Razbunarea

Toata lumea dormea linistita in curtea Templului de Aer din Sud, sforaitul zgomotos si ciripitul
pasarilor, la fel ca si razele caldute ale soarelui faceau dimineata placuta.
Aang casca pofticios, frecandusi ochiii si zambi multumit, privind spre havuzul unde cateva
privighetori albastre se adapau. Cantecul frumos al acestora fu acoperit de un zuruit neplacut,

pasarelele simtind pericolul isi luara zborul iar o grenada rosie cilindrica fu aruncata chiar in
aceiasi secunda. Aang isi lua toiagul si folosind aerul arunca pericolul in abis, grenada exploda in
aer, ma venira cateva ce fura ca prima alungate. Aang fugi spre margine si atunci vazu, crorabiile
firose de metal ale Poporului Focului cei depistse iar acum se indreptau spre ei. O poloie de
grenade aparura atunci, iar una reusi sa distruga podul care si asa dupa ultimul raid de acum 100
de ani era fragil. Avatarul fugi in centrul curtii si cu stapanirea aerului inchise usile mari de fier
ce erau de la un pilon la altul la fel ca gratiiile.
Exploziile se auzira de dupa usii, toata lumea era deja in picioare, insa chiar si usile mari nu
puteau proteja pe cei din inauntru. Chiar de asupra Katarei podul slabit tremura si cateva bucati
mari de pietre cazura atunci.

-Atentie! Striga Zuko care era cel mai aprope o lua in brate si se arunca la un metru departare de
pietrele periculoase se rostocolira, astfel ca Zuko era pe spatele Katarei la pamant. Acesta
furioasa ca fusese trezita din somn, si avea parul incalcit si ne aranjat, mai ales ca persoana ce
mai dezagreabila din grupa, pana si detinutul adus de Sokka i se parea mai de treaba, o darma din
picioare demonstrandui inca o data ca era prea slaba si in caz de ceva, nu era nici pe departe
pericolul care se credea pentru dusman.
-Ce tot faci? Itreba acesta manioasa.
-Am grija sa nu te zdropeasca pitrele, raspunse la o itrebare evidenta Zuko, insa pentru Katara
raspunsul se traducea cam asa Nu-mi convie sa mori doar zdropita de niste banale pietre.
-Bine, nu m-au zdropit acum da-te de pe mine! Acesta il inpinse de pe ea si pleca furioasa
scuturandusi de praf rochia, de parca ar fi vrut sa o rupa, inima ii batea gata sa-i iasa din piept.
Zuko ramase perplex, si ii raspunse in urma.
-Voi lua asta drept multumesc. Se ridica si el in picioare
Intre timp Toph si Haru facura o imensa gaura in pierete stapanid pamantul. Apoi prima stapana a
pamantului spuse cu glasul ei micut de fetita care se afla in pubertate.
-Haideti putem sa plecam pe aici! Toata lumea fugi spre tunel doar Zuko si Aang ramase, cel din
urma incerca sa-si convinga pe Appa, dragand in zadar de funie, sa intre in tunelul de loc
atragator pentru un bizon zburator. Apoi zaridu-l pe Zuko in fata spuse uimit.
-Ce tot faci?
-Duceti-va, ii tin pe loc. Cred, ca ma viziteza familia. Spuse printul si fugi spre marginea curtii
printre ploaia de bolovani mici si mari care cadeua din tavan, ce pare ca nu va mai rezista mult
timp.
-Zukooo! Nuu! Striga Aang din urma, dar in zadar, Sokka fara vesnica lui codita de lup si Katara
venira sa-l ajute iar primul ii spuse.
-Haide, trebuie sa plecam de aici! Apuca impreuna cu sora lui de funie incercand sa-l traga totusi
pe Appa spre tunel, dar acesta era un monstru gigantic de 10 tone, parea greu de convins, mai
ales dupa ce se pierdu in Tuneleul secret sau cum i se mai spune Pestera Indragostitilor, sau cand
Long Fen il puse in lanturi sub lacul Laogai. Perspectiva de ai intra de buna voie din nou intr-un

