Istoricii: Cato cel Btrn

Publicat la 31 decembrie 2010 (13:25) de Theophyle

Cato cel Btrn (Marcus Porcius Cato sau Cato maior - 234 .Hr - 149 .Hr.) om
de stat, scriitor i istoric, care a jucat un rol important n perioada preclasica de
apogeau a Republicii romane. n 214 .Hr este numit Tribun Militar, in 204 .Hr. Chestor, in 199.Hr. - Edil (Aedile), in 198 .Hr. - Pretor in 195 .Hr., si in sfarsit in anul
184.Hr devine Consul. Viata lui Marcus Porcius Cato, supranumit Censorul, datorita
rigorii morale atestate cu prilejul exercitarii uneia dintre magistraturile pe care le-a
asumat, sau cel Btrn, cel "mai in varsta", Maior, in opozitie cu un omonim al sau
din secolul I-ul .Hr. care ii era de altfel descendent, ne este bine cunoscuta. Diverse
izvoare ne-o prezinta; printre ele se remarca un dialog ciceronian si mai multe
biografii, precum cele ale lui Cornelius Nepos, Plutarh si a unui anonim, care
figureaza intr-o culegere consacrata barbatilor ilustri ai Romei. Cato s-a nascut intr-o
familie plebeiana de proprietari mijlocii de pamant. Supranumele de Cato este pus
in legatura cu vocabulul sabin catus, "inteleptul", care i s-a acordat.
Dupa cum o declara intr-un discurs, Cato a ostenit intens in tinerete pe mica
"mosie", pe care i-o lasase mostenire tatal. Dupa batalia de la Cannae (216 .Hr.), sa angajat ca simplu soldat in armata romana, in care s-a distins rapid, incat cu
prilejul luptei de la Zama a ajuns sa detina un anumit post de comanda. n 199 .Hr.,
Cato devine edil al plebei si incepe o cariera a demnitatilor, care culmineaza cu
exercitarea consulatului in 195 i.Hr. Devenit adversar inversunat al Scipionilor, Cato
determina in mare parte exilarea voluntara a Africanului. De asemenea Cato era
ostil reformelor sociale, Censor in 184 i.Hr., Cato dobandeste o reputatie deosebita,
datorita luptei acerbe pe care o initiaza impotriva luxului. Batranetea lui Cato este
marcata de combaterea neinduplecata a aristocratiei deschise spre noile moravuri
si de impotrivirea fata de expansiunea in Orient, de unde considera ca se importau
deprinderi decadente, ostile traditiilor romane. Lupta lui Cato nu a fost Cartagina, ci

cu mentalitatea cartagineza. Om politic si scriitor, Cato a fost un conservator lucid,

luminat, care accepta tehnologiile noi ale vremii si le dorea pentru maretia Romei.
Bun jurist, agricultor, militar si orator, Cato se opune, in numele traditiilor romane,
moravurilor noi, mentalitatii aristocratilor elenizati, influentei orientale in general,
considerate de el drept corupatoare. Cato isi incheia orice discurs, indiferent de
tema abordata, printr-un apel la distrugerea Cartaginei: Carthago delenda est!
Cato este singurul istoric si prozator preclasic din care ni s-a conservat o opera
aproape integrala. Opera literara a lui Cato a fost destul de bogata. Ea rezida in
numeroase discursuri, dintre care antichitatea cunostea 150, dar noi astazi nu
dispunem de fragmente decat din 80 de cuvantari. Cato a scris si precepte adresate
fiului sau, cu privire la medicina, arta militara, oratorie, o monografie istorica si un
tratat de agricultura.
Despre agricultura (De agri cultura)
De agricultura, cateodata mentionat si sub titlul De re rustica. Aceasta lucrare,
inceputa de autor la batranete, cand depasise simtitor varsta de saptezeci de ani,
constituie, mai degraba decat un tratat de agronomie, un jurnal rustic, in care
autorul isi noteaza impresiile, cu scopul de a stimula gustul romanilor, indeosebi al
proprietarilor mari si mijlocii de pamant, pentru cultivarea ogoarelor. in prefata, Cato
precizeaza ca stramosii 11 laudau "pe un barbat bun, spunand ca e taran si bun
cultivator" (De agr., praef., 2); apoi adauga ca din "tarani se ivesc si barbati foarte
vigurosi si osteni foarte zelosi' (De agr. praef., 4).
De fapt la Roma in aceasta perioada literatura nera in majoritatea ei tehnica sau
istorica. - apreciata, cum am aratat in introducere, tot ca sector al literaturii
beletristice - a fost multa vreme axata pe tratatele de arhitectura si de economie
rurala. Acest fenomen ni se pare semnificativ, deoarece romanii, pragmatici,
intretineau un adevarat cult al pamantului, al hinterlandului agricol. Pentru ca ei
erau de fapt esentialmente citadini, iar satele faceau parte totdeauna din sfera
oraselor. Pe de alta parte, in cursul secolului al II-lea i.Hr., economia rurala se afla in
plina expansiune. Grecii oferisera modelele unor tratate de agronomie, destul de
specializate, in vreme ce lucrarile romanilor asupra economiei rurale erau indeosebi
destinate consultarii cotidiene de catre cei interesati ti aveau deci aplicatii practice
toarte clare.
Elogiul agriculturii, inchipuit ca testament spiritual al stramosilor, formeaza motivul
generator al intregului text. Dar mesajul catonian este intors spre necesitati
practice, spre obtinerea celui mai bun randament agricol. Sau, altfel spus, acest
mesaj, bazat pe experienta personala a autorului, presupune o psihologie de om de
afaceri, conservator, dar lucid, atent la nevoile cele mai pragmatice.
Originile (Origines)

