dol......", Codul Civil consacra dolului art.960, in care se prevede:" Dolul este o cauza de nulitate a conventiei cand mijloacele viclene, intrebuintate de una dintre parti sunt astfel, incat este evident ca, fara aceste masinatii, cealalta parte n-ar fi contractant. Dolul nu se presupune". Avand originea in dreptul privat roman, dupa consecintele pe care le are, ori ni, asupra valabilitatii actului juridic, se distinge intre: - dolul principal, care este dolul ce cade asupra unor elemente importante, determinate la incheierea actului juridic si care atrage anularea actului. - dolul incident, numit si incidental sau secundar, care este dolul ce cade asupra unor imprejurari nedeterminate pentru incheierea actului juridic, neatragand nevalabilitatea actului, dar se poate cere o reducere a prestatiei, daca este cazul. Dolul, ca viciu de consimtamant, este alcatuit din doua elemente: - un element obiectiv, material, constand in utilizarea de mijloace viclene (masinatiuni, siretenii, manopere dolosive) pentru a induce in eroare; - un element subiectiv, intentional, constand in intentia de a induce in eroare o persoana, pentru a o determina sa incheie un act juridic civil. In legatura cu primul element - obiectiv - ,este de retinut ca el poate consta atat intr-o actiune pozitiva, cat si in una negativa. Cand elementul obiectiv al dolului consta intr-un fapt omisiv, se utilizeaza expresia "dol prin reticenta" si se concretizeaza in ascunderea ori necomunicarea celeilalte parti a unei imprejurari ce i-ar fi trebuit facuta cunoscuta. In legatura cu cel de-al doilea element al dolului - cel subiectiv- in practica judiciara s-au facut unele precizari importante, interesante, precum: 1)lipsa discernamantului si dolul, sub forma captatiei, se exclud; 2)nu exista dol daca cocontractantul cunostea imprejurarea pretins ascunsa. Pentru a fi viciu de consimtamant, dolul trebuie sa indeplineasca, cumulativ, conditiile: - sa fie determinat pentru incheierea actului juridic; - sa provina de la cealalta parte. Unele precizari sunt de facut in legatura cu aceste doua conditii ale dolului. Prima conditie este expres prevazuta in art.960 din Codul Civil, in formula "mijloacele viclene sunt astfel, incat este evident ca, fara aceste masinatii, cealalta parte nu ar fi contractat". Caracterul determinant, hotarator al unui element pentru incheierea actului civil se apreciaza, ca si eroarea, elementelor determinante, la dol, este mai intinsa decat la eroare. A doua conditie este continuta, la fel, in formula art.960. Textul lasa sa se inteleaga ca dolul ar fi aplicabil doar actelor bilaterale, caci numai la acestea se poate vorbi despre "cocontractant" ori de "cealalta parte". Ori dolul poate fi intalnit si in cazul testamentului, spre exemplu care este act unilateral. In doctrina se admite, intemeiat, ca a doua conditie este indeplinita, in actele bilaterale, si in urmatoarele doua situatii: 1)dolul provine de la un tert, dar cocontractantul are cunostinta de aceasta imprejurare, este un fel de complicitate la dol. 2)dolul provine de la reprezentantul (ex. mandatarul) cocontractantului.
Pag. 76 din 122
In fine, o precizare necesara, ca si in cazul erorii, este urmatoarea: nu este necesar ca dolul sa fie comun, adica sa existe pentru fiecare parte a actului bilateral. Daca totusi ar exista reciprocitate de dol, fiecare parte este in drept sa ceara anularea actului pentru dolul al carui victima este. Alineatul 2 al art.960 prevede ca "Dolul nu se presupune", ceea ce inseamna ca persoana care invoca existenta dolului, drept cauza de anulabilitate a actului juridic civil,trebuie sa-l dovedeasca. Fiind un fapt juridic, dolul poate fi probat prin orce mijloc de proba, inclusiv martori sau prezumtii simple. Spre deosebire de proba erorii, dovada dolului este mai usor de facut datoritaelementului sau material, obiectiv, exterior. 3.3.VIOLENTA Violenta este acel viciu de consimtamant care consta in amenintarea unei persoane cu un rau care ii produce o temere ce o determina sa incheie un act juridic, pe care altfel nu l-ar fi incheiat. In afara de art.953 din Codul Civil:" Consimtamantul nu este valabil cand este ...... smuls prin violenta", Codul Civil consacra inca patru articole violentei: - art.955:"Violenta in contra celui ce s-a obligat este cauza de nulitate, chiar cand este exercitata de alta persoana decat aceea in folosul careia s-a facut conventia". - art.956:"Este violenta totdeauna cand, spre a face o persoana a contracta, i s-a insuflat temerea, rationabila dupa dansa, ca va fi expusa persoana sau averea sa unui rau considerabil si prezent. Se tine cont in aceasta materie de etate, sex, si de conditia persoanelor"; - art.957:" Violenta este cauza de nulitate si cand s-a ezercitat asupra sotului sau sotiei, asupra descendentilor si ascendentilor"; - art.958:" Simpla temere reverentiara, fara violenta, nu poate anula conventia". Dupa natura raului cu care se ameninta, se distinge intre: - violenta fizica - vis -existenta atunci cand amenintarea cu raul priveste integritatea fizica ori bunurile persoanei; - violenta morala - metus - existenta atunci cand amenintarea cu raul se refera la onoarea, cinstea ori sentimentele persoanei. Dupa caracterul amenintarii, se deosebeste intre: - amenintare legitima, justa, cu un rau, care nu este viciu de consimtamant. Spre exemplu, creditorul il ameninta pe debitor cu darea sa in judecata in cazul in care nu-si indeplineste indatorirea pe care o are. - amenintare nelegitima, injusta, cu un rau. Numai aceasta are semnificatia juridica a viciului de consimtamant, atragand anulabilitatea actului incheiat sub imperiul unei temeri insuflata de o asemenea amenintare. Ca si dolul, violenta este alcatuita din doua elemente: - un element obiectiv, exterior, care consta in amenintarea cu un rau; - un element subiectiv, constand in insuflarea unei temeri persoanei amenintate. Ceea ce altereaza consimtamantul, in cazul violentei, este tocmai aceasta temere insuflata victimei violentei. Pentru a fi viciu de consimtamant, violenta trebuie sa intruneasca, cumulativ, urmatoarele doua conditii: - sa fie determinata pentru incheierea actului juridic civil; - sa fie injusta (nelegitima, ilicita). In aprecierea indeplinirii primei conditii trebuie tinut seama ca insusi art.956 precvede ca t4emerea insuflata trebuie sa fie "rationabila dupa dansa" (dupa persoana amenintata), adica de natura de a determina la incheierea actului juridic.
Pag. 77 din 122
Totodata, in aprecierea caracterului determinat, trebuie sa se aiba in vedere varsta, sexul, "conditia" persoanei amenintate, cu alte cuvinte, criteriul aprecierii este unul subiectiv. In art.956-957 reiese, clar, ca raul cu care se ameninta poate privi fie persoanele, fie bunuri. In afara de persoana amenintata, raul poate privi pe sot, sotie, descendent ori ascendent. In doctrina, s-a precizat ca acestor persoane trebuie asimilata si persoana de care cel amenintat este legat printr-o temeinica afectiune. In acest sens este si jurisprudenta. A doua conditie trebuie inteleasa in sensul ca nu orice amenintare prin ea insasi, constituie violenta - viciu de consimtamant. E necesar ca aceasta sa reprezinte o incalcare a legii, adica sa fie nelegitima. Aceasta conditie rezulta si din art.958 care declara ca simpla temere reverentiara, "fara violenta" nu este cauza de anulare, adica nu este "violenta". In fine, in doctrina s-a mai precizat, intemeiat, ca starea de necesitate in care se gaseste o persoana, care o determina sa incheie un act juridic pe care altfel nu l-ar fi incheiat, trebuie asimilata violentei - viciu de consimtamant. 3.4. LEZIUNEA Leziunea este acel viciu de consimtamant care consta in disproportia vadita de valoare intre doua prestatii. In Codul Civil exista urmatoarela dispozitii referitoare la leziune: - art.951:" Minorele nu pot ataca angajamentul sau pentru cauza de necapacitatea, decat in caz de leziune"; - art.1157:"Minorul poate exercita actiunea in resciziune pentru simpla leziune in contra oricarei conventii"; - art.1158:"Cand leziunea rezulta dintr-un eveniment cauzal si neasteptat, minorul nu are actiunea in resciziune"; - art.1159:" Minorul ce face o simpla declaratie ca este major are actiunea in resciziune"; - art.1160:" Minorul comerciant, bancher sau artizan, n-are actiunea in resciziune contra angajamentelor ce a luat pentru comertul sau arta sa"; - art.1162:" Minorul nu are actiunea in resciziune contra obligatiilor ce rezulta din delictele sau cvasi-delictele sale"; - art.1163:" Minorul nu mai poate exercita actiunea in resciziune in contra angajamentului facut in minoritate, daca l-a ratificat cupa ce a devenit major, si aceasta si in cazul cand angajamentul este nul in forma sa, si in acela cand produce numai leziune"; - art.1164:" Cand minorii, interzisii (sau femeile maritate - abrogat), sunt admisi, in aceasta calitate, a exercita actiunea in resciziune in contra angajamentelor lor, ei nu intorc aceea, ce au primit, in urmarea acestor angajamente, in timpul minoritatii, interdictiei (sau mariajului), decat daca se probeaza ca au profitat de aceea ce li s-a dat"; - art.1165:" Majorul nu poate, pentru leziune, sa exercite actiunea in resciziune". Actele juridice, ce se incheie de minorii care nu au implinit varsta de paisprezece ani sunt anulabile pentru incapacitate, chiar daca nu este leziune. Minorii care nu au implinit varsta de paisprezece ani nu raspund pentru fapta lor ilicita decat daca se dovedeste ca au lucrat cu discernamant. Structura leziunii difera in functie de conceptia care sta la baza reglementarii ei. In conceptia subiectiva, leziunea presupune doua elemente: unul obiectiv constand in disproportia de valoare intre contaprestatii si unul subiectiv, care consta in profitarea de starea de nevoie in care se gaseste cealalta parte.
Pag. 78 din 122
In conceptia obiectiva, leziunea are un singur elememnt: paguba egala cu disproportia de valoare intre contrprestatii. Pentru anularea actului juridic civil pentru leziune este necesar sa fie intrunite urmatoarele conditii: 1) leziunea sa fie o consecinta directa a actului respectiv 2) leziunea sa existe in raport cu momentul incheierii actului juridic 3) disproportia de valoare intre contraprestatii trebuie se fie vadita. In starea actuala a legislatiei noastre in materie, leziunea are un domeniu restrans de aplicare, atat din punctul de vedere al persoanelor care o pot invoca drept cauza de anulare, cat si din acela al actelor susceptibile de anulare pentru leziune. Intr-adevar, sub primul aspect, leziunea priveste minorii intre 14 si 18 ani, adica minorii cu capacitate de exercitiu restransa. Sub cel de-al doilea aspect, sunt anulabile pentru leziune numai actele juridice civile care, in acelasi timp: 1) sunt acte de administrare; 2) au fost incheiate de minorul intre 14-18 ani singur, fara incuvintarea ocrotitorului legal; 3) sunt lezionare pentru minor; 4) sunt comutative.
Pag. 79 din 122
EFECTELE ACTULUI JURIDIC CIVIL Efectele actului juridic civil Def.: Prin efectele actului juridic civil se inteleg drepturile subiective si obligatiile civile la care da nastere, pe care le modifica sau stinge un asemenea act. Ceea ce pentru raportul juridic civil reprezinta continutul sau, pentru actul juridic care genereaza acel raport reprezinta efectele sale. In esenta, efectele actului juridic civil inseamna a-i cunoaste continutul a-i sti cauzele care precizeaza drepturile si obligatiile civile nascute, modificate ori stinse. Reguli de determinare a efectelor actului juridic civil Prima regula priveste faza prealabila si obligatorie a stabilirii efectelor actului juridic civil care este cea a dovedirii actului (negotium). Aceasta faza este cea mai importanta deoarece nu se dovedeste existenta actului. Cand exista mijloace de proba suficiente si concludente, odata cu dovedirea existentei actului juridic civil, se stabilesc si efectele sale. A doua etapa a determinarii efectelor actului juridic civil consta in interpretarea cauzelor actului. Interpretarea actului, in functie de circumstante poate unul, altul sau ambele urmatoare obiective: calificarea juridica a actului, stabilirea intelesului unei clauze, de care depinde stabilirea de drepturi si obligatii civile. Calificarea corecta a actului juridic civil este de mare importanta in stabilirea continutului sau. Ca urmare a calificarii, se ajunge la una din urmatoarele concluzii: a) in spete este vorba despre un act numit (tipic), aplicandu-i-se regulile edictate special pentru un asemenea tip de act; b) in cazul dat se afla un act nenumit (atipic), aplicandu-i-se regulile generale privitoare la contracte ori conventii, iar nu regulile de la actul numit cel mai apropiat, intrucat acestea din urma au caracter special. Prin determinarea efectelor actului juridic civil se intelege stabilirea ori fixarea drepturilor subiective si obligatiilor civile pe care le-a generat, modificat ori stins un asermenea act. Pricipalele reguli de interpretare a actului juridic civil Aceste reguli sunt continute in Codul civil Sectiunea III Despre interpretarea conventiilor a Cap. III Despre efectul conventiilor din titlul III Despre contracte ori conventii al Cartii aIII-a Despre diferite moduri prin care se dovedeste proprietatea art.977 si urmatoarele. Art.977 Cod civil dispune ca Interpretarea contractelor se face dupa intentia comuna a partilor contractante, iar nu dupa sensul literal al termenilor. Art.978 Cod civil consacra principiul actus interpretandus est potuis ut valeat quam ut pereat, astfel Cand o clauza este primitoare de doua intelesuri, ea se interpreteaza in sensul ce poate avea un efect si nu in acela ce n-ar putea produce nici unul.
Pag. 80 din 122
Potrivit art.979 Cod civil Termenii susceptibili de doua intelesuri se interpreteaza in intelesul ce se potriveste mai mult cu natura contractului. Art.980 Cod civil dispune ca Dispozitiile indoioase se interpreteaza duoa obiectul locului unde s-a incheiat contractul. Potrivit art.981 Cod civil Clauzele obisnuite intr-un contract se subinteleg desi nu sunt exprese intr-insul. Interpretarea sistematica este stabilita de art.982 Cod civil Toate clauzele conventiilor se interpreteaza unele prin altele, dandu-se fiecareia intelesul ce rezulta din actul intreg. Regula in dubio pro reo este aplicata de art.983 Cod civil Cand este indoiala, conventia se interpreteaza in favoarea celui ce se obliga. Art.984 Cod civil prevede: Conventia nu cuprinde decat lucrurile asupra carora partile si-au propus a contracta, oricat de generali ar fi termenii cu care s-a incheiat", iar potrivit art.985 Cod civil Cand intr-un contract s-a pus anume un caz pentru a se explica obligatia, nu se poate sustine ca printraceasta s-a restrans intinderea ce angajamentul ar avea de drept in cazurile neexprese. O importanta regula de stabilire a continutului actului juridic civil este cea statornicita de art.970 alin.2 Conventiile obliga nu numai la ceea ce este expres intr-insele, dar la toate urmarile, ce echitatea, obiceiul sau legea da obligatiei dupa natura sa. Principiile efectelor actului juridic civil si exceptiile lor Pricipiile efectelor actului juridic civil sunt regulile de drept civil care arata cum si fata de cine se produc aceste efecte. Exceptiile de la aceste principii sunt situatii in care, pentru anumite ratiuni, regulile mentionate nu-si gasesc aplicatie. Trei sunt principiile care carmuiesc efectele actului juridic civil, si anume: - principiul fortei obligatorii, desemnat prin adagiul pacta sunt servanda; - principiul irevocabilitatii; - principiul relativitatii, desemnat prin adagiul res inter alios acta, aliis neque nocere, neque prodesse poteste. Deci, privit prin prisma efectelor sale, actul juridic civil se caracterizeaza prin: obligativitate, irevocabilitate si relativitate. I. Principiul fortei obligatorii (pacta sunt servanda)
Pornind de la prevederile art.969 alin.1 Cod civil Conventiile legal facute cu putere de lege intre partile contractante putem defini principiul fortei obligatorii ca fiind acea regula a efectelor actului juridic civil potrivit careia actul juridic civil legal incheiat se impune autorilor sau autorului actului intocmit ca lege. In alti termeni: actul juridic civil este obligatoriu si nu facultativ. Pentru actele bilaterale (contracte) principiul fortei obligatorii se exprima si in formula, larg raspandita in doctrina, potrivit careia contractul este legea partilor. Fundamentul fortei obligatorii a actului juridic il reprezinta doua cerinte, si anume: - necesitatea asigurarii stabilitatii si sigurantei raporturilor juridice generate de actele juridice civile; - imperativul moral al respectarii cuvantului dat.
Pag. 81 din 122
Exceptii : Sunt exceptii de la principiul pacta sunt servanda cazurile in care efectele actului juridic nu se produc asa cum au dorit partile la incheierea lui, aceste efecte fiind ori mai restrinse ori mai intinse, independent de vointa partilor sau a unei parti. Drept cazuri de restrangere a fortei obligatorii mentionam ipotezele in care actul juridic, inceteaza inainte de termen, datorita dispozitiei unui element al sau, precum: - situatia prevazuta de art.1552 pct.3 Cod civil Contractul de mandat inceteaza, prin moartea, interdictia, insolvabilitatea si falimentul ori a mandatului ori a mandantului. - situatia prevazuta de art.1439 Cod civil Contractul de locatiune se desfiinteaza cand lucrul a pierit in total sau s-a facut netrebnic spre obisnuita intrebuintare (alin.1). Ca si cazurile de extindere a fortei obligatorii mentionam ipotezele in care: - actul juridic este prorogat (prelungit) prin lege; - efectele actului sunt amanate de o cauza ce suspenda executarea unui act cu prestatii succesive (intervenind tot o prelungire fortata a efefctelor actului). In masura in care s-ar aplica, ar constitui o atingere a principiului pacta sunt servanda si teoria impreviziunii (rebus sic stantibus), deoarece s-ar ajunge ca efectele actului sa fie altele decat cele pe care partile au inteles sa le stabileasca si care sa fie obligatorii pentru ele. II Principiul irevocabilitatii actului juridic civil
Irevocabilitatea conventiilor este prevazuta expres de alin.2 al art.969 Cod civil: conventiile nu pot fi revocate prin vointa uneia din parti, ci numai prin acordul partilor (sau, cum prevede textul, prin consimtamantul mutual ). Pentru actul unilateral, nu exista un text, cu acracter general cum este cel de mai sus pentru conventii. Totusi legea civila prevede expres exceptiile de la irevocabilitatea actului unilateral, ceea ce echivaleaza cu consacrarea, implicita, dar neindoielnica, a principiului irevocabilitatii si pentru aceasta categorie de acte juridice civile. Irevocabilitatea este o consecinta si, in acelasi timp, o garantie a principiului fortei obligatorii a actului juridic civil. Exceptii: Constituie exceptii de la irevocabilitate, cazurile in care actului bilateral i se poate pune capat prin vointa numai a uneia din parti, iar actului unilateral prin vointa autorului lui. Exista doua categorii de exceptii de la irevocabilitate, si anume: - exceptii in categoria actelor bilaterale (ori multilaterale); - exceptii in categoria actelor unilaterale. Exceptiile de la irevocabilitate, pentru conventii se incadreaza in formula art.969 alin.2 Ele se pot revoca cauze autorizate de lege. Prin urmare, evocarea conventiei prin consimtamantul mutual al partilor nu constituie exceptie de la principiul irevocabilitatii, ci reprezinta un aspect al principiului libertatii actelor juridice civile. Exceptii, in categoria actelor bilaterale, de la principiul irevocabilitatii, sunt: - cea consacrata de art.937 Cod civil Orice donatie intre soti in timpul maritagiului este revocabila (alin.1); - cea prevazuta de art.1436 Cod civil Daca contractul (de locatiune) a fost fara termen, concediul (adica denuntarea) trebuie sa se dea de la o parte la alta, observandu-se termenele de obiceiul locului (alin.2); - cea prevazuta de art.1523 pct.5 Cod civil Societatea inceteaza prin vointa expresa exprimata de unul sau mai multi asociati de a voi sau continua societatea art.1527 precizeaza Desfacerea societatii
