Formarea motivaiei nvrii i atitudinii pozitive fa

de coal n familie
Pecetea pe care parintii
o las asupra structurii si
profilului spiritual - moral al personalitatii
propriilor copii se menine toat viaa

Formarea atitudinii faa de nvatur depinde de factori externi (familie, coal, mijloace de
informare),de factori interni (particularitati fizice si psihice) i de trsturile individuale ale fiecarui elev
(intelectuale, afective, emoionale temperamentale, caracteriale). Numai prin motivaie se poate explica atitudinea
activ sau mai puin activ n procesul de dobndire de cunotine.
De ce vin elevii la scoala?
Chiar, v-ati gndit vreodat de ce vin elevii la scoal?
(M.Golu)

Ei vin la coal pentru a face pe plac parinilor sau pentru c si ali copii din cartier fac la fel sau pentru c se tem
de consecinele repeteniei sau excluderii din coal, uneori i din impulsul de afirmare al eului, din dorina de
ridicare social, din ambiie, din curiozitate.Atat invtorul, cat i familia trebuie sa sprijine toate formele de
motivaie ale elevului i s le promoveze permanent pe cele mai valoroase. Formarea motivaiei este un proces de
lung durat. Atitudinea parinilor faa de nvare, coal, nvtor sau profesor este altoit treptat si copiilor si,
dupa cum stim, exemplul conteaza mult in atitudinea elevului.
Educarea motivatiei atinge stadiul superior cnd apar sentimente trainice legate de valoarea muncii si a culturii.
Bucuria succesului poate duce la o atitudine pozitiva fat de materia asimilat, fa de obiectul de studiu.
Intr-o activitate, oricare ar fi ea, deci inclusiv n cazul invtarii, randamentul crete paralel cu fora
motivaiei. Dar, atenie! Cnd dorinele devin prea puternice, sub influena cerinelor prea mari ale parinilor,
intervin inhibiii generate de teama de a grei i de a nu fi la nlimea ateptarilor; atunci, randamentul nu mai
crete, ci chiar scade. Emotivitatea crescut a elevului, mai ales intr-o situaie stresant, poate determina rezultate
sub nivelul capacitii sale.
Succesul, insuccesul si motivatia
Succesele sau insuccesele nregistrate, din diferite cauze, in diferite faze ale nvrii, pot mobiliza sau
demobiliza elevul in cursul indeplinirii sarcinii. Succesul ncurajeaz, marete eficiena activitatii si diminueaza
efectul oboselii, spre deosebire de insucces, care poate avea efecte contrare. Elevul care reuete intr-o sarcin
mai dificil se simte satisfacut de munca lui, de efortul pe care l-a depus in invare; sentimentul succesului poate
compensa un insucces avut anterior sau poate contribui chiar la nlaturarea sentimentului de inferioritate;
ncrederea in sine va spori, iar interesul fat de obiectul de studiu respectiv va crete.
Nereusita, mai ales dac se asociaza cu nemultumirea si critica parintilor, poate genera o motivaie scolar
negativa. Astfel, elevul va respinge ideea de a mai inva la obiectul respectiv, pentru c se va simi dicurajat de
propriul eec i de nemulumirea celorlalti. Motivaia neinvrii deriv deci din insuccese, din lipsa aptitudinilor
la o anumit materie sau din lipsa sustinerii morale din partea familiei. Recunoasterea succeselor copilului, att in
familie ct i n afara ei, consolideaz comportamentul si atitudinea care au asigurat obinerea succesului. In
continuare, copilul va tinde s procedeze in mod similar sau chiar mai elaborat, avnd scopul de a reusi din nou.
Cum putem interveni?
Trebuie sa-i nvm pe copiii nostri s gndeasc pozitiv atunci, cand se afl in faa unei situaii dificile: este
greu, dar sunt capabil sa reusesc; sa-i obinuim s-i compare rezultatele actuale cu cele anterioare, pentru a
sesiza progresul sau regresul i s nu se compare cu ceilali colegi; sa-i lasam s-i defineasc singuri obiective
ale invrii (precise, pe termen scurt, in conformitate cu capacitatea lor); sa-i obinuim s nu se culpabilizeze, s
nu se judece prea aspru atunci cand greesc.

