Boli ale organelor de simt

A. OCHIUL
1) Conjunctivita
Conjunctivita este o inflamatie a
mucoasei pleoapelor (tesutul subtire
situat pe fata posterioara a pleoapelor
cu rol in apararea si mentinerea
umeda a globului ocular).
Cauzele cel mai des incriminate in
aparitia conjunctivitei sunt
urmatoarele:
- infectia cu virusuri
- infectia cu bacterii (precum gonoreea sau chlamydia)
- factori iritanti precum sampoanele, praful, fumul de tigara, gazele si ceilalti
poluanti de mediu, clorul folosit in tratarea apei (piscine)
- alergenii, in special praful, fardurile, polenul, lentilele de contact.
Conjunctivita de cauza infectioasa (etiologie virala sau bacteriana), se poate
transmite de la o persoana la alta insa nu determina complicatii serioase
daca este diagnosticata si tratata precoce
Simptomele conjunctivitei difera in functie de gradul inflamatiei conjunctivei
si include urmatoarele:
- hiperemia conjunctivala (inrosirea mucoasei conjunctivale)
- hiperlacrimatie (cantitate excesiva de lacrimi)
- secretie alb-galbuie, care se depoziteaza la radacina genelor si coltul
ochiului, in special dupa somn
- secretie verzuie, groasa, aparuta la nivelul ochiului
- prurit conjunctival (mancarime, aparuta la nivelul mucoasei conjunctivale,
care prin grataj poate accentua hiperemia)
- arsuri oculare
- vedere incetosata
- fotofobie (sensibilitate crescuta la lumina).
Cand apare oricare dintre simptomele specifice conjunctivitei, este necesar
consultul medical de specialitate. Oftalmologul va realiza o examinare

minutioasa a ochiului si eventual va recolta cu ajutorul unui tampon steril o

proba din secretia oculara patologica.
2) Strabismul
Strabismul este o afectiune oculara in care axele celor doi ochi nu sunt
paralele (ochii nu privesc in aceeasi directie)
Simptome de strabism
-ochii nu sunt aliniati in aceeasi directie
permanent/intermitent/ sau doar in anumite
pozitii ale privirii
-adoptarea unei pozitii ciudate a capului
-vederea scazuta la unul dintre ochi
-vederea scazuta la ambii ochi (asociere cu vicii mari de refractie)
-vederea dubla (in strabismul recent instalat)
-aprecierea gresita a distantelor in spatiu/neindemanare
Tratamentul in strabism
Tratamentul in strabism este de mai multe tipuri
Optic: uneori simpla corectie a viciului de refractie si purtarea corectiei
optice are ca rezultat realinierea ochilor.
Ortoptic
-efectuarea de exercitii ortoptice in anumite forme de strabism (mai rar)
-purtarea de prisme (rar)
-ocluzia unui ochi
De foarte multe ori strabismul se insoteste de ambliopie, adica de vederea
scazuta a unuia dintre ochi, de obicei cel care deviaza mai mult. Ocluzia
ochiului cu vedere mai buna un anumit timp duce la recastigarea acuitatii
vizuale a ochiului neacoperit, daca acest timp de tratament se face la varsta
mica (pana la 6-7 ani).

Chirurgical
In anumite tipuri de strabism chirurgia are pe langa scopul estetic-de
realiniere a ochilor si un scop functional de inlaturare a vederii duble, cand
acesta exista, sau de recuperarea vederii binoculare cum este cazul in
Esotropia infantila/ congenitala (un tip de strabism in care ochii sunt deviati
spre nas, care apare in primele luni de viata ).
B. URECHEA

1) Otita
Otita acuta reprezinta
inflamatia sau infectia
urechii. Exista 3 grupe mari
de
otite, corespunzand
localizarii
inflamatiei: externa, medie si
interna. Otita externa reprezinta
inflamatia pavilionului auricular
si/sau a conductului auditiv
extern (canalul ce duce spre timpan). Otita
medie reprezinta inflamatia timpanului si
a
cavitatii timpanice; cavitatea timpanica
este
o camaruta mica, situata in spatele
timpanului, in mod normal plina cu aer. In otita aceasta se umple cu lichid
(ser, mucozitati sau puroi). Otita interna, mai rar intalnita, cuprinde
inflamatia labirintului cohlear si vestibular.
Simptome si semne:

durere la apasarea pe ureche sau la tractiunea posterioara a

pavilionului;

pielea de la intrarea in canalul auditiv apare tumefiata, ingustand

canalul;

de regula, auzul este normal sau doar usor scazut (spre deosebire de
otita medie);

