Sunteți pe pagina 1din 4

Diabetul zaharat

Diabetul zaharat este una dintre cele mai raspandite boli cronice netransmisibile si cea mai
frecventa boala endocrina. Se caracterizeaza prin tulburari ale intregului metabolism, in special
ale metabolismului glucidelor si prin complicatii care afecteaza ochii, rinichii, nervii si vasele de
sange. In esenta, diabetul zaharat este o boala in care organismul nu produce destula insulina
sau nu o foloseste eficient.
Diabetul zaharat se grupeaza in mai multe forme de boala cu manifestari si cauze distincte
si anume:

Diabet Zaharat tip 1


Diabet Zaharat tip 2
Diabetul gestational

- Cauele diabetului zaharat sunt elucidate doar partial. Pe de o parte, se stie ca aparitia
ambelor tipuri de diabet este legata intr-o oarecare masura de factori ereditari, genetici. Pe de
alta parte, factorii de mediu joaca si ei un rol important.
- Unul dintre factorii de mediu despre care se crede ca determina in multe cazuri aparitia
diabetului zaharat de tip 1 ar fi un virus care infecteaza celulele beta, producatoare de insulina,
din pancreas. Aceasta ipoteza este sustinuta de dovezi clinice si experimentale. Infectia virala
poate induce diabet fie prin distrugerea celulelor producatoare de insulina, fie prin declansarea
unei reactii imune.
- Un alt factor care pare sa predispuna la diabet autoimun (tip 1) ar fi consumul de lapte de
vaca sau produse de lapte la sugarul mic. Cercetarile sugereaza ca albumina din laptele de
vaca ar duce la aparitia unor anticorpi care, prin reactivitate incrucisata, afecteaza in cele din
urma celulele beta pancreatice si astfel contribuie la aparitia diabetului zaharat.
- In aparitia diabetului de tip 2, cei mai importanti factori modificabili sunt greutatea corporala
excesiva si lipsa de exercitiu fizic, adica sedentarismul.

- Un alt factor notabil ar putea fi stresul psihic excesiv. Imediat dupa cutremurul din 1977,
diabetologii din Bucuresti au putut constata o incidenta crescuta a diabetului zaharat. Astfel, unii
autori mentioneaza ca posibil factor diabetogen stresul, in special stresul de aglomeratie.
- Printre factorii incriminati este si abuzul alimentar, respectiv excesul de produse
zaharoase. Toti acesti factori ar putea explica de ce diabetul zaharat este mai frecvent in mediul
urban. In functie de cauze, diabetul se imparte in diabet zaharat primar si diabet zaharat
secundar. Atunci cand nu exista nicio alta boala asociata, vorbim de diabet zaharat primar.
Cand pot fi identificate tulburari sau conditii patologice care cauzeaza sau favorizeaza
dezvoltarea bolii diabetice, vorbim de diabet zaharat secundar. Printre cauzele care pot
conduce la diabetul zaharat secundar se numara: boli care afecteaza pancreasul (de exemplu
pancreatita cronica a alcoolicilor), tulburari hormonale (de exemplu acromegalia,
feocromocitomul, boala Cushing), diabetul indus de medicamente si substante chimice, diverse
boli genetice etc. In functie de mecanismul de aparitie, exista diabet zaharat de tip 1 si diabet
zaharat de tip 2.
Diabetul zaharat de tip 1 apare mai ales la copii si tineri si necesita intotdeauna tratament cu
insulina, deoarece pancreasul nu o mai poate produce. Din acest motiv se mai numeste si
diabet insulino-dependent. Diabetul zaharat de tip 2 apare de obicei la adultii de varsta mijlocie
(40 de ani) sau mai tarziu, mai cu seama la persoane supraponderale. In acest caz, organismul
continua sa produca insulina, dar aceasta nu isi poate indeplini rolul in mod normal. Acest al
doilea tip de diabet nu necesita de regula tratament cu insulina, fapt pentru care s-a si numit
diabet zaharat non-insulino-dependent.
Trebuie insa mentionat faptul ca dependenta de insulina nu inseamna in mod obligatoriu ca
pacientul va urma terapia cu insulina; de asemenea, termenul de non-insulino-dependent nu se
suprapune intotdeauna cu absenta tratamentului insulinic. Expertii considera mai degraba ca
notiunea de insulino-dependent" atrage atentia asupra faptului ca, in absenta administrarii
insulinei, pacientul prezinta risc de cetoacidoza diabetica. Cu alte cuvinte, termenii
insulinodependent" si non-insulinodependent" descriu de fapt stari fiziologice (predispozitia,
respectiv rezistenta la cetoacidoza), in timp ce termenii tip 1" si tip 2" se refera la mecanismul
patogenic, autoimun (in tipul 1) si nonautoimun (in tipul 2).
Simptomele diabetului zaharat variaza de la caz la caz. In general, diabetul se
caracterizeaza prin cresterea peste normal a concentratiei de glucoza in sange (hiperglicemie),
2