Pag. 82 din 122
prin vointa unei parti urmeaza numai atunci cand durata ei este nemarginita: ea se efectueaza prin renuntarea notificata tuturor partilor, intrucat se face cu buna credinta si la timp. - cea prevazuta de art.1616 Cod civil Depozitul trebuie sa se restituie deponentului indata ce s-a reclamat, chiar cand s-ar fi stipulat prin contract un anumit termen pentru restituirea lui, se excepta insa cazul cand in formele legale s-a notificat depozitarului un act de sechestru sau de opozitie la restitutiunea sau la stramutarea lucrului depozitat. - cea prevazuta de art.1552 pct.1 si 2 Cod civil Mandatul se stinge: 1. prin revocarea mandatului; 2. prin renuntarea mandatorului la mandat. La aceste exceptii se adauga: - denuntarea contractului de inchiriere sau a unei suprafete locative (potrivit Legii nr.5/1973 si pct.3 alin. final din anexa al H. C. M. nr.860/1973). - denuntarea contractului de asigurare (in conditiile Decretului nr.471/1971); - incetarea contractului de concesiune (potrivit anexei nr.2 la Metodologia concesionarii, inchirierii si locatiei gestiunii, aprobata prin H. G. nr.1228/1990). Exceptii de la irevocabilitate in categoria actelor unilaterale: testamentul este esentialmente revocabil, art.822 Cod civil Revocarea facuta prin testamentul posterior va avea toata valabilitatea ei; cu toate ca acest act a ramas fara efect din cauza necapacitatii eredetului, sau a legatarului, sau din cauza ca acestia nu au voit a primi ereditatea. - retractarea, renuntarea la mostenire, art.701 Cod civil In tot timpul in care prescriptia dreptului de a accepta nu este dobandita in contra erezilor ce au renuntat, ei au inca facultatea de a accepta succesiunea daca succesiunea nu este deja acceptata de alti erezi. Nu se pot vatama insa drepturile care ar fi dobandite de alte persoane asupra bunurilor succesiunii, sau prin prescriptie sau prin acte valabile facute de curatorele succesiunii vacante; - oferta poate fi revocata, pana in momentul ajungerii ei la destinatar. III Principiul relativitatii efectelor actului juridic civil (res inter alios acta, aliis neque nocere, neque prodesse potest) Acesta este prevazut de art.973 Cod civil Conventiile nu au efect decat intre partile contactante. Acestea produc efecte numai fata de autorii sau autorul actului, el neputand sa profite sau sa dauneze altor persoane. Justificarea principiului relativitatii se gaseste in doua idei de baza: pe de o parte, el este impus de insasi natura volutionala a actului juridic civil iar pe de alta parte, solutia contrara ar fi de natura sa aduca atingerea libertatii persoanei. Principiul relativitatii cuprinde notiunile de: parte avand-cauza si tert. Parte inseamna persoana care incheie actul fie personal, fie prin reprezentare, si in patrimoniul ori persoana careia se produc efectele actului intrucat a exprimat un ineres personal in acel act. Termenul parte desemneaza atat pe una partile actului bilateral ori multilateral, cat si pe autorul actului unilateral. Din punct de vedere juridic, parte nu este numai persoana care incheie direct si personal actul juridic civil, ci si aceia care il incheie prin reprezentantul sau (legal sau conventional). Avand-cauza o persoana care, desi nu a participat la incheierea actului, totusi suporta efectele acestuia, datorita legaturii sale juridice cu partile actului. Exista totusi trei categorii de avanzi-cauza: - succesorii universali si succesorii cu titlu universal;
Pag. 83 din 122
- succesori cu titlu particular; - creditorii chirografari. Succesorul universal este persoana care dobandeste o unversalitate (un patrimoniu) precum: mostenitorul legal unic, legatarul universal, persoana juridica dobanditoare a unui patrimoniu prin efectul comasarii (fuziune si absortie). Succesorul cu titlu universal este persoana care dobandeste o fractiune dintr-un patrimoniu, precum: mostenitorii legali, legatarii cu titlu universal. Calitatea succesorilor universali si cu titlu universal de a fi avanzi-cauza consta in aceea ca actul juridic incheiat de autorul lor isi produce efectele si fata de ei, acestia preiau toate drepturile si obligatiile autorului, respectiv o parte a lor. Succesorii cu titlul particular sunt persoane care dobandesc un anumit drept privit individual, precum: cumparatorul, donatarul, legatarul cu titlu particular. Creditorii chirografari sunt acei creditori care nu au o garantie reala pentu creanta lor (gaj sau ipoteca). Acesti creditori au garantata creanta lor doar cu un drept de gaj general, la care se refera art.1718 Cod civil. Tertii sunt persoanele straine de actul juridic. Exceptii: de la principiul relativ sunt cazurile in care actul juridic civil ar produce efefcte si fata de alte persoane decat parti, prin vointa partilor actului. Literatura de specialitate imparte aceste exceptii in: aparente si reale. Exceptii aparente: situatia avanzilor-cauza; promisiunea faptei altuia, simulatia reprezentarea, actiunile directe . Exceptii veritabile de la relativitate: stipulatia pentru altul sau contractul in favoarea unei a treia persoane. Stipulatia pentru altul este actul bilateral prin care o parte (stipulantul) convine cu cealalta parte (promitentul) ca acesta din urma sa efectueze o prestatie in favoarea unei a treia persoane (tertul beneficiar), care nu participa la incheierea actului, nici direct, nici prin reprezentare. Codul civil face aplicatii ale stipulatiei pentru altul in materie de renta viagera (art.1642) si donatie cu sarcina (art.828 si art.830). Alta aplicatie face Decretul nr.471/1971, in materia contractului de asigurare (art.57)*23. Efectele actului juridic civil consta in nasterea, modificarea sau stingerea unui raport juridic, in functie de scopul urmarit prin manifestarile de vointa exprimate. In domeniul actelor juridice civile functioneaza trei principii de baza. I. Principiul fortei obligatorii este o consecinta a teoriei autonomiei de vointa si isi are temeiul in prevederile art.969 alin.1 Cod civil, potrivit carora Conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante. Din aceasta rezulta ca actul juridic incheiat in concordanta cu prevederile legii este obligatoriu pentru autorul sau autorii actului dar si pentru organele de jurisdictie competente sa solutioneze litigiile ce se ivesc cu privire la astfel de acte juridice. Exista si exceptii de la aceasta regula, in sensul ca poate fi restransa sau extinsa. Restrangerea fortei obligatorii are loc in cazul incetarii actului juridic inainte de expirarea termenului pentru care a fost incheiat, datorita mortii uneia dintre parti, daca este vorba de acte intuitu personae, ca, de exemplu: in cazul mortii mandatarului ori altor situatii intervenite in cursul executarii contractului de mandat (art.1552 pct.3 Cod civil), in cazul incetarii actului juridic prin pierirea bunului care constituie obiectul contracului in situatia pierii in totalitate a lucrului care formeza obiectul
23
GHE. BELEIU Drept civil roman, Ed. Sansa S.R.L. Buc. 1993.
Pag. 84 din 122
contractului de inchiriere sau daca acel lucru a devenit impropriu intrebuintarii sale obisnuite art.1439 alin.1 Cod civil. Extinderea fortei obligatorii se realizeaza in ipoteza prelungirii unor acte juridice peste termenele care au fost convenite, daca aceasta prelungire este prevazuta de lege. II. Principiul irevocabilitatii este prevazut in prevederile alin.2 al art.969 Cod civile, in care se precizeaza ca revocarea nu este posibila prin manifestarea de vointa unilaterala a uneia dintre parti. Irevocabilitatea apare ca o consecinta a fortei obligatorii si totodata ca o agarantie a acesteia. Exceptiile sunt clasificat dupa distinctia dintre actele bilaterale si cele unilaterale. In cazul actului juridic incheiat intre doua sau mai multe parti exista si prevederi legale prin care se poate pune capat prin vointa numai a uneia dintre parti. Exemple: - revocarea donatiilor intre soti in timpul casatoriei (art.937 Cod civil); - revocarea contractului de locatie incheiat pe durata nedeterminata (art.1436 Cod civil alin.2); - revocarea depozitului de catre deponent (art.1616 Cod civil). In cazul actelor civile unilaterale exista urmatoarele exceptii: - potrivit art.802 Cod civil testamentul este revocabil; - revocarea renuntarii la succesiune in conditiile art.701 Cod civil; - revocarea ofertei pana in momentul ajungerii ei la destinatar. In cazul contractelor sinalagmatice cele doua principii al fortei obligatorii si al irevocabilitatii prezinta anumite particularitati (exceptie de neexecutare, rezolutiunea sau rezilierea pentru neexecutarea din culpa si riscul contractului)care sunt analizate in cadrul teoriei generale a obligatiilor. III. Principiul relativitatii efectelor actului juridic Conventiile nu au efect decat intre partile contractante (art.973 Cod civil). Actul juridic civil produce efecte numai in raport cu autorul ori autorii actului si in consecinta, nu pot sa profite sau sa dauneze altor persoane. Cele trei categorii de persoane ale acestui principiu sunt: partile, avanzi-cauza si terti. Partile sunt subiecte de drept civil care incheie actul juridic si fata de care se produc efectele acestuia in temeiul principiului relativitatii. Avanzi-cauza sunt persoane care au participat la incheierea actului juridic, dar fata de care se produc anumite efecte ale acestuia in temeiul raportului in care se gasesc acestia cu partile. In cadrul acestei categorii deosebim: succesorii universali si succesorii cu titlu universal, succesorii cu titlu particular si creditorii chirografari (acestia avand o situatie speciala). Exceptiile de la principiile relativitatii sunt exceptii aparente si reale. A. Exceptii aparente: - avanzii-cauza nu constituie adevarate exceptii intrucat succesorii universali si cei cu titlu universal sunt continuatori ai autorilor lor si deci asimilati partilor, luand locul lor; - promisiunea faptei altuia (conventia de porte forte); - simulatia consta in operatia juridica in care printr-un alt act aparent se creeaza o situatie juridica diferita de cea stabilita printr-un alt act ascuns dar real. Pot imbraca urmatoarele forme: act fictiv, act deghizat si interpunere de persoane. - reprezentarea este o forma tehnica juridica prin care o persoana (reprezentant) incheie un act juridic in numele si pe seama altei persoane (reprezentat) astfel incat efectele actului juridic se produc direct in persoana reprezentata. Ea poate fi: reprezentare legala (daca izvoraste din lege) si reprezentare conventionala (daca isi are izvorul in contractul de mandat) B. Exceptii reale: Stipulatia pentru altul este operatia juridica prin care o persoana (stipulant) convine cu o persoana (promitent) ca acesta din urma sa execute o prestatie in favoarea unei a treia persoane (tertul beneficiar). In acest sens se gasesc unele aplicatii in materia rentei viagene (art.1642
Pag. 85 din 122
Cod civil) sau in domeniul donatiei cu sarcina in favoarea unei tert (art.828 alin.final si art.830 Cod civil). C. Exceptii al caror caracter aparent sau real formeaza obiect de dicutie. In aceasta categorie sunt incluse unele actiuni directe. Acestea se refera la dreptul unei persoane de a introduce actiune in justitie impotriva unei persoane cu care nu se afla intr-un raport contractual, dar un raport contractual exista intre titularul actiunii si o alta persoana decat cea impotriva careia introduce actiunea.*24 Acela care face un act juridic se numeste autorul actului. In actele bilaterale, unde exista cel putin doi autori, acestia se numesc parti la act. Succesorul este acea persoana care succede autorului initial al actului in privinta dreptului transmis. Persoana care transmite succesorului (lato sensu) un drept se numeste autorul succesorului, in aceasta expresie cuvantul autor se ia in alt sens decat in expresia autorul actului si inseamna transmitatorul dreptului, care cedeaza dreptul, in opozitie cu succesorul, care il dobandeste. Toate aceste persoane, in afara de autorii actului, reprezentantii partilor si succesorii lor, se numesc terti, sau terte persoane sau persoane de gradul trei. Terii sunt deci toate persoanele straine de act. Actul juridic nu are efect decat intre parti sau persoanele asimilate partilor, el nu are in genere nici un efect fata de tert. Conventiile nu au efect decat intre partile contractului (art.973 Cod civil). Acesta este principiul relativitatii actelor juridice. Exista derogari de la acest principiu. Aceasta regula se aplica in dreptul; patrimonial. Nu se aplica in materie de stare si de capacitate a persoanelor, ca, de exemplu casatoria, emanciparea, adoptia creaza situatii de care tertii trbuie sa tina seama. Chiar in materi actelor juridice patrimoniale, exista unele exceptii de la regula relativitatii, si unele acte juridice au efect fie impotriva, fie in favoarea tertilor iar acestia sunr tinuti de ele, ca de exemplu: in dreptul comercial, inchirierile facute de un uzufructuar, contractul de casatorie. In toate aceste cazuri actele jiridice au efecte impotriva tertilor. Exista situatii in care actele juridice au efecte in favoarea tertilor, fiind efectul vointei prezumate a partilor. Relativitatea hotararilor judecatoresti este analoaga relativitatii actelor juridice, ambele sunt aspecte ale aceluiasi principiu. Se considera ca hotararea este conforma cu adevarul. Acest efect atribuit sentintei data de justitie se numeste autoritatea lucrului judecat (art.1200). Aceasta este relativa si nu are loc decat daca cauza si obiectul noului litigiu sunt identice cu ale litigiului anterior deja judecat, si numai fata de persoanele care au fost parti in acel litigiu, sau fata de succesorii acelor parti si de persoanele reprezentate in litigiu. Lucrul judecat nu are deci autoritate fata de terti care nu au fost parti la litigiu. Succesorii (habentes causam) sunt cei care detin un drept prin transmitere de la autorul unui act juridic, iar nu numai pe mostenitorii carora li se transmirte dupa moartea cuiva in parte sau in tot, patrimoniul defunctului, acestia din urma, succesori prin deces sau strictam sensu, sunt numai o speta de succesori lato sensu. Succesorul lato sensu (habens causam) este deci o persoana care nu a luat parte la un act juridic nici direct, nic printr-un reprezentant, dar a succedat intr-un mod oarecare autoritatea actului. Succesorul profita sau sufera de efectele actului ca si autorul caruia i-a succedat. Sunt doua tipuri de succesori: cu titlu universal si cu titlu particular. Numai succesorii unei persoane decedate pot fi succesori universali, mostenitorii chemati de lege sa culeaga total sau partial o succesiune, legatarii universali si cu titlu universal, beneficiarii unei donatii de bunuri viitoare.
24
PAUL MIRCEA COSMOVICI Introducere in drept civil, Ed. All, Buc. 1994.
Pag. 86 din 122
Toti celalti sunt succesori particulari: legatarii particulari, adica persoanele carora defunctul le lasa prin testament unul sau mai multe obiecte determinate. Creditorii chirografari . Se numesc creditori chirografari creditorii ordinari, adica creditorii a caror creanta nu este garantata printr-un obiect determinat, afectat in mod special creantei lor, si menit sa asigure plata acestei creante. In opozitie cu creditorii chirografari sunt creditorii ipotetici si privilegiatii Creditorii chirografari se aseamana cu succesorii universali prin faptul ca toate actele nefrauduloase,pe care debitorul le face pana in momentul urmarii,ele sunt opozabile si au efect atat in favoarea cat si in contra lor, dupa cum aceste acte maresc sau scad patrimoniul debitorului. Din alte puncte de vedere, creditorii chirografari se aseamana cu tertii si se deosebesc de succesorii universali si de persoanele reprezentate.*25
25
C. HAMAGIU I. ROSETTI BALANESCU si A. BAICOIANU Tratat de drept civil roman, Ed. All, Buc. 1996.
Pag. 87 din 122
PRESCRIPTIA EXTINTIVA NOTIUNI GENERALE O societate umana poate sa existe, sa se dezvolte si sa se impuna numai in structuri organizate, iar structura care s-a impus a rezistat si rezista inca, fiind practic de neabandonat si anume STATUL. Romania este un stat national, suveran si independent, unitar si indivizibil a cariu forma de guvernamant este republica. Deasemenea este un stat de drept, democratic si social, in care demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta valori supreme si sunt garantate. Legea fundamentala a Romaniei este Constitutia. Dreptul civil este acea ramura care reglementeaza raporturi patrimoniale si nepatrimoniale stabilite intre persoane fizice si persoane juridice aflate pe pozitii de egalitate juridica 1.1 NOTIUNEA PRESCRIPTIEI EXTINTIVE
1.1.1 DEFINITIE SI REGLEMENTARE Desi prescriptia extintiva in dreptul civil nu este definita in terminis de legea civila, totusi, plecand de la prevederea ce consacra efectul prescriptiei extintive art.1 alin.1 din Decretul nr.167/1958:Dreptul la actiune, avand un obiect patrimonial, se stinge prin prescriptie daca a fost exercitat in termenul stabilit de leg-, putem defini prescriptia extintiva din dreptul civil ca fiind stingerea dreptului la actiune neexercitat in termen de prescriptie26 1.1.2 REGLEMENTAREA PRESCRIPTIEI EXTINTIVE DIN DREPTUL CIVIL Actele normative in vigoare, in care se gasesc normele care formeaza institutia prescriptiei extintive, sunt urmatoarele: Decretul nr.167/1958 privitor la prescriptia extintiva, care este legea gen ori dreptul comun in materia prescriptiei extintive27; Codul civil, in masura in care a suferit modificari ori abrogari, prin Decretul nr.167/1958; Codul familiei (art.21, 52, 55, 60); Alte acte normative, izvoare de drept civil. In complexa activitate de reexaminare a legislatiei tarii, printre componentele reevaluarii legislatiei civile romanesti trebuie sa se numere si aceea care are ca obiect prescriptia extintiva in dreptul civil. 1.1.3 NATURA JURIDICA A PRESCRIPTIEI EXTINTIVE
26
In literatura de drept civil, prescriptia extintiva este definita asemanator: a se vedea, spre exemplu E. Roman, in op. cit., pag. 371; A Ionascu, op. cit., pag. 136; J. Mateias, P. Cosmovici, op.cit., pag. 13; St. Rauschi, op. cit., pag. 215; E. Lupan, in op. cit., pag. 273; P. Lupan, in op. cit., pag. 273; P. Cosmovici, in Tratat , 1989, pag. 305. 27 Decretul nr.167/1958 a fost modificat prin decretul nr.218/1960, dispunandu-se republicarea lui cu renumerotarea articolelor (in Buletinul Oficial nr.11 din 15 iunie 1960).
Pag. 88 din 122