Otita externa nu are legatura cu raceala;

Tratamentul in principal este local si consta in aplicarea de catre medic a

unei mese de tifon imbibata cu o solutie de antibiotic. Mesa se schimba la
24-48ore de catre medic, care va practica si aspiratia eventualelor secretii
din ureche. Pacientul isi va pune peste mesa picaturi din solutia de antibiotic,
de 2-3 ori pe zi, timp de 5-7 zile. In primele zile se vor administra si calmante
orale. In cazurile mai severe este nevoie si de antibiotice.

2) Vertijul
Ameteala este un termen general ce descrie senzatiile de dezechilibru si in
acelasi timp de instabilitate, ajungandu-se pana la lesin. Aceste sentimente
si stari de ameteala vin din sistemul vestibular, ce includ creierul si parti ale
urechii interne. Deoarece termenul de ameteala este unul general pentru o
varietate de sentimente de instabilitate, simptomele se intind pe o gama
foarte larga. Aceste simptome variaza de la cele mai dramatice, si anume
vertij si se ajunge pana la cele mai putin severe, dezechilibrul. Cel mai
violent simptom il reprezinta lesinul, ceea ce duce la o pierdere a cunostintei.
Vertijul este un tip de ameteala, o senzatie acuta de rotatie violenta ce poate
dura pentru o scurta perioada de timp (cateva minute) sau pentru cateva ore
sau zile. Vertijul este cel mai adesea cauzat de problemele cu sistemul
vestibular din urechea interna. Simptomele pot fi scurte sau pot tine
perioade mai lungi de timp

C. NASUL
1) Polipii
Informatiile despre polipi sunt strans legate de sinuzita, amigdale si otite.
Polipii si amigdalele constituie prima linie de aparare a organismului care ia
contact cu tot ce intra prin nas si gura. Asta inseamna de multe ori
inflamarea lor si secundar, de multe ori se ajunge la otite si sinuzite. Cam
asta ar fi legatura intre ele. Iar, adesea, primele situatii in care copilul incepe
sa aiba astfel de probleme se leaga de intrarea in colectivitate si de sezonul
rece.
Polipii sau vegetatiile adenoide sunt prelungiri ale mucoasei care captuseste
cavitatea nazala si sinusurile paranazale ( cand se inflameaza acestia se
denumeste faza acuta). Sunt formati din tesutul limfatic, se gasesc in
nazofaringe si se pot hipertrofia de mai multe ori in urma infectiilor (faza
cronica, a vegetatiiloradenoide).

Polipii filtreaza germenii din aer si de aceea se pot infecta si inflama la

contactul cu acestia. La copii sunt de regula hipertrofiati (adica mai mari)
dar apoi incep sa scada cu varsta, disparand total pe la varsta de 10
ani. Daca sunt mici si nu cauzeaza probleme, ei sunt inofensivi si nu necesita
nici un fel de tratament sau interventie.

Polipii se formeaza din mucoasa nazala si/sau sinusala, de obicei in jurul ariei
unde sinusurile se deschid in cavitatea nazala, in spatele nasului.
Adesea, polipii sunt asociati cu alergiile si astmul (citeste articolul despre
limfa si legatura dintrea ea si tot ce tine de sfera ORL).
Atunci cand polipii se inflameaza, ei cresc in dimensiune si de aici apare un
intreg cortegiu de manifestari:

Respiratie dificila (ocupa mult spatiu in cavitatea nazala si atunci

copilul incepe sa respire pe gura, sa sforaie in somn si sa se oxigeneze
prost)

Pentru ca respira mult pe gura, se poate usca mucoasa bucala si asta

sa duca la iritatii ale gatului si amigdalelor

Fiind crescuti in dimensiuni ei pot bloca sinusurile (niste cavitati pline

cu aer a caror membrana secreta un mucus care ramane blocat acolo
si nu se mai poate drena daca polipii blocheaza sinusurile),
determinand sinuzita

Daca cresc foarte mult in volum pot determina deformari ale oaselor
nasului cat si ale fetei aparand faciesul adenoid.

