UNIVERSITATEA DE TIINE AGRICOLE I MEDICIN

VETERINAR A BANATULUI REGELE MIHAI I AL

ROMNIEI DIN TIMIOARA
MASTER: TEHNOLOGII SUSTENABILE PENTRU CULTURI
DE CMP

PROFILAXIA BOLILOR I DUNTORILOR

COORDONATORI:
prof. dr. ing. Adrian Borcean

STUDENT:
PANTI LILIANA AN I MASTER

TIMIOARA

2016

PROFILAXIA BOLILOR I DUNTORILOR

CUPRINS
IMPORTANA MSURILOR FITOSANITARE N VEDEREA CRETERII CANTITII
I CALITII PRODUCIEI...................................................................................................1
MSURI AGROFITOTEHNICE DE PREVENIRE A AGENILOR DE DUNARE (BOLI,
DUNTORI, BURUIENI) MSURI AGROFITOTEHNICE................................................1
MSURI DE CARANTIN FITOSANITAR........................................................................4
COMBATEREA CHIMIC(CHIMIOTERAPIA).....................................................................4
BOLILE GRAULUI SI COMBATEREA LOR...................................................................5
BOLI PRODUSE DE VIRUSURI..........................................................................................5
BOLI PRODUSE DE BACTERII..........................................................................................6
BOLI PRODUSE DE CIUPERCI....................................................................................6
DAUNATORII GRAULUI................................................................................................10
BIBLIOGRAFIE.......................................................................................................................13

IMPORTANA MSURILOR FITOSANITARE N VEDEREA CRETERII

CANTITII I CALITII PRODUCIEI.
Protecia culturilor constituie un element important al agriculturii moderne, care
permite obinerea unor producii superioare, att cantitativ ct i calitativ, favoriznd n acelai
timp i activitile comerciale.
Alturi de msurile agrotehnice cum ar fi asolamentul, epoca de semnat, fertilizarea
echilibrat, cultivarea de soiuri rezistente, msurile fitosanitare ocup un loc important, fiind
de altfel cel mai eficace mijloc de combatere al bolilor, buruienilor i duntorilor, asigurnd
n acelai timp sporuri de producie.
Tratamentele fitosanitare nu constituie ultima posibilitate de combatere, cum se
consider uneori. n cele mai multe cazuri, ele au un rol preventiv, aa cum este cazul
tratamentelor chimice la smn. Prin aplicarea msurilor fitosanitare, produciile sunt mai
ridicate, sporurile de producii depind 1000 kg/ha, n funcie de potenialul soiului sau
hibridului luat n cultur, condiiile climatice din anul de respectiv, sursa de inocul, etc.
Aplicarea msurilor fitosanitare duc la mbuntirea calitii produselor, aspect
reflectat de obinerea de producii extra i de calitate, mai ales la culturile la care se cunosc
patogeni responsabili de producerea de micotoxine (gru, porumb Fusarium spp.).
Msurile de protecie fitosanitar a plantelor, atunci cnd sunt aplicate n condiiile
unor atacuri puternice de boli sau la nivele foarte ridicate de densiti de duntori i buruieni,
au o rentabilitate ridicat. Eficacitatea economic a tratamentelor constituie un avantaj de
prim ordin, fiind scopul final urmrit prin aplicarea tratamentelor fitosanitare.
MSURI AGROFITOTEHNICE DE PREVENIRE A AGENILOR DE DUNARE
(BOLI, DUNTORI, BURUIENI) MSURI AGROFITOTEHNICE

Prin aceste msuri, omul modific condiiile de mediu n aa fel, nct acestea s
devin favorabile pentru culturile de plante i devaforabile pentru patogeni.
Msurile agrofitotehnice sau culturale de prevenire i combatere urmresc crearea
unor condiii optime de cretere i dezvoltare a plantelor i, n acelai timp, defavorabile
dezvoltrii agentului patogen; facem referire la cteva dintre acestea:
Alegerea terenului de cultur optim plantei cultivate Metoda este de o importan
semnificativ pentru cele mai multe culturi; pentru culturile de cereale se va evita alegerea
terenurilor grele, reci, n care bltete apa,deoarece acestea sunt preferate de unele specii de
insecte polifage cum ar fi: viermii srm (Agriotes spp., Athous spp.). De asemenea, un alt
duntor al culturii de gru, omida minier (Cnephasia pasiuana Hbner) depune ponta pe
scoar rugoas a copacilor, n special din marginea lizierelor, de aceea se recomand ca
alegerea terenului, a solelor pentru cultura grului, s nu fie n imediata apropiere a unor astfel
de locuri n care triete insecta menionat.
Drenarea terenului Muli ageni fitopatogeni i diferii duntori ai culturilor de
cereale sunt favorizai n dezvoltarea lor de excesul de umiditate, cum ar fi viermii srm. Prin
drenare se modific mult microclima terenului, ceea ce influeneaz nefavorabil dezvoltarea
acestora; n unele cazuri drenarea poate avea un anumit rol n lupta mpotriva duntorilor i
al bolilor la cereale.
Artura de var i de toamn este efectuat i n scopul ngroprii resturilor de
plante atacate pentru a diminua rezerva de inocul. Arturile pot fi precedate de discuiri, prin
care se mrunesc resturile de plante atacate pentru a grbi descompunerea lor n sol.
1

