Ani, pribegie i somn

de Lucian

rzbii printre pinii cu umbra zgrcit.

Seminii, pretutindenea altele,

Blaga

aprind alte focuri,

(din volumul de versuri"La curtile

dorului",1938)

i soarele-mpinge alt ornic.

Anii se vor lungi

ncet, ncet, cu tot mai mari pai
de la ora la ora.
M opresc cu ochii n huma srac,
mi se pare c anii acetia
de osteniri fr zare,
de rtciri i aureole amare,

Flfind ca din steaguri

cu zaritea-ntreag,
soarta i face cu mine jocul potrivnic.
Un negru noroc prin vzduhuri strine
mi ine de straj,
nu m dezleag.

vor ine pn la urm,

ca un vnt ce m-mbrac
i-mi zvnt fiina.

Vd anii crescnd i paii lungind

peste toate vile, muchile, iernile, verile,
peste toate clopotele i toate tcerile.

Acestui cutreier nu-i chip s-i drui

temeiul promis
i mersul de-un mal s-l anin,
sub clcie

Podiul m-alung, esul m cere, tot

altul.
Singur vatra nu mi-e ngduit,
i cum a slvi scnteia-mpmntenit,
cenua i pravila, fumul - naltul!

nu se ivete rna i piatra

ce mi se cuvin.
Cum steaua nu are deasupra mea
nici un nume
n-o pot ruga
nici s se sting, nici s rmie.

Stau acu iari cu faa spre ar.

ntoarcerea va s rmn un vis,
s nu calc o nespus porunc
sau poate fiindc fpturii aa-i este scris.
Numai noaptea, n fiece noapte,
somnul mai vine,

Pn' la cercul de miaznoapte,

unde auzi scrind n viforni
osia bolii, umblat-am prin feluri de
locuri.
Subt semn capricornic

sosindu-mi din deprtatele plaiuri

mi-aduce un pic de-ntuneric,
ca un pumn de rn din patria
mumelor,
din cimitire de raiuri.