Sunteți pe pagina 1din 6

PSIHODRAMA

Ce este psihodrama
Psihodrama este definit ca metod de investigare i de diagnosticare, precum i terapeutic
modern care utilizeaz jocul dramatic improvizat pe o tem dat pentru dezvluirea gndurilor
i a atitudinilor bolnavului psihic.
Psihodrama ca terapie umanista
Psihologia umanista este o abordare psihologica ce a aparut in anii 1950, ca reactie la limitarile
teoriilor psihodinamice si comportamentale in privinta unor chestiuni ca semnificatia
comportamentului si natura dezvoltarii sanatoase. Principalii promotori ai psihologiei umaniste
au fost Carl Rogers si Abraham Maslow, iar teoriile acestora se concentreaza pe aspecteumane,
cum ar fi sinele, actualizarea sinelui, sanatatea, speranta, iubirea, creativitatea, existenta,
devenirea, individualitatea si semnificatia, adica o intelegere concreta a existentei umane.
Pentru a caracteriza mai precis psihodrama ca tehnic psihoterapeutic a aminti faptul c
psihodrama cunoate att forma terapiei de grup ct si forma terapiei individuale-monodrama. n
ceea ce priveste forma sa de grup s-a spus c valoarea terapeutic a psihodramei st n mare parte
n capacitatea grupului de a mprti adevrul emoional i de a susine individul.

1. Specificul metodei
Psihodrama este o metoda terapeutica si de consiliere de sine statatoare. Ea abordeaza
personalitatea din punctul de vedere al specificitatii individuale, cat si al integrarii acesteia in
structurile sociale. Bazele teoretice ale psihodramei servesc la explicarea dezvoltarii indivizilor, a
grupurilor si a sistemelor sociale, precum si a tulburarilor acestora.
J.L.Moreno este unul dintre intemeietorii psihoterapiei de grup si intemeietorul psihodramei. In
conceptia lui despre om si viata individul, grupurile si societatile sunt considerate entitati cu
potential de schimbare. Punctul de pornire al conceptiei moreniene este ideea ca in fiecare om
exista un potential creativ, care insa sta la dispozitie numai limitat. Psihodrama favorizeaza
descoperirea si activarea acestui potential.
Cu posibilitatile ei creative, bazate pe joc, psihodrama creaza conditiile evocarii unor situatii de

viata cu scopul deschiderii de noi perspective in autocunoastere si dezvoltare. Cu ajutorul


metodelor specifice ale psihodramei pot fi experientiate si facute transformabile cele mai diferite
situatii de viata, de asemenea procesele sociale in grupuri, organizatii si societate. Prin procedura
sociometrica se fac vizibile structurile sociale si relationale intr-un grup, devenind astfel
accesibile dimensiuni sociale si politice.