Distrugerea samulastrei, care pentru unele specii parazite reprezint o etap n ciclul
evolutiv, poate ntrerupe ciclul de via al diferitelor ciupercii sau al unor duntori.
Rotaia culturilor (asolamentul) menine fertilitatea solului i mpiedic acumularea
n sol, de la un an la altul, a unor ageni infecioi. Durata asolamentului este impus de
cerinele plantelor cultivate i biologia agenilor patogeni. Unii ageni fitopatogeni ca
Erysiphe graminis sau specii ale genului Puccinia i pstreaz n sol capacitatea infecioas
un an; rotaia culturilor este unul dintre elementele principale de tehnologie care mpiedic
nmulirea acestora. Prin cultivarea aceleiai plante ani de-a rndul pe aceeai sol se
favorizeaz nmulirea unor duntori, cum ar fi: la cultura de gru, de menionat este
gndacul ghebos (Zabrus tenebrioides Goeze), tripsul grului (Haplothrips tritici Kurdj.),
viermele rou al paiului (Haplodiplosis marginata Roser), viespea grului (Cephus pygmaeus
L.), mutele cerealelor (Oscinella spp., Phorbia spp., Opomyza spp., Mayetiola spp.),
crbueii cerealelor (Anisoplia spp.); la cultura de porumb, dac nu se respect rotaia, are
loc o cretere a rezervei biologice a unor duntori care pot produce pagube semnificative
culturii; aceast rezerv biologic, n funcie de condiiile climatice poate rmne n stare
latent sau poate deveni un pericol pentru cultur; se poate meniona sfredelitorul porumbului
(Ostrinia nubilalis Hbn.), viermele vestic al rdcinilor de porumb (Diabrotica virgifera
virgifera Le Conte) i grgria porumbului (Tanymecus dilaticolls Gyll.).
Aplicarea raional a ngrmintelor Fertilizarea raional a culturilor cu
ngrminte pe baz de azot, fosfor i potasiu asigur creterea de plante viguroase i mai
rezistente la atacul bolilor i duntorilor. Aplicate unilateral i excesiv, ngrmintele cu azot
micoreaz rezistena la boli i duntori, deoarece prelungesc perioada de vegetaie n
detrimentul maturrii, celulele au membranele mai subiri i sucul celular mai diluat.
ngrmintele potasice i fosfatice mresc rezistena plantelor la boli prin ngroarea cuticulei
i grbirea maturrii plantelor.
Cultivarea de soiuri rezistente i tolerante la boli este cea mai important i
economic metod de combatere, care devine o metod foarte util n cazul speciilor cultivate
pe suprafee mari (grul, porumbul), la care aplicarea de tratamente chimice ar deveni
costisitoare (FLORIAN, 2001). Boli ca ruginile cerealelor, finarea grului etc., pot fi
combtute cu succes prin cultivarea de soiuri rezistente; de asemenea i unii duntori, cum ar
fi sfredelitorul porumbului (Ostrinis nubilalis Hbn.) pot fi redui semnificativ prin cultivarea
unor hibrizi de porumb rezisteni la atacul acestuia.
Folosirea de semine i material sntos. O importan deosebit o are utilizarea la
nsmnat a unor semine sntoase, neinfestate cu diferii ageni patogeni, duntori, care s
asigure o rsrire uniform, o densitate normal i o vigoare ridicat a plantelor. De exemplu,
seminele de gru pot fi atacate de plonie sau tripi, care duc la o germinaie redus i alte
nsuiri seminale necorespunzatoare. Pentru loturile semincere se recomand nlturarea
seminelor infestate prin curirea i sortarea lor nainte de semnat; de asemenea sortarea i
utilizarea unor semine sntoase contribuie i la mpiedicarea ptrunderii i rspndirii unor
duntori de carantin.
Adncimea de semnat trebuie s fie corelat cu biologia agenilor fitopatogeni, dar
i cu prezena sau absena agentului fitopatogen, sau a duntorilor din sol.
Densitatea plantelor Respectarea densitii optime de semnat creeaz spaiul trofic
necesar dezvoltrii plantelor i le confer astfel o rezisten mai mare la boli. n acelai timp
2

plantele beneficiaz de o bun circulaie a aerului pentru meninerea unei umiditi optime
care s nu favorizeze atacul agenilor fitopatogeni.
Epoca de semnat trebuie s fie ntotdeauna cea optim, pentru a permite o bun
pornire n vegetaie a plantelor i o vigurozitate sporit. De asemenea, n vederea reducerii
riscului apariiei, nc din toamn, a atacului de afide, cicade sau de mutele cerealelor, recum
i a unor boli foliare, inclusiv a fenomenului de nglbenire i piticire a orzului (barley yellow
dwarf virus - BYDV) sau de nglbenirea, piticirea i aspermia grului (wheat dwarf virus WDV), ai cror vectori sunt specii aparinnd acestor insecte, se recomand ncadrarea
semnatului cerealelor pioase de toamn n perioada optim pentru fiecare zon, evitndu-se
semnatul timpuriu. ns, trebuie combtut cu fermitate tendina de a semna ct mai
timpuriu, uneori cu mult n afara epocilor recomandate zonal pentru culturile de cereale de
toamn; numai astfel se pot evita pierderile de recolt, ce pot ajunge uneori pn la
compromitere total, datorate fenomenelor de virusare menionate.
ntreinerea culturilor Aplicarea la timp a lucrrilor de ntreinere a culturilor
conform unei agrotehnici raionale, difereniate, asigur plantei de cultur o rezisten sporit
la boal i o reducere semnificativ a populaiilor de duntori. Distrugerea buruienilor din
cultur contribuie la buna dezvoltare a plantei, dar i la reducerea pericolului atacului unor
duntori; buruienile constituie gazde intermediare pentru diferite specii de duntori,cum ar
fi: buha semnturilor (Agrotis segetum Den&Schiff.), specie polifag, grgria porumbului
(Tanymecus dilaticollis Gyll.) etc. se hrnesc cu plante spontane (buruieni) i apoi trec pe cele
cultivate; aadar solele cultivate cu cereale, dar mburuienate pot fi mult mai atacate de
diferite specii de duntori dect cele curate de buruieni.
Recoltarea la timp a culturilor poate contribui la stoparea bolilor i a atacului unor
duntori, contribuind astfel la reducerea pagubelor. De exemplu, prin efectuarea recoltatului
la gru ct mai timpuriu i ntr-o perioad ct mai scurt se reduce posibilitatea producerii
atacului la boabe de ctre ploniele cerealelor i dup caz de viermele rou al paiului; de
asemenea, printr-un recoltat timpuriu al cerealelor pioase se reduce posibilitatea scuturrii
boabelor i formrii samulastrei, pe care se pot dezvolta numeroi duntori, cum ar fi: musca
neagr a cerealelor (Oscinella fritt), musca de Hessa (Myetiola destructor), pduchele verde al
cerealelor (Schizaphis graminum), pduchele verde al porumbului (Rhopalosiphum maidis)
etc. i modul cum se face recoltatul poate contribui ntr-o anumit msur la prentmpinarea
atacului unor duntori,de exemplu: la recoltatul porumbului, este recomandabil ca tierea
tulpinilor s se fac ct mai jos, pentru a se distruge astfel o mare parte a larvelor hibernante
de sfredelitorul porumbului (Ostrinia nubilalis), iar n cazul cerealelor pioase a viespii
grului (Cephus pygmaeus).
Irigarea culturilor Evoluia bolilor n culturile irigate este n general diferit
deoarece majoritatea agenilor patogeni sunt favorizai de umiditatea ridicat. Aceasta impune
raionalizarea regimului de irigaie n concordan cu fenofazele sensibilitii plantelor la
atacul patogenilor, dar mai ales s se creeze i s se cultive, n regim irigat, soiuri rezistente la
boli. Exist duntori, al cror grad de dunare este mai mare n condiii de irigare. Un
exemplu ar fi la cultura de porumb, la irigarea prin aspersiune se realizeaz o umiditate relativ
ridicat n interiorul culturii, care favorizeaz nmulirea i atacul sfredelitorului porumbului
(Ostrinia nubilalis).