In determinarea naturii juridice a prescriptiei extintive trebuie plecat de la o constatare: prescriptia extintiva este cunoscuta de toate ramurilede drept28. Cum rezulta din chiar definitia sa, prescriptia stinge dreptul la actiune (in sens material), in consecinta, actiunea intentata de subiectul activ, dupa implinirea prescriptiei extintive, va fi respinsa ca prescrisa, ceea ce echivaleaza cu refuzul concursului fortei de constragere a statului, solicitat de titularul dreptului subiectiv supus rescriptiei extintive. Efectul prescriptiei extintive nu poate fi inteles, insa, complet, daca se face abstractie de prevedera art,20 alin.1 din Decretul nr.167/1958: Debitorul care a executat obligatia, dupa ce dreptul la actiune al creditorului s-a prescris, nu are dreptul sa ceara inapoierea prestantei, chiar daca la data executarii nu stia ca termenul prescriptiei era implinit. Concluzia care se desprinde este urmatoarea: prescriptia extintiva nu stinge nici dreptul subiectiv si nici obligatia civila corelativa. O transformare ori schimbare juridica a loor se produce, totusi: 1. dreptul subiectiv civil nu mai este aparat pe calea ofensiva a actiunii in justitie, ci numai pe calea defensiva a exceptiei, daca debitorul si-a executat voluntar obligatia sa; 2. obligatia civila corelativa nu mai poate fi adusa la indeplinire pe calea executarii, dar este permisa executarea sa voluntara, adica de buna voie. Aceasta inseamna ca prescriptia extintiva metamorfozeaza, transforma dreptul subiectiv civil si obligatia civila corelativa retrogradandu-le, din perfecte, in imperfecte. Aceste imprejurari ne permit sa tragem concluzia ca, sub aspectul naturii sale juridice, prescriptia dreptului la actiune este un mod de transformare a continutului raportului juridic civil29. 1.1.4 DELIMITAREA PRESCRIPTIEI EXTINTIVE Prescriptia extintiva se aseamana dar nu se confunda cu alte institutii de drept civil, precum prescriptia (uzucapiunea), decaderea si termenul. 1. Delimitarea prescriptiei extintive fata de prescriptia achizitiva. Asemanarile pot fi rezumate astfel: a) ambele sunt concepte sau institutii de drept civil; b) pentru titularii drepturilor subiective civil inactivi, ambele se infatiseaza ca sanctiuni de drept civil; c) ambele presupun termene . Deosebirile pot fi rezumate astfel: a) ca sediu al materiei: pe cand prescriptia extintiva este reglementata, in principal, in Decretul nr.167/1958, prescriptia extintiva este reglementata in Codul civil; b) termenele de prescriptite extintiva sunt mai scurte si mai mari (3 ani, 2ani, 1an, 6 luni), pe cand cele de prescriptie achizitiva sunt mai lungi si mai putine (30 ani, 10-20 ani); c) ca efect principal: daca prescriptia extintiva stinge dreptul la actiune, prescriptia achizitiva conduce la dobandirea unui drept real pricipal; d) ca reguli aplicabile cursului prescriptiei: pe langa unele reguli comune, privind calculul termenelor fiecarei prescriptii are reguli proprii de suspendare si intrerupere, iar repunerea in termen este proprie numai prescriptiei extintove. 2.Delimitarea prescriptiei extintive fata de decadere
28
A se vedea Gh. Beleiu, M. A. Grama, Analiza interdisciplinara a prescriptiei extintive, in Studii si cercetari juridicde nr.2/1989, pag.113-119. 29 A se vedea Gh. Beleiu, Natura juridica a prescriptiei extintive, in Studii si cercetari juridice, nr.4/1985 pag.335-341.
Pag. 89 din 122
Ca sanctiune de drept civil, decaderea este stingerea dreptului subiectiv civil neexercitat in termenul de decadere.30 Asemanarile sunt urmatoarele: a) ambele presupen termene; b) ambele sunt institutii de drept civil; c) ambele au efect extintiv. Deosebirile sunt urmatoarele: a) ca efecte:pe cand prescriptia extintiva stinge numai dreptul la actiune, decaderea stinge insusi dreptul subiectiv; b) pe cand prescriptia presupune termene de prescriptie extintiva, care sunt mai numeroase si mai lungi, decaderea presupune termene de decadere, care sunt mai scurte si mai putine; c) rescriptia extintiva are reguli proprii privind intreruperea, suspendarea si repunerea in termen, pe cand decaderea nu se bucura, de lege lata, de o asemenea reglementare31. 3.Delimitarea prescriptiei extintive fata de termenul extintiv Asamanarile dintre prescriptia extintiva si modalitatile actului juridic civil care este termenul extintiv sunt urmatoarele: a) ambele presupun efectul extintiv; b) ambele sunt concepute de dreptul civil. Deosebirile dintre ele sunt urmatoarele: a) ca izvor:pe cand termenul de prescriptie sunt numai legale, termenul extintiveste, dupa caz conventional, legal ori jurisdictional; b) ca efecte: daca prescriptia extintiva stinge dreptul la actiune, termenul extintiv marcheaza stingerea dreptului subiectiv si obligatiei civile corelative; c) daca termenul extintiv poate fi modificat prin acordul partilor actului juridic, termenul de prescriptie nesusceptibil de o asemenea modificare; d) suspendarea, intreruperea si ruperea in termen sunt schimbari proprii numai termenului de prescriptie. 2.2 Efectele prescriptiei extintive Disputa doctrinara cu privire la ce se stinge prin prescriptia extintiva, isi are originea in dispozitiile contradictorii- ale Codului civil privitoare la acest aspect. Pe de o parte, art. 1091 Cod civil enumera prescriptia printre modurile de stingere a obligatiunilor civile, ca si art. 1837, care dispune ca, Prescriptia este un mijlocde a se libera de o obligatiune, iar pe de alta parte, art. 1890, 1900, 1903, 1904 din Cod se refera la prescriptia actiunilor in justitie. Primele dispozitii lasa sa se inteleaga ca prin prescriptia extintiva se stinge obligatia civila si, pe cale de consecinta, dreptul subiectiv corelativ, pe cand dispozitiile celelalte au in vedere stingerea actiunilor in justitie. Intr-o parere s-a considerat ca prin prescriptie se stinge insusi dreptul subiectiv civil si obligatia corelativa.
30
Se are in vedere numai decaderea de drept civil, adica de drept material sau substantial, iar ni cea de drept civil; pentru diferentierea decaderii de drept civil fata de decaderea de drept procesull civil a se vedea V. M. Ciobanu,NOTA II la declaratia civila nr. 93 U/S/1985 a Tribunalului Judetean Iasi in R.R.D. nr. 8/1986, pag. 51-53. 30 De lege ferenda, ar fi potrivit sa se reglementeze, expres, cursultermenului de decadere.
Pag. 90 din 122
In alta opinie se considera ca prescriptia stinge doar dreptul la actiune in sens material, iar nu insusi dreptul subiectiv 32. Efectul prescriptiei extintive stingerea dreptului material la actiune- este carmuit de 2 principii: art.1 alin.2 din Decretul nr.167/1958: Odata cu stingerea dreptului la actiune privind un drept principal se stinge si dreptul al actiune privind drepturile accesorii. Art.12 din acelasi act normativ: in cazul cand un debitor este obligat la prestatiuni succesive, dreptul cu privire la fiecare dintre aceste prestatiuni se stinge printr-o prescriptie extintiva. DOMENIUL PRESCRIPTIEI EXTINTIVE Domeniul prescriptiei extintive inseamna sfera drepturilor subiective civile ale caror actiuni cad sub incidenta acestei institutii. Deci, a determina domeniul prescriptiei extintive inseamna a stabili drepturile subiective civile prescriptibile extintiv si, deci, de a le deosebi fata de cele imprescriptibile extintiv. 2.1 Criterii de determinare a domeniului prescriptiei extintive Un prim criteriu de determinare a domeniului prescriptiei extintive il constituie natura drepturilor subiective civile. Domeniul prescriptiei extintive in categoria drepturilor patrimoniale; Domeniul prescriptiei extintive in categoria drepturilor nepatrimoniale; Un alt criteriu este acela al actului normativ care reglementeaza prescriptia: Domeniul prescriptiei extintive guvernat de Decretul nr. 167/1958; Domeniul prescriptiei extintive caruia i se aplica altor acte normative-izvoare de drept civil (Codul familiei, Legile nr. 31/1990 si nr. 11/1991 ). 2.2.Unele probleme speciale privind domeniul prescripiei extinctive In activitatea practica exista unele situatii pentru care, fie s-au dat solutii neuniforme, fie sunt necesare anumitor aplicatii speciale pentru incelegerea rezolvarii problemei prescriptibile. Asemenea situatii sunt: apararea in constatare; actiunile mixte; dualitate de actiuni; actiunea in repararea unei daune morale; actiunea in protectia unor drepturi reale principale corespunzatoare dreptului de pproprietate; actiunea privind un drept secundar; unele actiuni in materie succesorala. CONCLUZII Componenta permanenta a vietii omului, dreptul civil are un rol deosebit in intensificarea si diversificarea legaturii intre oameni, pentru cunoasterea complexa si multilaterala a poporului, a vietii lor economice, politice si spirituale corespunzatoare, permite oamenilor sa descopere ca indiferent de obiceiuri, conceptii filosofice rasa sau religie, omul este pretutindeni om.
32
A se vedea M. Cantacuzino, op. cit., pag. 404-405; C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu Tratat de drept civil romanesc, vol. II, Editura Nationala Bucuresti, 1928, pag. 717-719.
Pag. 91 din 122
Dreptul civil are menirea de a satisface nevoile cetateanului si ale colectivitatii. Se poate afirma ca dreptul civil se realizeaza printr-un sistem de organe cu legaturi specifice intre ele si care au ca principala sarcina organizarea executarii si executarea in concret a legii. Societatea umana se deosebeste de cea animala nu numai prin calitatea fiintei umene ( ratiune si constiinta ) ci si prin caracterul sau organic rezultat din exigentele existentei si dezvoltarii din dorinta de perfect.
SUSPENDAREA PRESCRIPIEI EXTINCTIVE 1.NOIUNE, CAUZ n literatura de specialitate pornindu-se de la prevederile nscrise n art.1 alin.1 din Decretul nr.6 t1958, prescripia extinctiv este definit ca fiind stingerea dreptului la aciune neexercitat n termenul prevzut de lege. n literatura de drept civil, de regul se arat ca dreptul la aciune are dou sensuri: - un sens material - posibilitatea de a obine concursul organelor competente n realizarea prin for coercitiv a statului, a dreptului nclcat sau contestat - un sens procesual - posibilitatea unei persoane de a se adresa organului de jurisdicie n vederea ocrotirii unui drept, subliniindu-se c numai dreptul de aciune n sens material este supus prescripiei. n ceea ce ne privete, considerm c dreptul la aciune presupune mai multe componente posibilitatea de a sesiza organul de jurisdicie, posibilitatea de a formula cereri, posibilitatea de a invoca excepii procesuale, posibilitatea de a pune concluzii, posibilitatea de a obine condamnarea prtului, adic posibilitatea titularului dreptului subiectiv de a obine, obligarea subiectului pasiv la executarea obligaiei corelative sau la recunoaterea dreptului subiectiv, posibilitatea de a cere executarea silit, posibilitatea de a obine executarea silita etc. Din aceste condiii sunt supuse prescripiei numai posibilitatea de a obine condamnarea prtului, precum i posibilitatea de a obine executarea silit cu precizarea ca prescripia dreptului de a obine executarea silit se studiaz n cadrul dreptului procesual civil. 1.1.NOTIUNE, JUSTIFICARE Prin suspendarea prescripiei extinctive se nelege acea modificare a cursului acesteia ce const n oprirea de drept a curgerii termenului de prescripie, pe timpul ct dureaz situaiile, limitativ prevzute de lege, care l pun n imposibilitatea de a aciona pe titularul dreptului la aciune. Pentru ca prescripia s i produc efectul su sancionator, este necesar, n ceea ce l privete pe titularul dreptului la aciune s existe pe lng voina de a aciona i posibilitatea real de a se adresa organului de jurisdicie, solicitnd protecia juridica a dreptului subiectiv. n cursul prescripiei se pot ivi anumite situaii care mpiedic executarea dreptului la aciune, ceea ce este de natur s pun uneori pe titularul acestui drept n imposibilitatea de a respecta termenul stabilit de lege pentru formularea unor pretenii dup ce a depus deligena necesar n acest scop. Dac ns cauza legala de suspendare se ivete dup ce prescripia a nceput s curg, cursul acesteia se oprete pe toata durata cauzei i se reia n momentul n care cauza a ncetat sa existe. Conform prevederilor articolului 15 din Decretul nr.167t1958, dup ncetarea ncetrii prescripiei se reia cursul, luandu-se n considerare i timpul scurs nainte de suspendare adic din calculul termenului de prescripie se scade timpul ct a durat mprejurarea i situaia juridica ce a determinat suspendarea. n scopul ocrotirii titularului dreptul la aciune s-a stabilit la alin.2 al art.15 ca prescripia nu se va mplini totui nainte de expirarea unui
Pag. 92 din 122
termen de 6 luni socotit din momentul ncetrii cauzei de suspendare sau n cazul prescripiilor mai scurte de 6 luni, nainte de expirarea unui termen de o luna de la suspendare. NOTA: Potrivit art.55 alin.2 din Legea nr.74t1996 termenul de introducere a reclamaiei este de 6 luni de la data prestrii serviciului, iar operatorul trebuie s soluioneze reclamaia n termen de cel mult 3 luni de la data nregistrrii acesteia. Alineatul urmtor al aceluiai articol permite pentru serviciile deschise concurenei stabilirea prin contractul dintre operator i utilizator a unui termen de introducere al reclamaiei mai mic dect cel menionat mai sus. Termenul de introducere a reclamaiei administrative este de 6 luni pentru trimiteri potale interne sau 1 an pentru trimiteri potale externe de la data prezentrii trimiterii potale, iar termenul de soluionare a reclamaiei administrative este de 3 luni pentru trimiteri potale interne i 6 luni pentru trimiteri potale externe de la data depunerii acesteia art.24 alin2 i 3 din Legea nr.83 / 1996. 1.2 CAUZELE DE SUSPENDARE A CURSULUI PRESCRIPTIEI EXTINCTIVE 1.2.1. Cauzele de suspendare a cursului prescripiei extinctinctive prevzute la art.13 din Decretul nr.167/1958. Cursul prescripiei se suspend n anumite cazuri expres prevzute n acest articol i anume: A. Ct timp cel mpotriva cruia curge prescripia este mpiedicat de un caz de for major s-i exercite dreptul la aciune. n lipsa unor precizri cu privire la coninutul noiunii de fora major revine organelor de jurisdicie sarcina de a stabili, de la caz la caz, dac anumite mprejurri reprezint sau nu asemenea cauze. Conceptul forei majore este ns controversat n literatura noastr juridic. Nota: M.Eliescu n "Rspunderea civila delictuala", Buc. Editura Academiei 1972, pag.208-213, consider c evenimentul trebuie sa fie imprevizibil i de nenlturat. B. Pe timpul ct debitorul sau creditorul face parte din Forele Armate ale Romniei, iar acestea sunt puse pe picior de rzboi. Aceste condiii trebuie s fie ndeplinite cumulativ. Nu se va suspenda astfel prescripia n cazul n care debitorul sau creditorul satisface serviciul militar ori este concentrat ct forele armate nu se afla n rzboi. C. Pn la rezolvarea reclamaiei administrative fcut de cel ndreptit, cu privire la despgubiri sau restituiri, n temeiul unui contract de transport sau de prestare a serviciilor de pot i telecomunicaii, ns cel mai trziu pn la expirarea unui termen de 3 luni socotit de la nregistrarea reclamaiei. Art. 14 din acelai act normativ precizeaz c "ntre prini sau tutori i cei ce se afla sub ocrotirea lor, ntre curatori i cei pe care-i reprezint, precum i ntre orice alte persoane care n temeiul legii sau al hotrrii judectoreti, administreaz bunurile altora i cei ale cror bunuri sunt astfel administrate, prescripia nu curge ct timp socotelile nu au fost date si aprobate. Prescripia nu curge mpotriva celui lipsit de capacitate de exerciiu ct timp nu are reprezentant legal i nici mpotriva celui cu capacitate restrns de exerciiu ct timp nu are cine si ncuviineze actele. Prescripia nu curge ntre soi n timpul cstoriei. Nota: n baza art.21 din Decretul nr.167 / 1958 ar trebui s se admit soluia potrivit creia n cazul drepturilor reale principale supuse prescripiei, cauzele de suspendare a prescripiei sunt cele prevzute de Codul Civil art.1876, art.1811, art.1882 alin.2, art.1883. Aceeai soluie ar trebui s se adopte i n privina cauzelor de ntrerupere art.1865 i urmrile Codului Civil. n literatura juridica s-a artat c aceast cauz de suspendare ar trebui s fie admis i n alte situaii n care legea prevede obligativitatea unei ncercri prealabile de soluionare a litigiului, ntruct n lipsa unei asemenea ncercri titularul dreptului se afla n imposibilitatea juridica de a-si exercita dreptul la aciune naintea organului de jurisdicie. Astfel Legea contenciosului administrativ nr.29 / 1990 stabilete la art.5 alin.1 obligativitatea reclamaiei administrative nainte de a se cere tribunalului
Pag. 93 din 122
anularea actului sau obligarea la eliberarea lui. Pn la rezolvarea acestuia, suspendarea poate dura cel mult 30 de zile. 1.2.2. Cauzele de suspendare a cursului prescripiei extinctive prevzute la art. 14 din Decretul nr. 167/1958. n legtura cu cele trei cauze de suspendare a prescripiei prevzute de art.13 din Decretul nr.167/1958 este de observat ca primele doua cauze sunt mprejurri care l pun n imposibilitate material fizica de a aciona pe titularul dreptului la aciune, pe cnd cea de-a treia cauza reprezint un motiv de imposibilitate juridica de a aciona. D. ntre ocrotitor i ocrotit prescripia e suspendat ct timp socotelile nu au fost date i aprobate. Aceast cauza de suspendare prevzut de alin.1 al art.14 din Decretul 1 nr.167/1958 se aplic raporturilor dintre printe, tutore ori curator, de o parte i cel ale cror bunuri sunt administrate de ocrotitorul legal, dup caz. E. Prescripia se suspenda ct timp cel lipsit de capacitatea de exerciiu nu are reprezentant legal i ct timp cel cu capacitate restrnsa de exerciiu nu are ocrotitor legal care s-i ncuviineze actele. Din formularea alin.2 al art.14, rezult c aceast cauz de suspendare privete pe minorul sub 14 ani, interzisul judectoresc i minorul ntre 14-18 ani. F. Prescripia este suspendat n raporturile dintre soi. Din alin.3 al art.14 rezult c prescripia este suspendat pe durata cstoriei. UBI LEX NON DISTNGUIT, NEC NOS DISTNGUERE DEBEMUS astfel c este irelevant dac soii sunt sau nu desprii, cci textul nu distinge. n legtur cu aceste trei cauze prevzute de art.14, este de observat c n primul i al treilea caz, imposibilitatea de a aciona este, n esen, de natura morala, pe cnd n cel de-al doilea caz este de natura juridic. Nota: Toate cauzele de suspendare produc efectul de suspensie numai daca intervin dup ce prescripia a nceput s curg, iar daca ele intervin nainte ca prescripia s fi nceput s curg, efectul produs va fi de ntrziere a nceputului prescripiei. 2.EFECTELE SUSPENDARII PRESCRIPTIEI 2.1 Efectele generale ale suspendrii. Prevederile art.15 alin.1 din Decretul nr.167/1958 Potrivit art.15 alin.1 dup ncetarea suspendrii prescripia i reia cursul socotindu-se i timpul scurs nainte de suspendare. Plecnd de la aceast dispoziie general, este de observat c nelegerea efectelor generale ale suspendrii prescripiei cere s se disting ntre: a. efectul anterior apariiei cauzei de suspendare; b. efectul pe durata cauzei de suspendare; c. efectul ulterior ncetrii cauzei de suspendare. Pentru perioada anterioar cauzei, suspendarea nu produce nici un efect juridic, deoarece timpul scurs ntre nceputul prescripiei i data suspendrii intra n calculul termenului de prescripie, ori cum prevede art.15 alin.1 dup ncetarea suspendrii, prescripia i reia cursul socotindu-se i timpul scurs nainte de suspendare. Pe durata cauzei de suspendare, efectul produs const n oprirea curgerii prescripiei, pe toat aceasta perioad, prin urmare, durata cauzei de suspendare nu intr n calculul termenului de prescripie. Ulterior cauzei de suspendare, efectul care se produce consta n reluarea cursului prescripiei, din momentul n care el fusese blocat, este efectul precizat de art.15 n alin.1. 2.2.Efectul special al suspendri. Prevederile art.15 alin.2 din Decretul nr.167/1958 Efectul special al suspendrii este reglementat de art.15 alin.2 astfel: - Prescripia nu se va mplini totui nainte de expirarea unui termen de 6 luni, socotit de la data ncetrii cauzei de suspendare, cu excepia prescripiilor mai scurte de 6 luni care nu se vor mplini dect dup expirarea unui termen de o lun de la suspendare; - Efectul special al suspendrii nu se produce ntotdeauna, ci numai n urmtoarele cazuri:
Pag. 94 din 122