tunel nu era de loc atragatoare pentru el, astfel face tot cei posibil pentru a nu ajunge iar sub
pamant.
Zuko intre timp sarise peste usile facute zdrob si reusi sa se fereasca de o granada, arunca un
pumn de foc spre cel mai apropiat vas, atunci pe balconul unei nave ce veni in fata, o zari pe
Azula privind rautacios spre fratele sau, acesta ii intoarse privirea stranse pumnii din nou si o
intreba.
-Ce cauti aici?
-Adica nu ti-ai dat sema inca? Spuse acesta ridicand manile in sus, incalestandu-le pe bariera din
fier. Sunt pe cale sa sarbatoresc faptul ca sunt singura la parinti, apoi se intoarse aruncand cu
picioarele un periculos nour de foc albastru, Zuko reusi sa se fereasca. Folosindu-se de un pilon
mare din piatra, fugi pe el, in timp ce acela cade spre a ajunge pe corabia zburatoare, intre timp
arunca pumni de foc, raspunzandui la cei ce sora lui ii trimse mai devreme. Dar pilonul era prea
scurt si in ainte ca acesta sa ajunga la destintie se pravali in abis. Azula zambi.
Intre timp, Templul artata rau de tot, exploziile ce continua erau gata gata sa-l faca un morman de
pietre.
Toph incerca sa-l mai intareasca odata, dar munca ei era in zadar, intre timp cei trei inca se
chinuia sa-l traga pe Appa in tunel, iar acest inca se impotrivea.
-Nu putem sa-l convincem sa intre. spuse Aang gata sa se dea batut.
-Oricum nu putem sa zburam de aici, ii raspunse Katara. Care tot tragea de funie.
-Va trebuii sa gasim o cale, Sokka se opri din tras ofta si spuse.
-Trebuie sa ne desprtim, fugi spre intrarea in tunel si spuse celorlanti. Mergeti prin tunel, pana la
nava furata. Katara isi stranse buzele fugi si ea catre tunel si spuse.
-Nu, Poporul Focului nu ne va desparti familia din nou! Tata ei isi puse mainile puternice si
protectoare pe umerii ei micuti spunand cu gasul lui parental dulce.
-Va fi bine, nu va dura mult. Katara isi inghiti un nod in gat se arunca in bratele tatalui ei, doar
pentru o secunda, apoi fugi din nou spre Appa, Sokka ii copie gestul si o lua pe Suki de mana
fugin si el spre bizon. Batto isi privi copii pe o milisecunda si intoarse spatele fugind in tunel.
Sukki ajutata de Katara si fratele acesteia se urca in leasa bizonului, Toph care era inca la pamnat
cu plama pe perete, sari cu ajutorul stapanirii pamantului si ea pe Appa, spunad.
-Pot sa fac spatiu acolo ca sa zburam de aici. Suki spuse neicrezatoare.
-Mmm, e cam mult foc in directia aia.
-Vom trece prin el. Spuse Aang insfacand leasa. Appa isi lua zborul iar fata acetuia era acoperita
de un scut de pietre, si foarte bine findca in data ce iesi, Azula arunca un nour de foc albastru,
specific ei, spre bizon. Dupa ce trecura de nava pe care se afla printesa Toph lasa sa cada pietrele.
Azula fu insa atunci distrasa de o nava ce isi lua zborul putin mai sus, zari pe acoperisula cesteia
pe Zuko, care privea calm, in timp ce vantul ii mangia suvitele negre ca carbunele de par, cei de
pe leasa privira uimiti. Zuko fugi spre marginea navei sale si sari din nou in timpul zborului sau
de pe o nava pe alta care dura o secunda, sora lui ii trimise un foc albastru, insa printul reusi sa-l
stinga ajungand in picoare pe nava acesteia, avand insa grija sa-I raspunda si el la atac cu
pumnuri de foc. Urma o bataie intre acestea incare aruncau si stingeau focul galben-rosiatic si
albastru. Cei de pe bizon nu se relaxau nici ei, doar Toph ce in aer era nepundincioasa, Katara
forma un scut din apa si ferea pe cei de langa ea de gloantele de foc aruncate in continu de catre
celanti stapani ai focului ce se aflau pe celelante nave, insa unle atingeau blana bizonului, iar
atele veneau din fata, Aaang atunci depasi nava care ii bloga trecerea ajungnd cu mult mai sus
decat acesta.
Printul si printesa isi continuau lupata in acelasi timp, apoi fiecare isi ciocnira pumnii unul de
altul atunci o explozie orange-albastra avu loc si cei doi ca si se departara unul de altul
cazand fiecare pe o parte si alta navei in abis. Zuko cadea cu fata in jos in timp ce bizonul
strecurandu-se printre navea ajunse sub acesta, iar Katara, dintr-un motivi pe care nici a nu-l stia
il prinse de mana si-l ajuta sa ajunga in siuranta pe leasa. In acelsi timp pirntesa continua sa cada,
bizonul zburator indepartanduse de ea tot mai mult.

-Nu, nu va spuravetui. Spuse Zuko cu o usoara urma de regret in vocea sa privind spre fata in
cadere cu parul despletit, elasticul piezandu-se in timpul exploziei, parul acesteia lung si
matasos, ingrijit indeosebi, ca la orice printesa, era la fel de negru pe cum al sau si al maei lor
Ursa.
Parca pentru asi face fratele fericit, Azula arungand foc albastru prin picoare se arcui spre
peretele abisului scotandu-si cutitul din cingatoare si infingadu-l cu toata puterea in perete, astfel
sprijinita de el acesta isi gasi salvarea.
-Hm sigur ca da. Isi raspunse siesi Zuko. Bizonul se pierdu in orizont, dar pe chipul viclean al
printesei nu se putea citi nici urma de regeret.
Spre sera ajunsera pe o insul micuta la granita Regatului Pamnatului si Poporul Focului, isi
intinsera corturile aprinsera focul si se adunara in jurul acestuia savurandu-si ceiaul. Aang
multumit nu putea sa nu excalme.
-Waw, campam! E ca pe vremuri. Spuse cu o usoara urma de nostalgie
Zuko rupandu-si bucata de paine in dous spuse zambinui.
-Daca vrei sa fie ca pe vremuri, as putea sa urmaresc si sa incerc sa te prind. Starnid prin
replica lui zambetul tuturor, doar Katara simula un zambet fals care dadea de inteles ca nu se
simnte amuzanta.
Sokka, pe de o parte care ca de obicei nu rata sa rada cu pofta la o gluma buna isi ridica paharul
cu ceai si spuse.
-Pentru Zuko! Cine-ar fi crezut ca dupa ce s-a chinuit atat de mult sa ne elimine, va fi erolul
nostru! Acesta primii inghiontiri din toate partile si zambete amicale, spuse pe un ton cald.
-Sunt impresionat. Nu merit asta.
Katara, care-si pastra fata rece isi ridica privirea si-i raspunse la fel de rece.
-Da, stim deja. Se scula de langa fos si pleca, ii era greata de pritenii ei, care se lasau atat de usor
pacaliti, dar ea, ea nu va fi din, nou, stia ca odata ce ti-ai fript mana, trebuie sa o protejeji data
viitoare la contactul cu flacarile. Sokka ridica o sprrinceana.
-Ce-i cu ea?
-As vrea sa stiu spuse Zuko ridicandu-se si el, hotarat. Amanase discutia asta, ii era teama, sau
ce? Nu-si putea raspunde, insa stapana apei, il face de cand o cunoscuse sa se simnta usor distrat
apoi stanjenit, arata mereu aceste sentimente prin raceala si rautate, iar acum era confuz nu stia
ce ii va spoue dar stia ca oricum trabuie s-o faca, asa ca o urmari.
Luna era aproape plina, lumina fata trista a Katare pe care vanul caldut de vara o mangaia
plimbandui de colo-n col coditele. Simtindu-l pe Zuko la spate privi fioroasa si se apropie de
mal, dand de inteles ca nu-l vrea prin preajma. Printul Focului insa nu ceda, cu toate ca un simt ii
spunea s-o fac.
-Nu-i corect! Toata lumea pare sa aiba incredere in mine acum, tu de ce nu ai? Spuse acesta
miscandu-si bratel rugator parca. Fata se intoarse spre el si spuse cu voce ridicata.
- Ou! Toata lumea are incredere in tine acum? Repeta Katara folosindu-i tonul calm parca in
batjocura. Eu, am avut prima incredere in tine, isi puse mana pe piept, in Ba Sing Se, amitirea
acestui oras ii provoca o dureere imensa lui Zuko acest acobori privirea vinovat, iar tu mi-ai
intors spate, si mai tradat, ne-ai tradat pe toti! Printul isi inghiti un nou in gat, strangandu-si
buzele, spuse intoracandui ton ridicat.
-Ce-as pute face? Sa ma revasez?
-Chiar vrei sa stii? Intreba Katara zeflemitoare. Ai putea sa redai, Regatului Pamantului orasul
Ba Sing Se, se aproia de el astfel ca departarea dintre ei ajunse la vreo 15 cm. Sau alt ceva miai putea da mama inapoi! Il imbranci si pleca si mai furioasa decat venise. Daca stancile de care
fluxul isi batea valurile la-r fi prins in capcana lor atunci, poate ranile provocate iar fi mult mai
usoare decat privirea si cuvitele aruncate de stapana apei. Si de ce-i pasa atat de mult de ce crede
ea despre el?
Hotari sa nu se lasa cu una cu doua, asa ca se duse spre cortul lui Sokka, era cat pece sa o
darame din picoare pe Sukki ce parea sa se furiseze acolo.