MSURI DE CARANTIN FITOSANITAR

Msurile de carantin fitosanitar constituie de asemenea un element important al

luptei integrate. Ele sunt menite s previn introducerea n ar a unor patogeni noi sau mai
puin rspndii, precum i prevenirea rspndirii unor patogeni din zonele infestate n alte
zone. Pentru a limita rspndirea unor boli foarte pgubitoare n cadrul rii sau de la o ar la
alta, s-au elaborat msuri de carantin intern i extern.
Aadar, carantina fitosanitar are drept scop ndeplinirea unui complex de msuri, cum
ar fi:
- protejarea patrimoniului vegetal al rii fa de ptrunderea din afar a unor
duntori, ageni patogeni, semine de buruieni de carantin odat cu produsele vegetale care
se import, ceea ce se numete carantin extern; aceasta abordeaz msuri i normative
menite s mpiedice introducerea n ar odat cu importul de produse agricole, a unor
patogeni periculoi, care nu au fost semnalai pe teritoriul rii noastre patogeni de carantin.
- lichidarea duntorilor, a agenilor patogeni sau buruienilor cu rspndire limitat pe
teritoriul rii, sau evitarea rspndirii lor n noi zone - carantina intern; controlul fitosanitar
al culturilor se efectueaz n diferite faze fenologice ale plantei gazd, corelat cu biologia
parazitului i modul n care factorii de mediu favorizeaz dezvoltarea acestuia; o atenie
deosebit trebuie s se acorde prin acest control, loturilor semincere i de asemenea i
culturilor de cereale a cror producii se depoziteaz n silozuri, depozite pentru materiale
vegetale destinate nmulirii. Fiecare ar alctuiete o list cu ageni fitopatogeni de carantin
intern i extern care nu trebuiesc s ptrund pe teritoriul su. Lista patogenilor de carantin
variaz de la un an la altul sau de la o perioad la alta, n funcie de dinamica tranzitrii
produselor agricole i a condiiilor de mediu.
n ara noastr se efectueaz :
-Controlul intern la cultura porumbului, la viermelui vestic al rdcinilor de porumb Diabrotica virgifera virgifera;
-Controlul extern la cultura porumbului asupra boabelor de porumb - Erwinia stewarti;
-Controlul extern la cultura de gru de toamn privind mlura - Tilletia indica.
n ara noastr se menioneaz ca duntor de carantin gndacul grnelor
(Trocoderma granarium Everts.)
COMBATEREA CHIMIC(CHIMIOTERAPIA)

Aplicarea mijloacelor chimice de combatere. Se apeleaz la aceste msuri n

completarea msurilor descrise mai sus, numai n situaia n care, recolta este periclitat de o
boal care a luat caractere de epidemie sau epifiie (POPESCU, 1993). Important este c
aplicarea acestora s nu fie abuziv, pesticidele s fie bine alese inndu-se seama de impactul
lor asupra mediului, tratamentele s fie alternate, s se foloseasc amestecuri, iar executarea
tratamentelor s fie ct mai corect. n cadrul msurilor de combatere integrat, chimioterapia
joac un rol deosebit de important, n unele cazuri indispensabil. n contextul luptei integrate,
aceast categorie de msuri poate avea un rol preventiv, aa cum este cazul tratamentelor
chimice la smn. Aplicarea tratamentelor trebuie efectuat innd cont de biologia
organismului parazit, de fenofaza de dezvoltare a plantei gazd, acestea, n strns corelaie cu
factorii pedoclimatici care, n majoritatea cazurilor, influeneaz patogenitatea parazitului,
respectiv sensibilitatea sau rezistena plantei gazd.