PETER FELIX KELLERMAN n cartea sa FOCUS ON PSIHODRAMA spune c


Psihodrama se bazeaz pe prezumia c oamenii sunt in principal juctori de roluri care se
desfoar de-a lungul diferitelor stadii ale vieii. Privit din perspectiva sa individul mbrac
rnd pe rnd diferite roluri mutndu-se de-a lungul timpului astfel ncat fiecare nou stagiu al
vieii devine un fel de punct de cotitur care reprezint att o oportunitate de evoluie ct i un
potenial moment de criz personal. n acelai context complexitatea vieii cere o extraordinar
abilitate de a lucra cu capacitatea de adaptare i adecvare..
Dupa Marcia Karp etapele psihodramei sunt: nclzirea, punerea n scen i mprtirea. Iar
instrumentele sale sunt: un regizor, grupul, protagonistul, eurile auxiliare, scena.
n psihodram, individul este invitat s prezinte lumea sa interioar n faa grupului, i cu
ajutorul grupului, prin jocul scenic. Sub forma unui, joc, a unei piese de teatru, se urmrete
exprimarea lumii subiective a individului, a experienelor individuale semnificative i a
conflictelor interioare care le nsoete. Aa cum susine Kellerman n cartea mai sus menionat,
caracterul terapeutic al psihodramei st n actul de a prezenta adevrul personal ntr-o lume
protejat a ficiunii, a mtilor, a lui a pretinde. De asemenea cadrul n care se desfoar acest
act acela al grupului nchis i protejant- mijlocete accesul ctre profunzimile neexplorate ale
fiinei umane.
Din acest punct de vedere o etap important a psihodramei este momentul procesului de
prelucrare. Share-ingurile i feedbackurile pe care individul le primete de la ceilali membrii ai
grupului constituie ocazii exceptionale pentru individ de a se simti neles, ntrit, mai putin
singur n propria experien, i de vedea propria lume din perspective multiple i diferite prin
ochii altor persoane.
Aici a vrea s m opresc o secund pentru a aduce n atenia dvs. calitatea psihodramei de a
susine individul n autocunoaterea i dezvoltarea sa.

Jocul psihodramatic constituie nesfrite ocazii de a te exprima n mii i uimitoare feluri: pornind
de la bolovanii omniprezenti i obsedani, poduri care se mic, i fereastra fermecat, la ochiul
care vede tot, la misterul viu, la albina zbanghie sau calul albastru, nimic nu poate rmne n
afara jocului psihodramatic. n lumea magic a teatrului totul prinde via i totul este
interanjabil: morii vorbesc i cei vii se plimb n lumile de dincolo, ploaia i vorbete i florile
te iau la btaie, calul zboar iar sentimentele se ntrupeaz cptnd voce, atitudine i voin iar
tu le poti vedea acum pentru prima oara i le poi nfrunta n modul cel mai concret, mai fizic i
mai contient posibil. n aceast lume a lui orice e posibil, sub imboldul spontaneitii i n
efervescena creativ abia acum cu adevrat desctuat, individul ndrznete pentru prima oar
s fac ceea ce nu se face: s ncerce noi plri, noi mti, i mai presus de orice noi identiti.
Individul pentru prima oar ncalc limitele propriei identiti ieind din zona de confort: se
abandoneaza reguli, se nfrunt temeri i se nving frici, se intr pe teritorii alt dat taboo, se
schimb ierarhii i concepii, iar ntregul univers personal se lrgete. Aceast ndrzneal de a
ncerca noi identiti este ceea ce duce la transformarea individului i la creterea acestuia
deoarece ceea ce s-a dobndit n grupul psihodramatic va fi de acum purtat mai departe n viaa
cotidian dovedindu-se mai durabil dect ar prea.
Rmne nc un mister modalitatea prin care, prin simplul act de a experimenta contient
i activ, jocul psihodramatic are ca efect trezirea contiinei individului[1]. Cert este c acest
fenomen de rectigare a controlului asupra propriei viei prin transpunerea unor procese din
incontient n contient faciliteaz procesul terapeutic.
Pentru a nelege procesul care are loc n actul psihodramatic va trebui sa analizm condiiile n
care acesta pare s aib loc. Peter Kellerman (1992) subliniaz n cartea sa FOCUS ON
PSYCHODRAMA c fenomenul de catharsis, fenomenul de insight (inelegerea), i fenomenul
tele (relaiile interpersonale), sunt factori terapeutici eseniali n cadrul psihoterapiei de grup
psihodramatice. Eliberarea emoional ntregit de un apel la raiune i susinut de un anumit tip
de relaii interpersonale capt proprietai terapeutice.
Din perspectiv psihanalitic, termenul de catharsis a fost elaborat de ctre Breuer i Freud, fiind
neles ca eliberare de sub o excitare anormal, prin stabilirea sau restabilirea asocierii unei
emoii cu amintirea sau ideea evenimentului care a cauzat-o. Termenul de insight l vom defini ca
o introspecie i nelegere bazat pe identificarea de relaii i comportamente ntr-un model,

