IV.

Analiza lexicologica a textului.

In cele ce urmeaza vom incerca sa analizam la modul general cuvintele din versetul 6, urmand ca sa alocam mai mult spatiu cuvintelor cale, adevar si viata. Le,gei verb indicativ prezent activ, pers aIIIa sg. de la le,gw In general, a spune, a verbaliza dar si a scrie (Mt 1:20; FA 14:11; Ro 10:16; Evr 8:8), forme speciale de a spune cum ar fi a intreba (Mt 9:14); si a raspunde (Mt 4:10;In 1:21) ordin, comanda ( Lc 6:46), a asigura, a afirma (Mt 11:22; Mc 11:24; Lc 9:27), a declara, a proclama (Mt 22:23; Mc 15:2; Rom 15:8; 1 Cor 15:12; Gal 4:1), a vorbi, a raporta, a spune despre (Mc 7:36; Lc 9:31; FA 1:3; Ef 5:12), a striga,a numi ( Mc 10:18; 12:37; In 5:18; Col 4:11)1, a pleda inaintea cuiva (2 Mac 4,47)2. auvtw/| pronume personal in dativ, masc, sg. de la auvto,j Sine . De sine, al propriului acord (In 2:25; 16:27), kai. auvto,j, =egal (Rom 8:21; Evr 11:11). Folosit ca pron. posesiv (Mt 4:23; Mc 1:10; Lc 2:22; In 15:2; 1 Cor 8:12). Precedat de articolele o` auvto,j, h` auvth,, to. auvto, = acelasi (Mt 5:46; 26:44; Lc 6:33; Ro 2:1; Ef 6:9)3. Pentru a se referi la un subect cu mai multa sau mai putina emfaza (Ps 129(130),8), folosit pleonastic dupa un pronume relativ (Gn 1,11), folosit in lipsa unui pron posesiv (Est 1,1)4. o` o`, h`, to, pl. oi`, ai`, ta, articol hotarat, folosit ca pron demonstrativ: acestaacela (4 Mc 13,11) (lust) cativaceilalti (FA 14:4; 17:32; 1 Cor 7:7; Evr 7:5, 20)5. Frecvent folosit pentru a indica o schimbare a subiectului (Mt 2:9, 14), uneori folosit pentru a sugera contrastul : dar el, dar ei, este adaugat pentru a se obtine subst. Se gaseste cu o mare varietate de folosinte si uneori este omis in traducere6. VIhsou/j (G. ou/, D. ou/, Ac. ou/n, V. ou/, o`) Iisus ,grecescul de la forma ebriaca Joshua sau cea mai tarzie Jeshua. Joshua, succesorul lui Moise (FA 7:45; Evr 4:8),Iisus, fiul lui Eliazar (Lc 3:29) ,Iisus Hristos (Mt 1:1, 21, 25), Iisus Baraba (Mt 27:16), Iisus care este numit Justus (Col 4:11)7. evgw, (G. evmou/ (mou), D. evmoi, (moi), Ac. evme, (me); pl. h`mei/j, h`mw/n, h`mi/n, h`ma/j.) Eu.Uneori formele de sg si pl sunt folosite fara distinctie (1 Cor 1:23; 4:10).evgw, singur = da (Mt 21:29)8.
1 2 3 4 5 6 7 8