Vorba dulce mult adduce

Ne criticm deseori copiii ca s-i determinm s fac lucrurile mai bine, s devin mai buni. Copiilor ns nu le
place s fie criticai i adopt imediat o atitudine de aprare i nu de cooperare. Ei vd criticile ca pe un atac la
persoana lor, pentru c nu neleg c nu ei sunt inacceptabili, ci comportamentul lor.
Cuvintele noastre au un puternic impact asupra lor, de aceea trebuie s le cntrim bine nainte de a-i critica.
Putem spune exact ceea ce dorim, fr a diminua respectul de sine al copilului.
Cnd a greit ceva, de obicei, reacionm: Vai de mine, ce ai fcut! Cum poi fi att de ru?. tiu c nu e
uor s ne nfrnm suprarea, chiar dac suntem contieni c acest lucru ar fi n ajutorul copilului nostru. Ce-ar
fi s ne pregtim o ntrebare de genul: Cum s-a ntmplat?. Formulnd astfel ntrebarea, punem accent pe
incident i nu pe copil. Astfel, prentmpinm sentimentul de inadecvare i de eec al copilului i pregtim terenul
pentru nvare constructiv. Dac l ncurajm s ne explice succesiunea evenimentelor putem s urmrim alturi
de el cum un lucru a condus la altul i s descoperim, poate, mpreun, cum ar trebui procedat pe viitor.
n general, copiii vor s ne fac s fim mulumii de ei, aa c le putem face viaa mai uoar spunndu-le clar ce
vrem de la ei. Sugestiile noastre ar trebui s fie specifice i adecvate vrstei i formulate n aa fel nct copilul s
tie ce comportament s adopte.
Dac i spunei s pstreze curenia n camera lui, e prea general. Spunei-i exact ce v ateptai ca el s fac: si pun hainele la loc, sa-i pun jucriile la loc, cnd mai cresc s-i fac patul dimineaa, s-i pun la coul de
rufe hainele murdare, s-i aeriseasc zilnic camera etc.
Cnd i ciclim sau ne lamentm permanent, tot o form de critic este. Mesajul ciclelii este perceput de ctre
copil ca un fel de nencredere a prinilor fa de el. n timp, copilul va deveni surd la aceste fraze repetate mereu.
O cale simpl i mai eficient este de a evita formula bine cunoscut: nu uita!, care pune accentul pe uitare i
nu pe reamintire. S ncercm s spunem copilului ceea ce am dori s-i aminteasc: Amintete-i s-i faci
ghiozdanul dup ce termini temele!, Amintete-i s strngi masa dup ce mnnci! Este o strategie care
d rezultate, pentru c l ncurajeaz pe copil i l face s neleag exact ceea ce trebuie s fac. Apoi, ncurajai-l,
remarcai aciunile bune: Ce ajutor de ndejde eti c i-ai amintit s-i strngi jucriile!
S fim mereu pozitivi i s nu uitm niciodat ce putere are cuvntul.
Influentele educative pe care familia le exercita asupra copiilor se pot manifesta fie direct - prin actiuni mai mult
sau mai putin dirijate, fie indirect - prin modele de conduita oferite de catre membrii familiei, precum si prin
climatul psihosocial existent in familie. Modelele de conduita oferite de parinti - pe care copiii le preiau prin
imitatie si nvare - precum si climatul socioafectiv in care se exercita influentele educationale ("cei sapte ani de
acasa") constituie prirnul model social cu o influenta hotaratoare asupra copiilor privind formarea conceptiei lor
despre viata, a modului de comportare si relaionare in raport cu diferite norme si valori sociale. Este recunoscut
faptul ca strategiile educative la care se face apel in familie, mai mult sau mai putin contientizate, determina in
mare masura dezvoltarea personalitatii, precum si rezultatele scolare ale copiilor, comportamentui lor
sociomoral.Ei, copiii care rasar asemenea florilor, cresc ocrotiti de dragoste parinteasca. Se inalta vegheati de
caldura familiei unde invata primele taine ale lumii inconjuratoare. Afla ce este bine si rau, cum sa se poarte
frumos. Apoi in primul colectiv - grdiniele - cunosc regulile jocului cu altii, bucuria victoriei sau tristetea fara
inceput si fara sfarsit copilaria. Daca vine toamna - e septembrie. Suna prirnul clopotel care vesteste scoala, in care copilul crescut in
familie va fi nstruit pentru viata. Parintii si educatorii contribuie, in stransa colaborare, la ridicarea nivelului
instructiv educativ ai elevului integrat in colectiv. Reusita acestei actiuni presupune insa o cunoastere speciala a
fiecrui copil. El trebuie urmarit permanent si profund, sub toate aspectele personalitii lui.Factorul decisiv n
succesul scolar il reprezinta raportarea corecta a realitii n existenta activitatii comune familie - scoala. Sunt
necesare sisteme complexe de dezvoltare a responsabilitatilor individuale si colective, n concordanta deplina cu
preocuprile, interesele, deprinderile si aptitudinile fiecarui copil.Reglementarea stiintifica a unor norme
educative impune colaborarea sistematica si permanenta a celor doi factori de instruire, familie - scoala si
presupune unitatea influentelor educative si continuitatea muncii de formare a copilului. Procesul de colaborare
cu parintii asigura atingerea scopului educational. Pornind de la necesitatea cunoasterii sociopsihopedagogica a

