SCARLATINA este o boala acuta infectioasa transmisibila, caracterizata clinic prin: febra; angina; exantem.

Scarlatina evolueaza mai ales la copii sporadic sau sub forma de mici epidemii in colectivitati, mai ales in sezonol rece. Sursa de infectie este reprezentata de om. Transmiterea se face pe cale aerogena. MANIFESTARI CLINICE: Incubatia este de 3-6 zile. Debutul este brusc cu febra (38-39 grade C), frisoane, dureri faringiene si abdominale, varsaturi, cefalee. Faringele este hiperemic, amigdalele sunt hipertrofice, intens hiperemice sau cu depozite pultacee. Limba este saburala (acoperita cu un deposit albicios) si exista adenopatie satelita. Perioada de stare se instaleaza in urmatoarele 48 de ore printr-un exantem si enantem bucal. Exantemul debuteaza pe torace si radacina membrelor, generalizandu-se in urmatoarele 1-2 zile, dar respectand fata, palmele si plantele. Enantemul este reprezentat de o angina eritematoasa in flacara sau pultacee, cu adenopatie submandibulara. Eruptia este micropapuloasa, aspra pe fondul unui rash mai intens la plicele de flexie, unde apare ca dungi violacee. Faciesul bolnavul pare palmuit (masca Filatov) cu paliditate perioronazala si obraji congestivi. Exantemul dispare la digitopresiune, fiind usor pruriginos. Tegumentele sunt calde, uscate, rugoase. Perioada de descuamatie incepe dupa 7-10 zile de boala. Forme clinice: Forme benign; Forma medie; Forme grave: toxica, septic, toxico-septica. Tratament igieno-dietic: repaos la pat 7 zile, regim lactohidrozaharat in perioada febrila. Tratamentul simptomatic: antitermice, gargara cu musetel. TRATAMENTUL etiologic urmareste asigurarea unei penicilinemii prin administratia de penicilina G in doza intre 800.000-3.000.000 U.I/zi , in functie de varsta, timp de 6 zile. Tratamentul se incheie cu o doza de benzatinpenicilina (Moldamin) de 600.000 U.I. (copil) sau 1.200.000 U.I. (adult) doza repetata in a 14-a si a 21-a zi de boala . Bolnavii alergici la penicilina se vor trata cu eritromicina in doza de 30-50 mg/kgc/zi timp de 10 zile. RUJEOLA este o boala acuta infectioasa si foarte contagioasa. Contagiozitatea incepe cu 1-2 zile inaintea debutului bolii si se mentine inca 5 zile dupa aparitia eruptiei, fiind maxima preeruptial. Transmiterea se realizeaza aerogen, prin secretii nazofaringiene. Incubatia este de 10 zile. Debut: 1.Perioada catarala, dureaza 3-5 zile. Prezinta febra, care urca treptat la 38-39 C si catar nazal (stranut, rinoree, chiar epistaxis), ocular (hiperemie conjunctivala, lacrimare), catar laringo-traheal (tuse uscata), catar bronsic, uneori exista si catar intestinal cu scaune diareice. Faciesul capata aspect characteristic ,, facies plans. In ultimele 2 saptamani ale prodromului, apare enantemul bucal. Limba este saburala cu descuamare insulara. 2.Perioada de stare - Corespunde exantemului si incepe cu o noua ascensiune febrila (39-40C), insotita de o accentuare a fenomenelor generale. Concomitant apare eruptia la nivelul fetei ( retroauricular, frunte , obraji) care se generalizeaza descendent in 3 zile. Eruptia este maculopapuloasa, catifelata, lasand zone de tegument normal. Dupa generalizarea eruptiei febra scade , iar eruptia paleste in ordinea aparitiei, lasand ,,tegument tigrat care apoi se descuameaza timp de o saptamana ( diagnostic retrospective pentru rujeola). Perioada de covalescenta: Incepe odata cu palirea eruptiei si ameliorarea