-Oops, se facum rosie la fata acesta, am gresit cortul.

-Scuze, si tu vrei sa vorbesti cu Sokka? Fata isi pierdu graiul facu stanga inprejur si spuse.
-Nu nu eu. Si fugi spre cortul ei. Zuko ridica din umeri si o privi nedumeri apoi intra inauntru,
si-I cazu fata indata ce o facuse. Sokka doar in pijama intins cu o floare in gura inconjurat de
petele si lumanari spuse cu un glas mierlos.
-Ooo buna scuipa floarea din gura, Zuko? De ce as fi astepta tpe alt cineva? Scuipa
frunza din gur se ridica in genunghi si spuse vizitatorului nepoftit, care deja se facuse comod. ----Deci care-i problema? Zuko care astepta intrebarea asta spuse insfarsit.
-Sora ta ma uraste! Si nu stiu de ce, dar imi pasa ce crede. Sokka care cu greu observa ceva
raspunse neincrezator.
-Ba nu, Katara, nu uraste pe nimeni. Poate.. doar niste oameni din Poporul Focului. Spuse el
sincer, insa intelese ce prostie comise si de paraca iar scuipa frunze din gura o intoarse. Adica
nu oamenii care au fost rai, era din ce in ce mai penibila consolarea lui. Oamenii din Poporul
Focului care nu sunt buni, si care probabil nicodata nu vor fi
-Stai, uite, stiu ca probabil ti se va parea deplasat dar vreau sa stiu ce I s-a intamplat mamei
voastre. Sokka il privii uimit.
-Ce? Ii spuse parca acuzandu-l. de ce ai vrea sa stii asta?
-Katara mi-a vorbit despre ea cand eram in pestera din Ba sing Se si mai devreme cand a tipat
la mine. Cred, ca intr-un fel a conecta a cea ura cu ura pentru mine. Sokka isi musca buza
cobori privirea oftand.
-Nu e ceva despre care-mi place sa vorbesc: Eu si Katara, eram mici, aveam doar sase sapte
ani, ne jucam nepasatori cu bulgari de zapada, cand a inceput sa ninga cu fulgi negrii. Katara
sperita a spus ca se duce la mama, eu am fugit, eram mic dar gata sa luptspuse Sokka
zambind, Multi dintre luptatori mai vazusera zapada negra si stiua ce inseamna un raid al
Poporului Focului. De pe atunci nu aveam nici un stapan al apei asa ca a trebuit sa ne luptam
cu sulite impotriva unor stapani. Eram depasiti numeric dar, cumva am reusit sa-i alungam.
Pe cat de repede au aparut tot asa au si disparut. Eram atat de usurat cand au plecat asta
pentru ca nu stiam nu stiam ca ne pierdusem mama.
Sokka se incolaci si isi simti pe o clipa aerul inghetat in plamani de parca pur si simplu ar fi
disparut.
-Stai, vocea lui Zuko il trezi, iti amintesti detalii despre cum aratau soldatii Focului, macar cum
arata nava mama. Sokka privi in coltul ochilor si imaginea ii aparu, steagurile rosii cu o pasare
pe ele.
-Da, corbi de mare, nava-mama avea steaguri cu corbi de mare.
-Simbolul Sodatilor din Sud! Exclama Zuko, mersi Sokka! Acesta reveni la stare alui naturala il
inminese afar din cort spunadui vesel.
-Pentru nimic, iar apoi soptind pentru sine, uf credeam ca nu mai pleaca. Isi freca palmele
scoase capul afara si mumura.
-Sukiii! Acesta nu-i raspunse doar Zuko care inca nu plecase isi inoarse capul. Sokka suiera si se
strecura inauntru.
Zorii aparura si bineinteles Katara era prima care se desteptase, in fata cortului ei statea Zuko
asezat pe o piatra imensa, Katara il privi furioasa nu-I place sa fie surprinsa nearnajata, chiar si
de dusamni. Ii replica in schimb, fara sa-l salute.
-Arati ingrozitor!
-Am stat aici toata noapte. Se simti Zuko dator sa-I raspunda asteptand parca sa-l laude pentru
asta in schimb catara cu acelasi ton rece ii raspunse.
-Ce vrei?
-Stiu cine ti-a uicis mama. Spuse intr-o secunda printul, si te voi ajuta sa-l gasesti. Pupilile
Katarei se micsorara peria ii incremeni in parul ei bogat si se intoarse privind neincrezatoare spre
Zuko.