context, sau scenariu. Iar fenomenul tele denumeste cea mai simpl unitate de sentiment,
transmis de la un individ la altul.
Firete exist o mulime de condiii ce trebuie ndeplinite pe parcursul procesului terapeuticunele innd de pregtirea terapeutului, unele de mediu n care se desfoar activitatea, unele
legate de starea pacientului, cele mai multe legate de tehnica aplicat. A vrea ns s m limitez
la cea pe care personal o consider a fi cea mai important: s se pun la dispoziia individului-o
relaie adecvat procesului terapeutic s-i spunem chiar -o relaie terapeutic. O relaie
terapeutic, astfel cum a fost descris de Carl R Rogers n ON BECOMING A PERSON
presupune autenticitate, acceptare, semnificaie (in sensul de empatie i nelegere), i prezint
caracteristica de a putea fi folosit de cellalt pentru propria dezvoltarea personal. i cine ar
trebui s pun la dispozitia individului aceast relaie dac nu conductorul i ceilalti membrii de
grup? n acest sens, numrm printre cele mai relevante momente pentru a demonstra acest tip
de relaie, momentul n care conductorul de grup nsoete protagonistul pe scen i l
ncurajeaz n a-i spune povestea i momentele din cadrul cercurilor de prelucrare. Personal
consider c necesitatea unei astfel de relaii n schema procesului terapeutic rezid esenialmente
n nevoile emoionale i mentale ale individului. Astfel nevoia de a fi acceptat, de a fi alintat, de
a fi protejat, nevoia de a iubi si de a fi iubit, de a apartine, sunt tot attea motive pentru a asigura
n cadrul procesului terapeutic acest tip de relaie. Ct de specific este ns acest tip de relaie
pentru procesul terapeutic? Poate fi el util exclusiv n raporturile terapeut-pacient sau acesta i
gsete utilitatea i n viaa cotidian? A crede c acest tip de relaie poate fi util ori de cte ori
apare nevoia celuilalt de a se construi pe sine-adic n mai toate relaiile interpersonale dar mai
ales n relaiile cu copiii.
Dar s revenim la problematica procesului psihodramatic. Prima etap n dezvoltarea
personal este autocunoaterea. Aceasta se realizeaz ntr-o modalitate simpl i direct: pus n
mijlocul scenei psihodramatice, n mijlocul unei desfurrii de evenimente i aciuni individului
i-se ntmpl lucruri care-l ating n diverse moduri i care-l fac s reacioneze. n cadrul
cercurilor de prelucare individul are ocazia s asculte observaiile colegiilor de grup fa de el, s
se autoobserve, i s analizeze dintr-o perspectiv diferit propriile emoii i reacii, cauzele
acestora, gradul lor de automatism, necesitatea pstrrii sau abandonarii unor comportamente i
mentaliti.

