Corabia Verde

de Aron Cotrus
Corabia se frmnt si se rsuceste
n lupta cu valurile ce-o izbesc tlhreste
si apele cresc ca din hu nsdrvane,
cpitane! cpitane! cpitane!1)
Invins pe-o clip, sub valuri se pierde
parc de-a pururi, corabia verde
nprasnic muscat de uragane,
cpitane! cpitane! cpitane!
Prin potopul ce zlud o rstoarn,
s'aud prin vzduh ca o goarn,
peste-ale mrii nesfrsite noiane,
poruncile tale de proroc, cpitane!
Si iat, de odat se'nalt semeat...
iarsi, Crias peste timp, peste ceat,
peste-ale apelor titanice toane,
corabia ta verde, o, cpitane!
Znatec alearg prpdul pe ape,
tot mai aproape si mai aproape,
dar duhul mai tare-i ca-ale mrii prigoane,
cpitane! cpitane! cpitane!
Gata cu totii s murim n picioare,
pe marea aceasta ce crncen ne doare,
spargem talazuri, nfrngem bulboane,
cu gndul la tine, o, cpitane!
Lupta e cntecul si biblia noastr,
holde vor creste de samulastr
din cremenea oarb, din pietroase mormane
si din sngele nostru, o, cpitane!
Moartea nssi de-ar slta pe punte,
srire-ar fulgeris cine s'o'nfrunte,
printre mii si mii de uragane,
cpitane! cpitane! cpitane!
Bucuresti, Mai 1939
___________
1) -Corneliu Zelea Codreanu, Cpitanul Miscrii Legionare

TRUFASI, MISELNICI STPNI!...

de Aron Cotrus
trufasi, miselnici stpni!
o zi
va veni,
cu aripi slbatice de vijelii,
cnd crunt ni-or scpra cazmalele'n mni...
atunci,
atunci...
smulsi, rupti din munci,
iesiti din minti
cu pumni fierbinti
cu-otelul nostru tot,
sdrobi-vom celor ce'n picioare ne calc,
bot scrnav dup bot
si falc dup falc!...

CNTECUL LIBERTTII
de Aron Cotrus
Gata, ostasi de ne'nfrant
cu cei deopotriva cu noi:
Pe-ai Rusiei capcani si strigoi
sa-i stergem de pe pamant.
Gata, voinici de otel!
In stepe si'n tundre de ger
ne-asteapta multimi, care pier
ca'ntr'un amarnic macel.
Ne-asteapta popoare intregi,
ce'n tarile bastinei lor
de sdroaba si foamete mor
de groaza si faradelegi...
Ne-asteapta in zarea de foc
Carpatii, ca niste parinti
cu piepturi si cu brate fierbinti
de atat de cumplit nenoroc...
Si muti, cu cutitul la os
robi pe pamantul strabun
ne-asteapta bieti semeni, ce-si pun
increderea toata'n Cristos!...
Dar zornetul lor de catusi
suna-a furtuna'n galop,
a crancen galop prin potop
prin tara stramosilor dusi...
Din Danzig la Vladivostoc,
din Zagreb la Cluj si Shanghai,

pe-oriunde de vaere dai,

de lanturi si de cnuturi de foc...
Gazi aspri, cu ranjete reci,
duc oameni netrebnici si goi,
ce-asteapta, cu vazuri de sloi
glontul, care culca pe veci.
Iadul lui Ivan cel Cumplit
plumbi are si avea-va destui,
pentru fruntea si ceafa oricui
in tarcul cu foc ingradit...
In mers, voi voinici de ne'nfrant,
spre-al stepelor puhoi de noroi!...
Darji calca alaturi de noi
ostasi de pe'ntregul pamant!...
In mers spre Rusalii de foc
c'o turma si-un singur stapan;
spre cei ce'n picioare raman;
sa schimbe nenorocu'n noroc.
Veni-vom pe rand inapoi
cu gandul si cu fruntile sus,
nu ca atunci cand ne-am dus
cu Marile Negre din noi.
In cantece iuti haiducesti
cu pieptul si cu crestetul gol,
intra-vom ca dusi de parjol,
in Praga si'n Bucuresti...
O, Baltica! O, Pont Euxin!
Pe aripi de pajuri, curand,
vom trece sub ceruri, cantand:
cruci sa'mplantam pe Kremlin!
Lungi stele si fulgere noi,
cum altele n'au fost si nu-s,
prin gol arunca-vom de sus
in Rusia de glod de sub noi!...
Din Dunare si pana'n Urali,
vedea-vom, prin nouri zburand,
izbite de-un crancen orand
in fuga, ostiri de muscali.
Vom sparge ale iadului porti
si rosiile zavoare si usi,
si Uralii de grele catusi,
ce'n trup, Europa, tu-i porti!
Ca mane, dusi parca de vant,
vom pune-un naprasnic picior
in inima Moscovei lor,
cu-ostasi de pe'ntregul pamant!...
Si'n stramba lor lume pe dos,
vedea-vom cum lanturi se rup
scurt de pe-al Rusiei trup,
de bezna si de racile ros...
Si'n groaznicul lor povarnis,
cu cuget fatarnic ori drept,

cruci albe si-or pune pe piept

muscalii cu vazul crucis.
Ca dupa porunci de nou rost
vedea-vom cum tari se desfac
ca dupa boli fara leac,
din putreda Rusie ce-a fost.
Si ca de pe-un alt Ararat,
dupa potopul de plumbi,
zari-vom in stoluri ai Romei porumbi
peste pamantul descatusat...
Peste rosul si sterpul noroi
boit de calaii trufasi,
Isus cu albii, nevazutii lui pasi,
pasi-va noptatic alaturi de noi!...
In inimi, in ganduri si'n suflet cu El
vom arunca in vazduh
cu armele Craiului-Duh
ziduri si temniti de bezna si-otel!...
Si'n frunte cu Arhanghelul Lui,
cu bocanci ferecati ca pe pod
vom duce prin marea de glod,
pane si pace oricui...
Scurt vom opri cel pradalnic puhoi
dela un pol pan' la celalt:
l'om arunca inapoi dintr'un salt
cu Romele albe si aspre din noi!
In mars urias, de ne'nfrant
spre-ale soarelui porti de acusi:
Ai Rusiei Urali de catusi
in praf sa-i prefacem si'n vant!...
Madrid, 1952
T A R A
de Aron Cotrus
Din belsugul tau, doar grumba paine;
din timpul tau: ziua de maine...
Calcu-ti pamantul, cu gandul departe,
pe aripi albastre, frematand peste moarte...
Cu vrere de cremene, cu privire'ndrazneata,
invalui azi tara ce-mi creste in fata,
si'n a mersului traista ce-a visului paine,
risipindu-ma pe stancile si-ogoarele veacului,
cu darnicia far'de masura-a saracului,
spre soare-asfinte
cu frunte fierbinte,
cu tot avutu-mi pamantesc,
darnic ma saman, ma risipesc,
spre Romaniile navalnice de dincolo de maine...
(Variant a poeziei "Mine")
O ARM S CREASC

de Aron Cotrus
O arm s creasc din pumnul oricui
pentru ceasul mare ce-o s vie:
s muste trna, printre slugile lui
Stalin cu'ntreaga-i Rusie!...
GROZA TICLOSUL
de Aron Cotrus
Ne-alearg nprasnic sngele 'n vine,
cutitul foametei ajunge-ne osul;
doar sluga lui Vsinski spune c-i bine,
el, Petru Groza ticlosul.
HORIA
de Aron Cotrus
de jos
te-ai ridicat drept, pietros, viforos,
pentru moti,
pentru cei sraci si goi, pentru toti...
si-ai despicat n dou istoria,
tran de cremene
cum n'a fost altul s-ti semene,
Horia!...
te-ai desprins aspru din gloat,
cu-obraji supti,
cu ochi crunti,
s lupti
s 'nfrunti
din slbatecii-ti munti:
ostile craiului, temnit, roat...
vrut-ai s spinteci pe munti, pe vi,
largi, netede, slobode ci
pentru-ai ti
cei mncati de strini, despuiati
de biruri, de sbiri,
de rele-ornduiri...
si uitati
de regi si'mprati...
pn'la Blgrad pe roat,
uimind cli, nemesi, gloat,
ti-a btut neschimbat sub tundra srac
aceeasi mare, ne'nfricat inim romano-dac...
duhul treste nc treaz n munti
si va tri drz ct vor domni peste moti
sbiri crunti
si miselnici despoti...
urias domn
pe-al adncurilor noastre sfsiat somn,
pe-al rzmeritelor rosu praznic, mai rosi-vei oare vreodat, npraznic,
acestui neam, viata si istoria, -

tu,
munte
al vrerilor noastre celor mai crunte.
Horia?!...
ION
de Aron Cotrus
Groful intinde mana ciocoiului cel nou
in castele cu usi si trepte multe...
jandarmi cu pusti si vine de bou
stau la panda gandul sa-ti asculte.
Ioane,
esti unul,
poti fi milioane, vrerile tale ne 'nfrante
sa nu le 'nspaimante
nici temnita, nici tunul...
Ciocoiul si groful, din totdeauna
sunt una...
Ioane,
esti unul,
poti fi milioane,
sa nu-ti poata smulge nici tunul
ogorul de putine pogoane!...
Spre caii tai, spre voinicii tai boi
se uita, cu ura, si grofi si ciocoi...
Ioane,
tu esti uriasul
ce poti osandi la pierzare orasul
de trantori semeti si misei, numai sa vrei...
Ioane, ia sama bine!
tara aceasta se razima pe tine cu pumnii tai iuti
poti tu sa mai cruti

ciocoii bulgari, grecotei, arnauti,

ce-au venit candva, goleti, de peste Dunare
sa-ti smulga munca si supunere?!...
Esti unul,
poti fi milioane,
curajul tau sa 'nfrunte temnita, tunul;
sa creasca voiniceste, sa creasca, vrerea ta romaneasca, Ioane!
PTRU OPINC
de Aron Cotrus
Io,
Ptru Opinc,
plugar fara plug,
ciurdar fara-o vita,
imi duc viata nacajita,
fara strambatati si viclesug
si brusul de muceda pita
mi-l platesc cu sange din belsug...
o vorba a mea-i ca o mie...
am slujit cu cinste si-omenie
satului
si imparatului...
de sarac ce-s toti cainii m latr
si seara cand pe uliti trec domol,
nu ma asteapta la nici un podmol
fete mari cu tate ca de piatra...
sapa mea musca, rupe adanc
dar nu-mi aduce nici doara cat manc...
la secere
nime nu se ia cu mine la'ntrecere...
Coasa ca a mea in tara toata nu e...
sprintena trece prin ierburi ca de cue...
Io,

Patru Opinc,
ce'ntre-atatea mosii n'am doar o sirinca
infrunt strambele legi si napasta
si'n rasmerita ce'n mine creste
sudui vartos, mocaneste
si scuip pe toata randuiala asta...
CTRE PLUGARI
de Aron Cotrus
Ce-ar face marsavii ciocoi
de n'ati fi voi,
voi, boi greoi
in juguri noi,
la pluguri noi?!...
Ce-ar zice putrezii ciocoi
dac-ati ara doar pentru voi,
dac-ati sapa doar pentru voi,
de n'ati mai indura nevoi
prin vant, prin arsita, prin ploi
pe langa vaci, pe langa boi,
in juguri noi,
la pluguri noi,
pentru prasile de ciocoi
cu sufletele de noroi,
cu carnurile de puroi,
cu gand si fapte de gunoi?!...
Ce-ar zice scarnavii ciocoi
daca 'ntr'o buna ziua, voi,
i-ati pune 'n jug, in loc de boi,
si i-ati purta, flamanzi si goi,
prin vant, prin arsita, prin ploi,
cum v'au purtat si ei pe voi?!...
in pacea aspra, in razboi,
a tarii talpa sunteti voi,
a tarii straje sunteti voi
tarani pietrosi, tarani greoi...
sus! -zorii vremurilor noi
vor izgoni de printre voi,
cu sape noi,
cu coase noi,
ca pe o haita de strigoi
pe cei de pe-urma grofi si ciocoi!...

PESTE PRPSTII DE POTRIVNICIE

de Aron Cotrus
peste prpstii de potrivnicie,
eu te slvesc, nprasnic Rusie,
pentruc nu dormi,
pentruc ne pndesti,
cu ochi tlhresti
si enormi...
si nu ne lasi s ne-odihnim,
n picioare s putrezim
lng tine ca'ntr'un tintirim...
n vers mprtesc
as vrea s te slvesc,
pentru svrcolirile-ti fr'de hotare,
pentru foamea ta sfsietoare
care ne izbeste
fulgertor, hoteste,
ca de pe-o nesfrsit, 'nfuriat mare
o slbatic nval de-aer tare...
cine ti-ar putea blestema
rurile fr trm, ntinderea,
pumnii fr numr, ochii hoti
si neastmprul de care scutura nu te poti?!...
pentru-un tnr titan mereu nestul,
unde-i pmnt si cer destul?!...
vreai peste noi s-i spinteci rosu vad
spre Tarigrad,
cum am face si noi, poate,
rsuciti de vreri nemsurate,
dac-am fi stpni pe nesfrsirea ta,
dac-am fi mai cruzi, mai ri,
dac-am avea:
pumnii ti,
plmnii ti...
dac ni l-ar arta, alb, din a vremilor zare,
vr'un valah de statura lui Petru-cel-Mare vreai s ne dai la o parte,
s ne 'mpingi n bezn si moarte,
pentru ca s stpnesti cum vreai

peste aceast gur de rai,

pn la Cornul de aur, supus,
si mai departe
ctre apus...
vreai, pumnul lui Lenin, crncen nchis,
s ni s'arate rosu, pe cer, ca n vis...
s rsune rzboinic poruncile-ti crunte
smulgnd sngernd-ascultare
si oarb supunere,
din munte
n munte,
dela Putna la Mare
din Maramures la Dunre...
pn 'n adnc ai vrea s crape n dou
muntii lui Horia...
pe toti s ne'ngroape deavalma, 'ntr'o clip, istoria,
ntr'o surd nruire nou...
s nu mai iese la drum motul cu vorba si doina lui,
aspru, ca din piatra muntelui.
dac prin inimi nici o Volg nu ni-a curs,
am privit de pe trmuri, n cojoa de de urs
la hotare, n sbatere nvalnic, grea
prin alviile veacurilor - Dunrea...
ne crezi fr ieri, fr mine
si uiti c'am fost, - pentru cine stie s'asculte
cu-auzuri de cine, sub ale vremii ape slbatice, multe
piatra neclintit ce rmne.
ntr'o fierbinteal ce n'o s mai scapete,
Rusie,
hidr cu milioane de capete,
cu ochi sireti
si semeti,
tu ne'nveti
gata s stm de lupt,
cu rsuflarea rupt,
cu pusca stul-flmnd,
pe granita verde, la pnd...
din zarea vzduhului, destinului tu,
ni te uiti, fremtnd,
ca'ntr'un hu,
n gnd,
n blid...
si ne faci s facem zid
din pofta de-aprare grea,
n fata ta...

vom clca peste viat si moarte...

vom creste mai nalti
ca toti ceialalti,
ca s vedem departe...
piepturile noastre se vor oteli
zi de zi
pentruca ghiulelele-ti atinge s, nu poat:
multimile ce, gloat dup gloat,
cu pas haiducesc,
la spatele nostru, s'adun si cresc...
desculti ne-om nclta cu bocanci si opinci de otel...
cu umblete la fel...
putini vom creste multi, tot mai multi,
pentruca rusine s nu-ti fie,
puternic, trufase Rusie,
c'n ale btliilor de mine vpi,
zece dintre rosii ti flci
nfrunt pe-unul singur dintre-ai nostri.
te asteptm n gnd, n porniri,
cu mii de Horia si de Cantemiri,
cu mers si cu drjenie fr'de pereche,
cu-aceeasi nvalnic fierbinteal strveche...
n cutremurarea oarb, adnc,
Ioni uriasi vor creste ca din stnc
si, poate, n'o s ai nici tu Ivani destui,
s-i potolesti pe-acesti ciobani hai-hui,
n potrivnicia crncen a muntelui...
cruzimea ta cumplit si rece
putea-va Dunrea pn'n adnc s'o sece? !...
Uralii ti-or trimite oare-attea pusti,
s ne 'nchizi in vrerile-ti lunatice ca'n niste custi
destrblate ciurzi de hoti,
de boi, s 'mpusti
si strpi s poti
vulturii si soimii toti,
din noi,
de peste noi?!...
ti-or trimite stepele attea tunuri grele,
s mturi Carpatii cu ele? !...

sntem dintre cei ce nu se dau la o parte...

orice prpd ne-ar mparte,
orice sfrsit zdrobitor ar avea gata cu totii de moarte
primim, nesovelnici, lupta cea mai grea...
au la rspntia primejdiilor mari
n'am trit vnjosi, voiosi, voinici? !...
si dinuirea noastr-aici
peste cimitire de barbari,
peste urma de prjol a Scitilor si-a Hunilor,
nu-i oare o minune a minunilor? !
milioane de Ioni se razim pe plug, pe sap,
pe coasa fierbinte,
pe-aduceri aminte
si privirile in deprtri si le adap,,
cntndu-ti fiecare, dup voia si aleanul lui,
cntece iesite ca din fundul pmntului...
dar cntecul nostru fr' de hotare,
cntecul nprasnic pe care
s se razime n spornice suisuri solare
neamul acesta, n mersul, n truda lui
si 'n sngerrile-i rodnice, crude,
nc nu-i...
nc nu-i...
nu se aude
n sboruri zlude
n auzul oricui
si 'n cuprinsul vzduhului...
nu creste nc...
nu creste,
nu rsbeste,
voinic, vultureste,
din bezna adnc:
fulger
din strfunduri oarbe de stnc cntecul-faur,
cntecul-munte,
cu creste crunte,
cu-adncuri si umeri de aur...
fr-acest mprtesc, slbatic cntec,
cu aripi de flacri si vesnicii,
pmntul nu ne poate primi
n nesfrsitu-i pntec...
ti multumesc de mii de ori, Rusie,
tie,

dsclit nbdioas, crunt, sasie

a vrerilor si furtunilor noastre de-acuma...
de n'ai fi tu,
n'ar acoperi, pe-aci, si-acu,
rugina, buruenile si bruma,
ca 'ntro slbtic pustietate,
armele noastre ciunte, uitate? ! .. .
de n'ai fi tu,
ne-am ascuti noi oar', asa de iuti, acu,
cu-atta sue patim si zor:
auzurile, gndurile, vrful baionetelor? !...
eu te slvesc,
te pndesc
pentruc esti puternic si nesfrsit,
vrednic de vecini cu vrere de cremene,
de vecini la mers s ti s'asemene,
s nu rspund potopului tu de pietre, cu pit...
eu te slvesc, cu mna pe pusc,
de piatr, la pnd,
printre primejdii cu limb flmnd
ce tip si musc...
eu te slvesc, sngernd,
fremtnd,
cu neamul meu intreg, n gnd, tar a beznelor,
tu
desteptat brusc din milioane de somnr
n ctrri lunatice, de fier
spre cer...
vrerea noastr iute, nenfrnt
cnt
n bezna de chiote slbatice, rupt...
izbeste-ne, de vreai, de poti,
si dac ne-om feri de lupt, sdrobeste-ne, subjug-ne pe toti
si ar cu noi,
sub vnturi si ploi,
n miaznoapte de sloi,
n miazziua fierbinte,
stepele rosii, sprintene, noui,
ale mergerii tale 'nainte ! ...
potrivnic fr margini, Rusie, de fierberi, de puternicie
beat,
team blestemat,
te-am blestemat att...
te-am iubit,

te-am urt...
cuvintele-mi snger nc n gt,
pentru sufletu-ti de vedenii junghiat,
pentru foamea ta de infinit,
pentru ceai drmat
cu suflet urias ori pitic...
pentru ce-ai zidit
din scrum, din nimic...
pentru umbletele 'mprtesti
n care cresti, te 'mpletecesti,
ntre da si nu,
Rusie, tu
tarin 'n delir, trup n care milioane de pofte znatice latr,
tarin trt de-ostasi si mineri,
peste miile-ti de primveri,
n paturile lor de piatr...
tarin slbatic
ce peste veac, apocaliptic, te ntinzi,
asa la noroc,
ca peste-o gigantic teras de foc
si vreai s cuprinzi,
s aprinzi,
cu arma si cuvntul si vreai s strivesti
n mbrtiseri mprtesti,
sub pieptul tu de fulgere
pmntul...
pasii nostri 'n tot mai sprinten smulgere
din glodurile putrede ale strii pe loc,
gndul nostru 'n goan tot mai repede
vor sti de poveri si desertciuni s se lepede,
s scapere drzenie si foc,
s schimbe nenorocu 'n noroc,
si peste drumuri noui s strfulgere...
nc nu ne-am revrsat in necuprins
pn unde setea noastr de hotare ne-a mpins...
pietre de hotar de nestrmutat
sau iuti ca rsmerita,
cresc pe unde-am clcat,
pe unde-om clca...
de ce nu m'ai sortit
s fiu, o, Doamne, peste-un veac mplinit
aspr cpetenie de nebiruit,
om drz, solar, cu steau n frunte,
gata pmntul ntreg s-l nfrunte,

din isbnd 'n isbnd, aprig mereu,

s, smulg ochiu pentru ochiu si dinte pentru dinte,
pentruca neamul acesta al meu
s mearg nvalnic, mnos nainte...
nu ne-am cntat mprteste nc
de pe cea mai alb si nalt stnc
a Carpatilor nostri de cutezant si vis,
peste vesnicii pustii,
peste ape sngerii,
peste furtuni, peste abis,
peste lupte uriase, peste tintirim,
cntecul mare pentru care-am trit,
pentru care ne sbatem,
sngerm
si trim...
drumul pe care nsr azi, si scapt,
asteapt s fie btut pn' la capt...
TARA
de Aron Cotrus
uite-i ! ...
ari de soare, aspri, 'ndrsneti,
crainici iuti ai unei noui vieti...
ca printre fulgere, prin furtuni, pe sub grindini
vin voinicete de pretudindeni:
pdure mictoare de goruni nebuni,
oaste fctoare de minuni,
cu vrere nprasnic, vie
de-atotputernicie...
fei-frumoi ai unui nou noroc,
cresc sprinteni, s'otelesc, se rscoc,
sub ceruri de plumb i de foc...
n foamea-i de fapt i infinit,
ara cu trup tlhrit,
cu inim ars,
drz, mnoas-i revars
puhoi spre 'mpotriviri,
peste porunci de sbiri,
spre ncletri ce i-adast
pe cea mai nalt creast...
rupti de strbuni, de printi, cu vreri, cu pai fierbinti
calc prin timp, biruindu-l
cu truda, cu'ndrsneala, cu jindul...

sub paii lor iui de-avangarde,

piatra, pulberea scapr, arde
i drumuri de foc se rup, mprtete,
spre-un aspru destin ce se mplinete...
tabere cresc, - veacul s-l clatine,
peste tngueli mpietrite n datine...
tabere cresc - vaste cetti,
peste gemete si strmbtti,
peste schilave rsmeriti de-altedi,
peste 'ntinderi de plecate capete,
peste putrede robiri ce 'ncep s scapate...
prin ierburi ca de cue,
tabere, puterea nprasnic, sue,
si-o sue,
pe muntele nvins, despicat,
pe care-l calc, nencetat,
mers apsat,
mers ncruntat
de-opinc nzdrvan i bocanc ferecat...
fruntea se'nfr.es, te cu palma...
flci de bronz, in arsii, deavalma
nesc, n cete, cu srg nenfrnt,
ca din fund de pmnt,
ca din piatr,
spre-o nou, venic vatr...
le simi drjenia, din ochi, din falc,
din felul cum calc...
din patima for aspr si idolatr,
din pumnii de piatr...
din foamea lor grea
de cer si de mine...
din mersul lor: roib fr frne
spre-un uria altceva...
sprintene sape
i trncoape
schimb trndave alvii de ape...
le 'nbue rsmeria ce creste-potop...
le vindec mersul znatic si schiop...
pe urme de blti cu ape schiloade,
slobod, glia fierbinte d roade...
ca 'n basm, biserici cresc
din vis tineresc...
sun altfel, prin veac,
toaca peste satul srac...
sun,
rsun-a furtun
ca o goarn-nebun,

mereu,
peste inima neamului meu,
peste zilele neamului meu...
cu foame de lup
drumuri noui rup,
adnc, pn' departe,
peste stncile moarte...
meteri,
n repezi, nvalnice cresteri...
inte dincolo de zarea ce minte,
dincolo de blid si cuvinte...
nu-i furtun nebun,
nu-i ploae de foc,
s-i opreasc pe loc...
s-i opreasc pe loc...
drjenie fr 'nfrngeri
de flci-ngeri,
gata s treac, aa la noroc,
prin gloane, prin ap, prin foc,
s mute munte dup munte,
s'aprind, s treac, in frunte,
s 'nfrunte rsmerie crunte
i nenoroc...
aceleai porniri i adun
oaste de gnd i furtun,
cu flintele, gata 'ncrcate,
pentru cazne vechi i strmbtate...
cu svelte,
darnice i ucigae unelte,
din care nete i crete 'ndrsnea o nou viat...
cerul, ntr'o zi,
mprtete va rsplti
nemrginita lor nvolburare,
vrerea i drjenia lor fr hotare:
stncile ce-azi paii li-i rod, mpriile de nisip i de glod,
ca mine da-vor rod...
paii lor semeti, in glia grea,
urme fierbinti vor lsa,
urme de foc vor 1sa,
drumuri nprasnice de mergere vie
spre slav i 'mprie...

din multimile oarbe unu s'alege...

gndul lui: rege...
vorba lui: lege...
vrerea-i : platoe de nenfrnt...
pasul lui: cutremur de pmnt...
veacul, sub trsnete, n sbatere grea,
i zice cum vrea,
l boteaz cum vrea...
la masa de lucru adun:
azurul vzduhului lng furtun
i lng-o inim mai bun ca o pine : cruzimi de tigru, auzuri de cine...
noua lui limb
faa rii o schimb:
grul crete mai plin din glia srac,
fetele se fac mai frumoase, s-i plac,
flcii, pentru el,
se'mbrac 'n muchi mai tari ca de-oel...
pentru-o raz din privirea-i, rupt,
oricine-i gata, pentru el, s cad 'n lupt...
btrnii stui de via, ar vrea s mai triasc
s stee drepti la vorba lui mprteasc...
puca, tunul, tancul, cu botul in tin
i-se nchin...
pacea-i mai pace, rzboiul - mai crunt...
pentru el sunt toate-aa cum sunt...
ochii lui cu mii de uitturi de-o-dat
strfulger i scoal n picioare tara toat....
se nrue tot ce-i putred i ru
sub furtunile destinului tu,
pentru tot ce prin timp va rmne, tar, cu alt fat,
ar ce creti ndrsneat
peste glod, peste ceat,
peste azi,
peste mine,
peste marea nesfrit de capete,
ca un soare ce n'o s mai scapete...
ndrsneti
de alte 'ndrsneli...
supui-rebeli,
crncen biciuiti de srg i fierbinteli,
beti
de alte povei,
cu vreri ca pentru mii de vieti,
cruzi pn' la uitare de sine,

pentru-un ndrtnic pas spre mai bine, vom alege, vom bate mereu,
drumul cel mai lung i mai greu,
pn' ce-om simi c opinca rbdrii se crap,
pin' ce-om vedea c urmele'n veac si le sap
cu opinca la fel,
bocancul nostru putred, rebel...
pin' ce 'ntr'o zi,
spre zrile aceluia tel,
pe cretete ni s'o topi,
de zduful btliilor, - casca de-otel...
ieri: - stirv...
mine: - sngerri pe muntii aspri ping 'n virf,
fr sudlmi, fr scrsniri din dini,
cu genunchi de fier, cu tlpi fierbinti...
pentru fiile de trup, rmase'n coltii stirbi i goi
ai stncilor pe care crincen le-am nvins,
nu ne-om uita, cu ochii fr' de ndejde, napoi,
n'om nglbeni, nspimntati de necuprins...
cu privire aspr, cald, ndrsneat-,
vom privi prpastiile, in fat...
i pe marginile lor, colibe ne-om cldi
din ceat i din treceri iuti de vijelii...
in fiecare nou dimineat,
fi-va mai aspr i mai semeat,
foamea fierbinte
de-a rsbate 'nainte
spre piscul eel mai ascuit, mai nins,
pe care nc pas de om nu l'a atins...
in triri tot mai aprinse, tot mai vii,
zi dup zi,
vom stpni din nou, din nou vom cuceri,
-n mpotrivirile ce hre si latrcu vrere slbatic, oarb:
fir de iarb dup fir de iarb
si piatr dup piatr...
a sortii porunc
mantau de flacri pe umeri mi-arunc...
spintee veacul - flamur rupt nprasnicu-mi chiot de lupt...
crncene pofte m prad, m musc...
cnd, peste anii-mi lacomi i netrebnici, ntr'o zi
m'oiu poticni,
m'oiu prbui -

mina vreau s-mi mpietreasc pe puc...

te-oiu cnta, te-am cntat,
prin veacul de furtuni spintecat, pas de bocanc ferecat,
in piatr lsat, tiat,
pe unde-am clcat,
pe unde-ai clcat ! ...
in arita de-amiazi
crete aspru mine peste azi
si peste mine:
drumul de furtuni ce ne rmne...
pasi uzi...
de-abia i-auzi...
mii de spinri, de tlpi, pe schele...
si cutezante, pe ci fr numr...
cot la cot
cu-oelul lor tot,
cu cerul pe umr,
trece, in mars zdrobitor,
cu veacul aprins sub picior:
oaste nprasnic, sprinten, verde,
ce nici o btlie nu pierde...
....................................................
ce negustori de gind miselnic
si de vorbe rele,
hulit-au visul furtunos al patriei mele?!...
ii uit de pline, de ap,
de truda ce inima si palma li-o crap...
vrerea flmind, nebun, ce-i mn
i rgaz nu le las, li-e singura stpn
si'mprteas...
milioane de pai din genunchi de otel
samn la fel,
cu drnicie dup el,
prin timp ca printr'o verde iarb 'nalt,
oricare din acesti vremelnici insi,
solari si nenvini,
ce cresc sburdnd pe es, pe munte, laolalt...
pentru orice strain valah - nou ori strveche, unde-i pas.rea miastr: vorba fr de pereche, poduri s ne-arunce peste vreme, peste zare,
peste pr.pastia cea mai mare?!...
unde-i pasul mndru i buiac,
drum s bat ntr'o ziu ca 'ntr'un veac, ntr'un slbatic salt
spre 'nalt,

s rsbune dintr'odat, mersul nou de foc,

attea i attea soveli i putreziri pe loc? ! ...
sus fruntile, cosai uriasi ! ...
coasele 'n zdufurile ce ne rscoc,
s par, pe cer, curcubee de foc...
strfulger, ciocan!...
izbeste, trncop ! ...
flacri s 'ngrop,
s desgrob,
smnt de foc,
de foc i noroc...
din orice grunte
s creasc - un munte...
izbete nprasnic piatra miea,
scintei s tsneasc din ea,
fulger s ne fie, soave ori stea,
pentru truda cea mai grea...
flci dirji, pe brnci,
drum spintec 'n stnci
ctre cea mai bun., mai izbvitoare pine:
ctre ziua de mine...
pumni se desfac, se nchid fierbinte frunze rosii pe unealta ce nu minte...
creste in ei, se frmnt mereu:
soartea nprasnic a neamului meu...
pasi... pasi...
sprinteni, mrunti, uriai...
pasi adunati, mpletii ntr'o zi,
ca'n ajunul unor crunte btlii,
ntr'un lunatic mars, nebun, apsat,
spre zri sub care nc nimeni n'a clcat...
de-o fi fulgerat s scapt,
printre chemri de goarne,
mine poimine, cine-o rmne,
puca s'o joace,
cazmaua s'o 'ntoarne? ! ...
cine va, duce dornic, fierbinte,
peste zri nainte,
drz, dacicul drum ping la capt?!...
latr cazmale deavalma...
tresalt inima, snger palma...
trud mut, treaz, surd,

la temelii de lumi ce se'mburd...

un veac putred se'ncurc, se clatin...
truda preschimbndu-se 'n lege, n datin...
'nainte ! ...
'nainte ! ...
vrerea iuete braul fierbinte...
pentru primejdii noui, bocancii vechi mi-i ferec...
crete peste mine, peste timp i 'ntuneric,
sub fulgere - un mine feeric...
troie,
poduri,
fntni
cresc svelte din tinere mni,
n zile ca'n lungi sptmni...
ara a cui e?!...
timpul al cui e?!...
cine ne bate bratele 'n cue?!...
'nainte !
'nainte ! ...
trece fierbinte...
cade, se scoal si-alearg spre fapt,
calea cea dreapt...
brnca se strnge brusc ca pe-o pusc,
pe unealta ce se smulge i muc...
zi de zi,
sptmni,
an lung dup an,
ne'nfrint se sbate, sporete, asud,
cu milioane de genunchi i de mini,
cu milioale de muchi i plmni:
truda zlud
izbnda zlud
cu 'ndrtnicie fr' de hotare,
bate mai aspru, mai tare,
bate ciocan nzdrvan,
din granit 'n granit s se aud,
tara uimit s te aud !...
virtos, voinicete, izbete ! ...
izbete, ciocan nzdrvan,
piatra s geam, s se 'nspiminte,
fierul s 'mproate flacri, s cnte
izbnzile muncii ne'nfrinte ! ...
punti peste munti,
pod lng pod,

peste ape ce rod...

drz, drumuri desnod
prin piatr, prin plod, pentru norocu-ti, nvalnic norod ! ...
peste gropi de trufai arindai,
peste gropi de tlhari cmtari, plugule, tot mai aspru s ari,
petec pustiu s nu lai,
bru nezdrobit s nu lai ! ...
peste miselnice morminte de hoi,
de hoi i netoi,
ar adnc, adnc ct doar poi ! ...
cci e pe drum,
un plugar cum altul nu-i s-i semene...
dup-al crui pas ogor slbatic n'o rmne...
plugarul nzdrvan ce va ara prin foe i scrum
cu pas de fulger, cu brae de cremene...
plugarul-imprat, de mine...
pine ca de piatr...
lenea strveche 'i latr...
strigoi fr nume i vatr,
din scrnava lor atr,
i hulesc, i latr...
pentru drumuri noui ce'n stnci se rup,
uit-ti foamea de lup ! . ..
uit-ti de tine, trup!...
pentru-ale zilei de mine cntece uitai-v foamea slbatic, - pntece!...
strnge-te 'n triri tot mai iuti, tot mai vii,
nprasnic sete de-a stpni!...
nestvilit nval
de vrere imperial ! ...
pai de sudoare uzi...
prin pulberea clipei i-auzi...
ciocanul cnt
in pulpa stncii cnd se mplnt...
latr cazmale deavalma...
plou fruntea, snger palma...
veacul clit, frmntat,
ti-va pe unde-am clcat...
ara, peste vremi, aduce-si-va aminte
de urma noastr fierbinte...
timpul al cui e?

al cui e?
cine ne bate bratele 'n cue?
ce ne'nteles, neghiob nenoroc,
putea-ne-ar vreodat opri iar pe loc:
paii de foc,
gndul de foc?!...
vremea uriae, izbvitoare biseric,
de blid i oveli i desferic...
din aceleai strvechi, oloage cuvinte, sprinten,
nou,
fierbinte,
i mbrncete 'nainte o alt limb...
tara se sterge la ochi i paii si-i schimb...
Arad, 1935
HAIDUCEASC
de Aron Cotrus
de vreai, de nu vreai,
crunt clu blai,
tara tot a mea-i...
io i-s rob si crai
pe cuprins, pe grai
si ea
mi va da,
de-i vrea, de nu-i vrea,
dulci si-amare poame,
s nu mor de foame...
si izvoare 'ncete,
s nu mor de sete...
mi va da, va da,
fr'a ntreba
ncotro m duc
cu vz de haiduc:
codri fr fund,
unde s m'ascund,
ceaf ca de iad
lng orice brad,
pe cer, sori destui,
s-i pui cptui,
cptui haihui,
prin munii silhui,
unde'n mila-i, Domnul
mi-o trimite somnul...
si mi va mai da,
ca o mam, ea,

p'oi cte voiu vrea,

rnile s-mi spele,
s nu mor de ele...
rnile de foc
s nu stau pe loc,
de pe cale lung
moartea s m'ajung...
drz, din creast 'n creast,
undr de npast,
pdurea : nevast...
vntul: orb dulu,
alergnd prin hu,
latr iar a ru...
ursita strbuna,
mi-a lsat, nebuna
pentru totdeauna
lumnare : luna,
colib: furtuna...
mers din stnc 'n stnc,
rsuflarea-mi mnc...
crri de vpae
genunchii mi-i fae...
m strig pe nume
glas din alt lume...
mersul ciung si schiop,
unde s-l ngrop ? !
n ce hu afund
rana s-mi afund ? !
cine te-a pus, din foc
s-ti spinteci cojoc,
s vezi, prin prpd,
ce-attia nu vd ? !
cine te-a 'nvtat
ncpnat ? !
i cine i-a spus
s tii fruntea sus?!
cnd eram de-o schioap
cei de peste groap,
strmosi fiorosi
si iui fei-frumoi,
mi-au opit n vis
ce mi-e 'n stele scris...
n sngele-ti scrie,
tot ce-o fi s fie...
ce s-i par ru,

voevod peste hu,

c esti iar al tu !
via, viata mea !
pe unde-oiu clca,
cu inima grea,
de rni s nu cad!
pe rnd brad de brad,
de mn m'or duce
pe poteci haiduce...
culmile de nea
si ntinderea
vor ngenunchea
naintea mea...
va simti si piatra
de ce-mi lsai vatra...
va simti si glia
c io-i port solia...
va simti pmntul
c io-i port cuvntul...
c muri nu pot
doar cu neamul tot...
pe unde trec eu,
cu rsuflet greu,
neamul, mut, m strnge
la snu-i de snge...
m strnge si plnge...
pe unde treci tu,
tara url : nu !
la gndu-ti de gde...
si de mersu-ti rde...
Poiana - Braovului, Martie 1938
Almanahul ziarului "Cuvntul", 1941

DOINA INCHISORILOR
de Simion Lefter

Du-te dorule cu bine,

La printii mei din sat
Si le spune c feciorul
Lor, a fost ntemnitat.
De-i vedea plngnd pe mama,
Lng vatr n pridvor,
Sterge-i ochii cu nframa,
Spune-i c de ea mi-e dor.
De-i vedea plngnd pe tata,
Pe crare la isvor,
Suferinta i-o alin,
Spune-i c de el mi-e dor.
Du-te, dorule cu bine,
La iubita mea din sat
Si i spune c iubitul
Ei, a fost ntemnitat.
Du-te dorule prin lume
Si te'nalt pn'la cer,
Si la toat lumea spune,
C'a nvins Garda de Fier.
MAMEI
de Simion Lefter
Noapte bun mam, noapte bun,
suflet scump nepretuit balsam,
au venit si stelele s-ti spun
c-i trziu si-ai adormit la geam.
Luna a apus dup uluc
si-ai rmas iar singur'n pervaz.
Du-te mam, du-te si te culc
n zadar ai asteptat si azi.
Si icoana parc st s plng
peste pru-ti viscolit de nea,
candela-i aproape s se sting,
ai uitat azi mam si de ea.
An de an, ba azi ba mine, poate,
ti astepti feciorul n pridvor.
El prin nchisori se stinge'n noapte,
biciuit pe drumul robilor.
Noapte bun, noapte bun mam,
Domnul s-ti aline visul drag,
negura s'o vezi cum se destram

s-ti mbrtisezi fecioru'n prag.