cu sau fara eliminarea de zahar prin urina (glicozurie). Alte simptome care pot sa apara sunt:
setea excesiva cu aport crescut de apa, eliminarea de urina in cantitati mari si foamea excesiva
cu ingestia de alimente in cantitati mari.
Aceste trei simptome, cunoscute in terminologia medicala ca polidipsie, poliurie si respectiv
polifagie, sunt in general cauzate de hiperglicemie. La pacientii care sunt bolnavi, dar care au
ignorat semnele mai multa vreme, nefiind astfel diagnosticati, se poate intampla ca prima
manifestare remarcata sa fie coma diabetica.
Diabetul de tip 1 isi face simtita prezenta de regula inainte de 40 de ani, dar exista si
pacienti la care diabetul de tip 1 survine in mod atipic, tarziu in viata, la varsta de 50 de ani sau
chiar mai tarziu, in cazuri rare. De obicei, pacientii cu diabet de tip 1 aparut la o varsta mai
inaintata nu sunt obezi ca cei care sufera de diabet de tip 2.
Diabetul de tip 1 poate debuta brusc, cu sete, urinare in exces, apetit crescut si pierdere in
greutate. Persoanele cu diabet de tip 1 pot avea greutate normala sau pot fi subponderale, in
functie de intervalul de timp dintre debutul simptomelor si inceputul tratamentului. De regula, in
cazul diabetului de tip 1, odata ce simptomele s-au dezvoltat, este necesara administrarea
insulinei.
Diabetul de tip 2 debuteaza de obicei la mijlocul vietii sau mai tarziu. De regula, pacientul cu
diabet zaharat de tip 2 este obez sau supraponderal. De asemenea, la acesti diabetici,
simptomele apar si se manifesta treptat. Daca pacientul reuseste sa-si controleze greutatea
corporala prin masurile dietetice, respectiv prin administrarea de medicamente antidiabetice cu
administrare pe cale orala, nu este necesara administrarea insulinei. Exista destul de multi
pacienti cu diabet de tip 2 la care se aplica insulinoterapia.
Cele mai grave complicatii, posibil letale, sunt cele acute. Acestea apar prin scaderea sau
cresterea marcata a nivelului de zahar in sange (hipoglicemia cu coma hipoglicemica,
cetoacidoza diabetica la diabeticii insulino-dependenti si coma noncetonica hiperosmolara de
obicei la diabeticii non-insulino-dependenti).

La o mare parte dintre bolnavi, boala diabetica duce in timp la asanumitele complicatii
tardive. In timp ce unii diabetici nu ajung niciodata la astfel de complicatii, altii le dezvolta

devreme. In medie, complicatiile tardive se manifesta la interval de 15-20 de ani dupa aparitia
hiperglicemiei manifeste. Unii pacienti pot prezenta mai multe complicatii simultan.
Diabetul afecteaza intregul metabolism si, in lipsa tratamentului adecvat, duce in timp la
aparitia unor complicatii serioase din cauza afectarii vaselor de sange de la nivelul inimii,
creierului sau rinichilor. Diabetul netratat poate duce la orbire, suferinte ale nervilor, ulcere la
nivelul picioarelor etc.
La diabetici, ateroscleroza apare mai extinsa si mai devreme decat la populatia generala.
Bolile cardiovasculare - cardiopatia ischemica, infarctul miocardic asimptomatic, accidentul
vascular cerebral au o frecventa crescuta.
Retinopatia diabetica apare la aproximativ 85% dintre pacienti si este o cauza importanta a
orbirii. Nefropatia diabetica este o boala care produce leziuni la nivelul vaselor sangvine ale
rinichilor si afecteaza aproximativ 35% dintre pacientii cu diabet de tip 1.
Aceasta complicatie duce deseori la invaliditate si chiar la deces. Neuropatia diabetica
poate afecta fiecare portiune a sistemului nervos, mai rar creierul. Neuropatia poate afecta un
nerv sau mai multi, in cazul acesta fiind vorba de polineuropatia diabetica. Aceasta se manifesta
prin amorteli, parestezii (furnicaturi), hiperestezie severa (sensibilitate crescuta a receptorilor
nervosi) si durere. Durerea poate fi intensa si deseori se accentueaza in timpul noptii.
O complicatie aparte a bolii diabetice o constituie ulcerele la nivelul picioarelor. Acestea se
datoreaza distributiei anormale a presiunii cauzate de neuropatia diabetica. Evolutia infectiilor la
diabetici este in general mai grava. Sunt intalnite infectii ale pielii, ale tractului urinar, ale
aparatului respirator, infectii fungice (candidoza) etc. Specialistii atentioneaza in special cu
privire la patru infectii cu gravitate deosebita, caracteristice pacientilor cu diabet: otita externa
maligna, mucormicoza rinocerebrala (o infectie fungica), colecistita emfizematoasa si
pielonefrita emfizematoasa.

Bibliografie :

Principii de medicina interna, Harrison. Editia 14


Editura: ORIZONTURI