In aceiasi secunda, Katara hotari ca e nevoie sa faca o calatorie, isi stranse proviziile si se
indrepta spre Appa care tocmai era hranit de Aang. Katara a carei suflet nu mai avea liniste dupa
vorbele lui Zuko, spuse cu un ton rece tinandu-si sprincenele in forma de V.
-Am nevoie de Appa!
-De ce? Intreba Aang vesel, e randul tau sa faci o calatorie cu Zuko?
-Da, este! Rspuse ea pe acelasi ton. Sperit de vocea Katarei, Aaang se opri si se intoarse spre cei
doi.
-Ou! Ce se intampla? Intreba banuind ca e ceva putred la mijloc. Cu acelasi calm acesta-I
raspunse.
-Il vom cauta pe barbatul, care mi-a ucis mama.
-Sokka, mi-a povestit ce s-a intamplat, stiu cine a facut-o si stiu unde sa-l gasesc. Auzindu-si
numele acesta lasa bratara din flori pe care-i i-o pregatea lui Sukki si se apropie de cei trei. Aang
facu o pauza si privi cu un fel de mila manioasa spre Katara spunadui.
-Si ce crezi ca vei realiza cu asta? Acesta cobori privirea si facu un semn de negatie.
-Stiam ca nu ma vei intelege. Ii intoarse spatele si pleca.
-Stai! Opreste-te! Dar, inteleg, simti o durere si o manie imposibil de stapanit. Cum crezi ca mam simtit cand Stapanii Nisipului mi l-au furat pe Appa sau cand am aflat despre Stapaniii
Aerului? Atunci intervenii Zuko.
-Trebuie sa faca asta, Aaang. El o intelegea cel mai bine pe Katara, e vorba de a incheia lucrurile
si a face dreptate. Aang ii raspunse putin furios.
-Nu prea cred, cred ca e vorba de razbunare
-Bine, poate ca asta e, poate ca asta imi trebuie, poate ca asta merita
-Katara, vorbesti ca Jet.
-Nu e acelasi lucru. Jet, a atacat nevinovati, omul asta e un monstru!
-Katara, interveni fratele ei, a fost si mama mea dar totusi nu cred
-Atunci, tu nu ai iubit-o la fel de mult!
-Katara! Spuse voce trista a lui Sokka. Aang chimbzui si dupa o scurta pauza spuse.
-Clugarii imi spuneau ca razbunare-I ca o vipera-sobolan cu doua capte, in timp ce iti vezi
inamicul distrus esti otravit tu insuti.
-Suna dragut, dar aici nu suntem in templul tau ci in lumea reala. Ii raspunse Zuko.
-Acum ca am aflat ca e undeva, acum ca stiu ca-l putem gasi, cred ca nu mai am de ales.
-Katara, dar ai de alesiertarea.
-E ca si cum n-ai face nimic. Spuse Zuko.
-Nu, e usor sa nu faci nimic, dar e greu sa ierti.
-Nu e doar greu e imposibil. Spuse Katara si pleca inapoi spre cortul ei cu mintea intunecata si
cu gandul doar la un lucru.
Noaptea, Katara si Zuko se imbracara in negru si isi stranse lucrurile gata sa plece cu bizonul,
atunci de dupa stanaca aparura Aang si Sokka, primul spuse suparat.
-Deci, vroiai sa-l ei pe Appa oricum?
-Da! Raspunse Katara rece continuand sasi lege batista dupa gat.
-E-n regula, pentruca te iert. Intelegi unde vreau sa bat? Intreba avatrul cu urme de speranata pe
fata.
-Nu incercati sa ne opriti, spuse Katara cu vocea ei de gheata.
-Nici nu aveam de gand. E o caltorie pe care trebuie s-o faci, trebuie sa-l infrunti pe acel barbat.
Katara aproba si se urca repede pe capul bizonului.
-Dar, cand il vei intalni, te rog sa nu alegi razbunarea ecxprimati toata mania si apoi sa renuti.
Zuko degajat spuse cu o usoara urma sarcastica.
-Bine, vom avea grija sa facem asta Domnul-Guru-Cel-Bun.
Bizonul isi lua zborul si disparu indata in negrua noptii slab luminata de luna aproape plina.
Cad ajunsera in aer Zuko care statea in leasa ii relata planul Katrei.
-Trebuie sa casim un Turn de Comnicatii Navale, toate actiunile navale sunt coordonante de
soiimi-mesageri.

-deci dupa ce gasim un Turn de Comunicatii, intram si luam informatiile care ne trebuie?
-Nu chiar trebuie sa fim sireti sa nu ne observe nimeni, altfel vor anunta pe Cotropitorii din Sun
inatinte sa ajungem la ei.
Pentru prima oara printul focului si micuta stapana a apei se intelegeau, ascunera pe Appa dupa o
stanca in timp ce Katara folosind stapanirea apei ingheta o pluta si inpingand-o cu puterea sa
ajunse de pe micuta stanca la Turnul de Comnicatii Navale, se strecurare pe o usa lasata deschisa
din greseala si intrara prin sistemul de ventilatie ingust pana ajunsera la biroul central unde o
femei scria un mesaj cu o pana de corb-rata, Katara arunca intetionat calimara plina cu cernela
peste hartie si mana secretarei, acesta suparata se sulase si porni spre baie. Zuko si Katara
coborara si repede gasira pergamentul necesar. Printul gasi o harta apoi examinad-o spuse.

-Aici, patruleaza langa insula Coada de Balena.

-Spre insula Coada de Balena, atunci.
Caltoria spre insula data dura o zi si o noapte , printul si maestra apei se schimba din cand in
cand. La urmatorul amurg cand Zuko dupa un somn bun se trezi vazad-o pe insotitoarea lui
treaza neclintita cu pumbii ei micuti inclestati in franghie, spuse cu o usoara grija.
-Trebuie sa te odihnesti, vom ajunge in curand o sa ai nevoi de putere. Katara nu se arata
deranjata de grija spontana din partea stapanului focului spuse calma dar rece.
-Oh, nu trebuie sa-ti faci griji in privinta asta, acum sunt puternica, numai sunt fetita nejutorata
de acum cativa ani. Si pe neasteptate Katara ii destainuii dusmanului sau ceia ce caredea ca nu va
putea spune nimanui, nici chiar celor mai apropiati prieteni. Si incepu relatand povestea la fel
cum o facuse fratele sau.
Am fugit spre casa noastra, cat am putut de repede, lacrimile ma napadeau nu stiu de ce dar
stiam ca ceva nu e bine, nu auzeam strigatele si pumnii de foc aruncati de colo-n colo, aveam un
singur gand in minte si nu ma puteam lipsi de el. Cand in sfarsit am ajuns, era un soldat al
focului in casa noastra, el ma vazut si imediat inima imi incremeni, mama care statea asezata in
fata cestui om ingrozitor spuse cu o voce poruncitoare si rugatoare in acelasi timp Las-o sa
plece, si-ti voi da informatia de care ai nevoie omul aceala se rasti la mine Ai auzit-o pe
mama ta? Pleaca de-aici avea un limbaj murdar si un accent grav, doream sa plec dar
picioarele nu ma ascultau. Atunci gata sa plang i-am spus mamei. Mama, mie frica.
Gaseste-l pe tata scumpo, ma descurc eu. Am privit-o pe mama apoi pe acel barbat, avea
coiful specific uniformwi de conducator, nu-I puteam zari decat un singur ochi fiindca nu se
obosi sa se intoarca definitiv cu fata spre mine, de parca se temea ca mama i-ar putea infinge un
cuti sau ceva de genu. I-am vazut doar ochiul stang, dar sunt sigura ca l-as recunoaste. Ochiul
ii era mic ascutit ca varful unei sulite avea oc uloare neobistuita, la fel de murdara ca zapada
neagra blestemata. Scuipa Katara ultimile cuvinte. Am fugit, cat am putut de repede acele cateva
secude pe care de obicei le petreceam cand fugeam prin satucul nostru mi se paruse acum grele
minute si apasatoare, o bucata din mine era acolo intepenita si sangera. Facuse o pauza iar apoi
continua inspirand adanc. Am ajuns la tata, care se lupta cu un soldat i-am spus dintr-o rasuflare
ca mama e in pericol, tot ce a putut sa-mi raspunda a fost Kya numele mamei insa cand