A MURIT AZI NOAPTE-UN LEGIONAR
de Simion Lefter
A murit azi noapte-un legionar
ntr'o celul la etajul doi;
era si el ntemnitat ca noi
si arestat n luna Ciresar.
A murit azi noapte-un legionar
cnd luna s'ascundea pe dup brazi.
L'au plns pe brate doar trei camarazi
cum plng la Denii, ngerii'n altar.
A murit azi noapte-un legionar
si l-a'ngropat n zori un temnicer;
se ascundeau si stelele pe cer
de ochii ucigasului gropar.
In satul bntuit de-un vnt hoinar
o mam-si plnge fiul dus, n prag,
era din toti, feciorul cel mai drag,
azi noapte a murit un legionar.
DIN AIUD

de Simion Lefter

Iti scriu o carte mam din Aiud,

din temnita cu lacrimi si zbrele,
cu ziduri reci, de unde nu s'aud
cum mor n lanturi visurile mele.
Trec zilele de plumb mai greu ca anii,
se scurge viata'n silnic povar;
n suflet mi se scutur castanii
si plng un vis pierdut de primvar.
Flcul tu voinic, cu piept de-aram
ce haiducea adesea pe poteci,
azi nu mai e dect o umbr, mam,
n temnita cu zidurile reci.
Cu trupul rstignit pe gratii, snger
cnd luna s'a oprit n vrf de brad
ca o fclie-aprins de un nger
cnd moare'n temnit un camarad.

Iti scriu o carte, poate cea din urm

cnd dansul Salomeei e n toi,
cci pn'n zori o viat iar se curm,
c zi si noapte moartea-i printre noi.
SE DUC CAMARADE COCORII

de Simion Lefter

Se duc camarade cocorii

cu visele noastre'napoi,
fac cerc peste ceru'nchisorii
si-si iau rmas bun dela noi.
Pe trmuri de vis si lumin
duc cntecul nostru pribeag,
cnd ngeri de nea se nchin
si toamna se stinge n prag.
Din zri, peste ziduri trec norii
ce-apas pe suflete, grei,
se duc camarade cocorii,
se duc anii nostri cu ei...
DOINA NICADORILOR
de Simion Lefter
Iarsi noaptea s'a lsat,
Ca'ntr'un trist mormnt
Printre gratii mai rzbat
Fulgi adusi de vnt,
In celula'n care zac,
De mult aruncati
Undeva, nspre apus,
Peste munti si vi,
Undeva, pe Mures sus,
Trei voinici flci
Pusi n lanturi de cli
Si'n temnite dusi.
Spue-asa legenda lor
C, nevinovati,
Fratii Nicadorilor
Erau mpuscati

Schingiuiti si aruncati,
Inchisorilor.
Iarsi noaptea s'a lsat
Ca'ntr'un trist mormnt,
Printre gratii mai rzbat
Fulgi adusi de vnt,
In celula'n care zac
De mult aruncati.
SCRISOAREA TATII
de Stere Mihalexe
Fiule, fiule, ce lung-i calea!
Pn la tine sunt mri,
trenuri, jandarmi si ocari
si stele ce nu ne stiu jalea.
Singurtatea n'o mai stiu plnge.
Te-ai dus n legend, te ispitir haiduci?
Si tara-i numai morminte si cruci,
timpul n calendar s'a fcut snge...
Din fundul Aiudului, ochii ti urc
pe cer ca doi luceferi de piatr;
mi vjie vnturi sub cpti si m latr;
clocesc urturi sub bund, sub turc...
Fac un pas, schioapeti alturi n fiare;
mnnc, esti n lingura mea;
aprind o fclie de cumpna grea,
cad lacrimile tale din lumnare.
Cu lungi tnguiri s m scoale,
noaptea, vine lantul tu blestematul!
Eu strig: -Lantule, lantule, las-mi biatul,
fereac-mi mie gleznele goale!
Cu pasi de umbr din tintirim,
uneori noaptea, maic-ta vine:
-Ia-ti plnsul btrne si vino cu mine,
temnita'n lacrimi s o topim...

MOTEASC
de Vasile Posteuca
Voi n'aveti tihna, biete mani.
De ani munciti, si saptamani,
Pentr'o letcaie, la stapani...
V'am sangerat, ati tras in ham,
Si eu numai pe voi va am...
V'a frant cormanul dela plug
S'aduceti altora belsug...
Cand alte mani gasesc comori,
Voi doar sudalme si sudori.
Lucrati amar, truditi de sarg,
Pentru strainii dela targ...
Acum cazurati pe genunchi,
Uscate ramuri langa trunchi...
Curand veti odihni de veci,
Tacute, palide si reci...
Morman de negre bataturi,
V'asteapta-acasa sapte guri...
Voi mani murdare, de tizic,
Eu fara voi nu'nsemn nimic.
BUCOVIN
de Vasile Posteuca
Bucovina, Bucovina,
Plai de basme si de stele,
Te-a scris dorul cu lumina
Pe cerul inimii mele...
Cu penel de vis subtire
Cresti in patru zari: gradina,
Prag sfintit de manastire,
Bucovina, Bucovina...
Ma adun in amintire
Si te-aud plangand straina,
Pana'n stepele sibire,
Bucovina, Bucovina...
Buga dela Putna suna
De strabate tot norodul;
Geme'n cripta lui strabuna
Domnul Stefan Voevodul...

Decand Rusii te pradara

N'avem soare, nici hodina,
Fara tine n'avem tara,
Bucovina, Bucovina...
Cand intindem hora mare
Sa le fie de pomina,
Din hotare in hotare,
Bucovina, Bucovina...
ZODIER
de Vasile Posteuca
A mai trecut o vara, mai gorun,
Un an mai mult de lacrimi si surghiun.
Te-apleci in vanturi aspre si suspini.
Ne prinde-o noua toamna prin straini.
Incet iti curge sangele'n noroi.
Ne-om mai intoarce oare inapoi?
Ce-mi spui fara nadejde si-mi arati?
Traiesti si tu ca noi din nedreptati?
Ti-i numai aur frunza si cercei.
Aud intr'insa parca glasul ei...
Apleaca-ti fruntea rece langa-a mea.
Eu nu mai am in ceruri nici o stea.
Cararea mi se pierde in pamant.
Azi sunt si mane poate nu mai sunt.
Ma duc in alta lume peregrin.
De-acolo nu se stie de-o sa vin...
Ma doare mai gorune, ca te las
In lumea asta singur, de pripas.
Dar cine stie? Poate ne'ntalnim:
Eu pumn de lut, tu cruce'n tintirim...
Buchenwald, 1943.
CNTEC DE INVALID
de Vasile Posteuca
Ne'ntoarcem de pe front infranti.
Cei dragi ai nostri nu mai sunt.
Tu inima, doar tu mai canti,
Sub bratul bandajat si ciunt...

Voi n'auziti? Am fost pe front...

Atata moarte, foc si sange...
-Lasati-l bietul!... Vagabont!...
Azi nimeni nu mai poate plange.
Straine fete trec intoarse.
Suntem doar umbre... Ce sa vada?
Acasa vetrele sunt arse.
Da'n floare troscotu'n ograda.
Nevestele demult batrane
Si mamele plecate'n moarte.
Aicea nu putem ramane.
La ce sa mergem mai departe?
Trec tinere perechi pe strada.
Atata raset cald si glume!...
Cui sa-i vorbesti acum de tara?
Ne'ntoarcem azi in alta lume...
Aceasta plata: Vagabont...
Se uita lung si nu'nteleg.
Se naruie pamantu'ntreg...
-Noi am murit demult pe front...
DOINITA SCRIE LUI MOS CRCIUN
de Vasile Posteuca
O, Mos Craciun, batrane bun,
Am vrut sa te'ntalnesc si eu.
Si-am vrut. O Mos Craciun,
Am vrut sa-ti spun,
Tot chinul meu si tot amarul greu;
Ca numai tu asculti copiii, Mos Craciun,
Da, numai tu esti bun,
Si Dumnezeu...
Am, Mos Craciun, o calda rugaminte.
Anume, de te duci prin tari, departe,
Sa-i iesi si lui taticul inainte,
Si roaga-l sa ne scrie grabnic, carte,
Ca noi numai de lacrimi avem parte...
Mamica n'a mai ras de ani de zile,
Sau rasfoim scrisori cu invechite file,
Venite de la dansul din razboi,
Si oridecateori e vorba de taticul,
De cand se mai batea cu bolsevicul,
Se las'o toamna neagra peste noi...
Mamica tace vesnic si ofteaza,
Si-aprinde seara lumanarea'n sfesnic,

De noi topim cu Precista'ntr'o raza,

Cu plansul ei si Pruncul ei cel vesnic...
Sa-i spui asa, tatichii, Mos Craciune,
Ca suntem mari si-umblam acum la scoala,
Dar basme nu mai are cin'ne spune...
Bunica -spune mama, cand ne spalaS'a dus intr'o Dumineca la liturghie
Si s'a'ntalnit cu Dumnezeu,
Si-au tot vorbit mereu si s'au tot dus...
Si ea acuma nu mai stie inapoi sa vie,
Nici plansetele noastre pan'la ea n'ajung,
Ca-i drumul lung,
Si-a pus-o Dumnezeu,
Ingrijitoare peste lumanarile de seu
Ce se aprind, in ceruri, sus,
Cand susoteste frunza si se lasa seara...
De-o vreme Dorul nu mai canta cu vioara
Ca n'am avut cu ce plati chirie,
Si-a scos mamica lucruri la vanzare;
Dar Dorul, Dorul, bietul, el nu stie,
Si-si canta'n gand romantele lunare...
El crede ca vioara-i la tocmit...
Da, Mos Craciun, traim cu totii ca'ntr'un schit,
Si ochii mamei parca's flori de tintirim...
De cand taticu-i dus si n'a venit...
In tot ce facem, spunem si gandim,
Noi numai de taticul povestim...
Asculta, Mos Craciun, mamica spune,
-Povestea ei de leagan, cu'n taciune,
Ce s'a'ntalnit odata cu'n carbuneCa tata se mai bate... Si'ar sa vie,
Dar n'are cum pleca din batalie.
Ea biata spune, dar eu nu o mai cred,
Si-i plang de mila uneori sub pled.
Si-as vrea s'o mangai... Ah, de-as sti cum!
De-aceea, Mos Craciune, dac'o fi si-o fi,
Si-l vei cata si nu-l vei mai gasi,
Sub nici o zare si pe nici un drum,
Sa-mi spui in fata... nu ma mai minti,
Ca mie de atat mi-i frica:
De jalea ce-o va prinde pe mamica
-S'o prapadi si dansa ca bunica...Si vom ramane mici si fara de mamica...
Sa-mi spui in fata ca eu n'am sa plang.
Si mana palida la piept am sa i-o strang,
Am s'o desmierd, obraz langa obraz,

Si am sa-i spun tot intamplari cu haz,

Ca sa uitam de toate... Si-or sa treaca,
Ani dupa ani prin casa-ne saraca,
Pan' ce vom sti cu totii, intr'o zi,
Ca el, taticul, nu va mai veni...
Si ne vom mangaia'n tacere, ca orfanii,
Ce duc tristeti pe umeri si litanii...
Ti-am pus atatea lacrimi in scrisoare!
Intai spre rasarit si-apoi spre soare-apune,
Acuma du-te, Mos Craciune,
Si cata-ni-l si ada-l pe taticul.
Si dac'ar fi sa nu-l gasesti,
Sa nu-mi mai scrii povesti,
Trimite-mi indarat doar plicul...
Ca eu cunosc povestea care minte,
Si rugaciunile si lacrima fierbine;
Si-acuma du-te, Mos Craciun,
Drum bun, batrane drag, drum bun...
Doinita, fata mamei cea cuminte...
TNCBESTI
de Vasile Posteuc
Bucura-te, manastire,
De Arhanghelul ce-ti vine,
Ca sa-si zidareasca'n tine
Inima ca o psaltire...
Si sa-ti toarne'n temelie,
Pentru vrerea lui de soare
Mucezita sub zavoare,
Cantece de vesnicie...
Arde'n fund de helesteu
Steaua lui ca o comoara.
Numai el traieste'n Tara,
Numai el si Dumnezeu...
Si-o sa vina, mare, mire,
Cum sta scris la Domnu'n carte,
Peste veac si peste moarte,
Bucura-te manastire...
JALE BASARABEAN
de Vasile Posteuc
Romanie, Romanie
Ce-ai lasat Rusii sa vie,
Sa ne duca'n pribegie?

Ca vin nesfarsita bruma

Si norocul ni-l sugruma,
Sugruma-i-ar foc si ciuma...
Stema scumpa de domnie
E si ea in pribegie.
Tara-i jale si urgie...
Lantul gleznele ne strange,
Plange tot Romanul, plange,
Nistrul duce numai sange...
Parcalabii si hatmanii
Trec prin noapte umbre stranii
Ca i-au turburat dusmanii...
Si in goana lor nebuna
Se inalta'n scari si suna
Jale grea din corn de luna...
Scoala-ti Tara, voevozii,
Ca paganii-s multi ca bozii
Si ne latra ca zavozii...
Cheama-ti codrule, voinicii
Ca ne'neaca veneticii,
Capcaunii, bolsevicii...
Tu Hotin, strabun Hotin,
Esti azi singur si strain,
Si paganii vin si vin...
Voi stejari de la Tigheci
Dati alarma pe poteci
Ca ne prapadim pe veci...
Nistrule, sa te ridici,
Capitan peste voinici,
Sa-i strivim pe venetici...
Furtunos sa iesi din maluri,
Peste sesuri, peste dealuri
Si sa-i ingropam sub valuri...
Sa le dam pamant sub glie
Tuturor ce-or sa mai vie,
Romanie, Romanie...
COLIND
de Vasile Posteuca

Scoala neam din departare,

Si te uita colea'n zare:
S'a aprins steaua cea mare,
Si-o duce Domnul prin ger,
Cu toti ingerii din cer,
Lerui, Tara, Ler...
Iar in loc de bland colind,
S'aud codrii vechi doinind,
Dela Nistru pana'n Pind,
Ca nu-i pace, nici malai,
Catu-s satele din plai,
Lerui, colt de rai...
Ca graul de dor subtire,
Pascu-l hoardele sibire;
Pasc sufletul neamului,
Lacustele iadului,
Lerui, Doamne, Lui...
Tara scumpa miorea,
Sta'n genunchi si se ruga
La maicuta Precista,
Cu Pruncul alaturea...
Si radeau pagani misei,
De plansul si jalea ei,
Lerui, Doamne, Lei...
Iata steaua sus rasare,
Dela Tisa pana'n mare,
Si nu-i stea ci mandrul soare,
Ca-a venit moarte din cer,
Pentru cruntul temnicer,
Lerui, Tara, Ler.
A CZUT UN CAMARAD
de N.S. Govora
Intr'o zi cu ceata si cu fum,
A cazut un camarad in drum.
Leganate frunzele, nauce,
Cad pe groapa uda si pe cruce.
Peste capete cu par carunt,
Toamna-si cerne apele, marunt.
Au plecat la drum voinici ca brazii,
Si-au albit in lupte, camarazii.
Sirurile se raresc, se curma
Inca unul a ramas in urma.
S'or rari ca ceata si ca fumul,
Pan'acasa greu si lung, e drumul.

Toamne dupa toamne au sa treaca,

Vanturi, brume, ploi si promoroaca.
Si uitarea s'o asterne lin,
Peste crucea din pamant strain.
CNTEC PRIBEAG
de N. S. Govora
Mai vine o toamna s'apese pe noi,
Cu ceruri de pasla, cu ceturi si ploi.
Si capul se lasa ca plumbul pe mana,
Intoarcerea iarasi, la anul s'amana.
Si sapa'ndoiala cum cariul in lemn,
Cand creste rabojul cu inca un semn.
Incepe sa doara, ne'nvinge aleanul,
Sa spunem intr'una, la anul, la anul!
Se tanguie-afara, cu umerii goi,
Castanii sub ploaia, ce cade suvoi,
Si piere in ceata, sub cerul opac,
Iubita cu gura, ca floarea de mac.
Mai vine o toamna cu vanturi si ploi,
Sa sbulbere toate, nadejdile'n noi.
Si ploua intr'una, si ploua hain,
Si-i rece si-i umed, pamantul strain!
CRCIUN 1951
(Viorelei)
de N. S. Govora
A pornit ca si-alte dati,
Prin troiene de nameti,
Ieri asa cam pe la toaca,
Cu mustati de promoroaca,
A pornit hoinar la drum,
Si-i deja pe-aproape-acum,
A pornit copiii spun,
De departe, Mos Craciun.
Mos Craciun cu barba alba,
Vino'n noaptea asta dalba,
Treci cortina cea de fier
Si vino cu Lerui-Ler.
Vino si la casa noastra
Si ne bate la fereastra,
Vin batrane'n fapt de sara,
Si la cei fara de Tara.
Mosule cu zambet drag,
Vino si la mine'n prag.
Si te rog sa nu-mi aduci,

Nici stafide si nici nuci.

Roscove si jucarii,
Sa le tii pentru copii.
Mie Mos Craciun iti cer,
Sa-mi aduci un colt de cer,
Din indepartata Tara,
Ferecata'n grele fiara.
Mos Craciun te rog mai ad,
Doar un bulgar de zapada.
Bulgaras de alba nea,
Sa-l lipesc pe fata mea,
Obrajii sa-l incalzeasca,
Lacrimile sa-l topeasca.
Mos Craciun, Mos Craciun,
Asi mai vrea ceva sa-ti spun.
Inainte de-a veni,
Treci la mandra intr'o zi.
Si din parul ei balai,
O suvita tu sa-i tai.
Si sa mi-o aduci apoi,
Cand ai sa ajungi la noi.
Mos Craciun si de-ai putea,
Inca asi mai vrea ceva.
Si te rog, te rog in soapte,
Cel putin pentru o noapte,
Pentru noaptea de Craciun,
Mosule cu zambet bun,
Ca'n povesti, pe-un nor de par,
Ad-ne, intreaga Tar.
AVNTURI
Scrisoare unui erou
de N. S. Govora
Camaradului capitan Iuga Cornel cazut la Nalcik.
Camarade,
Departe la Nalcik, noaptea cadea,
Neagra, apasatoare si rea.
Ploua!
Intr'una, intr'una ploua,
De parea,
Ca s'a deschis un stavilar, in cer undeva.
Ploua!
Rece, patrunzator si marunt,
Pe hainele jilave, pe sufletul frant,
Pe casca'nrosita de sange, pe trupul durut,
In inserarea in care, ca un brad fulgerat, ai cazut.

Nimeni n'a gemut, nimeni n'a plans,

Doar pumnii umflati de apa ca niste bureti,
de neputinta s'au strans.
Si ordonanta, Ion,
Cu privirile ratacite, nauce,
Ti-a intocmit din ramuri uscate, o cruce.
Apoi,
Alte si alte nesfarsite, putrede ploi,
Si-au intiparit rugina si sgura,
Pe numele pe care-l scrijelase Ion cu custura,
In inserarea in care noaptea cadea,
Neagra, apasatoare si rea.
Ti-amintesti?
-S'au implinit in vara aceasta 18 aniIn oraselul de granita, ne purtam visurile si sperantele pe sub castani.
Eram sapte prieteni, pe toti,
Viata ne-a faramat, ne-a rupt in bucati.
Marin,
Pe Dealul Capelei, la Sevastopol, doarme senin.
Pe o colina de langa Chisinau, Vasile Achim,
Cu sangele lui a tesut un covor basarabean, un chilim.
Altii doi,
Balint si Curteanu au murit si ei ca eroi,
In timpul Dreptului, Sfntului nostru razboi.
Mircea Spnu haiduceste in munti, iar pe mine,
Departe de Tara, ca o boala ascunsa, ca o boala fara
de leac, ca ftizia,
Ma roade, ma sfarteca, ma macina nostalgia.
Si acum,
Sa ma ierti c'am sa-ti aduc niste vesti care sa-ti chinuie somnul,
Sa-ti tulbure pacea si linistea intru Domnul.
Nevasta-ta, s'a maritat, nu se'mplinise nici anul,
Iar la noi, in Maramuresul drag, stapaneste dusmanul.
Copilul, care la plecare, abia putea sa spuna, sa gngure, "tat",
E mare, merge la scoala si invata ruseste, limba acea blestemata.
Si nu stie,
Ca tatal sau doarme la Nalcik, departe,
La poalele Caucazului si-a gasit o crancena moarte.
Undeva, la o raspantie, la o rascruce,
A implantat cea mai inaintata, romaneasca, eroica, cruce.
Nevasta-ta si nimeni nu are curajul sa-i spuie,
De frica sa nu afle dusmanul si sa-i rapuie.
Si alte, si alte,
Lase figuri, asezate in scaune, in posturi inalte,
Socotesc ca nu e bine, ca nu se cade,
Sa se scrie, sa se vorbeasca,
De moartea ta vitejeasca,

A ta si a sutelor de mii de eroi,

De Dreptul, de Sfntul nostru razboi.
Dar camarade,
Nu dispera,
Nu toata lumea gandeste asa.
Mii,
Zeci de mii,
Sute de mii,
Milioane,
Viitoare companii, batalioane,
De tineri si oameni carunti,
Cei ce sufar, cei ce haiducesc, cei ce sangera'n munti,
Si cei ce-si macina sanatatea'n exil,
De la general pana la soldatul umil,
Pana la cer vom striga,
Cu Universul intreg de va trebui, de gat ne-om lua,
Pentru jertfa, pentru memoria ta.
Si camarade, o zi,
O sfanta zi va veni,
Cand ca un suvoi, ca un uragan vom porni.
Mii,
Zeci de mii,
Sute de mii,
Milioane,
De la Nistru la Tisa, din ale muntilor nostri cotloane,
Pe drumul pe care-l cunoastem, pe drumul pe care-am mai fost,
-Altminteri, viata nu si-ar mai avea nici un tel, nici un rostVom veni acolo la Nalcik, departe,
Cu sangele nostru vom scrie o noua istorie, o carte,
Si'n locul crucii intocmite de Ion din ramuri uscate,
In locul unde ai cazut in leatul 42 pentru Sfnta Dreptate,
-Sangele martirilor, stramosilor nostri ne-o cerVom ridica un monument inalt pan'la cer.
Pentru Istorie, pentru gloria Neamului nepieritoare,
Pentru veac, pentru generatiile viitoare.

MORMNTUL CPITANULUI
de Radu Gyr
De-aici'nainte, vremea se msoar
cu trudnicile tale oseminte,
si veacul care curge peste tar
ncepe din cenusa ta fierbinte.

Mergi printre noi cu sfnta-ti moarte vie,

ne tmiezi cu marea ta tcere...
Mormntul tu e numai nviere,
prin tine luminm de vesnicie.
Prin tine bem, setosi, din Mntuire,
prin tine doar, ne-am curtit de zgur...
Izvor ne esti si cin si zidire
si patrafir si cuminectur...
Esti azima pe care'n plns o cere
inima noastr pururea flmnd.
Esti drumul nostru ctre zri de miere,
esti perna pentru tmpla fumegnd...
Esti ruga Trii pentru biruint,
mistria noastr'n aur ferecat,
dalta de foc nfipt n credint...
Mormntul tu e viata noastr toat.
Venim lng trna ta iubit,
si umbra ta, prin smirn si balade,
ne-atinge cu plutirea ei sfintit
si se preschimb'n torte si n spade.
Cu duhul tu -mireasm de grdinne miruim, sub zmbet de icoane.
Culegem din mormntul tu lumin
si ne splm obrajii de prigoane.
Lum un pumn de lut din groapa sfnt
si-l punem pe vechi rni de nchisoare;
si rnile din noi tresar si cnt,
se fac medalii si zmbesc n soare...
Dar de-or veni, cndva, cu pasi usarnici,
la groapa ta, miseii si viclenii,
si se vor bate'n piept cu pumni ftarnici,
slvind lumina sfintelor vedenii,
Mormntul tu, gemnd, s se ridice
si duhul tu, tsnind din vesnicie,
ntr'un npraznic fulger s despice
pngritoarea lor nimicnicie!
(Inchisoarea Aiud)
TCEM DIN GUR
de Radu Gyr
Din tot, ne-a mai ramas aieve,
acest zid grav, aceste dreve.

Crunt ferecati in piatra dura

cu pumnii stransi, tacem din gura.
Tacem, parc'am tacea de veacuri
ca niste funduri vechi de lacuri.
Si ferecat in bezna sura,
de mii de ani, tacem din gura.
Ei: ziduri, lanturi, temnicerii,
noi, numai cremenea tacerii.
Ei, biciuri cu batai si ura,
noi, urias inghet pe gura.
Deasupra vremii si genunii,
tacem ca spinii si taciunii.
Tacem ca lama de custura,
tacem mereu, tacem din gura.
Ne linge frigul pe ciolane,
ei, foame, cuie si ciocane
si orice zi e-o muscatura.
Scrasnind din dinti, tacem din gura.
Tacem ca lacatul pe use,
tacem ca focul sub cenuse,
tacem... dar noaptea sub celule,
vuiesc torente nesatule.
Un zgomot bubuie departe,
se darm parca ziduri sparte
si parca lanturi cad in zgura.
Noi asteptam, tacem din gura.
(Inchisoare Aiud)
INDEMN LA LUPT
de Radu Gyr
Nu dor nici luptele pierdute,
nici ranile din piept nu dor,
cum dor acele brate slute
care sa lupte nu mai vor.
Cat inima in piept iti canta
ce'nseamna'n lupta-un brat rapus ?
Ce-ti pasa'n colb de-o spada franta
cand te ridici cu'n steag, mai sus ?
Infrant nu esti atunci cand sangeri,
nici ochii cand in lacrimi ti-s.
Adevaratele infrangeri,
sunt renuntarile la vis.
(Inchisoarea Aiud)
FOAMEA
de Radu Gyr
Parca de veacuri, parca de cinci ani
n'am mai pranzit, n'am mai sezut la cina.
Parca de veacuri, parca de cinci ani,
am suge fier, am roade bolovani,
am hpi moloz si rogojina.

In foamea noastra vajaie paduri,

se casca mri, se surpa munti din coame.
In foamea noastra vajaie paduri,
si parca din strabuni sau din scripturi,
dela'nceputul lumii ne e foame.
Ziua pandim cu narile in vant
naluca unui abur de mancare.
Ziua pandim cu narile in vant,
poate din cer, din iad, sau din mormant,
or sa ne-arunce resturi ca la fiare.
In bezna noptii ne visam strigoi,
ca ne-ospatam din cate-un hoit fierbine.
In beza noptii ne visam strigoi,
dar numai moartea rupe halci din noi,
ea singur infuleca morminte.
(Inchisoarea Aiud)
METANIE
de Radu Gyr
Doamne, fa din umilinta
pod de aur, pod inalt.
Si din lacrima, velinta,
ca pe-un pat adanc si cald.
Din lovirile nedrepte,
faguri faca-se si vin.
Din infrangeri, scari si trepte;
din caderi, urcus alpin.
Din otrava pusa'n cana,
fa miresme ce nu pier.
Si din fiecare rana,
o cadelnita spre cer.
Si din orisice dezastru
sau crepuscul stins in piept,
Doamne, fa lastun albastru
si da zambet intelept.
(Inchisoarea Aiud)
INTELEPTUL
de Radu Gyr
Nu scuip pe'nfrangerile mele!
Ce-am adorat nu stiu sa ard
si nu ridic in vant obiele
in locul ruptului stindard.
De funia spanzuratorii
dezastrele nu mi le-agat
si nici mandria din victorii
n'o pun sperietoare'n bat.
Cu-aceleasi zambete'ntelepte
imi port si lanturi si cununi
urcand spre soare clare trepte
sau coborand printre furtuni.

Si merg pe-acelas tarm ce suie,

la brat cu prieteni sau vrajmasi,
de-o fi sa-mi bata trupu'n cuie
sau sa-mi presare crini sub pasi.
(Inchisoarea Aiud)
MORTII
de Radu Gyr
Pe sub fereastra trec sicrie
cu trupuri reci de camarazi;
trecura ieri, trecura azi,
numarul lor cine-l mai stie?
Carutul tras de un ocnas
pe drumul plopilor il duce;
nu sunt nici prapuri si nici cruce
si nici-o vama prin oras.
Nici o logodnica nu plange
in urma mortului uitat,
ci din vazduhu'nvolburat
o pana galbena se frange.
Noi stam la geam, privim in zare
cum falfaie aripa mortii
si ne'ntrebam: pe maine, care
o sa atinga zarul sortii?
(Inchisoarea Aiud)
OFRAND
de Radu Gyr
Din ranile si'nfrangerile noastre
intindem punte noilor destine
o punte de margean peste dezastre,
s'o urce pasii lumii care vine.
Cu orisicare rana care doare,
din orice razvratire mai adanca,
am pus o za pe piepturi viitoare
si-o spada grea in maini ce nu sunt inca.
Iar dac-am plans, din lacrima maiastra
va creste-o mangaiere de matase
pe care maine unii au s'o lase
la alte frunti ce cresc din fruntea noastra.
Iar daca'n noaptea smarcului si-a roatei
inchidem lanturi, inima si rana,
din daruirea noastra subterana
va creste paine pentru foamea gloatei.
(Inchisoarea Aiud)
INSCRIPTIE PE O FEREASTR
de Radu Gyr
Flamand de lume, nesatul de cer,
fereastra grea, stau ceasuri langa tine,
cu brate'ntinse catre tot ce vine,
cu ochii'n lacrimi, catre cate pier.

In zori, cand te deschizi spre infinit,

fereastra, parca aripi ti-ai deschide
si parc-ai vrea sa zbori spre tari toride,
ducandu-ma, pe aripi rastignit.
Iar in amurg, cand joaca departari
in geamul tau insangerat de soare,
ca aripi mari ce n'au putut zboare,
te'nchizi ranita, peste renuntari.
(Inchisoarea Aiud)
BLESTEMUL AIUDULUI
de Radu Gyr
Aiudule, Aiudule,
temnita crunta,
fa-te zaludule
piatra marunta.
Focul mance-te
ca nu te saturi.
Mereu vrei scancete
si bei oftaturi.
Vantul destrama-te
ca nu-ti ajunge
- si'n marea-ti foamete mereu vrei sange.
Apele faca-te
ape ca ele,
lacrimi din lacate
plans de zabrele.
Grindina 'ndoaie-te
spele-te ploaie,
lanturi si geamte
sa ti le'nmoaie.
Aiudule, Aiudule
fiara nauca,
face-te-ai crudule
scrum si naluca.
(Inchisoarea Aiud)
C R E Z U L
de Radu Gyr
Puneti-mi lanturi si catuse
sa sune scrasnetul hain
si mii de lacate la use,
eu tot ceiace-am fost raman.
Surpati asupra-mi munti si ape
puteti chiar sa ma spanzurati.
Cu grele, negre tarnacoape,
credinta nu mi-o sfaramati.
Tarati-ma de vreti sub santuri
si ingropati-mi trupul stins.
Eu sorb ca Fat-Frumos, din lanturi
puteri adanci de neinvins.

Puteti sa napustiti tot iadul

ca sa ma franga pana'n miez.
Eu stau in viscole ca bradul
si tare, tare ca un crez.
(Inchisoarea Aiud)
VOI N'ATI FOST CU NOI IN CELULE
de Radu Gyr
Voi n'ati fost cu noi in celule
sa stiti ce e viata de bezne,
sub ghiare de fiara, cu guri nesatule,
voi nu stiti ce-i omul cand prinde sa urle,
strivit de catuse la glezne.
Voi n'ati plans in palme, fierbinte,
strapunsi de cutitul tradarii.
Sub cer fara stele, in drum spre morminte,
voi n'ati dus povara durerilor sfinte
spre slava si binele tarii.
In cantec cu noi laolalta
trecand printre umbre peretii,
voi n'ati cunoscut frumusetea inalta
cum dorul irumpe, cum inima salta
gonind dupa harfele vietii.
Ce-i munca de brate plapande,
ce-i jugul, ce-i ranjet de monstru,
cum scartie osul cand frigul patrunde,
ce-i foamea, ce-i setea, voi n'aveti de unde
sa spuneti aproapelui vostru.
Voi nu stiti in crunta 'nchisoare
cum minte speranta si visul,
cand usile grele se'nchid in zavoare,
si'n teama de groaznica lui inclestare
pe sine se vinde invinsul.
Ati stat la ospete'ncarcate
gonind dupa fast si orgoliu,
nici mila de noi si nici dor, nici dreptate,
nici candela-aprinsa si nici libertate,
doar ghimpii imensului doliu.
Asa sunteti toti cei ce credeti
ca pumnul e singura faima.
Fatarnici la cuget, pe-alaturi ne treceti,
cand noi cu obraji ca pamantul si vineti,
gustam din osanda si spaima.
Cand portile sparge-se-or toate
si mortii vor prinde sa urle,
cand lanturi si ziduri cadea-vor sfaramate,
voi nu stiti ce'nseamna'nvierea din moarte,
caci n'ati fost cu noi in celule.
(Inchisoarea Aiud)
VECINUL CARE-A MURIT
de Radu Gyr

In celula de alaturi a murit alaltaieri unul.