copilului, scoala impune colaborarea cu familia sub diferite aspecte. Urmarind aspectele comune, speciale si
difereniate pe care viata de elev o prezinta, parintii pot completa, sprijini si dezvolta personalitatea copilului cu o
singura conditie - colaborarea cu scoala. S-au cam pierdut formele de comunicare intre cei doi factori decisivi
pentru formarea copilului. Au supravietuit sedintele cu parintii. In principiu, parintii elevilor cu rezultate scolare
bune si foarte bune sunt prezenti. Dar unde sunt ceilalti? Problemele sociale nu motiveaza absenta lor, pentru ca
scoala are acelai rol educativ.
Fara participarea parintilor efortul educativ organizat prin institutiile scolare poate fi frnt, deviat sau deformat.
Asa cum arata si H. H. Stern "orice sistem de educatie, oricat ar fi de perfect, rmne neputicios daca se
loveste de opozitia sau indiferenta din partea prinilor.Familia, oricte merite si preocupari valoroase ar
avea n legatura cu educaia copiilor, nu va obtine rezultate pozitive decat n conditiile in care actioneaza
mpreuna cu scoala.
Coordonatele colaborarii: implicarea familiei n activitatea colar a copiilor se desfasoar pe doucoordonate:
a) relatie parinte - copil: controlul frecventei, al rezultatelor scolare, al temelor, ajutor in indeplinirea sarcinilor,
suport moral si material;b) relatia familie - scoala, contactul direct cu nvtorul sau profesorii clasei sub forma:
o reuniune de informare a parintilor cu privire la documentele privind reforma curriculara (Planul cadru pentru
invatamantului obligatoriu, Programele colare, Ghidurile de evaluare), consultarea prinilor la stabilirea
disciplinei (lor) opionale, alctuirea schemelor orare ale clasei si programului colar al elevilor; activarea
asociativa a prinilor prin Comitetul de prini pentru sprijinirea colii in activitatea de cuprindere la cursuri a
tuturor copiilor, la mbuntirea frecventei acestora, in organizarea si desfurarea activitilor extra
curriculare;vizite, excursii, serbri;Lipsa de colaborare duce spre un eec si, din nefericire, cel nvins este copilul,
pentru care dorim tot, pentru care visam tot ce este mai bun . Pentru viitor, dascalii adevarati stiu ce trebuie sa
faca n prezent: sa puna lumina in priviri si liniste in ganduri, sa puna zambet in iubire, in fapte, sa puna cuget in
judecata. " Fiecare copil pe care l instruim este un OM daruit societatii "

Importana familiei n procesul de nvare

Cercetari recente asupra dezvoltarii creierului uman au demonstrat ca parintii sunt intradevar primii "profesori"
ai copiilor lor. Tot ceea ce parintii fac sau nu fac in mod obisnuit se va regasi mai tarziu si in obiceiurile copiilor.
De exemplu, copilul caruia i se citesc in mod curent povesti va dovedi mai tarziu un interes mai mare pentru citit.
Din pacate insa, nu prea multi parinti isi fac timp pentru a le citi copiilor povesti in fiecare zi. Dupa primii trei ani
de viata, creierul copilului ajunge pana la 90% din greutatea unui creier de adult, asa ca nu-i de mirare ca in acesti
trei ani copilul isi dezvolta capacitatea de invatare. Atunci cand parintii le vorbesc, le cnta sau le citesc copiilor,
creierul este realmente "pe receptie", adica se creeaza legaturi noi intre celulele nervoase, iar legaturile vechi se
intaresc. Acest proces de dezvoltare a creierului trebuie sustinut nu numai printr-o alimentatie adecvata copiilor ci
si printr-o buna stimulare a
simturilor (auz, vaz etc.). Atitudinea pozitiva a parintilor fata de literatura si de citit in sine este de asemenea un
factor ajutator in procesul de invatare, chiar si numai prin entuziasmul aratat de parinti pentru carti. Copiii care-si
vad parintii citind cu placere vor invata astfel ca cititul este ceva distractiv si vor fi mai tarziu receptivi la
invatarea lui in scoala. Orice parinte trebuie sa inteleaga ca joaca este de fapt "munca" copilului, iar invatarea este
mai usoara cu ajutorul jocului. Ideile originale sunt de mare pret, asa ca incurajati-l/ajutati-l pe copil sa invete o
poezioara un cantecel (de ce nu chiar si in alta limba, fara insa a face o intreaga tevatura din asta) sau chiar sa
"regizeze" o mica piesa de teatru pentru familie. Doctorii incurajeaza cititul povestilor de catre parinti, ca pe
o adevarata metoda de stabilire a legaturilor dintre parinte si copil, In plus, cititul povestilor sau rasfoirea
impreuna a unei carti cu poze pentru copii da prilejul petrecerii unor clipe fericite impreuna cu copiii. Parintii nu
sunt insa in singurele persoane care-i pot citi copilului, mai ales daca programul lor este incarcat. Bunicii sau
orice alta persoana care se ocupa de copil ii pot citi acestuia sau chiar sa-i spuna povesti. Desi exista un mare
numar de programe de televiziune destinate copiilor, s-a dovedit ca vocabularul folosit in astfel de emisiuni este
mult mai redus comparativ cu cel dintr-o carte cu povesti obisnuita. In plus, timpul petrecut de un copil la

