Evaluarea Performanțelor

Evoluția Telefoniei
spre Voice over IP

Juncu Alexandru
342C1

2010
Cuprins:
1. Telefonia clasică și probleme ei
2. Telefonia digitală
3. Telefonia IP
i. Introducere
ii. Componente
iii. Proiectare și implementare
4. Concluzii
 Telefonia clasică și probleme ei

Bazele telefoniei se regăsesc în telefoanele analogice,

deoarece, totul pornește la semnale analogice. Vocea umană și toate
sunetele produse sunt semnale analogice.

Cuvântul „hello” în semnal analogic

 Telefonia analogică ia un semnal analogic și se folosește de o
rețea electrică pentru a-l transporta, modificând voltajul de pe fir în
funcție de amplitudinea semnalului. Sistemul neceistă un
transmițător, un receptor și o linie pe care să fie transportat
semnalul.

Problema cu această abordare este că pentru fiecare convorbire

telefonică este necesar un circuit permanent. Dacă mai mult de două
telefoane trebuiau să comunice între ele, trebuia să existe o legătură
între fiecare telefon
din rețea (rețea full
mesh). Pentru a
rezolva această
problemă, s-au
introdus centralele de
telefonie, puncte în
care circuitele erau
create dinamic, la
cerere, prin
conectarea de către o persoană a două cabluri. Acest sistem poartă
numele de comuntare de circuit (circuit switching). Numele asociat
este fie PSTN (Public Switched Telephony Network) fie POTS (Plain
Old Telephony System). Sistemul mutiplexa telefonia analogică, dar
nu era scalabilă deoarele era nevoie ca o persoană să administreze
toate circuitele telefonice.

Introducerea centralelor automatie a făcut ca firmele de

telefonie să poată avea un număr mare de clienți abonați la o rețea
telefonică. Dar o problemă încă făcea sistemul nescalabil: conexiunea
dintre centralele telefonice. Sistemul de circuit switching însemnă că
oricare două telefoane, conectate la aceeași centrală telefonică,
puteau să vorbească între ele (cât timp două telefoane nu sunau la
același telefon), adică un număr maxim de n*(n-1)/2 convorbiri,
numărul de circuite posibile.

Dar dacă telefonele se află

conectate la centrale diferite și
încearcă să comunice între ele, este
nevoie ca cele două centrale să aibă
câte o linie (un circuit) pentru fiecare
convorbire între centrale. Liniile
dintre centrale se numesc legături
de trunchi (trunk links). Atunci când
există multe centrale cu mulți
abonați, numărul de trunk-uri crește
exponențial. Numărul de cabluri
necesare pentru aceste legături de
trunk ajungea atât de mare încât nu
mai încăpeau fizic.

O altă problemă a telefoniei clasice, analogice, este problema

distanței. Orice semnal electric, cum este cel de pe linia de telefon, se
atenuează, adică își pierde din calitate. În sistemul clasic, cum
legătura avea lungimea fizică dintre cele două telefoane, era nevoie
de puncte de regenerare a semnalului, numite repetoare, de obicei
găsite în centralele telefonice și în puncte de distribuție de pe drum.
 Telefonia digitală

Digitalizarea înseamnă procesul de a transforma un semnal

analogic (care este un semnal continuu) într-unul digital (care este un
semnal discret). Semnalul analogic este codificat și transmis sub
formă de valori numerice. Telefonia digitală folosește semnale
digitale pentru a transmite vocea.

Telefonia digitală a venit să repare problemele majore ale

telefoniei analogice. Un semnal digital este mult mai puțin susceptibil
la atenuare (degradarea sunetului) decât unul analogic. Astfel,
calitatea vocii pentru convorbirile pe distanțe lungi era mult mai
înaltă decât în telefonia analogică.

