Watson:

Daca se va elibera de constiinta, psihologia va fi eliberata de cosmarul subiectivismului.

Cerem sa abandonati ideea conform careia interiorul corpului nostru este diferie, sau ami
misterios decat exteriorul. Aceentul trebuie pus pe comportament. Omul este o fiinta
complexa, personalitatea sa fiind rezultatul actiunilor comportamentale.

Pierre Janet (ironic, uitandu-se la ceas) :

Ce greu trece timpul in eternitate......

(De departe se aud vaiete si zgomote groaznice. Dupa o tacere) :

Wundt :
Ceasul este primul protest care a atras dupa sine ingradirea libertatii personale.De
asemene, ne-am angajat cu totii, unii mai mult, altii mai putin, intr-un conflict permanent
cu ceasul. Uneori zbor, alterori ma tarasc ca melcul, iar cand ma gandesc ca stau si omor
timpul imi vine sa ma sinucid de-abinelea.

Pierre Janet (tot ironic) :

Acum pacat ca nu mai poti....

Watson (ridicand o spranceana catre Pierre Janet) :

Omul este concret, real, viu, solicitat si determinat in actiunile sale de mediul natural si
social in care traieste . Suntem ceea ce facem si facem ceea ce mediul ne dicteaza sa
facem.

Skinner (ganditor) :
Domnule Watson, ati avut dreptate, originea comportamentului trebuie cautata in mediul
fizic si social si nu in ideile, sentimentele, starile de spirit ale indivizilor. Trebuie insa
adaugat ca acesta, comportamentul omului, are efecte asupra lumii inconjuratoare, efecte
care la randul lor actioneaza asupra organismului, modificand probabilotatea producerii
aceluiasi raspuns de catre acesta.

Pierre Janet (cu superioritate) :

Behaviorismul face din om o masina. Una foaret complicata, fara indoiala, insa doar o
masina, un robot perfectionizat, care nu are sentimente, nu urmareste niciun scop, nu
construieste niciun ideal. Omul noastru este concret, real, insa saracit sub aspect psihic,
golit de orice continut psihologic care acorda substanta vietii reale : cinstiinta,
sentimente, motivatii, vointa.

Carl Rogers : (ridicand un deget) :

Exact....
Pierre Janet :
Omul este o fiinta complexa, asa cum ati spus, care insa nu actioneaza la intamplare, ci
indemnat de sentimente, de vointa... Voi ati omis elemete esentaiel in ceea ce priveste
definirea comportamentului. Iata de ce am propus termenul de psihologia conduitei.
Conduita nu este data sau inerenta individului, cum considera D-l Wundt cu
introspectionismu-i caracteristic, dar ncici imprimate de afara cum spunea D-l Skinner si
d- l Watson, ci invatate ca urmare a relatiilor de interactiune dintre organismul uman
specific programat si ambianta naturala si sociala.

Carl Rogers (cu vocea –i groasa, caracteristica):

Deci… omul nu este nici o masina, nici un produs al inconstientului, ci este o persoana
care creeaza sensul vietii, care incorporeaza o dimensiune a vietii subiective. Omul nu se
alege pe sine, angajandu-se intr-o lume extrem de dificilasi adesea tragica, ca sa devina el
insusi papausa, sclav, maisna, ci sinele sau unic si individual. Acest sine individual si
unic trebuie sa devina obiectul psihologiei.

ACT 2, SCENA 2

(Se face liniste cateva secunde , timp in care se aud ticaielile ceasului. Pierre Janet, cu
tigara in mana se pare ca vede ceva, si-si fixeaza privirea pentru a deslusi mai bine. De
undeva apare ,, micul Adler crescut mare ‘’, un rapper al secolului XXI. Vazandu-l asa
concentrat, ceilalti isi indreapta si ei privirea catre adolescent. Acesta intra indiferent in
scena, in ritm de rap, cu castile in urechi, sapca intr-o parte si pantaloni largi.
Observandu-i, se opreste o clipa si-si scoate castile din urechi) :

Rapper :
Hmmm, oare de unde-mi amintesc eu fetele astea... ?! Da, de la orele de psihologie...
oooh... nici in iad nu scap de voi... !...

Skinner :
Dar tu cine esti, baiatule ? ne cunoastem cumva ?

Rapper :
O, da, sigur (spune lasand mana in jos in rotm de rap), eu va cunoasc, insa voi nu pe
mine. (rade tinandu-se de pantaloni).

(vede un scaun liber si se aseaza, frecandu si mainile) :

Rapper :
Deci, domnilor, ce partida aveam aici ?

(Toti ceilalti devin tacuti si se uita la baiat, studiindu-l. Freud se aporpie de el, putin
aplecat si cu privirea fixa. Din buzunarul sau scaoate un pandativ si-l hipnotizeaza pe
baiat. Baiatul, incet, incet, se lasa hipnotizat)
Freud :
Acum, vei urma instructiunile mele si vei raspunde la intrebarile pe care ti le voi pune...
de ce ti-era cel mai teama in copilarie ?

Rapper :
Pai... pai... stiti... mi-era teama sa nu fiu si eu ca fetele, adica... castrat !

Freud (intorcandu-si privirea si aranjandu –si ochelarii) :

Ca sa vedeti, domnilor...

(de undeva de pe tinutul fara spatiu se aud niste clopote care induc teama printre toti).

Wundt :
Da, se pare ca e timpul sa mergem si noi....

(Oamenii se indeparteaza diplomatic, copilul ramanand singur, inca in transa):

Rapper:
Deci, gata, retineti, nu aveti ce-mi face… am cocosel... deci raman baiat!... oooooo... !
(sculandu-se de pe scaun si mergand spre iesire din scena cu mainile ridicate) – ofteaza :
Saraca mama !....