televizor intr-o zi este echivalent cu timpul alocat intr-o saptamana cititului de placere. In consecinta este bine ca
cititul si uitatul la televizor sa fie echilibrate, cel putin pentru copiii mici mai ales in favoarea cititului. Chiar si in
cazul in care exista programe educative pentru copii la televizor, din pacate nu toti parintii opteaza pentru acestea.
Iata si cateva sfaturi, cativa pasi de urmat, cand este vorba de o poveste spusa sau citita copilului. Aceste sfaturi
sunt valabile si in cazul unui cantec sau unei poezii.Puneti copilului o intrebare simpla la inceputul povestii, cum
ar fi: "Vrei sa-ti spun/citesc povestea despre Cenusareasa?" sau "Ti-ar placea sa-ti spun o poveste despre un
elefant?". Daca aveti o carte cu poze, aratati-i o poza semnificativa si intrebati-l de exemplu: "Cum se numeste
animalul despre care este vorba in poveste?" sau "Iti place acest animal?". In acest fel, copilul participa la poveste
si va fi probabil interesat de ea. Pe masura ce copilul creste, raspunsul la intrebarea pusa la inceputul povestii de
dvs. va putea fi dat eventual de catre copil la sfarsitul povestii. Fiti pregatiti sa-i raspundeti copilului la intrebarile
puse, caci copiii au intotdeauna intrebari de pus. Daca stiti raspunsul, dati-l pe loc, iar daca nu cautati-l in
dictionare, enciclopedii sau pe internet etc. Astfel copilul se va familiariza cu locurile unde "pot fi cautate
raspunsuri la intrebari" si va stii sa le caute singur cand va putea sa citeasca. Faceti comentarii asupra povestii,
dar nu prea multe in timpul acesteia, caci povestea este importanta. Din timp in timp puteti sublinia personajele,
scenele sau activitatile din poveste. Desigur, pentru copiii mici este bine sa-i aratati pe pozele aferente povestii
persoanele/animalele/plantele din poveste si poate, pe o alta poza sa-l puneti sa recunoasca personajele pe care i
le-ati aratat anterior. Puneti o intrebare la sfarsitul povestii, care sa-i dezvolte imaginatia copilului. Poate fi o idee
de continuare a povestii, de genul "Si ce crezi tu ca s-a intamplat mai departe?" sau o alt idee de dezvoltare a
povestii, cum ar fi: "Oare ce s-ar fi intamplat cu Pinochio daca nu ar fi mintit si nu i-ar fi crescut nasul?". Chiar si
parerea copilului despre poveste este binevenita, cum ar fi "Iti pare bine ca Scufita Rosie a scapat cu bine din
gura lupului?"Iata si alte moduri in care-l puteti incuraja pe copil sa invete despre lumea
inconjuratoare:spuneti-i poezioare/cantecele pe dinafara si in timp ce-l invatati zambiti-i; copilul va intelege
ca-i o activitate placuta si va incerca la randul lui sa invete si el poezioare/cantecelul dvs. cand copilul sta in