a. pn la mplinirea termenului de prescripie a rmas mai puin de 6 luni, dac termenul de prescripie aplicabil este mai mare de 6 luni. b. pn la mplinirea termenului de prescripie a rmas mai puin de o luna, daca termenul de prescripie aplicabil este mai mic de 6 luni. Efectele suspendrii prescripiei extinctive se produc de drept, organului de jurisdicie nermnndu-i dect s constate producerea lor. 3.NTRERUPEREA PRESCRIPIEI EXTINCTIVE 3.1.Noiunea i cauzele ntreruperii prescripiei. Noiune . ntreruperea prescripiei extinctive poate fi c modificarea cursului acesteia care consta n nlturarea prescripiei scurs nainte de apariia unei cauze interuptive i nceperea unei alte prescripii extinctive. n nelegerea fundamentului ntreruperii prescripiei trebuie pornit de la doua premise: pe de o parte, lipsa de convingere a titularului dreptului, n ceea ce privete temeinicia preteniei sale, dedus din starea sa de pasivitate: - pe de alta parte, considerarea poziiei, n fapt, a debitorului, ca fiind conform dreptului, bazat pe mpotrivirea debitorului. Cauzele de ntrerupere a prescripiei extinctive: Prevederile art.16 din Decretul nr.167/1958 potrivit cruia prescripia se ntrerupe : a. prin recunoaterea dreptului a crei aciune se prescrie fcut de cel n folosul cruia curge prescripia; b. prin introducerea unei cereri de chemare n judecata ori de arbitrare, chiar dac cererea a fost introdusa la o instan judectoreasc necompetent. c. printr-un act nceptor de executare. Analiza cauzelor de ntrerupere a prescripiei dreptului la aciune: A. Recunoaterea dreptului a crui aciune se prescrie. n enumerarea fcut de art.16, prima cauz de ntrerupere a prescripiei este prsirea de ctre debitor, a poziiei sale de mpotrivire fa de dreptul subiectiv corelativ. Recunoaterea la care se refer textul trebuie s fie nendoielnic, dar ea poate s fie expres ct i tacit. B. Cererea de chemare n judecata. Pentru a produce efectul ntreruptiv, se cere ca: a. aciunea n justiie s fie efectiva - retragerea ori perimarea demonstreaz nendeplinirea acestei condiii; b. aciunea s fie admis, printr-o hotrre definitiv -retragerea ori anularea aciunii dovedete nendeplinirea condiiei; 4.EFECTELE NTRERUPERII PRESCRIPTIEI EXTINCTIVE 4.1 Reglementarea efectelor ntreruperii. Prevederile art.17 din Decretul nr.167/1958. Efectele ntreruperii prescripiei sunt stabilite de art.17 astfel: - ntreruperea terge prescripia nceput nainte de a se ivi mprejurarea care a ntrerupt-o. Dup ntrerupere ncepe s curg o noua prescripie. n cazul n care prescripia a fost ntrerupt printr-o cerere de chemare n judecata ori de arbitraj, noua prescripie nu ncepe s curg ct timp hotrrea de admitere a cererii nu a rmas definitiv sau n cazul executrii, pn la mplinirea ultimului act de executare. 4.2.Analiza efectelor ntreruperii prescripiei extinctive. Efectul anterior si cel posterior cauzei de ntrerupere. Aa cum rezulta din art.17 alin.1 i 2 din Decretul nr. 167/1958, ntreruperea prescripiei extinctive produce urmtoarele efecte:
Pag. 95 din 122
anterior datei ntreruperii, prescripia este tears, adic nlturat deci toat prescripia care a curs ntre momentul ei de nceput i data cauzei de ntrerupere este socotit ca necurs; se poate observa c spre deosebire de efectul anterior cauzei de suspendare n cazul ntreruperii, efectul anterior este radical constnd n nlturarea ei; - posterior ntreruperii, efectul care se produce const n nceperea altei prescripii; prin urmare, dup ce a operat ntreruperea, un nou termen de prescripie ncepe s curg; i sub acest al doilea aspect, ntreruperea se deosebete de suspendare, care este felul prescripiei dup obiectul sau, care ncepe s curg dup ce a operat ntrerupere. Rspunsul la ntrebare presupune s deosebim dou ipoteze: a. dac ntreruperea a operat prin efectul recunoaterii noua prescripie este de acelai fel cu cea nlturat, adic prescripia dreptului la aciune, adic o prescripie de drept civil. b. daca ntreruperea a operat prin efectul cererii de chemare n judecata, noua prescripie are un alt obiect i anume dreptul de a cere executarea silit, fiind o prescripie de drept procesual civil; dac prescripia nlturat a fost de 3 ani, mai exact, sub condiia admiterii cererii i rmnerii definitive a hotrrii. Mai trebuie reinut c, dac n cazul ntreruperii prin recunoatere efectele se produc instantaneu, n cazul ntreruperii prin cererea de chemare n judecat, efectele se produc, definitiv, pe data rmnerii definitive a hotrrii judectoreti de admitere a cererii (ceea ce nseamn c, ntre data sesizrii instanei i data rmnerii definitive a hotrrii opereaz o ntrerupere, dar cu titlu provizoriu, mai exact, sub condiia admiterii cererii i rmnerii definitive a hotrrii). Ca i n cazul suspendrii, efectele ntreruperii prescripiei extinctive se produc ope legis (deplin drept, n temeiul legii), organului de jurisdicie nermnndu-i dect s constate producerea lor. n fine, n legtur cu ntreruperea prescripiei extinctive mai este de reinut c, aa cum s-a precizat i n jurispruden, pentru a opera ntreruperea, este necesar ca motivul de ntrerupere s intervin pn la mplinirea termenului de prescripie. ntr-o decizie de spe, Secia civil a fostului Tribunal Suprem s-a pronunat astfel: Aciunea n stabilirea paternitii n afara cstoriei aparine copilului i se pornete n numele su de ctre mam ori de reprezentantul lui legal. Aceast aciune poate fi pornit n termen de un an de la naterea copilului (art. 60 alin. 1 din Codul familiei). n cazul n care mama a convieuit cu pretinsul tat ori dac acesta din urm a prestat copilului ntreinere, termenul de un an va curge de la ncetarea convieuirii ori a ntreinerii. Termenul de un an prevzut de art. 60 din Codul familiei fiind un termen de prescripie, el poate fi ntrerupt ori suspendat n cazurile i condiiile prevzute de lege. Pentru ca efectul ntreruptor de prescripie s se produc, este necesar ca att convieuirea ct i ntreinerea, la care se refer alineatul 3 al art. 60 din Codul familiei, s fi nceput n perioada termenului de prescripie de un an de la naterea copilului. Not: Codul civil reglementeaz efectele ntreruperii prescripiei extinctive astfel : - art. 1867: ntreruperea, fie civil, fie natural, terge cu totul orice prescripie nceput naintea sa; n nici un caz acea prescripie nu mai poate fi continuat. Posesorul sau debitorul pot ncepe o nou prescripie dup ce actele constitutive de ntrerupere nceteaz , conform naturii lor i regulilor aci mai jos stabilite; - art. 1868: Cererea fcut n judecat nu va putea ntrerupe prescripia dect dac va fi ncuviinat de judectorie prin hotrre de irevocabil autoritate. n cazul acesta nici o prescripie nu poate curge de la formarea cererii n judecat i pn la pronunarea unei asemenea hotrri; - art. 1869: Dac cel ce a format cererea n judecat las s se perime acea aciune a sa prin nelucrare; dac se dezist de acea cerere pentru oricare alt motiv, afar de nuliti, de form
Pag. 96 din 122
sau de necompetena instanei ctre care a fost fcut, nu poate fi nici o ntrerupere de prescripie; art. 1870: Cererea n judecat ntrerupe prescripia, dup regulile prescrise n articolele 1868 i 1869, chiar n cazul cnd este adresat la o instan judectoreasc necompetent i chiar dac este nul pentru lips de form; art. 1871: n cazurile prevzute n articolul precedent, prescripia nu va fi ntrerupt dect dac cel interesat va fi fcut, mai nainte de hotrrea de perimare, ce ar putea fi pronunat n contra sa, o nou cerere, n bun i convenit form, i dac aceast de pe urm cerere se va fi ncuviinat, dup cum se arat n articolul 1868; art. 1872: ntreruperea civil a prescripiei, fcut n contra unuia din debitorii solidari, are efect n contra tuturor celorlali codebitori ai si. ntreruperea civil fcut n contra unuia din motenitorii unui debitor solidar nu are efect contra celorlali comotenitori, chiar dac creana ar fi ipotecar, dac obligaia nu este nedivizibil. Asemenea ntrerupere nu are efect n contra codebitorilor debitorului defunct, dect n msura prii de obligaie a motenitorului contra crui s-a fcut ntreruperea. Spre a ntrerupe prescripia n contra acelor codebitori, trebuie o ntrerupere fcut n contra tuturor motenitorilor debitorului defunct; art. 1873: ntreruperea civil a prescripiei, fcut n contra debitorului principal, are efecte i contra cauiunii. ntreruperea fcut n contra cauiunii nu poate opri cursul prescripiei datoriei principale.
Pag. 97 din 122
IDENTIFICAREA PERSOANEI FIZICE Consideratii generale 1.1. Notiunea identificarii persoanei fizice Prin identificarea persoanei fizice intelegem individualizarea omului in raporturi juridice civile. In calitate de institutie juridica, adica totalitatea de norme care reglementeaza individualizarea omului in toate raporturile la care participa, identificarea persoanei fizice este o institutie juridica complexa. Numai o parte din aceasta institutie complexa apartine dreptului civil, si anume aceea formata din normele de drept care reglementeaza mijloacele de individualizare a omului in raporturile civile. Identificarea omului este o necesitate generala si permanenta. Este o necesitate generala pentru ca individualizarea omului se realizeaza in toate raporturile juridice la care participa, adica la toate raporturile de drept. Este, insa, si o necesitate permanenta intrucat omul, de la nastere pana la moarte participa incontinuu la cele mai diferite raporturi civile. 1.2. Mijloacele de identificare a persoanei fizice In dreptul civil roman, principalele mijloace de identificare, numite si atribute de identificare a persoanei fizice sunt: numele domiciliu starea civila Sub denumirea de nume se au in vedere numele de familie, prenumele si pseudonimul. Analiza domiciliului implica si analiza resedintei. Starea civila este o notiune de continut complex. Principalele acte normative care formeaza sediul materiei sunt: - pentru nume: Decretul nr.31/1954 (art.12);Codul familiei (art.27.28.40,62,64,78); Decretul nr.975/1968 cu privire la nume; Conventia privind drepturile copilului; - pentru domiciliu (si resedinta): Decretul nr.31/1954 (13-15); Legea nr.5/1971 privind actele de identitate si procedura schimbarii domiciliului si a resedintei; Pactul international privind drepturile civile si politice ale omului; Codul familiei; Conventia privind drepturile copilului; - pentru starea civila: Decretul nr.31/1954 (art.22-24); Codul Familiei; Decretul nr.278/1960 privind drepturile copilului. Sub aspectul naturii lor juridice, mijloacele de identificare a persoanei fizice sunt drepturi personale nepatrimoniale. Argumentul de text care justifica aceasta calificare ne este oferita de art.54 din Decretul nr.31/1954: Persoana care a suferit o atingere in dreptul sau la nume ori la pseudonim, la denumir, la onoare, la reputatie, in dreptul personal nepatrimonial de autor al unei opere stiintifice, artistice ori literare, de inventator sau in orice alt drept personal nepatrimonial va putea cere instantei judecatoresti incetarea savarsirii faptei care aduce atingere drepturilor mai sus aratate. =1=
Pag. 98 din 122
Numele 2.1.Notiuni si caractere In domeniul dreptului propriu-zis civil si in special intrucat priveste denumirea persoanelor fizice, numele este in principiu fixat prin ereditate (pentru femei prin casatorie) si prin inscriea in registrul de stare civila, iar schimbarea numelui este supusa unei regulamentari de ordine administrativa prin o lege speciala din 18 martie 1895. Numele este acel atribut de identificare a persoanei fizice care consta in dreptul omului de a fi individualizat, in familie si societate, prin cuvintele stabilite in conditiile legii, cu aceasta semnificatie. Structura legala a numelui este stabilita de art.12 alin.2 din Decretul nr.31/1954 astfel: Numele cuprinde numele de familie si prenumele. Caracterele juridice ale numelui sunt impuse, in esenta, de natura acestuia de a fi un drept personal nepatimonial. In esenta numele se caracterizeaza prin opozabilitate, inalienabilitate, imprescriptilitate, personalitate, universalitate, legalitate, unitate. 2.2.Numele de famile Numele de familie mai este desemnat si prin formula nume patronimic sau nume propriuzis. Cel mai natural mod de a dobandi numele este filiatia. Cu privire la copii naturali, trebuie facuta o distinctie: daca copilul natural a fost recunoscut de ambii parinti, el va purta numele patrimonic al tatalui, daca nu a fost recunoscut decat de unul din parinti el va purta numele acestuia, daca nu a fost recunoscut deloc, el se considera a fi nascut din parinti necunoscuti; (art.6 al legii din 1895) prescrie aceasta categorie de copii vor fi inscrisi la Oficiul starii civile sub doua prenume. Recunoasterea tatalui natural trebuie intotdeauna sa confere copilului numele sau indiferent de momentul care intervine si aceasta pentru urmatoarele doua considerente. a) copilul purtand numele tatalui sau, orice indiciu despre neregularitatea filiatiei dispare; b) in legislatia noastra, dupa cum vom vedea cercetarea paternitatii este interzisa cu desavarsire; legea refuza de a vedea in filiatia naturala existenta vreunei legaturi intre tatal natural si copilul sau. Legalitatea numelui de familie se manifesta si in ceea ce priveste modificarea lui, care este determinata generic de schimbari intervenite in starea civila a persoanei. Modificarea numelui de familie trebuie net delimitata, deosebita de schimbarea pe cale administrativa a numelui de familie, care se datoreaza altor cauze si este supusa altui regim juridic. Art.1 al legii din 18.03.1895 declara ca oricine trebuie sa aiba un nume de familie. =2= Art.1 al legii contine si o dispozitie de mare importanta: orice schimbare voluntara a numelui patronimic este ilegala, cu toate acestea, legea nu prevede nici o sanctiune pentru schimbarea de nume. Art.1 al legii din 1895 declara ca schimbarea voluntara a numelui patronimic nu este ingaduita decat pentru cauze binecuvantate. Modificarea numelui de familie determinata de schimbari in filiatie - ipoteza stabilirii filiatiei copilului gasit, nascut din parinti necunoscuti; - ipoteza stabilirii filiatiei copilului din afara casatoriei si fata de al doilea parinte; - ipoteza tagaduirii paternitatii copilului din casatorie; - ipoteza contestarii ori anularii recunoasterii de filiatie.
Pag. 99 din 122
Modificarea numelui de familie determinata de adoptie Trebuie distins intre adoptie cu efect restranse si adoptia cu efect depline sau ale unei filiatii firesti. pentru ipoteza adoptiei cu efecte restranse, art.78 C.fam. Prevede: Adoptatul dobandeste, prin adoptie, numele celui care adopta Instanta judecatoreasca va putea incuvinta ca adoptatul sa continue a purta vechiul sau nume, adaugandu-l la cel dobandit prin adoptie. - pentru ipoteza adoptiei cu efecte depline, potrivit art.79 alin.3 C.fam. se aplica prevederile art.78 alin.1,2 si 4. - ipoteza desfacerii adoptiei este avuta in vedere de art.83 C.fam.: La desfacerea adoptiei, adoptatul redobandeste vechiul sau nume de familie: instanta judecatoreasca, pentru motive temeinice, va putea insa incuvinta ca adoptatul sa pastreze numele de familie dobandit prin adoptie. - ipoteza anularii adoptiei Adoptatul redobandeste numele avut inainte de adoptie, fara a exista posibilitatea pastrarii lui, ca la desfacerea adoptiei. Modificarea numelui de famlie determinata de casatorie - ipoteza incheierii casatoriei Pentru aceasta ipoteza, art.27 C.fam. prevede: La incheierea casatoriei, viitori soti vor declara, in fata delegatului de stare civila, numele pe care s-au invoit sa-l poarte in casatorie. Sotii pot sa-si pastreza numele lor dinaintea casatoriei, sa ia numele unuia sau altuia dintre ei sau numele lor reunit. - ipoteza divortului Soarta numelui de familie in caz de divort este prevazuta de art.40 C.fam. astfel: La desfacerea casatoriei prin divort, sotii se pot invoi ca sotul care, potrivit art.27 a purtat in timpul casatoriei numele de familie al celuilalt sot, sa poarte acest nume si dupa casatorie. Instanta judecatoreasca va lua act de aceasta invoiala prin hotararea de divort. Instanta, pentru motive temeinice poate sa incuvinteze acest drept, chiar in lipsa unei invoieli intre soti. Daca nu a intervenit o invoiala sau daca instanta nu a dat incuvintarea, fiecare dintre fostii soti va purta numele dinainte de casatorie. - ipoteza nulitatii casatoriei Nulitatea casatoriei va conduce la reluarea numelui dinaintea casatoriei, fara a putea interveni invoiala sau incuvintarea instantei. =3= 2.3.Prenumele Prenumele este acea parte a numelui lato sensu, care individualizeaza persoana fizica, mai ales, in familie. Totodata, prenumele distinge o persoana fata de alte persoane cu acelasi nume de familie, dar din familii diferite. Rolul prenumelui se exprima in functia acestuia de a individualiza persoanele in familie si in societate. Impreuna cu numele de familie al unei persoane, prenumele alcatuieste o unitate. 2.4.Pseudonimul si porecla Pseudonimul individualizeaza persoana fizica in societate intr-un anumit domeniu de activitate. Pseudonimul formeaza obiectul dreptului subiectiv la pseudonim. Legislativ, dreptul la pseudonim este consacrat de: - art.54 din Decretul nr.31/1954 - art.3 pct.2 din Decretul nr.331/1956 privind deptul de autor. Porecla -
Pag. 100 din 122
In vorbirea obisnuita, porecla inseamna supranume dat unei persoane, mai ales in legatura cu o trasatura caracteristica a aspectului sau exterior sau a activitatii sale. Porecla nu formeaza obiectul unui drept subiectiv si nu se bucura nici de o protectie legala. Domiciliul 3.1.Notiune, importanta, caractere si feluri Notiunea domiciliului Ca si numele, domiciliul persoanei fizice intereseaza nu numai raporturile de drept civil, ci si alte ramuri de drept. Doctrina a oferit diferite definitii domiciliului plecandu-se de la prevederea art.13 din Decretul nr.31/1954: Domiciliul persoanei fizice este acolo unde ea isi are locuinta statornica sau principala. Prin domiciliu se intelege acel atribut de identificare a persoanei fizice care o individualizeaza in spatiu, prin indicarea unui loc avand aceasta semnificatie juridica. Domiciliul este o relatie intre persoane si un loc, relatie care in principiu se stabileste prin libera vointa a persoanei. Cand asezarea principala a unei persoane nu se poate determina fie ca nu exista, fie ca e necunoscuta, domiciliul, intrucat priveste raporturile ei cu altii, corespunde cu resedinta ei actuala. Importanta domiciliului Domiciliul persoanei fizice prezinta importanta in toate ramurile de drept. Dintre domeniile dreptului civil, in care se invedereaza rolul domiciliului, mentionam: - domeniul capacitatii civile; astfel potrivit art.47 din legea fondului funciar nr.18/1991: Persoanele fizice care nu au cetatenia romana si domiciliul in Romania, =4= precum si persoanele juridice care nu au nationalitate romana si sediul in Romania, nu pot dobandi in proprietate terenuri de orice fel prin acte intre vii. Persoanele prevazute in aliniatul precedent, care dobandesc in proprietate terenuri prin mostenire sunt obligate sa le instraineze in termen de un an de la data dobandirii, sub sanctiunea trecerii in mod gratuit a acestora in proprietatea statului si administrarea Agentiei pentru Dezvoltare si Amenajare Rurala. Potrivit art.41(2) din Constitutie: Cetatenii straini si apatrizi nu pot dobandi dreptul de proprietate asupra terenurilor. - domeniul obligatiilor civile, potrivit art.1104 Cod Civil: Plata trebuie a se face in locul aratat in conventie. Daca locul nu este aratat, plata, in privinta lucrurilor certe si determinate, se va face in locul in care se gasea obiectul obligatiei in timpul contractarii. In orice alt caz, plata se face la domiciliul debitorului. - domeniul succesoral; locul deschiderii succesiunii este cel al ultimului domiciliu al defunctului; de aceasta se leaga o serie de consecinte juridice. - potrivit art.3 din Legea nr.35/1991: Prin investitorii straini se inteleg persoanele juridice cu domiciliul, ori, dupa caz, cu sediul in strainatate, care efectueaza investitii in Romania, in oricare din modalitatile prevazute de prezenta lege. Caracterele juridice ale domiciliului Sunt: stabilitatea caracterizeaza domiciliul de drept comun si pe cel legal; unicitatea domiciliului se exprima astfel: la un moment dat, persoana fizica are un singur domicliu;
Pag. 101 din 122