Era un vietas ofticos.
Tusea-i sunase mai neagra de cum e ceaunul,
si-o noapte-a varsat sange pe jos.
Sta zugravit cu vapsele sarace - sfant pe sindrila cand lacatu'n zori a svacnit.
Amar, inlemnise obrazul in crancena sila.
Gardianul asa l-a gasit.
Au venit alti doi paznici, tragind mohorati din tigara,
si'ntr'o patura rupta l-au pus.
Mana-i curgea ca o zdreanta din uniforma-i murdara,
si ei l-au luat si l-au dus.
Galbeni, de dupa zabrele pandeau, tacuti, osanditii
cum lesul afara e scos.
Pe gardieni si pe mort ploua vanat, dupa traditii,
vanat, taraganat si cleios...
In celula de alaturi a murit alaltaieri unul.
L-au luat si l-au dus de la noi...
Dar, noaptea, cand plosnita suge si luna e ca tutunul,
ocnasul mort a venit inapoi.
Mi-a venit la vizeta cu pasii de frunze: - Hai, frate.
Am sarit de pe scandura mea.
Obrazul si ochii-i luceau de fericiri dilatate,
si putreda-i gura zambea.
-Hai, frate, mi-a spus, si-un freamat parca-l batea intr'o dunga.
M'asteapta afar' un landou.
Deasupra temnitei m'am plimbat cat e noaptea de lunga,
si plec cu landoul din nou.
Nu, nu m'au ros niciodata oftica, foamea, paduchii,
in stele am grajd de aur curat.
Landoul meu are ocale de-azur pe roate, pe muchii,
noaptea'n celula mi l-am lucrat.
Vecine, vazduhul ne cheama vibrind din vechi violoncele.
Vezi Calea Laptelui, sus, peste noi?
E drumul ocnasilor: uite, i-am intalnit printre stele
din lanturi sunind, in convoi.
Vino cu mine. Din rogojina fa-ti verde trasura.
Sunt paturi albe sus, si sunt paini.
Ne-asteapta'n luceafar Iisus, cu lapte cald si prescura
si-un pahar plin cu lacrimi, in maini.
(Inchisoarea Aiud)
D-MI CHIPUL TU
de Radu Gyr
Da-mi chipul tau, granit senin,
da-mi duhul tau, senina iarba,
in ne'mpacatul meu destin
nici un tumult sa nu mai fiarba!
Sa nu mai spumege in piept,
sub indoieli ori sub blesteme,
nici cate'n pofta mea le-astept,
nici cate spaima mea le teme.

Vreau taina nestiintei reci

si-a nepasarii voastre, unde,
cu negrul zbor de lilieci,
nici o'ndoiala nu patrunde.
Granit, da-mi neclintirea din
dumnezeiasca-ti impietrire,
pentru-o lumina fara chin
si-o moarte fara rastignire!
Vreau, iarba, 'ntelepciunea ta
de-a nu-ti aduce'n veci aminte,
vreau harul tau de-a infrunta
fr' a privi nimic 'nainte.
Sa cresc in timp si infinit
din duhul tau, senina iarba,
din duhul tau, senin granit,
in fericirea voastra oarba.
(Inchisoarea Aiud)
IMN MORTILOR
de Radu Gyr
Morminte dragi, lumina vie,
sporite'ntr'una an de an,
noi v'auzim curgand sub glie,
ca un suvoi subpamantean!
Ati luminat cu jertfe sfinte
pamantul, pana'n temelii,
caci arde tara de morminte,
cum arde cerul de faclii.
Ascunse'n lut, ca o comoara,
morminte vechi, morminte noi,
de vi se pierde urma'n tara,
va regasim mereu in noi!
De vi s'au smuls si flori si cruce
si daca locul, nu vi-l stim,
tot gandul nostru'n el v'aduce,
ingenuncheri de heruvim.
Morti sfinti in temniti si prigoane.
Morti sfinti in lupte si furtuni,
noi am facut din voi icoane,
si va purtam pe frunti cununi.
Nu plangem lacrima de sange,
ci ne mandrim cu-atati eroi.
Nu! Neamul nostru nu va plange,
ci se cumineca prin voi.
(Inchisoarea Aiud)
A MAI MURIT INC UNUL
de Radu Gyr
A mai murit inca unul cu foamea pe fata,
cu ochii de ceata,
cu maini ca tutunul.

A mai murit inca unul

din nemernica gloata
care pe rand se gata,
Unul cate unul.
Trei, sase, opt, zece ...
A mai murit un misel.
Ce bine de el
ca-i liber sa plece!
Azi n'o sa-l mai friga
in vise de fiere
nici trup de muiere
si nici mamaliga.
Ah, Domnul, prea-bunul,
il mangaie foarte.
Tovarasi de moarte,
poftim inca unul!
Lasati-l sa plece!
Nu spuneti o vorba!
Ne lasa o ciorba
si-o paine rece.
(Inchisoarea Aiud)
CIMITIRUL DETINUTILOR
de Radu Gyr
Alaturi de temnita, pe-o rana, pe-o coasta,
cimitirul nostru tace, adasta,
asteapta sicrie sarace
cu numar de smoala scris pe capace...
Cimitir fara iarba, doar huma
ocolit ca o molima neagra de ciuma,
cimitir fara poveste
unde nu'ngenuncheaza neveste,
unde mame nu plang,
unde nu s'aud lacrimi de tane.
Crucile strambe si schioape
vrura sa fuga, sa scape,
dar numai o clipa rebele
- parca somate de sentinele au stat... s'au supus,
au ridicat mainile in sus...
Uite, gardianul le pune in fiare
pentru incercare de evadare!
Cat este ziua de lunga,
vantul le numara'n dunga:
cinci, zece, treizeci, toate la fel.
Toti detinutii prezenti la apel,
toti aliniati pe tapsan
ca la inspectia domnului Prim-Gardian.
Cat este seara si umbra,
cimitirul tainelor umbla.
Cat este noaptea de'nalta,
cimitirul tainelor tresalta.

Cand luna iese pe coame,

crucilor parca le e foame,
si in gropi de namol, osanditii,
flamanzii, lihnitii, truditii,
cu bratele'ntinse spre luna
cer paine calda si buna...
Cand stelele cad fumegande,
crucile's haite flamande
si gropile soptesc intre ele in soapte:
-Hei, maine sau poimaine noapte,
poate-or sosi sa scrasneasca'n noroi
si cinci sute treizeci si doi*)
sau opt sute sapte*)...
(Inchisoarea Aiud)
*) 532 (numrul de ncarcerare al lui Radu Gyr);
*) 807 (numrul de ncarcerare al Printului Alexandru Ghica).
POVESTE
de RADU GYR
Am avut un copil si-o nevast
Acum o sut, o mie de ani.
Auziti pianjeni? Auziti sobolani?
Am avut un copil si-o nevast.
Cnd a fost fericirea aceea
cu chipuri pmntesti diafane?
Innecuri, sfrsituri de lumi, uragane,
mi-au smuls din viat odrasla, femeia.
Au trecut o sut cinci sute de ani,
s'au rupt muntii si-au crescut bozii.
Rareori ca dinamita fac explozii,
amintirile ascunse prin bolovani.
Si n tcerea lor scurt detunat
un chip mi zmbeste si coase.
Din pat, dou mini mici, somnoroase,
ntinse, parc m fulger: "-Tat!"
Aicea nu-mi spune nimeni pe nume,
Trec sutele de ani la'ntmplare.
Aicea sunt: m la, un oarecare,
apoi cad iarsi n bezne postume.
Dar ce-i? S'a rupt cerul? E mort Dumnezeu?
Si suntem numai trei din toate ?
Viata-i de scrum si am rmas n cetate
doar noi: vesnicia, celula si eu!...
De-as zri mcar o frntur de stea!
Ce fiar-i vesnicia, ce fiar!
I-as cere s-mi dea un capt de sfoar
si de milenii s m spnzur cu ea.
LEAGN FR CNTEC
de RADU GYR
Nani, puiul mamii, nu mai sunt
cntece de leagn pe pmnt.

Basmele pe care nu le spun

au murit sub uruit de tun.
Au murit sub tancuri, de un veac,
soarele si luna n cerdac.
Nu te-alint soapta nimnui
si nici lapte'n tta mamei nu-i.
Cci pe lumea asta n'au rmas
dect vnturi cu suspin n gals,
foamea ta n albia de tanc,
plnsul mamei cu blestem adnc
si scrsnirea lantului zlud
prins de glezna tatii la Aiud.
Nani, puiul mamii, nu mai sunt
cntece de leagn pe pmnt.
BALAD
de RADU GYR
Rmas bun, de-acum, frtan de cruce.
Vei porni spre tara ta de lut.
Eu prin sbiile zrii m voi duce,
Vnturi mari s-mi ias la rscruce,
s-mi dea apa lor amar de but.
Dac ntr'o zi o s se vad
vultur de argint pe cer lucind,
scoate-ti straiul tu de nun din lad,
pune-ti zrile la coaps ca o spad
si s vii la nunta-mi de zapad,
n Dumineca-mi alb de argint.
Pajuri negre ns de-or s sboare,
s'ntelegi c ochii mi-au furat
s mi-i duc'n stele rotitoare,
si c fruntea mea, rpit'n ghiare,
peste vrfuri de pduri tot mai rsare,
ca un ciob de lun 'nsngerat.
ISUS IN CELUL
de Radu Gyr
Azi noapte Iisus mi-a intrat n celul.
O, ce trist si ce'nalt prea Crist !
Luna venea dup El, n celul
si-L facea mai nalt si mai trist.
Minile Lui preau crini pe morminte,
ochii adnci ca niste pduri.
Luna-L btea cu argint pe vestminte
argintndu-I pe mini vechi sprturi.
Uimit am srit de sub ptura sur :
- De unde vii, Doamne, din ce veac ?
Iisus a dus lin un deget la gur
si mi-a fcut semn ca s tac.
S'a asezat lng mine pe rogojin :
- Pune-mi pe rni mna ta !
Pe glezne-avea urme de cuie si rugin
parc purtase lanturi cndva.

Oftnd si-a ntins truditele oase

pe rogojina mea cu librci.
Luna lumina, dar zbrelele groase
lungeau pe zpada Lui, vrgi.
Prea celula munte, prea cptn
si misunau pduchi si guzgani.
Am simtit cum mi cade capul pe mn
si-am adormit o mie de ani...
Cnd m-am desteptat din afunda genun,
miroseau paiele a trandafiri.
Eram n celul si era lun,
numai Iisus nu era niciri...
Am ntins bratele, nimeni, tcere.
Am intrebat zidul : nici un rspuns !
Doar razele reci, ascutite'n unghere,
cu sulita lor m'au strpuns...
- Unde esti, Doamne ? Am urlat la zbrele .
Din lun venea fum de ctui...
M-am pipit... si pe minile mele,
am gsit urmele cuielor Lui.
CNTEC DE LEAGN
Dormi copilul mamii, nani, nani,
a plecat si ultimul lstun.
Ruginir plopii si tufanii
si din temnita ce-i surp anii,
nu s'a mai ntors tticul bun.
Dormi copilul mamii, toamna plnge
dezgolindu-si umrul rnit.
Cade frunza, cade si se frnge,
orice frunz-i lacrim de snge
si tticul nu a mai venit.
Nani, nani, mini de crin plpnde,
la fereastr psri plng si ploi.
Lupii beznelor rnjesc la pnde,
Tara-i toat temnite flmnde
si tticu-i dus de lng noi.
Nani, nani, tata nu mai vine,
maica st cu sufletul rpus.
Cine s-ti mai spuie basmul, cine
s-ti srute pleoapele senine?
Maica plnge si tticu-i dus.
L-au svrlit n temnit dusmanii
pentru sfnta-i lege din strbuni.
Or s-i ning peste tmple anii,
s cresti mare, puiul mamii, nani,
Neamul si printii s-ti rzbuni.
Radu Gyr (nchisoarea Aiud)
RIDIC-TE GHEORGHE, RIDIC-TE IOANE!
Nu pentru-o lopat de rumen pine,
nu pentru ptule, nu pentru pogoane,

ci pentru vzduhul tu liber de mine,

ridic-te Gheorghe, ridic-te Ioane!
Pentru sngele neamului tu curs prin santuri,
pentru cntecul tu tintuit n piroane,
pentru lacrima soarelui tu, pus n lanturi,
ridic-te Gheorghe, ridic-te Ioane!
Nu pentru mnia scrsnit'n msele,
ci ca s'aduni chiuind pe tpsane
o claie de cer si-o cciula de stele,
ridic-te Gheorghe, ridic-te Ioane!
Asa, ca s bei libertatea din ciuturi
si'n ea s te-afunzi ca un cer n bulboane
si zarzrii ei peste tine s-i scuturi,
ridic-te Gheorghe, ridic-te Ioane!
Asa, ca s-ti pui tot srutul fierbinte,
pe praguri, pe prispe, pe usi, pe icoane,
pe toate ce slobote-ti ies nainte,
ridic-te Gheorghe, ridic-te Ioane!
Ridic-te Gheorghe pe lanturi si funii!
Ridic-te Ioane pe sfinte ciolane!
Si sus, ca lumina din urma furtunii,
ridic-te Gheorghe, ridic-te Ioane!...
Radu Gyr (nchisoarea Aiud)
O, BRAD FRUMOS...
O, brad frumos, ce sfnt preai
n alt srbtoare.
M vd copil cu pr blai
si ochii de cicoare.
Revd un scump si drag cmin
si chipul mamei sfinte,
imagini de Crciun senin
mi-apar si azi n minte.
Un brad cu daruri si lumini
n amintiri s'arat.
In vis zmbeste ca un crin
copilul de-altdat.
Intregul cer era deschis
deasupra fruntii mele.
Azi strng doar pulbere de vis
si numai scrum din stele.
Copil blai, Crciun si brad
s'au stins n alte zile.
Azi numai lacrimile cad,
pe'nglbenite file...
Azi nu mai vine Mos Crciun
cu barba-i jucause,
ci doar tristetile mi-adun
s-mi plng lng use...
In bezna temnitei m frng
sub grele lespezi mute,

si'mpovrat de doruri plng

pe amintiri pierdute.
Omtul spulberat de vnt
se cerne prin zbrele
si-mi pare temnita mormnt
al tineretii mele...
Radu Gyr (nchisoarea Aiud)

BALADA CODRULUI FR HAIDUC

de Radu Gyr
Ca de dincolo de lume,
vine plin de colb,
fata drz, mna'n sold,
armsaru'n spume.
Fruntea-i creste mai nalt,
pletele n vnt.
Stnci, pduri, furtuni i snt
mume, laolalt.
Ard amurguri sub sprncene
si, pe chip semet,
srutri de bltre
si de nopti codrene.
n clcie cnd si strnge
murgul nzdrvan
pare-arhanghel pmntean
sau vrun cneaz de snge.
Flinta tot si'ndreapt teava
s priveasc'n sus:
ochi de uliu nesupus
care'nfrunt slava.
Ipingea bogat poart,
cioareci si tuzlugi
Arnuti si strji si slugi
nlemnesc n poart.
De cnd sunt, nu mai vzur
portile domnesti,
izbucnite din povesti,
astfel de fptur.
Artarea din balad

sare jos din sea:

- Unde-i Vod Caragea?
Iancu vrea s-l vad.
Toti bulbuc ochi de broaste
turcii cresc n fes:
- Cine esti, boier ales?
Cine te cunoaste?
- De la Vod la Agie,
grecii toti m stiu.
De la Olt si pn-la Jiu
Codru'ntreg m stie.
Parc trznetul despic
porti si arnuti.
Ct s la picior de iuti
si ce'nalti n chic!
Faraonii si buzatii
scheaun prin curti.
Lungi n mini, la fat scurti,
gfie gealatii.
Se'mbrncesc n poticnire
turcii cu salvari
Cetele de palicari
chitie subtire.
- Iancu! Freamt cerdacul.
Prinsi de tremurici,
pehlivani si mscrici
vin de-a berbeleacul.
- Iancu! Scri, odi, iatacuri
zumzie la fel
Singur Iancu, numai el,
calc-adnc pe veacuri.
Parc vine din jugastri,
dintr'un pisc strbun
unde oule si pun
vulturii si astrii.
Intr'n curte si le face
Semn s tac toti:
- Nu sunt cpitan de hoti,
Crtite buimace.
Broaste'n fuste, slugi fricoase,
n'am venit s prad,
nici s v trimet n iad

putredele oase.
Hai, lingi surpati din sale,
duceti-m sus.
Vorbe bune am de spus,
Azi, Mriei-Sale
Cine s-i rsar'n fat
asprului boier
care-si reazim de cer
umr si sneat?
Cin s-l duc s-l prosterne
La Mria-Sa,
Cnd si Vod, pe sofa,
drdie'ntre perne?
Prind din coate s se'ndemne
Si privesc mereu.
Ba e Ft-Frumos, ba zmeu,
Ba e Strmb-Lemne
-Cuvioase cicolovine
cu sfieli de sfinti,
luati-v 'ndrzneala'n dinti
si ndragii'n vine.
Nimeni nu-i s se desfac
Din cinstitul stol,
s-i dau flint si pistol
Si hanger si teac?
Din pridvor atunci 'l-mbie
Un mosneag senin,
Scris de-un mester bizantin
Pe-o icoan vie.
- Ad la Vldica'ncoace
Sculele de drac
Si pe Vod-am s-l mpac,
dac vii cu pace.
Iancu-si scutur pe-o treapt
Armele de fier:
- Iac lege de hanger,
iac flint dreapt.
Am venit s v dau seam,
n'am venit s cer
Alb, ca visinu'n Prier,
Sfntu'n prag l cheam.

Mire-se arnutime,
slugi si logofeti.
Sfntu-ofteaz din nmeti
Si din limpezime.
- Vino cu Vldica, suie,
pocit haiduc
ntre perne si ciubuc,
Vod e si nu e.
Namila cu ochi de soare
intr. Calc drept.
Domnu-i numai nod n piept,
perne si sudoare.
Cnd mai face-un pas, doar unul,
toti boierii sloi.
Domnul, ntre perne moi,
galben ca tutunul.
Mine'n zori, cnd va cdea
latul unei funii,
vor jeli pe urma mea
ulmii si gorunii.
Ins numai ochi curati
- dimineti senine dincolo de cruntul lat
am s-i duc n mine...
*
Poarta, dis-de-dimineat
napoi s'a tras.
S'a sculat la rumen ceas
gloata trgoveat.
Curtile domnesti sunt pline
de smerit popor.
Pild vie tuturor
streangul se cuvine.
Nici cinstita boierime
nu se cade dar
s nu-l vad pe tlhar
sus, la nltime.
Vin boierii ct iarb
si-si fac loc s stea
ct mai sus cu vreo giubea
ct mai jos cu-o barb.

Parul care-asteapt vam

e si el de rang,
cci pofteste doar n streang
un haiduc de seam.
Du-te-vino, grecoteii
salt nerbdri,
oaspeti mari, pufnind pe nri,
sub turbane, beii.
Cnd haiducul, din clcie,
Creste pn'n pod,
Pare Iancu voievod,
Vod, o momie.
Doar Vldica blnd surde,
Domnului dnd ghies
Ca s-si dreag grai nedres,
spart pe buze hde.
- Tu esti Iancule, Jiene,
Tu, haiduc hain?
- Eu, Mria-Ta, si vin
din pduri oltene.
Dar nu-s lotru de rscruce,
ci, pe sub gorun,
am pndit ca s rzbun
Neamul pus pe cruce.
Vod tremur si'ngaim
- Ba te stiu tlhar,
mi-ai ucis un Crc-Serdar,
mi-ai fost jaf si spaim.
- De-am prdat cu mna toat,
printre fagi si cerbi,
fost-a pentru robi si serbi,
pentru biata gloat.
Dac lama cu prsele
a crnit vr-un grec,
o fcui ca s-mi nec
jalea trii mele.
ns dac azi las flint,
codrii lungi si lati,
e c taica si trei frati
urii tale-s tint.
N-ai rzbit s'nvingi haiducul,
dar mi-i frngi pe ei.

Las-i. Mie d-mi ce vrei,

streangul sau butucul.
Minunati-v, giubele,
Si voi, brbi de-omt!
Ft de crivt e, sau ft
zmislit de iele?
Doamne, esti (Vldica spune)
os de voievozi
si esti slobod s slobozi
ntru iertciune.
Iart-l, c si-a pus de-o parte
scule si nrav
Vod'ngheat rs gngav
pe-un obraz de moarte.
Scuip printre dinti cuvinte:
- Smbt, n zori,
lesu-i ciugulit de ciori
ti-l fac dar, Printe
*
Tes pienjenii'n ungher
harfe de mtas.
Lcrimnd departe'n cer
cte-o stea se las.
Bate-o raz si nu prea
printr'un ochi de brn.
Lactul, la usa grea,
cinci ocale-atrn.
Lantul, cu turbri de lup,
pe sub piatra boltii,
cnd n suflet, cnd n trup
si nfige coltii.
Ce glas dulce si adnc
soarecii i strnge?
Si din ziduri de ce plng
picturi de snge?
Umbrele ce tain spun?
Cinle tine hangul?
Cnt Iancu, n ajun
de-a-l rpune streangul.
Nu e ap n ulcior,
ca s-i sting spuza

de urzic sau de dor

care-i arde buza.
Nu e vnt mcar un fir,
ca s bat'n dung
si cu fragedul lui mir
fruntea s i-o ung.
Si nu-i nici un pui de stea
Agtat de dreve,
S-l culeag'n pumni, s-l bea
Ca'n pduri aeve
Codrule fr haiduc,
Sub minunea lunii,
Calea ta n'o mai apuc
S-ti slujesc gorunii.
Neamule fr noroc,
Pururi sub furtun,
Teava mea cu plumbi de foc
Nu te mai rzbun.
Nu mi-e fric de clu,
Nici de streang n'am team,
Dar n piept m frige ru
codrul ce m cheam.
Si mai am un vechi alean:
Doi ochi mari de fat.
Lunecau ntr'un rdvan,
peste Olt, odat
Erau verzi; erau adnci,
Si-au pierit aiurea.
Si n vis i port de-atunci,
Ochii si pdurea.
Soarele pe curti arunc
Cosuri de ciresi.
Darabane fr gres
Sun la porunc.
Vod! Ce necaz l-afum?
Ce omizi l rod?
Curge-o soapt prin norod:
Cium, Vod-Cium!
Sade-n jiltu-i ca pe cuie,
Ca pe ghimpi de spini.
ntre perne si venin,
Vod e si nu e.

Lacomi de petreceri rare,

Lng Domn , semeti,
Ag, strji si logofeti
Frig n asteptare.
Dar ce crngi de lmite
Si meri domnesti
nfloresc pe la feresti?
Crengi sau jupnite?
C la geam cnd se-adun
Albe sfiiciuni,
Parc ning de sus cununi
Fragede de lun.
Frgezime, tinerete,
Cum de mai surzi
Cnd st Iancu ntre gzi
Tuciurii la fete?
Frgezime de fecioar,
Cum mai legeni crngi
Cnd st Iancu ntre spngi,
Pregtit s moar?
Cald lacrim de fat
cum nu cazi pe brat,
Cnd st Iancu lng lat
stnc neplecat?
Si tu, Iancule, Jiene,
Moartea cum o'nfrunti
Si-ti bati joc de gzii crunti
Cu tciuni sub gene?
Ce-ai zrit la geam, haiduce?
Ce ochi mari i verzi?
Ct ai da s nu-i mai pierzi
Si'n pduri i-ai duce
Parc-s ochi de nestemat,
Mi, haiduc codrean!
Lunecau ntr'un rdvan,
Peste Olt, odat
-Hei, nu-i pas, cioar slut,
faraon urt,
c-mi pui streangul tu de gt,
cnd eu sunt lut.
Baragladin, nu-mi pas

Funia c-mi legi,

Cnd eu sunt ciorchini ntregi,
Dulce tmioas.
Nici de corbi nu-mi pas foarte,
Ticlos tigan,
Cnd vd ochii din rdvan
C-mi zmbesc la moarte
Gzii, goi ca spurcciunea.
Iancu, falnic nuc.
- Codrule fr haiduc,
duce-ti-as minunea.
Sun-a moarte darabana,
Gzii-l smulg din loc.
-Neamule fr noroc,
duce-ti-as icoana.
Gloatele de ce suspin?
Streang, de ce tresari?
Unde-s ochii verzi si mari,
Pusi n geam lumin?
Cnd s-au smuls -smaragde sfinte
Din fereastra lor,
ca s-i ard, n pridvor,
Domnului 'nainte?
Jupnit, creang alb,
Ocii ti senini
La Mria-Sa 'i nchini,
Cum nchini o jalb.
Buzele-ti nu spun nimica,
Numai ochii cer.
Alb, ca visinu'n Prier,
Lng ochi, Vldica:
-Pune-ti, Doamne, mila'n fapt.
Pravila din mosi,
Dac stai si o descosi,
Tare-i nteleapt.
C ea cere slobozire
Din osnd grea,
Fat de boier de-l vrea
Pe tlhar de mire.
Azi, din curtea Ta se-alege
Crinul prea curat,
De osnd i pcat

Lotrul s-l dezlege

Vod'ngaim: - Tu, sultan,
n genunchi mi stai?
Ochii plng si'ntregul rai
Plpie pe-o gean.
Vrei de mire lotru mare?
Vrei din streang s-l scot?
Ochii plng si raiul tot
Cere'n ei iertare.
Si , deodat, gloata cade
n genunchi, tunnd:
-O, Mria-Ta, fii blnd,
iart si sloboade!
Geme Vod, geme Ag,
Logofetii tac.
Se cruceste n cerdac
Boierimea'ntreag.
Domnul d porunci. Si geme.
Gzii sar 'napoi.
Arnuti n fuste noi
Bombne blesteme.
Gloata'n vuiet se ridic.
Peste ea, domol,
Scrie cruci de aur gol
Mna de Vldic.
Numai ochii de-altdat,
Ochii din rdvan,
Printre beii cu turban
Rd cu zarea toat.
Sargii se mplnt
Codrului afund.
Surugiul cnt,
frunzele-i rspund.
Funie usoar,
Spnzur-ti alti furi
Drum de nunt zboar,
Zboar prin pduri.
Butca sau mireasma
Leagn pe miri
Sub catapeteasma
crengilor subtiri?

Merg sfintiti de veacul

Codrilor btrni.
Rde-n zri conacul,
Asteptnd stpni.
Ct i stejrisul
De nalt n zvon,
Smirn-i tot frunzisul,
Pomii toti, amvon.
Ct de lung drumeagul
Printre sargi si roti,
patrafir tot fagul,
flamuri ulii toti
Unde duci cu tine,
mire nzdrvan,
dimineti senine,
ochii din rdvan?
Unde duci, Jiene,
tras de telegari,
zrii dunrene
ochii verzi si mari?
Uite-i cum se las
Mai adnci, mai grei,
Lumea neculeas
s'o culegi din ei.
Uite-i cum se pleac
-hotule'ntre hoticerul ce-i neac
s li-l furi, de poti
Surugiul mn,
Frunzele nu tac.
Taina ta ce'ngn,
Murmur de copac?
Duce butca'n fug
Mirii nuntii verzi.
Creang ca o rug,
Mustri sau dezmierzi?
Duce butca'n goan
Mirii albei nunti.
Frunz ca o ran,
Sngeri sau te'ncrunti?
Iancu cnd ascult,
Cnd n'ar vrea de loc

Creanga tot mai mult,

Frunza grea de foc.
Ca s nu le-aud,
Spune soapte el(Stropi de gean ud
pe-un ceresc inel):
- Alba mea mireas,
Fragedul meu rai,
Cupa-ar vrea pe mas
Umbra ta s-i dai.
De mireasma-ti lin
Crinii toti sunt beti.
Trestia se'nchin,
Mldieri s'o'nveti.
Iar si iar l cheam
Paltin si gorun.
Iancului i-e team
Parc de ce spun.
Ca s nu-i aud,
Cnt soapte el
(stropi de gean ud
pe-un ceresc inel):
Toat unda apei
Pasul tu l-ar vrea.
Tremurarea ploapei
Ti-o ngn-o stea.
Nuferii ti fur
Umerii rotunzi,
Verde iezturOchii ti afunzi
Iar si iar l strig
Ulmul nimnui.
Iancului i-e fric
De chemarea lui.
Ca s nu-l aud
Plnge'n soapt el
(stropi de gean ud
pe-un ceresc inel):
- Lunecai, odat,
Peste Olt, n vis.
Tu erai sau toat
Floarea de cais?

Cu ce dulci omturi
ngerii te-au scris?
Azi mi arzi alturi,
Dar mi pari tot vis
Iar si iar, oriunde,
Teiul face semn
Iancu nu rspunde
la grozav ndemn.
Ca s nu-i aud
Glasul cenusiu
Suduie cu ciud:
Mn surugiu
Iar si iar se zbate
fagul neptruns.
Iancu nu se-abate
Si nu d rspuns.
Ca s nu-l aud,
Smulge-un bici acum
Si de sfichi si nu d
Sargilor de fum.
Tu, mireas, du-m
Raiului tu sfnt.
Parc m sugrum
Ramurile'n vnt.
Dragostea mea drag,
Smulge-m de-aici
Creanga iar se roag,
Iancu iar d bici.
Si cum geme ramul
Cu frunzis de foc,
Parc'ar plnge neamul
Fr de noroc.
*
Cine-a muls,cu mini blajine,
Calea-laptelui pe cer,
C sistarul noptii plin e,
Nevzutule oier?
Codrul susur din foaie
Ca o gur de izvor
Unde ngerii si moaie
Gingsia gleznei lor.

De prin rpi, de prin viroage,

Codrul vine, cnd pe brnci,
Cnd pe coate, s se roage
Cu chemri tot mai adnci.
La conac, sub geam, coboar,
Ca s-i freamte'n auz
Cnd cu soapte de vioar,
Cnd cu geamt de cobuz.
Doarme Iancu, vraj lung,
Legnat pe brate moi.
Crngul geme s-l strpung,
Brate dulci l trag'napoi.
Doarme Iancu, vraj goal,
Pe ispite de omt.
Crngul geme, el se scoal,
l trag brate ndrt.
Doarme Iancu, vraj dulce,
Pe fierbinte sn zbtut.
Crngul geme, el se smulge,
Brate cad n asternut.
Cusma, bunda, ipingeaua
Si pistoalelel'n serpar
Fuge'n grajd si scoate seaua,
Scoate fru si armsar.
Du-m'n lumea mea cealalt,
Murgule, c nu mai pot.
Murgul sare poarta'nalt
Cu haiduc, cu dor, cu tot
Codru-l simte c'o s vin,
De la brusturi la bureti,
Din brlog la vizuin,
De la gusteri la mistreti.
Taic frasin, creang muic,
Vine munte de haiduc!
Mai rsare-o nevstuic,
Mai tsneste vrun bursuc.
i ies carpenii'nainte,
Ca haiducii cnd vor pungi.
Gata s-l binecuvinte,
Ulmii n odjdii lungi.
Mi, ce scrtie'n tcere
Peste codru si muncel?

Carul-Mic cu roti de miere

Trage luna dup el.
Machea, luna e sau, poate,
Dintr'un put nepmntean
Cumpna tcerii scoate
O gleat de mrgean?
Peste scorburi, peste viezuri,
Stele tinere si coc
Pduretele lor miezuri
De tmie si de foc.
Pe trzii poteci rzlete
Murgul pune pasi cuminti.
Iancu suier tristete,
Din amare foi cu zimti.
-Jelui-m-as, c mi-e jale,
Jelui-m-as, dar n-am cui,
Nici sttutelor pistoale
Si nici dorului cu pui.
Jelui-m-as numai tie,
Codrule fr haiduci
Din desisuri vechi nvie
Umbre, taine si nluci:
Uite-aici oprisi caleasca
Unui plod de beizadea;
I-ai smuls ifosul si tasca
Si luceferii din ea.
Uite-aici crnisi Serdarul
Cam limbut, cam grecotei,
Risipind pe tot hotarul
Potera de funigei.
Uite-aici, cu tescovin
Te-ai cltit, s nu te spurci
Dup ce-ai dat foc, la cin,
Unui han cu nou turci.
Si, la jar de crengi uscate,
Te-ai legat cam tot pe-aici,
S fi neamului dreptate
Si cocioabei de calici
Luna pe crri se vars,
Ca o banit de gru,
Pe sub fagi cu frunza'ntoars,
Lacrimi tremur pe fru.

Cad pe fru si cad pe coam

Cad n iarb, licrind,
Cnd mrunti bnuti de-aram,
Cnd inele de argint:
-Dragostea alunecoas,
Inelu nvrtecus,
Cu frnghii de chiparoas
M legi zdravn de culcus.
Ori de cte ori din bezne
S'a sculat vr'un brat voinic,
l-a frnt dorul sau mai lesne,
l-a stins fierul venetic.
Vino, codrule, si iart
Pieptu-acesta slbnog.
Tot adncul meu m poart
Tie, ceas de ceas , m rog.
Fir-ar, codrule, s'ai parte
De-un haiduc cum n'am fost eu,
Cu hangerul fr moarte
Scris pe za de curcubeu.
Fi-ti-ar toat frunza lin
Ochi albastri si ceresti,
Toat strasnica tulpin
Frunti si brate haiducesti.
Fac-se tot codrul pnde
De topoare si mciuci,
Dac gloatele flmnde
Astzi nu mai au haiduci.
Fac-se haiduc tot ramul,
Rdcinile la fel,
Dac azi nici tu, nici Neamul
Parte n'ati avut de el
Lacrimi curg si pic'ntr'una
Si pe sea si'n iarb jos.
Sus, pe vrfuri, pare luna
Cusma altui Ft-Frumos.
Ce heruv si-a spart ulciorul
sau cad stele prin fget?
Bate vntu'ncet ca dorul
si ca jalea de ncet.
Bate vntu 'nlcrimatul

duh amar de foi de nuc,

parc e si nu-i oftatul
codrului fr haiduc.
Bate vntul -carpatinulduh amar de busuioc,
parc e si nu-i suspinul
neamului, spre alt noroc.
(Inchisoarea Aiud)
BALADA CLOPOTARULUI DIN STELE
A plecat motul cu gloata.
Pumnii-s tari si pasii grei,
parc toat Detunata
l-a'mbrcat n piatra ei.
A plecat motul la tar
si tot vine'n drumul lui,
nu frin ca s cear
si nici mil nimnui.
A plecat motul si mere
si tot creste la rscruci,
nu cu cercuri si ciubere,
ci cu furci si cu mciuci.
Nu cersind din poart'n poart,
nici flmnd din loc n loc,
ci cu umblet ce nu iart
n cumplite-opinci de foc.
Ziua tnr se scoal
mai devreme, dinadins
s se'mbete de rscoal
ca din rosu vin, aprins.
Nici Bihorul nu se teme,
Dac-i pleac motii toti.
Tun cetele crisene
si Zarandu-i, lng Moti!
Rzmerita nestul
umple zarea pn'n fund,
cu tuguie de cciul
mplntate'n cerul scund.
Si cum tot coboar tara
cnd din stnci, cnd din copaci,
veacul dndarat, ca fiara
ncoltit de gonaci.
Si cum smulge crunta ap

putregai de rglii,
strmbtti rscoapte crap
pn jos n temelii.
*
Rosu taur de jratic
cu vpi pe bot,
soarele, zvcnind slbatic,
trece ru 'not.
Fulger iconostasul
serii de mrgean.
Piatra tremur sub pasul
gloatei lui Crisan.
Sngernd cumplit de soare
pe tiusuri reci,
coase lucii si topoare
spintec poteci.
Ca de Pasti, n noi vesminte,
printre meri si pruni,
iese Trnova'nainte
tinerei furtuni.
Popa'n drum nalt cruce
spre srut sfios.
Ca o lacrim strluce
chipul lui Christos.
-Domnul s te aib'n paz,
oaste de iobagi.
Valea Trnavei e treaz
pentru oaspeti dragi.
Te-asteptm, rscoal sfnt,
S despici fgas.
Nu mai geme azi, ci cnt
bunda pe clcas.
Cnt brazda si iobagul,
strig mortii'n glod.
Jos sub talp, arde pragul,
fierbe mustu'n rod.
Arde'n mini de rob lopata,
ard fuior si fus.
No, de-acum robia-i, gata !
Din cenus, sus !
Dinaintea mndrei cete,

strasnic n suman,
flutur ncet din plete,
surznd, Crisan.
Sfnt la chip si'n rzvrtire
si la vorb sfnt,
rupt din cremene subtire,
ars de ploi si vnt.
Pup crucea si se'nchin.
Dar n fata lui,
rotunjesc doi ochi lumin,
mari si nestui.
Nu-l privesc, l sorb cu sete,
limpezi si ceresti.
-Cnd te uiti asa, biete,
parc m sfintesti.
Maica Domnului -minuneti-a dat chip din rai.
Ce porti tu n suflet, spune,
si n ochi ce ai ?
-Sunt Clin, mi bade. Tata
crsnic e n sat.
Pot s merg si eu cu ceata,
Drz si rsculat.
Vreau si eu s fiu ctan
oastei de trani.
Implinesc, la Sfnt-An,
treisprezece ani.
Nu mai mi-e de-acum de zburd
cu copiii'n stol.
Stiu s'ncarc cu plumbi o durd
sau topor s scol.
Si securi si coase-asteapt,
si privesc si tac.
Surznd, Crisan si'ndreapt
cusma lui de dac.
-Dogoresti de dor, copile,
arzi ca un cuptor,
dar esti mic nc de zile
ca s scoli topor.
Nu ti-e vremea de ctan,
fiu de clopotar;
ci de buche si de stran

lng sfnt altar.