Dar Cato a fost si primul istoriograf roman de limba latina dedicat monografiei
istorice. Cato a alcatuit, in sapte carti, monografia "Originile", Origines, in principiu
consacrata obarsiei asezarilor si populatiilor italice. Din aceasta monografie ni s-au
pastrat relativ numeroase fragmente.

De fapt titlul este valid mai ales pentru primele trei carti, redactate catre 168 i.Hr. si
publicate ca o prima transa a monografiei. Ele trateaza despre fundarile oraselor
italice si abunda in explicatii etnologice. Emerg preocupari clare pentru evidentierea
identitatilor romana si italica. Cartea a patra inaugureaza a doua sectiune a
monografiei, debutand de altfel cu o noua prefata. insa in aceasta sectiune
cercetatorii moderni au deslusit doua compartimente, rezervate primul cartilor a
patra si a cincea si al doilea cartilor a sasea si a saptea. intreaga sectiune secunda a
fost publicata in 149 i.Hr. Nici in aceasta sectiune nu s-a operat cu metodele istoriei
panoramice, deoarece Cato a continuat sa procedeze "pe alese" si sa conceapa
expansiunea romana ca rodul si prelungirea virtutilor fondatorilor. in aceasta
sectiune, Cato prezinta al doilea razboi punic si alte campanii militare romane pana
la cea intreprinsa de Servius Sulpicius Galba in Hispania.
In realitate "pamantul italic", terra Italia, constituie structura generatoare a
Originilor. Patriotismul italic vibrant anima intensiv textul catonian; dar, fara
indoiala, Roma constituie centrul Italiei indragite de Cato. in acest mod Cato
raspunde orizontului de asteptare al proprietarilor italici si romani, legati de
"obiceiul stramosilor", mos maiorum, de traditiile austere. Istoricul se opune
nobililor, nu fiindca erau aristocrati, ci intrucat unii dintre ei se transformasera in
purtatorii de cuvant ai moravurilor elenizante, care, printre altele, preconizau la
Roma acceptarea puterii sau macar influentei exercitate de anumite personalitati
ilustre. Cato militeaza asadar pentru concordia sociala, insa si pentru un
republicanism consecvent, total. Eroul sau aproape mitic este Republica, de fapt
terra Italia, organizata de ea. De aceea, cand relateaza campaniile militare romane,
Cato nu mentioneaza numele nici unui general roman. in Originile nu apar decat
doua nume proprii: cel al elefantului Syrius si al unui tribun militar, un simplu ofiter,
Caedicius. Adevaratul erou, adevaratul cuceritor este poporul Italiei si mai ales al
Romei, incat generalii nu sunt decat slujitorii lui.
In acelasi timp, Cato se invedereaza, cum am aratat, ca primul istoric roman, care
introduce discursul personajelor ca procedeu caracteristic istoriografiei latine.
Practica un stil sobru, sever, elevat, insa intemeiat pe o sintaxa arhaica. Vocabularul
sau este de asemenea arhaizant, dar recurge la anumite ornamente retorice si
imprumuta unele cuvinte din lexicul poetilor, in special din cel al lui Ennius. Ca toti
arhaizantii, Cato apeleaza frecvent la asonante si la aliteratii. Si in Originile Cato
repeta anumite cuvinte si utilizeaza parataxa, desi in masura mai redusa decat alti
arhaizanti. Este evident ca prozatorul asuma gustul asprimii, asimetriei si ingrosarii