obligativitatea domiciliului este caracterul ce decurge din functia social-juridica a domiciliului, de a fi mijloc de individualizare, in spatiu, a persoanei, in care este interesata si societatea, iar nu numai titularul. Felurile domiciliului In functie de modul de stabilire, domiciliul este de trei feluri: - domiciliul de drept comun (numit si voluntar) - domiciliul legal - domiciliul conventional 3.2.Domiciliul de drept comun Persoana fizica isi vede convertit domiciliul legal pe care l-a avut la majorat, in domiciliul de drept comun. Tinand seama ca art.13 din Decretul nr.31/1954 are in vedere, in realitate, domiciliul de drept comun, vom putea defini acest fel de domiciliu ca fiind acel drept al persoanei fizice de a se individualiza, in spatiu prin locuinta sa statornica ori principala. In principiu, domiciliul de drept comun are ca titular persoana fizica cu deplina capacitate de exercitiu, si prin exceptie poate avea ca titular si pe minorul de peste 14 ani. Schimbarea domiciliului de drept comun Potrivit art.25(2) din Constitutie: Fiecarui cetatean ii este asigurat dreptul de a-si stabili domiciliul sau resedinta in orice localitate din tara, de a emigra si de a reveni in tara. =5= Potrivit art.17: Persoana care isi schimba domiciliul este obligata ca, in termen de cinci zile de la data obtinerii dovezii din care rezulta ca are locuinta asigurata, sa se prezinte la organul politiei in circumscriptia caruia isi stabileste noul domiciliu pentru inscrierea mentiunii in actul de identitate si in fisa de evidenta a populatiei. In art.42 alin.1 se prevede ca: cetatenii romani cu domiciliul in strainatate si fostii cetateni romani care redobandesc cetatenie romana pot beneficia la cerere de prevederile prezentei legi daca isi stabilesc domiciliul in tara. Potrivit art.43: Persoanele carora li s-au constituit drepturi de proprietate asupra terenurilor agricole sunt obligate sa respecte intocmai conditiile prevazute la art.18,20 si 39 din prezenta lege, in legatura cu stabilirea domiciliului si intemeierea de noi gospodarii. Dovada domiciliului de drept comun Potrivit art.3 din Legea nr.5/1971: Cu actul de identitate se face dovada identitatii, a cetateniei romane si a domiciliului titularului. Aceeasi lege, nr.5/1971 prevede, in art.2, alin.2, ca: Act de identitate, in intelesul prezentei legi este buletinul de identitate. In cazurile si conditiile prevazute de lege, act de identitate este si adeverinta de identitate. Art.5 din Lege prevede ca, cetateanul roman care a implinit 14 ani este obligat sa aiba act de identitate. 3.3.Domiciliul legal Prin domiciliul legal se intelege acel domiciliu care este stabilit de lege pentru anumite categorii de persoane fizice. Caracteristicile domiciliului legal - este stabilit de lege; - are semnificatia unei masuri de ocrotire a anumitor persoane fizice; - coincide cu domiciliul (de drept comun) al persoanei fizice care exercita ocrotirea.
Pag. 102 din 122
Legea stabileste acest domiciliu prin indicarea domiciliului persoanei care realizeaza ocrotirea. Mai corect: - minorul are domiciliul legal dupa caz la: a) parintii sai; b) parintele la care locuieste statornic; c) parintele care-l ocroteste; d) tutore. - interzisul judecatoresc are domiciliul legal la tutore; - cel ocrotit prin curatela are domiciliul legal la curatorele sau, in masura in care acesta este in drept sa-l reprezinte. Domiciliul legal se schimba odata cu schimbarea domiciliului de drept comun al persoanei fizice care realizeaza ocrotirea. Dobandirea unui domiciliu legal Femeia casatorita dobandeste un alt domiciliu din momentul celebrarii casatoriei. Functionarul numit pe viata si femeia maritata, chiar daca nu domiciliaza =6= de fapt, acolo unde legea le fixeaza domiciliul sunt totusi considerati ca fiind domiciliati in acel loc; domiciliul legal atrage consecintele domiciliului obisnuit. Dovada domiciliului legal In principiu, domiciliul legal se dovedeste prin probarea domiciliului de drept comun al persoanei asigura ocrotirea celui cu domiciliul legal. Mai trebuie precizat ca: - minorul de peste 14 ani isi dovedeste domiciliul cu actul de identitate; - daca este necesar, se poate folosi si hotararea judecatoreasca de incredintare a minorului ori decizia de instituire a tutelei ori curatelui. 3.4.Domiciliul conventional Prin domiciliu conventional se intelege locuinta (adresa) stabilita prin acordul de vonta al parintilor actului in vederea executarii sale in acel loc sau pentru solutionarea litigiului si comunicarea actelor de procedura. Doctrina califica domiciliul conventional cu o conventie accesorie, care are ca efect prorogarea de competenta teritoriala. Din aceasta calificare decurg urmatoarele consecinte: - fiind o conventie accesorie, acest domiciliu este supus principilui de drept accesorium sequitur principale. - fiind in esenta o conventie, el este supus consecintelor legale privindconditiile si efectele actelor juridice bilaterale. Stramutarea voluntara a domiciliului Art.88 cere doua conditii pentru stramutarea voluntara a domiciliului. Stramutarea se infaptuieste prin locuinta in fapt intr-un alt loc unita cu intentia de a-si statornici acolo principala asezare. Asadar trebuie ca persoana, care isi stramuta domiciliul, sa se mute in mod efectiv in alt loc, fara dorinta de a se mai intoarce la domiciliul precedent si de a-si stabili principala asezare in noua localitate. Art.89 si 90 trateaza o chestiune delicata: dovada intentiei de a-si schimba domiciliul. In acest scop pentru a pune capat oricarei discutii sau litigiu, art.89 organizeaza un sistem de proba, care consta intr-o dubla declaratie facuta de cel care se muta, la primaria locului pe care il paraseste. Fata de aceasta staruinta, domiciliul va depinde de imprejurari. Lipsa domiciliului
Pag. 103 din 122
Este imposibil ca o persoana sa nu aiba domiciliu, caci in lipsa unui domiciliu, tot ce poate tine seama de domiciliul zis de origine, adica domiciliul parintilor, pe care copilul il dobandeste cand se naste. Sunt oameni care nu au nici un domiciliu si umbla dintr-un loc in altul. Domiciliul de origine nu mai joaca nici un rol in asemenea ipoteze, deoarece nu mai corespunde cu notiunea adevarata a domiciliului. Cersetorii, tiganii romani nu pot fi socotiti avand un domiciliu determinat. 3.5.Resedinta Resedinta este acel atribut de identificare, in spatiu, a persoanei fizice, prin indicarea locuintei vremelnice ori temporare. Ca drept personal nepatrimonial, dreptul de resedinta este consacrat in art.12 pct.1 din Pactul international privind drepturile civile si politice astfel: Orice =7= persoana care se afla in mod egal pe teritoriul unui stat are dreptul de a circula acolo liber si de a-si alege liber resedinta. Resedinta are drept caracteri: - vremelnicia; - caracterul facultativ. Stabilirea resedintei Din art.12 pct.1 al Pactului, rezulta ca principiul este acela al libertatii stabilirii resedintei, dupa cum cer interesele persoanei fizice. Legea nr.5/1971 precizeaza, in art.22, alin.2, categoria de persoane carora li se va putea acorda viza de resedinta in alta localitate. In alin.1 art.22 se precizeaza ca persoana care locuieste mai mult de cinci zile la alta adresa decat cea a domiciliului este obligata sa se prezinte la organul politiei in circumscriptia caruia si-a stabilit resedinta pentru a cere inscrierea mentiunii corespunzatoare in actul de identitate. Mentiunea (viza) de stabilire a resedintei este reglementata de art.23 astfel: Mentiunea de stabilire a resedintei se inscrie pe perioada solicitata de titularul actului de identitate, dar nu mai mult de un an si are valabilitate pe timpul cat acesta locuieste la resedinta stabilita. La cererea persoanei in cauza, organele politiei pot inscrie o noua menttiune. Regulile aplicabile stabilirii resedintei privesc si schimbarea ei. Dovada resedintei Resedinta se probeaza cu mentiunea inscrisa inactul de identitate, act care are rubrici speciale, destinate resedintei. In principiu, resedinta poate fi dovedita si cu alte mijloace de proba decat viza din actul de identitate.
Pag. 104 din 122
PERSOANA FIZIC CAPACITATEA CIVIL A PERSOANE FIZICE NOIUNE I CARACTERE 1. Noiune Definitia dat de lege: Legea d urmtoarea definitie: ,,Capacitatea de folosint este capacitatea de a avea drepturi si obligatii,,. Prevederile disp.art.5 alin.2 din Decretul nr.31/1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice stau la baza capacittii de folosint. Definitii date in literatura de specialitate: Definitiile date capacittii de folosint in literatura de specialitate difer, mai degrab, sub aspectul formulrii decat in privinta continutului: - intr-o prim prere (formulare), ,,Capacitatea de folosint este aptitudinea unei persoane de a avea drepturi si obligatii,, ; - intr-o alt formulare , se ajunge la concluzia potrivit creia, ,,...putem defini capacitatea de folosint a persoanei fizice ca parte a capacittii civile a omului, ca aptitudinea acestuia de a avea drepturi si obligatii civile,,; - in formularea celei mai recente definitii asupra capacittii de folosint, autorul porneste de la dispozitiile Decretului nr.31/1954 in materie si de la continutul Pactului-international privind drepturile civile si politice ale omului, ratificat prin Decretul nr.212/1974 si consider c trebuie s se tin seama de trei elemente esentiale: capacitatea de folosint a persoanei fizice este o parte a capacittii civile a omului; ea const in aptitudinea omului de a avea drepturi si obligatii; si, aceste drepturi si obligatii sunt civile, iar nu drepturi si obligatii in general. In acest contrast si pornind de la aceste premise, autorul defineste ,,...capacitatea de folosint a persoanei fizice ca fiind acea parte a capacittii civile care const in aptitudinea omului de a avea drepturi si obligatii civile,,. Reglementare: Aproape toate izvoarele de drept civil (fr a fi luate, bineinteles, in considerare cele referitoare exclusiv la persoana juridic), se refer la capacitatea de folosint: Constitutia, Codul civil, Codul familiei, Decretul nr.31/1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice, decretul nr.32/1954, Decretul nr.212/1974 de ratificare a Pactului international privind drepturile civile si politice ale omului, Decretul nr.47/1990 referitor la aprobarea Conventiei internationale privind drepturile copilului si Legea nr.18/1990, care ratifica aceast Conventie; Legea fondului funciar nr.18/1991, Legea contenciosului administrativ nr.29/1990 etc. Locul capacittii de folosint: A preciza locul capacittii de folosint inseamn a stabili raportul in care acesta se afl cu capacitatea de exercitiu, ,,capacitatea civil,, si ,,capacitatea juridic,,: a) intregul in materie il constituie ,,capacitatea juridic,, , notiune care inglobeaz capacitatea considerat ca atare de fiecare ramur de drept; b) ,,capacitatea civil,, este o capacitate de ramur (dreptul civil), deci, se afl intr-un raport ca de la parte, la intreg, de la specie la gen, cu capacitate juridic (partea, specia este capacitatea civil, iar intregul, genul este capacitatea juridic); c) la randul su, ,,capacitatea civil,, constituie intregul, genul pentru ,,capacitatea de folosint,, , care este partea, specia, pentru c prima se inftiseaz a fi suma rezultat din unirea sferelor capacittii de folosint,, si ,,capacittii de exercitiu,,;
Pag. 105 din 122
d) intre ,,capacitatea de folosint,, si ,,capacitatea de exercitiu,, exist urmtoarea legtur: capacitatea de folosint constituie premisa necesar si obligatorie pentru capacitatea de exercitiu, in sensul c o persoan nu poate avea capacitate de exercitiu, dac nu are capacitatea de folosint. 2. Caracterele juridice ale capacittii de folosint Caractere: Capacitatea de folosint are urmtoarele caractere juridice: 1. Legalitatea capacittii de folosint a persoanei fizice.Continutul acestui caracter este dat de imprejurarea c, in conditiile reglementrilor in vigoare, capacitatea de folosint a persoanei fizice nu poate fi reglementat decat prin lege; ea nu este lsat pe seama vointei individuale. 2. Capacitatea de folosint este general. Generalitatea capacittii de folosint rezult din faptul c ea exprim aptitudinea general si abstract a omului de a avea toate drepturile si obligatiile civile; 3. Capacitatea de folosint a persoanei fizice este inalienabil pentru c aceast calitate nu poate face obiect de renuntare total sau partial ori de instrinare. Evident, nu trebuie s se confunde renuntarea la unul sau mai multe drepturi subiective concrete cu renuntarea la capacitatea de folosint care este general si abstract si care exprim putinta de a avea asemenea drepturi; 4. Capacitatea de folosint a persoanei fizice este intangibil, in sensul c acestei calitti nu i se pot aduce limitri sau ingrdiri, in afara cazurilor celor reglementate expres de lege; 5. Capacitatea de folosint a persoanei fizice este egal pentru toti. Acest caracter este consecinta unuia dintre principiile fundamentale ale dreptului civil: egalitatea in fata legii civile. Principiul isi gseste consacrarea in dispozitiile Decretului nr.31/1954, in Pactul international privind drepturile civile si politice ale omului si in Conventia cu privire la drepturile copilului, iar respectarea lui este asigurat prin mijloace de drept civil si de drept penal; si 6. Capacitatea de folosint a persoanei fizice este universal, in sensul c aceast calitate este recunoscut tuturor oamenilor. II. DURATA CAPACITATII DE FOLOSINTA A PERSOANEI FIZICE 1. Inceputul capacittii de folosint a persoanei fizice Regula in materie: In legtur cu inceputul capacittii de folosint, regula este c aceasta se dobandeste la nastere. Consacrarea legal a acestei reguli se afl in disp. Art.7 alin.1 din Decretul nr.31/1954. Dovada momentului nasterii, in principiu, se face cu certificatul de nastere.
Pag. 106 din 122
Exceptie de la regul: Exceptia este reglementat de disp.art.7 alin.2 din Decretul nr.31/1954, dispozitii care prevd c: ,,Drepturile copilului sunt recunoscute de la conceptiune ins numai dac el se naste viu,,. Exceptia mai este intalnit si sub denumirea de ,,capacitate de folosint anticipat,,. In materia capacittii succesorale se cere ca persoana ce succede s existe in momentul deschiderii succesiunii, cu precizarea c se afl in aceast situatie si copilul conceput deja. Timpul legal a conceptiunii se calculeaz potrivit disp.art.61 C.familiei si este timpul cuprins intre a 180-a zi si a 300-a zi ,,urcand,, in trecut din momentul nasterii. In materia donatiei si testamentului se admite ca donatorul sau, dup caz, legatarul s fie conceput. Aceast exceptie (infans conceptus pro nato habetur quoties de comodis ejus agitur) se aplic dac sunt intrunite urmtoarele conditii: a) s fie vorba numai de drepturile copilului nu si de obligatiile lui. Conditia este indeplinit, fie c este vorba de dobandirea unui bun determinat (ut singuli), fie c este vorba de o intreag succesiune, dar in acest din urm caz, succesiunea se primeste sub beneficiu de inventar, care exclude rspunderea pentru pasiv dincolo de limitele activului: rspunderea este intra vires hereditatis, ci nu ultra vires hereditates; si b) copilul s se nasc viu, nu si viabil. Aceasta inseamn c e suficient ca s se fi nscut viu, chiar dac imediat dup nastere a decedat. Dovada c s-a nscut viu se face cu prezenta aerului in plmani prin proba numit docimazie. Dac s-a nscut viu si a trit numai cateva clipe, dup care a decedat, se va elibera atat certificatul de nastere, cat si certificatul de deces, pe aceeasi dat, iar dac s-a nscut mort, se elibereaz numai certificatul de deces. In legtur cu aceast exceptie art.61 din Codul familiei instituie dou prezumtii: a) prezumtia celei mai lungi gestatii (de 300 de zile); si, a celei mai scurte gestatii (180 zile); b) prezumtia potrivit creia conceptiunea copilului era posibil in oricare din zilele cuprinse intre a 180-a zi si a 300-a zi socotite ,,urcand,, in trecut din ziua nasterii. Prima prezumtie este o prezumtie legal absolut (juris et de jure) si, deci, nu poate fi rsturnat prin proba contrar; cea de a doua prezumtie ins, intr-o prere sustinut de dominanta doctrinei, este o prezumtie legal relativ (juris tantum) si, prin consecint, este admisibil proba spre a se dovedi c numai intr- anumit portiune din intervalul de 120 zile putea avea loc conceptiunea. 2. Incetarea capacittii de folosint a persoanei fizice a) Data incetrii capacittii de folosint a persoanei fizice Momentul incetrii: Data mortii este data la care se consider c inceteaz capacitatea de folosint a persoanei fizice. Reglementare: Incetarea capacittii de folosint a persoanei fizice rezult din disp. Art.7 alin.1 din Decretul nr.31/1954, care stabilesc c aceast calitate inceteaz o dat cu moartea. Legea prevede ca moment al incetrii capacittii de folosint a persoanei, data stabilit prin hotrarea judectoreasc de declarare a mortii. Cazuri: Legiuitorul a avut in vedere urmtoarele dou cazuri: a) cazul mortii constatate fizic, direct, pe baza examinrii cadavrului;
Pag. 107 din 122
si b) cazul disprutului. In acest caz moartea nu poate fi constatat direct, motiv pentru care legiuitorul a creat institutia declarrii judectoresti a mortii. Comun pentru cele dou cazuri este data la care inceteaz capacitatea de folosint: data mortii. Data mortii este completat la rubricile ,,anul,, , ,,luna,, si ,,ziua,, dup cum urmeaz: - in primul caz (moartea fizic constatat) se inregistreaz data prevzut in actul medical constatator al mortii, dac un asemenea act a fost intocmit, iar in lipsa acestuia, data declarat de persoana care anunt acest eveniment juridic; - in cel de al doilea caz (declararea judectoreasc a mortii), completarea rubricilor, referitoare la dat se face pe baza hotrarii judectoresti declarative de moarte, rmas definitiv, in concret data cand prin hotrare se stabileste c a avut loc evenimentul. b) Declararea judectoreasc a mortii Acceptiuni: Formula ,,declararea judectoreasc a mortii,, are dou acceptiuni (intelesuri): a) expresia desemneaz institutia juridic, adic normele juridice care formeaz sediul materiei; si b) un al doilea inteles, al expresiei ,,declararea judectoreasc a mortii,, il constituie ,,mijlocul juridic,, de stabilire a incetrii capacittii de folosint, pentru ipoteza in care constatare fizic a mortii nu este posibil. Reglementare: Institutia ,,declararea judectoreasc a mortii,, este reglementat atat de norme de drept substantial, cat si de norme de drept procesual. Motivarea institutiei: Nevoia social-juridic de clarificare a situatiei persoanei disprute, despre care nu se stie dac este in viat sau nu, justific pe deplin institutia declarrii judectoresti a mortii. Nevoia social-juridic respectiv oblig la iesirea din starea de incertitudine in legtur cu disprutul. Feluri: In functie de disp. art.16 din Decretul nr.31/1954, distingem dou feluri de declarare judectoreasc a mortii: a) declararea judectoreasc a mortii precedat de declararea judectoreasc a dispatiei; si b) declararea judectoreasc a mortii neprecedat de declararea disparitiei. Prima ipotez constituie regula: cea de a doua-exceptia. Declararea judectoreasc a disparitiei: Analiza sumar a acestei chestiuni oblig la punerea in discutie a conditiei de fond pentru declararea disparitiei, procedurii declarrii disparitiei si efectul hotrarii de declarare a disparitiei. 1. Conditia de fond necesar pentru declararea disparitiei const in aceea c, de la data ultimelor stiri din care rezult c persoana era in viat trebuie s fi trecut mai mult de un an. In legtur cu aceast conditie de fond se impun urmtoarele precizri: a) lipsa de la domiciliu trebuie s aib o durat mai mare de un an; b) lipsa de la domiciliu trebuie s fie de natur a face s existe incertitudine cu privire la existenta in viat a celui in cauz; c) termenul de un an se calculeaz de la data ultimelor stiri din care