Stai la vatra ta si'nvat
psalmi si rugciuni ;
mine, pentru-o nou viat,
clopot nou s suni.
Se'ntristeaz fata mic.
Ochii mari se-aprind,
plini de lacrimi se ridic
spre Crisan cu jind.
-Las, nu ofta, Cline,
fii fecior ne'nfrnt;
lacrima ce plnge'n tine
lumineaz-o'n cnt !
Si Crisan, domol, mngie
fragedul obraz.
Vntu-i smirn si tmie,
zarea e topaz.
Pomii vor si ei s'alinte,
ncrcai de flori,
chipul ars de plns fierbinte,
ochii rugtori.
Oaches la trup si'nvoalt,
seara de Prier,
creste-atta de nalt
c miroase-a cer.
*
n grdina lui Clin
toate psrile vin,
cnt mult si dorm putin.
Toate stelele se-anin,
toate crengile se'nchin.
Doar o pasre strin
n'are cntec, nici hodin.
S'ar tot face pe tulpin
glas de om care suspin,
s'ar tot face dar nu poate,
pn-i noaptea jumtate.
Si Clin, n patul lui,
cnd e pasre, cnd nu-i.
Cnd si-ar face aripi dorul,
cnd nu poate s-si ia zborul.
Si cnd plnge, parc scrie :

nu cu slove pe hrtie,
ci cu jarul inimii
scris pe fata perinii,
cu cerneala genelor
si pana sprncenelor.
-Mi-ai dat, Doamne, ochi senini,
dar trup mic de ani putini.
Dac pentru libertate
nu duc sac cu plumbi n spate,
dac pentru sfnta pit
nu scol coas ascutit ,
dac pentru neamul meu
nu ridic toporul greu,
batr f-m, ca pe tata,
clopotar pe toat gloata.
F-m crsnic plin de vlag,
S bat clopot noaptea'ntreag!
Batr druie-mi putere,
s sun marea nviere,
s dau zrilor ocol,
Neamul meu din somn s-l scol !
Bate'n geamuri luna plin.
Perna-i ud de lumin.
Toate soaptele din lun,
toate ca un freamt sun,
toate vor ceva s spun.
Doar pe creanga din grdin,
Neagr pasre strin
n'are cntec, nici hodin.
S'ar tot face, dar nu poate,
plns de om care se zbate.
Spune glasul lunii pline :
-Hai, Cline, vin-cu mine.
Duhul noptii cheam iar :
-Hai, Cline, pn'afar.
Crengile au viers pe gur :
-Vin' , Cline, pn'la sur.
Psrile vor s-l vad :
-Vin', Cline, n livad.
Numai pasrea strin
de pe ramura mezin,
n'are cntec, nici hodin.
S'ar tot face, dar nu poate,
tipt noptii blestemate.
*
A iesit cu pasi desculti.

Luna l urzic.
Si'n nesomn sunt spini prea multi
pentru tmpla mic.
Bozii nltate'n cozi
i pndesc crarea.
Albi si tineri voievozi
prunii-si misc floarea.
Alb, n cmesuica lui,
printre pruni rsare.
Parc e si el un pui
de cires n floare.
Ce-i soptesc si ce-i tot spun
cnd o umbr'n cale,
cnd o ramur de prun,
cnd o raz moale ?
C pe creang cum tcea,
neagr n grdin,
prinde viers acum si ea,
pasrea strin.
Prinde viers si prinde grai,
Prinde glas cuminte.
-Pasre cu negru strai,
parc'ndrugi cuvinte.
-Mai Cline, suie'n tei,
printre ramuri dese.
Din pdurea Trnovei
vezi ce sarpe iese.
-Pasre cu-aripi de scrum
de prin alte crnguri,
mult a fost s taci si-acum
taine multe gnguri.
-Mi Cline, nu auzi
umblete de fiar ?
Zangte si pasi zluzi
tot prin rpi coboar.
Aud, pasre, si vd
printre ramuri dese.
Vd nluci si simt prpd,
luna vrji mi tese.
Parc sclipete de spngi
cresc din rpi, pe coaste.
-Mi Cline, printre crngi

nu-s nluci, ci oaste.

-Tulai , pasrea mea, nu-s
cusme, nici sumane,
ci soldati criesti de sus,
falnice ctane.
Pasre, parc mi-a'mpuns
pieptul o frigare.
Oastea grofului pe-ascuns
si nfige ghiare.
Desprinzndu-se usor
de pe'nalta-i mlad,
pasrea cu negru zbor
piere n livad.
Cine-o fi vndut, viclean,
oaspetii si satul ?
Vin s-l prind pe Crisan,
cum abati vnatul.
Vin s-l smulg din culcus,
sub tcerea lunii.
Vai! strjerii toti dorm dusi,
nu sunt treji nici unii ?
Nici o veghe de strjer
chiot nu ascute ?
Sri, Cline, jos din cer,
sri din tei mai iute.
Cui s-i duc vestea rea,
pe Crisan s-l scoale ?
-Doamne, d-mi fierbintea stea
a povetei Tale.
Pune'n gndul meu zbtut
raza Ta curat !
Si lumin s-a fcut
n copil, deodat.
Parc s'a cuminecat
mica lui fptur ;
e mai tare, e brbat,
cu lumini pe gur.
N'o s-i deie grofului
robi pentru belciuge !
Alb, n cmesuica lui,
fuge, fuge, fuge.

Trupu-i numai scnteieri,

pasii scnteiaz.
Pe sub crngi de pruni si meri
urma lui e raz.
O fi, oare, timp de-ajuns
satul s-l destepte ?
n clopotnit ptruns,
fulger pe trepte.
Bat din aripi, flfind,
speriati, lstunii.
Tinerele mini se-aprind
vlvti pe funii.
Tuna'n noaptea fr fund
dangtul de-aram.
Zrile care-i rspund
ze zbrlesc n coam.
-Scoal, satul meu iobag,
scoal-te, furtun !
Tunet bratelor ce-l trag,
cruntul clopot tun.
Bubuie arama grea
s trezeasc truda.
-Scoal, rzmerita mea,
c te vinde Iuda !
Sun, clopote, prelung,
si desteapt gloata.
Crsnic m'am legat s'ajung,
Clopotar, ca tata !
Mai nvalnic, mai aprins,
clopotul se-arunc,
prvlind n necuprins
luna, ca pe-o stnc.
Muntii toti se surp'n gol,
tndri s se sfarme.
Doamne, d-mi puteri s scol
Neamul care doarme !
*
Din ce spart vesnicie
lespezi mari de dangt sar ?
Ce npraznic clopotar
trage cerul de frnghie ?

E de foc sau e de piatr,

alb n cmesuica lui ?
N'o s-i deie grofului
nici un rob, culcat pe vatr.
Noaptea sare ca o us
smuls strasnic din ttni.
Satul de iobagi romni
se ridic din cenus.
Somnul se preschimb'n flinte,
pernele se fac securi.
Din rscruci la cotituri,
gloata-i treaz si fierbinte
Turb ciuda n otele
si'n ctane 'mprtesti.
-Inger esti sau diavol esti,
clopotarule din stele ?
Cin' te-a dus n turla nalt
vijeliile s'asmuti
si tot trznetul s-l muti
dintr'o zare'n cealalt ?
De esti duh sau numai pleav
de valah n turnul tu,
nu te-o judeca biru,
ci criescul plumb din teav !
Plc de spngi crri si taie
tot pe brnci, pe dup dmb.
Rpiala lor de plumb
Biciuieste ca o ploaie.
Aschii se desprind din lun
si din turnul transilvan.
Clopotarul nzdrvan
tot mai crunt n stele sun.
Alt grindin. Alt ropot.
Aschii noi din zid se rup.
Strluceste micul trup
ca un crin legat de clopot.
Nu-i muiere, n'o s-si plng
Bratul drept rmas beteag .
-Clopot m'am legat s trag?
Am s-l trag cu mna stng.
Mai grozav furtuni prvale
din clopotnit, din cer.

-Ticlos paracliser,
plumbii-ti dau n van trcoale !
Pustile prind iar s bat.
Crngi cu flori din pruni se frng.
Cade frnt si bratul stng,
ca o creang 'nsngerat.
-Nu-mi da plnsul suferintii,
ci d-mi, Doamne, noi puteri,
ceasul marii nvieri
s-l sun, chiar de trag cu dintii.
Dintii'n funie se'mplnt,
arde micul trup blai.
Clopotul de lng rai
nu mai plnge-acum, ci cnt!
-Las, nu ofta, Cline,
fii fecior ne'nfrnt.
Lacrima ce plnge'n tine
lumineaz-o'n cnt.
Cine-i spuse vorbe bune,
ieri, n rumenul apus ?
O s'nalte, cum i-a spus,
din durere, rugciune?
Trage. Clopotul se roag.
Lungul tunet din furtuni
cnt-acuma rugciuni
pentru rzmerita drag.
Drzul crsnic de-adineaur'
prins cu dintii toti de cer,
printre stele care pier
sparge cntece de aur.
Ca un zbor se-avnt'n spatii,
spnzurat de ruga lui !
Jos, prin oastea grofului,
Sparg porti negre rsculatii.
-N-ai strnit destul zvozii,
diavole de clopotar ?
Pustile criesti bat iar
si se pierd, pe brnci, n bozii.
Dintii nc vor s'apuce
funia de care-au tras.
Singur, lng rai rmas,
cntul vine si se duce!

Singur clopotul suspin

tot mai sus si tot mai lin.
Trupul mic, de snge plin,
parc snger lumin.
Ochii de la Prea-Curata
cerul nc l strpung.
-Crsnic m'am legat s'ajung,
clopotar pe toat gloata !
Picurii ce-i curg pe fat
tremur si ei putin,
dar se fac surs senin,
limpezimi de dimineat...
-Las, nu ofta Cline,
s nu plngi, fecior ne'nfrnt.
Toat lacrima din tine,
urc'n stele numai cnt.
(Inchisoarea Aiud)
RUGCIUNE
Stpne'nsngerat, Domn al luminii
Si Vesnicie limpede, Iisuse!
Tu, care ai primit pe frunte spinii
Si cuie-adnci n minile-Ti supuse
Tu, Domn al Rstignirii si'nvierii,
Care din cruce ne-ai fcut lumin
Si Rsrit din rnile tcerii
Si cntec din osnda-Ti fr vin
Pe fruntea trii zmbetul ti-l pune
Si Neamul care-acum osnda-si duce
Invat-l tu amara rugciune
Din clipele suirilor pe cruce
Cu mna Ta ca borangicul lunii,
Din rni opreste sngele fierbinte,
Inchide'n piepturi geamtul furtunii,
Srut-i trii lacrimile sfinte!
Si sus, pe crucea crncen, pe care
St Neamul nostru'nsngerat, Tu scrie,
Iisuse, un apris inel de soare,
Ca semn al Invierii ce-o s vie.
Si spune mortilor din lut s nu blesteme,
Ci sub trifoi, sub dmburi, sub secar,
s'astepte pasii Ti clcnd prin tar.

Si semnul muntilor ce vor aprinde steme.

Si spune mortilor de sub troite sfinte
C va veni cndva o dimineat
Cnd Neamu'ntreg va fulgera la viat,
Cuminecat prin sfintii din morminte.

POEME DE RSBOIU
Radu Gyr
Bucuresti, 1942
Step ucrainean
Curgnd din Miaz-Noapte, zbrcit, larg, ars,
cu veacul si tcerea n goluri verzi se vars.
O simti cum vine parc din moarte si uitare,
ducnd sfsietoarea vecie n spinare.
Rar, cte-un dmb clipeste din gean sub un nor,
sau schioapt, departe, un pom ntr-un picior.
Clocite, smrcuri negre spre zariste se las,
fierbndu-si mormolocii sub lintita vscoas.
E-n tot o dezndejde, o dezolant sil...
Cad din vzduh, bolnave, mari psri de argil,
si linistea se casc, setoas, ca o fiar,
lingnd pe margini cerul si apa lui amar...
In zori de zi, ca plurnbul topit sfrie golul
triilor si urc, necruttor, prjolul.
Pmntul surd se coace si crap sub vpaie,
si arsita-l scobeste cu gheara-n mruntaie.
Amiaza nemiloas, din granita ei spart,
veninul care arde prin ierburi i-l deart.
Si aerul trosnete... i zrile lein...
Ci, deodat, stepa ofteaz in lumin.
Cu nrile zvcninde, adulmecnd, tresare
si, lung miroase ploaia gonind din deprtare.
Din adncimi mongole, din hu fr 'nceputuri,
cresc norii cu hangere de fulgere si cnuturi.
Vin hoarde de cenus si clocotesc cazane,

bat vnturile stepa cu vinete ciocane.

Vecia url. Norii i leapd tciunii,
si mormie i joac ursoaicele furtunii.
Cu jordii, ploaia bate cmpia-n pielea goal.
Mnjind vzduhul, vntul i card-n crc smoal.
Ies smrcurile-afar din gropnite si pleac
s rup cli rzlete in goana lor buimac.
Zbrlit, si umfl gua i dusmnos, nmolul,
sub tunetele care se dau de-a rostogolul.
Imens, stepa geme, se clatin i fierbe...
Trziu, aduce noaptea pe umerii ei jerbe
de stele i le-aprinde opalele mirate,
sus, peste amintirea furtunii destrmate.
O limpezime rece ngheat juvaere
i subtiaz poduri de vis si de prere.
Iconostasul noptii se-nalt cu sfial,
si toat stepa-ncepe o rug vegetal.
Un imn ciudat mijete din santuri, din bltoace
Si numai dintr-un capt de lume fr pace,
flmnd, ca o lupoaic la pnd, tunul latr,
scuipndu-si, peste basme, plmnii lui de piatr.
Saltz, August, 1941
Mars de noapte
Mrsluim... Prin noaptea cu tisuri,
strivim nmolul, blestemm, scrsnim.
Clcm mocirle, sfsiem htisuri,
mrsluim, mrsluim...
Mrsluim. Cresc aburi de sudoare
din oameni, din crute si din cai.
A vizuin mirosim si-a fiare,
si-n gur gust simtim, de mucegai.
Bocancii sparti nfig amare tinte
in glod, in smrc, in morlii-ascunsi sub lut
si-n tot ce-a mai rmas din noi fierbinte:
n lacrimi, n sursuri, n srut.
Mrsluim. Din noaptea cltinat,

ciobit, luna, cum luceste-acum,

e-o casc de metal nsngerat
pe vrful unei cruci de fum...
Petrovcka, Septembrie, 1941
Cruciatii
Doamne, printre vlvti
suntem cruciatii Ti.
Cu asprime i cu vis
cruci de foe pe piept ne-ai scris.
Ne-ai tiat prin porumbiti
raiul Tu cu ngeri triti.
Rai, in care branduri bat,
de chesoane spintecat...
Ne porti marul triumfal
prin pucioas i metal,
mucenici cu-obraji de zinc
in urgii ce nu se sting.
Spre ce grav Ierusalim
mergem s ne rstignim ?
Urcm Noul Testament
sub un dur bombardament,
si ne secer din cer
heruvimi sonori de fier...
Doamne, printre vlvti
suntem cruciatii Ti.
Ritmic, cum bocancii sun,
sngernd intrm in lun.
In grenade si-n rucsac
ducem crncenul Tu veac
si purtm la centiron
Cerul Tu ntr-un bidon.
Bombardament de branduri
In floarea- soarelui, pe dmb, n bozii,
n mrcini, in gropnite: explozii.

La dreapta,-n stnga,-'n fat, evantaie

si sfsiate cozi de vlvtaie.
Explozia acum e-un palmier,
sau un havuz cu despletiri de fier.
Zarea si-a smuls tunica spintecat
si pieptul, gurit de rni, si-arat.
Sonor, moartea scutur pe deal
aprinse, rosii pleduri de metal.
Ba nu: si-a rupt, cu trosnet de aram,
pe cer, incandescenta ei maram...
Plesnind, vin stnci de font in secar
si-si vars mruntaiele afar.
Fl, fl.... Cutremur surd. Vzduhul crap.
Strmbi, mortii ies din santuri si din groap.
S-a spart un iad. Ne cad peste vesminte
zdrente de carne si nisip fierbinte...
Pe liziera ars de salcm
scrsnim din dinti, murim sau ne trm.
n trupul tot, un tipt lung se frnge,
si viata toat-i snge, - numai snge...
Karpova, August, 1941
Pnd, noaptea
Cad, peste noi, inele si podoabe,
rachetele. Salcmii doar suspin.
Vntul, zbrlit, trndu-se pe labe,
m-adulmec pe nri ca o jivin.
Stm nclestati pe arme, numai pnd,
n gropile cu veghea mlstinoas...
Simt viata buruienilor plpnd
cum, duh amar, pe-obrazul meu se las.
Tac brandurile. Vnt, cerul geme
si, scrtind, se-nchide ca o us
deasupra, peste noi si peste vreme,
deasupra, peste vis, peste cenus...
Un flfit ciudat in noapte zboar,
prin cucuruzi nelinistea tresare.
Pe drele cartuselor trasoare
sufletul urc, sufletul coboar.

Pe urm, amintirile... Se leag,

se despletesc, se cheam, se-mpreun,
ca niste zarzri albi fosnesc n lun,
si inima miroase-a flori, ntreag.
Vigoda, Septembrie 1941
Cantonament
Zcem si trndvim de dou zile
n satul spart i ars de proiectile.
Pe fundul sta sterp ca o goace
ntreg batalionul "se reface".
Cum stm prin curti, pe resturi de gunoaie,
prem dospiti din carmizi si paie.
Simim, adnc, in oase cum se trage,
si-n carne, frigul putred din brloage.
Departe, cmpul susur litanii.
Zburdm iesiti din guri, ca guzganii.
Ne gudurm sub soare lesiatic,
in vntul lnced cu miros slbatic.
Ctiva se laie lung si pe cmas
omoar urma gropilor vrjmas.
Apoi rmn cu ochii dui departe,
n amintire poate, sau n moarte.
Obrajii ard, cu plpiri ncete,
sucim tutun in zdrente de gazete,
cscm alene, curtm gamele,
ne descltm de hum si obiele,
zmbim mirati spre zarea dimpotriv,
sau lustruim bocancii cu saliv.
n ochii tulburi nc se ngn
mcelul crunt de-acum o sptmn,
dar rdem, cnd, n rece tremurare,
pe mini ne joac gologani de soare.
Deodat, zvon... Gamelele dogite
sun, gemnd, ca poftele lihnite.
"Buctria" vine fumegnd,
privirea se cutremur, flmnd,
si-obrajii arsi se-neac, in nestire,
ntr-un surs de mare fericire.
Petrovka, Septembrie 1941
Mine n zori

Ne-am trt, julindu-ne pe coate,

pn-n fundul gropilor posace.
Din manti curg mlatini desfundate,
n bocanci ne clefie bltoace.
Mine-n zori atacul. Stm prin guri,
ni se-mpart cartue i grenade.
Beznele au rbufnit din huri...
-Stinge, b, tigara, camarade.
Mine-n zori... ncovoiati pe arm,
strngem fierul, l-ncletm cu foame.
Pleoapele de zinc nu pot s doarm,
gndul tip strns in catarame.
Linistea se surp ca o schel.
Spaime i ndejdi slomnesc pe gur.
In rstimpuri, zornie-o gamel,
gropile o ssie i-o-njur.
Mine-n zori... Plesnete ateptarea,
pratie srit din crcane...
Febrele i amgesc dogoarea
cu zcuta cloac din bidoane.
Mine. Ploaia-si fumeg lesia.
Scheaun in zloat ca un cine
vntul ud... Si toat vesnicia
s-a holbat, cscat, peste mine.
Cresc, imens, pupilele flmnde,
ochii taie, sfie, deir.
Mine... joac-n aer numai pnde,
veghea ca o ghear se rchir.
Mine. Cerul tot, genuna toat...
Fie prin oase, negre geruri.
Mine. Carnea cade-ngenunchiat...
Tatl nostru care eti in ceruri...
Vigoda, Octombrie, 1941
Atac
(poezie eliminat de cenzur dup aparitia primei editii a volumului "Poeme de
rsboiu" [1942], volum retras imediat din circulatie, fr a fi reintrodus la aparitia
celei de-a doua editii, Gorjan, 1943)
Cu pru-n vnt, trsnete ies
din largi spintecturi de ses.
Bltoace, smrcuri, elestaie
sar din nmol si topie vlvoaie,
Ceru-ndrjit scuip lav,

font lichid, otrav.

Crunt ne mai biciuie cnutul Prea-Sfntului,
Sfrsitul pmntului, sfrsitul pmntului.
Pmntul crap,
zrile crap,
apele crap,
vzduhul crap,
totul se spintec si ne ngroap...
Ura, tsnim din gropi si din santuri.
Iadul se smulge si scap din lanturi.
Ingeri de fier ca niste mari cruci
plutesc prin amiaza de tuci
si vars pe noi numai stnci si butuci.
Toate jivinele lumii spurcate
facutu-s-au tancuri si cazemate.
Muntii s-au rupt din pripoane
si-arunca in noi cu prapastii si stane.
Sar giurgiuvelele lumii,
sar toate zvoarele humii,
sare pmntul, ntreg, din ttni...
Scuip snge,
scuip bucati de plmni;
sunt tot pucioas si zgur.
Moartea mi intr trn-n gur.
Vin proiectile, vin proiectile,
desfund morti ngropati de opt zile,
i smulg din norori, cu gheare haine,
si-i zvrle n sant, peste mine...
Doamne, nimic din prpd nu-Ti mai scap!
Totul se spintec, totul se crap,
totul ne-ngroap.
Oh, urletu-acesta, de unde
rzbate si m ptrunde ?
Vine din ce zcminte ?
Din care profunde trii ?
Iesiti, voi morti, din morminte,
ca s intrm noi, de vii...
Ldita cu jucrii
Trgul arde. Fum vscos si zgur
le simtim ca un nisip in gur.

Alergm curbati pe baionete,

topie pe stresini flcri bete.
Azvrlim grenade. Trgul arde.
Vinele plesnesc ca niste coarde,
sngele e un ciocan si bate,
bate lung in tmplele-asudate.
O "rafal" l aude si-i rspunde
cu ciocanele-i de cremene, rotunde...
Trgul arde. Nvlim in moarte,
printre ziduri cu olane sparte.
Casele alearg prin bltoace,
si smulg prul, se-nvrtesc buimace
Si-si arunc-n iadul diminetii
geamurile, usile, peretii...
Izbucnim, urlnd, ntr-o ruin,
cu priviri haine de jivin,
cu frunti tulburi, cu grenada-n mn...
Zngnind, cad cioburi in trn.
Ne mpiedicm, nuci, in tind,
de-un schelet de jilt sau de oglind.
Tropim, murdari, cu tinte grele,
peste zdrente negre de perdele.
Grei, bocancii calc pe portrete:
peste-obrajii tristi ai unei fete,
peste-un gnd nseninat pe-o frunte,
peste zmbetul unei bunici crunte.
Printre dinti scuipm moloz si zgur.
Ochii-ncremenese ntr-o sprtur:
pe un fund de lad sub cenu$,
un clut de lemn si o ppus
dorm adnc, ca ntr-o amintire,
vise de funingine subtire.
Un clut olog, fr de roate,
schiop, beteag si rupt pe jumtate,
si-o ppus care doarme-ntruna
Somn de Portelan si pr ca luna...
mpietrim sub brnele schiloade:
- Uite o ppus, camarade,
uite un clut uitat in lad, parc-ar fi ppusa de zpad
si clutul schiop, purtat de sfoar
prin albastrii ani de-odinioar...
Trgul arde. O "rafal" toac.
Flcrile joac, joac, joac.
Un clut de lemn si o ppus

sub mcel, sub moarte, sub cenus...

Ochii au rmas pe fundul lzii.
Cresc mpuscturi de-a lungul strzii,
ca un vaiet, alt grind cade...
- Uite o ppus, camarade...
Freudenthal, Septembrie 1941
Peste Polijova
Peste Poli'ova
luna a czut,
de un trm de lut
sfrmndu-si prova.
Vntu-si mn barca
neagr de postav;
plpie, bolnav,
cerul spre Ttarca.
Cresc n noapte gheare.
Mari slbticiuni
scuip-n zri crbuni,
rumeg dogoare.
antul anticar,
rupt de proiectile,
putredele zile
ni le surp iar.
Stm ca-n muuroaie,
ngropati de vii...
Toat viata ni-i
supt de noroaie.
Unu-njur. Altul
geme printre dinti.
Tmplele-s fierbinti,
noaptea ca asfaltul.
Ud pn la piele
tot sunt strbtut
de un duh sttut
de hoit i de stele...
- Ai, b, o, tigar ?
Vreau s-o trag adnc,
s-o beau, s-o mnnc,
adnc s m doar.

BALADA ICONARULUI DE LNG RAI

Din evlavii de vldic
i porunci de Domn pios,
mnstire se ridic
pe tulpina ei de os.
Dintre schele se desface,
prguit sub mistrii,
ca un mr care se coace
lng ceruri aurii.
Zidurile cresc uoare
i-n urcuul alb al lor
parc vor aripi s zboare
i s cnte parc vor.
Turlele melodioase
prind n aer moliciuni,
mldieri de chiparoase,
frgezimi de rugciuni.
Dar cum crete din lumin
ctitoritul sfnt altar,
n-are prnz i n-are cin
mare meter iconar.
N-are pace pmnteasc
de cnd Vod Basarab
l-a poftit s zugrveasc
mucenici cu chipul slab.
De doi ani pe zid aeaz
cnd strvechi Ierusalim,
cnd Crciun i Boboteaz,
cnd sfieli de heruvim.
Se cutremur pereii
de-nvieri i rstigniri.
Pe iconostas, asceii
merg cu tlpi de trandafiri.
Doar o sfnt diafan
sub un limpede inel,
tot ncearc pe-o icoan
s se ite din penel.
In zadar se tot frmnt

meter fr de rgaz.
Pentru dulcea fa sfnt
nc n-a gsit obraz.
N-a gsit nici ochi s-i deie,
ct i caut-n strfund
de fntni i eleteie
sau de ceruri ce se-ascund.
Zi i noapte, printre scule,
lng pnz pironit,
cu peneluri nestule
muc zri necontenit.
Prnz i cin dac n-are
i-n culcu n-a pogort,
suspinnd peste culoare
n-o-mblnzete ct de ct.
Ba o roag i-o rsfa,
ba o ceart cu mustrri,
dar vopseaua lui ngea
i la rugi i la ocri.
Nici alintul nu-i d vlag,
nici ocrile puteri
Chip i zmbet nu se-ncheag,
nu vin ochi de nicieri.
In oftatul i-n pojarul
care-i fur somn i blid
s-a uscat i iconarul,
ca ierarhii de pe zid.
*
Peste ru, la mnstire,
urc lin cu pasul mic,
o logodnic subire
i sfioas ca un spic.
Vine-n zori i la amiaz
cu paner mereu adus,
vine iar, cnd nsereaz,
la biserica de sus.
Miere, azim i lapte
pentru meterul posac,
care tace, zi i noapte,
lng scule fr leac.
-De trei ori pe zi, la tine,
trist logodnic, meter drag,

vin purtnd panere pline

i la fel le-ntorc din prag.
Gura ta n-atinge can,
nici cu mna blid n-atingi.
Lng-o umbra de icoan
ca o candel te stingi.
M-a topi, dac mi-ai cere,
n ospul din paner,
lapte, azim i miere,
s-i fiu cin, lng cer.
Dar el tace. De pe buze
nu-i desprinde un cuvnt.
Peste pensule ursuze
se-nconvoaie i mai frnt.
i tnjete mai departe,
i vopselele tnjesc
lng ceaa umbrei moarte,
care-ateapt chip ceresc.
*
Peste ru, la mnstire,
urc zilnic pasul mic
de logodnic subire
i sfioas ca un spic.
Vine-n zori i la amiaz,
cu paner mereu adus,
i cnd umbrele-nsereaz
la biserica de sus.
-Meter trist, i-aduc zadarnic
darul meu de peste ru,
lapte proaspt, fagur darnic,
pine tnr de gru.
Pleac vara, fug lstunii,
i-n biseric, aici,
nc n-ai pus chip minunii,
biet zugrav de mucenici.
Nici un nger nu mai cade
pe culoarea fr spor ?
Din uneltele-i schiloade
nu mai urc nici un zbor ?
De-a putea vpi domoale
i dulci umbre s m fac,

s dau zmbet pnzei goale

i penelului srac
Dar el tace. Nu-i desprinde
de pe buze un cuvnt ;
cu mini reci i suferinde,
cum sunt minile de sfnt.
i cum tace, ea se frnge,
n genunchi, pe lespezi, jos.
i ia minile i plnge,
desmierdndu-le duios.
Pe mhnirea lor se las
tmpla cald, chipul mic
de logodnic sfioas
i subire ca un spic.
i pe minile lui slabe,
scrise parc pe fereti,
cad din ochii ei podoabe
i inele ngereti.
Cad din ochii triti inele
i pe minile ce zac,
i pe hrburi de ulcele
cu vopsele fr leac
Meterul acum le simte.
Mohort de sptmni,
simte plnsul ei fierbinte
pe-ngheatele lui mini.
Fiecare pictur
parc-l frige dinadins.
Ah, din nou de el se-ndur
un crmpei de necuprins.
Azi, din nou, un col de slav
are mil de zugrav.
Arde pensula bolnav,
arde meterul bolnav.
Ard vopselele-n ulcele,
frmntate cu vzduh
i cu lacrimile grele
care cad s le dea duh.
Pnza moart se deteapt,
linii guree se-aprind,
sfnta care chip ateapt
s-a sculat din somn zmbind.

Din culcuuri se ridic

desmoritele culori,
cu zvcniri de rndunic
dintr-un cuib trezit n zori.
Mna meterului treaz
lumineaz ca i el.
Orice deget pare-o raz,
cnd se-atinge de penel.
-Plngi, tu, limpedea mea Oana
i vopseaua prinde chip.
Plngi i, fraged, icoana
din lumini o nfirip.
Pic lacrimile tale,
iar culorile surd.
Cine le-a sculat din oale
Ca s calce somnul hd ?
El lucete ca o spad
smuls beznei unei teci.
Ea e freamt alb de mlad,
n genunchi, pe lespezi reci.
E uimit c el cnt
gingii de viers fugar
Dar cum ochii ei se zvnt,
mna lui se stinge iar.
Faa pnzei se usuc
i culori i umbre mor.
In privirea lui nuc
e un ipt de cocor.
Dezndejdea l cuprinde
i el cade din avnt,
cu mini reci i suferinde,
cum sunt minile de sfnt.
i din nou se-aprind de mil
i de rou ochii ei ;
n ulcele de argil
ard i tremur scntei.
Pe vopselele nvinse
pic lacrimi fecioreti,
i pe minile lui stinse,
scrise parc pe fereti

i din nou, zvcnind, adie

un suspin de vnt rzle
prin culorile ce-nvie
deteptate din nghe.
Fruntea lui din nou strluce,
gura cnt gingii,
i, trezit, penelul duce
umbrei moarte linii vii.
-Plngi, i-n mine neprihana
se oglind ca-ntr-un iaz.
Plngi, tu, limpedea mea Oana,
iar icoana ia obraz.
Plngi, si nu pricep ce vlag,
ce puteri m-au dezmortit.
Plngi, i pnza stearp leag,
ca o creang, rod sfinit
Beat, lucreaz, cnt, spune.
In genunchi, cum a rmas
ca-ntr-o mare rugciune,
ea l-ascult fr glas.
i, deodat, nelege
c icoana lacrimi vrea
i c el minuni culege
doar atunci cnd plnge ea.
*
Zile trec i nopi ca una,
scuturate din mnunchi,
i fecioara plnge-ntruna,
jos pe lespezi, n genunchi.
Tot mai tinere, mai zvelte,
peste plnsul ei tresar
i vopsele i unelte
i mini dragi de iconar,
Lacrimi i culori se-mbin
i se fac ntr-un srut
ochi de dincolo de vin,
chip de dincolo de lut.
Fata plnge, plnsul suie
i, pe lemn cum st supus,
e obrazul ei i nu e,
parc-s ochii ei, i nu-s.
Cu ct urc, mai cerete

faa Sfintei din vopsea,

trupul fetei se-ofileste
supt de pnza care-l bea.
Cu ct meterul strluce
n tria lui de-acum,
ea se frnge ca o cruce
povrnit lng drum
Par penelurile tore,
minile, fierbini cui,
iar el arde, beat de fore,
sus, n fericirea lui.
i nu vede, dintre ngeri,
cum, sub plnsul ne-ntrerupt,
trupul mic e numai frngeri,
tot mai stins i tot mai supt.
*
Peste ru, la mnstire
nu mai urc pasul mic
de logodnic subire
i sfioas ca un spic.
Nu mai vine la amiaz
cu paner mereu adus,
nici cnd tainele-nsereaz
la biserica de sus.
Nici n-aduce, de cu noapte,
pentru bunul iconar,
miere, azim i lapte,
feciorelnicul ei dar.
Ci, departe,-ntr-o colib,
ochii vesteji de dogori
cu lumini nu mai mbib
nici peneluri, nici culori.
De sub cerg, mna slab,
cheam umbrele de ieri.
Gura tot de umbre-ntreab,
ofilit de zceri.
Umbre cheam, taine-ngn
sau si strig, lng pat,
maic blnd si btrn,
toat bocet si oftat.
-Maic bun, du-te-n goan

la biserica de sus,
unde-un meter pe-o icoan
numai zmbete a pus.
Spune-i mirelui, n oapt,
c mor ochii stini de dor,
dar c tot l mai ateapt,
scufundai n bezna lor
Ostenind spre mnstire,
suie, alb, prin livezi,
pe sub crengi cu patrafire,
o micu de zpezi.
Vine-n zori, la prnz, la cin,
cu trudit i jalnic glas,
mai btrn cnd suspin,
i mai alb, ceas de ceas.
-Metere cu fruntea-n stele,
iconar cu mini de vis,
s te-aduc dintre vopsele
ochii oarbei m-au trimis.
i-ai sfrit de mult icoana,
lng ea de ce mai stai ?
Parc nu-mi auzi dojana
i n-ai inim, nici grai.
Ci el glas lumesc n-aude
i nu vede chip strin.
Doar icoana ce-i surde
l mbat ca un vin.
Nici o vorb nu-l mbie,
nu rspunde nimnui.
Ca-ntr-o dulce, grea, robie,
st vrjit de sfnta lui.
-Metere pierdut de lume,
fctorule de sfini,
ochii oarbei de sub brume
te vor mire; s-i alini.
Vino de le-nchide rana,
iconar de lng rai
i-ai sfrit de mult icoana,
lng ea de ce mai stai ?
Dar el nu mai ine minte
plnsul ochilor secai,
ci de ochii fetei sfinte

se mbat cu nesa.
Nu ascult, nu rspunde,
i, de vraj istovit,
parc vrea s se scufunde
n sursul zugrvit
Maica pleac, maica vine,
pleac iar cu jalnic pas,
mai btrn de suspine
i mai alb, ceas de ceas.
-Fata mea, la mnstire
urc zadarnice poteci.
Nu-i acolo nici un mire
Sunt doar sfini i lespezi reci.
*
Pajiti verzi ntind chilimuri
i covoare ca-n povesti,
parc noi ierusalimuri
cer sosiri mprteti.
Toat floarea neculeas
pe mormntul alb s-a strns.
Crngi n rochii de mireasa
se cutremur de plns.
Cu suspinele de mn,
toat bocet i lumini,
maic bun i btrn
rtcete printre spini.
Urc pnla mnstire
i coboar la mormnt
Nu aduce nici un mire
ochilor ce nu mai sunt.
Urc iar, cu trud mult,
printre spinii nestui.
Nici un mire n-o ascult
sus, n fericirea lui.
Paii-abia mai pot s-o poarte
pe poteci cu pietre seci
El rmne mai departe
lng sfini i lespezi reci.
*
-Doamne, din lumeti podoabe
ridicai, pe trud grea,

sfinte ziduri basarabe,

limb vremilor s dea.
De la sfenic la icoan,
de la stran la triod,
toate sunt, fr prihan,
darul tu de voievod.
i, smerit i preajertfelnic,
daniei de peste veac
i-ai pus cel dinti jertfelnic
lng cel dinti colac.
Deci,Mria Ta, se cade
s tii cte sunt i cum :
Iconarul nc ade
n biseric i-acum.
De-a sfrsit de mult cu treaba,
nu vrea galbeni, nici arginti,
dar ntrzie degeaba
printre candele si sfinti.
De-a pus magilor privire
i arhanghelilor pas,
ntr-o gale uimire,
lng sfnt a rmas.
Cnd clugrii l-alung,
el se-ntoarce mai aprins.
Neagr patim i lung
de icoan l-a cuprins.
Vod zice : tim icoana,
mult ne mir i pe noi.
Parc-un nger i-a pus pana
pe obrajii calzi i moi.
Fruntea-i scris pare-mi-secu penel din alte viei,
iar sursu-i smuls, ca-n vise,
ne-nceputei frumusei.
Bietul vostru meter, poate,
s-a smintit cnd a crezut
c-a scos el aceste toate
din vopseaua lui de lut.
S-a smintit i-n ptimirea
grea de vin i alean,
ndrgind nemrginirea
unui chip nepmntean

Cu mhnire se cuvine
pnd aspr de pndar.
Azi, icoana nu mai ine
de-un vremelnic iconar..
Ci minunea ei senin
e a rugii celor muli,
care vin de i se-nchin,
de la Vod la desculi.
*
Cnd o spad de jratic
taie zarea, cnd un bici.
Cerul negru i slbatic
vars ploaie cu bici.
Beznele i fierb ceaunul
sus, pe tunet de potop.
Inc-un fulger, nc unul,
cade-n inim de plop.
Noaptea joac-n pielea goal
pe lungi strune de ambal.
Din grozav cazan de smoal
iese rul peste mal.
Se mai rupe-n cer o grind
sau n iad cte-un zgaz.
Strjile se-adun-n tind
cu sudlmi i cu necaz.
Sub puhoaiele zlude,
prin mocirle de nmol,
o nluc-n straie ude
d bisericii ocol.
Umbra vine pe uvoaie,
numai ochi adnci i goi,
numai zdrene lungi de ploaie,
numai umblet de strigoi,
Cu bufniri de vnt ptrunde
pe fereastr n altar.
Cnd n bezn se ascunde,
cnd pe fulger calc iar.
Pai desculi i uzi coboar
dogorind de-aprins ndemn.
Mna smulge, ca o ghiar,
Chipul fraged scris pe lemn.