luand cu dansul mai multi soldati ajunsera intr-un sfrasit in casa nostra, barbatul acela nu mai
era acolo si niciea. Katara scapa doar un sughit la ultimile cuvinte, Zuko profund miscat de
acesta destainuire pe care intelegea n-a fost facuta usor spuse.
-Mama ta a fost curajoasa, admirativ se gandi pe o secuda si la mam lui acum intelegea ce spune
ea despre iubire materna. Katara isi atinse pandativul si o avuse pe cea care-I daduse viata pe o
clipa langa ea.
-Stiu, raspuse ea scurt si mieros, isi aduse aminte de pestera din Ba Sing Se si spuse involuntara
fara sa vrea.
-Si mama ta la fel. Zuko nu-I raspunse inghiti in sec si privi spre cerul albatru-rosiatic din pricina
amurgului. De obicei nu-I placea apusul dar de data acesta il privea admirativ foc si apa se gandi
el, la fel ca echipa noua din ei doi, zambii.
Mai tarziu o inlocuii pe Katara si cand se intunecase de-abinelea doar luna plina mai lumina
calea. Zuko care perivea in binoclu zari in sfarsit tinta spuse catre Katara care se odihnea putin.
-Acolo! Vezi steagurile cu corbi, sunt cotropitorii din sud. Fata prinse binoclu si privi si ea zarind
nava mama ce era singuratica. Spuse cu raceala revenita brusc.
-Hai so facem.
Aduna apa in prejurul capului lui Appa care se scufunda respirand prin casca facuta de acesta
inca de sub apa trimise un tentacul care insfaca un soldat si arunca in apa, celanti care stateau pe
punte fugisera spre partea ceia a bortului doar ca bizonul cu calatorii lui iesea din apa pe partea
opusa. Katara arunca un val de apa atat de puternic incat ii matrura dea dreptul pe celanti si nava
se clatina sub un unghi de 160 grade. Doar un singur sodat mai ramase pe punte, insa Appa care
ateriza e acesta, lasand-o pe Katara sa-l arunce si pe acela in apa inainte sa poata trimite un pumn
de foc. Lacrimile tacute se scurgeau din ochii neobisnuit de mari si albastrii ai Katarei, acum sub
se afla sub semnul lunii simtea puterea imbatatoare ce o cuprindea, daca daca ar fi putut sa
faca ceva, isi aduse aminte ca in acel raid facut la amurg tot era luna plina. De aceia la gandul ca
asa micuta cum era, daca incerca sa faca ceva
Insa isi alunga repede gandul, avea acum un scop. Intra in nava un sodat abia trezit din somn se
arata dar Zuko folosinduse doar de sabii reusii sa-l elimine, incuindu-l iuntr-o camara. Cei doi
ajunsera intr-un sfarsit in fata unei usi mari din fier ce parea cabina capitanului. Zuko intreba
atunci.
-Esti gata sa-l infrunti Katara? Acesta nu raspunse isi lasa masca jos si arunca jetul de apa din
mainile ei doborad astfel usa grea. In aceiasi clipa cum intrara un pumn de foc fu trimis in
directia lor, tanarul maestru al focului insa avu grija sa-l stinga sarind protector in fata Katarei. El
continua sa stinga inca doi iar apoi raspunse atacului trimitand si el unul. Capitanul privi mirat
spre pumnul de foc si spuse rautacios.
-Cine esti? I se adresa stapanului focului, dar Zuko raspunse pentru Katara.
-Nu-ti amintesti de ea? Iti vei aminti in curand crede-ma. Si trimise un pumn puternic de foc,
cand comandantul incerca sa-I raspunda pumnul inclestat de acesta se schimba intro paplama
incaovoiata inchietrurile I se rasuceau iar acesta incind de durere cazu in genuchi.
-Ce ce mi se intampla?
Katara folosea stapanirea sangelui o tehnica pe care jurase sa n-o faca niciodata, Zuko se intoarse
spre ea si o privi cu pirare nicodata ochii acesi ochii incredibil care-I oprise respiratia acum doi
ani cad o vazuse pentru prima oara era infioratori de reci. Insa isi inoase privirea si spuse
comandatului inlemnit.
-Amintesteti amintesteti de ultimul raid in Tribul Sudic al Apei.
-Nu stiu nu stiu despre ce vorbesti
-Zuko, spuarat se apropie de el si ii racani in urechi.
-Nu minti! Privesti-o in ochi si spune-mi, nu ti amintesti ce i-ai facut? Katara ii ridica chipul si
privi acei ochi fricosi care-I raspundeau priviirii ei erau argintii. Se trezi pe o secunda apoi isi
aminti
-Nu e el! Spuse in soapta Katara. Si inceta sa-l mai controleze. Nu el a fost! Zuko ramase
stupefiat, adica facuse caltoaria de geaba?