starii generale, in lipsa complicatiilor. Complicatii: Respiratorii: 1. Laringita acuta virala 2. pneumonie interstitiala 3. bronsiolita capilara 4. Bronhopneumonia. Oculare: conjunctivita, ulcere corneene. Digestive: stomatita rujeolica. Cardiace: miocardita. Cutanate: piodermite, abcese, flegmoane. Nervoase: 1. Meningita este rara. Tratament: In lipsa unui tratament specific (etiologic), bolnavii cu forme usoare si medii de rujeola se trateaza cu repaus la pat, regim igieno-dietetic, medicatie simptomatica ( antipiretic, antalgic, calmante ale tuse). Deshidratarea: prin abministrare de ser fiziologic, ser glucozat. Fenomenele de hiperexcitabilitate nervoasa prin administrarea de diazepam. Profilaxie : implica izolarea bolnavului la domiciliu si spitalizare in caz de forme severe. RUBEOLA este o boala acuta infectioasa si transmisibila cu raspandire universala, caracterizata prin adenopatie generalizata, eruptiva maculopapuloasa fugace, cu evolutie benigna. Este o afectiune imunizanta. Boala apare sporadic sau in epidemii. Sursa de infectie este reprezentata de omul bolnav cu forma clinica de boala inaparenta cat si de copilul pana la varsta de un an cu rubeola congenitala. Contagiozitatea foarte mare, incepe cu 7-10 zile inaintea aparitiei eruptiei si tine inca 10-15 zile dupa si mai multe luni pana la un an in cazul rubeolei congenital. Este mai putin contagioasa ca rujeola. Transmiterea se face direct, aerogen si transplacentar (rubeola congenitala). Perioada de incubatie este in medie de 14 zile. Perioada prodromala dureaza cateva ore sau 2-3 zile: cefalee, indispozitie, catar nazo-faringian, febra moderata. Adenomegalia generalizata precede cu 2-7

zile exantemul; este semnul care apare primul si dispare ultimul. Perioada de stare: eruptia apare pe fata, apoi pe ceafa, trunchi si membre, generalizarea facandu-se in cateva ore . A 2a zi predomina pe fata de extensie a membrelor, iar pe trunchi elementele pot conflua. Exantemul consta in maculo-papule mici, ovale, cu contur regulat, lasand intre ele tegumentul sanatos. Sunt mai mici, mai palide si mai putin confluente. Rubeola congenitala este o infectie de obicei cronica, care poate surveni in primele 4 luni de sarcina. Tratament: Rubeola are o evolutie benigna, rareori necesita terapie simptomatica (antipiretice). VARICELA este o boala virala benigna, foarte contagioasa, manifestata printr-o eruptie centripeta, care apare in valuri si realizeaza aspectul macula-papulo-vezicular. Agentul etiologic al varicelei si al zonei zoster face parte din familia virusilor herpetice impreuna cu virusurile citomegal si Epstein-Barr. Primoinfectia produce la subiectii respectivi (fara anticorpi) varicela, dupa care ramane cantonat in ganglioni; cand titrul anticorpilor anti Varicela scade, infectia se poate redestepta. Zona zoster determina, la contactii receptive, varicela. De asemenea la persoanele cu deficit imun, zona zoster se poate variceliza. Incubatia dureaza in medie 14 zile. Prodromul este scurt (1-2 zile) si cu simptome generale discrete: cefalee, febra, indispozitie, inapetenta. Rareori intalnim febra mare ( 39 grade C), varsaturi, convulsii. Perioada de stare (eruptiva) . Eruptia apare sub forma de exantem si enantem. Exantemul este sub forma de macule pe trunchi, fata, pe scalp si pe member, nerespectand nici o zona de tegument sau de mucoasa, in aproximativ 6-12 ore, se infiltreaza si se