-Nimeni nu ne mai desparte,

Sfnt alb, cer deschis.
Raiul vieii fr moarte
pe obrazul tu e scris.
Chipul Tainei, smuls din cuie,
lng inim l-a pus.
parc-i Oana lui i nu e ;
parc-s ochii ei i nu-s.
Fuge.Fulgerul l-arat.
-Uite meterul nebun !
Pnda chiuie mucat,
paii lui nu se supun.
-D-ne metere, icoana,
unde-alergi, znatic fur ?
Blile, zbrlindu-i blana,
cresc ca haitele-mprejur.
Zarile-i trimet, grbite,
ctre el cte-un hanger.
Bat npraznic din copite
hergheliile din cer.
Mai adnc la piept i strnge
vraja sfintei fr veac.
Ploaia-n drum se face snge,
snge blile se fac.
-Metere beteag de minte,
d-ne Sfnta napoi !
El o strnge mai fierbinte :
o tulpin amndoi.
Mai aproape, mai aproape,
rul spumeg turbri.
Pe dihnii mari de ape
vin pdurile clri.
-Nimeni nu ne mai dezleag,
Sfnt alb, rai cules.
Ceru-ntreg i lumea-ntreag
n sursul tu se es.
Ape lacome i hoae
casc negrul lor gtlej.
Cu icoana strns-n brae,
piere meteru-n vrtej.
*

Curgi, lumin, curgi balad,

i tu, rule senin.
Ziua pate ca o iad
roua cmpului sorin.
Verde apa de bulboan,
Din adncuri ce-ai adus ?
Ba e zmbet, ba icoan,
ba e chip czut de sus
Uluii, culeg plutaii
taina galeului chip.
Minile scriu cruci, i paii
ngenunche pe nisip.
De sursul blndei fee
nu se satur ct vor.
Sorb senina frumusee
cum ar bea dintr-un izvor.
Vd, i nu pricep de unde
s-o fi fost ivit n dar,
din tceri de ape-afunde,
taina fr de hotar.
Dar, cucernici n smerire,
duc plutaii chipul sfnt
la domneasca mnstire,
peste vreme i mormnt.
i minunea din lumin
se re-ntoarce celor muli,
gloatei care i se-nchin,
de la Vod la desculi.

BALADA UCENICULUI CU OCHI ALBASTRI

A plecat peste argil,
suduind cu foc,
biet olar fr noroc,
o frmnt-n sil.
Blidele cu cerbi i ciute,
cu lstuni i flori,
nu mai rd, ca alteori,
prin unghere mute.

Nici vioaiele ulcioare

zvelte-n bra i gt,
nu-l mai bucur, orict
le-ar stropi cu soare.
-Oale triste i posace,
rsfate ieri,
tot ce-am scos din mngieri
ndri azi a face.
In zadar v-am scris pe fee
rsrituri dulci,nu v vrea nici trg, nici blci,
trista tineree.
M tot duc cu hrburi goale,
vin tot mai calic,
parc-a duce-n Carul-Mic,
sus, prin lun, oale.
Supte-s pleoapele nevestii,
plozii supi i ei.
Bate jalea prin bordei
ca un vnt prin trestii.
Aa spune, i, de-o parte,
oalele tresar,
i, ca el, i ele par
necjite foarte.
-Dragele ttuchii fete,
alt olar strin,
ni s-a pripit vecin,
cu urzeli irete.
Rtcit de nu tiu unde,
Spn, limbut i chiop,
ne bea soarele din plop,
zrile rotunde.
Nu att din lut cuminte
isc frumusei,
ct momete trgovei
fermecnd cuvinte.
Are oapte moi ca lna,
miere din tiubei,
grai cu salbe i cercei,
vorba ca fntna.
Trgu-ntreg i rde-n cale

meterului spn.
Numai eu cu voi rmn,
crd pestri de oale.
Zice i, oftnd, se pleac.
Mngie-o ulcea,
Cte-o oal, ici, colea,
cte-un blid mpac.
Sau le ia de jos, n parte,
pe genunchi niel,
c-s i ele, ca i el,
necjite foarte.
*
Pe la ceasul serii,
cnd, gtii curat,
viinii i merii
ies la pori n sat,
pe sub legnare
alb de salcm,
un drume rsare
de pe alt trm.
Tnr ca minunea
crngii pe zplaz,
'nalt cum e minunea
papurii pe iaz.
Ochii, prini cu plasa
dintr-un fund de cer,
cnd sunt ca mtasa,
cnd de giuvaer.
Vine fr grab,
doar cu zarea-n sac;
bate la cocioab
de olar srac.
-S nu-mi dai simbrie,
Metere, nimic;
prispa ta s-mi fie
pat de ucenic.
Iar de-i sorbi fiertura
Lng muc de seu,
cu mireazm gura
mi-oi clti i eu.
-Mergi, mi, linge stele,
biet ncal-zri,

s frmni ulcele
altor deprtri.
Cruce f-i i du-te,
ucenic pribeag,
dintre hrburi slute
i noroc beteag.
Nici un blid de bozii
n-am la cin-acum.
Strvezii mi-s plozii
i muierea fum.
Ochii, prini cu plasa
dintr-un fund de cer,
cnd sunt ca mtasa,
cnd de giuvaer.
-Ba aici mi-e locul,
metere amar.
i-a fugit norocul
la un alt olar.
Iari o s vin
de-om trudi n doi
oale de lumin
i ulcele noi.
Ochii lui, obrazul
mai senin i-l fac,
c topesc necazul
de olar srac.
-Scoate-i, ucenice,
cum i opinci.
Patru guri calice
vom spori la cinci.
Tinda, pat s-i fie,
luna, strai de in,
stelele simbrie,
soarele, tain.
Rde ucenicul.
Ochii-adnci i buni
parc-s borangicul
serii cu lstuni.
i-att cer nchide
fundul lor de lac,

c surd i blide
i olar srac.
*
De sub mna ce-l supune,
tnr i zburdnd,
lutul prinde chip plpnd,
dulce goliciune.
i cum iese din plmad
trupul fr strai,
parc gngurete grai,
parc vrea s vad.
Sus, pe cntecul tulpinii,
roata joac i
nscocete gingii,
rotunjimi i linii.
Printre noi fpturi de oale
rsrind, zvcnesc
ba un umr fecioresc,
ba o coaps moale.
Ba pe-un fraged old subire,
toarta de ulcior
gale cade i uor
ca un bra de mire.
Colo, ca un sn de fat,
plpie-o ulcea.
Un obraz de blid spre ea
cu sfial cat.
Dincolo, o lun plin
a czut din cer
sau o strachin-n ungher
picur lumin ?
Harnic ucenic se pleac
smluind mereu.
n sprturi de curcubeu
huma o mbrac.
Dac minile-o rsfa
i-o desmiard lung,
ochii lui parc-o strpung,
vrnd s-i deie via.
Ies familii de argil
de sub mna lui:
oale mari i mici cu pui,

blide cu prsil.
Freamt de ele, cnt
Tind i cerdac.
Cnt i olar srac
i bojdeuca sfnt.
-Mi-ai fcut aici, biete,
cntec din bordei,
zmbet, fiece crmpei,
fiece scaiete.
Tu dai duhul tu rnii,
inim i dai;
pori i-n ochi un col de rai
i-n minunea minii.
Tot nu vrei s-mi spui de unde
vii i cine eti ?
Ucenic cu ochi cereti,
taina ta ce-ascunde ?
El zmbete i frmnt
sau, pe lutul scris
smluiete cerbi de vis
i cocioaba cnt.
-Mi-ai sfinit i prag i oale,
ucenic senin.
Prour, la fereti mi-anin
Zmbetele tale.
Soare-s genele muierii,
Trgul larg i bun,
iar tu rzi, cum rde-n prun
creanga primverii.
Tot nu vrei s-mi spui de unde
vii i cine eti ?
Ucenic cu ochi cereti,
taina ta ce-ascunde ?
El surde i frmnt.
Oalele cu pui
gnguresc n jurul lui
i bordeiul cnt.
*
Cine-mi lunec piezi
la uluci iscoad ?
Cine-i face din frunzi

pnd i broboad ?
Cine din salcmi n duzi
erpuie subire,
c nici boare nu-l auzi,
nici nu-l simi fonire ?
Spn limbut sub crengi n prg
umbra i-o desprinde,
ros de ciud c la trg
oale nu mai vinde.
Pe furi, cu pasul rar
i cu umblet moale,
d colibei de olar
tlhreti trcoale.
i pe prisp de bordei
oare ce-mi zrete ?
Oale scrise cu scntei
Rd copilrete.
Blide noi la soare-i scot
rumena lor fa,
adunnd vzduhul tot
ntr-un ciob de via.
i-n mijlocul lor, din plin
frmntnd plmada,
tnr ucenic senin
alb cum e zpada.
Ochii par din cer culei,
taine fr nume;
zmbetul, ca un cire,
i-a-nflorit n lume.
Licre sub mna lui
lutul cnd l-atinge.
Fulger care e i nu-i
fruntea i-o ncinge.
i tot trupul, scufundat
trudei ce-l ndoaie,
parc scapr ciudat,
cnd i cnd, prin straie.
Verzi sunt buzele de spn,
limba i mai verde;
cu nprci n gnd pgn
printre crengi se pierde.

Iar n zori, cnd ori ce stea

fuge sus n slav,
spnul chiop cu limba rea
duce-n trg otrav.
-Strmbi am fost, smintii am fost,
crunt pcat ne-apas:
dracul are adpost
la olar n cas.
Ucenicul neptruns
ce, rznd, ne-nal,
fumeg miros ascuns
de pucioas goal.
L-am pndit printre uluci,
l-am vzut cum scoate,
din dogori i din nluci,
oale blestemate.
Ce strnete din vltori
mna fumegnd
car trgului n zori,
spurcciuni s vnd.
Vorbele de spn seme
zumzie ca stupii,
prind spinare de mistre,
se zbrlesc ca lupii.
-Nu-i sfielnic ucenic
cel rsfiert n smoal;
iadul joac din buric,
pus n orice oal.
ip-n blide goliciuni
vii de paparude,
ard i zbrnie tuni
n ulcele crude.
Fie blid, fie ulcior,
pngrind, ne-ntin
pinea sfntului cuptor,
sfntul vin la cin.
Toate parc-s n rspr,
numai iadu-n toi e.
S-a legat cu dracul vr
trgul, fr voie.
Vorbele -zvozi de fier-

scap din belciuge.

De la vame la dulgher,
geme trgul, muge.
Vuietul, sculat ntreg,
pleac de la vetre.
Minile pduri culeg,
car muni de pietre.
Fierb n poart de olar
gloatele nuce.
Ochi senini n prag rsar,
raiul lor strluce.
Crete negrul vlmag,
url trgoveii.
Bunul ucenic din prag
lumineaz vieii.
ndri oalele se fac,
blidele frme;
zri i tind i cerdac
stau s se drme.
Pietre vin n joc turbat,
Grindin nebun,
peste tnr trup se-abat ;
peste blide tun.
Tun pietre, fierb furtuni,
se-ntrt gloate.
Mai albatri, ochii buni
lumineaz toate.
Snger, sub izbituri,
oalele schiloade.
In genunchi, peste sprturi,
umbra alb cade.
Geme cte-un hrb mai mic,
plou bolovanii.
Ochi senini de ucenic
lumineaz stranii.
Mor ulcioare de pmnt,
zuruie ulcele.
Ucenic cu trupul frnt
arde peste ele.
i cum sta-n genunchi, pe prag,

cioburilor paz,
cte rni de hrb beteag,
toate scnteiaz.
Bolovanii vin duium,
trgul crete-n poart.
Ochii mari surd i-acum,
ochii limpezi iart.
Alte ndri se-nroesc,
iar din luturi sparte
fruni, obraji i ochi zmbesc,
luminnd prin moarte.
*
Melcii stelelor scot coarne,
forfotind prin foi.
Crbui de aur, goi,
cad prin crini cu goarne.
Vraitea de sus e toat
freamt, zumzet, zvon;
la fereti fr oblon
tainele se-arat.
Ca o par-n cer se coace
veacul necules.
Ies minunile, cum ies
puii din goace.
Noaptea-i grea de must, i luna
d i ea n copt.
N-a dormit de nopi vreo opt
meterul nici una.
Somnu-abia acum prvale
n adnci fntni
tmpla ce-a czut pe mni,
omul beat de jale.
Frnt pe scaun, lng roat,
noaptea-l suge-n gol.
Plnsul tot i d ocol,
luna, cteodat.
Pe tulpin, roata moart
n-a mai pus zvcniri
rotunjimilor subiri
de ulcior cu toart.
N-a mai pus nici old molatic,
nici grumaz sfios

lutului zvrlit pe jos,

crncen i slbatic.
Blide surde, oale ciunge,
hrburi chioape zac
moarte-ntr-un ungher srac,
unde stea n-ajunge.
i, deodat, zidul pleac,
lunecnd-napoi.
Cu mireasm de trifoi
luna toate-neac.
Dau naval-n cas nucii,
teii buzna dau.
Unde-a fost perete, stau
'nalte trepte lucii.
i pe trepte lin coboar
ovielnic pas;
ucenic cu chipul tras
intr n cmar.
Parc luna l aduce,
razele l-aduc.
Vin grdinile buluc
cu tmie dulce.
Fruntea-i picur broboane
roii de mce,
ochii par din cer culei,
faa, din icoane.
Uneori roesc o pat
stropii pe podea,
dar el rde, cum rdea
lumii, alt dat.
Razele vorbesc n oapt,
cu polen pe guri.
In ungherul cu sprturi
fonet se deteapt.
Cioburi pline de sfial
ies din mori adnci:
n genunchi, n crji, pe brnci,
orice hrb se scoal.
Oale ciunge, blide surde,
ndri fel i fel

merg de-a builea spre el,

gata iar s zburde.
Din sursul lui adie
duh de busuioc:
toate stau, cnd st pe loc,
merge, toate-nvie.
Singur meterul suspin,
dus n vis, afund.
Pn-n noaptea lui ptrund
ochii de lumin.
Mini subiri se las bune
peste somnul greu ;
ochii mari surd mereu,
glasul dulce spune:
-Metere cu lungi suspine
ce-ndoieli te storc ?
Vezi, din alte lumi m-ntorc
ucenic la tine.
Vin aa cum m ii minte,
ca n ceasul cnd
pietrele loveau, pe rnd,
trupul meu fierbinte.
Coasta mea i-acum dogoare,
dar zmbesc i cnt.
M-am ntors ca s-i frmnt
alte noi ulcioare.
Nu fi trist c snger nc.
Noaptea am s-ngrop
n argil cte-un strop
i-n tcere-adnc.
Ziua, trgul m-ar ucide,
se rscoal-ntreg,
dac vede c m-ncheg
n pmnt de blide.
El nu-mi iart orice feric
din surs ceresc.
E mai bine s-mblnzesc
lutul pe-ntuneric.
Bunul ucenic cuvnt.
Ia, domol, de jos,
lut zbrlit i somnoros

i-ndelung frmnt.
Cnd cu mna l nfrnge,
cnd pe roat, sus.
Rar, n negrul trup supus
cade-un strop de snge.
Tac strfundurile lumii,
un cuvnt nu zic.
Numai blndul ucenic
D cutremur humii.
Plmdete noaptea-ntreag
oale, blide, cni.
Picurii nenchisei rni
zmbete se-ncheag.
i cocioaba iar se-ncarc
cu fpturi zglobii,
ca albatrii ochi de vii,
de senine parc.
Chiar i meterul ce doarme
rde-n somn stingher,
n bordeiul plin de cer
i gingae larme.
Zorii flfie prin cas.
Mini subiri tresar
i pe frunte de olar
ca un mir se las :
-Scoal, metere, i ia-le.
Arde-le-n cuptor,
mergi i fecioria lor
du-o lumii tale.
Las trgul tu s cread
singur c le faci.
Lumii, dac vrei s-o-mpaci,
d-i mormnt s vad.
S nu-i spui c vin pe lun,
nici ce-ascund n lut.
Las-o pe mormntul mut,
mrcini s-mi pun.
Nopi la rnd i-oi fi de-acuma
tainic ucenic.
Paii par de borangic,

faa lui, ca spuma.

nc-odat, prin odaie,
ochii zri trimet.
Paii urc-ncet, ncet,
trepte de vpaie.
Peste oale, cni i blide
scri de foc se-nchid.
Unde trepte-au fost, st zid,
iari vechiul zid e.
Zorii zboar i se joac
gurei porumbei.
Apoi meter i bordei
n mrgean mbrac.
i, deodat, fiecare
oal de pmnt,
lcrimnd de duhul sfnt,
snger de soare.

BALADA PSRII MIESTRE

Printre luciri de cornuri i junghiere,
vna i el cu prinul prin pduri.
Gorunii-aveau suspine verzi pe guri
i apel , pe buze, giuvaere.
Era-ntr-a patra zi de vntoare
Istee slugi strneau vnaturi noi
i cerbii-ngenunchiau pe frunze moi
i vulturii se prvleau din soare.
Iar el, dibaci i sprinten n sgeat,
tnr curtean cu chip strlucitor,
cnd culegea vzduhul frnt din zbor,
cnd strpungea pdurea-n beregat.
Uor i zvelt la pnde ndrsnee,
Se deprta de ceata de curteni
i ochii lui pareau nepmnteni,
scnteietori de zri i tineree.
Dar cum fugea dup slbtciune
Incremeni. Pe crengi cu moale joc
ardea i nu un bulgre de foc,
sclipea i nu o pasre minune

Purta aprins, i rsritu-n pene,

cu scprri de aur i otel,
i, linitit i dulce lng el,
amurgul stins al umbrei pdurene.
Safire i mrgeane i rubine
se rzvrteau i se-mpcau n ea,
vrnd izbucnirea flcrii s-i dea
i linistea sfineniei senine.
Un pas i ea zvcnea pe alt mlad.
intea viclean, sgeata ddea gres.
Ba o pierdea prin crengi de arbori dei,
ba, strlucind, ea sta n loc s-o vad.
In pitulri topea vpi domoale,
ca s tneasc iar din ascunzi
cu fulgere ciudate prin frunzi,
i mai ciudate stingeri de metale.
Iar el, curtean cndva ndemnatic,
o urmrea cu arc neputincios,
cu pas flmnd, dar fr de folos,
mai lacom, mai fierbinte, mai slbatic
Uitase i tovarii din ceat,
i prinu-mpresurat de slava lor
i nici, troznind, c-l frige sub picior
nu mai simea vreo creang-nsngerat.
Nu mai simtea nici muchiul vgunii,
nici putregaiul ierbii cu burei,
nici smrcul fiert, nici rpa cu mistrei,
nici gusterii din scorburi sau tunii.
i nu vedea nici soarele cum cade
i nici cum suie luna din pduri,
molizii argintndu-i n armuri
i apele n ndri reci de spade.
Iar pasrea-l chema s n-o ajung
i-l tot momea, aici i nicieri,
din ce n ce mai beat de scnteieri,
ars pn-n os de pofta s-o strpung.
Din ieri n azi, din zori n amurgire
i din amiezi n nopi cu licurici,
clca pe timp, fugea pe clipe mici,
ca pe sprturi i cioburi de potire.
i, deodat, pasrea zglobie

pe nici o creang n-a mai tresrit,

nici rumene frnturi de rsrit,
nici verzi crmpeie dulci de venicie.
Pierise fr nume nu tiu unde,
pierise fr loc i fr veac,
n miez adnc de taine care tac,
n fundul lumii care nu rspunde.
Zadarnice i umblet lung i trud
se sfiau n sterpe bjbieli.
Noi muguri tremurau pe crengi sfieli
i-alturi omul tremura de ciud.
Scrnea :-Unde-ai ascuns-o tu, pdure ?
Urla : -Unde-ai pitit-o, pietre tari ?
Rupea cu ghiara scoara pe stejari,
izbea cu pumnii-n cremenele sure.
Smulgea, hain, desiuri de jratic,
muca pmnt, turba de nenoroc,dar pasrea nici veac n-avea, nici loc,
nici nume pe hotarul pduratic
Trziu, rpus, cu fruntea grea ca fierul,
cu pai aprini, cu ochi amari i bei,
zvrli, rupnd, puinele sgei
i, hohotind, i lepad jungerul.
De-acum, numai nluca ei n minte
l dogora adnc pe sub copaci,
curtean nfrnt, cu umbletul stngaci,
de parc-ar fi clcat pe oseminte.
Se-napoia ursuz i fr prad,
ca npdit de fiere i oet,
i dup el venea pdurea-ncet,
cu capu-n piept, pe drumuri de balad.
Mergea s afle prinul i curtenii
rmai s sgeteze cerbi de rnd,
i, cum ofta, necazul , cnd i cnd,
cu lacrimi i sfinea btaia genii.
Pe vechi poteci, prin ierbi abia citite,
cta degeaba urme de arcai
Ci nicieri prea c n-au fost pai,
nici mini cndva aprinse pe cuite.
Se cra n cte-o tis nalt,
striga spre rsrit ori spre apus.

Ci slugi i prin prea c s-au tot dus

cu vulturii i cerbii laolalt.
Mai sterp btea viroagele ascunse,
mai lung chema din vrfuri de goruni.
Ci print i ceat i slbticiuni
pieriser-n adncuri neptrunse.
Gndea ca i-a lsat la o frntur,
la un crmpei sau achie de ceas,
i-acum pdurea-ntreag-avea alt glas
i vntul alte cntece pe gur.
Izvoare noi zvcneau acum la via,
optind pre limb nou noi poveti,
i orice lumini cu ochi cereti
alt grai avea, alt zmbet, alt fa.
i fiecare piatr alt frunte,
i fiecare brustur alt obraz
Se oglindea-n bltoace de topaz
i-un chip strin sta-n ele s-l nfrunte.
Un chip tiat de ari i ploaie,
mucat adnc de vreme i de vnt.
Se pipaia. Uscate mini de sfnt
i oviau pe zdrene, nu pe straie.
Din catifele vechi i adamascuri
lsa n cale fleanduri prin tufani
i din botforii spintecai de ani
tlpile goale-i sngerau pe vreascuri.
Uimit se cerceta prin noi izvoare
i se-ntreba de-i vis sau adevr
Ci numai zvon de frunze n rspr
suna din fund de taine cu zvoare.
Oftnd, ieea din veacuri pduree,
din codrul ce-ngropase-adnc sub chei,
i pasrea cu aripi de scntei,
i prinul cu alai de tineree.
i cum pornea mai grbov spre cetate,
tot buchisind ca-ntr-un ceaslov crri,
sub paii lui trozneau ba ntrebri,
ba cioturi mari de gnduri rschirate.
Iar dup el, fugindu-i sub clcie
sau fluturndu-i zdreana uneori,

vntul venea cu snul plin de flori,

punnd pe toate smirn i tmie.
**
Calca pe-aceleai ulie strbune,
dar parc strbtea un nou trm,
cu pai tot mai mirai pe caldarm,
cu ochi strlucitori de grea minune.
Cetatea era ea i nu, sub soare.
Arcade vechi gemeau de btrnei,
dar alte lumi i alte diminei
rdeau pe fee albe de fecioare.
Ali negustori vindeau n noi dughene,
se zbenguiau n pulbere ali prunci
i gloate ne-ntlnite pn-atunci
l msurau cu mil pe sub gene.
Ziceau oprind : De unde vii, strine,
i cine eti, sub zdrene i rupturi ?
El le vorbea de tainice pduri
i de nluci cu aripi de rubine.
Ii cumpneau drumeii, a mirare,
i strai, i glas, i ochii prea fierbini ;
iar el vorbea de-o pasre i-un prin
i de-un curtean pierdut la vntoare
Spunea cum au plecat de-aici cu torbe
i cum se-ntoarce singur din alai
Fii de soare-i tremurau pe strai
i-i aprindeau i fleandur i vorbe.
Lung l priveau ori se porneau pe glume :
-Cumplite basme, moule, ne-ndrugi
Ce prin tii tu, ce pasre, ce slugi ?
Parc vorbeti cu duii de pe lume
Rar, cte-un nelept ieea din gloat :
Ba, a domnit, cndva, un prin pe-aici,
dar veacul su s-o fi fcut urzici
i, poate, brusturi slava lui uitat
-Unchia smintit cu mincinoas fal,
l dojeneau atuncea, rnd pe rnd,
de ce ne-neli c te-ai pierdut, vnnd,
de-un prin rmas de veacuri umbr goal ?
El surdea i povestea ntruna
i soarele curgea pe zdreana lui,

iar oamenii ddeau din cap, stui,

scrbindu-i i buleandra i minciuna
Plecau drumeii, ali drumei s vin,
s-i bat joc de umbra de unchie
cu trupul frnt,cu ochii ne-ntelei,
scnteietori de-o stranie lumin.
-Mai spune despre pasrea viclean :
unde-ai pierdut-o, falnice curtean ?
El surdea nlucii de mrgean
i nu-l durea nici glum, nici dojan.
Simea, ciudat, din ce n ce mai bine,
cum pasrea, pierdut ieri n fum,
cu aripi dulci, i da ocol acum,
asemenea sfineniei senine.
Zicea, lucind de ce zrea-nainte :
-A fost s-o pierd n codru-ntunecos,
dar azi mi zboar-n fa tot mai jos,
cu aripi tot mai limpezi i mai sfinte
Rdeau istei :-Nu minte, e lunatic.
Rdeau i se pierdeau n vlmag,
lasnd n urm ciotul de moneag ,
cu raiul lui amar i singuratic.
i soarele curgea pe el, subire,
pe zdrene vechi, pe trupul slbnog,
i numai ochii-adnci ca un zlog,
frigeau, dogortori de amintire.
**
Tot mai stui de basme fr tlcuri,
l ocoleau drumeii pe nebun.
Dar fragezi, ca zpada la Crciun,
veneau acum copiii, plcuri-plcuri.
Zburdnd i mbrncindu-se cu ghionii,
se mbulzeau n juru-i tot mai muli,
i-nconjurat de heruvimi desculi
le desmierda pe frunte crlionii.
Cutreierat de raze i vedenii,
le tot vorbea de codrul cu tceri,
unde-i lsase chipul su de ieri
i straiele i prinul i curtenii.
Vrjii, l ndemnau s le mai spun
i-n cerurile lor copilreti

urca, sublim, pdurea din poveti,

izbindu-se cu crengile de lun.
Aa, mult timp, s-au strns la basm seninii
i fragezii obraji de aurori.
Cei vrstnici doar opteau ne-ncreztori,
Clcau ursuzi i-aveau priviri ca spinii.
Pe urm i obrajii limpezimii
venir tot mai rar i mai puini.
Creteau nali copiii pe tulpini,
dar nu mai semnau cu heruvimii
Treceau posaci, pierzndu-se-n grmad
sau aruncnd trufii de nelepi :
-Unche zlud, pe cine mai atepi ?
n pasrea ta cine s mai cread ?
N-au mai oprit nici tinerii. Nici unii
nu mai puneau n vorba lui temei.
Numai moneagul, dincolo de ei,
strafulgera de pasrea minunii
nchidea ochii i-o vedea cum vine.
Nici n-o chema i singur nea.
Abia clipea i-i sta pe umr, grea :
safire i mrgeane i rubine.
Se ruina acuma c plnsese
cndva, cnd o pierduse printre brazi.
Ce mare, ce aproape era azi,
n raiul lui cu flcri ne-nelese.
Ah, i pierduse zborul n risip,
ca s-o gseasc-alturi, fr leat
Vorbea cu ea pe ulie, ca beat,
cu mare glas de dincolo de clip.
Cu mare glas de dincolo de vreme,
de dincolo de oameni i de pai
Ce-i mai psa ca-l ocoleau, trufai,
cnd el zvcnea ntreg de diademe ?
Clca ncet grind minunii sale,
iar oamenii cu suflete de tuci
l mbrnceau, piezi, pe la rscruci
i cu ocri l vnturau din cale.
i tot mai des l-ntmpinau sudalme
i pietre se-nlau n pumni dumani
Dar ce-i psa c-l bat cu bolovani,
cnd pasrea i ciugulea din palme ?

i-ntr-un amurg ce-i desfoia punii

pe turnuri vechi de purpur i os,
cei vrednici l-au gonit pe zdrenuros,
cum alungau ciumaii i nebunii
**
Zvrlit afar, pe poart, din cetate,
sttu n loc frma de unchie.
Sorbi mult timp apusul de mce
i taina-ntiei stele-nlcrimate.
Porni apoi, n zdreana lui amar,
cu paii frni, cu umerii subiri,
spre zarea aromind a trandafiri
i-a fagure de miere i de cear.
Domol i chioptnd prin toi scaieii,
mergea s moar-n marile pduri,
unde-i lsase torba cu frnturi
i straiele i chipul tinereii.
Luna-aromea a cimbru i-a intaur,
suia din rpi, cdea din nou n vi
i soarele venea s bea vpi
din ape, ca un rou cerb de aur.
Prigoria urca din treapt-n treapt,
amiaza se-ndulcea n moliciuni
i luna iar cretea din vguni,
aromitoare, alb, neleapt
El ns chiopta fr s-ajung.
Prea slabi i erau paii ori prea stini,
sau prea departe codrii necuprini
i calea lor prea aspr i prea lung.
Dar nu-i pasa de-avea s-i mai gseasc
pdurile aievea sau deloc.
Pe umeri i sta pasrea de foc,
mai mare, parc, mai mprteasc.
El surdea i chiopta-nainte
i stelele, ieind din scorburi mari,
l-mpresurau cu zumzet de bondari
i luna-i glgia peste veminte.
Iar dup el, fugindu-i sub clcie
sau fluturndu-i zdreana uneori,
vntul venea cu snul plin de flori,
punnd pe toate smirn i tmie.

BALADA UNUI PLAI DE MUNTE

Pe-o sprncean de lumin,
lng-o lacrim de rai,
verde culme carpatin
rotunjete dulce plai.
Iar n plaiul stnei goale,
lng strunga fr oi,
crengi cu umeri frni de jale
se cutremur din foi.
Fluier vechi nu mai ndrug,
nu mai latr cini pndari.
Singuri munii duc n glug
carpatine neguri mari.
Nu mai zburd-n trl iezii,
nici plpnzii miei priori,
doar pe cearcnul amiezii
urc ulii rotitori.
Ulii suie, frunza sun,
iar n iarb-ntins amar
ba e somn, ba rugciune,
tnr le de pecurar.
A rmas dormind pe-o rn,
n culcu de voievod,
pe-un crmpei de rai cu stn
unde brazii plng prohod.
A rmas zmbind -nainte,
ca un cneaz pe pat de flori,
parc un cuit fierbinte
l-a strpuns de dou ori.
i cum zace tineree
de cioban n fraged plai,
jalea crngii pduree
suna moale, ca un grai :
-Nu m plnge, maic bun,
nici tu , cine credincios,
c de nunt frunza sun
din btrn caval de os.
C m-a dus rdvan de nunt

tras de ase cerbi subiri,

mire nalt sub stea crunt,
cum pe lume nu sunt miri.
Mire-n straie de mtas
i nuntai cu flori pe fruni.
Mi, i nu e-n plai mireas
ca mireasa verzii nuni.
Pr adnc i trup suleget
i ochi triti cum alii nu-s
i mi-a pus inel n deget
i- n inel nopi lungi mi-a pus.
i la sfnta cununie
munii falnici ne-au fost nuni.
Scobornd din venicie,
ne-au dat vulturii cununi.
i tulpin de tulpin,
ne-au dus brazii n alai
pe-o sprincean de lumin,
lng-o lacrim de rai .
**
Maica-n saric de ln
suie cremenea pe brn,
printre stnci cu fierstraie,
n opinci de vlvtaie,
printre jnepi zbrlii de cuie,
pe grozava crruie.
i cum plnge i se roag,
plng i apele-n znoag.
i cum urc tngile,
plng cu ea i stncile,
plng i brazii plaiului
lng poarta raiului,
plng i ulii cerului
cu maica oierului.
-Apelor, cereti mirese,
mire cine mi-l culese ?
Munilor cu patrafire,
cununari jalnic mire
Brazilor, nuntai de frunte,
snge-i plaiul nunii crunte.
Uliilor, nuni slbatici,
snge-s munii pduratici.
Apa geme i se-ascunde,

piatra plnge, nu rspunde.