-Cum adica nu e el? El e conducatorulu Cotropitorilor din Sud, el trebuie sa fie! Katara intoase
spatele si mergea incet spre iesire cand Zuko care nua vea de gand sa cedeaza, inaite ca
conducatorul sa-si revina il imobiliza si-l lipi de geamul navei intrebad tulburat.
-Daca nu esti cel pe care-l cautam, atunci cinei? Ingrozit omul spuse.
-Cred ca-l cautati pe Yon Ra, s-a retras acum patru ani.
Katara isi ridica privirea dar continua sa meraga linistita, Zuko aflase domiciliu lui Yon Ra. Si
spre dimneata erau acolo. Pe o insula cu pamant neferitil case tuguiate cu acoperis rosiatic un
vant slab batea
Un batran se intorcea de la piata cu un cos cu legume, Katara il recunoscu atunci cand acesta isi
itoase pe o clipa privirea spre peretele unde era ascunsa acesta. Spuse strangandu-si pumnii.
-El e! el e monstrul! Il urmarira pana se ascunse intr-un tufis, atunci incepu o poloie insa barbatul
nu era un prost arunca cosul din manii si trimise spre acel tufis un pumn de foc puternic, spunad.
-Nimeni nu se streacoara pe langa mine fara sa fie prajit! Vaznd ca nici un icnet nu suna de dupa
tufi acest isi lua cosul de jos si proni din nou la drum insa inaite ca sa faca un pas o ata mica
invizibila pentru ochii lui batrani, ii delegrase exilibru si acesta cazu la pamant. Un tanar stapan
al focului in aceiasi secunda arunca un pumnde foc si-l speria pe batran.
-Noi eram in spatele tufisului si-n locul tau n-as mai incerca sa folosec focul din nou. Yon Ra
intelegad ca nu poate face fata unui stapan al focului atat de puternic ca acest tanar care ep
deasupra mai avea inca o siluieta micuta la spatele lui, spuse ingrozit.
-Oricine ai fi, poti sa ei banii poti lua orice, voi coopera. Insa nu se astepta la raspunsul primit
formulat printr-o intrebare.
-Stii cine sunt? Spuse fata care pasii inaite soctaindu-si masca definitiv. Batranul o privi si
raspunse ferm.
-Nu apoi recunoscand ochii acesti ochii mari si albastrii pe o secunda incremeni de parca ar fi
vazut o stafie. Nu stiu sigur. Katara se apropie aratand ca nu-I teama.
-Oh ai face bine sa-ti amintesti de mine de ce nu te uiti mai de aproape? Yon Ra deschise parca
ochii pupilele I se miscoarara si spuse.
-Da, da acum imi amintesc esti fetita mica din tribul apei. Atunci cand Amiralul Zork mi-a
trimis un soim-mesger. Un zvon ajunse la el ca in Ttribul Sudic al Apei mai exista un stapan al
apei, el conduse toate raiderile pe acest pamant si se mandrea ca a reusit sa distruga orice
amenitare din partea acestui trib. Atunci trebuia sa se retraga, daca Lordul Focului Azulaon ar
fi afalt de esecul lui, ca reusise sa scape pe cineva, ar fi platit amarnic. M-a trimis pe mine care
era alaturi de cinci nave cel amia propae de Tribul Sudic al Apei sa elimin problema era o
misiune secreta, celanti soldati nu stiua despre cei vorba, credeau ca trebuie pur si simplu sa-I
ataca, sa-I mai speriam odata pe apeni. Insa eu stiam cand am ajuns acolo m-am indreptat
catre casa din cetru care atat de evident era a liderului, intrasa era doar o femeie, mama ta. O
privi din cap pana-n picoare relizand asemanarea. Am intrebat-o despre problema in cauza, cand
ai venit tu. Apoi mama ta te rugat sa pleci si iarsi am intrebat-o Acum spune-mi cine? Cine e
stapanul apei? Nu exista stapani ai apei aici Poporul Focului i-a luat pe toti acum mult
timp. Stiam ca ma mine asa ca am insistat, atunci e a a recunosuct a recunoscut ca ea
era stapana apei, s-a oferit volutara pentru a salva restu oamenilor. Dar eu n-avem voie sa iau prizonieri. Yon Ra inceta sa mai povesteasca sfrasitul fata il stia.
-Te-a mintit! Spuse Katara, ca sa protejeje ultima stapana a apei.
Batranul ridica o spranceana.
-Ce?! Pe cine? Nu reusise sa termine intrebarea ca ploia se opri, de fapt nu se oprise pur si
simplu inceta sa mai cada pe sectorul de pamant pe care se aflau cei trei.
-Pe mine! striga Katara usca copacii si tufisurile din prejur si apa ce ploua aerul devenise greu
iar din toata apa Katara facuse miii de turturi ascutite din gheata si-I indrepta catre batran, acesta
inlemnii. Insa nici un turture nu-l strapunse, doar o ploeasca de apa cazu, Katara nu-l omarase.
Intelegand ca scapase acesta incerca in ultimiile secunde sa-si ceara indurare.
-Stiu ca am procedat foarte rau si merit sa te razbuni asa ca de ce nu o ei pe mama mea asa
ar fi corect.

-Mereu m-am intrebat ce fel de om ar face asta insa acum cand te vad, cred ca inteleg. Esti
patetic, trist si gol.
-Te rog cruta-ma! Plangea batranul.
-Dar otricat de mult te-as uri, pur si simplu nu pot s-o fac. Katara se intoarse si pleca Zuko o
urma privind batranul cu dezgust.
Mergeau pe plaja spre apa care adormise putin, Zuko simti o nevoie incontrorabila, si-o stranse
de mana pe Katara, acesta spre mirarea amandurora nu se impotrivii o stranse si ea mai tare pana
ce ajunsera la bizon si o luara catre tabara lor. Ploia inceta sa mai curga spaland pamntul neferitil
de pe insulita si cu ea luand si o durere si furie sfasietoare din pietul Katarei, in care inflorea o
noua simpatie catre cel ce continua parca legat pentru totdeauna sa-I stranga mana.