BOLILE

GRAULUI

SI

COMBATEREA LOR

Productia plantelor agricole, inclusiv a graului, inregistreaza pagube datorita diferitelor

boli infectioase si neinfectioase.
Bolile infectioase sunt produse de agenti patogeni, indeosebi de ciuperci. Bolile
neinfectioase (neparazitare, fiziologice) sunt produse de factorii nefavorabili ai mediului
ambiant (factori climatici, pedologiei, de nutritie, agenti poluanti etc.).
Agentii patogeni ai bolilor infectioase ale graului sunt virusurile, microplasmele,
bacteriile si ciupercile.
Cele mai mari pagube sunt produse de ciuperci, dupa care urmeaza cele cauzate de
virusuri, bacterii si micoplasme.
BOLI PRODUSE DE VIRUSURI
Se cunosc pana in prezent peste 30 de viroze la grau. Acestea se deosebesc intre ele
prin insusirile morfologice, biochimice si serologice ale virusurilor, prin vectorii care transmit
virusurile, prinspecificitatea gazdei, prin simptomele bolii de planta-gazda.
Transmiterea bolii de la plantele bolnave la cele sanatoase se face de regula prin
insecte (indeosebi afide), care sunt principalii vectori ai virusurilor care ataca graul. Virozele
pot fi, de asemeneatransmise prin lastari, seva, seminte si polen.
Metoda cea mai economica si mai eficace de combatere a virozelor graului este
cultivarea soiurilor rezistente.
Principalele viroze specifice graului sunt:
Piticirea graului (Wheat dworf)
Prezinta o mare asemanare cu mozaicul graului de toamna.
Simptomele bolii. Caracteristica principala a plantelor atacate este talia pitica
provocata de actiunea fitotoxica a virusului si de actiunea de suctiune a sevei de catre vectori.
Atacul este mai pronuntat cand se produce la plantele tinere si mai putin
accentuat cand are loc in faze de vegetatie mai avansate. In primul caz plantele nu inspica, in
al doilea caz pot inspica, dar boabele sunt nedezvoltate si sistave. Pe frunzele plantelor atacate
apar pete de culoare verde deschis, care mai tarziu devin galben-brune. Cu timpul petele se
unesc, determinand ingalbenirea si necrozarea frunzelor.
Combaterea bolii se efectueaza prin cultivarea soiurilor rezistente.
Mozaicul striat al graului (Wheart streak mosaic, yellow mosaic)
Simptomele bolii. Plantele atacate raman mici, iar pe frunzele acestora apar striatii
discontinui, de culoare verde-galbuie, dispuse paralel cu nervurile frunzei. Atacul este mai
intensprimavara, cand temperatura creste, determinand piticirea si ingalbenirea plantelor.
Frunzele devin de culoare galbena, necrotice si se rasucesc, spicele raman sterile.
Prevenirea si combaterea bolii. Cultivarea soiurilor de grau rezistente la atacul
virusului constituie metoda cea mai sigura. Prin utilizarea liniilor de substitutie cromozomiale
si de translocatieintercromozomiala cu speciile de Agropyron si Aegilops, se vor putea crea
soiuri rezistente.
Mozaicul patat al graului (Wheat spot mosaic, Wheat spot, Wheat spot chlorosis)
Simptomele bolii. Sunt vizibile incepand din faza de plantula, cand pe frunze apar pete
mici de culoare verde deschis.
Pe masura ce plantele inainteaza in vegetatie plantele se inmultesc, devin necrotice , se
maresc si se unesc intre ele si imprima frunzelor o culoare galbena aurie, de unde si
denumirea de cloroza patata. In afara acestui fenomen poate apare si fenomenul de piticire ,

determinand chiar moartea plantelor, mai ales cand mozaicul este asociat cu mozaicul striat al
graului.
Prevenirea si combaterea bolii. Se efectueaza prin aceleasi metode ca si in cazul
mozaicului striat al graului.
BOLI PRODUSE DE BACTERII
Putrezirea bazala a glumelor
Simptomele bolii. Boala debuteaza prin aparitia culorii inchise sau a unor striatii de
culoare inchisa pe jumatatea inferioara a glumelor. Tesuturile din dreptul zonelor colorate
incep sa seinmoaie, proces care se extinde si asupra rahisului si bazei boabelor. Concomitent,
la baza glumelor apare exudatul bacterian.
Boabele raman mici, nedezvoltate, avand baza embrionului usor colorata in brun sau
negru. Boala se manifesta rar pe frunze.
Agentul patogen este bacteria Pseudomonas atrofaciens (Mc Cull).
Prevenirea si combaterea bolii. Desi nu s-a stabilit daca bacterioza se transmite prin
seminte, tratarea acestora cu substante bactericide este necesara.
Innegrirea glumelor. Este o boala foarte raspandita.
Simptomele bolii. Constau in aparitia unor pete si striatii longitudinale de culoare
bruna sau neagra pe glume, frunze si ariste. Boabele, in caz ca se formeaza, au partea
bazalanedezvoltata si-si pierd capacitatea germinativa.
Agentul patogen este Xanthomonas translucens.
Prevenirea si combaterea bolii. Deoarece bacteriile persista 6 luni este necesara
dezinfectia semintelor. Aplicarea unei rotatii in care graul sa revina mai rar pe aceeasi sola si
distrugerea ierburilor-gazda dau rezultate bune. Metoda cea mai indicata este utilizarea
soiurilor rezistente la boala.
Arsura spicului.
Simptomele bolii. Se manifesta prin aparitia pe spic a unor exudate de culoare galbena.
De cele mai multe ori spicele afectate de boala se deformeaza si devin cleioase.
Agentul patogen. Este bacteria Corynebacterium tritici (Hutch) Burk. Vectorul acestei
boli este Anquina tritici.
Prevenirea si combaterea bolii. Metodele folosite pentru combaterea nematodului
Anquina tritici sunt valabile si pentru combaterea arsurii spicului. Trebuie evitata cultivarea
graului pe solurile umede, deoarece daunele produse de boala se micsoreaza.
BOLI PRODUSE DE CIUPERCI
Majoritatea bolilor graului sunt produse de ciuperci. Ciupercile, ca si insectele, poseda
cea mai mare capacitate de inmultire si de adaptare la conditiile de mediu.
Datorita mecanismelor lor multiple de a forma noi rase fiziologice, ele prezinta un
permanent pericol pentru grau chiar si atunci cand dispunem de soiuri rezistente.
Fainarea graului (Erysiphe graminis).
Fainarea este una dintre cele mai importante boli ale graului.
Simptomele graului. Fainarea apare pe toate organele aeriene ale plantei, cel mai
frecvent pe frunze si pentru care este considerata o boala foliara. Boala apare in special pe
parteasuperioara a frunzelor din etajele inferioare ale plantei, in orice faza de vegetatie a
graului.
Atacul se caracterizeaza prin aparitia unor pete de culoare alba cenusie la suprafata
organelor plantei, care reprezinta miceliul ciupercii.
Agentul patogen. Este ciuperca Erysiphe graminis f. sp. tritici March.
Prevenirea si combaterea bolii. Metoda cea mai indicata este combaterea pe cale
chimica a bolii cu fungicide sistemice selective.
6

O alta metoda este cultivarea soiurilor rezistente la fainare.