Brazii nu fonesc rspuns,
ulii pier n neptruns.
Jalea maicii, neagr ap,
n-are rmuri s-o ncap.
N-are zariti s-o cuprind
cte lumi de foc colind.
Pru-i smulge-n vaiete,
cremene,-nconvoaie-te,
codrule, jelete-te,
rupe-te din cretete.
-Ftul maicii, verde mlad,
cneaz pe-o turm de zpad,
voievod pe nou sute
de brsane i cornute,
faa ta de pecurar
lapte dulce din itar ;
noaptea cu mirezme-ncete
s-a oprit la tine-n plete ;
corbul, scuturnd din pene,
i-a trecut peste sprncene ;
plaiurile ierbilor
i-au dat ochii cerbilor
i-un luceafr vornicel
i-a tras trupul prin inel,
ftul maicii, dulce,
primvar dulce
Plnsul maicii pietre moaie,
scoal scorburi i puhoaie,
umple vgunile,
zglie furtunile.
Ar smuci din temelie
lumile, s nu mai fie,
ar surpa triile,
ar seca veciile,,,
-Primvar dulce,
ftul maicii dulce
Cine i-a-nroit cununa
vaz-i lacrimile-ntruna.
Cine mi te-a rupt din rod
vaz-i chipul peste tot.
Cui i frnse dimineaa
ochii ti s-i frig faa.
Cui i-a stins luna din fag,
chipul tu s-i plng-n prag,
ochii ti s i se-aprind
ca luceferii n tind,
ca vrful cuitelor,

ca dogoarea plitelor
S-l tot frig, s-l tot ard,
i pe brae ce-l dezmiard.
i-n strfund de blid la cin,
i-n culcu de vizuin,
sclipitori ca stelele,
limpezi ca inelele,
aprigi ca prselele
Maica-i smulge pr i straie,
brazi i paltini se despoaie.
Maica geme i se zbate,
munii se trasc pe coate
i se frnge cremenea
crengilor asemenea.
i cum geme orice trunchi
cade soarele-n genunchi,,
ulii-ncep s scapete,
apele s chioapete
i-n vzduh ai spune c
vmile se-ntunec.
**
Colo-n margini de cotile,
ntr-un fund de fgdu,
cine-mi bea de zece zile
vijelie de trascu ?
Cine-mi bea turbat din oal
iad npraznic fr leac
i privirile nu-i scoal
din venin de basamac ?
-D-mi prtin s m scurme,
d-mi, hangi, vlvti;
banii de pe dou turme
sunt cu zimi cu tot ai ti.
Fruntea-i arde, grea de cute,
sub cciula cu ugui.
Pe mucate buze slute
sngereaz vorba lui.
-Ia-mi, hangi, oi i pung,
c somn pleoapele nu-mi au.
D-mi rachiu s m strpung,
adu-mi trsnete s beau.

Lung hangia l msoar:

cine-i baciul venetic ?
Din lute, ca s-l doar,
baragladinile-i zic.
Iar strinul singuratic
din ungherul fumuriu
i scufund mai slbatic
ochii vinei n rachiu.
Dar trascul gol nu-i spal
cruntul inimii prpd,
cnd, aprini pe fund de oal,
doi ochi mari de mort l vd.
Frni pe dible viscolite,
faraonii nu mai tac
din arcuuri cu ispite
i din strune dulci de drag.
Dar nu-l mngie nici struna,
nici pe-arcu nu d un ort,
cnd, amar ca mtrguna,
l privete chip de mort.
-N-ai rachiuri tu, hangi,
n tot beciul cu grlici,
ct stranic ari
m rscoace n urzici.
i nici voi n-avei furtun,
biei cioroi, pe scripci de foc,
ct pacoste se-adun
sub o cum i-un cojoc
Inc-o dat, omu-nfac
oala crancen i bea.
uiernd sudalm seac,
Zvrle punga pe tejghea.
i d buzna-apoi s piar
stins n noaptea cu nluci,
lingnd bezna ca o fiar,
pe fierbini poteci de tuci
**
La prdalnica muiere
o fi dulce noaptea-n spic,
cnd alintul curge miere
i-mbierea borangic,
la prdalnica muiere

cu opai slab i mic.

In culcu cu levanic
or fi vrji care se-ascund,
cnd e snul rndunic,
nufr umrul rotund ;
n culcu de levnic
alb i moale i afund.
Dar dulceaa mngierii
e prjol din iad trimis,
cnd i-n braele muierii
frig doi ochi de om ucis,
n dulceaa mngierii
pn dincolo de vis.
i culcuul cu omturi
e cuptor din iad adus,
cnd i-n braele de-alturi
plnge-un chip de om rpus,
n culcuul cu omturi
plin de epi cu vrfu-n sus
-F muiere, f dogoare,
patul rug mi l-ai fcut.
Vrea-i-a braele izvoare,
iezer fiece srut.
F muiere, f dogoare,
f-te rou-n aternut.
F-te iaz i f-te ploaie,
s m stingi i s m-neci
cu alint de reci uvoaie,
cu desft de pcle reci.
F muiere, f-te ploaie,
stinge-mi pacostea pe veci
Snii, braele,-aternutul
parc mai cumplit se-ncing.
Nici culcuul, nici srutul
smoala-n clocote nu-i sting.
Snii, braele, -aternutul
Se fac flcri cnd l-ating.
i, scrnind ocar crud,
omul scuip printre dini.
Smulge ua, ars de trud,
cu smintite mini fierbini
i scrnind ocar crud,
fuge-n bezn, scos din mini
**

-Blid nemernic, blid drcesc,

iari n fiertur
cei doi ochi de foc lucesc :
sclipt de custur.
i de-nmoi un dumicat,
parc-l moi n snge.
Arde-n lingur-ncletat
chipul care plnge...
Izbind strachina de zid,
omul scuip-n tin :
-Vijelia ta de blid,
duhul tu de cin !
Tindo, i pe pragul tu
cei doi ochi se-arat.
Cu barosul, pe ilu,
i-a trzni o dat.
I-a crpa ca pe psti,
i-a sufla cenu
Legea ta i morii ti,
chip ce-mi plngi pe u !
Omul suduie buimac
de sudoare leoarc.
Cei doi ochi mai mari se fac,
mai adnci sunt parc.
-Luno, chip de om rpus,
cobeo ticloas,
tot boceti pe sur, sus,
face-te-ai pucioas.
i voi stele cu sgei,
trfelor spurcate,
ochi de om ucis prei,
stinge-v-a pe toate
Desmat , cu capul gol,
omul iar pornete
prin amarnicul prjol,
prin npraznic clete.
Huhurezii din copaci
toi n el se mut.
Ba dihori, ba vrcolci
rup din carnea-i slut.
Pumnii lui ar sparge stnci,

trupul lui s-ar trage,

sfiindu-se pe brnci,
prin adnci brloage.
S-ar tr prin vizuini
sau pe fund de turi.
i-ar scobi sub rdcini,
ca sobolii, guri.
-Iei, mi ursule, afar,
d-mi brlogul mie
Cei doi ochi din nou rsar,
tot mai mari nvie.
-Veverio, d-mi tu leac
scorbura-i adnc.
Cei doi ochi mai limpezi tac,
mai aproape nc.
-Du-m, crtio, n lut,
lutul s m-ascund.
Cei doi ochi mai mult s-ascut,
Fr s rspund.
erpii fug din blrii,
pier din drum bursucii
Pretutindeni ochii vii
ard mai mari, mai lucii.
**
Pe-o sprncean de lumin,
verde culme carpatin
rotunjete dulce plai
lng-o lacrim de rai.
Apele, cereti mirese,
vl de nunt tot i-ar ese.
Brazii, n odjdii stranii,
tot mai bat cereti mtanii.
Munii tot mai ung cu mir
venicia de safir
i-n vzduh, ct vezi,
ulii tot mai sparg amiezi.
-Strung rea, fr mioarce,
ce prjol n plai m-ntoarce ?
Chip grozav, ce-ntruna plngi,
tu m chemi i tu m-alungi.
Ochi fierbini, de nesupus,
parc-n bice m-ai adus
Strunga tace, chipul tace,

cei doi ochi mai mari s-ar face,

vrfuri lungi de lncii
peste munii Vrncii.
Snger opinca spart,
Gfitu-i smoal fiart,
Zdrene-s bund i cma,
Numai geamtul se-ngroa.
i cum vntul bate-n dung,
tot smintete-o creang ciung,
i cum creanga se tot pleac,
treangu-i gros i frunza-i seac.
-Munilor, zvozi cu lae,
chip ucis mi plnge-n brae
Munii-n taina lor cereasc
nu se-ntorc,s nu priveasc.
-Brazilor, frigri haine,
chip rpus se-mplnt-n mine
Brazii fug n rai grmad,
Nu se-ntorc, ca s nu vad.
-Uliilor, gheare scoase,
cei doi ochi m frig n oase
Ulii intra-n soare, sus,
s n-aud ce le-a spus.
-Creang de deasupra lumii,
ia-mi grozavii ochi i du-mi-i
Creanga scrie cu ciud,
munii nu se-ntorc s-aud.
treangul tremur i el,
brazii nu privesc defel.
Numai ulii, gemenii,
trec deasupra cremenii.
Numai ulii veacului
deasupra copacului.
Numai ei cu ciocurile
smulg din slav focurile.
Cnd se fac ca aurul
peste tot coclaurul,
cnd se-aprind ca spadele
peste toate zadele,
cnd ca vlvtile
peste toate vile

BALADA UNEI NOPI DE IARN

Crivul
D fichiuri, nemernic slug,
d bici, ticlos vizitiu;
nu tiu telegarii s fug
ct criv n mine eu tiu.
Ah, sania-ntoarce-o mai iute;
ntoarce, buzat faraon.
O grea presimire se-ascute,
m-mpunge, turbat scorpion.
Din ub, urlndu-i sudalma,
mugete cumplitul boier.
Zpezile-alearg de-a valma
i noaptea-i ti de hanger.
-Stpne, nu tiu ce te-apas,
de ce s pornim ndrt ?
Plecarm spre trg, nu spre cas,
i-i vifor i ger i omt.
-Intoarce, nemernic slug,
da bici, vizitiu ticlos.
Neliniti se-abat s m sug,
cuite m-ajung pnla os.
Pun trebilor mele obloane,
las dracilor trgul plocon.
M-ntorc la conac, mi igane,
zorete, buzat faraon,
Din ub, tunndu-i cuvntul,
mugete cumplitul boier.
Vifornia muc pmntul,
cea cu msele de fier.
-Nu tiu ce te roade, stpne,
ntorc spre conac, cum mi-ai spus ;
troienele-s tot mai pgne
i vntul ne umfl pe sus.
-Zorete, nemernic slug,
d bici, ticlos vizitiu.
Un glas de venin tot mi-ndrug
la curte mai iute s fiu.
Ard poate conac i hambare
i grajduri, buzat faraon ?
igane, d bice mai tare,
sub coast simt stranic piron

Din ub, zbucnind ca o lav,

mugete cumplitul boier.
Cad bicele-n noaptea grozav,
nmeii au umerii-n cer.
-Stpne, nu-i ard nici ptule,
nici grajduri, nici uri, nici conac.
Doar viforul tot nestul e
i drumul e lung ct un veac.
-Ascult, nemernic slug,
auzi, vizitiu ticlos :
de nu-mi arde-n noaptea cu glug
conacul de sus pn jos,
vreo hait de lupi, dup prad,
n curte intrnd fr zvon,
mi sfrtec tot, i ciread
i turm, buzat faraon.
Din ub, scrnind parc lame,
mugete cumplitul boier.
Slbatici, cu ururi n coame,
lucesc armsarii de ger.
-Nu-i sfie haita, stpne,
nici vite, nici turma de oi.
Vreo pot de drum mai rmne
i-om fi la conac napoi.
-Nu-i hait, nemernic slug,
nu-s lupi, ticlos vizitiu ;
dar dulce, cu ochi ca o rug,
muierea acas mi-o tiu.
E fraged cum e omtul
i-i alb, buzat faraon,
i-i tnr i-nalt logoftul
i pare la fa cocon.
Din sub, strngndu-i sneaa,
mugete, cumplitul boier.
Ii joac pe toat mustaa
Sprturi de ciudat giuvaer.
-Stpne, pricep ce-ai sub coast,
ce criv te mn-ndrt :
subtire i alb nevast
i tnr i-nalt logoft
Candela

Icoana tresare n col

i candela plpie moale.
-Scufund-m-n braele tale,
ca iazul albastrele boli.
i-s slug la curte, dar i-s
mai rob mtsoaselor gene
Lumina mea, ninge-m-alene
cu marea ta floare de vis.
Afar gem zpezile. Zac
sub ele pduri i pmnturi.
Uitat ntre noapte i vnturi,
se leagn tainic iatac.
Icoana din colul de rai
i candela plpie moale.
-Vrei apele iazului ? Ia-le .
Vrei fagurii stupului ? Ia-i.
Tu nu-mi eti nici rob, nici argat,
ci eu m plec, treapt nfrnt.
Sunt, dragoste, creanga ta sfnt,
culege-mi tot rodul bogat.
La geam vntul latr piezi
i-i scutur albele lae.
Le tremur dragostea-n brae
cum tremur ciuta-n frunzi.
Icoana suspin zvcnind
i candela plpie moale.
-Hulubi i sunt tainele goale,
dar zborul n mini li-l cuprind.
i umerii ti par lstuni
ce sus n vzduhul meu joac.
i dragostea noastra-i brdac
din care m-mbt cu minuni
Uitat ntre veac i zpezi,
iatacul n noapte se zbate.
Pe gurile lor vinovate
alintul aprinde amiezi.
Icoana troznete durut
i candela plpie moale.
-Iubite, pcatul pocal e,
pe care-l sfinim c-un srut.
-Iubito, pcatul e crunt,

dar boabele lui tmioas ;

stpnu-i departe de cas
i buzele lacome sunt.
Pe zid ese umbra covor,
pe geam gheaa coase cu acul.
Doar ei lumineaz iatacul
cu ochii i braele lor.
Icoana se crp-n ungher,
se stinge i candela moale.

BALADA CETII FR ICOANE

Din Urali spre Soare-Apune,
cum veneau ncini cu piei,
parc fumega din ei
duhnet de slbticiune.
Blestemata Miaznoapte
se zbrlea pe-obrajii slui,
i pe cai mruni i iui
foamea stepelor rscoapte.
Viclenii rsritene
ascueau ca un ti
gndul galben i piezi
n ochi mici fr sprncene.
Toat aria din puste
i tot crivul turbat.
Numai cium i bubat,
numai viscol de lcuste.
Bli de moarte sub copite,
scri de leuri sub hanger,
ciurde-mpiedecate-n fier,
robii rii cotropite.
Geamtul cetii slabe
sub prpd i sub mcel.
Evul mormi i el
Ca un urs supus pe labe.
In biserici i-n altare
caii roniau ovz
ct cruce-a stat n vz
zcea ndri sub picioare;

ct Arhanghel n icoan
luminnd pe-un zid btrn
prad ghearei de pgn,
pentru flcara duman ;
ct Precist-n vopsele,
ct candel-n ungher,
se fcea sprturi de cer,
sfrmat argint de stele.
Chipul Domnului pe ulii,
dus n urlet i ocri,
nc surdea iertri,
sfiat n vrf de sulii.
i cum tot gonea prigoana
prin cetate, pe sub boli,
crucea nu-i gsea vreun col,
vatra nu-i pstra icoana.
Temtori de buturug
i de gde fr gre
prunc, muiere sau unchie
nu-ndrzneau s-nchine rug.
Numai temniele pline
din cetatea fr rugi,
fremtau sub chei, sub drugi,
ca un zumzet de albine.
Jos, n beznele cu gratii,
ruga se fcea suspin,
iar suspinul fruni de crin,
ctre poarta Prea Curatei.
In zadar puneau la ue
lan i lact robilor
plnsul nu avea zvor,
ruga nu tia ctue.
Dar afar, cetatea nfrnt,
fr clopote i sfini,
nu tia c-n nopi fierbini
robii temnielor cnt.
i-au trecut peste cetate
-bivoli sforind pe nriani cu snge pe spinri
i n coarne cu pcate.
Prea ziua sptmn,
luna an i anul veac

molimile fr leac
duceau foametea de mn.
Prin clopotnie-n ruin
bufnie i lilieci.
Mocneau inimile-n teci,
sbii roase de rugin.
Tot mai copleii cretinii
i stpnii tot mai cruni.
Tot mai silnice pe fruni
i osndele i spinii.
Se gtea de drum lstunul
pe-un cer dulce de gustar.
Trgovei cu pas amar
nu-i zmbeau din mers nici unul.
Ulii vechi, medievale,
i vedeau urcnd ncet.
Un burete de oet
gndul mbibat de jale.
Era ceas de diminea
de smarald i de mrgean.
i deodat, ntr-un geam,
dimineaa prinde fa.
Nimeni nu bg de seama
cum, din aur i topaz,
raza se fcea obraz,
limpezimile maram.
Cerul deveni privire
i lumina chip duios
Maica Domnului Hristos
pe tulpina ei subire.
In fereastra sclipitoare
chipul Precistei blai,
rupt din fulgere de rai
i din viscole de soare.
i cum strlucea Fecioara,
nezrit la-nceput,
ochii ei din geamul mut
luminar ulicioara.
Dou tinere drumee
i vzur chipul sfnt ;
i-ntr-un ipt lung s-au frnt

cu minunea ei pe fee.
In metanie amndoupreau creang de cais,
legnndu-se ca-n vis
de prea mult floare nou.
Se-nclinau n rugciune
nci, btrni, brbai, femei.
Ulia sorbea scntei
din fereastra cu minune.
De muli ani icoana spart
nu lucise pe perei.
Ca din somnul altei viei
se scula cetatea moart.
Deteptai ca din morminte,
toi nevolnicii de ieri
nviau ngenuncheri
strlucirii Maicii Sfinte.
Se-mbulzea cetatea toat
ca s-nchine fruntea-n praf.
Parc fonet de seraf
plutea moale peste gloat.
Pndele de pe creneluri
semn i tulnic de furtuni.
Alelei ! Cretini nebuni,
treang v-ateapt i mceluri.
Cnuturi de smintit hoard
peste rugile din drum.
Caste flcri fr fum
taina nu-nceta s ard.
Geamul spintecat de pietre
pulbere i licurici.
Cetele-n genunchi sub bici
nu urnir ctre vetre.
Bei de slav i mistere
ochii lor privir-n sus.
Maica Domnului Iisus
sta pe-un zid de giuvaere.
Scnteia n zid granitul,
ardea piatra de bazalt.
Era fruntea-azur nalt,
era zmbet infinitul.

Strigt sfnt de adorare.

Urlet de pgn blestem.
Steaua de la Betleem
ziua flfia pe zare.
Gloata tot btea metanii
cnd n zid bteau berbeci ;
sub divinul chip de veci
sngerar bolovanii.
Murul se surpa cu vaier,
spart n chiotul barbar.
Ochi smerii ctar iar :
Maica fulgera n aer.
Peste freamtul mulimii,
ntr-un cearcn de safir,
Ea lucea ca un potir
i zmbea ca heruvimii.
Peste haita ticloas,
spumegnd uimit-n loc,
Ea-ndulcea cerescul foc
pe-un obraz de chiparoas.

INTOARCEREA DIN CRUCIAD

Trist sun cornul stinsei cruciade,
iar noi, betegi i jalnici seniori,
ne-mpleticim n platoe schiloade
sub vechi armuri, crpite strmb cu sfori ;
baroni i prini ce-au fulgerat n spade
Ierusalimul altor aurori . . .
Cu trupul plin de rni ce se usuc,
amar i greu ne cltinm n fier.
Ci au murit ? i cti mai pot s-aduc
o andr de chivr de cer ?
...pe-o umbr de mroag , o nluc ;
...pe-un ciob de scut, un ciot de cavaler !
-Cnd am plecat demult n Cruciad,
- mai tii Bertrand ? - eram numai lumini ;
tot burgul sta pe ziduri s ne vad,
ne troienea cu roze i cu crini,
iar noi, pe armsarii de zpad,
treceam printre vasali i palatini.

Cetatea scnteia n mii de fee,

ne aternea covor de borangic
sub strlucirea zalelor semee .
-i mai aduci aminte, Alberic ?cu fruntea-n cer, cu spada-n tineree,
ncovoiam vecia ca pe-un spic ! . . .
Iar soarele btea medalioane
pe scuturi i pe platoe -minuni-.
Mulimile vuiau, iar din balcoane
madonele cu mini de rugciuni
ne surdeau prin lacrimi, ca-n icoane,
i ne-aruncau n sulie cununi . . .
Acum ne-napoiem : o hd ceat,
pe piept cu cte-o urm de blazon ;
cu coiful spart, cu faa sfiat,
sub zdreana unui rest de gonfalon,
strigoi de cruciai ce altdat
au strlucit n zale de baron.
Acum povara-ntoarcerii ne frnge . . .
Pe cai ologi, sub zale care curg,
convoiul de fantome parc plnge,
scurgndu-se spre vechiul nostru burg,
pe cnd nebiruit i plin de snge
Ierusalimul scapr-n amurg.
O clip numai porile de-aram,
-sub care n-a fost dat s biruimse fac de foc i-n urm se destram,
topindu-se sub cerul lor sublim . . .
i tot mai jalnic cornul trist ne cheam
tot mai departe de Ierusalim . . .
-Gotfrid, Gotfrid, de ce ne nspimnt
o ran-n piept i-un hrb de scut beteag,
cnd nc-n noi Ierusalimul cnt
i mai purtm prjina unui steag
i cnd nobleea-ntreag-i nenfrnt
n sngele rmas pe zale chiag ?
Iar dac-a fost armura s se sparg,
De ce suspini, nevolnic scutier ?
Adun-mi trupu-n platoa prea larg,
din spada mea d-mi ciotul de mner
i f-mi pentru ntoarcere o targ
din crengi cereti i verzi de palmier !
Presar-mi-o cu crini i roze toat,
de dulcea lor mireazm s mp-mbt
ca-n burgul fermecat de altdat,

cnd ne-ngropau sub floare de omt ;

i-aa ntins pe targa-nmiresmat
purtai-m spre ar ndrt.
Azi, sfrtecai sub platoe schiloade,
ne cltinm n zdrene prin furtuni,
dar mine-n burgul nostru cu arcade
madonele cu mini de rugciuni,
zmbind n cinstea altor cruciade,
ne-or mpleti mai fragede cununi.
Iar cei care-au czut pe metereze,
n piept cu-acele crunte sfieri,
o venicie n-or s sngereze.
Cndva uita-vor marile dureri
i braele s-or ridica mai treze ,
sfinite-n mirul rnilor de ieri.
Iar mine burgu-ntreg o s se scoale
n cntece de calfe i fierari ;
sltnd, vor dnui pe nicovale
sbii mai lungi i platoe mai tari,
n focuri se vor furi noi zale
i noi potcoave pentru armsari.

ASA TI-AU FRNT GRUMAZUL, CU ODGON

de Ion Tolescu
Asa ti-au frnt grumazul, cu odgon,
Cu ritual iudaic si mason...
Si peste tine sapte tone-au pus,
S nu te fure, au spus, ca pe Isus...
De-atunci la noi cu fiece mormnt
Se'nalt muntii fremtnd,
Si creste pruncul legnat la sn
Ca frunza'n creanga codrului btrn...
Ca freamtul pdurilor adnci
Inima ta se'nalt'n noi de-atunci...
C'n piepturile noastre bate
Lumina mortii tale'ngemnate
Cu busuiocul sfnt de la icoane
Mireasma jertfei tale, Cpitane!
CNTEC DE LEAGN

Nani, nani, copil drag,

Ctinel adormi cu mama,
Creasc-ti pumnul, trunchi de fag,
Pieptul tare ca arama.
Nani, nani, drag copil,
Vrere-asi mai s-ti dau cuvnt
De ttn-tu cum mi-l
Cetluir la pmnt.
Nani, nani, 'n rpejune
Treac-ti anii'n zbor cu stolul,
S cresti mare, s-ti pot spune
Unde-i st'ngropat pistolul.
(Din volumul "Pdurea dela TncbestiCntec martirial", Atelierele Grafice "Marsiega",
Madrid, 1977)
C TU ESTI CPITANUL !
(Ion I. Mota)
Lui Corneliu Zelea Codreanu
C eu m duc n Spania departe
S duc vlstar din crezurile-ti verzi.
C eu m duc -Corneliu, azi la moarte
Mhnit nu fii c fratele ti-l pierzi
Mhnit nu fii; c tu esti Cpitanul!
Sub spicul jertfei mele-ai ogorul!
Si de crescur holdele si lanul,
Din grul tu eu sunt semntorul
Ci doar aprinde undelemnu 'n candeli
Din legmntul meu de fier si snge,
Cum pzitor, din suflet de Arhanghel,
A luminat n pieptul meu un nger
O jertf care nu ne mai desparte
Si mrturie-o pun lng Iisus!
C eu m duc, Corneliu, azi la moarte,
Voi cobor cu moartea ta de sus.
O, TRUP SVCNIND IN STREANG, STRPUNS DE GLOANTE
Cpitanului
O trup svcnind n streang, strpuns de gloante
Pe care preoti slujba n'au citit.
Pe-aici s'au stins mucenicesti sperante
Ce n'au ajuns cu ruga la sfrsit...
Ci, "tatl nostru care esti n ceruri"...
Pdure, tu la capul lor le-ai spus

Cnd ramul tu ti-l sugrumar geruri

Cu chiciura zpezilor de sus.
Pe-aicea ieri se stinse floarea trii
Si astzi trup din trupul trii cresti
Cu vesnic speranta primverii,
Pdure, tu, din satul Tncbesti
Pe-aicea cot la cot legati cu funii
Urcara Cristi pe Dealul Cptnii!
De acelasi autor:

-"Snziana" (versuri). Editura "Cugetarea", Buc., 1940, 112

pag.
-"Din crucea pdurii" (versuri). Editura "Carpatii", Traian
Popescu, Madrid, 1955, 126 pag.

-"Arhanghelul Mihail" (versuri). Colectia "DACOROMANIA",

Madrid, 1959.

-"Iconarul" (versuri, cu ilustratii de Petre Sutianu). Editura

"Carpatii", Traian Popescu, Madrid, 1962.

-"Idealul romnesc n lumina istoriei" (capitol comemorativ la

25 de ani dela asasinarea lui Corneliu Zelea Codreanu). In volumul:
"Corneliu Codreanu, o jertf n numele Arhanghelului Mihail",
Madrid, 1963.

-"La icoan" (versuri, 13 Ianuarie 1937 - 13 Ianuarie 1967).

Colectia "DACOROMANIA", Madrid, 1966, 126 pag. Ilustratiile: D.
Anastase.

-"Elementele fenomenului legionar - Corneliu Codreanu si

etica social a Omului Nou Crestin". 1965.

-"Dacoromanismo". Ed. "Consejo Superior de

Investigaciones Cientificas", Madrid, 1967.

-"La Bessarabie et la Bucovine du Nord, terre roumaine".

"Le Livre Blanc Roumain". Colectia "DACOROMANIA", Madrid, 1967.

-"Pdurea dela Tncbesti - Cntec Martirial" (versuri),

Madrid, 1977, 76 pag.

-"Din nopti de snziene" (versuri). Madrid, 1978.

"...Insula de mrgean a liricii barbiene reapare la suprafat, cu strania-i

plutire grav si cu lumina ei ngndurat. Poemul inedit pe care-l publicm
aici, fecundat de inspiratia legionar, e o ngenunchiere de imn, elegie si
legend lng moartea de balad a unui camarad. Rennoit, cu vibrant
vigoare si sunet tnar si larg, poetul Ion Barbu si ridic, astzi, n proaspta
amiaz legionar, verzile lui harfe adnci..."
("FALANGA", 18 Noembrie 1940)
TINDA, BISERICEI DIN JUPNESTI
(lui Radu Gyr)

Munte-al Muscelului: cetini

Pe spartele pietre criesti,
Domnescul ru s-l ncetini
La locul numit Jupnesti.
Anii mei tineri, ostateci
Acelor nisipuri si pruni
Feciori se ntorc si slbateci,
Cu scurte nume de huni.
Calul din nou peste cremeni
Spre ru copitele trage-si
S-nnec trgovetul, asemeni
Ei, Clarei, letinei din Arges.
Asa cum apele Doamnei
Prin Ponturi se-adun cu Padul
Ii mn acesti ani: anii toamnei
La Stancu Ion, camaradul.
Ca el, deslegat in cantare
Prin plumbul sutasului beat
Ridic spre avare cntare
Un suflet golas de biat.
Picioare de capr Satana
Apas'n platan spre a m pierde.
Grea ns, ca zaua si stana,
Va trage cmasa mea verde.

PURTTORII TORTEI
de Vasile Militaru
(dedicat Studentimii Legionare)
Spre voi, azi, purttori ai tortei, durutul suflet mi'l ndrept,
Cci soart bun pentru tar, doar dela voi am drept s'astept...
In codrul Neamului, - n care s'a 'ntins atta putregai
Si nsusi vntul primverii n'aduce dect "of" si "vai",
- Azi, numai voi urcati spre soare, -biruitor si verde crng,Si-asi vrea, la pieptul plin de doruri, cu mii de brate s v strng!
Copii ai lipsei si-ai durerii, nghesuiti prin vechi mansarde,

Al cror foc nu arde'n vatr, dar sufletul ca smirna arde;

Flmnzilor, a cror hran adesea'i un ptrar de pine,
In voi, -cu spade mari de flcri,- eu vd Arhanghelii de mine,
Arhanghelii ce-or pune capt attor suferinti nedrepte
Si'ntregului dezmt ce cnt pe-ale nemerniciei trepte...
Sus torta sufletelor voastre, copii cu suflete curate,
Ca s puteti curma tot jaful, s faceti plnsului dreptate!...
S umpleti ocnele, pe viat, cu-acei nemernici si misei
Ce'nfometeaz tara toat, ca s se ghiftuiasc ei!...
1937
SUB TRICOLOR
de Vasile Militaru
Neam Romn ce vii din vifor,
Neam ce-ai sngerat din greu,
Dar, cu pieptul tu, dusmanii ti-i-ai biruit mereu;
Neam viteaz care urcat-ai culmea visului tu sfnt,
Dar, desi cu zori pe gene, astzi gemi ca ieri mai frnt,
- Smulge-ti sufletul din noaptea ce-a'nceput s te'mpresoare;
Urc-te pe culmi, spre soare,
Neam cu tara toat flori,
Plin numai de comori;
Strnge-te sub Tricolorul biruintelor strbune:
Pune umr lng umr, suflet lng suflet pune,
S te faci nprasnic munte, fr nici o crrue,
S nu poat nici o fiar pe-a lui steiuri s se sue,
Ci s cad fulgerate,
In prpstii fr fund,
Toate fiarele spurcate
Ce'n htisuri ti-s'ascund!...
Nu simti tu vrjmasa hait ce'mprejurul tu se strnge,
Dornic de hoit si snge?...
Nu-i simti oare rsuflarea?...
Coltii lacomi tu nu-i simti,
Ascutiti ca niste ace si, ca secera, cu zimti?...
Tu privesti cu nepsare cum se lupt ticlosii
S-ti alunge Tricolorul cu-ale lor otrepe rosii?...
S'ajungi robul unor haite pe-ale tale plaiuri verzi?...
S-ti pierzi datinile toate, hora, doinele s-ti pierzi?...
De prin sfintele biserici s te lasi cu cnutul scos?...
Clopote s nu mai sune la'nvierea lui Hristos?...
O, de mii de ori nemernic ar fi neamul ce sub soare,
S'ar lsa robit n lantul liftelor cotropitoare,
Fr Dumnezeu si Tar, Cnd, sub focul lui de par,

Liftele cu zdrente rosii ar putea oricnd s piar!...

Neamul meu, - n miez de noapte, glas adnc, cu dor fierbinte,
Se ridic pn'la mine, din strbunele morminte;
Sunt Voivozii si pliesii, buciumasii dela munte,
Sunt arcasii, scutierii cei cu pletele crunte,
Care, n vremuri vechi, putut-au toate liftele s'nfrunte...
Oare, tu nu le-auzi glasul?...
Geamt lung e glasul lor
Si ne strig tuturor:
"Strngeti-v laolalt toti, sub sfntul Tricolor!...
"Bratul tuturor s-l tin!
Bratul tuturor s-l poarte!...
"Doar sub el e biruint, - n afara lui, e moarte!..."
Eu ascult si m cutremur hohotind, cu ochii uzi...
Neamul meu, tu n'auzi glasul marilor strbuni?...
N'auzi?... Stai nuc si mi-te clatini?...
Nu strbate pn'la tine glasul marilor Musatini
"Desclectori de Tar, pstrtori de Neam si datini"?...
Neamul meu, - eu plng si scriu:
Dac nu esti mort, ci viu,
- F din Tricolor trei flcri, iar tu, foc mret sub ele,
Suie-ti flcrile sfinte pn dincolo de stele,
Ca s nu le mai ajung hoarda liftelor misele!...
Dac nu poti face astfel,
Neamul meu, - de mii de ori,
Mai curnd s vrei sa mori,
Dect, rob, s vezi de-asupra-ti crpa steagurilor rosii
Si s'auzi cum strnepotii si vor blestema strmosii!...
O PRIMVAR NOU...
de Vasile Militaru
O primavara noua ni-s'a ivit in tara
Cu raze mangaioase, cu blande adieri,
Sub care Neamul, harnic, cu plugurile-i ara,
Cu noi nadejdi in suflet, ca florile de meri...
O primavara noua, -incepere de Veac,Intregul Neam sa-si afle durerilor lui leac...
Au imbracat caisii odajdii de lumina
Si liturghii inalta mireasma lor spre cer...
Adanc plecat pe brazde, plugarii toti se'nchina.
In rugaciunea muncii, cu bratele de fier...
Si'n fundurile slavii, au cine-mi poate spune
Ca ciocarlia insasi nu canta'n rugaciune?...
Eu sorb adanc in ochii-mi, -din primavara verde,-

Icoana muncii sfinte, -cu oameni si cu boi,Si gandul meu fugarnic alearga si se pierde
In adancimea vremii, cu veacuri inapoi...
Si vad, ca printr'o ceata, in vremile de-atunci,
Cum vietuiau strabunii cei mari, pe-aceste lunci:
Calcati mereu de hoarde, mereu cu ele'n lupta,Lasand ades pe brazde plavanii cu-al lor plug,Bajenarind prin codri, mereu cu fata supta,
Cand bietele caminuri se mistuiau sub rug,
Si cand, intorsi la vetre, cu jalistea pe drum,
Nu mai gaseau in sate decat gramezi de scrum...
Din jertfa lor, acuma se'nalta pacea sfanta,
Sub care graul verde talazueste'n vant,
Si plugurile ara, si ciocarlia canta,
Si iese-atata paine si aur din pamant...
Din sangele lor, brazda ce-o'ntoarce plugul greu
Inalta rasuflarea-i spre viul Dumnezeu!...
Azi, primavara noua ni-s'a ivit in tara,
Cu raze mangaioase, cu blande adieri,
Sub care Neamul, harnic, cu plugurile-i ara,
Cu noi nadejdi in suflet, ca florile de meri...
O primavara noua -incepere de Veac,Intregul Neam sa-si afle durerilor lui leac!...
PACEA LUMII
de Vasile Militaru
E stiut de toat lumea
c sub soare si sub stele
animalele pdurii
- pline de veninul urii se sfsie ntre ele.
Cerbul spune, c'ntr'o vreme,
nu pot sti prin ce mijloc,
reusi precum se spune
s le-adune la un loc.
Ba dorind, cu gnduri bune,
s le mai amestece
a adus printre jivine
si-unele domestice.
Si-adunate astfel, hor,
ntr'o tainic poian,
cerbul, nobil n simtire
si cu lacrima n gean,
a luat atunci cuvntul:
-Haideti fratilor, fiti nobili,
de la leu si pn'la oaie
dela lupi pn la miel,
s uitm de-acum ncolo

pe vecie de rzboaie,
s lsm s se sfsie
numai oamenii'ntre ei.
Vreti? - le spuse cerbu-atuncea
vreau rspunsul tuturor.
-Da! Rspunser ferice
animalele n cor.
Si fcur astfel roat
la umbra unui platan;
toti semnar pactul pcii
pe o foaie de lipan.
Dup ce semnar pactul
pleac toti spre casa lor,
pe sub bolti de fagi si tei:
ursul cu vreo patru miei,
lupul cu vreo dou oi,
un biet sarpe cu'n rtoi,
uliul cu'n cintezoi...
Ins n'au ajuns departe
si din bietele-animale,
pn' s'apun soarele,
n'a rmas dect blnita,
fulgii si oscioarele.
Cred c tlcul celor spuse
l ghicesc popoarele:
Cine face
asa pace,
sigur o s-i steie capul
unde-i stau picioarele.
(Inchisoarea Aiud)

UNDE SNT CEI CARE NU MAI SNT?

de Nichifor Crainic
Intrebat-am vntul, cltorul,
Bidiviu pe care-alearg norul
Ctre-albastre margini de pmnt:
-Unde snt cei care nu mai snt?
-Unde snt cei care nu mai snt?
Zis-a vntul: Aripile lor
M apas nevzute'n zbor.