Primele Scantei
Era amiaza, Aang si Sokka sforaiau intinsi la soare in timp ce Toph se distra cu Sukki, Katara
ca de obicei pregatea masa si strangea prin lucruri in acet timp Zuko repeta o miscarede
redictionarea a fulgerului. Katara ridica o spranceana si puse vasul jos.
-Ciudatate miscari mai aveti si voi! I se adresa lui Zuko.
-De ce ar fi ciudate?
-Pai spuse Katara apropiidu-se. unde-I focul? Si apoi imi par oarecum cunoscute.
-Focul nu e mereu necesar pentru antrenament, stii si apoi e si normal sa-ti para cunoscute
Unchiul meu le-a inventa privi.. examinadu-le, de la tine si stii, alti stapani ai apei.
-Aste-s miscari din tribul nostru? Chicoti Katara. Si ce-ai de gand sa faci cu ele sa controlezi
apa?
-E evident ca nu doar nu sunt un stapan al apei, cu aceste miscari pot redictiona fulgerul. Katara
il privi uluita si neincrezatoare apoi, pentru a continua pe tonul ei ironic spuse.
-Si chiar daca ai. Se opri pe o secunda parca amintindusi de o poveste amuzanta insa nu
suficient pentru a o povesti, si spuse, Iar eu credeam ca Sangog e inzestrat. Cum spuneam daca ai
fi un stapan al apei nu ai fi prea stralucit in stapanirea ei. Apoi se opri privinsu-l lung pe Zuko
incercand sa ghicesca din expresia sa faciala daca sa suparat ori nu. Insa ea ramase uluita Zuko
suradea apoi facu o paza stergandus-I lacrima umoristica si avu grimasa unui om care i-a veni o
ideia revolutionara.
-Stii m-am gandit ca tot esti o stapana a apei mai putea stii tu invata ceva. Katara il
privi cu neincredere ridicand o spranceana, apoi spuse fara pic de modestie usor ridicandu-si
capul.
-Cu toate ca sunt o maestra recunoscuta, nu cred ca vei fi in stare sa misti cel putin o picatura de
apa.
-Dar nu ast-I e scopul, noi, adica unchiul a facut observatii doar din priviiri, dar sa te invete o
adevarata stapana e alt ceva. Katara il privi parca stand la indoieli in cele din urma ceda si spuse.
-Bine, dar mai intai arata-mi ce ai mai precis de gand sa ..imiti. spuse e foarte incantata de
ultimul sa cuvand. Zuko lua pozitia apoi isi stranse palmele drepte si simti fluxul de energie prin
corp. stapana apei il privi cu atentie apoi il intrerupse din miscare alui continua aranjandui
picioarele si bratele cum vroia ea, maniile ei mici si subtiri la atingerea pelii sale il facu sa simnta
pe Zuko fel de fel de furnicaturi insa isi alunga repede slabicinea incercand sa se concentreze la
ce face si ii spune Katara.
-Esti prea incordat prea teapan, incearca sa te simti liber ca curentul unui rau, miscarea da
semana cu curentul unui rau condus de un stapan. Cum raul conduce energia pe valurile sale, hai
incearca! Zuko intr-adevar se simti mai relaxat simtea energia scurgandu-se mai repede, foarte
exaltat spuse apropae zdrobind-o pe Katara in bratele lui.

-Multumesc, Katara, simnt, simnt energia mai domala si mai libera acum. Acesta nu-I raspunse
eliberata din bratele lui fiindca nu stia singura de ce se simti usor moale, reveni la starea ei
naturala si spuse.
-Bravo! Daca sincer habart n-avea ca o ce iti trebuia. Urma o pauza in care nici unul din ei nu
stia ce sa spuna.
-Hai sa-ti mai arat cateva miscari sa vedem ce se intamapla daca le imiti. Intrerupse ea tacerea.
Asta-I o miscare de atac foarte violenta cred ca o sa-ti prinda bine. Isi lua apa din burduhul ei si
strangand ambii pumnii o arta, chiar si daca apa era nu suficient de multa acesta reusi sa taie
bucatele o stanca din apropiere. Zuko priviea mirat mereu crezuse ca adevaratii stapani
periculosi sunt cei ai pamanatului dar acum realiza ca si cu o picatura de apa controlata de un
maestru poti face multe.
-Haide incerca si tu. Zuko repeta miscarea o alta stanca se facu zdrob.
-Cred, spuse el, ca ar trebui sa-ti intorc favoare, vrei sa-ti arat si eu ceva. Katara se opri fata-I
cazu si spuse intorcand-ui spatele lui Zuko.
-Nu cred ca e o ideie buna. Trebuie sa pregatesc cina. Printul ramase uluit, stia ca ceva o
oprise pe Katara sa inceteze cu schimbul de lectii dar, stia ca o parte din ea era arzatoare, la
propiriu, sa cunosca noi tehnici. Vazand-o cum pregatea totul stapanid apa apoi incercad sa
aprinda un foc din iraba uscata chiar de ea, ultima parte nu-I reusea, Zuko zambi multumit ca va
poutea fi folositor si apropiindu-se spuse.
-Lasa-ma pe mine. Arunca un pumn de foc si iarna si vrescurile se aprinse.
-Mersi. Spuse scurt Katara.
-Asculata, se aseza Zuko alaturi, n-am vrut sa te supar, stii tu mai devreme.
-Sunt bine, de ce as fi suparata? Pur si simplu nu cred ca e o ideie buna stii focul m-a speriat
mereu, cred ca pur pur si simplu nu ceva in mine respinge ideia asta de a imita tehnica
voastra.
-Inteleg, spuse Zuko degasind nimic mai bun de zis, dar pentru ati invinge frica trebuie s-o
infrunti, sau.. cam asa ceva, stii bunicul mi-a spus-o.
-Inteleg. Hmmm, stii? Am sa continui sa-ti dau lectii, maine dimineata la prima oara fii gata in
partea de vest a insulei. Zuko se simti nespus de fericit la ultima replica, toata ziua se antrenase
cu Aang pe care-l invatase unele trucuri.
-Deciiii! Tu si printul focului? Ranji Toph catre Katara, acesta se prefacu ca n-o aude si continua
sa spele vasele stapanind apa.
-Ce e cu Zuko? Intreba Sukki care tocmai aduse si niste rufe.
-Cineva se pareca a avut sau va avea o intalnire cu printul focului.
-Toph stiu ca esti oarba dar poti fi putin mai fo9lositoare si nu mai indruga prostii, pur si simplu
l-am ajutat la tehnica de4 redictionare.
-Bla-bla-bla gaseste data viitoare o explicatie mai plauzibila si mai scurta.
-Deci tu si Zuko? Intreba Sukki ridicand o spranceana.
-Eu si Zuko ce te-a apucat si pe tine?
-Zukohmmm, arata bine chiar si cu cicatricea aia.
-Si m-a e si printul mostenitor a celei mai puternici natiuni, asta daca nu-l omoara tatal lui prea
diabolic

-Azi fara fulgere? Ce s-a intamplat? Intreba Zuko zeflemitor. Ti-e teama ca am sa le redictionez?
Azula privi furioasa si spuse.
-Ooo am sa-ti arat eu fulgere! Incepu sa si miste incheturile bratulelor spre a creea energia,
pastrandusi mitea calma, calculata, acest fulger o sa fie unul mortal. Aduna tot mai multa energie
si isi privi tinta, apoi ochii ei gasira gasira pe cineva mult mai slab cineva care nu va putea sa
redictioneze fulgerul, dar Zuko da, Zuko, a vazut ea cum o privea pe stapana apei, oh,
Dragostea isi spuse acesta in gand si chicoti, apoi isi indrepta bratul spre Katara, iar fulgerul a
albastrul mortal ii luminara ochii extrordinari de mai si extraordinari de albastrii facanduii
ingroziti. Pe cealanta parte Zuko, se pricepu, Katara, fata apei, era tinta ce prost, am fost isi spuse
el dar, ce putea sa faca? In timp ce creerul lui cauta un raspuns, piciorele lui singure se
aruncara in fata fulgerului albastru mortal.

