Frustrarea si stresul

Frustrarea desemneaza doua fenomene: fie impiedicarea cuiva sa-si realizeze un drept sau o dorinta,
fie starea psihica ce rezulta din acest blocaj. Prin bariera se intelege un obstacol care este recunoscut si este
trait ca atare de persoana respectiva. Exista bariere subiective (tin de persoana frustrata) si obiective. De
asemenea, ele pot avea un caracter permanent (de exemplu, vederea mai slaba) sau temporar. Reactiile fata de
bariere ar fi :
1. Eliminarea barierei. Cand o furtuna ma impiedica sa ajung la un concert, iau un taxi cu ajutorul
caruia ajung la timp. Desigur exista si solutii mai complicate.
2. Ocolirea obstacolului. Un functionar ar vrea sa avanseze intr-un post mai bine platit, insa, in
institutia sa, are un coleg mai bun. Atunci se transfera la alta intreprindere, unde nu exista un rival potential.
3. Reactii compensatorii. Sunt insa multe cazuri cand nu este posibila nici eliminarea, nici ocolirea
barierei. Atunci, uneori, apare:
a. Substituirea motivului, cum e cazul unui student indragostit de o colega care se marita cu altcineva. Aceasta
frustrare puternica il face pe tanar sa-si inzeceasca eforturile profesionale si sa devina o personalitate in
domeniul sau. Daca iubirea sa ar fi fost satisfacuta, probabil ca nu ar fi ajuns la o asemenea performanta. A.
Adler a subliniat acest gen de reactii: oamenii care au o inferioritate vadita tind sa si-o compenseze, cautand
sa-i domine pe ceilalti intr-un domeniu sau altul.
b. In alte cazuri se substituie obiectul reactiei. Seful de serviciu admonesteaza un functionar marunt (fara a fi
vinovat). Acesta se infurie, dar nu indrazneste sa reactioneze. Intors acasa, pornind de la o vina imaginara, isi
descarca nervii pe sotie si pe copii.
4. Reactii de aparare a eului. Termenul a fost creat de S. Freud.
a. Refularea este actul prin care negam complet un conflict si motivul sau principal. In practica psihanalizei se
cunosc multe asemenea cazuri: o femeie vine la medic din cauza unor tulburari (ticuri, obsesii). Povestindu-si
viata, rezulta ca nu a avut nici un fel de viata sexuala, ea negand existenta unor trebuinte de ordin senzual,
erotic. Psihanalistul, cu mult tact, reuseste sa o convinga sa se casatoreasca. Dupa aceea, toate tulburarile
nevrotice au disparut.
b. Compensarea prin fantezie. Cand cineva are insuccese repetate sau se loveste de bariere insurmontabile, se
consoleaza oarecum in visare. Violonistul ratat viseaza ca da concerte de mare succes. Faptul devine periculos
cand e insotit de consumul de alcool sau de droguri.
c. Identificarea. Adultul care a dorit in tinerete sa studieze medicina si nu a reusit, se identifica cu fiul sau si
face toate eforturile pentru ca acesta sa realizeze cariera visata de el.
d. Proiectia. Cand e vorba de o bariera subiectiva, deficienta este uneori atribuita altuia, proiectata asupra lui,
astfel incit sa i-o poata reprosa. Mincinosul care si-a indepartat prietenii ii acuza pe ceilalti de nesinceritate.
e. Rationalizarea este un mod de gandire eronat, in sensul atribuirii de motive superioare unei conduite
reprobabile. Un membru al unui partid nazist isi denunta fratele de a fi inlesnit fuga unui evreu. El o face cu
convingerea ca a contribuit la triumful cauzei, cand, in fond, la baza a stat ura impotriva fratelui (preferat de
parinti).
f. Atitudinea reactionala o constatam atunci cand cineva, impiedicat sa-si realizeze o dorinta, actioneaza intrun sens contrar ei. Cand mama ii interzice baiatului sa mearga la cinema, el se infurie si incepe sa invete.