Pag. 108 din 122
rezult c era in viat, dat care se stabileste fie pe baza unor inscrisuri sau a probei cu matori, dac asemenea probe exist, fie, in situatii in care nu exist probe, potrivit mijlocului stabilit prin disp.art.17 alin.1 din Decretul nr.31/1954 si anume, termenul se va socoti incepand de la data ultimei zile din luna ultimelor stiri sau ultima zi a anului ultimelor stiri (dac nu s-a putut stabili luna ultimelor stiri); si 2. Procedura declarrii disparitiei. Reglementarea procedurii declarrii disparitiei se afl in disp. art.36, 37, 38 si 39 din decretul nr.31/1954. Din dispozitiile legale citate rezult c procedura declarrii disparitiei presupune urmtoarele operatii (faze): - formularea cererii de declarare a disparitiei; - faza prealabil a judectii; - faza judectii propriu-zise; si - faza ulterioar judectii. Continutul acestor operatii (faze) este cel precizat in dispozitiile art.36-39 din Decretul nr.31/1954, la notele 31-33 de la prezentul capitol al lucrrii. Toate aceste operatii (faze) sunt obligatorii, normele care le reglementeaz avand caracter imperativ. 3. Efectul hotrarii de declarare a disparitiei. Singurul, dar foarte important efect al hotrarii judectoresti de declarare a disparitiei, rmas definitiv, este urmtorul: constat indeplinirea unei conditii de fond cerut de disp.art.16 alin.2 din Decretul nr.31/1954 pentru declararea judectoreasc a mortii. De aici rezult natura juridic a declarrii disparitiei: este o conditie de fond pentru declararea judectoreasc a mortii. Mai rezult c hotrarea de declarare a disparitiei nu are nici un efect asupra capacittii de folosint a persoanei fizice si c instituirea curatelei disprutului ori instituirea tutelei minorului disprutului nu sunt conditionate de existenta unei hotrari de declarare a disparitiei. Declararea mortii precedat de declararea disparitiei. Reglementarea acestei ipoteze se afl in disp. Art.16 din Decretul nr.31/1954. Pentru declararea judectoreasc a mortii se impune indeplinirea urmtoarelor conditii: a) existenta hotrarii definitive de declarare a disparitiei; b) s fi trecut cel putin patru ani de la data ultimelor stiri din care rezult c persoana era in viat; si c) s fi trecut cel putin 6 luni de la data afisrilor extrasului de pe hotrarea prin care s-a declarat disparitia. Declararea mortii neprecedat de declararea disparitiei. Reglementarea acestei ipoteze se afl in disp.art.16 alin.3 din Decretul nr.31/1954. Asa cum rezult din text, pentru declararea judectoreasc a mortii neprecedat de declararea judectoreasc a disparitiei se cer a fi intrunite urmtoarele conditii: a) numai disparitia intr-o imprejurare exceptional (rzboi, accident de cale ferat, naufragiu si altele asemntoare de natur a presupune decesul) justific declararea judectoreasc a mortii neprecedat de declararea judectoreasc a disparitiei; si b) s fi trecut cel putin un an de la data imprejurrii disparitiei persoanei; Regula si exceptia in materie: Atat jurisprudenta, cat si doctrina au decis c declararea judectoreasc a mortii precedat de declararea judectoreasc a disparitiei constituie regula, iar cea de a doua ipotez - declararea judectoreasc a mortii neprecedat de declararea judectoreasc a disparitiei constituie exceptia.
Pag. 109 din 122
Procedura declarrii judectoresti a mortii: Potrivit disp.art.40 din Decretul nr.31/1954, procedura de declarare a disparitiei se aplic si declarrii mortii, iar potrivit disp. Art.41 din acelasi act normativ, hotrarea de declarare a mortii, rmas definitiv, se comunic serviciului de stare civil spre a se face operatia de inscriere in registrul actelor de stare civil. Stabilirea datei mortii in hotrarea declarativ de moarte. Prin data mortii intelegem anul, luna si ziua cand a avut loc evenimentul mortii, sau cand se consider judectoreste c a avut loc. Hotrarea judectoreasc de declarare a mortii s cuprind obligatoriu acest element (data mortii). Regulile potrivit crora se stabileste data mortii sunt urmtoarele: a) se socoteste ca dat a mortii ziua anume care rezult din probele administrate ca fiind ziua probabil a evenimentului juridic; b) dac din probele administrate nu rezult o anume zi ca zi probabil a procedurii evenimentului mortii, data mortii va fi, dup caz: - ultima zi a termenului de 4 ani, in cazul declarrii mortii precedat de declararea disparitiei; sau, - ultima zi a termenului de un an, dac declararea mortii n-a fost precedat de declararea disparitiei. Din disp.art.18 alin.2 si 3 din Decretul 31/1954 rezult, fr putere de dubiu, urmtoarele: a) data mortii nu trebuie confundat cu data ultimelor stiri; b) data mortii nu trebuie confundat cu data imprejurrii care indreptteste a se presupune decesul; c) data mortii nu se confund cu data pronuntrii hotrarii judectoresti de declarare a mortii; si d) data mortii nu se confund cu data rmanerii definitive a hotrarii judectoresti. Rectificarea datei mortii: Rectificarea datei mortii este permis dac se va dovedi ca adevrat o alt dat. Aceast posibilitate rezult din disp.art.18 alin. final din Decretul nr.31/1954, cum si din cele ale art.43 din acelasi act normativ. Din economia si interpretarea textului citat (art.43) rezult c rectificarea mortii nu poate fi confundat cu: ,,indreptarea hotrarii judectoresti,, , ,,rectificarea actului de stare civil,, ori cu ,,revizuirea,,. Efectele hotrarii declarative de moarte: In privinta efectelor, regula este c hotrarea judectoreasc de declarare a mortii produce aceleasi efecte juridice ca si moartea fizic constatat, materializate in incetarea capacittii de folosint. Din disp. Art.18 alin.1 din decretul nr.31/1954 rezult c hotrarea judectoreasc declarativ de moarte are efect retroactiv (ex tunc), in sensul c data mortii stabilit prin hotrare este anterioar datei cand hotrarea rmane definitiv. Evident, de data mortii sunt legate o serie de alte efecte importante precum:
Pag. 110 din 122
- deschiderea succesiunii; si - stingerea drepturilor viagere. Anularea hotrarii declarative de moarte: Singura cauz pentru care hotrarea judectoreasc de declarare a mortii poate fi anulat este urmtoarea: persoana declarat moart nu a murit ci este in viat. Procedura anulrii hotrarii declarative de moarte este mult mai simpl si mai rapid decat cea prevzut de lege pentru declararea judectoreasc a mortii, ea rezumandu-se la: a) intentarea actiunii in anulare de ctre orice persoan interesat si, bineinteles, mai ales de ctre cel declarat mort, la instanta care a pronuntat hotrarea; b) judecarea se face de urgent, cu citarea persoanelor care au fost prti la procedura declarativ de moarte si cu ascultarea procurorului; si c) hotrarea de anulare a hotrarii declarative de moarte se comunic serviciului de stare civil pentru a se face rectificrile cuvenite in registrul actelor de stare civil.
3. Comorientii Reglementare: Situatia juridic numit ,,comorienti,, este reglementat de disp. Art.21 din Decretul nr.31/1954. Sens: Expresia ,,comorienti,, vine de la ,,comuritori,, sau persoane care au murit in aceeasi imprejurare, fr posibilitatea stabilirii dac una a supravietuit alteia. Utilitate: Situatia ,,comorienti,, are utilitate practic, mai ales in materie succesoral pentru c, persoana care succede trebuie s fie in viat la momentul deschiderii succesiunii. Prezumtie cu privire la clipa mortii: Clipa mortii poate fi dovedit cu orice mijloc de prob admis de lege. Cazul comorientilor este unul dintre cazurile in care o asemenea dovad nu poate fi fcut. Este motivul pentru care legiuitorul a instituit prezumtia simultaneittii ori concomitentei momentului mortii. ,,Desi din interpretarea gramatical a textului ar rezulta c situatia juridic numit comorienti presupune c mai multe persoane au murit in aceeasi imprejurare, totusi, pentru identitate de ratiune, trebuie admis c exist comorient si in cazul in care persoanele au murit ori disprut in dou-trei imprejurri, produse in acelasi timp, fr a se putea stabili care a murit mai inainte (ex.un triplu accident: aviatic, feroviar si rutier),,. In legtur cu conditia vocatiei succesorale reciproce intre comorienti, in doctrin s-au conturat dou puncte de vedere: - primul si cel mai vechi: vocatia succesoral s fie reciproc in privinta comorientilor; si, - cel de al doilea, mai nou: nu se cere conditia reciprocittii vocatiei succesorale.
Pag. 111 din 122
III.
CONTINUTUL CAPACITATII DE FOLOSINTA
1. Preliminarii Notiune: Prin continutul capacittii de folosint a persoanei fizice se intelege inssi aptitudinea omului de a a vea drepturi si obligatii. Continutul capacittii de folosint se cldeste pe dou componente: a) componenta activ, constand in aptitudinea omului de a avea drepturi subiective civile; si b) componente pasiv constand in aptitudinea persoanei fizice de a avea obligaii civile. Reguli de determinare: Inainte de a preciza regulile (principiile) in raport de care se determin continutul capacittii de folosint a persoanei fizice, se impun urmtoarele precizri: - acest continut rezid in aptitudinea omului de a avea toate drepturile si obligatiile civile; si. - in continutul capacittii de folosint, a persoanei fizice nu intr drepturile interzise prin ingrdirile aduse acestuia ori prin cele aduse de ctre celelalte ramuri ale dreptului. In raport de definitia dat continutul capacittii de folosint a persoanei fizice si de cele dou precizri, se poate concluziona c acest continut poate fi determinat cu ajutorul urmtoarelor reguli (principii): a) determinarea continutului capacittii de folosint a persoanei fizice se face prin raportarea acestuia la sistemul legislativ in vigoare la un moment dat al statului dat, intelegand prin sistemul legislativ al unui stat atat reglementrile nationale, cat si reglementrile internationale cuprinse in izvoarele ratificate de acel stat; b) sfera (intinderea) real a continutului capacittii de folosint a persoanei fizice rezult din cunoasterea si evaluarea sistemului de ingrdiri ce i se aduc; c) in determinarea acestui continut se au in vedere, atat izvoarele specifice dreptului civil, cat si cele specifice altor ramuri de drept, in msura in care se refer la acest element; si d) primesc considerare pentru determinarea acestui element numai drepturile si obligatiile civile, nu si drepturile si obligatiile ce tin de alte ramuri ale dreptului. Criterii: Precizrilor si regulilor de mai sus li se adaug urmtoarele dou criterii care, impreun, contribuie la determinarea continutului capacittii de folosint; a) primul criteriu: surs legislativ (este vorba de acte normative prin care se asigur consacrarea intern, sau de norme juridice internationale ale cror izvoare au fost ratificate de statul respectiv); si b) criteriul naturii juridice: este vorba de drepturi subiective civile sau de drepturi care cad sub incidenta reglementativ a altor ramuri? Dac este vorba de drepturi civile, trebuie stabilit dac este vorba de drepturi patrimoniale sau de drepturi personale nepatrimoniale. 2. Ingrdirile capacittii de folosint a persoanei fizice a) Notiune si clasificare Notiune: Sunt ingrdiri ale capacittii de folosint numai
Pag. 112 din 122
incapacittile de de drept civil; nu constituie ingrdiri ale capacittii de folosint a persoanei fizice limitrile, ingrdirile sau incapacittile apartintoare altor ramuri de drept. Aceste ingrdiri ale capacittii de folosint a persoanei fizice se mai numesc ,,incapacitti,,. Calsificare: Ingrdirile capacittii de folosint a persoanei fizice se clasific in functie de mai multe criterii: 1. In raport de finalitatea lor, incapacittile capacittii de folosint pot fi: a) incapacitti cu caracter de sanctiune; si b) incapacitti-msuri de protectie sau de ocrotire; 2. In raport de modul in care opereaz, incapacittile se clasific in: a) incapacitti care opereaz de plin drept; si b) incapacitti care opereaz ca urmare a unei hotrari judectoresti; si 3. In functie de izvorul lor, incapacittile se clasific in dou categorii: a) incapacitti stabilite de legea civil; si b) incapacitti stabilite de legea penal. b)Prezentarea celor mai importante ingrdiri b.1. Ingrdirile-sanctiune Ingrdirile cu caracter de pedeaps penal: Intr in aceast categorie: pedeapsa complementar a interzicerii unor drepturi si pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi. 1. Pedeapsa complementar a interzicerii unor drepturi. Aceast pedeaps are caracterul unei pedepse complementare si const in interzicerea unuia sau unora din urmtoarele drepturi: a) dreptul de a alege si de a fi ales in organele puterii de stat si in functii colective de stat sau obstesti; b) dreptul de a ocupa o functie implicand exercitiul autorittilor de stat; c) dreptul de a ocupa o functie sau de a exercita o profesie de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru svarsirea infractiunii; d) drepturile printesti; si e) dreptul de a fi tutore si curator. Aplicarea unei asemenea pedepse se face tinandu-se seama de urmtoarele: - interzicerea dreptului de a ocupa o functie implicand exercitiul autorittii de stat nu se poate pronunta decat pe lang interzicerea drepturilor de a alege si de a fi ales in organele puterii de stat si in functii elective, afar numai dac legea nu dispune altfel; si - pentru dreptul civil prezint interes drepturile prevzute in art.64 lit.d si e, adic, drepturile printesti si dreptul de a fi tutore sau curator. 2. Pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi. Practic, pedeapsa accesorie ,,...const in interzicerea tuturor drepturilor prevzute in art.64,,.
Pag. 113 din 122
Interzicerea drepturilor astfel precizate este urmarea condamnrii la pedeapsa inchisorii si opereaz din momentul in care hotrarea de condamnare a rmas definitiv si pan la terminarea executrii pedepsei, pan la gratierea total sau a restului de pedeaps ori pan la implinirea termenului de prescriptie a executrii pedepsei privative de libertate. Situatia este aceeasi si in cazul in care este vorba de obligarea la munc corectional a condamnatului, cu precizarea c interzicerea drepturilor prevzute in art.64 lit.d si e sunt lsate la aprecierea instantei. Ingrdiri cu caracter de pedeaps civil: Intr in aceast categorie: decderea din drepturile printesti si pedepsele civile in materie succesoral. 1. Decderea din drepturile printesti. Ca natur juridic, decderea din drepturile printesti al crei temei se afl in disp. art.109 C.familiei este o pedeaps mixt, de dreptul familiei si de drept civil: a) de drept civil, pentru c se caracterizeaz prin lipsirea printelui deczut de urmtoarele drepturi: - dreptul de a reprezenta pe minorul de 14 ani in actele juridice civile; si, - dreptul de a incuviinta actele juridice civile ale minorului intre 14 si 18 ani; - se adaug incapacitatea de a fi tutore; b) de dreptul familiei, pentru c aceast msur priveste raporturile de familie. Redarea exercitiului drepturilor printesti este posibil si se acord de ctre instant, dac au incetat imprejurrile care au dus la decdere. 2. Ingrdirile-pedepse civile in materie succesoral. Pedepsele civile in aceast materie sunt: a) cele reglementate de disp. art.655 C.civil dispozitii potrivit crora, sunt nedemni de a succede si, deci, exclusi de la succesiune (nedemnitatea succesoral): - cel condamnat pentru c a omorat sau a incercat s omoare pe defunct; - majorul care n-a denuntat omorul defunctului, desi avea cunostint despre aceasta; si - cel ce a fcut impotriva defunctului o acuzatie capital, declarat de instant calomnioas. b) potrivit art.703 C.civ. ,,Erezii care au dat la o parte, sau au ascuns lucruri ale unei succesiuni, nu mai au facultatea de a se lepda de dansa; cu toat renuntarea lor, ei rman erezi si nu pot lua nici o parte din lucrurile date la o parte sau ascunse,,; si, c) imposibilitatea prevalrii de beneficiul de inventar in conditiile art.712 C.civil. b.2. Ingrdiri cu caracter de protectie (ocrotire) Notiune: Sunt ingrdiri cu caracter de protectie (ocrotire) incapacittile pe care legiuitorul le-a instituit in vederea asigurrii ocrotirii (protectiei) intereselor anumitor categorii de persoane ca urmare a situatiei speciale in care se gsesc. Incapacitti reglementate de Codul civil: Intr in aceast categorie: a) incapacitatea minorului mai mic de 16 ani de a dispune prin donatie sau testament de bunurile sale;
Pag. 114 din 122
b) incapacitatea minorului de 16 ani de a dispune prin testament mai mult de jumtate din bunurile de care ar putea dispune dac ar fi major; c) minorul de 16 ani nu poate dispune prin testament in favoarea tutorelui su, afar numai dac tutorele a fost ascendentul su; d) minorul ajuns major nu poate dispune prin donatie sau testament in favoarea fostului tutore, dac socotelile definitive n-au fost prealabil date si primite , afar numai dac tutorele este un ascendent; e) incapacitatea doctorilor in medicin sau chirurgie, ,,ofiterii de sntate si spiterii,, de a profita de dispozitiile intre vii sau testamentare fcute de cei ingrijiti (tratati), cu exceptia dispozitiilor remuneratorii fcute cu titlu particular, dispozitiile universale pan la al patrulea grad inclusiv (afar dac defunctul are mostenitor in linie dreapt in favoarea cruia s-a fcut dispozitia); f) incapacitatea ofiterilor bastimentului de a fi legatari ai unui testament fcut pe mare dac nu sunt rud cu testatorul; g) incapacitatea de a face adjudecri nici direct, nici prin persoane interpuse, in privinta tutorilor asupra averii celor aflati sub tutel, mandatarilor pentru averea ce sunt imputerniciti s-a vand, administratorilor sau stabilimentelor incredintate lor si functionarilor publici asupra averilor statului ce se vand prin ei; si h) incapacitatea judectorilor, procurorilor si avocatilor de a nu se putea face ,,cesionri de drepturi litigioase care sunt de competenta tribunalului judetean,,. Incapacitti reglementate de C.familiei: Fac parte din aceast categorie: a) incapacitatea tutorelui, sotului, rudei in linie dreapt, fratilor sau surorilor sau tutorelui, de a incheia acte juridice cu minorul; si, b) interdictia minorului de a face donatii ori de a garanta obligatia, chiar dac are incuviintarea reprezentantului legal. Cu privire la cele dou categorii de incapacitti (reglementate de Codul civil si de Codul familiei) seimpun urmtoarele precizri: - in legtur cu caracterul absolut sau relativ al incapacittilor: sunt absolute acele incapacitti care impiedic incheierea actului juridic civil de ctre cel incapabil cu orice alt persoan si sunt relative, incapacittile care opresc incheierea actului civil, de ctre cel lovit de incapacitate, doar cu anumite persoane; - nerespectarea incapacittii se sanctioneaz cu nulitatea absolut (juris et de jure) a actului incheiat, sau cu nulitatea relativ (juris tantum), in toate celelalte cazuri. O incapacitate rezultand din Legea nr.18/1991: Incapacitatea este reglementat de disp. art.47 alin.1 din aceast lege si se refer la faptul c persoanele fizice care nu au domiciliul in Romania si la persoanele juridice care nu au nationalitate roman, si sediul in tara noastr ,,nu pot dobandi in proprietate termeni de orice fel prin acte intre vii,,.
Pag. 115 din 122