Intrebat-am luminoasa ciocrlie,

Candel ce leagn'n trie
Untdelemnul cntecului sfnt:
-Unde snt cei care nu mai snt?
-Unde snt cei care nu mai snt?
Zis-a ciocrlia: S'au ascuns
In lumina Celui Neptruns.
Intrebat-am bufnita cu ochiul sferic,
Oarba care vede'n ntuneric
Tainele nespuse de cuvnt:
-Unde snt cei care nu mai snt?
-Unde snt cei care nu mai snt?
Zis-a bufnita: Cnd va cdea
Marele'ntuneric, vei vedea.
(Inchisoarea Aiud)
RUGCIUNEA DIN AMURG
M rog si pentru viii si pentru mortii mei.
Tot una'mi sunt acuma prtasii si dusmanii,
Cu ei deopotriv mi-am sfrmat eu anii,
Si dragostea si vrajba le-am mprtit cu ei.
Pe morti n rugaciunea de sear mi-i culeg.
Acestia sunt ei, Doamne, iar eu printre morminte.
Au fost n ei avnturi si-au fost si pogorminte.
Putin n fiecare, n toti am fost ntreg.
De viforele vietii ei sunt acum deserti,
Dar dragostea, dar vrajba, din toate ce rmne?
Zdrobita rugciune la mila Ta, Stpne,
Sunt si eu printre mortii rugandu-m s-i ierti.
Si adunndu-mi viii, la mila Ta recurg,
Cnd crugul alb al zilei pmntul ncunun:
Tu d-le, Doamne, d-le cu toata mna bun
Trzia'ntelepciune din tristul meu amurg.
(Inchisoarea Aiud)
CNTECUL POTIRULUI
Cnd holda de seceri tiat fu gata
Bunicul si tata
Lsara o chit de spice 'n picioare
Legnd-o cucernic cu fir de cicoare;
Iar spicele'n soare sclipeau mtsos
S-nchipuie barba lui Domnu Cristos.
Cnd pinea-n cuptor semna cu arama,
Bunica si mama
Scotnd-o sfielnic cu semnele Crucii,
Purtau parc moaste cinstite si lucii
Iar pinea, dnd abur cu dulce miros,
Prea c e fata lui Domnu Cristos.
Si iat potirul la gur te duce,
Iisuse Cristoase, Tu jertf pe Cruce,

Hrneste-m carne de sfnt Dumnezeu.

Ca bobul n spice si mustu'n ciorchine
Esti totul n toate si toate prin Tine,
Tu pinea de-apururi a neamului meu.
Din curpenul vitei ce'nfsur crama,
Bunica si mama
Au rupt un ciorchine, spunndu-i povestea:
-Copile, grir, broboanele-acestea
Sunt lacrimi de mam vrsate prinos
La caznele Domnului nostru Cristos!
Apoi, cnd culesul de struguri fu gata,
Bunicul si tata
In joc de clcie jucnd nestemate,
Ce lasa ca rana siroaie'nspumate,
-Copile, grir, e must sngeros
Din inima Domnului nostru Cristos.
Si iat potirul la gur te duce,
Iisuse Cristoase, Tu jertf pe Cruce,
Adap-m, snge de sfnt Dumnezeu.
Ca bobul n spice si mustu'n ciorchine
Esti totul n toate si toate prin Tine,
Tu, vinul de-a pururi al neamului meu.
Podgorii bogate si lanuri mnoase,
Iisuse Cristoase,
E raiul n care ne-a vrut Dumnezeu.
Priveste-Te'n vie si vezi-Te'n grne
Si snger'n struguri si frnge-Te'n pne.
Ca bobul n spice si mustu'n ciorchine
Esti totul n toate si toate prin Tine,
Tu, viata de-apururi a neamului meu.
(Inchisoarea Aiud)

CREZ
de Mihai Vleanu
Cred ca pamantul tarii mele
E-un dar ceresc, un dar bogat,
Cum altora nu le-a fost dat
Si ca el trebue-aparat
Contra oricui in zile grele!
Cred ca trecutul nostru-i mare,
Mai sfant decat al tuturor;
El da speranta'n viitor
Si'n tara asta e dator
Sa ni-l cinsteasca fiecare!
Cred ca in neamul meu sunt stranse

Puteri si daruri cum nu sunt

In niciun alt neam pe pamant:
In ele cred ca'n Domnul Sfant
Ce pe dusmanii nostri franse.
Cred intr'o lege stramoseasca
Ce ne-a fost platosa si scut
Din vremuri vechi, dela 'nceput,
De cand pe lume s'a nascut
Suflarea noastra romaneasca.
Cred ca in limba noastra sfanta,
Asa cum o graiau parintii
Pot sa-si arate rodul mintii
Sau tot amarul suferintii
Si cei ce scriu si cei ce canta.
Cred intr'o zi dumnezeiasca
In care toti cei ce vre-odat'
Poporul nostru l-au tradat,
L-au urgisit, l-au impilat,
Sau l-au jignit, au sa plateasca!
Si cred in ziua ceia 'n care,
Legiunea biruind mereu,
Va fi intaiul neamul meu
Din cate neamuri Dumnezeu,
Cu mila lui, ls sub soare!

IN CODRII...
de DELIA LUCACIU
In codrii adnci
In vremi de bejenii
Se strng toti haiducii la sfat.
Si duc dup ei
Cntatul de mierl
Si-apusul de soare din sat.
Cci totu-i pustiu
Cnd ei pleac n munte
Nu-i nimeni s chiuie'n zori;
Si falnici feciori
Cu smirna pe frunte
Pornesc vntori.
Si verde e codrul
Ce'n cetini mbrac
Nluci ce se-astern pe crri,
Se clatin'naltul
Si huie valea
De mndre cntri.
Tropotul creste, se-aude departe

Cnd trec ca sgeata prin noapte.

Iar Luna, nebuna-si opreste cununa
Pe culme n soapte.
Soptit le e sfatul
E tainic vnatul.
Si vorba e dulce
Dar gndul e tare ca stnca'n genune
Ca puiul de vultur, aman,
Cci crezu-i lumina, si lupta, si moartea
De brav Cpitan Codrean.
BLESTEM
de DELIA LUCACIU
Acolo unde pomii'n floare
Isi scutur din rod petale,
Unde si ciocrlia'n zbor
Isi cnt Doina ei de jale,
Unde si Soarele-i mai galben
Ca galbenul de jos covor,
Acolo unde chiar si cerul
E mai albastru ca oriunde,
Unde rcoarea'n nopti de tain
Pe nesimtite te ptrunde,
Acolo - as vrea sa fiu acuma.
S'mbratisez Oceanu'n goan
Si ca o clip s m mistui
"In codrii vechi ca de aram".
S-mi amintesc de Primvara
De stropi n raze de lumin
Ce delicat nveseleste zpada mieilor dinti
Si de coroane'n spice grele
Purtate'n brate de flci
Si de amurgul toamnei mele
Ce stinge'naltul n vpi,
De Mos Crciun cel ncrcatul
De daruri pentru cei cuminti
Si de-o colind chiar din satul
De unde nu mai sunt printi
Pentru c s'au svrsit cu totii
Si dusi sunt toti n cimitir
Unii purtnd cu greu o cruce
Altii-o coroan de martir.
Acolo-as vrea s fiu acuma,
S'mbratisez cu fiinta-mi toat
Tot ce mi-e drag si duce dorul
De vatra rece si furat.
Si as mai vrea s'mi spun n suflet
Blestem de veacuri, blestem greu

Ce doar pentru acei ce fur

A fost lsat de Dumnezeu.
TRANSILVANIEI
de DELIA LUCACIU
Transilvanie!
Pmnt de soapte de noapte,
De strigt slbatic
Rsvrtit,
Neostoit,
In brazde de flori
De fete frumoase
Si mortii feciori!
Transilvanie!
Ridic-te!
Calc prin viat spre moarte!
Ogoaie-ti miresele plnse
Si mamele ninse
De oase clcate'n copite
De hoarde salbatic
Rostogolite!
Adun-te'n palme
De dar si nectar de narcise
Ingroap-te'n vise
Si'n dangt de clopote
Si'n huiet de tropote
Transilvanie,
Apleac-te!
Adun-te'n numr,
Cu numr porneste-te
Val nval mic
Opreste-te
Doar la sfrsit
Cnd Muntii Carpati
La Blgradul din cronici
Cu Tara se vor fi unit!
Si atuncea ostoaie-te
Pe brate'nconvoaie-te
Ca s suspini
Cu miresele plnse
Si mamele ninse
Cu tatii btrni
In brazde de flori
Cu fete frumoase
Pe mortii feciori.

NEAMULUI MEU DRAG

de DUMITRU PAULESCU
Mi neamule drag si frate,
Mi haiduc si Ft Frumos,
Spune-mi toat suferinta
Ce te-a ros pn la os.
Cum te-au aruncat n fiare
Si te-au pironit pe Cruce,
Toate hoardele barbare,
Toate stepele calmuce.
Ti-au ucis printii, fratii,
Jefuindu-ti Tara toat
Si ti-au srcit Carpatii
De codrii de altdat.
Jug si temniti ti-au jurat
Si te-au prigonit cu anii,
Neam crestin martirizat.
Iar cnd te-au legat pgnii
Si ti-au pregatit mormntul,
Trdtorii si cu spnii
Ti-au vndut pe-ascuns pmntul.
Dar fii tare, ziua'n care
Raru, te vei nlta,
Nu-i departe si-ti v'aduce
Toat Libertatea ta.
CND PORNESTI DELA HOTIN...
Cand pornesti dela Hotin,
Din Cernauti spre Cosmin,
Vezi cum se aprinde Prutul,
Cand se lasa asfintitul.
Mandre plaiuri musatine,
Cu cetati si Bucovine.
Manastiri si iconari,
Toti arcasi si toti plugari.
Strajuind glia strabuna,
Si pe soare si pe luna.
Din Tetina la Stanesti,
Din Dornesti la Ilisesti,
Tot te duci pe drum de tara,
Fredonand un "Vant de seara".
Colinzi dealuri, vai si cranguri,

Cer de stele si Paranguri.

Putne, Suceviti, Tismane,
Semenicuri, Baragane,
Mari Negre si Dunari Albe,
Sar balauri sa le soarbe.
Pajisti cu mandre cirezi,
Primaveri cu Bistriti Verzi.
Canti la Tisa si la Bug,
Canti prin codrii si la plug,
Cu Siretul sub suman,
Hai mai frate nazdravan.
Ciobanim in pragul lunii,
Omida ce roade prunii
Lacustele ce ne'nghit lanul,
Naparcile ce ne smulg banul.
Vrere-as vrea sa-mi fac din jele,
La serpar numai otele.
Sa ne strangem la "Rascruci",
Arcasi, legionari, haiduci,
Sa snopim paganii'n loc,
Hai, mai neam fara noroc!
ZIDUL DE FIER
Dar'ar Dumnezeu din Cer,
Sa cada zidul de fier.
Sa ne'ntoarca iar cocorii,
Cand zoresc din ziua zorii.
Aducand din pribegii,
Lumina si bucurii.
Libertate pentru tara,
Toti dusmanii ei sa piara.
Sa vie in mars cantand,
Cerurile rasunand.
Sa-i primeasca codrii verzi
Si stejarii din livezi,
Florile de pe campii,
Trilurile de ciocarlii.
Gradini si lanuri de grau,
Robiei sa-i puna frau.
Sa rascoale gloata toata,
Azi gemand incatusata.
Iar tovarasii netoti,
Sa fuga ca niste hoti.
Politrucii, securistii,
Ceausii si reseristii.
Toti vatafii si toti spanii,
Cari-au prigonit romanii.
Toti rusnacii si hahamii,
Ca ne-au jefuit taranii.
Sa putrezeasca de vii,
Toti cati ne-au ucis copii.

Cei ce ne-au slutit cuvantul,

Sapandu-i tarii mormantul,
Prefacand scumpele sate,
In kolhozuri blestemate,
Sa umble pe sub pamant,
Fara glas, fara cuvant,
Pentru chinul tarii mele,
Arsa de dor si de jele.
VINE DUNREA PUHOI
Vine Dunarea puhoi,
Spaland tara de gunoi.
De urgia stalinista
Si de pleava comunista.
Plange unda si-al ei val
Toti mortii dela Canal.
Vine Dunarea puhoi,
Curmand jalea dela noi.
Surad iar ogoarele,
Si se'ntorc cocoarele.
Pe camp viorelele,
Primesc randunelele.
De pe plai mioarele,
Ne-aduc lacramioarele.
Vine Nistrul leganat,
Ca un Verde Imparat.
Catusele sa deslege,
Cu brat de fier si de rege.
I se'nchina muntii toti,
Neamu 'ntreg, sate si Moti.
Vine Dunarea puhoi,
Fug paganii dela noi.
Fug tovarasii cu ei,
Tradatori si cu misei.
ULTIMUL MEU CNT
Ultimul meu cant
Crengi rupte de vant.
Plai de pe Cosmin,
Neam ce moare'n chin.
Ultimul meu cant
Cante-l campul verde
Cand s'asterne seara,
Ca'n vis primavara.
Sa-l cante in zori

Carduri de cocori.
Magurile albe
Adune-l cu drag,
Sa-l cante ciobanii
Din frunza de fag.
Ultimul meu cant,
Sa tune'n dusmani.
Sa'nfloreasca tara
Mii si mii de ani.
Ultimul meu cant,
Cante-mi-l taranii,
Cand se'ntorc din lan
Tarziu cu plavanii.
Sa-l cante padurea,
Buciumul la stani,
Cand frange toporul
Stejarii batrani.
Cante-mi-l si Nistrul,
In unda-i domoala,
Sa se stranga tara
Iarasi la rascoala.
Ultimul meu cant,
Rasuna'n pamant,
Fara cer si luna
Ucis de furtuna.
Ultimul meu cant,
Trasneasca'n Kremlin.
Sa ne salvam neamul
De jug si de chin.
NE-AM INGROPAT DORUL SUB CETINI...
Sub brazda tacuta din glia strabuna,
In freamat de codru sub falnici goruni,
Sub cetinii verzi, in rasarit de luna
Ne-am ingropat dorul batut de furtuni.
Dorul nostru-i cantec, jertfa si credinta,
Dor ce sta de veghe acolo la hotar,
Fluerul de veacuri, fierul din serpar.
Dorul nostru sfant pentru parinti si frati,
Dor ce ne-arde'n inimi din zorii tineretii,
L'am culcat sub stanci pe culmi de Carpati.
Sa rodeasca'n legea noastra de milenii,
Departe in Tara de Sarmisegetuzi si denii.
Dor soptit in leagan de scumpa noastra mama,

Sa nu-l priceapa sbirii, sa nu-l stie dusmanii

Nici viperele rosii, tovarasii, tiranii.
Stie-l doar ogorul, lanul si Dumbrava,
Cat sange si lacrimi duc Nistrul si Suceava.
Cum plange Dobrogea lui Mircea Batranul,
Rupta'n jumatate de mujic, paganul.
Dorul nostru poarte-l sub aripi cocoare,
Legene-l padurea, murmure-l izvoare.
Cu cat va trece timpul si vor apune anii,
El va tot creste munte, dreptate pentru gloata,
Sfarmand jugul robiei ce-apasa Tara toata.
Va straluci in stele, in ochi de surioare
Si-l vor doini ciobanii in asfintit de soare.
Il vor suna din bucium prelung si'ndurerat,
Sub streasina padurii cu turma pe'nserat.
Il vor sorbi mioare din albii ghiocei
Si-l vor visa branduse pe deal langa bordei.
Il vor canta din frunza, cand ies la camp taranii
Si-l va tot scrie plugul, cum scriu popii cazanii.
Sa stie tot pamantul si'n Ceruri sa se stie,
Ca ratacim prin lume, de cand nu avem Tara,
Ca prin straini ne stingem si ne pierdem urma
Flamanzi dupa Dreptate, batuti de soart'amara.
RVAS DIN PRIBEGIE
Iti trimit, mai Ghita frate
Acest ravas de departe.
Ca sa stiti ca mai traiesc
Si pe-aici ma chinuiesc.
Departe de voi si tara,
Prin straini painea-i amara.
Tot ce'ncerc si tot ce fac,
Nimica nu mi-i pe plac.
Port in suflet greu alean
Si ma usuc an cu an.
An cu an si zi cu zi,
Tot asa pan'ce-oi muri.
Ma tot rog in gandul meu,
Doar s'a'ndura Dumnezeu
De neamul nostrucrestin,
Ce se stinge'n jug si chin.
Cine-si pierde Tara lui
E copil al nimanui,
Ratacind din loc in loc,
Suflet fara de noroc.

Unde's mandrii nostri munti,

Sate cu batrani carunti,
Izvoare ce spun povesti
Plaiuri scumpe romanesti,
Dumbravi cu stejari batrani,
Hore mandre de romani?
Acea lume de tarani
Ce's stapani de mii de ani,
Peste glia cea strabuna
Cer de stele, soare, luna.
Cand traia mama si tata
Si ne strangeam toata gloata,
La un Pasti sau la Craciun
Cu colindul de Ajun,
Eram toti veseli, vioi
Cu toti fratii langa noi.
Bucuria noastra mare,
Stralucea ca sfantul soare.
Insusi Bunul Dumnezeu,
Parca traia'n satul meu.
Gradinile roditoare,
Infloreau scaldate'n soare
Grijite cu drag si zor
De crestinescul popor.
De pe drumurile straine
Ce sa va trimit fratine?
Bani si-averi n'am adunat,
Doar ceva de imbracat.
Nu mi-am ridicat palate,
In neagra strainatate.
Nici viata n'am avut,
Chinul vostru m'a durut.
Asa mi-a fost datul sortii,
Sa nu-i vad in ceasul mortii,
Nici pe mama, nici pe tata,
Nici pe frati, nici pe surori.
Cum sa mai fi strans comori,
Pe pamanturi rosi, pustii,
Unde nu cresc bucurii?
Pe meleagurile straine,
Nu gasesti umbra la nime.
Numai pietre, numai spini,
Sa tot plangi, sa tot suspini.
N'ai nici frati, n'ai nici surori
Codri verzi, gradini de flori.
Unde-i, mai frate Mihai,

Tara noastra ca un rai,

Lanuri bogate, livezi
Primaveri si rauri verzi?
Frunza toamnei cu rugina,
Manastiri cu Bucovina,
Ierne grele si nameti
Cern fulgi albi pentru poeti.
Dormeau vaile'n zapada
Si crestea iarba'n livada.
Barsanele la izvor
Fluerul ciobanilor.
Ma rog, Doamne, si ma'nchin
Sub streasina de Cosmin,
Sa ma'ntorc din pribegii
Pe carari de vesnicii.
In pacea satului meu
Aproape de Dumnezeu.
RIDIC-TE LA LUPT, BUCOVIN!
Ridica-te la lupta, Tara musatina,
Cu Dragos si cu zimbrii, Moldova Tu de Sus.
Strangeti toti arcasii, Dulce Bucovina,
Taranii credinciosi, taranii lui Isus.
Altar stravechi cu candeli, balade din batrani,
Ogor slavit in ceruri, gradina ca un rai.
Ti-au frant in doua trupul, satanicii pagani
Curg lacrimi, curge sange, pe stramosescul plai.
Veniti bravi legionari ai Bucovinei scumpe,
Sa deschidem cu pieptul, drumul nostru'n veac.
Veniti sub steagul tarii si-al Legiunii Sfinte,
Veniti feciori viteji de neam de Geto-Dac.
Sa piara tradatorii si liftele pagane,
Sa piara politrucii si trantorii din sat.
Sa nu mai roada Tara viperele jivine,
Sa vietuiesti in pace, Tu neam renviat.
Din temniti si din surghiun ne'ntoarcem,
Sa curatim de lepre pamantul nostru sfant.
Pieriti lacuste rosii si voi tovarasi cruzi,
Pieriti calmuci salbateci si viermi adusi de vant.
Veniti dragi legionari, din Tara cea de fagi,
Sa desrobim pe veci a noastre tarini sfinte.
Veniti plaiesi din muntii nostri dragi,
Sa ne-aparam credinta, altare si morminte.

Juram cu toti pe Cruce, pe steaguri si pe flinte,

Sa nu mai calce'n veci acesti rusnaci, iar glia.
Vom porni furtuna cu mortii din morminte,
Cu arma si cu dintii ne-om apara mosia.
Brasilia, 23 August 1985

PROFETIA DIN DOBRINA

de Demetrius Leonties
Vor nvli, de dincolo de Nistru, Hunii
Sub semn de secer si de ciocan.
Atunci, vom sta cu fata la dusman
Si-om apra pmntul si strbunii!
Dar vor veni apoi s ne omoare,
Pe rnd, batalioane romnesti...
Vom fi ucisi de gloantele frtesti,
Iar Neamul va intra n nchisoare...
Va fi discursul nostru cel din urm
Si cel mai aprig pe acest pmnt,
Cnd peste Neam - ca pe-o amorf turm Va pune jugul, bestia de prad...
Va fi cuvntul celor din mormnt,
Ce-au cutezat s lupte si - s cad!
SE VOR LUA SI SCLAVII DUP NOI
Vom frnge poftele de'mbogtire
Si vom tri ca sfintii de sraci,
Iar de-om cdea - ca si strmosii traci,
Vom rde... si-om psi n nemurire...
Vom pune poftele din noi n jug,
Vom trage brazde'n carnea noastra vie
Si vom rcni spre cer de bucurie,
C ne trosnesc pcatele pe rug!...
Cnd vom porni cu flacra spre cer,
Din greul lutului nspre lumin,
S biruim cu Grzile de Fier...,
Se vor lua si sclavii dup noi,
Ca trntorii din stup dup regin,
S'nving sau s moar ca eroi!...
NAINTE,
CU TESTAMENTUL CPITANULUI !
Prin marea bntuit de furtuni,
Nu stim de vom ajunge la liman,

Cci l-am pierdut n zori pe Cpitan

Si au pierit n valuri cei mai buni
Dar vom plini un dram din "Testament"
Ce ni l-a scris pe foi de vesnicie,
Ca s-l predm urmasilor, solie
Si s rmie trii, fundament.
Ca alte generatii, dup noi,
S puie pe el piatr peste piatr
Si s zideasc cuibul de eroi,
Sub steagul su, prin jertf miruit,
n care Neamul s-si gseasc vatr
Si marele destin ce i-a dorit
(Din volumul "La rscrucea neamului", Munchen, 1974. Tip. "Danubia")

LA CURTILE DORULUI
de Lucian Blaga
Prin vegherile noastre -site de invremea se cerne, si-o pulbere alb
pe tmple s'asaz. Aurorele nc
se mai aprind, si-asteptm. Asteptm
o singur or s ne'mprtsim
din verde imperiu, din raiul sorin.
Cu linguri de lemn zbovim lng blide
lungi zile pierduti si strini.
Oaspeti suntem n tinda noii lumini
la curtile dorului. Cu cerul vecini.
cu toate c mult mai putin o sa par.
Asteptm s vedem prin columne de aur
Evul de foc cu steaguri psind,
si fiicele noastre iesind
s pun pe fruntile portilor laur.
Din cnd n cnd cte-o lacrim'apare
si fr durere se'ngroas pe gean.
Hrnim cu ea
Nu stim ce firav stea.

EVADATUL
de Constantin-Aurel Dragodan
Adeseori noaptea, cand linistea-i grea,
Eu tai cerceveaua cu secera lunii,
Cobor pe o sfoara subtire de stea
Si sar peste ziduri si fug ca nebunii.
Pe campuri pustii, prin parloage amare,
Pe unde tipenie de-om nu apare,
Prin trestia ploii, prin smarcul cel greu
Strabat departarile dorului meu.
Tresar speriat d'un hatis ce m'apuca,
De-un damb ce ranjeste, cu sange pe bot.
De stranii coclauri ma sterg - o naluca,
Si rauri umflate ma'nghit si ma scot.
Ma'mpiedic, ma prind ragalii de picioare
Si ramuri cu gheare m'apuca si ele.
Padurile astea sfarsi-se-vor oare?
Amarnic ma smulg din prinsorile grele
Si-ajung pe meleaguri ce-mi par cunoscute.
Cleioasa e glia ce glezna mi-o tine
Dar iau in spinare padurile slute
Si tarina toata o trag dupa mine.
Pe strazile noptii, in targul sarman
Naluca-mi pribeaga acum se strecoara,
Cu fuga marunta de ciuta usoara,
Sa-si stinga oftatul si dorul avan.
Stai, umbra! Aceasta e casa batrana.
O, cum de cazura'n paragina toate?
Ciulinii, ca anii, urcara pe coate
Si poarta se tanguie, stramb, in tatana.
Maicuta, maicuta! cu maini de zapezi,
Jaraticul dorului stinge-mi-l bine!
Taticule, tata! nu iesi sa ma vezi?
De ce va jucati de-a ascunsea cu mine?
Sunt eu, evadatul din temnite crude,
Venit sa va strang langa pieptu-mi o clipa.
Dar nimeni nu vede si nimeni n'aude.
O bufnita numai, ce sare si tipa.
Prin camere goale cu usile sparte,
Zadarnic tot caut, zadarnic tot strig.
Doar bufnita tipa-a pustiu si a moarte,
Strangandu-ma, vajnic, cu gheare de frig.

O! cum a pierit veselia de-alt' data

Cu zburdalniciile copilaresti.
Si sora serafica, grija de tata,
Si mama ce coase si spune povesti.
Dar unde sunt anii - feericii-mi, sacrii-mi?
Gasesc intr'un colt de odaie pustie,
In praf, jucarii dintr'o copilarie
Si lemnul icoanelor sterse de lacrimi.
Ruina a zidului amaraciunii!...
Iar Eclesiastul mi-apare in gand
Rostindu-si versetele desertaciunii.
Si trist, ma trezesc din cosmare, oftand!
(Aiud, 1964)

C-tin-Aurel Dragodan - note biografice)

- ALEXANDRU SILISTREANU UITARE

Fratelui de cruce Gheorghe Tiponut,
ucis n noaptea de 21/22 Septembrie 1939,
la Miercurea Ciuc
Veacuri s'or asterne peste noi,
peste morminte tinere,
uitate...
acoperite de ierburi,
de lacrimi,
de snge,
din ochi de mam,
si sor ce plnge,
un fiu
sau un frate...
Veacuri s'or asterne peste noi
peste morminte tinere,
cu candele stinse
si cruci sfrmate...
Sn-Fulger veni-va
n zile cu ploi,
pe culmile trace,

s frece rugina,
s'aprind lumina
ce'n candele zace...
CAMARADULUI CZUT
Lui Iosif Blaga, legionar
din Armata National,
czut pe Oder n 1945
"Mormntul tu, pierdut
printre spini si mtrgun,
m'asteapt s-i duc crucea promis..."
Florile-s pustii,
stele'n miezul noptii,
buchetele vii,
la parada mortii!
Luna sus pe cer,
lumnare vie.
Tunetele'n jur,
glas de liturghie...
Lacrimile ierbii,
boabele de rou.
Lacrimile mamii,
drum de viat nou...
Gndurile noastre,
rtcesc nluce,
pe mormntul tnr,
s-ti pun o cruce!...
(Alexandru Silistreanu - Printre gratii,
Vaterstetten, 1976)
NOUA LEGIUNE ROMN
de Yonne Y'or
Motto:
- Arhangelii'n cer
"Ard departarilor!"
-"Deasupra marilor"
Crucea de Fier !.
Tot ce-a fost sfnt, va fi la fel
Pe cap de miel,
Coroana de Otel !

La Nrnberg, la masa judectii

Am fost gsiti fr de vin,
Pe Altarul Romniei, ni se odihnesc mortii
Scldati n jerbe de "Lumin"!
Glasul Cpitanului rsun si azi,
n cetina pdurilor de brazi,
n trunchiurile lor verzi, tainic, de ani
Slsluiesc suflete de partizani.
n venele muntilor Carpati
Curge sngele legionarior-brbati
Buna inim, a muntilor, bun
Bate pentru Legiunea Romn!
Muntii Carpati
Bunii nostri frati !
De amar de vreme un ochi ros de ghiat
Stinge orice vlag, orice strop de viat
Morbul putrezirii aciuat pe aici
De hoardele rosii d'ostasi bolsevici
Infloreste neaos, sub un neam
Si "nsemnele Romei", la pubel le-ard !
Ciocoimea rosie s'a ltit pe tar
Pervers, viclean, monstruoas fiar
Tine Romnia n murdara-i ghiar !
Vremea Mntuirii ntrzie nc ?
-Unde-i generatia Romnilor-Stnc ?
-n trunchiuri de cetini, n Muntii Carpati,
n aroma pur a brazilor'nalti,
Rsfirati prin lume, mndrii nostri frati.
N'a sosit ea Vremea Mntuirii oare ?
-Unde-i generatia jertfei viitoare ?
Cnd din munti Arhangheli vor sosi clare
Pe raze de lun, pe raze de soare !
Ei vor fi urmasii genei ancestrale,
Din marasmul rosu Tara s o scoale !
Din printi de stnc ies Romni de Soare
Ne'narmati cu scuturi ne'mbrcati n zale
Ci cu forta Crucii, si'n mn c-o Floare
Cu parfum celestu, Semnul ce doboar
Fiara comunist culcat pe Tar.
Sfrtecat de crime, sete de putere
Un secol se duce ! Zorii altei ere .......
Criptocomuniste, n fundal s'arat......

E timpul Miscrii, cci vremea e coapta

Martirii Luminii ne transmit n soapt
Vremea Cpitanului din Astrala Poart :
-S iesim din trunchiuri: Verbul Viu ne-o cere !
Tetrada Sacra, Monada-Putere,
Ne naste din stnc, din azur, din cnt
Din pduri de cetini, arome, pmnt,
Din apele repezi, din muntii-printi
Din eroii trii, voievozi, regi, printi
Nasc copii trii, frumosi si cuminti
Fclie din sngele martirilor sfinti.
Semnul Mntuirii pe cer va apare
Ca o ran 'ntins pe-un obraz de Soare
Pe firmamentul boltii
n Catedrala Noptii
Cmpia Romn
Legiuni adun
Cnd urca-va luna lnga Carul Mare
La poalele verii
Cnd s'or coace merii
Copilele jertfei, feciorii durerii
Pe raze de lun croindu-si crare
Se vor strnge iarsi n Noua Miscare !
Glasul Cpitanului din Astral rsun
-Binecuvnteaz Doamne Noua Legiune Romn !
Vom vorbi cu ngeri ca odinioara
Arhangheli din ceruri n inimi coboar
Iubirea Crestina, unica comoar
Si Fibra Latin multisecular
Ne-a fost scut si fi-va arma ancestral
Prin care vom nvinge ateista fiar.
Schimbat n cuget si gnd mndra Tar
De juma' de secol tinut'n ocar
Arunca-va zdreanta'n care o' mbrcar
Si'n ie de aur, Zeita Floral
Fi-va iar Regina noastr Milenar !
Din stnca, din cetini un glas o sa tune
-"Binecuvnteaz Doamne, Cereasc Minune
Noua Romnie, Noua Legiune !"
30.11.2000
Yonne Y'or
BTRNII LEGIONARI
Coboar din istorie, coboar
Din vestitele Frtii de Cruce de odinioar

Ducnd n cugete si-n inimi sfnta comoar

A martirajului pentru neam si tar.
Btrnii Lumin
A cror teribila vin
De lupttori crestini anti-bolsevici
nspimnt si azi cohortele de atei inamici
Cripto-Securisti ce viermuiesc pe aici
n mndra Romnie a attor regi
Profanat de duhoarea slavofilo-fonilor pribegi
Ce o proclamar
Cu o cinic ocar
n decembrie 47, republic popular,
Devenind astfel, despuiat de Gloria Regal
Si republic socialist, iar n 90 sub Ilici o banal
Republic mafiot cu democratie original.
Coboar din istorie, coboar
Liceenii vestitelor Frtii de Cruce de odinioar
Cti au mai scapat din mcelul comunist
Al secerii si ciocanului anti-crist.
Aureolati de Flacra Divin
A jertfelor fr de vin
Btrnii Lumin
Legionari
Tot mai putini, fizic tot mai rari
Inegalabili Oameni Mari
Legendari
Romnii Planetari
Eliade, Cioran, Tutea, Gafencu, Manu .. Legiunea
Coloana Vertebral Spiritual ce tine Natiunea.
Tezaurul Romniei Patriotice, ce va dinui ct lumea !
Ce e nemuritor n'are cum s moar
Coboar din istorie, coboar
Btrnii Lumin
Flacr Divin
Liceeni vestitelor Frtii de Cruce de odinioar
Ducnd pe umeri - sfnta comoar
Mesajul salvator
Mntuitor
Pentru neam si tar !
Coboar din istorie, coboar...
10.05.2001
Yonne Y'or
Balada Cpitanului Grzii de Fier
N-auzita-ti de-un Codrean
De-un Codrean, de-un Capitan
Arhanghel pe-un cal balan
Ce-a dat iama n dusmani
Acum ctiva zeci de ani
n evreii bogatani
Si-n spionii bolsevici

Romniei inamici
Aciuati puhoi pe-aici
Viespare cazute roi
Ca pacostea peste noi
Neam de comunisti ciocoi!
Vino Capitane iara
S-alungi dusmanul din tara
S-alungi noua ciocoime
Formata din securime
Sa faci ordine-n ograda
Cum ai mai facut odata!
Clopot pe cer n furtuna
Inima-ti de aur tuna
Si-aprig n tarii rasuna
(Trasnete'n soare si luna!)
Cnd dusmanii se aduna
Peste patria strabuna!
Bata inima ta bate
Peste catune si sate
Clopot de-aur n cetate
Vuiet prelungit n noapte
Despicnd apele toate
Ne vegheaza de departe
Cu credinta si dreptate!
Prin cmpii, dealuri si munti
n cntecele de la nunti
n suspinu apelor iuti
Murmur sfnt, inima ta
Slaveste Romnia
Pregatind izbavirea
Izbavirea ce-o sa vina
Peste patria romna
Din Cuvntul ntrupat
Cu ani n urma semanat
Si-udat cu-n fluviu de snge
De-un popor de nca plnge
Naucit, orfan, stingher
Cu ochii pierduti n eter!
II Capitane, capitan
Securismul ti-e dusman
Si-i cuprind de pandalie
La gndul c-o sa renvie
Calarind pe cai de fier
Garda ostirilor din cer
Prin codrii nfloriti de soc
Cu parfum de busuioc
Si cu sabii mari de foc

Calarind pe cai stelari

Mucenicii siderali
Spirite Romni Mari
Ce-si au locul n balade
Tutea, Cioran, Eliade
Patrund din sfintele zari
n fibra ntregii tari!
Baraganul-Baragan
Striga dupa Capitan
ntreaga Cmpie Verde
Speranta'n Garda si-o vede
Din Baia-n Teleorman
Toti vorbesc de Capitan.
Ehei! Vremea-i rotunda si coapta
Romnii un semn asteapta
Legiunea sta la poarta!
nc-un pic si veti vedea
Garda si Legiunea
n toata splendoarea Sa!
Capitanul Stea pe cer
Patroneaza acest mister
n tara, Garda de Fier!
25 Mai 2001
Yonne YOr

POEZII DE VALERIU GAFENCU

Despre Valeriu Gafencu
Valeriu Gafencu este unul din tinerii care a
murit pentru Hristos, luptnd pentru
aprarea credintei ortodoxe si a neamului
romnesc de atacurile satanei. Multi l
numesc Sfntul nchisorilor. Si multi
asteapt cu nerbdare clipa canonizrii lui.
S'a nscut n judetul Blti n 1921, si a murit
n temnit. Pe cnd era student la Facultatea
de Drept din Iasi, conducnd un grup al
Frtiilor de Cruce, a fost arestat si
condamnat la 25 de ani de munc silnic.
Bolile contactate n regimul dur de detentie
al inchisorilor Aiud si Pitesti l-au ntrit si
desvrsit duhovniceste. Dumnezeu l-a luat
la Sine dup 10 ani de detentie.