Aparitia de secretii nazale

Faza cronica (hipertrofia vegetatiilor adenoide) are tablou clinic asemanator

si o frecventa mai mare in randul copiilor. Masa de tesut determina un
anumit grad de obstructie, impiedica drenajul secretiilor nazale, blocheaza
comunicarea dintre ureche si nazofaringe (trompa lui Eustachio), iar fluxul
normal al aerului respirat este perturbat. Manifestarile care apar sunt:

Copilul respira pe gura, zgomotos. Mucoasa bucala este astfel in

permanenta uscata.

Vocea este nazala

Tusea apare indeosebi in cursul somnului, cand secretiile se scurg

posterior, in faringe

Copilul are o secretie nazala cvasipermanenta, sforaie si doarme

agitat, se trezeste obosit

Otite

2) Deviatia de sept

Deviatia de sept este o afectiune in

care septul nazal (osul si cartilajul
care

impart

cavitatea

nazala

in

jumatate) este deplasat spre stanga

sau

spre

dreapta,

ingreunand

respiratia. Majoritatea oamenilor au

un anumit tip de dezechilibru in
ceea ce priveste marimea pasajelor
respiratorii.

De

fapt,

estimarile

indica faptul ca 80% dintre oameni

prezinta

nealiniere

septului

nazal. Numai in cazul dezechilibrelor mai grave, care cauzeaza probleme

serioase de respiratie, este nevoie de tratament.

Cauzele deviatiei de sept

Unele persoane se nasc cu o deviatie de sept, in timp ce altele dezvolta
aceasta afectiune dupa leziuni sau traumatisme la nivelul nasului.
Simptomele deviatiei de sept

Cel mai frecvent simptom al deviatiei de sept este congestia nazala,

impreuna cu dificultatile de respiratie. Infectiile repetate ale sinusurilor pot fi,
de asemenea, un semn al deviatiei de sept. Alte simptome frecvente includ:

sangerarile nazale

durere faciala

durere de cap

hipersecretie

respiratie zgomotoasa si sforait in timpul somnului

Tratarea deviatiei de sept

Uneori, simptomele deviatiei de sept pot fi tratate cu medicamente. Daca
acestsea nu isi fac efectul, este necesara interventia chirurgicala pentru
reparatie septului (septoplastie).
D. PIELEA

1)Dermatita
Dermatita este un termen general care
descrie o inflamaie a pielii. Dei
tulburare poate aprea n multe forme,
de regul, implic iritaii, roea i
mncrimi. Dermatita este o afeciune
frecvent, care de obicei, nu pune n
pericol viaa pacientului i nu este
contagioas.

Dermatita afecteaz aproximativ unul din cinci persoane la un moment dat n

via. Dei exist mai multe tipuri de dermatit, tratamentul acestora este
aproximativ asemntor.
Simptomele dermatitei
Simptomele generale ale dermatitei includ: roea, umflturi, mncrime,
precum i apariia leziunilor pe piele.
n cazul dermatitei seboreic, apar leziuni la nivelul feei i al scalpului, n
cazul dermatitei periorale simptomele includ apariia de erupii n jurul gurii.
Dermatita de staz se caracterizeaz prin acumularea de lichid sub piele, n
special la nivelul picioarelor, n timp ce dermatita atopic este o erupie
cutanat care provoac mncrimi.
Diagnosticarea dermatitei
Medicul dermatolog poate diagnostica tipul de dermatita att dup
simptomele pe care pacientul le are, precum i dup examinarea pielii.
n cazul dermatitei de contact, medicul poate efectua anumite teste care
presupun aplicarea unui plasture pe piele. n cadrul acestui test, medicul
aplic mici cantiti de diverse substane pe o poriune de piele pentru a
observa o eventual reacie la oricare dintre substanele aplicate.
Tratamentul dermatitei
Tratament medicamentos

- Steroizii topici
- Cortizonicele orale
- Antihistaminicele
- Creme care conin hidrocortizon
- Antibioticele

2)Melanomul

Ce este melanomul malign (MM)?

Este un cancer de piele format din inmultirea dezorganizata a celulelor care

produc pigment in piele (melanocitele care produc melanina).
Boala se dezvolta initial doar pe piele dar are o mare capacitate de
metastazare. De aceea, tratamentul chirurgical de indepartare a leziunii
trebuie facut cat mai repede. Cand tumora este depistata precoce, operatia
asigura vindecarea. Cu cat tumora este mai avansata cu atat sansele de
supravietuire sunt mai mici, melanomul malign fiind o boala letala.
Melanina este substanta care determina culoarea pielii si o apara in acelasi
timp de arsura solara. Cand melanocitele devin canceroase, ele se inmultesc,
cresc in dimensiuni si invadeaza alte tesuturi.

 Cine este predispus la melanom malign (MM)?

Persoanele fototip I = se ard mereu si nu se bronzeaza (albinism)

fototip II = se ard frecvent si se bronzeaza putin
Persoane cu istoric de arsuri solare intermitente
Persoane cu istoric personal sau familial de alunite active, displazice sau de
melanom malign (risc 30-50%)
Alti factori de risc: arsura cutanata cu cicatrice, tratamente cu raze X (dupa
transplant renal), trauma repetate pe alunite, imunosupresie, numar mare de
alunite, alunite noi care apar la maturitate.
Exceptii:
Melanomul malign (MM) poate sa apara si pe tegumente neexpuse la soare
ca: palme, talpi, scalp, unghii.
MM apare mai rar, 1-2%, pe pielea neagra, fototip VI (Bob Marley a decedat
la varsta de 36 ani datorita unui melanoma malign subunghial).
MM poate sa apara si pe alunite prezente la nastere (nevi congenitali) in
5% din cazuri.
Orice persoana are un risc de aparitie a MM indiferent de culoarea pielii,
sex sau varsta.
Exista chiar o forma clinica de MM acromic (fara culoare), greu de
diagnosticat

Varsta aparitiei:

30-40 de ani (dar poate apare chiar si in copilarie sau la varste mai
inaintate)

Incidenta:

 S-a dublat in ultimii 10 ani

Localizare frecventa:

La barbat pe toracele posterior

La femeie pe gamba posterioara
Pe pielea neagra: palme, talpi, subunghial
Lumina solara si melanomul malign
Melanocitele sunt activate de expunerea la ultraviolete si este demonstrat
faptul ca plaja excesiva sau solarul cresc riscul de MM.
Organizatia Mondiala a Sanatatii avertizeaza populatia ca arsura solara
produsa in prima copilarie creste riscul de MM cu 50% iar mai mult de 5
arsuri cu basicarea pielii pana la varsta de 35 de ani cresc riscul cu pana la
75%.

Evolutia unui melanom malign

O alunita care isi schimba culoarea, dimensiunea, forma poate fi un melanom

malign. Simptome ca ulcerarea, sangerarea, mancarimea unei leziuni sau
modificarea culorii unei alunite trebuie sa duca pacientul urgent la medic.
Sunt insa si melanoame care apar de novo, fara sa aiba la baza o alunita
(de aceea excizia tuturor alunitelor nu fereste pacientul de melanom).
Semnele ABCDE sunt foarte importante pentru supravegherea alunitelor si
depistarea precoce a unui melanom.
Culoarea negricioasa sau neomogena cafeniu-roz si brun-inchis poate
semnala un melanom.

E. LIMBA
1) Glosita

Limba este un organ format din muchi.

Boala implic inflamaia cronic a limbii
care apare dup deteriorarea sau
distrugerea
papilelor
gustative.
Glosita poate provoca nu numai un
disconfort ci poate interferea cu
activitile de zi cu zi vitale care
implic gura i limba. De exemplu,
acesta poate interfera cu mestecatul,
nghiirea i vorbire iar, n unele cazuri,
aceast condiie poate bloca , de
asemenea, cile aeriene i poate interfera
respiraia.

cu

Glosita poate aprea ca o boal de sine sttatoare sau poate fi cauzat de

boli. Glosita poate fi cauzat de inflamaii, infecii, traumatisme, alergie sau
anumite afeciuni, cum ar fi anemia. De exemplu, boala se poate dezvolta de
la o infecie n gur, arsuri sau alte leziuni ale limbii, din cauza protezelor
dentare prost montate sau unele persoane ar putea avea o susceptibilitate
genetic la a dezvolta aceasta boal. Exist mai multe cazuri de glosit mai
grave, cum ar fi cele virale sau bacteriene. Este vital s solicite asisten
medical n cazul n care persoana are un disconfort sau prezint schimbri
la aspectul limbii. Diagnosticarea rapid reduce riscul de complicatii grave,
cum ar fi umflarea sever a limbii, care blocheaz cile respiratorii.
Simptomele glositei pot include :
Durere la nivelul gurii care afecteaz ntreaga gur
Leziuni orale

 Ulcer bucal
Durere la nivelul limbii sau senzaie de furnicturi
nroirea limbii
Umflarea limbii
Rni pe limba - ulcere, pete albe pe limba
Schimbare n gust
Durere n gt
Pierderea gustului
Cauzele glositei
Cauzele acestei boli nu sunt cunoscute. Exist multe boli de baz care au
fost asociate cu glosita si acestea sunt: afte, gur uscat, depresie sau
anxietate, deficiene nutriionale (lips de zinc, fier, piridoxin, tiamin,
riboflavin i cobalamin, utilizarea excesiv a periuei de dini sau consumul
de buturi acide.
Aceast condiie poate fi cauzata i de boli precum: alergii, infecii
bacteriene, infecii cu Candida, leziuni ale nervilor de la o extracie dentar,
condimente sau tutun, infecii virale precum i reacii alergice la colorani
alimentari, ap de gur sau past de dini.
Tratamentul glositei
Tratamentul este n mod normal, n primul rnd ndreptat spre reducerea
inflamaiei limbii. Glosita cauzat de o infecie trebuie tratat cu antibiotice
sau medicamente antifungice.
n cazul n care boala este cauzat de un deficit de anumii nutrieni, va
trebui s fie tratat prin urmarea unei diete sntoase, bogat n substane
nutritive i n unele cazuri, suplimente de vitamine i minerale. n anumite
cazuri, corticosteroizii, sunt prescrii pentru reducerea inflamaiei.

Boala poate fi prevenit prin consumul unei cantiti corecte de ap, pentru
ca organismul s produc o cantitate mare de saliv, ceea ce mpiedic
dezvoltarea bacteriilor n gur.

2)Leucoplazie (limba albicioasa)

Limba alb sau leucoplazia reprezint coloraia alb parial sau total a
limbii, organ format n principal din
esut muscular.
Limba poate arta ca i cum ar
un nveli alb sau pete sau puncte
dureroas. Aceste pete albicioase pot
gingii, interiorul obrajilor i la
faringelui (gtului). De obicei, aceste
depuneri nu pot fi uor ndeprtate
rzuire. n unele cazuri pot fi rzuite
curate.

avea
albe i poate fi sau nu
aprea i pe
nivelul
prin
sau

Aspectul alb al limbii poate fi dat de un

strat de
celule moarte i reziduri care se pot acumula ca urmare a unei igiene orale
precare, consumului excesiv de alcool, consumului de tutun indiferent dac
acesta este fumat, mestecat sau nmuiat sau deshidratrii. Limba alb mai
poate fi un simptom al unor afeciuni inclusiv infecii, inflamaii,
traumatisme, cancer sau alte procese anormale.
De obicei leucoplazia nu este o afeciune periculoas, dar uneori poate fi
grav. Dei cele mai multe pete de acest fel sunt benigne, puine la numr
pot fi un semn precoce al unui cancer i multe cancere ale cavitii bucale
apar n apropierea unei zone de leucoplazie. De aceea, este bine s se
discute cu medicul stomatolog dac exist modificri neobinuite,
persistente ale cavitii bucale.
Simptomele ce pot nsoi leucoplazia includ:
Halen (respiraie urt mirositoare);
Senzaie de arsur;
Modificarea texturii (de exemplu limb neted);

 Masticaie dificil;
Salivaie excesiv;
Simptome asemntoare gripei (fatigabilitate, febr, dureri n gt, tuse,
cefalee, dureri generalizate);
Scderea apetitului;
Erupii, vezicule, ulceraii sau rni ale cavitii bucale;
Durere;
Limb edemaiat, mrit sau umflat;
Gingii edemaiate, umflate;
Amigdale mrite;
Vrsturi.
O form de leucoplazie numit leucoplazia proas este dat de infecia cu
virusul Epstein-Barr i afecteaz n principal persoanele ale cror sistem
imunitar este slbit de medicamente sau boli cum este infecia HIV/SIDA.
Aceast form se manifest prin pete albe, pufoase care seamn cu nite
falduri sau creste situate pe prile laterale ale limbii.
Este adesea confundat cu candidoza oral infecie manifestat prin pete
albe cremoase pe zona care se afl ntre faringe (fundul gtului) i partea din
interior a obrajilor. Candidoza oral este frecvent la persoanele infectate cu
HIV/SIDA.