Pentru diminuarea pagubelor produse de fainare un rol important il detin masurile
agrofitotehnice: utilizarea unei rotatii corespunzatoare a culturilor, distrugerea samulastrei si a
resturilor vegetale ramase dupa recoltare, respectarea epocii optime de semanat, a densitatii
normale, aplicarea corecta a ingrasamintelor cu azot, fosfor si potasiu.
Rugina galbena a graului (Puccinia striiformis).
Cele mai pagubitoare epitifii sunt cele care apar inainte sau in timpul infloritului. Ca si
fainarea, atacul de rugina galbena intensifica procesele de transpiratie si respiratie si
diminueazafotosinteza, stanjenind astfel functiile de nutritie.
Astfel, sunt afectate negativ dezvoltarea si vigoarea plantelor si umplerea boabelor,
facand sa scada productia.
Simptomele bolii. Acestea sunt forma liniara a pustulelor cu uredospori de pe frunzele
plantelor adulte de grau si culoarea galbena stralucitoare a uredosporilor, de unde si numele de
'rugina striata' sau 'rugina galbena'. Striurile se afla intre nervurile frunzei care limiteaza
raspandirea lor laterala. Cand sunt conditii favorabile pentru dezvoltarea ciupercii, striurile
conflueaza si pot sa acopereintreaga suprafata a frunzei.
Agentul patogen. Acesta este ciuperca Puccinia striiformis West f. sp. tritici Erikss.
Prevenirea si combaterea bolii. Cel mai eficace mijloc de combatere a ruginii galbene
a graului este cultivarea de soiuri rezistente. Metoda cea mai eficace este combaterea chimica
prinfolosirea fungicidelor sistemice cu actiune curativa si eradicativa. Ca si la fainare se
recomanda si aplicarea masurilor culturale.
Rugina bruna a graului (Puccinia recondita Rob)
Se mai numeste si rugina frunzei si este cea mai raspandita dintre cele trei rugini.
Simptomele bolii. Atacul se manifesta in special pe limbul frunzelor si mai rar pe teci
si tulpini. Cand atacul este puternic, frunza se acopera in intregime de pustule, care nu se
unesc insa.
Pustulele sunt acoperite de epiderma, care mai tarziu se exfoliaza punand in libertate
uredosporii.
Agentul patogen este ciuperca Puccinia recondita Rob.
Prevenirea si combaterea bolii. Cultivarea de soiuri rezistente constituie cel mai
eficient mijloc de prevenire a bolii. Celelalte metode sunt asemanatoare cu cele mentionate la
rugina galbena.
Rugina neagra a graului (Puccinia graminis Pers.)
Este denumita si rugina tulpinii. La noi, rugina neagra a graului constituie o problema
numai pentru soiurile de grau de toamna tardive.
Simptomele bolii. Denumirea de rugina neagra provine de la culoarea bruna inchis a
uredosporilor si a teleutosporilor. Se manifesta pe toate organele plantei: tulpina, frunze (teci
si limb), glume si ariste prin aparitia de pustule.
Datorita vatamarii epidermei pe suprafete intinse, procesul de transpiratie al plantei se
mareste foarte mult, ceea ce are drept consecinta o sistavire accentuata a boabelor de grau.
Agentul patogen este ciuperca Puccinia graminis Pers.).
Prevenirea si combaterea bolii. Cea mai buna si sigura metoda de evitare a bolii este
cultivarea soiurilor rezistente si a soiurilor precoce care scapa de atac. Dintre
masurileagrofitotehnice este indicata rotatia corespunzatoare a culturilor, precum si celelalte
masuri prevazute la celelalte doua rugini.
Fusarioza spicelor de grau (Fusarium spp.)
Boala mai este cunoscuta sub denumirea de arsura spicelor, inrosirea spicelor sau
albirea spicelor de grau.

Pierderile de recolta se reflecta in sterilitatea florilor si slaba umplere a boabelor.