A fost un tritor al Ortodoxiei, pe care a urmat-o si cinstit-o cu dragoste. In

inchisoare a compus poezii, care se cntau n celule, adevrate rugciuni nchinate
lui Dumnezeu. Astazi, aceste poezii se cnt n Biseric, pe muzica lui Mihai
Lungeanu.
Imnul Invierii, l-am ascultat n fiecare an n noaptea de Inviere n timpul predicii, la
Biserica Sapientei, cntat de printele Constantin Voicescu. De fiecare dat lacrimi
ne umezeau ochii si simteam puterea cuvintelor lui cum ptrunde n noi si ne
ntreste pe calea tririi fierbinte a credintei si dragostei ntru Hristos.
Fie ca noi s ducem mai departe glasul rugciunii sale!
"Taina Dragostei", An I, Nr. 2
Triesc flmnd
Versuri si muzica de Valeriu Gafencu
Triesc flmnd, triesc o bucurie,
Frumoas ca un crin din Paradis,
Potirul florii e mereu deschis
Si plin cu lacrimi si cu ap vie,
Potirul florii e o'mprtie.
Nu plngeti c eu m duc pe lng voi,
Sau c'o s fiu zvrlit ca un gunoi,
Cu hotii n acelasi cimitir.
Cci crezul pentru care m'am jertfit,
Cerea o viat grea, o moarte de martir.
Cnd rii m defaim si m'njur
Si'n clocot de mnie ura-si vars,
Potirul lacrimilor se revars
Si-mi primeneste sufletul de zgur,
Atunci Iisus de mine mult se'ndur.
Frate drag
Versuri si muzica de Valeriu Gafencu*
Frate drag, din grdin,
ti trimit n dar un crin,
S-ti mngie lin privirea,
Cu vesmntul lui divin.
Floare drag, floare dalb,
Ct de mult as vrea si eu,
mbrcat n hain alb,
S m duc la Dumnezeu.
Rsdit acolo sus,
n grdina minunat,
S-mi simt viata'mblsmat,
Cu iubirea lui Iisus.
Plng nbusit n noapte
Si suspin cu glasul stins,
D-mi vesmntul alb de nunt,
Cu crini minunati ncins.

*)--Compuse n temnitele comuniste, aceste cntece, memorate de camarazii ntru

suferint si credint legionar, vd pentru prima oar lumina tiparului.
Imnul nvierii*
Versuri si muzica de Valeriu Gafencu
V cheam Domnul slavei la lumin,
V cheam mucenicii'n vesnicii,
Fortificati Biserica crestin,
Cu pietre vii zidite'n temelii.
Refren:
Veniti, crestini, luati lumin,
Cu sufletul senin, purificat!
Veniti, flmnzi, gustati din cin,
E nunta fiului de mprat.
S creasc'n inimile noastre'nfrnte,
Un om nscut din nou, armonios,
Pe chipurile voastre s se'mplnte,
Pecetea Domnului Iisus Hristos.
Refren: ...
Un clopot tainic miezul noptii bate
Si Iisus coboarpe pmnt,
Din piepturile voastre-nsngerate
Rsun Imnul nvierii Sfnt.
Refren: ...
*-Se cnt de Sfintele Pasti, n noaptea nvierii Domnului nostru Iisus Hristos.
Colind de Crciun
Vesuri si muzica de Valeriu Gafencu
La fereastra robilor,
Cnt ngerii n cor
De cu sear pn'n zori,
Au venit colindtori,
ngerii nemuritori,
ncrcati cu dalbe flori.
Refren:
Lsati copii s vin
S-mi aduc din grdin,
Dalbe flori de srbtori,
Dalbe, dalbe flori.
Cnt robii omnului
njugati cu jugul Lui

Pe malul Trotusului.
Dar cntarea lor e mut,
C-i cu suferint smuls
Si cu rugciuni crescut.
Refren: ...
St un copilas n zare
Si priveste cu mirare,
O fereastr de'nchisoare.
Lngmicul copilas,
S'a oprit un ngeras
Ce-i sopteste drglas.
Refren: ...
Azi Crciunul s'a mutat
Din palat, la nchisoare
Unde-i Domnu'ntemnitat.
Si copilul cel din zare
A venit la nchisoare
S triasc praznic mare.

Horia Stamatu
ACATISTUL MOTA - MARIN
Noi lacomii pmntului, noi cinii
fr tar s scoatem capul
din bezn s ne luminm.
Noi uittorii minunilor, noi batjocoritorii
sngelui dumnezeiesc
s ne oprim i s ne minunm.
Noi hulitii ngerilor, pismaii
neprihnirii, cupe golite
s ne adunm glasurile pierdute
pe vmile pustiei i s cntm:
Slav mortii roditoate
Slav mortii nsctoare de viat
Srcia celor lipsiti de trup
Pentru o mai curat nftisare
Pentru o mai grabnic nltare
Slav fiilor ti prigoniti Iisuse
Slav soldatilor Ti
Ion si Vasile
Smulsi dintre vietile noastre ntristate
De o mai neauzit chemare
De urgia dragostei Tale
De vitejeasca lor mrturie.
Noi crora soarta nu ne-a dat
att de fericit moarte
Noi trestiile plecate de toate vnturile

Noi trna risipit de trecerei

Noi lutul frmntat de diavoli
S ne adunm glasurile amutite
de mirare si s ne rugm
Pentru a vrednici vreodat mostenirea mortilor nostri
Pentru a nu-i face s se cutremure
In linistea nesfrsit a cerului
Pentru a nu le tulbura somnul
Pentru a nu goni de la ei
Legiunile Atotputernicului
Pentru a nu ntuneca vreodat
Crucea care i-a cluzit,
Tie Ioane ngeresc ntruchipare
Tie Vasile nenfricosat nsotitor
Vou rzbuntori ai Crucii pngrite
Lupttorii neamului s se nchine
Legionarii neamului s se nchine
Mereu vznd cumplita
voastr ntmplare
Mereu vznd cumplita
mortii ngenunchiare
Cnd Bisericile se nruiau
Cnd Iisus rtcea schingluit
Prin cettile pngrite
De ura celor fr de tar
Cnd duhul Spaniei se cltina
Lunecnd spre apele mortii
Si Ioane, cereasc fptur
Tu, tu Vasile iubitor al mortii
V-ati ntins trupurile voastre preacuviincioase
Pentru sprijinirea Crucii zdrobite
Pentru a feri obrazul de floare, al lui Cristos.
Fii nscuti din unirea cerului cu acest pmnt
Turma cluzit de aurul marei stele din Rsrit
Neam pstrtor al nepieritoarelor semintii
Arbore din care uraganele
Au smuls crengi ncrcate de rod.
Plngi si bucur-te la ngropciunea
Mugurilor ti czuti;
N-ai s-i mai vezi niciodat
Dar din ei va rsri primvara
Nesfrsitelor bucurii.
Plaiurile pustiite de lupi i tlhari
Vor fi iar verzi i pline de soare
Plaiurile btute de viscol i arsite
Vor fi iar mngiate de zefiri
Mugurii ti se vor deschide arbore milenar
Semintiile tale vor nvia neam pstrtor
Ca flcrile sub cenue
Steaua Rsritului va lumina din nou
Cerul nu va mai fi desprtit de pmnt.
Legiunile Arhanghelului i legiunile satanei

Se mcinau pe ntristatul pmnt al Spaniei

i morti nenumrati umpleau anturile in flcri
Tu Ioane Ft Frumos al legiunii
i tu Vasile nenfricoat lupttor,
Purtati de nevzutul Arhanghel
De neuitata fgduint a Bunei Vestiri
Treceati peste spicele mortii
Ca ntr'un cntec doar de voi auzit.
Prin crncena ploaie de otel
Aruncat peste trupul Fr de moarte al Mielului
Bratele voastre i fceau loc
Secernd moartea,
Luminnd ntunericul,
Strnind prpdul.
Bucur-te neam si plngi npraznica moarte
A celor plecati din trunchiul tu
Biruinta lor e mai tare dect moartea
Bucur-te neam care dup veacul din urm
Cu mortii ti scumpi nainte
Te vei nftisa la judecat
Cu legiunile rpuse de vrjrnasi
Gata pentru slava odihnei vesnice,
Bucur-te neam nsngerat de coltii attor fiare
jalea pieirii vitejilor e trectoare
Ei ne-au deschis portile vesniciei.
Dar bietele noastre puteri
In izvoarele Cerului gseau mprosptarea
Si cerul si-a oprit zgazurile
Sfntul Paraclet v-a rpit:
Pe tine Ioane spaima ntunericului
Pe tine Vasile fiu al zorilor
Pentru odihn i rcoare vesnic
Pentru linistea vietii fr sfrsit
Pentru rsplata cuminteniei voastre.
Bucurati-v mame ale eroilor:
Laurii mortii lor
Pururi v vor nlta.
Bucurati-vii camarazi ai eroilor:
Frtia voastr e cu snge legat in vesnicie
Bucur-te c te-ai rcorit
Cu sngele cavalerilor strini
Din el vor creste florlle unei lumini
Mai scumpe ca aurul jefuit
De piratii ti.
Abtuti asupra ta.
Bucurati-v morti al Legiunii Arhanghelului
Bucurati-v morti dintre ruinele Apocalipsului
Bucurati-v anonimi ai Legiunii Strine
Lei nenfricosati din El Tercio.
Bucurati-v de calda lor tovrsie
In lumea palidelor suflete
Glasurile voastre lintite pentru vecii vecilor

Se vor ntelege n aceasi limb

In limba eroilor druirii vietii nesfrsite si slavei.
Bucur-te liberatul lui Dumnezeu, Ion
Bucur-te desctusatul dintre cele pmntesti, Vasile
Bucurati-v eroi ai Arhanghelului
Bucurati-v nestimate ale Legiunii
Bucur-te Ioane, Cerb al pdurilor ceresti
Bucur-te Vasile, Vultur al stelelor
Bucurati-v eroi far de moarte;
Din trupurile voastre va creste
Un pmnt nou al liberttii i al fericirii.
Duhurile voastre vor adia
Priveghiul o Vat tnr i senin.
Bucur-te Ioane ntiul Botez al focului
Bucur-te Vasile stan de piatr la hotarele vietii
Din trupurile voastre vor crete
Mlditele verzi ale legiunii
Din duhul vostru se vor mprtsi
Cu taina nentinatei vitejii.
Bucurati-v cupe ale sufletului romnesc
Bucurati-v inimi druite ngerilor
Bucurati-v spade ncrucisate
Pentru paza tronului ceresc
Bucurati-v flcri pierdute pentru todeauna.
Plngeti codri prin care pasii lor voinici
Au lsat urme in cutarea ursilor
Plngeti coline peste care viteji nstrinati
Si-au purtat dorurile i aleanurile
Plngeti plaiuri pe care florile
Se plecau la trecera lor.
Plngeti ziduri vechi de Biserici
Care le-ati auzit rugciunile
Care le-ati alinat tnguirile
Bucurati-v martori rstigniti
La rscrucea lumilor.
Bucurati-v suflete fr prihan
Bucurati-v picturi de cer
Pierdute odinioar prin lume
Amintirea voastr va fi rou cereasc
In nceputul unei vesnice dimineti
Dimineata asteptrii neamului
Dimineata schimbrii la fat
Dimineata Bunei Vestiri.
Bucurati-v ursitoare
Care ati vegheat nastera eroilor
Plngeti ursitoare
Care stiati dinainte ptimirea martirilor
Vegheati ursitoare viata lor suprafireasc
Teseti-le ursitoare pnza domneasc
Pentru nftisarea din urm
Pentru mrturisirea de la sfritul lumii
Fiti preaslvili ngeri care i-ati ridicat

ngeri ce peste vmile vzduhului

Usurinta sufletelor neprihnite ati purtat
Pziti-le odihna soldati ai cerului
S nu se afle tristetea
Camarazilor rmasi pentru lupt
S nu se afle jalea psrilor care nu mai cnt
Jalea slbticiunilor ascunse in codri.
Cnd luna va goni noaptea
De pe coline, din cmpuri, din miristi
Fecioarele neamului n van cuta-vor
Urmele adormitilor voinici
Znele codrilor i znele lacurilor
Se vor tngui n noptile prealuminate
Si pe trmul cellalt vor nlta palate
Pentru primirea fericitilor miri.
Pentru nasterea lor n snul vesnicei adormiri
Se vor turna peste cripte
Ruri de ap vie
Si Fetii Frumoi vor nvia
Cu sbii de foc n mini
Mai tari dect viata, mai tari dect moartea
Mai tineri ca tineretea, mai btrni ca vremea
Din zori pn noaptea se vor lupta
Fr s crute, fr odihn
Znele codrilor, znele lacurilor
Si vor mprtsi de pe cer
Legiunea istovit de moarte
Va gsi pe o colin de trandafiri
Fluturnd flamura Bunei Vestiri
Si-n acea minunat dimineat
Neamul osndit va primi schimbarea la fat.
Legiunea rcorit de roua harului
Va cnta biruinta neamului
Va scoate Crucea ascuns de hoti n pmnt
Va vedea Arhanghelul
Ridicat pe cer
Ft Frumos se va arta
Psrile vor ncepe s cnte
Slbticiunile iar vor roi prin codrii
Znele nu se vor mai tngui
Fecioarele neamului n-or mai rtci
In noptile cu lun pe urmele voinicilor
Noi pmntesti rmite, grmezi de oase
fr suflet, robi ai pcatelor
de moarte, nc odat s ne minunm
Noi rmele mnctoare de pmnt
Crtitele oarbe i fr Dumnezeu
Din neguri s scoatem capul
pentru totdeauna s ne luminm.
Noi rufctorii, slugile pctoase
Noi mutii lui Dumnezeu s ne adunm

glasurile si neobositi s cntm

Slava mortilor fr prihan
Slava primilor ucii de satan
Slava mieilor sfsiati de lupi
Slava celor rmai fr trup
Slava fiilor Ti prigoniti Iisuse
Slava soldatilor Ti: Ion si Vasile
Smuli dintre vietile noastre ntristate
Pentru o mai curat nftiare
Pentru o mai grabnic nltare
De o nemaiauzit chemare
De potopul dragostei Tale
De nteleapta lor nebunie.
"Ideea Romneasc", Nr. 1, 1937
de Petru C. BACIU
INIMI ZVORTE
Cnd usa se deschide usor n miez de noapte
Si temnicerul intr furis, ca o jivin,
Cu degetul la gur, cercettor n soapte,
Rosteste-un numr care-i sortit s nu mai vin...
Plecm pe rnd, muteste, din hruba'ntunecat
S desftm dezmtul hienelor de prad...
La brat cu tortionarul, psind treapt cu treapt,
Cu ochelari pusi masc, ca ochii s nu vad.
Pndim orice miscare si fosnet de afar,
In tmple'nfrigurate zvcnesc fiori de cerc,
Iar gemete afunde rzbat parc s moar
Si inimi zvorte se strng ca un melc.
Impovrat, broboane topesti n rugciune...
Paharul neputintei l sorbi pn la fund.
Cu bratele deschise cersesti doar o minune
Si'nchizi furtuni n suflet si'n piept muribund.
(Inchisoarea Aiud)
NOI AM PURTAT POVARA
Noi am purtat povara unui legmnt pe umeri,
Cu aspre nzuinti, aici si mai departe
Si cte-au fost n calea noastr, de le numeri,
Refuzi s crezi c'au fost si pleci cu ele'n moarte.
Am fost o lume ce-am purtat Neamului farul,
Ne-am logodit cu moartea si cu vesnicia,
Din hrube-adnci noi am stiut iubi altarul,
Lui Dumnezeu i-am aprat, aici, mosia.
Voi, fratii mei, ce ati czut n lupta crunt

Si risipiti prin gropi adnci si nestiute,

V destrmati cu vremea ce se scurge mut
Si revrsati lumin, spre zori nebnuite.
PERCHEZITIE
Cnd zrvie zvorul si usa se deschide,
In graba ma intorc cu fata la perete.
Din coridor dau buzna hitasi cu mutre hde
Ce vor s ma rpun ca'n aprige vendete.
Ma'ntorc cum se ordon cu minile pe crestet,
Hitasii rscolesc nestios, rstoarn,
Duhnesc a butur,au ochiul sters si vested
Si scormonesc orice, bocceaua mea srman.
Si calc totu'n cale, gamela mi-o arunc,
Cu cizmele o spurc, o'mpinge n gunoi,
Afurisiti si crnceni, asa cum au porunca,
Impovrndu-mi viata ca'n vremea de apoi.
Imi rup orisice zdreant, arunc totu-afar,
Nici petec de obial nu-mi las ca s am,
M umilesc npraznic, anume s m doar,
De tot m despoaie, satanic si dusman.
Si revrsndu-si ura, tot praful l rscoal,
Urmeaz la control vesmntul de pe mine,
Sunt dezbrcat de zeghe, apoi la pielea goal,
M tin asa, hoteste, la colt, ca pe jivine.
Cnd se incheie jocul si temnicerii pleac,
Rmas ca dup-un film de groaz si ciudat,
Privirea-mi prbusit n praful des se'neac
Si'n noaptea grea se las n pieptu-mi dezbrcat.
PASTE
Plng clopote n inimi departe'n amintiri,
Cu funii grele trase, pstrate n iubiri;
Usor, pe nesimtite, n suflet nvlesc,
Trezind uitate taine si gndul mi-l sfintesc.
Sub fulgerele vremii si crncene blesteme
M'au prsit si codrii si inima-mi greu geme.
Sunt tintirimul tragic, cu morti ce n'au murit,
Ce'n cazne lungi si grele cu ei am zbovit.
Sub apsarea mortii ce st s ne sugrume,
In gropnite comune ascunsi de cer si lume,
Rsun'n piepturi stinse cntrile de ieri,
Din stihurile sfinte, a Sfintei Invieri!

Ndejdea nenvins supune gndul trist,

Ne'mbrbtm la crucea durerilor lui Crist!
Te'mbrtisezi cu mortii si ierti toti temnicerii...
Si'n suflete se-aseaz lumina Invierii.
VOI NU ATI CUNOSCUT FIARA DIN OM...
Voi nu ati cunoscut fiara din om cum rnjeste
Cand sangele proaspt din ran tsneste!
Cum bestia din el, turmentata de ur,
Iti sfsie carnea, npraznic te-njur...
Voi nu ati cunoscut ce-i foamea, nici frigul cum scurm,
Cnd lespedea rece oasele goale-ti sugrum.
Nopti, dezbrcati, voi nu ati stat n fund de haznale,
Pe morti clrind s te'nalti din fecale...
Voi nu stiti ce nseamn durerea ce inima-ti frnge,
Cand fratele tu alturi n cazne se stinge
Si tremuri, si drdi, te rogi nimnui,
Urmezi la morisc asemeni lui.
Voi nu ati cunoscut dezndejdea cea mare,
Cnd sun zvoare, legat esti n fiare;
Clii dau buzna, cu rngi te lovesc
Si oasele rupte din tine trosnesc.
Te smulg din rug, te calc n cale,
Te-arunc'n tinet cu capu'n fecale...
Si cazi, te ridici, nvii si iar mori,
Pn n zori, de o mie de ori.
Voi nu ati cunoscut fiara din om cum rupe prosteste,
Nici stigtul mortilor mei rpusi miseleste!

GNDURI

DE

BINE

GNDURI DE BINE
"Trebuie s continum lupta national, n cadrul noilor conditii a mprejurrilor
istoriei; deci nu resemnare, cu capul plecat, nu tnguiri ci reactie constient si de
fiecare clip, contra unor mprejurri ostile. Cu picioarele nfipte n pmntul
strmosesc si cu minile agtate de toarta cerului mergem cu piepturile mereu

nainte".
Corneliu Z. Codreanu
"Cuvintele Cpitanului: 'Cine renunt la mormnt, renunt la nviere, pentru c,
conditia nvierii st n acoperirea prealabil, nesovitoare, senin a durerilor si
apsrii mormntului', - sunt inspirate de-a dreptul din pilda lui Iisus si contin n ele
adevrul vesnic, pe care vor trebui s-l realizeze oamenii, azi ca si ieri, ca si n vecii
vecilor, ori de cte ori vor voi s se depseasc pe ei si s nceap o viat nou, de
mntuire sau mcar de creatie."
Victor Puiu Grcineanu
"Corneliu Zelea Codreanu era un brbat frumos, nalt, drept, construit armonios, cu
prul castaniu ondulat, care i cdea cte odat pe frunte. Avea ochi albastri-verzui,
ptrunztori, din care radiau raze puternice si strlucitoare de noblete sufleteasca. Era
un om bun, corect, cinstit, uman si plin de dragoste pentru toti din jurul su. Era de o
credint si convingere nestrmutat n misiunea pe care o avea de ndeplinit.
Corectitudinea lui se mpletea cu virtutea onoarei, pe care o aplica cu o mare
severitate nu numai fat de el si de ai lui, dar si fat de dusmani "mai bine s cazi pe
drumul onoarei, dect s nvingi prin miselie" - spunea adesea. Era de o nalt si mare
judecat, - Suprema judecat cu strategia unui mare conductor de armat pe cmpul
de btlie. Dac-l cunosteai mai ndeaproape, ti ddeai seama c stai n fata unui
urias, care ntrece dimensiunile unei plmade omenesti. Avea n el un magnetism din
orbita cruia nu te puteai elibera. De mergea pe jos, lumea se lua dup el. In tramvai
sau pe strad, sopteau unul altuia: "sta e Corneliu Codreanu". Judeca cu o
repeziciune uimitoare. Voia s stie tot ce se petrece. Era pe pmnt si parc nu era.
Intreaga lui fiint ardea ca o flacr ce mistuia n interior probleme si gnduri greu de
descifrat. Naturalul si supranaturalul se oglindeau n ntreaga lui fiint. Era un om si
mprat. Flcrile mistice din privirea lui ddeau legionarilor arme sufletesti nebnuite,
care se nltau pn la devotament si sacrificiu".
Stelian Stnicel
"Si si-a realizat omul acesta, cobort din munte, viata lui romneasc, adnc, cu
o frumusete si cu o autenticitate care a pus pecete pe veacul lui. Si a izbutit,
zugrvind pe scut un Arhanghel, dup ngenuncheri prelungi pe lespezile
bisericilor si ale temnitelor, dup jertfe si schingiuiri. A izbutit s strng cu
bratele si cu ochii lui, vrerea tnr a Neamului, s-i sape albie adnc si s o lase
s curg clocotind, prin veacuri, pn azi".
Iordache Nicoar
-Asistent UniversitarAi nostri sunt acesti munti
de Aron Cotrus
Ai nostri sunt acesti munti
pietrosi, mnosi, crunti.
Cci noi ne-am ctrat pe ei spre Cer.
Noi ne-am deschis adncurile de aur si de fier
si-am suferit cu ei prin ploi si ger...
Noi le-am spintecat uriasele pntece,
noi le-am proslvit frumuseti si cntece
Si le-am cunoscut sufletul si furtunile

mai bine ca oricine.

In haiducia grea ori doinind domol dup ei
nimeni nu i-a cunoscut si ndrgit ca noi.
Da, acest pmnt daco-roman,
Cine ar putea mai mult ca noi sa spue
c-al lui e?
Cine l-a arat
din nceputurile vremurilor nencetat?
Cine l-a semnat?
Cine i-a fost slug si stpn?
Care dintre neamurile vechi si noi
au ngropat n snul lui atti eroi?
si cu doina de veacuri aicea plnge?
Cine l-a aprat mai drz de-al nvlirilor puhoi
si l-a adpat attea mii si mii de ani,
cu snge si sudori
Ca noi?
De-ai iesi din mormnt
de Aron Cotrus
de-ai iesi din mormnt ntre noi
si-ai vedea attia moti zdrentrosi pe munti goi
si neamu-ti flmnd ca acu,
ce-ai zice Horia, tu?!...
te-ai jeli, ai doini din fluer
........un nou si lung, si rosu suer,
muntii toti s se cutremure,
liftele cmpiei s tremure,
s le vezi, ngrozite, de pe culmea-ti srac,
din ale belsugului cum pleac?!...
de-ai tri tu
acu,
ce-ai face Horia, cu miseii ce vnd
norodul flmnd?!...
nu ti-ar veni s-i cauti pe toti,
de gturi, s-i scoti,
din paturi, de la cini, de la prnzuri,
si'n mijlocul pietelor celor mai mari,
ca pe cei miselnici tlhari,
de limb s-i spnzuri?!
Lumin din Lumin
de Dumitru Leonties
Flmnd, L-am chemat pe Dumnezeu,
Cu preotii si dasclii din crti,
Cu geografii m'am uitat pe hrti,

Si nu-L gseau nici ei, nici eu.

Dar la ntia adunare de "Frtie",
Cu bratu'ntins, ca sabia spre cer,
L-am presimtit pe undeva'n eter,
Si parc l-am trit n carne vie...
De-atunci, pasii m'au dus la ntrunire
Ca la o srbtoare, s-l privesc,
Cum druie lumin si iubire;
De stau cu fratii si cu El la Cin,
Din duhul Lui s m mprtsesc,
S m renasc, lumin din lumin...
FT FRUMOS
de Mircea Dunreanu
Ai aprut ca un izvor de munte
Crai nou pe cerul trist al trii mele;
Btrni viteji, cu pletele crunte,
Flci si fete'n zale si mrgele,
Te nsoteau n drumul greu spre stele.
Venit-ai Ft-Frumos, n gnduri pure,
Dnd sens adnc avnturilor noastre,
In vers duios, n freamt de pdure,
In rugciuni, sau n tceri sihastre,
Sau n mnii de fulgere albastre.
In golul ce seca a inimii btaie,
Ai revrsat efluvii noi de viat;
Ardea credinta nou 'n vlvtaie,
Se risipeau genunile de ceat,
Se ridica din noapte-o alt dimineat.
Chemarilor aprinse de 'nviere,
Ai asternut covorul fermecat;
Se 'nvluia pmntul n mistere,
Altare noi cresteau nalte 'n veac,
Se semnau troite 'n lung si 'n lat.
Era un cntec tara din poveste,
Elanul ei crestea n aprig val,
Izvor ce sparge stnca si tsneste,
De la Hotin, din Pind, sau din Ardeal,
Dinspre Moldova 'n vrfuri de Predeal.
Si-apoi deodat visul plin de aur,
Urzit de cuibul verzilor zidari,
S'a prbusit n snge; un balaur,
Cu ochi sireti, cu pnde de tlhari,

A nimicit al Neamului tezaur.

S'a stins cantarea 'n negre prevestiri,
Blestemul s 'abatea peste hotare
Sub pasul crud al grelei prbusiri,
Surpate 'n praf sfintitele altare,
Si dinspre Nistru val de 'nmormntare.
Azi tara voevozilor se zbate,
Inctusat 'n temniti moscovite;
Catapetesmele'n furtun-s despicate,
Mormintele ne sunt batjocorite,
O noapte neagr, plin de ispite.
De ani se taie'n carnea noastr vie,
Nu mai troneaz zeu dect argintul;
Cei mari l mprtesc cu lcomie,
Iar libertatea si-a spurcat vesmntul,
Ialte perfide 'ntunec pmntul.
Si totusi nimeni nu ne'ndoaie firea,
Credinta noastr'n veci nu se va pierde,
Din tat'n fiu va trece mostenirea,
O sabie'nfrtit cu psaltirea
Ne duce'n timp spre-o nou Cas Verde .

POEZII DE VASILE MILITARU,

NICHIFOR CRAINIC SI RADU GYR
POEZII DE VASILE MILITARU, NICHIFOR CRAINIC SI RADU GYR
AURUL SI NTELEPCIUNEA
de Vasile Militaru
Marele-mprat Lumin si-ntuneric mprat,
Megiesi cu'mprtia, cnd a fost si ei s moar,
Cu trei zile mai'nainte de, prohod si de sicriu,
Fiecare, cu iubire si-a chemat
Unicul fiu,
S-i dea binecuvntare pentru cea din urm oar.
Si-amndoi, cu ochii'n lacrimi si cu grai ntretiat:
Fiilor ce-aveau sub soare le-au lsat cte-o comoar:
- Fiule, a zis Lumin, eu m sting si plec departe...
Tu rmi pe lume singur...Toate'n lume sunt desarte...
Mostenire, pentru tine, n'am s las dect o carte...
Iat-o!...Toat fericirea vei putea prin ea s sorbi,

Dac ochii ti, citind-o pururea, nu vor fi orbi!

Sunt n ea comori de veacuri: vorbe-adnci, vorbe'ntelepte;
Fiecare, la tot pasul, doar spre bine s te'ndrepte,
Fiindc vorbele'ntelepte, niciodat nu te mint
Si-s ca merele de aur, n panere de argint!
- Ah, odorul tatii, zise mpratul ntuneric;
Azi, cnd mor, cu fericirea, vreau, pe veci, s mi te feric...
Iat-ti las, ca mostenire, un fr sfrsit tezaur:
n aceast racl neagr, numai galbeni mari de aur...
E comoar fermecat
Prin iubirea mea de tat...
Galbenul cel de pe urm, s-l azvrli mereu n foc
Si, mereu, spre-al tu folos,
nmiit, au s rsar, grl, galbenii la loc,
Pe cnd racla fermecat, cum pmntul alta n'are,
S cuprind-a ta comoar, se va face tot mai mare!...
Vorbele acestea zise, firul vietii astfel tors,
Cei doi mprati plecar,
Fiecare plns de-o tar,
Dincolo, de unde nimeni, pn azi, nu mai s'a'ntors,
Iar n ziua urmtoare, chiar din zorii diminetii,
Cei doi fii pornir si ei ca s-si toarc firul vietii:
Pe stpnul raclei negre, cu nsetri n pumnul humii,
La fost smuls ca o furtun, aurul, n largul lumii:
Bolta cerului albastru i-a'nhorito-n mii de sori;
I-a pus vrji n toat clipa; sub tot pasul, colb de flori;
L-a purtat pe tot pmntul: pe ci largi, pe ci nguste
Si i-a dat, n fr seamn pn-atunci olocauste,
Tot ce-ar fi putut s guste!...
Dar cu anii, mergnd astfel pe crrile ce mint,
Cu, pe tmple, tot mai mult promoroac de argint,
nsetatul, dintr-o dat, rtcit pe-al vietii drum
Se simti mhnit...Pe fire parc se lsa un fum;
Nu mai era primvar, nu mai era cer senin;
Fericirea de-alt dat ncepu s fie chin:
Cntecul i pru urlet; strvuri, florile de crin;
Simti frigul tot mai tare: sorii se stingeau ntr'una;
Muri cel din urm soare, apoi stelele si luna;
ntunericul se'ntinse tot mai negru si, curnd,
Noapte grea veni s-i cad si pe suflet, si pe gnd,
Cel care viata o sorbise cu'nsetare,
Otrvit de-a ei dulceat, s'azvrli, plngnd, n mare!
Dar, n clipa'ntunecat, cea mai neagr dintre toate,
El simti, din valul mrii cum un brat pe mal l scoate
Si'n clipita urmtoare cnd n fire-a fost s-si vin
Vzu'n fata lui pe fiul mpratului Lumin:
Cu, pe cap un sfert de soare ca un sfnt din Paradis,
Zmbitor tinzndu-i cartea, cel ce l-a scpat i-a zis:
- Nu e vina ta...E vina celui care, drept tezaur,

Nu ti-a dat o asa carte, ci izvorul su de aur!...

Ia-o si citeste, frate: pentru toate-ti va fi leac,
Precum leac mi-a fost si mie; si-o fi tuturor, n veac...
Ia-o si citeste'ntr'una: azi vei fi mai bun ca ieri;
Vei simti cum prinzi n Suflet boarea dulcei primveri,
Cu miros din lcrmioare si din florile de meri!...
Vei simti, din ntuneric cum pe toat clipa iesi;
Cum ti nfloresc n Suflet milioane de ciresi;
n a cror fiecare ramur omt de floare,
Cnt, o privighetoare!
Cartea mea e carte plin
De miresme, de lumin,
Si mai mult mbttoare dect oricare grdin!
Ia-o si citeste, frate...Adevr grieste-mi gura!
Si-nchinndu-se, Lumin, surznd, i-a dat
Scriptura.
.......................................................................
Iar Sufletul-ruin, adevr zic si eu vou:
Prin puterea crtii sfinte, s'a trezit la viat nou!
N TARA DE PESTE VEAC
de Nichifor Crainic
n tara lui Lerui-Ler
Nu e zbor, nici drum de fier
Numai lamur de gnd
Numai suflet tremurnd
Si vslas un nger.
n tara de peste veac
Nesfrsire fr leac
Vmile vzduhului
Sbiile duhului
Pururea de straje.
Sus pe sparte frunti de zei
Sovielnici pasii mei
Picuri de'ntrebri momi
S rmn sub clci
Si genuni de zare.
n tara lui Lerui-Ler
Nzuiesc un colt de cer
De-oi gsi, de noi gsi,
Nimenea nu poate sti
Singur Lerui-Ler.
COLIND CERESC
de Radu Gyr
Cerul si-a deschis soborul
- Lerui, Doamne, Ler au pornit cu plugusorul
ngerii prin cer.
Merg cu pluguri de oglind

si de giuvaer,
toti luceferii colind
- Lerui, Doamne, Ler Vntul sufl cu lumin
- Lerui, Doamne, Ler n buhai de lun plin
legnat n ger.
Pentru heruvimi cu glug
alba de oier
sub feresti colinde'ndrug,
- Lerui, Doamne, Ler N-au venit cu gru la poart,
ci au rupt din cer
stele mari ca s le'mpart,
- Lerui, Doamne, Ler Si'n Gustar de roade grele,
- Lerui, Doamne, Ler va fi cmpul cer de stele
tolnit sub cer...
Numai tu astepti n tind,
- Lerui, Doamne, Ler suflete fr colind,
si fr Prier.
Nici un cntec alb nu vine
flfind pe cer
cu o stea si pentru tine,
- Lerui, Doamne, Ler RENASTERE
de Radu Gyr
(lui N. I. Herescu)
Si stiu c voi muri... va fi, pe semne,
ntr'un amurg jertfit pe jergai,
dintr'un sfrsit de-Octomvre sau de Mai...
...si mi-or nchide sufletu 'ntre lemne...
Desi s'o face racla, putrigai,
si numai crucea groapa-o sa-mi nsemne, eu totusi stiu: pmntu-o s m 'ndemne,
ca s renasc ascuns n proaspt strai!...
...Pe groapa mea, voi fi n primvar,
tulpin ncrcat de povar
si m voi scutura pe mine nsu-mi...
In toamn-oi fi noroi dospit de ploi,
iar iarna, prins de cruce, voi fi sloi

ce-o lcrima, topindu-se, tot plnsu-mi...

_______________________________
...Va fi o zi de toamn, vei veni...
Si la un colt uitat din cimitir,
O cruce strmb va zmbi, Si vei citi:
"Aici se odihneste Radu Gyr -"...
(Cea din urm spovedanie - Gnd... de Radu Gyr)
__________________________________________

CNTECE DE TAR VERDE

- VERSURI DE TEODOR ILIUT Indemn la munc
Ai plns n de-ajuns blestemnd
Acuma din suflet cldeste
De visuri biserici cntnd
Pe veacul ce viu ne zmbeste.

Cntec de tar verde

Tar de cntece, falnic,
Chiot pe buze, zburdalnic
Sprinten cu zrile schimb-te
Zvrle petale de zmbete.

Aprinde-ti privirea cu doruri

Si pieptul cu aripi de zri
Si sprinten goneste ca nouri
Spre-a boltii de-azur deprtri.

Tremur frunzele, vile,

Ard n privire vpile,
Pre leaturi -cruntele Veacuri de mirt beat sorb muntele.

Cu palma crpat ridic

Troite de glorii spre cer
Si ceata din zri o despic
Cu bratul - greu bulgr de fier.

Haidem cu dorul, cu minile,

Singuri s strngem luminile
Aprigi, n zri cu picioarele
Rege n pieptu-ne soarele.

Revars de soare isvorul

In ochi ca o tain de-adnci
Vrtos ti arunc piciorul
Ca vntul pe aschii de stnci.

Tara de cntece, falnic,

Tnr, plin, nvalnic
Strns de mijloc cu florile
Bat la urechea ta, zorile.

Drum nou
Se 'nalt pe zile
Pe secoli de jale
Din case umile
Cu frntele sale
Cu brate crpate
Mai negre ca norii
- Lungi vreascuri uscate Cntnd muncitorii.
Si glasul - furtun
Din negura minei

Muncitor Legionar
S strngem pmnt!
Zid gros
S cldim n isbelisti de vnt
Pentru crezu-ne nou
Dar cu aspru ecou
Din strfund de pmnt.
Pe trepte de munti Pas greu
S urcm spre vzduh noi cei multi
Si flmnzi si desculti,

Cu umbre de lun
Se umfl n noapte
Ca-un bucium de lupt.
Trosnesc plnse soapte
Ca dranita rupt.
Clciul striveste
A sarpelui dinti,
Duh nou nvleste,
Se sting suferinti
Pe-albastre icoane
Se scutur zorii
In aspre coloane
Psesc muncitorii.

S croim fulgernd
Cer de gnd
Pe lungi creste de munti.
Cu brate de fier
Nou veac
Muncitor, legionar,
S-l urcm pn' la cer
Pe-a pieptului vreri,
Peste-al vremii hotar,
Peste-a noastre poveri
Muncitor legionar.
Din MUNCITORUL LEGIONAR
Anul I, Nr. 2, Seria II, Luni 25 Noembrie
1940