Pentru operatorii de telefonie, avantajul principal venea prin

reducerea costurilor de infastructură. Un semnal digital, spre
deosebire de unul analogic, poate fi multiplexat peste o linie de
telefon. Astfel, mai multe circuite logice puteau să existe peste
același cablu fizic. Numărul de cabluri necesare legăturilor dintre
centrale a scăzut dramatic și sistemul devenea capabil să susțină un
număr mult mai mare de clienți

Tehnica de multiplexare folosită este, de obicei, TDM (Time

Division Multiplexing – Multiplexare în timp). Fiecare convorbire,
reprezentând un canal, primește o cuantă de timp pe linia de trunk.
Pe linia de trunk, sunt trimise bucăți din fiecare canal, într-un mod
echilibrat, round-robbin, la fiecare cuntă de timp, alt canal.

Pe lângă aceste îmbunătățiri, se adaugă și servicii noi pe care

firmele de telefonie puteau să le ofere clienților săi, cum ar fi, apel în
așteptare sau caller id.

Chiar dacă telefonia digitală este mai avansată decât cea

analogică, sunt unele lucruri ce rămân aceleași. Ambele folosesc
transmisie electrică peste un cablu de cupru cu două fire. Mufele de
la telefon au același standard, RJ-11. Voltajul folosit pe fir pentru
transmiterea semnalului este același și modul de semnalizare a unui
apel este acealași.

Pe lângă vocea trasmisă între cele două telefoane, pe fir/canal

sunt transmise și semnalizările. Aceste semnale includ transmiterea
cifrelor din numărului de telefon apelat (care fie e trimis prin puls, fie
prin ton –DTFM), semnal de ocupat, sau mesaj că telefonul de la
distanță sună.

Procesul de digitalizare are 4 pași:

 Eșantionarea semnalului
 Quantizarea semnalului
 Encodarea eșantionului
 Compresia eșantionului

Pentru a transforma semnalul continuu în unul discret, este

nevoie de alege doar unele puncte de pe curba semnalului. Acestă
eșantionare se face la un anumit interval de timp, după regula dată
de Formula lui Nyquist. Formula afirmă că pentru a putea reproduce
un semnal digitalizat (convertit înapoi în semnal analogic), este
nevoie ca el să fie eșantionat la de două ori cea mai înaltă frecvență a
semnalului. Cum vocea umană atinge aproximativ 4KHz, ceea ce
înseamnă că eșantionarea trebuie făcută la 8KHz (8000 eșantionale
pe secundă).
 Fiecare eșantion reprezintă o anumită valoare pe o scară
stabilită. Acestă valoare este codificată astfel încât să fie optim
trimisă.
 Telefonia IP

Introducere

În afară de rețeaua mondială de telefonie, în lume mai există o

rețea ce se întinde pe tot globul: Internetul, rețeaua globală de date.
Lumea telefoniei și cea a datelor este foarte diferită. Fiecare are
propriile standarde și protocoale și modalități de a transmite
informația.

Internetul se bazează pe IP (Internet Protocol) și pe

transmiterea de pachete de date ce conțin informație utilă.
Dispozitivele ce fac comutarea de pachete sunt switch-urile și
routerele. Totul se bazează pe protocoalele din stiva TCP/IP.
 Ce avem acum...

POTS(Plain Old Telephony Internet

Network)
Rețea de voce Rețea de date
Comuntare de circuite Comutare de pachete
Semnale Digitale și Analogice Pachete de date

Ce se dorește...

Rețea convergentă
Rețea de date și de voice
Comutare de pachete
Compatibilă cu vechile
semnale

Telefonia IP, sau Telefonia Voice over IP (VoIP) este o încercare

de a unifica rețele de telefonie și de date într-o singură rețea
convergentă. Este o încercare foarte curajoasă, deoarece are
implicații atât tehnologice, cât și financiare și chiar sociale. Este un
concept foarte nou și încă în dezvoltare, dar cu un potențial foarte
mare pentru viior. Unificarea serviciilor de date și voce va însemna
costuri reduse pentru infrastructură, o creștere în calitatea
convorbirilor, o scădere în prețurile unui apel și în mărirea numărului
de servicii oferite de firmele de telecomunicații.
Rețeaua de telefonie Rețeaua de date
Componentele unei rețele VoIP

O rețea Voice over IP are multe componente ce trebuiesc luate

în calcul:

 Componentele hardware: echipamentele din nucleu,

echipamentele de interconectare, dispozitive terminale
 Aplicațiile: software pentru server, software pentru client,
software de administrare
 Protocoalele: standardele ce permit interconectarea
sistemului

Dispozitivele terminale sunt

telefonalele. Acestea pot fi fie
Telefoane IP, care înțeleg VoIP și
care se conectează direct la rețeaua
VoIP sau telefoane clasice (POTS)
care înțeleg doar semnale digitale
sau analogice și care se conectează
la rețeaua IP printr-un dispozitiv de
interconectare numit ATA.

Aceste dispozitive se conectează prin cablu de rețea

(Cat5e/Cat6) ce au mufe RJ-45, la o rețea Ethernet printr-un switch.
Din punct de vedere a rețelei de date, sunt echivalentul unor stații ce
au plăci de rețea, cu adrese MAC și IP.

Diferența între telefoanele IP (sau dispozitivele ATA) și

telefoanele clasice este că ele primesc și generează pachete de date
și înțeleg protocoale de date ca IP, Ethernet, TCP, UDP și protocoale
specifice VoIP ca SIP, H323, SCCP,RTP, pe când telefoanele clasice știu
doar semnale analogice și digitale.

Un dispozitiv terminal poate fi înlocuit software cu o aplicație

numită Softphone. Acestă aplicație rulează pe un PC în cadrul unui
sistem de operare obișnuit.
Faptul că este software, este
foarte răspândit pe post de
client de VoIP.

Aplicația trebuie să știe

protocoalele VoIP, în timp ce
conectarea la rețea este
controlată de sistemul de
operare și placa de rețea.

Componentele de interconectare sunt routerele, switch-urile ce

se regăsesc în orice rețea de date.

O importantă componentă a rețelei de Telefonie IP o reprezintă

serverele de voce. Acestea conectează și administrează celelalte
dispozitive și controlează fluxul de trafic de voce. Sunt aplicații
software care rulează fie pe servere dedicate, fie pe routere cu
module integrate de voce. Scopul unui server de voice este de a
cunoaște toate telefoanele IP și extensiile (numelere de telefon) din
rețea pentru a putea ruta convorbirile inițiate de telefoane. Acestea
fac controlul convorbirilo (filtrare, taxare și jurnalizare).
 Dar pentru ca toate componentele să interacționeze unul cu
celălalt, este nevoie de o suită de protocoale. Toată rețeaua VoIP
rulează peste Internet Protocol (IP), care asigură legătura de Nivel 3
din modelul OSI între componentele din rețea. Pe bază IP-ului se face
routarea de pachete (de date sau voce) de la sursă la destinație.

Modul în care pachetele sunt folosite despinde de protocoalele

de nivel înalt. În cazul pachetelor de voice, se folosește UDP (User
Datagram Protocol). Spre deosebire de TCP, celălat protocol, care
este mai sigur din punct de vedere a transferului de pachete, UDP
este prefererat deoarece nu are un overhead atât de mare (este
trimis doar minimul de informatii necesar livrării pachetului). Totuși,
UDP are anumite deficiențe, cum ar fi neordonarea pachetelor, dar
acestea sunt rezolvate prin folosirea unui alt protocol, RTP (Real-time
Transport Protocol), ce face UDP-ul la fel de sigur ca TCP-ul.

Peste toate acestea, rulează protocoalele specifice Voice over

IP: protocoale deschise ca SIP (Session Initiation Protocol) sau H323
și protocoale proprietare ca SCCP sau MGCP. Acestea sunt
responsabile cu stabilirea, controlul, filtrarea, contorizarea, taxarea,
administrarea și incheiearea conversațiilor telefonice.
 Formatul în care sunt codate sunetele în pachete de date este
stabilit de codec. Calitatea fluxului audio precum și consumul de
bandă necesar conversației depinde de ce codec este folosit. Printre
cele mai importante sunt: G.711, .G722, G.726, G722.