CAPACITATEA DE EXERCITIU A PERSOANELOR FIZICE Capacitatea de exercitiu a persoanei fizice Sectiunea 1 1)Notiune si caractere juridice a)DEFINITIA CAPACITATII DE EXERCITIU Potrivit art. 5 alin. din Decretul nr. 31/1954 Capacitatea de exercitiu este capacitatea persoanei de a-si exercita drepturile si de a-si asuma obligatii,savirsind acte juridice. Dupa parerea noastra, definitia capacitati de exercitiu a persoanei fizice nu trebuie sa emita aspecte esentiale ,precum:1)corelatia capacitatii de exercitiu cu notiunea de gen, capacitatea civila a omului;2)capacitatea de exercitiu presupune incheierea de acte juridice civile , iar nu a oricaror acte juridice ;3)incheierea de acte juridice civiletrebuie sa se refere nu numai la exerciterea de drepturi si asumarea de obligatii civile,ci si la dobindirea de drepturi subiective civile si executarea obligatiilor civile Pe aceste premize ,vom defini capacitatea de exercitiu a persoanei fizice ca acea parte a capacitati civili a omului care consta in aptitudinea acestuia de a dobindi si a exercita drepturi civile si de a-si asuma si executa obligatii civile prin incheierea de acte juridice civileprin incheierea de acte juridice civile. b)PREMISELE SI FELURILE CAPACITATII DE EXERCITIU. Premisele. Doua sunt aceste premise si anume: Existenta capacitatii de folosinta a persoanelor fizice; Existenta discernamantului, adica a puterii omolui de a-si reprezenta consecintele juridice civile ale manifestarii sale de vointa. Prima premisa nu ridica probleme, in dreptul civil roman, deoarece, un caracter juridic a capacitatii de folosinta a persoanei fizice este universalitatea: apartine tuturor oamenilor. A doua premisa se infatiseaza diferit in functie de varsta omului: intr-o prima perioada, de fragezime a varstei, nu exista descernamantul vietii juridice civile apoi, descernamantul incepe sa se formeze, dezvolte, consolideze; in fine, de la o anumita varsta, omul trebuie rezumat ca a dobandit experienta necesara vietii juridice civile proprii. In afara de varsta discernamantul mai este in functie de sanatatea mintii. Feluri. Tinand seama de existenta si calitatea descernamantului omului, avand in vedere inaintarea ei in varsta, capacitatea de exercitiu are trei ipostaze: lipsa capacitatii de exercitiu; capacitatea de exercitiu restransa; capacitatea de exercitiu deplina. Sunt lipsiti de capacitatea de exercitiu: 1. minorii sub 14 ani 2. alienatii ori debilii mintali pusi sub interdictie judecatoreasca
Pag. 116 din 122
Capacitatea de exercitiu restransa apartine minorilor intre 14 si 18 ani. Au deplina capacitate de exercitiu majorii, cei cu 18 ani impliniti si femeia casatorita inainte de 18 ani. 2. Caractere juridice a) ENUMERAREA CARACTERELOR JURIDICE ALE CAPACITATII DE EXERCITIU A PERSOANELOR FIZICE De la inceput trebuie precizat ca insusirile ori caractere;e juridice trebuie raportate doar la deplina capacitate de exercitiu si capacitatea de exercitiu restransa, iar nu si lipsei capacitatii exercitiului a persoanei fizice. Enumerand caracterele juridice ale capacitatii de exercitiu, vom spune ca acestea sunt: legalitatea, generalitatea inalienabilitatea, intangibilitatea, egalitatea. b) CONTINUTUL CARACTERELOR Legalitatea capacitatii de exercitiu a persoanei fizice inseamna ca instituirea, stabilirea continutului precum si incetarea sunt de domeniul exclusiv al legii, aceste aspecte nefiind de domeniul vointei individuale. Generalitatea capacitatii de exercitiu a persoanei fizice se refera la continutul acesteia si consta in aptitudinea omului de a dobandi si exercita drepturile civile si de a-si asuma si executa obligatiile civile prin incheierea oricaror acte juridice civile, cu exceptia celor oprite prin lege. Gradul de generalitate difera, dupa cum e vorba de capacitatea de exercitiu deplina ori de capacitatea de exercitiu restrans. Inalienabilitatea capacitatii de exercitiu a persoanei fizice este consacrata, expres, in art. 6 alin. 2 din Decretul nr. 31/1954: Nimeni nu poate renunta, nici in tot si nici in parte la capacitatea de exercitiu. Deci, nu e admisibila renunutarea la capacitatea de exercitiu, dupa cum aceasta capacitate nu poate forma obiectul unei instrainari sau cesiuni. Intangibilitatea capacitatii de exercitiu a persoanelor fizice este stabilita in acelasi art. 6 alin. 1in termenii urmatori: Nimeni nu poate fi lipsit, in tot sau in parte, de capacitatea de exercitiu, decat in cazurile si conditiile stabilite de lege Egalitatea capacitatii de exercitiu a persoanei fizice este stabilita, in comun cu egalitatea capacitatii de folosinta indifernt de rasa, sex, nationalitatea,, religia, opinia publica, ori alta opinie sau alta imprejurare de art. 4 alin. 2 din Decretul nr. 31/1954, de Pactul international privind drepturile civile si politice ale omului Sectiunea II Lipsa capacitatii de exercitiu a persoanei fizice 1. CATEGORIILE DE PERSOANE FIZICE LIPSITE DE CAPACITATE DE EXERCITIU Prevederile art. 11 alin. 1 din Decretul nr. 31/ 1954. Potrivit textului: Nu au capacitate de exercitiu: a) minorii care nu au implinit varsta de 14 ani; b) persoana pusa sub interdictie. De retinut ca aceasta enumerare este limitativa. Prin urmarea, nu exista, potrivit dreptului civil roman si alte persoane lipsite de capacitatea de exercitiu. In materie testamentala, limita este de 16 ani, iar nu de 14 ani, deoarece art. 806 Cod Civil dispune : Minorul mai mic de 16 ani nu poate dispune nici intr-un fel In materie contractuala civila lipsa capacitatii de exercitiu este consacrata si de punctele 1 si 2 al art. 950 Cod Civil: Necapabil de a contracta sunt: 1. minorii; 2. interzisii. 2. REPREZENTAREA LEGALA A PERSOANELOR FIZICE LIPSITE DE CAPACITATE DE EXERCITIU
Pag. 117 din 122
Prevederile art. 11 alin. 2 din Decretul nr. 31/1954. Potrivit textului: Pentru cei care nu au capacitate de exercitiu actele juridice se fac de reprezentantii lor legali. Art. 11 alin. 2 trebuie coroborat cu: art. 105 alin. 1 C. fam.: Parintii au dreptul si indatorirea de a administra bunurile copilului lor minor si de a il reprezenta in actele civile pana la data la care el implineste varsta de 14 ani . art. 124 alin. 1 C. fam.: Tutorele are obligatia de a administra bunurile minorului si de a-l reprezenta in actele civile, insa numai pana la data cand acesta implineste varsta de 14 ani. art. 147 C. fam.: Regulile privitoare la tutela minorului care nu a implinit varsta de 14 ani se aplica si in cazul tutelei celui pus sub interdictie, in masura in care legea nu dispune altfel deci, interzisul judecatoresc este reprezentat de tutore. Dupa cum vom arata in capitolul urmator in anumite cazuri, reprezentarea legala este realizata de curatorul celui lipsit de capacitatea de exercitiu . 3. ACTE EXERCITIU JURIDICE CIVILE PERMISE CELUI LIPSIT DE CAPACITATEA DE
Fiind o masura de ocrotire a persoanei fizice, lipsa capacitatii de exercitiu datorata lipsei de descernamant nu trebuie sa functioneze impotriva acestei finalitati, si numai atat cat e necesar. Aceasta explica de ce, desi lipsit de capacitate de exercitiu, minorul sub 14 ani ori pusul sub interdictie judecatoreasca poate, totusi face valabil anumite acte juridice civile. Cu toate ca legea civila nu arata, expres, asemenea acte permise celui lipsit de capacitatea de exercitiu, totusi doctrina si juristprudenta admit solutia valabilitatii actelor incheiate de asemenea persoana, daca e vorba despre: acte de conservare, care prin definitia, nu pot fi vatamatoare, indiferent cine le face: majorul, minorul ori interzisul; asemenea acte sunt: somatia punerea pecetilor, inscrierea unui privilegiu sau a unei poteci in registrul de publicitate, intreruperea unei prescriptii (prin cererea de chemare in judecata, nu si prin recunoastere); acte marunte, care se incheie zilnic pentru nevoile obisnuite ale traiului (cumpararea de rechizite scolare, dulciuri si alte asemenea ). Exacta intelegere a notiunii de lipsa a capacitatii de exercitiu cere doua precizari. Mai intai este de observat ca ceasta lipsa nu este o veritabila si totala lipsa de capacitate de exercitiu ; exista un minimum de continut chiar pentru aceasta lipsa a capacitatii de exercitiu a persoanei fizice exprimat tocmai in cele doua categorii de acte juridice aratate. Apoi, alin. 2 al art. 25 din Decretul nr. 32/1964 actele juridice ce se incheie de minorii ce nu au implinit varsta de 14 ani sunt anulabile pentru incapacitate, chiar daca nu este lezionar trebuie interpretat restrictiv, in sensul ca priveste doar actele civile patrimoniale. 4. INCETAREA STARII JURIDICE A LIPSEI CAPACITATII EXERCITIULUI Cazuri. Pentru minori, lipsa capacitatii de exercitiu inceteaza fie prin implinirea varstei de 14 ani (cand dobandeste capacitatea de exercitiu restransa), fie prin moarte. Pentru interzisul judecatoresc, lipsa capacitatii sale de exercitiu inceteaza fie prin ridicarea interdictiei, fie prin moarte. Sectiunea III Capacitatea de exercitiu restransa 1. NOTIUNE
Pag. 118 din 122
Reglementare. Textul care reglementeaza capacitatea de exercitiu restransa este cel al art. 9 din Decretul nr. 31/1964: Minorul care a implinit varsta de 14 ani are capacitate de exercitiu restransa. Actele juridice ale minorului cu capacitate de exercitiu restransa se incheie de catre acesta cu incuviintarea prealabila a parintilor sau a tutorelui.
Acest text trebuie coroborat cu: art. 105 alin. 2 C.fam.: Dupa implinirea varstei de 14 ani, minorul i-si exercita singur drepturile si i-si executa obligatiile ,insa numai cu incuviintarea prealabila a parintilor spre a-l apara impotriva abuzurilor din partea celui de-l treilea. art. 133 alin.1 C.fam.:Minorul care a implinit varsta de 14 ani incheie acte juridice cu incuvintarea prealabila a parintilor spre a-l apara impotriva abuzurilor din partea celui de-al treilea ; art. 10 alin. 4 din Decretul nr. 31 t 1954: Minorul cu capacitate de exercitiul restrinsa are dreptul, fara a avea nevoie de incuviintarea parintilor sau a tutorelui, sa faca depuneri la casele de pastrare de stat si sa dispuna de aceste drepturi, potrivit cu prevederile regulamentelor acestor case de pastrare (in esenta, e vorba de C.E.C.) DEFINITIA CAPACITATI DE EXERCITIU RESTRINSA Capacitatea de exercitiul restrinsa este aptitudinea minorului de 14-18 ani de a dobindi si exercita drepturi civile si de a-si asuma si executa obligati civile prin incheierea, personal, a anumitor acte juridice civile. Prin urmare, caracteristicile definitorii ale capacitatii de exercitiul restrinsa sunt urmatoarele: - apartine numai minorilor cuprinsi intre 14 si 18 ani; - consta in aptitudinea unui astfel de minor de a-si exercita drepturile civile si de a-si asuma obligatiile civile prin intuirea, personal a unor acte juridice civile; - realizarea ei presupune incheierea, personal, numai a anumitor acte juridice civile. Caracterul acestei capacitati de exercitiul de a fi restrinsa rezulta din : 1) titularul ei este doar minorul intre 14 si 18 ani; 2) desi presupune incheierea actelor juridice personal de catre un asemenea minor, ia nu inseamna si singur, si cu anumite incuvintari prealabile; 3) anumite acte civile sunt oprite minorului de 14-18 ani, dar sunt permise persoanei fizice cu deplina capacitate de exercitiul. 2) INCEPUT Mod de dobindire: implinirea virstrei de 14 ani. Din continutulm dispozitiilor legaler sus mentionate care se refera, in terminus, la minorul care a implinit 14 ani, rezulta ca inceputul capacitatii de exercitiu restransa este marcat de data implinirii varstei de 14 ani. Nu e suficienta intrarea in anul in care se implineste varsta de 14 ani ci trebuie ca aceasta varsta sa fie implinita efectiv (an, luna, zi doar daca data nasterii este 1 ianuarie, intrarea in anul calendaristic coincide cu implinirea efectiva a varstei cerute pentru dobandirea deplinei capacitati de exercitiu. Trebuie precizat ca, pentru a functiona regula dobandirii capacitatii de exercitiu restransa la implinirea varstei de 14 ani, este necesar ca, pana la aceasta varsta, minorul sa nu fi fost pus sub
Pag. 119 din 122
interdictie judecatoreasca. Daca minorul a fost pus sub interdictie iar aceasta se ridica in intervalul 1418 ani, capacitatea de exercitiu restransa va incepe pe data ridicarii interdictiei. 3) CONTINUTUL CAPACITATII DE EXERCITIU RESTRANSA Intelegerea continutului capacitatii de exercitiu restransa porneste de la caracteristica acestei capacitati de a fi de tranzitie. Adica de trecerea de la lipsa capacitatii de exercitiu la deplina capacitate de exercitiu. Prin urmare si continutul capacitatii de exercitiu restransa se plaseaza intre aceste doua extreme. De aici consecintele urmatoare: nu vor intra in specificul continutului capacitatii exercitiului restransa acele acte juridice civile care se inchreie, valabil, de minorul sub 14 ani acte care, a fortiori, pot fi incheiate de minorul care a implinit 14 ani; nu intra in continutul acestei capacitati nici actele care sunt interzise, cu desavarsire minorului intre 14 si 18 ani. In acelasi timp, specificul continutului capacitatii de exercitiu restransa nu poate face abstractie de doua insusiri de baza ale acestei capacitati: 1) ea inseamna posibilitatea incheierii de acte juridice personal de catre minorul de 14 18 ani; 2) desi incheie personal actele sale juridice civile minorul de 14 18 ani are nevoie de anumite incuviintari prealabile. Pentru determinarea continutului capacitatii de exercitiu retransa apare, ca utila clasificarea actelor juridice civile, prin raportarea lor la minorul de 14 18 ani: a) acte juridice civile pe care minorul de 14 18 ani le poate incheia valabil personal sin sigur. Minorul cu capacitate de exercitiu restransa nu are nevoie de incuviintarea in prealabil, incheindu-le personal si singur, actele civile urmatoare: actele pe care le putea incheia pana la implinirea varstei de 14 ani (actele de conservare si actele marunte); depozitul special la C.E.C. (potrivit art. 10 alin. final din Decretul nr. 31/1954 si Statutului Casei de Economii si Consemnatiuni); actele de administrare daca nu sunt lezionare; este solutia care rezulta din interpretarea per a contrario a art. 25 alin. 1 din Decretul nr. 32/1954; daca a implinit 16 ani poate dispune prin testament de jumatate din ceea ce ar fi putut dispune dac ar fi fost major (art. 807 C. Civil). b) acte juridice civile pe care minorul de 14-18 ani le poate incheia valabil numai cu incuviintarea prealabila a ocrotitorului legal. Din aceasta categorie fac parte actele administrative atat cele care privesc un bun cat si cele care privesc patrimoniul minorului. Sunt asemenea acte : inchirierea unui bun, contractul de antrepriza pentru repararea unui bun. Actele de administrare a patrimoniului sunt acte care in raport cu un anumit bun sunt de dispozitie dar privite in raport cu intregul patrimoniu au ca finalitate o judicioasa utilizare a patrimoniului; un indiciu, in aceasta privinta ne ofera art. 129 alin. final din Codul Familiei, care se refera la instrainarea bunurilor supuse pieirii ori stricaciunii si la instrainarea bunurilor devenite nefolositoare pentru minori daca valoarea acestora nu depaseste 250 lei. Regula este ca minorul de 14 18 ani trebuie sa incheie actul de administrare cu incuviintarea prealabila a ocrotitorului legal; dac il incheie fara aceasta inciviintare si actul este lezional el este anulabil pentru leziune; dar dac il incheie singur, fara incuviintare insa actul nu este lezional, el va fi perfect valabil.
Pag. 120 din 122
c) acte juridice civile pe care minorul de 14-18 ani le poate incheia, personal, dar cu dubla incuviintare(la ocrotitorul legal si a autoritatii tutelare). Din acasta categorie fac parte actele de dispozitie precum instrainarea, gravarea cu o sarcina(gaj, ipoteca), renuntarea la un drept sau tranzactie. Si acceptarea unei succesiuni este calificata, de doctrina si jurisprudenta, ca un act de dispozitie. d) acte juridice civile interzise minorului de 14-18 ani(dar permise majorului). Aceste acte sunt prevazute de art.133, aliniat 3 si art. 128 din Codul Familiei. Potrivit articolului133 aliniat 3: Minorul nu poate sa faca, nici chiar cu incuvintare, donatii si nici sa garanteze obligatia altuia. Iar potrivit art.128: Este oprit sa se incheie acte juridice intre tutore, sotul, o ruda in linie dreapta ori fratii sau surorile tutorelui, de o parte si minorul de alta. 4 INCETAREA CAZURI DE INCETARE A CAPACITATII DE EXERCITIU RESTRANSA. Capacitatea de exercitiu restransa inceteaza in urmatoarele conditii: la implinirea varstei de 18 ani, cand se dobandeste deplina capacitate de exercitiu; daca femeia se casatoreste inainte de 18 ani(de la16 ani, iar in anumite conditii, chiar de la 15 ani, cand, de asemenea ea dobandeste deplina capacitate de exercitiu); daca minorul este pus sub interdictie judecatoreasca; prin moarte(cand inceteaza si capacitatea de folosinta).
Sectiunea 4 CAPACITATEA DE EXERCITIU DEPLINA 1 Notiune In materia capacitatii de exercitiu a persoanei fizice, capacitatea deplina formeaza regula fata de lipsa si capacitatea restransa care constituie exceptii. Deplina capacitate de exercitiu a persoanei fizice poate fi definita ca aptitudinea omului de a dobandii si exercita drepturile civile si de a-si asuma si executa obligatiile civile prin incheierea personal si singur a tuturor actelor juridice civile. Din definitie rezulta ca insusirea capacitatii de exercitiu de a fi deplina rezida in trei caracteristici: a) actele juridice civile se incheie personal, iar nu prin reprezentant legal; b) actele juridice se incheie singur, fara vreo incuvintare prealabila, ca in cazul capacitatii de exercitiu restransa; c) persoanele cu capacitate de exercitiu deplina pot incheia toate actele juridice civile. 2 Inceput PREVEDERILE ART. 8 DIN DECRETUL NR. 31/1954 Data la care se dobandeste deplina capacitate de exercitiu este stabilita de art. 8 din Decretul nr.31/1954 in termenii urmatori: Capacitatea deplina de exercitiu incepe de la data cand persoana devine majora. Persoana devine majora la implinirea varstei de 18 ani. Minorul care se casatoreste dobandeste prin aceasta capacitatea deplina de exercitiu. Din prevederile acestea rezulta ca exista doua moduri de dobandire a deplinei capacitati de exercitiu: dobandirea prin implinirea majoratului civil adica la data implinirii varstei de 18 ani dobandirea prin incheierea casatoriei, de catre femeie inainte de implinirea varstei de 18 ani; aceasta rezulta din coroborarea art. 8 alin. 3 cu art. 4 din Codul Familiei, potrivit caruia: barbatul
Pag. 121 din 122
se poate casatori numai daca a implinit varsta de 18 ani iar femeia numai daca a implinit varsta de 16 ani Cu toate acestea pentru motive temeinice se poate incuviinta casatoria femeii care a implinit 15 ani. 3. Continut In dezvoltarile de mai sus am evocat continutul capacitatii de exercitiu deplina cu doua ocazii, si anume: Caracterul juridic numit generalitatea capacitatii de exercitiu evoca tocmai aceste aspecte: aptitudinea generala si abstracta a persoanei fizice de a incheia toate actele juridice prin care dobandeste ori exercita drepturi subiective sau isi asuma obligatiile civile. Definitia capacitatii de exercitiu exprima sintetic tocmai continutul ei. 4. Incetarea Cazuri de incetare a capacitatii de exercitiu deplin: odata cu incetarea capacitatii de folosinta (adica prin moartea ); prin punerea sub interdictie judecatoreasca; prin anularea casatoriei, inainte ca femeia sa fi implinit 18 ani; in cazul casatoriei putative, daca femeia a fost de buna credinta la incheierea casatoriei iar hotararea de anulare ramane definitiva inainte ca ea sa fi implinit 18 ani. Sectiunea V SANCTIUNEA NERESPECTARII REGULILOR CAPACITATII DE EXERCITIU 1. Caracterizare generala Incalcarea regulilor privitoare la capacitatea de exercitiu a persoanei fizice, in functie de circumstante se poate solda cu: consecinte penale, daca s-a nerespectat intangibilitatea ori egalitatea capacitatii de exercitiu (potrivit art. 247 Cod Penal). consecinta aplicabila incalcarii unei incapacitati de folosinta, daca a fost nesocotita o asemenea limita; nulitatea relativa a actului juridic; aceasta este sanctiunea specifica in materia capacitatii de exercitiu 2. Nulitatea Caracteristicile nulitatii in aceasta materie Nulitatea aplicabila pentru nerespectarea dispozitiilor privitoare la capacitatea de exercitiu a persoanei fizice este: a) relativa; b) de fond; c) expresa deoarece este consacrata de art. 25 alin. 2 din Decretul nr. 32/1954, art. 133 alin final si art. 147 din Codul Familiei.
Pag. 122 din 122