bratele dvs. in timp ce-i cititi o poveste, tineti cartea astfel incat sa o vada si el si in timp va intelege ca cititul se
petrece de la stanga la dreapta, mai ales daca-l lasati sa intoarca el paginile; nu uitati ca invatarea este
permanenta, in orice zi, indiferent daca copilul merge in patru labute sau deja vorbeste asa ca acordati-i toata
atentia si ajutati-l sa invete si repetati-i cand este nevoie tot ceea ce l-ati invatat; cultivati-i spiritul de aventura,
dar inteles in sensul bun al cuvantului; o noua pisica, o noua jucarie, o noua mancare si chiar o pasare care se
aseaza in gradina pot fi noi provocari de a invata cate ceva despre lumea inconjuratoare, lasati-l sa incerce pana
reuseste, cum ar fi cu jucariile pe care le monteaza si le demonteaza zilnic; cand reuseste in ceea ce face, o simpla
vorba de incurajare din partea parintilor.
CLASA INTAI: REPERE DE DEZVOLTARE INTRE 6-7 ani
Ce puteti face pentru a stimula un copil de 7 ani?
Dati-i copilului ocazia de a scrie.Daca este inca in etapa de inceput a scrisului, puteti incepe cu liste simple. Daca
il rugati sa scrie ce i-ar placea sa faca la sfarsitul saptamanii, lista ar putea arata astfel: fotbal, parc, inot).
Ulterior, puteti propune activitati mai sofisticate care stimuleaza aptitudinile de scriere si citire, cum ar fi tinerea
unui jurnal de vacanta.Mergeti regulat la biblioteca si la librarie si ajutati copilul sa-si aleaga o varietate de carti.
Chiar daca incepe sa citeasca singur, tot se va bucura sa-i cititi chiar dumneavoastra (chiar si in anii care
urmeaza!), deci, faceti-va timp sa-i cititi in fiecare zi cu voce tare. Puteti ajuta copilul sa-si imbunatateasca
aptitudinile de citire si intelegere punandu-i intrebari despre cartile pe care le cititi impreuna. Puteti pune intrebari
chiar si in timp ce cititi, de exemplu Ce crezi ca se va intampla in continuare?.Discutati cu profesorii copilului
despre modul in care se descurca la scoala si gasiti cai de a repeta lectiile acasa. Elevii din clasa intai sunt
incurajati si sa vorbeasca despre ceea ce simt, sa invete sa lucreze in grup si sa gaseasca solutii creative de a
rezolva disputele.. daca aveti mai multi copii sau daca invitati in mod regulat la dumneavoastra acasa mai multi
copiii sa se joace impreuna, puteti planifica activitati care permit fiecarui copil sa joace un rol si sa lucreze
interdependent de ceilalti.Rezistati tentatiei de a interveni in toate conflictele copiilor dumneavoastra. Veti vedea
cu surprindere cat de bine stiu sa-si rezolve problemele facand compromisuri. S-au dus vremurile de bebelus si
prescolar cand cei mai multi copii credeau Ce-i al meu e al meu si ce-i al tau e tot al meu! Stabilirea unor reguli