Calitatea convorbirilor este măsurată pe scara MOS, o scară de

la 1 la 5, 5 fiind sunetul perfect. Telefonia clasică (POTS) obține un
scor de 4.

Codec & Bit Mărire Sample Interval Sample Mean Opinion

Rate (Kbps) Codec (Bytes) Codec (ms) Score (MOS)
G.711 (64 80 Bytes 10 ms 4.1
Kbps)
G.729 (8 Kbps) 10 Bytes 10 ms 3.92
G.723.1 (6.3 24 Bytes 30 ms 3.9
Kbps)
G.723.1 (5.3 20 Bytes 30 ms 3.8
Kbps)
G.726 (32 20 Bytes 5 ms 3.85
Kbps)
G.726 (24 15 Bytes 5 ms
Kbps)
G.728 (16 10 Bytes 5 ms 3.61
Kbps)
Proiectare și implementare

Când proiectăm o rețea Voice over IP, trebuie să luăm în

considerare unele lucruri cum ar fi infrastrucura deținută și cea
necesară, numărul de utilizatori, bugetul, serviciile dorite și chiar
probleme legale.

În primul rând, este nevoie de o infrastructură IP, adică de o

rețea care să routeze pachete IP de la sursă la destinație. Acest lucru
însemnă a avea echipamente ca switch-uri pentru conectivitate
locală, routere pentru conectivitate WAN, access point-uri pentru
dispozitive wireless și cabluri pentru a lega aceste dispozitive. Pentru
a avea conectivitate IP în toată rețeaua, protocoale de routare
trebuiesc configurate. De asemenea, mai trebuiesc luate în
considerare firewall-uri pentru securitate, servere DHCP pentru
alocarea adreselor și servere de management a utilizatorilor ca LDAP
sau Active Directory. În caz că se folosește NAT trebuie verificat că
telefoanele IP pot comunica între ele în spatele său.

Pentru a avea o rețea pregătită pentru telefonie IP,

trebuie ca rețeaua să ofere QoS (Quality of Service). Acest lucru
înseamnă că traficul de voice trebuie prioritizat și să se aibă în vedere
factori ca:

 Lățimea de bandă – viteza dintre dispozitive

  Latența – timpul necesar ca un pachet să ajungă la
destinație
 Jitter – diferența de timp dintre pachete
 Packet loss – numărul de pachete pierdute pe drum

După ce infrastructura a fost construită, trebuie

implementatăpartea de VoIP, ce însemnă stabilirea protocoalelor
(SIP, H323, SSCP) și a codecurilor folosite și a aplicațiilor necesare.

În nucelul rețelei VoIP este Call Agent-ul. Acesta este serverul

VoIP, creierul rețelei. Poate să fie fie un router ce rulează servicii de
voce (ca Cisco Call Manager Express) sau un un server dedicat ce
rulează servicii (ca Asterisk sau openSIPS).

Dacă rețeaua VoIP trebuie să interactioneze cu telefonia clasică

(POTS), serverele vor avea nevoie de module speciale care să facă
legătura între semnalul digital sau analogic și pachetele de date.
Astfel de module sunt FXO, FXS, T1/E1.

Nu în ultimul rând, trebuie avut în considerare Telefoanele IP.

Concluzii

Ideea de Voice over IP este nouă și pentru lumea de date și

pentru cea de telefonie. Este încă în dezvoltare, dar a ajuns în punctul
în care este comparabilă cu telefonia clasică ce are peste 100 de ani
de experiență.

Multe companii au adoptat solutii VoIP și rezultatele se văd în

scăderea costurilor apelurilor și în creșterea calității serviciilor de
telefonie.

Implementarea unei soluții de VoIP necesită investiții destul de

mari din partea unei companii și din punct de vedere a
echipamentelor și a specialiștilor ce operează rețeaua. Proiectarea
unei rețele Voice over IP este dificilă și trebuiesc luați în considerare
mulți factori, ca securitatea sau calitatea serviciilor.

Voice over IP va fi viitorul telecomunicațiilor și va înlocui,

treptat telefonia clasică. Alte servicii similare sunt în dezvoltare, cum
ar fi Video over IP.