-Nuuu! Striga el si inghiti fulgerul, reusi sa trimita o mare parte afara, dar totusi acea energie
mortala era inca in el si-l electrocuta din interior. Zuko cazu la pamant indurana agonia
Katara era uluita isi pierdu pozitia de aparare pe care candva Pakko o invatase s-o ia si sa ramana
orice ar fi nestingherita. Inima ii batea nebuneste iar mainiile ii treburau, acolo baiatul pe care-l
iubia atat de mult, suferea.
-Zukoooo! Striga ea din rarunchi. Lacrimile o napadisera, apa se strecura din burduful ei din
piele spre mani, pentru a-l trata pe cel cazut, creirul n-o mai asculta, sigur era prostesc sa fuga
asa sa se expuna, dar, dar trebuia sa-l salveze pe Zuko, nu conta daca ea va muri Zuko trebuia sa
traiasca. Fugi spre el dar in acea clipa un fulger lovi doar la cativa pasi de ea, cea cel provocase
radea isteric si fugi spre Katara gata de atac. Fulgere si foc albstru o ataca din toate partile pe
micuta stapana a apei, n-avea incotr-o trebuia sa se fereasca sa fuga Zuko care era intins si
suferea, totusi isi regasi un gram de putere sa se intoara si sa stringa mana paraca incercand s-o

apere de foc albastru pe iubita lui a apei, care se rostocoli ferinduse de urmatorul fulger. Azula se
uraca pe acoperisul rosiatic si tuguiat si pregatindusi urmatorul fulger de atac spuse sfidatoare.
-As prefera ca doctorul de familie sa aiba grija de Zuzu, daca nu te deranjeaza. Si isi decalsa
fulgerul, Katara izbutise sa ia apa si sa-si creeze scut din fantana de la marginea arenei. Fugi spre
iesire si se ascunse dupa un pilon ferinduse de ploia de flacari albastre care urmau.
-Zuzu, nu arati prea bine spuse sarcastic Azula, stiind ca acesta o va intarta pe stapana apei, apoi
trimise un fulger spre pilonul dupa care se ascunse Katara, acesta izbutise sa fuga spre altul iar
apoi lua cat de multa apa putea si o arunca pe acoperis, dar Azula nu mai era acolo, acesta aparu
chiar la spatele Katarei zburand cu ajutorul unor flacari albastre ce proveneau din labele
picoarelor si palme. Katara folosi apa inghetand-o surfa astfel deplasanduse spre celalant zid,
insa Azula cu flacarile ei albastre o urmarea. Caldura provocate de acestea topea gheata iar
Katara se simti ca in desert, sleita si lipsita de puteri de parca Tay Lee o atacase din nou, aceasta
cazu si se rostogoli printre piloni exact acolo une se scurgea apa din palat, privi spre acesta si isi
aduse aminte ca apa, exista oriunde exista viata, iar ea e inca in viata si dupa suspinile lui Zuko,
si iubitul ei era inca in viata.
Isi aduse aminte ca acum cam un an se mai luptase cu Azula in Ba Sing Se, aprope o invinse, si
ar fi invins-o, daca nu era Zuko, chicoti, cine ar fi crezut ca acum ea va lupta din nou cu printesa
focului dar de data asta nu doar pentru viata ei dar si pentru a iubitului acesteia Zuko. Isi strinse
apa repede si se ascunse dupa urmatorul pilon de vizavi mai mare si mai gros.
Azula cu parul ei negru taiat gresit aparu si spuse furioasa ca consumase atata energie degeaba.
-Aici erai, tarancuto! Cu pasi lini se indrepta spre Katara care statea dreapta ca pilonul din
spatele ei. Azula incepu sa creeze un fulger rapid pentru a o dopora pe stapata apei odata pentru
totdeauna. Katara arunca cu tentacule de apa si o dezechilibra pe printesa focului care deveni mai
manioasa.
Iar apoi acesta se rostogoli la picioarele stapanii apei gata sa tinteasca fulgerul spre dansa.
Katara incerca sa stranga apa dar apoi brusc se razgandi, o comandase pe Hama pentru ce facuse
acelor oraseni dar, metoda ei era functionabila, atunci isi aduse aminte, era stapana a apei, dar
mai era si stapana sangelui. Dar rase in mintea ei, fusese luna plina acum cateva saptamani si mai
era pana va fi din nou ceva timp, de unde sa ia energie?
Dar, luna dincolo era, si ii dadea o energie oricum ar fi fost, stapanii focului aveau acum la
cherem cometa lui Sozin, dar ia inca mai avea Luna, care o imbata cu energia ei chiar si daca nu
mai era plina, mai avea si dragostea pentru Zuko, dragostea arazatoare, o surasa de energie
inepuizabila , il iubea pe printul Focului, pe puternicul stapan al Focului care invatase inca de la
maestrii originali cum sa lupte, ea invatase sa ia apa chiar si din iarba, invatase sa controleze apa
din corpul uman asta era!
Katara reveni la pozitia invatata de Pakko si isi misca incheturile ca un papusar, Azula incremeni
ea era cea care acaum statea dreapta ca pilonul, apoi cu miscarea degetului aratator stapana
sangelui o dobori definitiv pe printesa falcarilor albastre.
Insfaca un lant ce atarna sub un felinar din graba si ii lega mainile si picoarele Azulei de capacul
canalizatiei. Apoi aduna repede apa din fanata de alaturi si alerga spre Zuko ce se zvarcolea de
durere la pamant, il intoarse cu grija cu fata-n sus, imbraca apa ca pe o manusa si isi puse manile
pe proaspata rana de pe abdomen a iubitului ei. O lumina stralucitore si un sunet fin, la fel ca
zgomotul de roua cazuta pe verdeata proaspata a diminetii, un supin de usurare scapa printre
buzele printului iar acesta ridica ochii spre salvatoare lui.
-Katara? Iti multumesc iubito! Acesta scapa cateva lacrimii si spuse.
-Eu ar trebuii sa-ti multumesc. Ii stranse mana si apoi se apropie si ii fura un sarut fugar ca
lumina soarelui de dimineata. Apoi il ajuta sa se ridice, incet sprijinindu-se de bratele subtirii ale
Katarei, Zuko se ridica pasii, catre sora lui, care plangea isteric si scuipa flacari albastre strigand
ca un urs-orinctorig ranit.
Pe orizont in departare comenta rosie a lui Sozin disparu, avand sa se intoarca doar peste o suta
de ani.