Drept Civil - Lect. Drd. Nicolae Baran

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Drept Civil - Lect. Drd. Nicolae Baran

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Drept Civil Lect. Univ. Drd.

Lect. univ. drd. BRAN NICOLAE

Pag. 1 din 122

Drept Civil Lect. Univ. Drd. Nicolae Baran

Pag. 2 din 122

Drept Civil Lect. Univ. Drd. Nicolae Baran

Pag. 3 din 122

Drept Civil Lect. Univ. Drd. Nicolae Baran

Pag. 4 din 122

Drept Civil Lect. Univ. Drd. Nicolae Baran

Pag. 5 din 122

Drept Civil Lect. Univ. Drd. Nicolae Baran

Pag. 6 din 122

Drept Civil Lect. Univ. Drd. Nicolae Baran

Pag. 7 din 122

Drept Civil Lect. Univ. Drd. Nicolae Baran

Pag. 8 din 122

Drept Civil Lect. Univ. Drd. Nicolae Baran

Pag. 9 din 122

Drept Civil Lect. Univ. Drd. Nicolae Baran

Pag. 10 din 122

Drept Civil Lect. Univ. Drd. Nicolae Baran

Pag. 11 din 122

Drept Civil Lect. Univ. Drd. Nicolae Baran

Pag. 12 din 122

Drept Civil Lect. Univ. Drd. Nicolae Baran

Pag. 13 din 122

Drept Civil Lect. Univ. Drd. Nicolae Baran

Pag. 14 din 122

Drept Civil Lect. Univ. Drd. Nicolae Baran

Pag. 15 din 122

Drept Civil Lect. Univ. Drd. Nicolae Baran

Pag. 16 din 122

Drept Civil Lect. Univ. Drd. Nicolae Baran

Pag. 17 din 122

Drept Civil Lect. Univ. Drd. Nicolae Baran

Pag. 18 din 122

Drept Civil Lect. Univ. Drd. Nicolae Baran

Pag. 19 din 122

Drept Civil Lect. Univ. Drd. Nicolae Baran

Pag. 20 din 122

Drept Civil Lect. Univ. Drd. Nicolae Baran

Pag. 21 din 122

Drept Civil Lect. Univ. Drd. Nicolae Baran

Pag. 22 din 122

Drept Civil Lect. Univ. Drd. Nicolae Baran

Pag. 23 din 122

Drept Civil Lect. Univ. Drd. Nicolae Baran

Pag. 24 din 122

Drept Civil Lect. Univ. Drd. Nicolae Baran

Pag. 25 din 122

Drept Civil Lect. Univ. Drd. Nicolae Baran

Pag. 26 din 122

Drept Civil Lect. Univ. Drd. Nicolae Baran

Pag. 27 din 122

Drept Civil Lect. Univ. Drd. Nicolae Baran

Pag. 28 din 122

Drept Civil Lect. Univ. Drd. Nicolae Baran

Pag. 29 din 122

Drept Civil Lect. Univ. Drd. Nicolae Baran

Pag. 30 din 122

Drept Civil Lect. Univ. Drd. Nicolae Baran

Pag. 31 din 122

Drept Civil Lect. Univ. Drd. Nicolae Baran