Stresul se refera atat la situatia, factorul care ameninta pe cineva, cat si la starea fizica si psihica ce rezulta.
Conflictele se nasc atunci cand, simultan, apar mai multe tendinte in relatie cu diferite alternative si cand
intensitatea lor e relativ egala. K. Lewin a descris trei tipuri de conflicte posibile:
Evitare-evitare, cand ambele alternative sunt negative. Un elev nu si-a
facut tema la un profesor exigent. Totusi alternativa de a nu se duce la scoala atrage
supararea si/sau pedeapsa parintilor. Ambele perspective sunt sumbre.
Apropiere-evitare. Tanara care vrea sa se casatoreasca, dar logodnicul
pleaca pentru mult timp in strainatate si casatoria ar insemna sa renunte la studiile sale
la care tine mult.
Apropiere-apropiere. O fata este ceruta in casatorie de doi pretendenti.
Amandoi sunt persoane respectabile si ea ii pretuieste deopotriva. Se citeaza un
asemenea caz in care tanara a cazut intr-un somn apasator, din care nu reusea sa se
trezeasca.
Un factor care duce l-a eliminarea stresului si a frustrarii este visul care se deruleaza in timpul
somnului .
Somnul este un repaus periodic al organismului, al organelor de simt si al miscarilor in timpul caruia
corpul isi reface fortele. Ritmul de veghe (circadian) este in genere alert, ritmul de somn (micterian) este lent
si superficial. Dupa 1960 s-a largit si innoit optica asupra somnului. Se vorbeste printre altele de "oboseala
sinaptica" a neuronilor si de "slabirea centrilor de trezie" (vigilitate) din sistemul reticulat activator si de
intrarea in actiune a "centrilor somnului".
Exista cel putin doua sisteme antrenate in somn: unul al somnului propriu-zis, al doilea al activitatii onirice
(vis). In somn este implicat sistemul histochimic (ce contine monoamine ca: serotonina, noradrenalina etc.).
Caracteristicile somnului se analizeaza prin intermediul actogramelor. Acestea releva patru faze: o faza
de dormire, una de somn lejer, una de somn profund si una traversata de vise. Adormirea, ca prima faza,
dureaza cateva minute, numindu-se si faza pre-dormitara. In aceasta faza se surprinde ritmul alfa (al starii de
veghe). In stadiul al doilea apare activitatea mai lenta a creierului, asociata cu momente Spidles (de la 12 la 14
Hz). In stadiul al treilea apar undele theta si delta (somn profund), iar in faza a patra (somn foarte profund)
apar undele delta de amplitudine mare (2-3 Hz).
In fapt, aceste faze se pot reduce la doua, una de miscari lente si alta de miscari rapide ale ochilor . A
doua corespunde viselor si fenomenelor denumite somn paradoxal. Acesta se insoteste de miscari oculare
agitate (electroencefalografia intre 2 si 6 cicluri/s), salve cu urme de unde afla, insa cu liniste
electronicografica (musculara) cu unele modificari de ritm cardiac si respirator. Timpul visului e cam de +/50-100 minute in 5 perioade. Fazele REM au tendinta de a fi mai lungi spre dimineata si reprezinta cam 2025% din somnul total.
Ion Biberi, in notele adaugate lucrarii Somnul si visele (autor N. Vaschide), aprecia ca biologia veghei si a
somnului si-a largit perspectiva prin determinarea centrilor nervosi care tin sub dependenta lor ritmul veghesomn, prin punerea in evidenta a unor mediatori chimici, intervenind in procesele adormirii si ale trecerii de la
somn lent la somnul paradoxal. Astfel, Jouvet a putut arata experimental evolutia ciclului veghe-somn, prin
interventia unor substante biochimice actionand asupra diferitilor centri subcorticali: aparitia somnului lent
este datorata unei substante chimice, serotonina, actionind asupra anumitor formatii ale trunchiului cerebral,
inhiband rolul sistemului reticular ascendent al veghei; "degradarea" serotoninei si activarea unor mecanisme

producand interventia altor substante, cu deosebire noradrenalina, vor produce somnul paradoxal, prin
actiunea biochimica asupra unui alt centru.
Se pune astfel in evidenta rolul serotoninei, numita inca "hormon al visului", prin acumularea acesteia in
anumite zone ale trunchiului cerebral.