GING, p 117 LEH GING,p 30 LEH GING, p 135 LEH, Cf. BLASS 1990, 249-276; DORIVAL 1994, 53-54 GING,p 93 GING,p 55

eivmi, inf. ei=nai a fi ( Mt 11:29; Mc 3:11; Lc 16:1, 19; In 3:1), a exista (Rom 4:17; Evr 11:6), a fi prezent (Mac 8:1), a trai (Mt 23:30), a sta, a ramane (Mt. 2:13), a avea loc (Mt 24:3), a insemna (Mt 9:13), a apartine (Mt 1:12), este, a fost ( Lc16:1, Cor 8:5). Impersonal: este posibil(1 Cor 11:20; Evr 9:5).In functie de context exista variate posibilitati de traducere a lui eivmi,9. VEgw, eivmi o` w;n Eu sunt cel ce sunt. (Ex 3,14)10. o`do,j, ou/, h` Cale( aparent, original de la radacina VED, a merge, in latina adire, accedere)11. Literal, ca locatie: drum, cale, (Mt 2:12; Mc 10:46; Lc 8:5; FA 8:26). o`do,n spre (Mt 4:15). Ca o actiune: drum, calatorie (Mt 10:10; Mc 8:3; Lc 12:58;FA 9:27). sabba,tou o`do,j=o calatorie de Sabat( FA 1:12)12, distanta care se poate parcurge in zi de Sabat13.La figurat : cale (Lc 1:79; J 14:6; FA 2:28; Rom 3:17), mod de viata, de a actiona, conduita ( Mt 21:32; Lc 20:21; Rom 11:33; Is 5:20; Evr 3:10; 2 Pt 2:21), calea sau invatatura crestinismului (FA 9:2; 19:9,1 Cor 4:17; 2 Pt 2:2)14. Curs (al navelor), distanta (de trei zile),
15 o`dou.j h`mw/n caile noastre, comportamentul . Metaforic, conform stilului colocvial, in special in ebraica (cf. Winer's Grammar, 32) si nu necunoscut grecilor, prin care o o actiune este descrisa in timp ce ea are loc (cf. the German Wandel), o`do,j denota un mod de purtare, o cale, maniera de gandire, simtire, de a: unei persoane se spune o`do,n deiknu,nai ti,ni, i se arata cum sa obtina un lucru, ce trebuie sa foloseasca,sa dea la o parte obstacole ( 1 Cor.12:31; 1 Tes. 3:11)16.

wntwxra

Didahia vorbeste de cele doua cai : Sint doua cai : una a vietii si alta a mortii; si este mare deosebire intre cele doua cai (1,1). Fiecare sta la mijlocul acestor doua cai, adica a dreptatii si a pacatului; si-si alege pe care o vrea si pe aceasta inainteaza17. Vietuirea sau morala crestina numita in scrierile apostolice calea (FA 9,2 ; 16,17, 18,25-26) si calea vietii (Didahia 1,1-2) iar in literatura patristica evlavie (evsebia)18 are la baza anumite doctrine de credinta si afirmatii teologice. Legea a fost data dar harul si adevarul au venit (In 1,17). Aceasta inseamna ca Datatorul insusi a venit cu darul sau. In predica Sa de pe munte, Dumnezeu-Cuvantul descrie calea vietii nu ca un invatator de porunci, ci ca cel ce este in Sine Calea, Adevarul si Viata. El este, cum spun ascetii, loc al celor ce alearga spre El si calea alergarii. Morala este fixata de Fiul care da marturie personala inaintea oamenilor de iubirea lui Dumnezeu. De aici, si frumusetea interioara a poruncilor evanghelice, de aici, imposibilitatea de a separa lupta de cununa,
9

GING,p 56 LEH Thayer GING, p.136 Thayer GING, p.136 LEH, cf. WEVERS 1993, 247. 491; 1995, 147(Dt 8,6). Thayer Petru Damaschin, Invataturi duhovnicest in Filocalia, vol. 5, p. 34 Sf.Vasile cel Mare, Despre Duhul Sfant, I, 2 ; Petru Damaschin op.cit Filoc vol. 5, pg. 60