duetului liniar, acuzarii unor detalii9. Ceea ce il inscrie pe o directie limpede

expresionista, cea practicata de curentul Naevius-Plaut-Cato-Accius.
Alte opere
Este posibil ca Despre agricultura sa fi fost conceputa ca parte integranta a unei
enciclopedii destinate fiului autorului. Oricum in fragmente din preceptele adresate
fiului Marcus" apar idei interesante si revelatoare pentru mentalitatea lui Cato. intrun asemenea fragment, Cato interzice consultarea medicilor greci, care ii considera
barbari pe romani APLIN., Nat. Hist., 29, 7). in sfarsit, intr-un fragment celebru, Cato
defineste astfel oratorul: "oratorul este, fiule Marcus, un barbat bun, priceput sa
vorbeasca"8. De asemenea a ramas ilustra exortatia lui Cato de a se acorda
prioritate absoluta subiectului, materiei si nu stilului: "stapaneste subiectul, vorbele
vor urma", rem tene, uerba sequentur. Vigoarea incisiva caracterizeaza si
discursurile lui Cato sau fragmentele ramase din ele. in aceste fragmente, mesajul
masiv, percutant, este promovat intr-un stil care incepe sa asume subordonarea, sa
diminueze utilizarea Juxtapunerii, a parataxei.

Concluzii despre Cato

Autorul Originilor constituie asadar o personalitate complexa si pregnanta. Om
politic si scriitor, Cato ni se dezvaluie ca un conservator lucid, am spune luminat,
care accepta tehnologiile noi ale vremii si exalta nu numai Roma, ci si intreaga
Italie. Bun jurist, agricultor, militar si orator, Cato se opune, in numele traditiilor
strabune, nu numai reformelor sociale, ci si moravurilor noi, mentalitatii Scipionilor
si aristocratilor eienizanti, influentei grecesti in general, considerate de el drept
corupatoare. Desigur prozatorul blameaza Grecia elenistica si nu vechea Sparta. De
asemenea el este un republican consecvent, nu numai fanatic, ci si feroce. Scriitor
arhaizant, stangaci, putin rudimentar, Cato se declara preocupat exclusiv de
substanta mesajului. Cato cel Batran sau Maior a devenit ulterior pentru romani
simbolul autoritatii elevate, vechilor mentalitati, cateodata chiar al unui
conservatorim arhaic. Dar in acest caz a intervenit un metatext care a ocultat
luciditatea catoniana. Cu toate astea Cato a fost intotdeauna respectat de romani si
de alte popoare.
Cato cel Btrn Cartagina trebuie distrus!
By Horia on 1 martie 2012 | 4 comentarii

n senat edina era pe sfrite. Trimiii cartaginezi ateptau nerbdtori, la intrare,

hotrrea definitiv i pe feele lor se putea citi o vie nelinite, cci n clipele
acestea avea s se decid soarta scumpei lor ceti.
Continue reading
Posted in: Personaliti | Tagged: Cartagina, Cartagina trebuie distrusa, Cato, Cato
cel Batran
Proza istoric n Roma antic
By Horia on 29 ianuarie 2012 | Las un comentariu

Interesul pentru propria-i istorie i consemnare a acesteia este vzut

de Cicero drept o ndatorire patriotic (Despre legi, I, 2,5), iar idealul teoretic al
istoriei elocvente se afla sub semnul adevrului i imparialitii (Despre Orator, II,

2-63). Dar, subordonat, n mare parte intereselor propagandistice, istoria scris

reuete mult mai trziu s se apropie, ntr-o msur mai mare sau mai mic, de
acest ideal.
Continue reading
Posted in: Cultura | Tagged: Ab urbe condita, Ammianus
Marcellinus, Anale, Caesar, Cato cel Batran, Commentarii de bello
gallico,istorici, istorii, proza istorica, Roma
antica, Sallustius, Suetonius, Tacitus, Titus Livius
Zeii au fost pentru nvingtor, dar Cato pentru nvins
By Horia on 15 septembrie 2011 | Las un comentariu
Marcus Porcius Cato (numit i Cato cel Btrn sau Cato Cenzorul spre a-l
deosebi de str-strnepotul su), scriitor i om de stat roman, avea o comportare
democrat, lucra pmntul cu sclavii lui, mnca mpreun cu ei. n calitate de
cenzor i consul a luptat mpotriva corupiei.

