n vreme de rzboi este o nuvel realist psihologic, cu accente naturaliste, scris

de Ion Luca Caragiale i publicat pentru prima oar n 1898. Alturi de Ioan Slavici, Ion
Luca Caragiale este creatorul nuvelei realist-psihologice, deosebindu-se de acesta nu numai
prin tematica abordat, ci mai ales prin capacitatea artistic de a insera n firul epic principiile
estetice naturaliste, reprezentate n literatura universal de mile Zola. Barbu tefnescu
Delavrancea afirma: Ion Luca Caragiale este scriitorul cel mai zolist, naturalistul nostru
prin excelen.
Nuvela are un caracter scenic, dialogurile conin replici scurte, gesturile sunt descrise
detaliat, completnd fia psihologic pe care o realizeaz autorul n aceast creaie. Tema
nuvelei o constituie dezumanizarea individului stapnit de patima inavutirii. Firul epic
urmeaz linia unei compoziii clasice i contureaz treptat obsesia lui Stavrache i evoluia ei
spre nebunie. Caragiale compune astfel un destin tragic printr-o detaliat analiz psihologic.
Personajul central al nuvelei IN VREME DE RAZBOI, este hangiul Stavrache
Georgescu, fratele mai mare al lui Iancu, popa la Podeni. ste un personaj rotund, surpins in
evolutie. In cuprinsul textului intalnim atat elemente de prosopografie cat si de etopee.
Inceputul nuvelei ni-l prezinta pe Stavrache foarte multumit; hangiu instarit, sigur de sine.
Preferinta naturalismului pentru morbid ori pentru viciile si defectele fizice, se converteste
aici, in prezentarea deformarii sufletesti a personajului principal. Pentru aceasta, autorul pune
in evidenta aspectele intunecate ale constiintei, sondnd gndurile cele mai ascunse ale
hangiului: dorinta nemarturisita ca tlharii sa-si divulge capetenia si chiar speranta ca fostul
preot va fi murit in luptele de la Plevna. Avand cultul rudeniei de sange, hangiul se arata
ingrijorat de soarta fratelui sau, popa Iancu si gaseste o solutie ingenioasa pentru a-l scapa de
urmarirea autoritatilor. Dar, dupa plecarea acestuia, in Stavrache dospeste incet-incet
germenele agoniselii, perspectiva unui trai usor in absenta fratelui. Marea drama a
personajului vine din permanenta sa senzatie de incertitudine, el vrea sa-si fixeze existenta,
sa-si dobandeasca un statut social stabil, fapt imposibil cat timp nu are certitudinea disparitiei
fratelui plecat.
Dupa primirea scrisorii, care il anunta despre moartea eroica a fratelui sau Stavrache
plange mult, dar se consoleaza repede, si primul gand este sa mearga la notar, ca sa afle cum
poate intra cu forme legale in stapanirea averii fratelui sau. Dupa dobandirea tuturor actelor,
Stavrache este chinuit de gandul ca fratele sau s-ar putea totusi intoarce si atunci el ar putea
pierde averea castigata atat de usor. Personajul are cosmaruri in care fratele ii apare in diferite
ipostaze. In primul cosmar Popa Iancu ii apare ca un ocnas. Stavrache il cearta ca si-a facut
neamul de ras, dar mai are inca sentimente umane, fiindu-i mila de fratele sau. In al doilea
cosmar fratele ii apare in ipostaza de capitan. De data aceasta Stavrache manifesta porniri
animalice, incercand sa-l ucida. Dupa aceste cosmaruri, Stavrache isi schimba firea devenind mai
irascibil,suspicios, avand reactii ciudate cu clientii.
Socul realitatii provoaca o ruptura in mintea bolnava a hangiului. Aparitia fratelui il
gaseste pe hangiu epuizat nervos din pricina tensiunii pe care singur si-a construit-o, astfel
incat psihicul sau cedeaza, deviind in nebunie, in pierderea definitiva a controlului. Nebunia
lui Stavrache, ajunsa in final la forme paroxiste, se afla in el insusi, iar situatiile exterioare,
create prin prezenta fratelui sau Popa Iancu, au rolul de a declansa rostogolirea iminenta spre
drama neasteptata.
Ca intr-o foaie de observatie clinica, autorul urmareste reactiile fiziologice ale
hangiului, in episodul final. Eroul principal, Stavrache, este conturat n evoluia sa. Starile
prin care el trece definesc natura psihic labil, predispoziia genetic pentru evoluia spre
demen. Faptele personajului (ca si ale fratelui sau, preotul) pot fi puse si pe seama factorului
ereditar. Prin tenta naturalista din nuvela, conditia umana este pusa sub semnul biologicului,
al patologiei si al instinctelor primitive. Procedeele de analiza psihologica pe care naratorul le
utilizeaza cu maiestrie sunt variate si eficiente pentru ilustrarea starilor interioare ale
protagonistului: monologul interior, dialogul, introspectia constiintei si a sufletului, obsesia,
cosmarul.