transforma in papule, care dupa alte 6-9 ore devin vezicule cu continut clar, semanand cu picaturi de roua. In 12-24 de ore lichidul vezicular devine tulbure. In alte 2448 de ore vezicula se usuca , formandu-se o crusta hematica care va cadea in 5-10 zile. Veziculele apar si pe mocoasa bucala, conjuctivala ano-genitala si mai rar, laringiana, dar sunt efemere ( doar cateva ore), erodandu-se si devenind ulceratii superficiale (dureroase). Simptomele generale ale perioadei eruptive sunt moderate . Febra mascheaza aparitia fiecarui puseu eruptive, printr-o noua ascensiune. Evolutia varicelei este obisnuit benigna si urmata de imunitate definitive. Tratament Etiologic. In formele severe sau in complicatiile prin virus se utilizeaza aciclovir 30 mg/kgc/zi, in 3 prize (intravenos) la 8 ore interval, timp de 5-10 zile. Masuri igienodietetice si simptomatice: interzicerea baii generale pana la uscarea veziculelor si calmarea pruritului prin pudraj cu talc mentolat 1% sau prin solutii de alcool mentolat. PNEUMONIA BACTERIANA - inflamatia parenchimului pulmonar, produsa de pneumococ, stafilococ, hemofilus influenzae. Cai de transmitere: Aproximativ 50% dintre persoanele sanatoase aspira secretiile orofaringiene in timpul somnului. SIMPTOMATOLOGIE: Debutul: este obisnuit brusc, in plina sanatate aparenta. Simptome: - frison unic, prelungit (45-60 min); junghi submamelonar, exacerbat de tuse seaca; dispnee (de tip polipnee superficiala). Semne: - febra (39-40 C), puls in raport cu febra (tahicardie 110-120batai/ min), herpes nazo-labial, roseata pometului de partea bolnava. Perioada de stare: Semne generale: - febra in platou (39-40 C), puls in raport cu febra, oligurie. Tusea , junghiul si dispneea diminua in intensitate si apare expectoratia rosie caramizie sau ruginie, vascoasa, aderenta la peretii vasului. La inspectia toracelui : diminuarea amplitudinii miscarilor respiratorii. La palpare : exagerarea vibratiilor vocale. La percutie: submatitate sau matitate. La ascultatie: raluri crepitante. Tratament : antibiotic conform antibiogramei. Tratamentul trebuie inceput inainte de primirea rezultatului. PNEUMONIA VIRALA (ATIPICA). Debut : este in general progresiv cu - astenie, cefalee,catar rinofaringian, dureri musculare, frisoane mici si repetate, tuse uscata, rebela. Perioada de stare: - febra cu astenie, tuse intensa, rebela la tratament, chintoasa; expectoratie putin abundenta, mucoasa sau muco-purulenta, rareori hemoptoica. Laborator: leucocitele pot fi: N/</>, VSH adesea este accelerat. Tratament : ribavirinul pentru VSR , Acyclovir I.V. RABIA - Este transmisa omului prin muscatura de animale (saliva animalelor), se poate transmite si pe cale sanguina, apoi se raspaneste centripet spre SNC. Are 2 forme epidemiologice principale: Urbana: - propagata de animalele domestice/Salbatica: propagata de animalele salbatice. Tablou clinic - Incubatia : 10 zile- 9 luni ( medie 1-2 luni). Per. prodromala : 1-4 zile. Simptome la nivelul portii de intrare : durere, parestezii, prurit. Simptome generale : cefalee frecvent occipitala, mialgii, oboseala progresiva, anorexie, greturi si varsaturi, tuse seaca, modificari de caracter, tendinte la vagabondaj. Laborator: leucocitoza, polinucleoza. Per. de stare: 1. Faza de excitatie : hidrofobie si