Numele su este sinonim cu om nelept i bun patriot, duman al celor corupi i

vicioi, fiind de o mare intransigen.
Dup ce pompeienii au fost nfrni la Pharsalos (anul 48) n luptele contra lui Cezar,
numai Cato a rmas credincios nvinilor, dup cum relateaz Lucan n poemul
su Pharsalia n versul:
Victrix causa diis placuit, sed victa Catoni (Zeii au fost pentru nvingtor,
dar Cato pentru nvins).
Cu aceste cuvinte este caracterizat cel ce slujete o idee, o cauz, chiar cnd este
pierdut i rmne singurul aprator al ei.

Posted in: Vorbe memorabile | Tagged: Cato cel Batran, Cato Cenzorul, citate, dar
Cato pentru nvins, expresii celebre, istorie, istorii, Zeii au fost pentru nvingtor
Cartagina trebuie nimicit!
By Horia on 20 martie 2010 | 3 comentarii

Btlia de la Zama
E vorba cea mai vestit a lui Cato cel Btrn (234149).
Spune Plutarh (Marcus Cato, 26):
Cel din urm dintre actele sale politice a fost, din ct se crede, nimicirea
Cartaginei. nfptuirea acestui el i revine, e drept, lui Scipio Africanul,
ns rzboiul a fost purtat la sfatul i la propunerea lui Cato.
Dup cel de al doilea rzboi punic, Cato fusese trimis n Africa n calitate de
observator al conflictului dintre cartaginezi i numizi. Dar Cartagina pe care a vzuto Cato nu era nicidecum o cetate slbit i umilit, aa cum i nchipuiau romanii.
Dimpotriv, Cato a vzut-o locuit de un tineret nfloritor, gemnd de bogii, cu
depozitele pline de arme i de provizii de rzboi i gndindu-se, n trufia belugului
ei, la un nou rzboi cu Roma.
Cato s-a grbit s se napoieze la Roma, unde s determine Senatul s ia msurile
necesare. Era att de contient de primejdie i att de ndrjit n hotrrea lui, nct
de atunci ncolo i-a ncheiat toate discursurile, indiferent de subiectul lor, cu
formula Ceterum censeo Carthaginem esse delendam,i, pe lng toate
acestea, sunt de prere c trebuie s nimicim Cartagina (Florus, Istoria
Romei, II, 15).
Posted in: Vorbe memorabile | Tagged: Cartagina trebuie distrusa, Cartagina trebuie
nimicita, Cato cel Batran, citate, expresii celebre
Istoria unui furt

By Horia on 13 martie 2010 | Las un comentariu

n Antichitate, Sparta, Atena, Siracuza, Miletul, Roma i Cartagina au luptat

fr succes timp de secole, pentru aflarea secretului purpurii, colorant preios
care constituia monopolul cetilor feniciene Tyr i Sidon. Legat de aceasta, Cato
cel Btrn, pe cnd ndeplinea funcia de cenzor la Roma, a relatat o ndrznea
misiune de spionaj.
Trimis de senatul roman la Cartagina, sub pretextul nsrcinrii oficiale de arbitru n
conflictul dintreMasinissa i Cartagina, el rpete de acolo doi sclavi fenicieni,
care preparau pentru cartaginezi purpura i i aduce la Roma. Aici le sunt puse la
ndemn mijloacele necesare pentru a-i nva pe romani tehnica extragerii
purpurii i vopsirea esturilor. Rmne o singur ntrebare. Cum de nu se gndiser
de la nceput la metoda asta original ?
Posted in: Diverse | Tagged: Cato cel Batran, furt, istorie, purpura
Statuia lui Cato cel Batran
By Horia on 25 februarie 2010 | Las un comentariu

Cato cel Btrn (latin Marcus Porcius Cato; 234-149 .Hr.) a

jucat un rol politic important n perioada cea mai strlucitoare a Republicii romane.
n forul roman, n timpul discuiilor, un orator a ntrebat:
Cum este posibil ca un brbat de stat i ilustru cetean, Marcus Porcius Cato,
pzitor al bunelor moravuri, s nu aib o statuie, n vreme ce atia ilutri
necunoscui i au statuiile lor?
Prefer, a intervenit modest Cato, ca romanii s se ntrebe de ce nu am
statuie, dect s se ntrebe de ce am !