Toxinele secretate de agentii patogeni care produc boala si care se acumuleaza in boabe sunt
toxice atatpentru animale cat si pentru om.
Simptomele bolii. Partile afectate sunt spicele si portiunea de tulpina imediat sub spic.
Spicele infectate devin moi si isi pierd clorofila, se albesc treptat si se usuca. Ele raman mici
si erectecomparativ cu cele neinfectate. Atacul poate cuprinde cateva spiculete, jumatate sau
chiar spicul intreg.
Daca atacul se produce inainte de inflorire, spicele raman seci, daca se produce
dupainflorire are loc sistavirea boabelor. La baza spiculetelor, pe rahis, apar miceliul si
conidiile ciupercii sub forma unor pernite, de culoare roz-portocaliu.
Agentul patogen. Principalii agenti patogeni sunt: Fusarium graminearum, Fusarium
avenaceum, Fusarium culmorum si Fusarium nivale.
Prevenirea si combaterea bolii. Metodele cele mai importante sunt: aplicarea
fungicidelor in timpul perioadei de vegetatie, in fazele de inspicare si inflorire, folosirea
soiurilor rezistente, aplicarea unei rotatii corespunzatoare si ingroparea resturilor de plante
infectate.
Fusarioza radacinilor, coletului si plantulelor de grau (Fusarium sp.)
Speciile de Fusarium care produc fusarioza spicelor de grau ataca si celelalte organe
ale plantei.
Pagubele produse de aceasta boala se reflecta in numarul scazut de plante si de frati la
m2, precum si in numarul, marimea si greutatea mai mica a boabelor.
Simptomele bolii se manifesta prin brunificarea radacinilor si a coletului si prin
putrezirea plantulelor.
Agentul patogen. Speciile de Fusarium care produc fusarioza spicelor de grau sunt si
agenti patogeni ai acestei boli.
Prevenirea si combaterea bolii. Putrezirea plantulelor de grau poate fi combatuta prin
folosirea de samanta sanatoasa sau prin dezinfectarea semintei cu produse fungicide.
Semanatul mai tarziu micsoreaza perioada de expunere a plantulelor in sol la temperatura
optima de dezvoltare a speciilor de Fusarium. Se recomanda o fertilizare adecvata care sa
contribuie la dezvoltarea unor radacini si tulpini viguroase.
Trebuie evitata ingrasarea excesiva cu azot, care indirect, prin cresterea abundenta
aaparatului foliar duce la pierderi mari de apa din sol, favorizand evolutia bolii.
Mucegaiul de zapada (Fusarium nivale).
Pagubele produse de aceasta boala constau in distrugerea frunzelor care uneori poate fi
totala.
Simptomele bolii. Caracteristica cea mai importanta este aparitia unei pasle miceliene
si a sporodochiilor de culoare roz pe frunzele plantelor de grau de toamna, dupa topirea
stratului dezapada. Frunzele pot fi partial sau total atacate. Acestea se brunifica si apoi se
usuca.
Agentul patogen este Fusarium nivale.
Prevenirea si combaterea bolii. Nu sunt cunoscute soiuri de grau rezistente. Se
recomanda tratarea semintelor cu fungicide pentru a proteja plantele de infectiile din sol.
Dintre masurile agrofitotehnice, rotatia corespunzatoare a culturilor si semanatul graului mai
tarziu toamna, la sfarsitul epocii, dau rezultate bune.
Septorioza graului (Septoria sp.)
Boala apare in zonele cu clima mai rece si umeda.
Sunt afectate mai mult boabele, care raman sistave si se pierd cu pleava, la recoltare.
Pagubele sunt mai mari cand vremea este umeda timp mai indelungat in perioada cuprinsa
intre inspicare si coacerea in lapte (Nelson, 1980).
8

Simptomele bolii. Boala se manifesta pe toate organele plantei si in tot cursul

perioadei de vegetatie. La inceput apar pete clorotice, care cu timpul se necrozeaza, pe
frunzele de la baza, apoi pe cele din etajele mijlocii si in cele din urma pe frunzele superioare,
pe teci si pe spic.
Agentul patogen este Septoria tritici cu forma perfecta Mycosphaerella graminicola.
Prevenirea si combaterea bolii. Metoda cea mai eficace este
utilizarea
soiurilor
de
grau
rezistente.
O
importanta
deosebita
in combatere o au masurile agrofitotehnice. Tratarea semintei cu Criptodin
reduce
cantitatea de inocul prevenind ofilirea plantulelor.
Malura comuna a graului (Tilletia sp.)
Este una dintre cele mai raspandite si mai pagubitoare boli ale graului, diminuand atat
productia de boabe cat si calitatea acestora.
Datorita tratamentelor facute cu substante chimice, boala se mai semnaleaza decat cu
totul izolat unde tratamentul facut la samanta este necorespunzator.
Simptomele bolii. Plantele atacate sunt de obicei mai scunde, iar sistemul radicular al
plantelor este slab dezvoltat.
Simptomele caracteristice apar odata cu inspicarea, cand culoarea spicelor si frunzelor
devine verde-albastruie. Spicele atacate sunt mai subtiri, glumele mai rasfirate. Boabele
infectate sunt mai scurte, mai groase si au o culoare bruna-cenusie.
In urma strivirii, boabele elibereaza o pulbere fina de culoare neagra cu miros de peste
alterat. La treierat, boabele malurate sunt distruse, contaminand astfel boabele sanatoase.
Agentul patogen. Principalele specii care produc malura comuna sunt Tilletia caries si
Tilletia foetida.
Prevenirea si combaterea bolii. Cultivarea soiurilor rezistente si folosirea unei seminte
lipsite de germeni constituie mijloacele cele mai eficace. Dintre masurile agrofitotehnice
se recomanda semanatul la epoca optima.
Malura pitica (Tilletia controversa)
Simptomele bolii sunt asemanatoare cu cele produse de malura comuna, deosebindu-se
prin faptul ca plantele atacate prezinta o piticire accentuata, nu depasesc 1/3 din
inaltimeaplantelor sanatoase. Plantele atacate infratesc mai puternic, iar fratii au o rigiditate
mai caracteristica.
Spicele au aspect foarte rasfirat. Boabele sunt mai mici si rotunde decat cele sanatoase,
sunt tari, iar continutul lor este constituit dintr-o masa compacta, negricioasa si cu acelasi
miros caracteristic de peste alterat, ca la malura comuna.
Agentul patogen este ciuperca Tilletia controversa.
Prevenirea si combaterea bolii se face prin cultivarea unor soiuri rezistente si
respectarea masurilor agrofitotehnice.
Taciunele zburator al graului (Ustilago tritici)
Simptomele bolii. Taciunele zburator devine vizibil odata cu inspicarea plantelor de
grau. Spicele atacate inspica mai devreme decat cele sanatoase si se observa de la distanta,
avand o culoareneagra, contrastand cu spicele sanatoase care au culoarea verde.
Spicele infectate sunt transformate in intregime intr-o masa pulverulenta uscata de
culoare neagra, care reprezinta fructificatiile ciupercii.
Agentul patogen este ciuperca Ustilago tritici.
Prevenirea si combaterea bolii se bazeaza pe cultivarea de soiuri rezistente, tratarea
semintei cu fungicide sistemice de tipul Carboxinei, masuri culturale si certificarea semintei.
Helmintosporioza graului (Helminthosporium tritici)
Pagubele produse de aceasta boala variaza in functie de faza de vegetatie a plantelor si
de conditiile climatice.
9