aerofobie. Hidrofobie : spasmul muschilor faringieni si laringieni cu senzatie de sufocare, anxietate, fata crispata si oprirea respiratiei, la inghitirea apei, simpla ei vedere sau auzire. Aerofobia : sensibilitate deosebita cu stare de neliniste si spasm al musculaturii faringelui si anxietate la miscarile de aer. Mai pot exista : hiperosmie, hiperacuzie, insomnia, halucinatii, agresivitate, midriaza, hipersalivatie, tahicardie, reflexe exagerate. 2. Faza paralitica : in care dispare excitatia si apare paralizia nervilor oculomotori, faciali, maseteri, bolnavul devine epuizat, apatic si decedeaza in 24-48 ore, prin fenomene de insuficienta cardiorepiratorie. Tratament : bolnavul trebuie izolat, eventual imobilizat in pat si sedat. Toate cazurile de rabie sunt letale. Profilaxie : tratamentul local al palgii. Plaga se spala cu apa si sapun dupa care se dezinfecteaza cu alcool 60-70 grade, bromocet, eter. Ser antirabic. Anticorpii specifici apar dupa a 7 a zi, crescand in doze optime protectoare dupa a 14 a zi, interferand virusul rabic in deplasarea lui centripeta spre fibrele nervoase. TETANOSUL- Boala infectioasa caracterizata prin contractura tonica permanenta a musculaturii striate si crize de contracturi paroxistice. Potential tetatogen pot avea: plagile anfractuoase, de razboi sau accidentale, plagile superficial, zgarieturile, intepaturile de spini, escoriatiile, cariile dentare cu gangrena pulpara, furunculele, degeraturile, arsurile, ulcerele varicoase, plagile uterine post abortum si post partum, contaminarea plagii ombilicale, instrumentar chirurgical nesteril, pansamente. Perioada de incubatie : 3-30 zile (in medie 11). Debut : simptome locale: intepaturi si arsuri la nivelul portii de intrare, tresariri tendinoase in vecinatatea plagii. Simptome generale: astenie, anorexie, cascat nervos, sensibilitate la frig, transpiratii, depresie psihica, febra. Perioada de stare : incepe odata cu aparitia trismusului (contracture muschilor maseteri, temporali), care micsoreaza deschiderea arcadelor dentare, mergand chiar la inclestarea acestora. Concomitant , alti muschi intra in stare de contractura. Astfel contractura muschilor fetii realizeaza faciesul tetanic. Tratament: 1.Terapia infectiei de la poarta de intrare. In plagile recente, anfractuase, se recomanda excizia tesutului necrozat, drenarea colectiilor, extragerea corpilor straini. 2.Utilizarea ATB, penicilina G 1-5 mil. U.I./ZI la 6 ore timp de 7 zile. Bolnavii cu tetanus vor fi supravegheati in permanenta urmarindu-se: constientul, starea tegumentelor (prevenirea escarelor), pulsul, respiratia, TA, inregistrate la fiecare 30 min, gazele sanguine, monitorizare EKG continua, radiografie pulmonara, examen biologic. In tetanosul mai avansat se poate recurge la traheostomie sau IOT si la hranirea prin sonda nazo- gastrica. HEPATITA VIRALA B. Sursa de infectie: Purtatorul sanatos de AgHBs, Omul bolnav cu hepatita acuta, Covalescentul, Bolnavul cronic. Mod de transmitere: Parenteral, Sexual, Vertical ( mama- fat ). Tablou clinic - Incubatia : intre 4-28 saptamani. Prodrom: eruptii cutanate urticariene, alergice, artralgii simetrice, nocturne, la articulatiile mari, astenie, fenomene digestive: greata, varsaturi, inapetenta. Perioada de stare = icterica. Covalescenta : recuperare clinica dupa 4-6 saptamani. Tablou clinic: febra, icter intens, varsaturi, anorexie, scadere rapida a volumului ficatului, tulburari neuropsihice: somnolent, obnubilat , comatos. Deces in 10-20 zile. HEAPATITA CRONICA CU VIRUS B. Infectia