de baza pentru momentele cand se joaca impreuna acasa va poate ajuta sa reduceti numarul disputelor si sa va
invatati copilul sa fie gazda buna cand are invitati. O regula simpla ca musafirul alege primul jocul pe care il
jucam va va ajuta sa eliminati anumite certuri.Ce ar trebui sa faca un copil de clasa intai:Sa se exprime singur
folosind cuvinte, verbal si in scris; Sa recunoasca si sa scrie literele majuscule si minuscule, incepand cu numele
si prenumele;Sa scrie de la stanga la dreapta si de sus in jos pe o pagina; Sa inteleaga diferenta dintre cuvinte,
propozitii si paragrafe; Sa respecte regulile, cooperand cu profesorii; Sa citeasca diferite tipuri de literatura si sa
inteleaga ceea ce citeste;Sa distinga intre adevarul si fictiunea din povesti; Sa faca legaturi intre ceea ce se
intampla in povesti si ceea ce se intampla in viata lui; Sa exprime emotii ca furia si frustrarea, dar fara lacrimi;Sa
poata lucra independent dar si sa coopereze cu un grup de copii de varsta lui; Sa-si recunoasca greselile ;
Uraaa, baietelul sau fetita noastra a implinit 7 anisori! Varsta la care se spune ca s-a pus, solid deja, educatia
de acasa. O varsta insa de la care incep indatoriile si responsabilitatile. Scoala devine tot mai importanta. Ce face
deci un copil de 7 ani si cum trebuie stimulat si incurajat? Iata sfatul nostru!Copilul de 7 ani este o fiinta cu care
te poti intelege. Plin de candoare inca si cu o privire inteligenta, care nu te poate lasa indiferent, paseste incet din
teritoriul exclusiv al jucariilor catre micile griji ale copilariei: teme, certuri cu colegii de clasa, mici indatoriri
casnice, etc. La 7 ani, majoritatea copiilor au pasit deja pragul scolii. Misterul si vraja literelor si cifrelor incepe
sa se desluseasca. E fascinat ca poate citi cate o propozitie. De aceea, cartile incep sa il atraga tot mai mult.Ce
poate face un copil de 7 ani?Poate avea unele responsabilitati in jurul casei (sa mature frunze, sa ude florile cu
furtunul, sa tina evidenta ambalajelor) La aceasta varsta, copilul intelege ca toate actiunile sale au consecinte - de
exemplu, fiindprea lent/a dimineata, inseamna ca poate intarzia la scoala. Poate lua unele mici riscuri - de
exemplu are curajul unei alte opinii in fata prietenilor . Ia decizii de unul/una singur/a. (poate decide cu ce are
chef sa se joace sau ce vrea sa manance) . Poate citi aproximativ 200 de cuvinte simple (minim). Poate scrie deja
propozitii simple - folosind majuscule si punctuatie corecta. Stie ce cuvinte denumesc actiuni - intr-o propozitie.
Poate povesti o mica povestioara si poate parafraza.Din punct de vedere socialLa 7 ani, un copil are deja un mic
grup de prieteni si are preferinte in favoarea sau defavoarea altor copii. Isi poate exprima parerea si nu ezita sa o
faca. Poate merge cu regularitate la un sport organizat ca de exemplu:inotul, judo,balet, dans. Este atras de
activitatile extrascolare, este mare fan al bicicletei.Pentru baieti, Lego ramane o jucarie plina de posibilitati - se
joaca tot mai mult cu lego cu piese mici. Fetitele sunt atrase de papusi si Barbie este deja favorita ei.Cum puteti
stimula un copil de 7 ani:Din moment ce deja, la 7 ani, concecintele actiunilor devin clare si pentru copil,
incercati sa realizati o lista
detailata in care sa explicati copilului cum se face ceea ce se asteapta de la el/ea.Aceasta lista de activitati zilnice
cu activitati ca de exemplu: spalatul dintilor dimineata si seara, aranajatul patului dimineata, pastrarea ordinii in
camera lui, sa isi pregateasca lectiile si sa le pune in rucsac/ghiozdan -vor ajuta copilul sa fie mai organizat.Daca
va reusi sa respecte cu consecventa mica lista de indatoriri - este o idee buna sa recompensati copilul cu o mica
suma de bani pentru pusculita sau inchiriindu- i o caseta de film preferat la sfarsit de saptamana.
10 METODE DE A CRESTE UN COPIL RSFAT - SI CUM VA PUTETI
SCHIMBA ABORDAREA ASUPRA DISCIPLINEI COPILULUI
Opinia expertilor despre rasfatUn copil rasfatat este pretentios, egocentric si nerezonabil, considera medicul
Harvey Karp, creator al DVD-ului si cartii de succes: The Happiest Toddler on the Block (Cel mai fericit copil
din cartier). El declara ca poate parea mai usor sa va intelegeti cu un copil rasfatat daca ii satisfaceti cerintele, dar
pana la urma, cedand in fata pretentiilor lui il faceti sa se simta izolat si derutat. Daca ii permiteti copilului sa fie
rasfatat, plantati o samanta de nemultumire, spune el. Pentru ca sunt atat de obisnuiti sa foloseasca manipularea
pentru a obtine ceea ce doresc, incat nu-si mai dau seama cand cineva cedeaza in fata lor.Un copil rasfatat de
obicei se transforma intr-un adult rasfatat, iar adultilor rasfatati le este greu sa-si pstreze locul de munca,
partenerul de viata si prietenii.De unde stiti ca va rasfatati copilul?Iata care sunt cele mai frecvente 10 greseli pe
care pe fac parintii, permitand copilului sa devina rasfatat. Daca va recunoasteti comportamentul in unele dintre
ele, trebuie s stiti ca niciodata nu este prea tarziu sa schimbati lucrurile.