Simptomele bolii. Primavara apar primele simptome ale bolii, pe frunzele de la baza,
sub forma de pete ovale, eliptice, fusiforme, de culoare galben-bruna, conturate marginal de
o dunga bruna-cenusiu. Centrul petelor se coloreaza in brun inchis datorita fructificatiilor
ciupercii.
Boala devine evidenta in cursul lunii mai cand petele conflueaza, ocupand suprafete
mari din frunze care se usuca de la varf spre baza. Dupa inspicat, boala evolueaza pe frunzele
etajului
superior,
determinand
,datorita evolutiei rapide, uscarea
prematura si sfasierea frunzelor.
Deoarece frunzele se usuca prematur, umplerea si maturarea boabelor sunt stanjenite,
asa incat raman sistave si productia scade.
Agentul patogen. Forma perfecta este ciuperca Pyrenophora trichostoma, cu stadiu
imperfect Helminthosporium tritici repentis.
Prevenirea si combaterea bolii. Cel mai economic mijloc de combatere este cultivarea
se soiuri rezistente. Alte masuri sunt: folosirea de samanta libera de parazit, distrugerea
miristii sisamulastrei infestate, precum si combaterea chimica.
DAUNATORII GRAULUI
Diferitele specii de daunatori pot produce pagube atat din punct de vedere cantitativ,
cat si calitativ, graului aflat in orice faza de vegetatie. Sunt specii de daunatori al caror ciclu
de dezvoltare se desfasoara in intregime in culturile de cereale paioase, ca: nematodul graului,
gandacul ghebos, mustele cerealelor, unele specii de afide, viermele rosu al paiului, tripsii
cerealelor, viespeagraului, carabuseii cerealelor.
Graul reprezinta gazda si implicit hrana preferata pentru cele mai multe specii de
daunatori specifici cerealelor paioase. Evolutia daunatorilor graului este influentata de
conditiile ecologice din lanurile de grau. Vom prezenta daunatorii graului care se intalnesc
mai frecvent si care determina pagube mai mari.
Tripsul graului (Haplothrips tritici).
Plante atacate si daune. Plantele gazda pe care a fost semnalat tripsul graului apartin la
10 familii, predominand insa speciile din familia graminee: grau, orz, ovaz, secara, orez,
golomat, pir, obsiga (Banita si colab., 1982). In urma atacului adultilor pe rahis si spiculet, se
produce atrofierea organelor florale si deci, sterilitatea partiala sau totala a spicului, aparand
astfel simptomul caracteristic de 'albeataspicului'. In locurile intepate apar puncte brune,
necrotice, iar spicele sunt deformate, cu aristele rasucite, indoite si zbarcite.
Larvele ataca indeosebi boabele in formare pana la faza de coacere in ceara. Boabele
atacate in faza de lapte nu se mai dezvolta si devin sistave. Pe boabe apar portiuni decolorate,
tegumentul este putin incretit, iar santul ventral se adanceste si se largeste.
Tripsii, pe langa faptul ca determina scaderea productiei pana la 10 % , provoaca
deprecierea calitatii glutenului si a insusirilor biologice ale semintelor (Banita, 1976).
Din boabele atacate rasar plante cu o slaba capacitate de vegetatie.
Prevenire si combatere. Pentru prevenirea aparitiei atacului de tripsi se recomanda
masuri agrofitotehnice ca: rotatia culturilor la 3-4 ani, arderea miristei, discuitul miristei,
aratura de toamna sisemanatul la epoca optima si folosirea soiurilor precoce.
Paduchele verde al cerealelor (Schizaphis graminum)
Paduchele verde al cerealelor, ca insecta migratoare, se dezvolta numai pe cereale si
ierburi spontane. Cele mai atacate sunt: graul, orzul si sorgul. Insecta poate ataca graul atat
toamna in primele faze de vegetatie cat si primavara si vara, mai ales in ultimele faze de
vegetatie.
Atacurile puternice toamna determina uscarea plantelor, iar in perioada formarii
boabelor determina reducerea productiei, atat cantitativ cat si calitativ. In afara de sugerea

10

sevei, caracteristica tuturor afidelor, aceasta specie injecteaza un lichid salivar care este foarte
daunator, distrugand clorofila si vatamand structura celulara a plantei.
Prevenire si combatere. Populatiile de afide pot fi mentinute la densitati numerice
coborate prin semanatul graului la epoca optima, precum si prin distrugerea samulastrei care
constituie principalul rezervor de populare a culturilor cu afide.
Se foloseste si combaterea chimica, fiind recomandate tratamentele cu Sinoratox R35
sau Carbetox 37 in doza de 1,5 l/ha.
Plosnitele cerealelor (Eurygaster sp.)
Plante atacate si daune. Plosnitele cerealelor ataca cerealele paioase, indeosebi graul,
precum si diferite graminee spontane. Adultii, pentru a se hrani, ca si larvele inteapa toate
organele aeriene ale plantei (frunze, tulpini, spice, boabe).
Vatamate, tesuturile plantei din zona atacata se distrug. Din cauza atacului, planta
intreaga poate pieri sau infrati abundent. Atacul pe tulpina, cand spicul este in burduf produce
avortarea spicului.
Ovarele intepate inainte sau la scurt timp dupa fecundare se usuca, iar boabele nu se
mai formeaza, Boabele intepate in faza avansata de coacere prezinta un punct mic negru in
centru unei pete de decolorare.
Atacul plosnitelor hibernante, desi se manifesta pe toate organele aeriene ale plantei,
predomina totusi pe frunze si tulpini. Atacul larvelor si adultilor noii generatii are loc aproape
inexclusivitate pe boabe, care determina pierderi cantitative cat si calitative.
Degradarea boabelor de catre plosnite are ca urmare reducerea greutatii hectolitrice si
a celei absolute, a energiei si a facultatii germinative, precum si a calitatii de panificatie.
Prevenire si combatere. Metoda cea mai eficienta si cea mai utilizata este combaterea
chimica . Prognoza atacului si planul de combatere se elaboreaza pe baza cunoasterii rezervei
biologice apopulatiei de plosnite in locurile de diapauza, rezerva stabilita prin efectuarea de
sondaje toamna si primavara inainte de emigrarea din paduri.
In vederea avertizarii aplicarii tratamentelor chimice, atat impotriva adultilor
hibernanti cat si a populatiei noii generatii, este necesara determinarea densitatii plosnitelor
hibernante care au emigrat in culturile de grau, precum si a densitatii de larve care alcatuiesc
noua generatie de plosnite.
Cercetarile efectuate au dus la stabilirea momentelor optime de aplicare a
tratamentelor si a pragurilor economice de la care trebuie aplicate tratamentele (Popov si
colab., 1982, 1983).
Pentru o cultura de grau cu o vegetatie si densitate normala , tratamentul chimic
impotriva adultilor hibernanti se aplica numai in cazul in care densitatea de plosnite este de
minimum 5 exemplare/m2 si numai dupa ce, cel putin 80 % din populatia de plosnite a parasit
padurea.
Referitor la populatia noii generatii se considera justificata economic aplicarea
tratamentului chimic atunci cand se inregistreaza o densitate de peste 3 exemplare/m2, iar
majoritatea dintre acestea au trecut de varsta a 2-a. In solele in care dupa aplicarea
tratamentului se gasesc densitati mai mari de 3 larve/m2 se efectueaza un nou tratament.
Alaturi de tratamentele chimice se recomanda si masuri agrofitotehnice.
Gandacul ghebos (Zabrus tenebrioides)
Larvele gandacului ghebos sunt oligofage, hranindu-se cu diferite graminee cultivate si
spontane. Hrana adultilor o constituie boabele de grau, secara, iar pagubele produse de ei sunt
mai mici decat cele produse de larve.
Larvele gandacului ghebos se hranesc numai cu partile aeriene ale plantelor si
niciodata cu radacini. Ele trag frunzele in galerii, consuma parenchimul, ramanand doar
nervurile care uscandu-se iau aspectul unor ghemotoace fibroase.
11

Plantele atacate sunt distruse treptat in intregime. Atacul se poate prezenta sub forma
de vetre sau generalizat. In conditiile unei monoculturi pronuntate, a unui regim de precipitatii
favorabil speciei si in lipsa tratamentelor chimice s-au semnalat pana la 90 % plante distruse.
Prevenire si combatere. Dupa cercetari efectuate s-a elaborat un sistem de
prevenire a atacului, bazat pe tratamentul semintei cu insecticide. Tratamentele chimice se pot
imbina cu rotatia culturilor.
Viermi sarma (Agriotes sp.)
Plante atacate si daune. Larvele sunt extrem de vatamatoare. Culturile de grau sunt
atacate, mai ales in toamnele calde si cu umiditate suficienta in sol. Frunzele planuitelor
atacate manifesta o tendinta de ofilire si ingalbenire de la varf spre baza si de cele mai multe
ori se usuca.
La planuitele infratite atacul poate determina uneori o infratire suplimentara, care
duce insa la o diminuare a productiei. Culturile de grau raman rarite, iar plantele care nu pier
dau o productie scazuta.
Prevenire si combatere. Pentru prevenirea atacului si combaterea viermilor sarma, o
mare insemnatate o au masurile profilactice si tratamentele semintei cu substante chimice.
Viespea graului (Cephus pygmaeus)
Plante atacate si daune. Viespea are o preferinta pentru grau. Larva se hraneste in
interiorul tulpinii cu tesutul parenchimatic, rozand galerii neregulate, care se umplu
curumegus si excrementele sale.
Ca urmare a atacului, greutatea absoluta a boabelor scade. Se poate produce ruperea
paiului si caderea spicului la pamant.
Prevenire si combatere. Tratamentele foliare nu sunt eficace. Dintre masurile
agrofitotehnice, dezmiristirea, aratura adanca si rotatia culturilor pot avea un anumit rol in
prevenirea inmultirii in masa a daunatorului. Metoda cea mai eficace o
reprezinta
folosirea soiurilor rezistente.
Nematodul boabelor de grau (Anguina tritici)
Plante atacate si daune. Este un parazit monofag, cresterea si dezvoltarea sa fiind
asigurata numai pe plantele de grau.
Nematodul provoaca la plantele de grau modificari morfologice importante si
perturbari profunde ale principalelor procese fiziologice si biochimice.
Tulpinile plantelor infestate au internoduri scurte, talia plantelor micsorandu-se de 2-3
ori comparativ cu plantele neinfestate. Spicele sunt deformate, laxe, de doua ori mai scurte
decat spicele sanatoase , iar pe anumite portiuni sunt stirbe din cauza florilor avortate si a
lipsei boabelor.
Boabele sunt transformate in gale si se diferentiaza de boabele sanatoase atat prin
culoare cat si forma, confundandu-se ca aspect exterior cu boabele malurate.
Prevenire si combatere. Samanta din lanurile infestate sa nu se foloseasca la semanat.
Se recomanda distrugerea gozurilor, iar pe terenul respectiv sa nu se semene grau timp de 2
ani.

12

BIBLIOGRAFIE

1. http://www.rasfoiesc.com/business/agricultura/BOLILE-DAUNATORIIGRAULUI-SI-C51.php

13