acuta, progreseaza spre cronicizare daca sistemul imun nu reuseste sa elimine virusul din organism in 6 luni. Pacientii au risc crescut de a dezvolta ciroza si cancer hepatic. Tratament: Terapia antivirala este recomandata doar in faza de activare imuna atunci cand sistemul imun incearca sa realizeze supresia si eliminarea virala. Fazade activare imuna: virusul este recunoscut de organism si acesta dezvolta un raspuns imun. Interferon alfa si Interferon pegylat, Lamivudina, Adefovir, Entecavir. HEPATITA VIRALA C - cea mai frecventa cauza de hepatita cronica si cancer hepatic. Covalescenta este lunga. Transmiterea : posttransfuzional, injectare de droguri intravenos, nozocomial, post transplant de organe, cale sexuala, cale verticala (mama- fat), de la stomatolog sau chirurg. Viremia apare dupa 2 saptamani de la infectie . Clinic : 90% din HVC sunt asimptomatice. Incubatie: 2-4 saptamani- posttransfuzie; 6-8 saptamani celelate. Debutul: frecvent este nediagnosticat. Perioada de stare : astenie, icter, hepato-splenomegalie, transaminaze crescute. HEPATITA CRONICA CU VIRUS C. Semne clinice: nespecifice: anorexie, sindrom dispeptic si astenie. In perioada de stare : semne generale : anorexie, astenie, somnolent postprandiala, scaderea performantelor intelectuale, iritabilitate. Alte semne : dureri abdominale nesistematizate, icter sclero- tegumentar discret, eritroza faciala, vitiligo, artralgii, mialgii, anemii, diabet zaharat, dismenoree, ginecomastie, uveita, tulburari de ritm

cardiac, glomerulonefrita, vasculita. Tratament: - Interferon pegyla + ribavirina. Durata terapiei: In functie de valoarea transaminazelor masurate lunar, Raspunsul virologic ( scadere sub limita decelabila). Cantitatea de ARN HVC se masoara la inceputul tratamentului, la 3 luni si la 6 luni ( in functie de valoarea de la 3 luni). MODIFICARI ALE TEGUMENTELOR SI MUCOASELOR. Macula (pata) este o modificare de culoare a tegumentului, fara alte schimbari (de relief sau consistenta). Poate fi pigmentara sau vasculara. Purpura este rezultatul transvazarii sangelui in derm. Petele sunt de culoare rosie vie. In raport cu dimensiunea lor distingem: -petesii leziuni punctiforme hemoragice; echimoze- pete hemoragice intinse. Papula este o mica ridicatura circumscrisa pe suprafata pielii, cu diametrul cuprins intre 1 si 5 mm, avand un continut solid. Nodulul este o leziune cu continut solid, avand diametrul mai mare de 5 mm. Vezicula este o mica ridicatura epidermica cu diametrul de 1-3 mm, de obicei rotunda, cu continut lichidian (clar, tulbure, hemoragic). Bula (flictena) este o ridicatura a epidermului, rotunda sau ovala, cu continut lichidian avand dimensiuni mai mari decat vezicula (de la un bob de mazare la un ou). Pustula este o ridicatura a epidermului avand un continut lichidian purulent. Eroziunea este o pierdere substantiala de substanta, interesand numai epidermul. Nu lasa cicatrice. Ulceratia pierdere de substanta, mai profunda decat eroziunea interesand si dermul, lasa cicatrice. Crusta este rezultatul uscarii unor exudate, puroi sau sange la nivelul epidermului. Ragada lipsa liniara de substanta, adesea profunda, in jurul orificiului bucal. Scoama lamele cornoase care se detaseaza de pe suprafata pielii; pot fi fine (aspect de tarate), lameloase sau sub forma de lambouri mari. Fisura lipsa liniara de substanta ce apare in jurul orificiilor naturale sau la nivelul pliurilor.