10 11
12 13 14

15
16 17 18

pentru ca in ambele se afla Hristos, conducatorul luptei celor ce se lupta si cununa celor ce biruiesc. Iisus nu face doar o alta expunere si o interpretare autentica a Legii, ci descopera noile valori ale Imparatiei lui Dumnezeu, necunoscute in VT. Fericirile nu sunt o alta versiune a Decalogului. Noutatea Evangheliei sta in faptul ca nu se limiteaza la respingerea pacatelor, ci ia in considerare, ca motiv exclusiv al faptelor, iubirea fata de Dumnezeu si fata de apropele. Dar aceasta nu in sens general, ci in sens particular. De aceea morala nu vorbeste de fapte in general ci in mod specific : Fericiti cei milostivi. Viata in numele Evangheliei (I Cor 9,23) are integritatea si coerenta ei, care nu permit sa se tina impreuna atitudini care se exclud, de pilda idolatria si adorarea lui Dumnezeu (I Cor 10,20-21) nici sa se separe interioritatea si exterioritatea. Dupa cum exista o inlantuire a patimilor care trebuie sa fie desfacuta, tot asa exista o inaintare pe treptele virtutilor, care se desfasoara ca o scara19. Virtutile se aseamana cu scara lui Iacov, nu in sensul ca se savarsesc una dupa alta, ci ca ele toate stau impreuna. Legea noua opreste nu numai fapta rea, ci chiar gandul care sta la originea faptei. Ea cere ca pacatul sa fie scos din insasi vointa de a-l face. A urma Lui Iisus inseamna a nu privi contra lui Dumnezeu. Textele de la Ioan 14 subliniaza cel mai bine elementul constitutiv, propriu al moralei crestine, anume legatura dintre poruncile evanghelice si iubirea lui Dumnezeu. Pe de-o parte respectarea formala a poruncilor, o morala legalista, care se limiteaza la a nu face rau aproapelui, este depasita de Evanghelia iubirii. Dumnezeu ne-a mantuit din cauza iubirii Sale fate de noi : crestinul pazeste poruncile din cauza iubirii fata de Dumnezeu. Faptele crestine sunt fapte ale iubirii. Dumnzeu rasplateste pe masura iubirii si smereniei (Mc 9, 35). Faptele sunt instrumentele iubirii. In fond, nu fapta in sine se cauta, ci cel ce o face si prin ce o face si pentru ce o face. Tocmai de aceea faptele capata un aspect personal, asa de pozitiv incat identitatea crestinului nu poate sa fie definita fara manifestarile si actiunile sale. Faptele lui il vor insoti ca o parte din personalitteatea lui, in veacul viitor. Iubirea este cea mai inalta, dar si ceai mai accesibila ratiune a lui Dumnezeu viu. Iconomia si pedagogia divina, in istorie sint conduse si antrenate de iubire. Sfintenia este numita calea imparateasca (cf Numeri 20,17)20. kai, Conjunctie. Si (Mt 13:55; Lc 2:47 ;Rom 7:12; FA 5:29; Evr 1:1), cand(Mt 26:45; Mc 15:25; Evr 8:8), insa (Mt 12:43; Lc 13:7; Rom 1:13), si asa, aceasta este, adica (Mt 8:33;Rom1:5; 1 Cor 3:5), kai,kai, sisi, nu numaidar si (Mt 10:28; Mk 4:41; 9:13; FA 26:29; 1 Cor 1:22). Mai est efolosit si cu sensul de asemenea (Mt 5:39; Mc 8:7)21. avlh,qeia Adevar, realitate22. Adevar ca opus minciunii, realitate, ca opus aparentei.Sinceritate, franchete, candoare.Ca adverb: in insasi adevarul, in adevar si realitate23. Fidelitate, credinta (Gn 47,29)24. Adevarul ca si caracteristica a actiunii divine sau umane (1 Cor 13:6; Ef 4:24)25. realitate. In context religios, cuvantul denota ceea ce este adevarat in lucrurile ce tin de Dumnezeu si in datoriile omului (adevarul moral si religios), notiunile adevarate ale lui Dumnezeu care pot fi accesate de ratiunea umana fara interventia supranaturala a Lui (Rom. 1:18), de asemenea h` avlh,qeia Qeou/ adevarul al carui autor este Dumnezeu,(Rom.
19

Petru Damaschin, Invataturi duhovnistesti, Filoc rom., vol. 5, p. 51

20

Dictionar de teologie ortodoxa A-Z, Ed Institutului biblic si de misiune al Bisericii Ortodoxe Romane Pr. Prof. Dr. Ioan Bria 1994, pp 7576. 21 GING, p.98
22 23 24 25

Barclay Lidell-Scott

LEH
GING, p. 8

1:25,cf. 19). Subiectiv: adevarul ca excelenta persoanala; candoare a mintii care nu este afectata de inselaciune, de fals, de disimulare: (In 8:44), sinceritate a mintii si integritate de caracter, sau un mod de viata in armonie cu adevarul divin : (1 Cor. 5:8; 13:6)26.

[lat. Ad-de-verum] Notiune religioasa care exprima realitatea divina ultima adica personaliutatea lui Dumnezeu a Carui prezenta este evidenta in creatie (Rom 1,19) si comunicata in Revelatie. Adevarul lui Dumnezeu (Rom 1,18,25) este echivalent cu manifestarea fiintei Sale personale inefabile, care face obiectul credintei, mantuirea fiind comuinuinea efectiva cu misterul lui Dumnezeu revelat. Ca notiune religioasa are multiple sensuri: a. Atribut al lui Dumnezeu Cel Sfant si cel adevarat (Apoc 3,7) adica personalitatea absoluta si transcendeta a lui Dumnezeu, substanta Sa eterna, care nu poate fi nici schimbata, nici justificata, ci doar afirmata : Tu este Dumnezeu si cuvintele Tale sunt neschimbate (2 Regi 7,28). Adevarul este credincosia (Ps 145,6), actul religios de a cunoaste ca Dumnezeu este adevarat (Rom 3,4), adevarul este o descoperire a personalitatii lui Dumnezeu cu adevarat, Acesta a fost Fiul lui Dumnezeu (Mt 27,54). b. Adevarul crestin este revelatie, lucrarea de revelatie a lui Dumnezeu si continutul acestei descoperiri. In acest sens, voia sa, poruincile sale, si cunvintele Sale sunt legi ale adevarului, invataturi si oranduiri minunate (Neemia 9,13). Legea NT contine dreptarul cunostintei si al adevarului. Adevarul este conitutul religiei lui Iisus. c. Adevarul nu este substanta divina impersonala sau continut de speculatii religioase ci o existenta personala care intra in istorie si devine accesibila oamenilor. cuvantul S-a facut trup si a locuit printre noi, plin de har si de adevar (In 1,14). La intrebarea lui Pilat, Ce este adevarul ? (In 18,38), Iisus nu raspunde, deoarece afirmase mai inainte : Eu sunt Calea, Adevarul si Viata (In 17, 17) . Pentru Apostolul Ioan, Iisus Hristos este Adevarul in persoana. El este adevarata lumina si adevarata viata. In El, plenitudinea Adevarului este manifestata integral de aceea singura cale de acces la cunoasterea lui Dumnezeu este persoana lui Hristos. Adevarul devine epifanic in Iisus. Apostolii insista sa vada realul adica misterul care transcede persoana lui Iisus, Arata-ne pe Tatal (In 14,8). d. Viata si slujirea lui Iisus reprezinta adevarata epifanie a Adevarului, totusi El va ruga pe Tatal sa trimita un alt mangaietor , Duhul adevarului, pe Care lumea nu- L poate primi, pentru ca nu-L vede si nu-L cunoaste, dar voi Il cunoasteti, caci ramane cu voi si va fi in voi (In 14,16-17). Paraclet este cel care confirma pe Hristos si da certitudine Adevarului. Duhul Sfant face din Biserica stalpul si temelia Adevarului (I Tim 3,15) si da acesteia harisma discernamantului, acea capacitate de a separa duhul adevarului de duhul ratacirii, realul de inchipuire si misterul de mit.

26

Thayer

Apostolii vorbesc de adevarul Evangheliei (Gal 2,4) de cuvintele adevarului in calitatea lor de martori ai Cuvantului ca unii ce au vorbit de la Dumnezeu insuflati de Duhul Sfant. Pentru ei, crestinismul este calea adevarului , deoarece Dumnezeu voieste ca toti oamenii sa vina la cunostinta adevarului. Intreaga viata crestina are un caracter dogmatic deoarece toate aspectele ei- doctrin, cult, etic,misiune- sint determinate de Adevar. Credinta este dogmatica si inseamna inainte de orice ascultare fata de adevar adica fata de doctrina sanatoasa , de invatatura normativa apostolica. Adorarea lui Dumnezeu se face in duh si adevar (In 4,23), prin recunoasterea Lui si posedarea Lui in inima. Propovaduirea Evangheliei este echivalentea cu anuntarea si manifestarea Adevarului. Adevarul are si un sens etic si inseamna sfintenie, dreptate, adica se refera la un mod de a fi in comuniunea lui Dumnezeu, de a trai in lumina, de a poseda lumina. Cunoasterea adevarului este sursa libertatii spiritului caci adevarul va va face liberi (In 8 32). Cunoasterea Adevarului este parte integranta a actului soteriologic. Adevarul este Cuvantul intrupat si nu o lege scrisa. El apare ca fiind completarea si depasirea Legii. El distanteaza pe crestini de Lege, facandu-i liberi. Viata crestina nu este o simpla etica redusa la implinirea poruncilor ci presipune o iluminare,o revelatie personala. Credinta are un caracter cognitiv esential. Ea presupune contemplarea realului, dar nu idolatrizarea acestuia, nici mistificarea lui. Adevarul crestin este revelatia lui Dumnezeu, descoperita in persoana, cuvintele si actele lui Iisus Hristos. Ea formeaza didascalia apostolica ce a fost transmisa de la inceput27. Cu toate ca Biserica primara a pastrat dezvaluirea dumnezeiasca in NT si Traditie, Adevarul ramane un mister si nu se confunda cu textele biblice sau crezurile dogmatice. Maxim Marturisitorul afirma ca Dumnezeu ramane nerevelat chiar in Revelatia Sa. In acest sens, Adevarul este echivalent cu transcendenta misterului relevat. Didahia (cap. 16) mentioneaza semnele adevarului pe care le identifica cu marile evenimente eshatologice (deschiderea cerurilor, anuntaera venirii Domnului etc) care preced a doua venire a Fiului lui Dumnezeu. Parintii isihasti spun ca Adevarul, adica Dumnezeu in Sine este unul si simplu, dar ca apropierea lui prin contemplatie se face in mod compus, dat fiind faptul ca omul este o fire indoita28. Adevarul in sens filosofic este o categorie filosofica ce desemneaza concordanta cunostintelor cu obiectul lor, autenticitatea lor, in opozitie cu falsul, care exprima oglindirea denaturata a realitatii. Prin continutul sau, adevarul este obiectiv, intrucat expriam caracteristica de adecvare a cunostintelor la o realitate existenta independent de cunostinta umana. Negarea continutului obiectiv al adevarului duce la relativism sau la agnosticism29.

27 28

Polycarp de Smirna, Scrisoare catre Filipeni VII,2

Dictionar de teologie ortodoxa A-Z, Ed Institutului biblic si de misiune al Bisericii Ortodoxe Romane Pr. Prof. Dr. Ioan Bria 1994, pp 1012.
29

http://dictionar-filosofie.blogspot.com/2010/04/dictionar-de-termeni-filosofici.html, 27.XI.2011

zwh, De la za,w, zw/, in Septuaginta in principal pentru ~yYIx; ,viata In mod universal, viata, starea cuiva care este animat, viu (1 Pt. 3:10), pneu/ma zwh/j evk tou/ Qeou/, duhul vietii, suflarea vietii (Rev. 11:11), evpaggeli,a zwh/j th/j nu/n kai, th/j mellou,shj promisiune ce vizeaza prezentul si viitorul, (1 Tim. 4:8)30, Iisus ne da viata eterna : am primit-o la botez, ea este reinoita de fiecare data cand primim iertarea pacatelor prin spovedanie. De fiecare data cand Il primim in Euharistie, viata este hranita si fortificata. Iisus este paine care sustine pelerinul in drumul sau spre Tatal31. Sintez a proceselor biologice, fizice, chimice, mecanice care caracterizeaz organismele; faptul de a fi viu; stare a ceea ce este viu. Mod, fel, ansamblu de condiii materiale i morale ori mediu n care se desfoar existena unei fiine sau a unei colectiviti; totalitatea actelor svrite de cineva n timpul existenei sale32. Abilitatea de a functiona si creste care distinge animalele si plantele de organismele moarte; existenta animata. Existenta unui individ. Perioada a existentei. Durata medie in care exista sau se asteapta ca o persoana sau lucru sa existe. Un mod particular de viata Activitatile comerciale, sociale si legate de placere ale lumii. Energie sau voie buna33. Sfintenia vietii este considerata o valoare suprema a iudaismului deoarece viata este considerata un dar de la Dumnezeu. Dupa ce a creat fenomenele naturale, plantele si animalele, Dumnezeu a suflat in narile omului suflare de viata (Gn 2.7). Ea intruchipeaza chipul lui Dumnezeu si pretinde imitarea lui Dumnezeu. A suprima fie si o singura viata echivaleaza cu a suprima intregul univers. Pikuah nefe (ocrotirea vietii) permite chiar sa se incalce respectarea Sabatului cand exista un pericol de moarte34.

30 31 32 33 34

Thayer. http://viechretienne.catholique.org/meditation/9809-je-suis-le-chemin-la-verite-et-la-vie, 27.XII.2011. http://dexonline.ro/definitie/via%C8%9B%C4%83, 27.XII.2011. Anne Well ,Word power dictionary, Readers Digest, 2005, pp. 491-492. Geoffrey Wigoder,Enciclopedia iudaismului,traducere de R. Lupan si G. Weiner, Ed. Hasefer, 2006, p.710