Greseala nr. 1. Faceti din copil centrul Universului Facand din dorintele copilului prioritatea principala in orice
situatie il invatati ca lumea se invarte in jurul lui. Puteti evita asta invatand copilul sa ia in considerare nevoile si
dorintele celorlalti. Copiii trebuie sa inteleaga sa primeasca si sa ofere. Cand stiu numai sa primeasca, tind sa
devina frustrati.
Greseala nr. 2. Ignorarea comportamentului pozitiv .Ca parinti ocupati si foarte ocupati ce suntem, este posibil sa
nu observam cand copiii se joaca in liniste in coltul lor sau cand se feresc singuri de pericole ori probleme. Daca
nu le aratati niciodata ca sunteti multumiti de ceea ce fac, ratati ocazia de a consolida importanta comportarii lor
pozitive.
Greseala nr. 3. Recompensati din greseala comportamentul negative.Multi parinti fac greseala ca simultan sa
ignore comportamentul pozitiv si sa-l rasplateasca din greseala pe cel negativ. Daca dati atentie copiilor numai
cand miorlaie si plang, le transmiteti mesajul ca doar prin crize si plans pot sa va atraga atentia.
Greseala nr. 4. Nu reusiti sa impuneti limite clare de comportament?Daca nu stabiliti si consolidati reguli de
buna purtare este foarte posibil sa cresteti un copil nepoliticos, necooperant si lipsit de respect fata de cei din jur.
Prin natura lor, copiii mici sunt necivilizati iar o parte din sarcinile dumneavoastra de parinte este sa-i invatati
sa se poarte in societate, cum ar fi sa aiba rabdare si sa-i respecte pe ceilalti.
Greseala nr. 5. Nu sunteti consecvent in aplicarea regulilor? In timp ce unii parinti nu reusesc sa stabileasca
limite de comportament, altii stabilesc reguli slabe sau inconsistente. Asta se intampla cand ii spuneti copilului
Nu face cutare lucru, dar tot ii permiteti sa faca acel lucru. Exemple de limite inconsistente sunt faptul ca
permiteti copilului mic sa se joace cu mancarea din farfurie in
unele zile dar nu in altele sau ca permiteti copilului mai mare sa-si incalce ora de culcare atunci cand nu mai aveti
energia sa luptati cu el pentru a o respecta. Daca nu sunteti consecventi asupra regulilor pe care le impuneti, ii
transmiteti copilului mesajul ca, de fapt, acele reguli nu sunt atat de importante. Si, desigur, ceea ce doriti sa
invatati copilul este exact opusul!
Greseala nr. 6. Alegeti lupte pe care nu le puteti castiga.Puteti duce batalia de a nu-i da copilului bomboane
inainte de masa. Regula fara bomboane merita intarita. Dar sunt multe alte standarde mai greu de impus cum
ar fi sa determinati copilul sa manance mazare. Copiii pot pur si simplu inchide gura sau pot scuipa mancarea. In
astfel de cazuri, sunteti condamnat sa pierdeti lupta inainte de a incepe. Si, din nefericire, consecintele unor astfel
de batalii pierdute se intind mult mai departe de mazarea aruncata ducand batalii pe care nu le puteti castiga le
aratati copiilor ca va pot sfida si pot scapa nepedepsiti.
Greseala nr. 7. Nu trageti copilul la raspundere pentru greselile lui.Refuzand sa trageti copilul la raspundere cand
face o greseala ii transmiteti mesajul ca nu a gresit deloc. Astfel, copilul invata sa dea vina pe altii oricand apar
probleme. Dimpotriva, trebuie sa va invatati copilul ca este important sa-si asume responsibilitatea pentru ceea ce
face si apoi sa folositi reguli ferme pentru a va asigura ca o face.
Greseala nr. 8. Ii oferiti copilului daruri din motive gresite.Ceea ce ii cumparati copilului nu este atat de
important ca motivul pentru care o faceti. Un mare pericol este cel al cumparaturilor nerezonabile, cum ar fi sai cumparati copilului alta bicicleta deoarece s-a plictisit de cea pe care i-ati cumparat-o acum cateva luni.Alta
greseala comuna este sa faceti cumparaturi din cauza sentimentului de vinovatie. Cand copilul se intristeaza sau
spune Esti cea mai rea mama din lume, nu este momentul sa-i luati un cadou. Permitandu-i copilului sa va
manipuleze,nu-i faceti un bine. Poate ca va primi ce-si doreste, dar bucuria lui va fi mai mica stiind ca ati
cumparat cadoul fiindca a insistat el.
Greseala nr. 9. Cedati crizelor de furie ale copilului.Faptul ca va inmuiati cand copilul face o criza de furie este o
forma extrema de a-i rasplati comportamentul negativ. Ii dovedeste ca poate obtine orice facand crize si nu asa
merg lucrurile in lumea reala.

Greseala nr. 10. Chiar dumneavoastra va purtati ca un copil rasfatatModul in care interactionati cu familia
serveste ca model pentru modul in care copilul se va purta cu altii. Daca va vaicariti si va plangeti in fata copiilor,
ei vor copia modelul. Proverbul aschia nu sare departe de trunchi este adevarat, deoarece copiii fac ceea ce
faceti dumneavoastra, nu ceea ce spuneti.Rasfatati de mici, rasfatati pe viata!Rasfatul are consecinte care trec
dincolo de greutatea de moment de a gestiona un copil necontrolat si rasfatat. El creeaza modele care pot dura
toata viata.Probabil unul dintre cele mai mari dezavantaje ale copiilor rasfatati este acela ca nu au invatat sa
munceasca pentru ceva ce-si doresc.. Nu au o etica a muncii si nu au invatat lectia de lupta cu adevarat pentru
nazuintele lor.Deoarece oamenii rasfatati obtin prin manipulare ceea ce-si doresc, ei isi construiesc un mod
disfuncional de a se raporta la ceilalti. Obiceiurile de rasfat create in copilarie pot necesita 10 ani de terapie
pentru a fi abandonate.Corectarea rasfatului.Nu intrati in panica daca tocmai v-ati dat seama ca micutul
dumneavoastra este deja sau este pe cale de a deveni rasfatat. Expertii in disciplina copilului spun ca puteti repara
pagubele facute de rasfat.Spuneti copilului adevarul. Spuneti-i <<am dat-o in bara>> si explicati-i de ce se vor
produce niste schimbri. Cand stabiliti noile reguli, precizati clar care vor fi consecintele. Cu cat este mai putina
cicaleala si mai multe fapte, cu atat mai bine., va sfatuieste Peters.Sfaturi pentru parintii cu copii mai
mari:Sugeram urmatoarele strategii pentru a aduce copilul rasfatat pe calea cea buna:Stabiliti limite consistente
Stabiliti reguli si limite clare pentru copil. Daca decideti din cand in cand sa fie incalcata cate o regula, explicati-i
ca este vorba despre o exceptie speciala. Stabiliti care sunt consecintele incalcarii regulilor Consecintele pot
varia de la anularea drepturilor si privilegiilor pe care le are copilul la confiscarea jucariei lui preferate. Creati
stimulente pentru buna purtare In functie de varsta copilului, ar trebui sa incercati sa stabiliti recompense cu
buline sau stelute. Copilul primeste stelute pentru buna purtare, iar cand aduna 10 stelute primeste un premiu pe
care si l-a dorit. Invatati-l ca este la fel de important sa dai ca si sa primesti Incurajati copiii sa participe la
activitati in care ii ajuta pe altii, de exemplu, luati-i la cumparaturi cand alegeti cadouri pentru prieteni si ceilalti
membri ai familiei. Ajutati copilul sa accepte ca i s-a spus NU Daca v-ati decis sa refuzati cererea copilului, nu
va razganditi in urma crizelor sau a oricarui alt tip de comportament manipulativ ale copilului. Fiti un model
pozitiv Manifestati respect si consideratie fata de ceilalti, iar copilul va urma exemplul dumneavoastra.Iata
cateva sfaturi pentru parintii cu copii mai mici:Regula comenzii de la restaurant Atunci cand comandati
mancare la restaurant, cel care va ia comanda repeta intotdeauna ce ati comandat pentru a se asigura ca a notat
bine totul. Se recomanda sa faceti la fel cu copiii mici frustrati. Inainte de a-i reduce la tacere, repetati mai intai
cererea lor. Spuneti: Chiar vrei mingea asta? Esti furios ca ti-a luat-o Bogdan? Sunt de acord, dar vocea ta ridicata
imi deranjeaza urechile. Asta ii arata ca sunteti de partea lui, in timp ce il faceti sa inteleaga ca miorlaiala lui nu
este acceptabila. Fiti receptivi la faptele lor bune Fiti atenti la realizarile copilului dumneavoastra pe parcursul
zilei, fie ca este vorba despre constructia sa de lego, fie ca i-a dat surorii lui o jucarie. Asta il va ajuta sa identifice
comportamentul pozitiv, in loc de a-si constientiza numai comportamentul negativ.Avantajele pe termen lung ale
evitarii rasfatului:Mentinerea unei abordari consecvente si eficiente a disciplinei copilului nu este usoara, dar are
beneficii pe toata viata. Astfel, veti creste un copil iubitor si care se iubeste pe sine, empatizeaza cu ceilalti,
onest si nu manipulativ. Copilul poate invata cum sa-si aleaga prietenii si partenerii de viata, deoarece daca invata
cum sa comunice in mod respectuos, va cauta asta in relatiile cu ceilalti.
Este har

Educaia este ceea ce rmne,

- s iubeti fr s fii iubit

dup ceea ce ai nvat n coal.

- s slujeti fr s fii preuit

- s daruieti fr s ti se mulumeasc
- s te jertfesti i fr s i se recunoasc
- s ieri fr s fii iertat
- s-l susii pe cel care te-a lepdat
- s rmi linistit, dei eti nedreptit

Albert Einstein

- s crezi dei nu vezi fa n fa

- s crezi dei nu esti deplin lmurit
- s investeti cldind fr sperane
- s taci pentru a nu face ru aproapelui
- s vorbeti de dragul adevrului
- s nduri fr s murmuri, fr s crteti.
- totul s-i apartin, dar tu de toate bucuros
s te lipseti
Lupt-te, suflete, ca s primeti acest har !