O alt modalitate prin care psihodrama funcioneaz n dezvoltarea personal este


stimularea tririi plenare a vieii ca proces dinamic, la potenial maxim, aici i acum. Sub
aparenele unui joc, in sigurana plasei terapeutice alctuit de membrii grupului i
conductorii de grup, individul experimenteaz, de data aceasta n mod complet contient i fr
team, evenimente traumatice i conflicte intrapersonale pn atunci ngropate n incontient.
Cauzatoare de diverse inadaptri n comportamentul cotidian aceste evenimente sunt astfel aduse
la lumina pierzndu-i din potenialul patologic. Sau, individul poate pur i simplu s
experimenteze noi roluri, noi atitudini, noi comportamente, noi relaii, noi stri emoionale, n
scopul propriei dezvoltri nvnd astfel nsi viaa fr teama de a grei. Apar astfel noi
perspective, noi concepii i abiliti, ca achizitii care ntregesc contiina uman, restructurnd
personalitatea individului. Avem curand un nou individ, mai bine integrat i adaptat, mai
funcional n plan emoional, mental i social. Bineinteles n practic lucrurile se desfoar mai
greoi, individul ntlnind n evoluia sa i obstacole. Nu de puine ori contientizarea care
presupune i acceptare-ntmpin numeroase i puternice rezisente care trebuie nvinse pe rnd
cu rbdare, tenacitate i ajutor din partea celorlalti membrii ai grupului i conductorilor de grup.
Odat nvinse aceste rezistene dau la iveal un nou om care purtnd n sine experiena complet
a propriei fiine este acum mai bine adaptat vieii de zi cu zi. Un rol deosebit n acest proces de
contientizare l are introspecia, capacitatea de a te autoobserva i de a te asculta, de a-i asculta
pe ceilalti, de a te accepta, pe tine, pe ceilali i perspectivele lor diferite. Aici intervin fenomene
specifice asupra carora nu mai avem spaiu pentru a ne opri cum ar fi fenomenele de catharsis, de
insight i de tele.
n concluzie, cred ca cel mai interesant i mai magic aspect al procesului de dezvoltare
personal prin psihodram rmne ns fundamentul aproape organic, fiziologic al acestuia.
Vorbim astfel de necesiti i tendine ale fiinei umane aproape anatomice cum ar fi nevoia de
autoactualizare, de dezvoltare, de integrare, de aspiraii specifice intrinsece fiinei umane care
practic genereaza traseul dezvoltrii personale, distinge ca specie evolutiv i ofer satisfacii pe
msura progreselor fcute. Personal acest lucru mi ntrete ncrederea c individul ca fiin
divin are n sine instinctul devenirii, al dezvoltrii personale, i al tririi plenare.

2. Domenii de aplicabilitate ale psihodramei

2.1. Psihodrama terapeutica ofera posibilitati de interventie in domeniul clinic ca si terapie


preventiva, suportiva si in situatii de criza. Specificul metodei permite interventia pe o gama
variata de simptomatologie si diagnostic.
Punerea pe scena a starilor interioare face posibila descoperirea si prelucrarea conflictelor si
traumelor psihice. Retrairea acestor experiente uitate, prelucrarea lor prin actiunea
psihodramatica conduce pacientul in procesul de insanatosire. Psihodrama se foloseste ca:
tehnica terapeutica independenta, in grup sau individuala (monodrama),
tehnica potentatoare sau mod de lucru intr-o abordare terapeutica eclectica.
Fiind o metoda orientata spre actiune, beneficiul terapeutic este bine interiorizat, usor
transportabil in cotidian, cu efect de lunga durata.
2.2. Psihodrama pedagogica asigura aplicabilitatea conceptiei si metodelor psihodramatice in
domeniul educatiei (copii, tineri, adulti) si in domenii specifice asistentei sociale. Prin activarea
creativitatii si a spontaneitatii procesul educational castiga in eficienta si calitate.
2.3. Psihodrama organizationala ofera organizatiilor metode pentru a descoperi si activa
competentele individuale si profesionale, contribuind la un management mai eficient al
resurselor umane. Tot mai multe organizatii recunosc faptul ca flexibilitatea si angajamentul
colaboratorilor, sunt decisive in dezvoltarea pe termen lung si succesul organizatiei.
2.4. Psihodrama in teatru aduce un plus de calitate in congruenta si autenticitatea personalitatii
prin punerea pe scena a dinamicii personale. Libertatea de actiune astfel dobandita confera un
plus de expresivitate si bogatie actului artistic.
2.5. Bibliodrama aplica conceptia si tehnicile psihodramatice in pedagogia teologica.

Aspecte de psihodram ntlnite n cadrele de lucru


In cadrul experienelor personale avute n cadrul modulelor parcurse n formarea de baz am
participat la diverse exerciii care au avut elemente de psihodram.
Exemple: