Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Mircea Olteanu
Cuprins
1 Serii de numere 7
1.1 Notiuni teoretice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
1.2 Serii cu termeni pozitivi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
1.3 Serii cu termeni oarecari . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
3 S
iruri de functii. Functii elementare 67
3.1 Notiuni teoretice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67
3.2 S iruri si serii de functii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 72
3.3 Formula lui Taylor. Serii Taylor . . . . . . . . . . . . . . . . . 86
3.4 Serii de puteri, functii elementare . . . . . . . . . . . . . . . . 95
3
6 M asur
a si integral
a 181
6.1 Notiuni teoretice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 181
6.2 Functii integrabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 192
6.3 Serii Fourier . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 201
6.4 Operatori pe spatii Hilbert . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 213
5
6
Capitolul 1
Serii de numere
7
8 CAPITOLUL 1. SERII DE NUMERE
Multimi de numere
Multimea N = {0, 1, 2, ...} a numerelor naturale se defineste axiomatic dupa
cum urmeaz a (axiomele lui Peano):
a s : N 7 N functie injectiva (functia succesor);
i. exist
a 0 N astfel ncat functia s : N 7 N \ {0} este bijectiva;
ii. exist
iii. pentru orice submultime A N cu proprietatile
0 N si s(n) A, n N,
x y x + z y + z, x, y, z R
0 x y 0 xy, x, y R.
iii. axioma marginii superioare (Cantor): orice submultime nevida si majo-
rata a lui R are o margine superioara n R.(
x daca x 0
Modulul unui num ar real x R este |x| =
x daca x < 0
Multimea C a numerelor complexe este multimea perechilor ordonate de
numere reale, C = R R. Cu operatiile
ii. |z| = 0 z = 0
iii. |z + w| |z| + |w|, z, w C
iv. |zw| = |z| |w|, z, w C.
Fie z C, z 6= 0; argumentul (redus) al lui z este, prin definitie, unghiul
[0, 2) facut de semidreptele Ox si Oz (n sens trigonometric pozitiv).
Forma trigonometric a a lui z este z = |z|(cos + sin ).
S
iruri de numere
Un sir de numere reale (complexe) este orice aplicatie x : N 7 R(respectiv C);
notatia uzual a este x(n) = xn , n N .
Daca : N 7 N este o functie strict crescatoare, atunci x(n) se numeste
subsir al sirului xn .
Un sir de numere reale (sau complexe) se numeste convergent daca exista
un num ar real (respectiv complex) a cu proprietatea:
S
irurile de numere complexe convergente (Cauchy) se pot caracteriza cu
ajutorul sirurilor de numere reale convergente (respectiv Cauchy):
i. zn = xn + iyn este sir (de numere complexe) convergent daca si numai
daca sirurile (de numere reale) xn si yn sunt siruri convergente. In acest caz,
lim zn = lim xn + i lim yn .
n n n
ii. zn = xn + iyn este sir Cauchy n C daca si numai daca xn si yn sunt
siruri Cauchy n R.
Multimea numerelor complexe are (ca si multimea numerelor reale) pro-
prietatea de completitudine: un sir de numere complexe este convergent
daca si numai dac a este sir Cauchy.
Se spune c a un sir de numere reale xn are limita daca:
M > 0, NM N astfel ncat n NM , xn > M.
irul de numere reale xn are limita daca:
S
M < 0, NM N astfel ncat n NM , xn < M.
Un sir de numere complexe zn are limita daca:
M > 0, NM N astfel ncat n NM , |zn | > M.
Serii de numere n
X
Fie xn un sir de numere complexe si fie sn = xk sirul sumelor partiale
X k=1
asociat. Seria xn se numeste convergenta daca sirul sn este sir convergent;
n
n caz contrar seria se numeste divergenta. Dac Xa seria este convergent
a,
atunci limita sirului sn este suma seriei, notata xn .
X n X
Seria xn se numeste absolut convergenta daca seria |xn | este serie
n n
convergent a. Orice serie absolut convergenta este convergenta, reciproca
fiind fals
a. X
Dac a xn = un + ivn , un R, vn R, atunci seria xn este convergenta
X X n
dac
a si numai dac
a seriile un si vn sunt ambele convergente.
n n
D
am n continuare doua exemple remarcabile de serii.
Seria geometric a X
Fie z C (numit ratie) si fie seria geometrica z n . Atunci seria este
n0
convergent a si numai daca |z| < 1. In acest caz suma seriei este:
a dac
X 1
zn = .
n0
1z
1.1. NOT
IUNI TEORETICE 11
2. Criteriul comparatiei
Fie un vn X 0. X
a. Daca seria un este convergenta, atunci si seria vn este convergenta.
n
X n
X
b. Dac
a seria vn este divergenta, atunci si seria un este divergenta.
n n
3. Criteriul de comparatie la limit a
Fie un > 0 si vn > 0.
un
a. Dac a lim exista si este un numar real nenul, atunci cele doua serii
n vn
au aceeasi natura.
b. In particular, dac a vn = n1 , atunci obtinem criteriul de comparatie la
limit
a cu seria lui Riemann:
Fie ` = lim n un .
n X
a > 1 si ` R, ( ` poate fi si 0), atunci seria
i. Dac un este convergenta.
n
X
a 1 si ` > 0,(` poate fi si ) atunci seria
ii. Dac un este divergenta.
n
4. Criteriul raportului (al lui D0 Alembert)
un+1
Fie un > 0; presupunem ca exista lim =`
n un
X
a. Daca ` < 1, atunci seria un este convergenta.
n
X
b. Dac
a ` > 1, atunci seria un este divergenta.
n
O variant
a (mai generala) a acestui criteriu este:
Dac a c (0, 1) si n0 N astfel ncat
a exist
un+1
< c, n n0 ,
un
P
atunci seria n un este convergenta.
5. Criteriul rad
acinii (al lui Cauchy)
Fie un > 0; presupunem ca exista lim n un = `.
X n
a. Dac
a ` < 1, atunci seria un este convergenta.
n
1.1. NOT
IUNI TEORETICE 13
X
b. Dac
a ` > 1, atunci seria un este divergenta.
n
O varianta (mai general a) a acestui criteriu este:
a c (0, 1) si n0 N astfel ncat
Daca exist
n
un < c, n n0 ,
P
atunci seria n un este convergenta.
6. Criteriul Raabe-Duhamel
Fie un
> 0; presupunem c
a exist
a
un
lim n 1 = `.
n un+1 X
a. Daca ` > 1, atunci seria un este convergenta.
n
X
b. Dac
a ` < 1, atunci seria un este divergenta.
n
7. Criteriul logaritmic
ln u1n
Fie un > 0; presupunem c
a exist
a lim = `.
X n ln n
a. Dac
a ` > 1, atunci seria un este convergenta.
n
X
b. Dac
a ` < 1, atunci seria un este divergenta.
n
8. Criteriul condens arii
Fie un un+1 0, n N . Atunci seriile
X X
un si 2n u2n
n n
au aceeasi natur
a.
9. Criteriul integral
Fie f : (0, ) 7 [0, ) o functie descrescatoare si fie sirul
Z n
an = f (t)dt.
1
X
Atunci seria f (n) este convergenta daca si numai daca sirul an este con-
n
vergent.
10. Criteriul lui Leibniz X
Fie un 0 si fie seria alternat
a (1)n un . Daca sirul un este descrescator
n
si are limita zero, atunci seria este convergenta.
11. Criteriul Abel-Dirichlet
Fie an un sir descrescator cu an 0 si fie un un sir de numere complexe
14 CAPITOLUL 1. SERII DE NUMERE
n
X X
astfel nc
at sirul sumelor partiale uk este marginit. Atunci seria an un
k=1 n
este convergent
a.
Convergent a condit
X ionat a
O serie convergent
a un se numeste neconditionat convergenta daca pen-
n X
tru orice permutare (functie bijectiva) : N 7 N , seria u(n) este de
n
asemenea convergent
a; altfel, seria se numeste conditionat convergenta.
Aproximarea
X sumelor seriilor alternate
Fie (1)n un o serie alternata convergenta, si fie S suma sa.
nN
n
X
Dac
a Sn = (1)k uk este suma primilor n + 1 termeni, atunci
k=0
|S Sn | un+1 .
1.2. SERII CU TERMENI POZITIVI 15
1
xn , n 4.
2n
1
3. xn = .
n n+1
Solutie
3
Aplicam criteriul de comparatie la limita: lim n 2 xn = 1, deci seria con-
n
verge.
3
n+1 3n
4. xn = ,aR
na
Solutie
1
lim n xn = lim n p p 3
.
n n n ( (n + 1) + 3 n(n + 1) + n2 )
a 3 2
na
5. xn = ,a R
n+1 n
Solutie
Se amplific
a cu conjugata si se procedeaza ca n exemplul precedent.
1
6. xn = n ln 1 +
n
Solutie
1
Se compar a cu ; seria este divergenta.
a la limit
n
16 CAPITOLUL 1. SERII DE NUMERE
1 1
7. xn = ln 1 +
n 3
n +1
Solutie
1
Se compara la limita cu 2 .
n
1 1
8. xn = a ln 1 + b , a, b R
n n
Solutie
1
Se compara la limita cu ba .
n
ln(n + 2)
9. xn =
n3 + 1
Solutie
Pentru orice (1, 23 ) se obtine lim n xn = 0 si deci seria este convergenta.
n
n!
10. xn = 2n
n
Solutie
am criteriul lui D0 Alembert:
Aplic
2n
xn+1 n 1
lim = lim = < 1,
n xn n n + 1 e2
deci seria converge.
n
a
11. xn = n! ,a R
n
Solutie
Se aplic
a criteriul raportului:
n
xn+1 n a
lim = lim a =
n xn n n+1 e
Daca a < e, atunci seria este convergenta; daca a > e, atunci seria este
divergent
a. Pentru a = e, aplicam criteriul lui Raabe-Duhamel:
n
xn n+1 1
lim n 1 = lim n 1 =
n xn+1 n n e
n
1
1
n
1
1 1+ n e
=n 1+ 1 = lim 1 .
n e e n n
Ultima limit
a se calculeaza aplicand regula lui LHopital:
1 1
(1 + x) x e (1 + x) x 1 [x (1 + x) ln(1 + x)] e
lim = lim 2
= ;
x0 x x0 x 2
1.2. SERII CU TERMENI POZITIVI 17
rezulta c
a seria este divergenta.
Observatie: pentru a = e, divergenta seriei se poate demonstra si aplicand
criteriul necesar: sirul xn nu converge la zero.
(n!)2
12. xn =
(2n)!
Solutie
Seria este convergent
a; se aplic
a criteriul raportului.
2
a(a 1)...(a n + 1)
13. xn = (2n + 1) , a 6 Z.
(a + 1)(a + 2)...(a + n + 1)
Solutie
Aplicand criteriul raportului, rezulta:
xn+1 (2n + 3)(a n)2
lim = lim = 1. Cu criteriul Raabe-Duhamel,
n xn n (2n + 1)(a + n + 2)2
xn
se obtine: lim n 1 = 4a + 3. Daca a > 21 , atunci seria con-
n xn+1
verge; daca a < 12 , seria diverge; daca a = 12 , atunci xn = 2n+1
2
si deci
seria diverge.
n!
14. xn = , a > 1.
(a + 1)(a + 2)...(a + n)
Solutie
Criteriul raportului nu decide; aplicand criteriul Raabe-Duhamel, se obtine:
xn a+n+1
lim n 1 = lim n 1 = a,
n xn+1 n n+1
deci pentru a < 1 seria diverge, iar pentru a > 1 converge; daca a = 1, se
obtine seria armonic
a (divergent
a).
1 3 5....(2n 1)
15. xn = .
2 4 6...2n
Solutie
Seria este divegent a (criteriul Raabe-Duhamel).
1 3 5....(2n 1) 1
16. xn =
2 4 6...2n 2n + 1
Solutie
Se aplic
a criteriul lui Raabe-Duhamel: seria este convergenta.
n
3 ln n
17. xn = 1
2n
18 CAPITOLUL 1. SERII DE NUMERE
Solutie
Criteriul r
ad
acinii nu decide; aplicand criteriul logaritmic, se obtine:
ln n n
ln(1 3 2n ) 3
lim = ,
n ln n 2
deci seria converge.
n
n+1
18. xn =
3n + 1
Solutie
Seria converge; se aplica criteriul radacinii.
n
an + 1
19. xn = , a > 0, b > 0
bn + 1
Solutie
Aplic
and criteriul r
adacinii se obtine:
a
lim n xn = .
n b
Dac
a a < b, atunci seria converge, iar daca a > b seria diverge. Daca a = b,
atunci seria diverge (criteriul necesar).
(
1 n
20. xn = na daca n par
,a>0
nan daca n impar
Solutie q
Aplicand criteriul r
adacinii, se obtine lim n |xn | = a, deci daca a < 1, seria
n
este convergent a, iar daca a > 1, seria este divergenta; pentru a = 1, seria
este divergenta (criteriul necesar). Sa mai observam ca pentru aceasta serie,
criteriul raportului nu decide.
q
1 cos n
21. xn =
n ln(n + 1)
Solutie
q
2 sin2 2n
2 sin 2n 2 2n 1
xn = = < < 2 , deci seria converge.
n ln(n + 1) n ln(n + 1) n ln(n + 1) n
ln n ln(1 + n1 )
22. xn =
n
1.2. SERII CU TERMENI POZITIVI 19
Solutie
1
ln n ln n
xn < n = 2 . Se aplic
a acum criteriul logaritmic:
n n
n2
ln ln n
ln(ln n)
lim = lim 2 = 2,
n ln n n ln n
deci seria converge.
ln(ln n)
1
23. xn = .
ln n
Solutie
Se aplica criteriul logaritmic:
ln (ln n)ln(ln n) (ln(ln n))2
lim = lim = 0,
n ln n n ln n
deci seria diverge.
24. xn = n n 1.
Solutie n
Din inegalitatea n > 1 + n1 , n 3 rezulta n n 1 > n1 , deci seria este
divergent
a.
1
25. xn = .
n ln n
Solutie
Se aplic
a criteriul integral:
Z n
1
lim dx = lim ln(ln n) ln(ln 2)) = ,
n 2 x ln x n
an (n!)2
27. xn = ,a > 0
(2n)!
Solutie
Se aplic
a criteriul raportului:
xn+1 a(n + 1)2 a
= .
xn (2n + 1)(2n + 2) 4
20 CAPITOLUL 1. SERII DE NUMERE
Rezult a pentru a (0, 4) seria converge, iar pentru a > 4, seria diverge.
a c
Pentru a = 4, se aplic
a criteriul Raabe-Duhamel:
xn (2n + 1)(2n + 2) 1
lim 1 = lim n 2
1 = ,
n xn+1 n 4(n + 1) 2
a(a + 1)...(a + n 1)
28. xn = (c 2)n , a > 0, b > 0, c > 2
b(b + 1)...(b + n 1)
Solutie
Se aplic
a criteriul raportului:
xn+1 a+n
lim = lim (c 2) = c 2,
n xn n b+n
deci pentru 2 < c < 3 seria converge, si pentru c > 3 seria diverge; daca
a criteriul Raabe-Duhamel si rezulta: daca b a < 1 seria
c = 3, se aplic
a b a > 1, seria converge. Daca b a = 1, atunci seria este
diverge, dac
divergent
a (seria armonica).
1
29. xn = p q , p > 0, q > 0.
n ln n
Solutie
Daca p > 1, atunci seria converge pentru orice q > 0 deoarece (se aplica
criteriul comparatiei):
1
xn p .
n
Daca p = 1, se aplic
a criteriul integral: seria converge daca si numai daca
q > 1.
Daca p < 1 se aplica criteriul de condensare: seria are aceeasi natura cu
1
seria cu termenul general q n(p1) q , care este divergenta pentru orice
n 2 ln 2
q > 0 (se poate aplica criteriul raportului).
1
30. xn = sin , R
n n
Solutie
Aplic
and criteriul de comparatie la limita, rezulta ca seria are aceeasi natura
X 1
cu seria +1
.
n n
1.3. SERII CU TERMENI OARECARI 21
(1)n
31. xn =
n
Solutie
Seria nu este absolut convergent a (seria modulelor este seria armonica), dar
este convergenta (cu criteriul lui Leibniz): n1 este descrescator la 0.
(
n1 dac
a n impar
32. xn = 1
2n dac
a n par
Solutie
Sa observ
am mai nt
ai c
a nu se poate aplica criteriul lui Leibniz; sirul
(
1
n daca n impar
an = 1
2n daca n par
tinde la zero dar nu este descrescator. Vom arata acum ca seria este di-
vergenta, deci conditia de monotonie din ipoteza criteriului lui Leibniz este
necesar
a. S irul sumelor partiale are un subsir divergent:
1 1 1 1 1
s2n = 1 + + ... + + 2
+ 4 + ... + 2n ,
3 2n 1 2 2 2
34. xn = (1)n
Solutie
Seria este divergent
a: se aplic
a criteriul necesar.
22 CAPITOLUL 1. SERII DE NUMERE
p
35. xn = sin n2 + 1
Solutie
Seria este alternat
a:
p 1
xn = (1)n sin n2 + 1 n = (1)n sin .
n + n2 + 1
Seria este convergent
a (cu criteriul lui Leibniz).
sin nx
36. xn = ,x R
n
Solutie
Daca x = k, k Z, atunci xn = 0, n N ; presupunem n continuare ca
x 6= k, k Z. Arat
am mai ntai ca seria nu este absolut convergenta:
X 1
Rezult
a c
a si seria ar trebui sa fie convergenta, fiind suma a doua
n2n
serii convergente: contradictie.
Aratam acum c a seria este convergenta, tot cu criteriul Abel-Dirichlet; fie
1
an = n si un = sin(nx). Atunci an este descrescator la 0, iar un are sirul
sumelor partiale marginit:
sin nx sin (n+1)x
n
X
2 2 1
sin(kx) = .
x
| sin x2 |
k=1
sin 2
sin nx
37. xn = , x R, R
n
Solutie
a x = k, k Z, atunci xn = 0; presupunem x 6= k, k Z. Daca 0,
Dac
1.3. SERII CU TERMENI OARECARI 23
1 1 sin 1 1 ln x
lim (1 ln x) sin cos = 1 + lim 1 x = 1,
x x x x
x
x
deci f 0 (x) < 0 pentru x suficient de mare, deci sirul an este descrescator.
n(2 + i)n
39. xn =
3n
Solutie
Seria este absolut convergent
a:
!n
|n(2 + i)n | 5
|xn | = =n ,
3n 3
X n X 1
Seriile si nu sunt ambele convergente (prima diverge,
n +1n2 2
n n +1
a doua converge), deci seria din enunt diverge.
1
41. xn =
(n + i) n
Solutie
1
Seria este absolut convergenta: |xn | = p ; se compara la limita cu
n(n2 + 1)
seria armonica.
zn
42. xn = ,z C
n
Solutie
a |z| < 1, atunci seria este absolut convergenta (cu criteriul raportului).
Dac
a |z| > 1, atunci seria este divergenta, deoarece xn nu converge la 0.
Dac
Studiem acum cazul |z| = 1; fie z = eit , t R. Atunci
zn
43. xn = ,z C
n!
Solutie
Seria este absolut convergenta.
zn
44. xn = , z C, R
n
Solutie
Daca |z| < 1, seria este absolut convergenta pentru orice R; daca |z| > 1,
atunci seria este divergenta pentru orice R. Daca |z| = 1, si > 1, seria
converge absolut, iar daca 0, seria diverge. In cazul |z| = 1 si (0, 1]
se procedeaza ca n exercitiile 36,37 si 42.
1 1
45. xn = sin 2
+ i(1)n ln 1 +
n n
1.3. SERII CU TERMENI OARECARI 25
Solutie
Seria este convergent
a deoarece seriile:
1 1
X X
n
sin 2 si (1) ln 1 +
n n n n
sunt convergente (se aplic a criteriul de comparatie la limita cu n12 si, re-
spectiv, criteriul lui Leibniz); seria nu este absolut convergenta (se aplica
a cu n1 pentru seria modulelor).
criteriul de comparatie la limit
a + (1)n n
46. xn = ,aR
n
Solutie
Daca a = 0 seria este convergenta dar nu este absolut convergenta. Daca
a 6= 0, atunci seria este divergenta.
a 3 n + b(1)n n
47. xn =
n3 + 1
Solutie
Daca b = 0 seria este absolut convergenta pentru orice a R. Daca b 6= 0,
atunci seria este convergent a dar nu este absolut convergenta a R.
1 1
48. x2n1 = si x2n =
n+11 n+1+1
Solutie
X X 2
Seria este divergent
a: (x2n1 + x2n ) = .
n1 n1
n
1 1
49. x2n1 = n1 si x2n = n
3 5
Solutie
Seria este absolut convergent
a:
X X 1 X 1
|xn | = + .
n1 n1
3n1 n1
5n
1 1
50. x2n1 = si x2n =
5n 3 5n 3
Solutie
Seria este convergent
a dar nu absolut convergenta:
X 1 1 2
X X
(x2n+1 + x2n ) = = .
n1 n1
5n 3 5n 1 n (5n 3)(5n 1)
26 CAPITOLUL 1. SERII DE NUMERE
X (1)n+1 1 1 1
51. In seria convergenta = 1 + + ... sa se permute
n1
n 2 3 4
ordinea termenilor astfel ncat sa se obtina o serie convergenta dar cu o alta
suma.
Solutie
X (1)n+1
Seria este convergenta si suma sa este un numar nenul S > 0.
n1
n
Mention am c
a suma acestei serii este ln 2, dar acest rezultat nu se va folosi
n rationamentul urmator. Fie deci:
1 1 1
1 + + ... = S
2 3 4
Inmultind egalitatea de mai sus cu 1 , rezulta:
2
1 1 1 1 1
+ + ... = S
2 4 6 8 2
Insum
am acum cele doua egalitati grupand termenii astfel:
1 1 1 1 1 1 1 1 1
1+ + + + + + + + +
2 2 3 4 4 5 6 6 7
1 1 1 1 1 1 3
+ + + + + ... = S.
8 8 9 10 10 11 2
Seria de mai sus este (dupa efectuarea calculelor din paranteze):
1 1 1 1 1 1 1 3
1+ + + + + .... = S,
3 2 5 7 4 9 11 2
care este o permutare a seriei initiale.
(1)n
52. xn = , = 103
n!
Solutie
In cazul seriilor alternate, eroarea este mai mica decat primul termen negli-
jat; deci cea mai mica solutie a inecuatiei |xn | < este rangul primului
1
termen neglijat. Obtinem: < 103 n = 7, deci
n!
6
X (1)k
S = 0, 36805.
k=0
k!
1.3. SERII CU TERMENI OARECARI 27
(1)n
53. xn = , = 102 .
n3 n
Solutie
3
X 1
n3 n > 100 n = 4, deci S = 0, 06725.
3 n
k=2
n
1
54. xn = , = 103
n!
Solutie
X 1
Daca S este suma seriei si sn = , atunci
k0
k!
1 1 1 1
S sn = + + ... < 103 n = 6,
(n + 1)! (n + 2)! n! n
deci S 2, 7166.
1
55. xn = , = 104
n!2n
Solutie
Fie S suma seriei si sn suma primilor termeni. Aplicam rezultatul cu privire
la aproximarea unei serii cu termeni pozitivi (a se vedea sectiunea teoretica);
pentru aceasta, evalu am:
xn+1 1 1
= < = k, n 2,
xn 2n + 2 6
k 1 1
deci S sn xn = < 104 n = 5.
1k n!2n 5
5
X 1
Aproximarea cerut a este S s5 = 2
= 1, 146463..
k=1
k k!
1
56. xn = 4 , = 106
n (2n)!
Solutie
Aplicam acelasi procedeu ca n exercitiul anterior:
4
xn+1 n 1 1
= < = k, n 3.
xn n+1 (2n + 1)(2n + 2) 56
k 1
a S sn xn
Rezult xn ; din conditia:
1k 56
k 1
xn = xn < 106 ,
1k 56
a n 4, deci S x1 + x2 + x3 + x4 = 0, 5026212.
rezult
28 CAPITOLUL 1. SERII DE NUMERE
Capitolul 2
29
30 CAPITOLUL 2. SPAT
II METRICE. CONTINUITATE
numai dac
a este convergent (respectiv Cauchy) n spatiul metric (X, d2 ).
S(a, r) = {x X | d(a, x) = r,
D1 6= , D2 6= , X = D1 D2 si D1 D2 = .
Functii continue
Fie (X, d) si (Y, d0 ) dou
a spatii metrice.
O aplicatie f : X 7 Y se numeste continua n punctul a X daca
kn
d(xn , ) d(x0 , x1 ), n N.
1k
Exemple uzuale de spatii metrice
d(x, y) = |x y|, x, y R.
Se poate demonstra c
a singurele multimi conexe din R sunt intervalele.
b. Pe multimea numerelor complexe, C, distanta uzuala este
d(z, w) = |z w|, z, w C.
c. Fie Rn = {x = (x1 , x2 , ..., xn ) | xj R}. Distanta uzuala (euclidiana):
v
u n
uX
d2 (x, y) = t (xk yk )2 , unde x = (x1 , x2 , ..., xn ), y = (y1 , y2 , ..., yn ).
k=1
cu notatii evidente.
2.1. NOT
INI TEORETICE 33
X
e. Fie `2 (N ) = {x : N 7 R | |x(n)|2 < }. Generalizarea distantei
n
euclidiene la cazul infinit dimensional (pe `2 (N )) este
s
X
d(x, y) = |x(n) y(n)|2 .
n
d(x, y) =k x y k
Facem precizarea c
a daca (an )nZ este un sir de numere complexe indexat
P 0
P
P
dup
a Z, atunci seria an este convergenta daca seriile an si an
nZ n= n=1
sunt am
andou a convergente.
Cu operatiile uzuale cu siruri, `p (Z) este spatiu vectorial. Norma este
!1
X p
p
k x kp = |x(n)| .
nZ
C(D) = {f : D C ; f continua}.
k f k = sup |f (t)|.
tD
v. Spatiul functiilor m
arginite
Fie A 6= ; spatiul vectorial al functiilor marginite
M(A) = {f : A 7 R | f marginita }
Operatori liniari
Fie (X, k k) si (Y, k k) dou a normate; o aplicatie T : X Y se numeste
aplicatie liniar
a (sau operator liniar) daca:
T (x + y) = T (x) + T (y), x, y X, , C.
Au loc urm
atoarele egalitati:
k T x kk T k k x k T L(X), x X.
Se demonstreaz
a de asemenea inegalitatea:
k T S k k T k k S k, T, S L(X).
(T S)(x) = T (S(x)), x X.
Submultimea:
p (T ) = (T ) = { C | PT () = 0},
1
(|x| + |y|) max{|x|, |y|} |x| + |y|,
2
rezult
a:
d2 ((x1 , y1 ), (x2 , y2 )) d1 ((x1 , y1 ), (x2 , y2 )) 2 d2 ((x1 , y1 ), (x2 , y2 ))
si respectiv
1
d1 ((x1 , y1 ), (x2 , y2 )) d ((x1 , y1 ), (x2 , y2 )) d1 ((x1 , y1 ), (x2 , y2 )).
2
38 CAPITOLUL 2. SPAT
II METRICE. CONTINUITATE
Solutie
a. Multimea C este m arginit
a (inclusa n [0, 1]) si nchisa (intersectie de
multimi nchise).
b. Din constructie, rezult
a:
3k + 1 3k + 2
C , = , k, m N.
3m 3m
3k+1 3k+2
Dar, orice interval (, ) contine un interval de forma 3m , 3m daca m
este ales cu conditia 3m < Rezulta ca multimea C nu contine inter-
6 .
vale.
c. Fie a C si fie S un interval arbitrar care-l contine pe a; pentru orice
n N , fie Jn acel interval al lui In care-l contine pe a. Alegem n0 suficient
de mare astfel ncat Jn0 S; daca notam cu xn acel capat al intervalului
a xn C S, xn 6= a, n n0 .
Jn diferit de a, rezult
Solutie
Se aplic
a inegalit
atile:
n
X
|xm
j aj | d2 (xm , a) |xm
k ak |, j {1, 2, ..., n}.
k=1
7. Fie a, b R, a < b.
a. Sa se demonstreze c
a
Z b
d1 (f, g) = |f (x) g(x)|dx
a
1
Pentru a ar
ata c
a reciproca este falsa, fie sirul fn (x) = .
1 + nx
Atunci fn 0 n raport cu distanta d1 , dar nu converge n raport cu d .
9. a. S
a se demonstreze ca aplicatia
este distanta pe R.
b. Spatiul metric (R, d) nu este complet.
Solutie
a. Functia arctg este injectiva, deci d(x, y) = 0 x = y.
b. S irul xn = n este sir Cauchy n raport cu distanta d:
n m
d(xn , xm ) = |arctg n arctg m| = arctg
0,
1 + nm
a m, n .
dac
Presupun and, prin absurd, ca sirul xn este convergent la a R, atunci
d(xn , a) 0; pe de alta parte:
1 1
Fn = ,1 , n N ? .
n n
[
Atunci Fn = (0, 1).
n1
42 CAPITOLUL 2. SPAT
II METRICE. CONTINUITATE
este echivalenta cu f (x) = x, iar spatiul metric X este complet (cu metrica
uzuala indusa din R); demonstr am acum ca f este contractie pe X. Derivata
este f 0 (x) = (x2x 0 0 2
2 +4)2 , iar supxX |f (x)| = f (1) = 25 < 1, deci f este
2
contractie cu factorul factorul de contractie k = 25 . Sirul aproximatiilor
succesive este
1
x0 = 0, xn+1 = f (xn ) = 2 ;
xn + 4
evaluarea erorii:
n
kn 1 2
|xn | < |x0 x1 | = ,
1k 3 25
16
deci x3 = f 65 = 0, 2355072.
Aceeasi ecuatie se poate rezolva aproximativ si folosind contractia
g(x) = 14 (1 x3 ), x [0, 1]. In acest caz factorul de contractie este
3
k = sup |g 0 (x)| = . Metoda aproximatiilor succesive converge mult
x(0,1) 4
mai ncet n acest caz, x6 .
Solutie
Functia f : R 7 R, f (x) = q sin x + m este contractie:
F : C([0, 1]) 7 C([0, 1]), (F (f ))(x) = h(x) + a sin f (x), x [0, 1].
Este suficient s
a demonstram ca F este contractie (functia u din concluzie
este punctul fix al contractiei). Fie f, g C([0, 1]); atunci:
v v
u n n
! n
!! u n n
uX X X uX X
||t a2ik (xk yk )2 = ||t a2ik d2 (x, y).
i=1 k=1 k=1 i=1 k=1
v 1
u n n
uX X
a si numai daca || t
Deci T este contractie dac a2ik .
i=1 k=1
23. S
a se rezolve exercitiul anterior n raport cu distantele d1 si d .
Solutie
Studiem ecuatia n spatiul Banach (C([a, b]), d ). Fie aplicatia
Z b
U : C([a, b]) 7 C([a, b]), (U )(x) = K(x, y)(y)dy + f (x).
a
Z b
= sup | K(x, y)((y) (y))dy|
x[a,b] a
Z b
|| sup |K(x, y)| |(y) (y)|dy
x[a,b] a
Z b
|| k K k |(y) (y)|dy,
a
1
Aplicatia U este contractie daca si numai daca || < . In
(b a) k K k
aceast a, construim un sir al aproximatiilor succesive: fie 0 C([a, b])
a ipotez
si n+1 = U n . Calculam primii termeni ai sirului:
Z b
1 (x) = (U 0 )(x) = K(x, y)0 (y)dy + f (x), x [a, b].
a
Z b Z b !
2 (x) = (U 1 )(x) = K(x, y) K(y, t)0 (t)dt + f (y) dy + f (x) =
a a
Z b Z bZ b
= f (x) + K(x, y)f (y)dy + 2 K(x, y)K(y, t)0 (t)dtdy =
a a a
Z b Z b Z b !
2
= f (x) + K(x, y)f (y)dy + 0 (t) K(x, y)K(y, t)dy dt.
a a a
Z b
K2 (x, y) = K(x, t)K1 (t, y)dt,
a
Z b
K3 (x, y) = K(x, t)K2 (t, y)dt,
a
.........................................
Z b
Kn (x, y) = K(x, t)Kn1 (t, y)dt.
a
Cu aceste notatii, solutia ecuatiei Fredholm este:
X Z b
(x) = f (x) + n Kn (x, y)f (y)dy, x [a, b].
n1 a
X
Fie R(x, y, ) = n Kn+1 (x, y) rezolventa ecuatiei; atunci:
n0
Z b
(x) = f (x) + R(x, y, )f (y)dy.
a
sa i se poat
a aplica metoda aproximatiilor succesive si, n acest caz, sa se
rezolve ecuatia.
Solutie
Cu notatiile din exercitiul precedent, a = 0, b = 1,
K : [0, 1] [0, 1] 7 R, K(x,Ry) = xy, f (x) = x2 si k K k = 1. Aplicatia
U definita prin (U )(x) = 01 xy(y)dy + x2 este contractie daca si numai
daca || < 1. In acest caz, nucleele iterate sunt:
a a numarului a R.
unde, [a] este partea ntreag
Solutie
Din dubla inegalitate:
1 1
x 1 < f (x) x , x (0, 1],
x x
rezult
a c
a functia f este continu
a n 0.
29. Fie (
x sin x1 , x 6= 0
f : R 7 R, f (x) =
0, x = 0
Sa se demonstreze c a f este uniform continua pe R.
Solutie
Functia f este continu a, deci pe orice interval compact [a, b] R este si
uniform continu a. Fie xn si yn astfel ncat |xn yn | 0. Atunci
|f (xn ) f (yn )| 0 (deoarece lim f (xn ) = lim f (yn ) = 1), deci f este
n n
uniform continu a pe R.
1
30. Fie f : (0, 1] 7 R, f (x) = sin . Sa se demonstreze ca f nu este
x
uniform continu a.
Solutie
1 1
Fie xn = si yn = . Atunci |xn yn | 0, dar
n 2 + 2n
|f (xn ) f (yn )| 1 6= 0.
A = {x X | f (x) < a}
50 CAPITOLUL 2. SPAT
II METRICE. CONTINUITATE
B = {x X |f (x) a}
D = {x X | f (x) = a}.
Sa se demonstreze ca A este multime deschisa, iar B si D sunt multimi
nchise.
Solutie
A = f 1 ((, a)), B = f 1 ((, a]), D = f 1 ({a}); multimea (, a)
a, iar multimile (, a] si {a} sunt nchise.
este deschis
Y = {(x, y) R2 | x2 + y 2 = 1},
S
a se studieze continuitatea urm
atoarelor functii n origine
(exercitiile 35-47):
x2 y
(
x2 +y 2
,(x, y) 6= (0, 0)
35. f (x, y) =
0, (x, y) = (0, 0)
Solutie
x2 y 2
lim f (x, y) = lim 2 2 = 0, deoarece | x2x+yy 2 | |x|. Rezulta ca
(x,y)(0,0) (x,y)(0,0) x +y
functia este continu
a.
xy
(
x2 +y 2
,(x, y) 6= (0, 0)
36. f (x, y) =
0, (x, y) = (0, 0)
Solutie
Trecand la coordonate polare, x = cos , y = sin , obtinem:
xy 2 sin cos
lim f (x, y) = lim = lim = sin cos ,
(x,y)(0,0) (x,y)(0,0) x2 + y 2 0 2
ceea ce arat
a c
a limita n (0, 0) nu exista, deci functia nu este continua n
origine.
x2 y
(
x4 +y 2
,(x, y) 6= (0, 0)
37. f (x, y) =
0, (x, y) = (0, 0)
Solutie
x2 y
lim 4 2 nu exist a: fie (xn , yn ) = ( n1 , n12 ) (0, 0). Atunci
(x,y)(0,0) x +y
f (xn , yn ) 12 . Dac a (x0n , yn0 )
= ( n1 , n1 ) (0, 0), atunci f (x0n , yn0 ) 0.
Se observ a desi lim f (x, mx) = 0, m R, totusi limita nu exista.
a c
x0
x2 y 2
(
x2 +y 2
,(x, y) 6= (0, 0)
38. f (x, y) =
0, (x, y) = (0, 0)
Solutie
lim f (x, y) nu exist
a.
(x,y)(0,0)
(
1
(x2 + y 2 ) sin xy , (x, y) 6= (0, 0)
39. f (x, y) =
0, (x, y) = (0, 0)
Solutie
1
Din inegalitatea (x2 + y 2 ) sin xy x2 + y 2 rezult
a
lim f (x, y) = 0,
(x,y)(0,0)
52 CAPITOLUL 2. SPAT
II METRICE. CONTINUITATE
1
f (xn , yn ) ,
2
a (x0n , yn0 ) = ( ln
iar dac 1
, 1 ) (0, 0), atunci
n n2
f (x0n , yn0 ) 0.
3 2
(
1
xy sin xx2 +y
y
2, (x, y) 6= (0, 0)
41. f (x, y) =
0, (x, y) = (0, 0)
Solutie
3 2
sin xx2 +y
y
2 x3 y 2
lim f (x, y) = lim x3 y 2
= 0, deoarece
(x,y)(0,0) (x,y)(0,0) x2 + y 2
x2 +y 2
x3 y 2
|x3 |,
2
x + y2
x2 y 2 +11
, (x, y) 6= (0, 0)
43. f (x, y) = x2 +y 2
0, (x, y) = (0, 0)
Solutie
x2 y 2 +11
lim f (x, y) = lim x2 +y 2
=
(x,y)(0,0) (x,y)(0,0)
x2 y 2
= lim p = 0,
(x,y)(0,0) (x2 + y 2 )( x2 y 2 + 1 + 1)
2.4. FUNCT
II CONTINUE 53
x2 y 2
1 x2 +y 2
2 2 x2 y 2
= lim (1 + x y ) = 1,
(x,y)(0,0)
obtinem
2 (sin2 cos2 )
lim f (x, y, z) = lim = sin2 cos2 ,
(x,y,z)(0,0,0) 0 2
xz
(
, (x, y, z) 6 Oz
47. f (x, y, z) = x2 +y 2
0, x=y=0
Solutie
Fie (0, 0, zo ) Oz; analiz
am mai ntai cazul zo 6= 0.
Folosind coordonate cilindrice,
x = cos , y = sin , z = z,
54 CAPITOLUL 2. SPAT
II METRICE. CONTINUITATE
obtinem
cos z
lim f (x, y, z) = lim = zo cos ,
(x,y,z)(0,0,zo ) (,z)(0,zo )
deci limita nu exist
a.
Daca zo = 0, din inegalitatea
|f (x, y, z)| |z|,
rezult
a
lim f (x, y, z) = 0,
(x,y,z)(0,0,0)
Solutie
a. Fie f, g C[a, b] si , R; atunci:
Fx0 (f + g) = f (x0 ) + g(x0 ) = Fx0 (f ) + Fx0 (g),
deci Fx0 este functionala liniara.
Pentru orice f C[a, b], avem:
|Fx0 (f )| = |f (x0 )| k f k ,
2.5. SPAT
II NORMATE S
I OPERATORI LINIARI 55
S
a se demonstreze ca J este functionala liniara si continua si apoi sa se
calculeze norma sa.
b. Mai general, pentru orice functie continua : [a, b] 7 R aplicatia:
Z b
J : C[a, b] 7 R, J (f ) = (t) f (t) dt
a
este o functional
a liniara si continua si
Z b
k J k= |(t)| dt.
a
Solutie
a. Liniaritatea este o consecinta directa a proprietatilor integralei Riemann.
Pentru orice f C[a, b], avem:
Z
b
|J(f )| = f (t) dt
a
Z b
|f (t)|dt (b a) k f k ,
a
deci J este continu a. Din inegalitatea de mai sus rezulta si k J k b a.
Pentru a demonstra inegalitatea inversa, fie 1(t) = 1, t [0, 1]. Atunci
k 1 k = 1 si deci:
k J k |J(1)| = b a.
a k J k= b a.
Rezult
b. Liniaritatea este evidenta; din inegalitatea:
Z Z
b b Z b
|J (f )| = (t)f (t) dt |(t)f (t)| dt k f k |(t)| dt
a a a
rezult
a continuitatea si inegalitatea:
Z b
k J k |(t)| dt.
a
astfel nc
at
n
max |(tk ) (tk1 )| < .
k=1
2.5. SPAT
II NORMATE S
I OPERATORI LINIARI 57
k J k |J (g)| =
r s Z
X Z X
=
(t) g(t) dt + (t) g(t) dt
j=1 0j 00
k=1 k
r Z
X s Z
X
|(t)| dt |(t)| dt =
0 00
j=1 j k=1 k
Z b s Z
X
= |(t)| dt 2 |(t)| dt >
a 00
k=1 k
Z b
> |(t)| dt 2 (b a).
a
Pentru 0, rezult
a inegalitatea:
Z b
k J k |(t)| dt,
a
k f k=k f k + k f 0 k .
k D(f ) k = k f 0 k k f k + k f 0 k = k f k
rezult
a c
a D este operator continuu.
K = max{k T e1 k2 , k T e2 k2 , ..., k T en k2 }.
Pn
Pentru orice vector x = j=1 xj ej Rn , au loc inegalitatile:
|xi | k x k2 , i = 1, 2, ..., n.
n
X
|xj | k T ej k2 nK k x k2 , x Rn ,
j=1
deci k M k= |b|.
b. Demonstr am egalitatea (M ) = [a, b] prin dubla incluziune.
Prin definitie, (M ) dac a si numai daca operatorul I M nu este
inversabil (ceea ce este echivalent cu a fi bijectiv, conform teoremei lui Ba-
nach; a se vedea sectiunea teoretica a acestui capitol). Fie 0 [a, b]; din
egalitatea:
((0 I M )(f ))(x) = (0 x)f (x), f C[a, b], x [a, b]
rezult a operatorul 0 I M nu este surjectiv deoarece imaginea sa este:
a c
Im(0 I M ) = {f C[a, b] | f (0 ) = 0} =
6 C[a, b],
deci [a, b] (M ). In locul incluziunii inverse (M ) [a, b] demonstram
incluziunea echivalenta: C \ [a, b] C \ (M ). Fie 0 6 [a, b]; atunci functia
1
: [a, b] 7 C, 0 (x) =
0 x
60 CAPITOLUL 2. SPAT
II METRICE. CONTINUITATE
1
(0 I M )Sf = (S(0 I M ))f = 0 f = f, f C[a, b],
0
De aici rezult
a
f (x) = 0, x [a, b] \ {0 }.
Functia f fiind continua, rezulta si f (0 ) = 0, deci f (x) = 0, x [a, b]; in
concluzie, 0 I M este injectiv.
Solutie
a. Liniaritatea este imediat
a; din inegalitatea:
(0 I M )1 f = M0 f = 0 f, f C[a, b].
Solutie
a. Pentru orice f, g C[a, b] si , R avem:
Z b
(TK (f + g))(s) = K(s, t)(f (t) + g(t)) dt =
a
Z b Z b
= K(s, t)f (t) dt + K(s, t)g(t) dt = (TK f )(s) + (TK g)(s),
a a
s [a, b], deci TK este liniar.
Continuitatea operatorului TK rezulta din inegalitatea:
Z
b
k TK f k = sup K(s, t)f (t) dt
s[a,b] a
Z b
k f k sup |K(s, t)| dt, f C[a, b].
s[a,b] a
Demonstr
am acum inegalitatea inversa. Aplicatia
Z b
[a, b] 3 s 7 |K(s, t)| dt R
a
Notam (t) = K(s0 , t); evident, C[a, b]. Pe spatiul Banach C[a, b] con-
sideram functionala (ca n exercitiul 49.b)
Z b Z b
J (f ) = (t)f (t) dt = K(s0 , t)f (t) dt.
a a
C : `1 (Z) 7 `1 (Z), C x = ? x.
S
a se demonstreze c a operatorul C este liniar si continuu.
Solutie
a. Fie x, y `1 (Z) si fie n Z; atunci:
X X X
|x(n k)y(k)| |x(n k)| |y(k)| =k y k1 k x k1 .
kZ kZ kZ
e. L
asam liniaritatea ca exercitiu. Fie `1 (Z), fixat; atunci, pentru orice
1
x ` (Z), aplic
and inegalitatea de la punctul b, avem:
k C x k1 =k ? x k1 k k1 k x k1 ,
(I T )1 =
X
T n.
n0
1
k (I T )1 k .
1 k T k
Solutie
Spatiul L(X) este complet, deci orice X serie (de operatori) absolut conver-
genta este si convergent
a. Fie seria T n ; seria converge absolut:
n0
X X 1
k Tn k k T kn = ,
n0 n0
1 k T k
deci converge n spatiul L(X). Fie S L(X) suma acestei serii si fie
n
X
Sn = T k sirul sumelor partiale asociat; atunci:
k=0
S
iruri si serii de functii
Functii elementare
67
68 CAPITOLUL 3. SIRURI DE FUNCT
II. FUNCT
II ELEMENTARE
(
0 daca x [0, 1)
converge punctual la functia discontinua f (x) =
1 daca x = 1
Are loc urm atorul rezultat:
Transfer de continuitate
Daca fn sunt functii continue si sirul fn converge uniform la f , atunci functia
f este continu a.
Integrare termen cu termen
Fie fn , f : [a, b] 7 R functii continue.
Daca fn converge uniform la f , atunci
Z b Z b
lim fn (x)dx = f (x)dx.
n a a
sin(nx)
S a consider
am sirul fn (x) = n , x R. Sirul fn converge uniform la
functia constanta 0:
1
lim sup |f (x)| lim = 0.
n xR n n
Functiile fn sunt derivabile, dar sirul derivatelor fn0 (x) = cos(nx) nu con-
verge (nici punctual). Rezultatul urmator da conditii suficiente n care sirul
derivatelor converge:
Derivare termen cu termen
Presupunem c a functiile fn sunt derivabile, n N . Daca sirul fn converge
punctual la f si daca exista g : [a, b] 7 R astfel ncat fn0 converge uniform
la g, atunci f este derivabila si f 0 = g.
Serii de functii
n
X
Fie un : X 7 R(C) un sir de functii si fie sn = un sirul sumelor partiale.
X k=1
Se spune c
a seria un este punctual (simplu) convergenta daca sn este
n
punctual convergent. Seria este uniform convergenta daca sn converge uni-
form. Suma seriei este limita (punctuala sau uniforma) a sirului sumelor
partiale.
Criteriul lui Weierstrass de convergent a uniform a
Dac a exist
Xa un sir cu termeni pozitivi at |un (x)| an , x X
Xan astfel nc
si seria an converge, atunci seria un converge uniform.
n n
Transfer de continuitate X
Dac
a un sunt functii continue si seria un converge uniform la f , atunci
n
3.1. NOT
IUNI TEORETICE 69
Seria Taylor
Fie I R un interval deschis si fie f : I 7 R o functie de clasa C pe I.
Pentru orice x0 I definim seria Taylor asociata functiei f n punctul x0 :
X f (n) (x0 )
(x x0 )n .
n=0
n!
Observatii
1. Seria Taylor asociata functiei f n punctul x0 este o serie de puteri.
2. Seria Taylor asociata lui f n x0 = 0 se mai numeste si serie Mc Laurin.
Teorema de reprezentare a functiilor prin serii Taylor
Fie a < b si fie f C ([a, b]) astfel ncat exista M > 0 cu proprietatea ca
n N, x [a, b], |f (n) (x)| M . Atunci pentru orice x0 (a, b), seria
Taylor a lui f n jurul lui x0 este uniform convergenta pe [a, b] si suma ei
X f (n) (x0 )
este functia f , adic
a f (x) = (x x0 )n , x [a, b].
n0
n!
Serii de puteri
X
Fie (an )nN un sir de numere complexe si a C. Seria an (z a)n se
n=0
numeste seria de puteri centrata n a definita de sirul an .
Formula razei de convergent a
X q
Fie seria an (z a)n si fie = lim sup n
|an |.
n=0 n
3.1. NOT
IUNI TEORETICE 71
Raza de convergent
a a seriei date, (notata R), se defineste astfel:
0 daca =
R= daca = 0
1 dac
a (0, )
Teorema
lui Abel
X
Fie an (z a)n o serie de puteri si fie R raza sa de convergenta.
n=0
1. Dac a R = 0, atunci seria converge numai pentru z = a.
2. Dac a R = , atunci seria converge absolut pentru orice z C.
3. Dac a R (0, ), atunci seria este absolut convergenta pentru |z a| < R
a pentru |z a| > R.
si divergent
4. Seria este uniform convergent a pe orice disc nchis |za| r , r (0, R).
Derivare si integrare termen cu termen
X
Fie an (z a)n o serie de puteri si fie S(z) suma sa.
n=0
X
1. Seria derivatelor nan (z a)n1 are aceeasi raza de convergenta cu
n=1
a si suma sa este S 0 (z).
seria initial
X (z a)n+1
2. Seria primitivelor an are aceeasi raza de convergenta cu
n=0
n+1
seria initial
a si suma sa este o primitiva a lui S.
Functii elementare
X 1
1. ez = z n , z C.
n=0
n!
1 X
2. = z n , |z| < 1.
1 z n=0
1 X
3. = (1)n z n , |z| < 1.
1 + z n=0
X (1)n
4. cos z = z 2n , z C.
n=0
(2n)!
(1)n
X
5. sin z = z 2n+1 , z C.
n=0
(2n + 1)!
X ( 1)( 2)...( n + 1)
6. (1 + z) = z n , |z| < 1, R.
n0
n!
72 CAPITOLUL 3. SIRURI DE FUNCT
II. FUNCT
II ELEMENTARE
3.2 S
iruri si serii de functii
S
a se studieze convergenta punctual a si uniformaa
urmatoarelor siruri de functii (exercitiile 1-9):
1
1. un : (0, 1) 7 R ; un (x) = , n 0.
nx + 1
Solutie
1
Fie x > 0, fixat. Atunci lim un (x) = lim = 0, deci un converge
n n nx + 1
punctual la f (x) = 0.
1
Evident, sup |un (x) f (x)| = sup
= 1 si deci un nu converge
x(0,1) nx + 1
x(0,1)
uniform la f .
r
1
sup |un (x) f (x)| = sup x2 + 2 x2 =
xR xR n
1 1
= sup q = 0,
xR n2 x2 + 1
+ x2 n
n2
enx 1
5. un : (, 0) 7 R, un (x) = , n 0.
enx + 1
Solutie
Fie x < 0, fixat; atunci:
enx 1
lim un (x) = lim = 1,
n n enx + 1
8. un (x) = xn enx , x 0.
Solutie
Fie x 0, fixat. Atunci lim un (x) = 0, deci sirul converge punctual la
n
functia f (x) = 0, x 0. Studiind variatia functiei un , rezulta:
lim sup |un (x)| = lim |un (1)| = lim en = 0,
n x0 n n
sin nx
10. Fie sirul un : R 7 R, un (x) = , n > 0.
n
Sa se studieze convergenta sirurilor un si u0n .
Solutie
Din inegalitatea
sin nx
1 0,
n n
rezulta c
a sirul un converge uniform la 0 .
Sirul derivatelor nu este punctual convergent:
(un (x))0 = n cos nx.
1
11. Fie sirul un : R 7 R, un (x) = x + .
n
2
Sa se studieze convergenta sirurilor un si un .
Solutie
Sirul un converge uniform la f (x) = x:
1
lim sup |un (x) x| = lim = 0.
n xR n n
Sirul u2n converge punctual la f 2 (x) = x2 , dar nu converge uniform:
x 1
lim sup |u2n (x) x2 | = lim |2 + | = .
n xR n n n2
nex + xen
12. Fie sirul un : [0, ) 7 R, un (x) = , n N si fie
Z 1 x+n
An = un (x)dx, n N . S
a se studieze convergenta sirului un si sa se
0
calculeze lim An .
n
Solutie
Fie x 0, fixat.
nex + xen
lim un (x) = lim = ex ,
n n x+n
deci un converge punctual la f (x) = ex , x 0.
Evalu am n continuare
n
gn (x) = |un (x) f (x)| = 1 |en ex |, x > 0, n N .
n+x
76 CAPITOLUL 3. SIRURI DE FUNCT
II. FUNCT
II ELEMENTARE
a x (n, ) atunci:
Dac
a x [0, n] atunci
Dac
= en + ex 2ex ,
deci
2xex
g(x) , x [0, n].
x+n
2xex
Studiem acum variatia functiei [0, 1] 3 x 7 .
x+n
!0
2xex ex
=2 (x2 nx + n),
x+n (x + n)2
2xex
2
deci functia este crescatoare pe (0, n +4nn
2 ) si descrescatoare pe
x + n
2
( n +4nn
2 , n),deci
8n 2n
gn (x) e n2 +4n+n 0.
( n2 + 4n + n)2
1
d. Evident, fn0 (x) = 1 + 1
n x n . Pentru orice x > 0, fixat, avem:
n 1
lim f 0 (x) = lim x n = 1 = f 0 (x).
n n n n+1
In x = 0, avem lim f 0 (0) = 0. Deci sirul derivatelor converge punctual
n n
pentru orice x [0, ).
n n1
e. S
irul derivatelor nu converge uniform pe [0, 1]: supx[0,1] n+1 x 1 1.
nx , x R.
X
16.
n
Solutie
Seria converge punctual daca si numai daca x (1, ) (se compara cu seria
lui Riemann).
1 1 X 1
Fie r > 1; pentru orice x r, avem x r . Seria r
este convergenta
n n n n
si deci, conform criteriului lui Weierstrass, seria converge uniform pe inter-
valul [r, ). 0
nx = nx ln n converge uniform pe orice in-
X X
Seria derivatelor:
n1 n1
terval [r, ); se aplic
a criteriul lui Weierstrass:
nx ln n nr ln n, x r.
X X
n1 n1
X sin nx
17. , x R.
n=1
2n
Solutie
sin nx 1
|un (x)| = n n ,x R .
2 2
X 1
Seria este convergent
a si din criteriul lui Weierstrass rezulta ca seria
n1
2n
X sin nx
n1
2n
X ln(1 + nx)
20. ; x > 0.
n1
nxn
Solutie
and inegalitatea ln(1 + x) x obtinem
Aplic
X ln(1 + nx) X 1
.
n1
nxn n1
xn1
rezulta c
a seria este divergenta, deoarece ultima serie este divergenta (cri-
teriul necesar). In concluzie, seria data converge daca si numai daca x > 1.
Seria derivatelor este:
X 1 ln(1 + nx)
n
.
n1
(1 + nx)x xn+1
ln(1 + nx) n n
(1 + nx)xn+1 xn r n , x [r, ),
sn (x) = 1 xn+1 .
enx , x > 0.
X
22.
n0
Solutie
n
1 e(n+1)x
ekx =
X
Sirul sumelor partiale este sn (x) = . Seria converge
k=0
1 ex
1
punctual la functia f (x) = pentru orice x > 0; seria nu converge
1 ex
uniform pe (0, ):
n
X e(n+1)x e(n+1)x
kx
sup e f (x) = sup = lim = .
x x0 1 ex
x>0 1 e
x>0 k=0
nx
X
Seria derivatelor ne are sirul sumelor partiale
n0
!0
1 e(n+1)x (n + 1)e(n+1)x ne(n+2)x ex
s0n (x) = = .
1 ex (1 ex )2
Pentru orice x > 0 fixat avem
ex
lim s0n (x) = ,
n (1 ex )2
deci seria derivatelor converge punctual la derivata sumei. Convergenta nu
este uniforma pe (0, ), dar seria derivatelor converge uniform pe orice in-
terval compact [r, ) r > 0 (se poate face un rationament asemanator cu
cel pentru seria initial
a).
X sin nx
23. S a functia f : R 7 R, f (x) =
a se demonstreze c este
n1
n(n + 1)
continua. Se poate deriva seria termen cu termen ?
Solutie
Seria este uniform convergent a (se aplica criteriul lui Weierstrass):
X sin nx X 1
,
n1
n(n + 1) n1 n(n + 1)
82 CAPITOLUL 3. SIRURI DE FUNCT
II. FUNCT
II ELEMENTARE
X
cos nx
ultima serie fiind convergenta. Seria derivatelor n+1 nu converge punc-
n1
tual, deci seria nu se poate deriva termen cu termen.
X x2 + n
24. Fie seria de functii (1)n , x R.
n1
n2
a. Sa se studieze convergenta punctuala pentru orice x R si convergenta
uniform a pe orice interval [a, b]. Este seria uniform convergenta pe R?
b. Sa se studieze absolut convergenta pentru orice x R.
c. Sa se studieze continuitatea sumei seriei (acolo unde ea exista).
d. Se poate deriva seria termen cu termen ?
Solutie
X x2 X 1
a. Fie x R; seriile numerice (1)n 2 si (1)n sunt ambele con-
n n n n
vergente, deci seria data este punctual convergenta pentru orice x R.
X x2
Studiem acum convergenta uniforma pe intervalul [a, b]. Seria (1)n 2
n n
este uniform convergenta pe [a, b]; pentru aceasta, aplicam criteriul lui Weier-
strass de convergenta uniforma pentru serii:
2 b2
nx
(1) 2 2 , x [a, b],
n n
X 1
iar seria numeric
a este convergenta.
n n2
Seria nu este uniform convergenta pe R; pentru aceasta, fie a suma seriei
X (1)n X (1)n
s i b suma seriei . Evident, seria data converge punctual
n n2 n n
n
X x2 + k
la functia f (x) = ax2 + b. Fie sn (x) = (1)k . Calculam:
k=1
k2
n
X (1)k
lim sup |f (x) sn (x)| = lim sup x2 a = ,
n xR n xR k 2
k=1
d. Seria nu verific
a ipotezele teoremei de derivare termen pe R: seria data
trebuie s
a convearg a punctual, iar seria derivatelor sa convearga uniform;
X 2x
prima conditie a fost verificat
a. Seria derivatelor este (1)n 2 , serie
n1
n
care nu este uniform convergent a pe R:
n
X (1)k
lim sup 2x 2ax = .
n xR k2 k=1
Mention
am totusi c
a seria derivatelor converge uniform pe orice compact
din R. Seria dat
a se poate deriva termen cu termen, egalitatea
0
X (1)n X (1)n X (1)n
x2 + = 2x ,x R
2 n 2 n n
n1 n1 n1
X nxn + x X 1 X n
=x + xn .
n1
n2 +1 n1
n2 2
+ 1 n1 n + 1
Daca x = 1, seria converge (cele doua serii de mai sus sunt convergente)
dar nu converge absolut.
Daca x = 1 seria este divergenta (se poate compara cu seria armonica).
Daca |x| > 1 seria diverge (se poate aplica criteriul necesar).
In concluzie, seria converge daca si numai daca x [1, 1).
84 CAPITOLUL 3. SIRURI DE FUNCT
II. FUNCT
II ELEMENTARE
X 1 X n2
= 2+1
+ 2+1
xn1 .
n1
n n1
n
Seria derivatelor converge uniform pe orice interval [r, r] (1, 1), deci
seria se poate deriva termen cu termen.
X
26. S
a se stabileasca natura seriei (fn fn1 ) daca :
n1
a fn : [0, 1] 7 R ; fn (x) = nx(1 x)n , n N.
enx
b. fn : (0, 1] 7 R, fn (x) = , n N.
1 + enx
Solutie
a. Calcul am sirul sumelor partiale
n
X
Sn (x) = (fk (x) fk1 (x)) = fn (x) f0 (x) = fn (x), x [0, 1].
k=1
Folosind exercitiul 2 din acest capitol rezulta ca seria este simplu conver-
gent
a (la 0) dar nu este uniform convergenta.
b. Calculam sirul sumelor partiale:
n
X enx 1
Sn (x) = (fk (x) fk1 (x)) = fn (x) f0 (x) = nx
.
k=1
1+e 2
1
Rezult a seria converge punctual la functia S(x) = . Din evaluarea:
a c
2
enx
1 1 1
sup Sn (x) = sup nx
1 = sup nx
= ,
x(0,1] 2 x(0,1] 1 + e x(0,1] 1 + e 2
rezult
a c
a seria nu este uniform convergenta .
3.2. SIRURI S
I SERII DE FUNCT
II 85
x(n)z n
X
Z : `1 (Z) 7 C(D1 ), (Zx)(z) =
nZ
este liniar
a si continu
a.
d. Sa se demonstreze c a pentru orice siruri x, y `1 (Z) are loc egalitatea:
Z C x = MZ Zx, x `1 (Z).
Solutie
a. Fie z D1 si fie x `1 (Z); atunci:
x(n)z n
X X
|x(n)| =k x k1 < .
nZ nZ
86 CAPITOLUL 3. SIRURI DE FUNCT
II. FUNCT
II ELEMENTARE
|x(n)| |z n | =k x k1 ,
X
sup
zD1 nZ
28. f (x) = ex
Solutie
am derivatele functiei si obtinem : (ex )(n) = ex , n N . Rezulta
Calcul
X 1
ex = xn .
n=0
n!
Rezult
a seria
X 1
chx = x2n , x R.
n0
(2n)!
(sin x)(n) = sin x + n , n N,
2
88 CAPITOLUL 3. SIRURI DE FUNCT
II. FUNCT
II ELEMENTARE
33. f (x) = (1 + x) , R
Solutie
Fie R; derivata de ordinul n a functiei x 7 (1 + x) este:
1 X
= (1)n xn , x (1, 1).
1 + x n0
35. f (x) = 1 + x.
Solutie
Caz particular al seriei binomiale: = 12 ; rezulta:
X (1)n1 1 3 5...(2n 3)
1+x= n
xn , |x| < 1.
n0
2
Solutie
Derivata de ordin n a functiei x 7 ln(1 + x) este:
(n1)
1 (1)n1 (n 1)!
(n)
(ln(1 + x)) = = , n N.
1+x (1 + x)n
Rezult
a seria:
X (1)n1
ln(1 + x) = xn ,
n=1
n
Solutie
Dezvoltam n serie derivata functiei:
1
(arctgx)0 =
X
2
= (1)n x2n , |x| < 1.
1+x n0
90 CAPITOLUL 3. SIRURI DE FUNCT
II. FUNCT
II ELEMENTARE
1
41. f (x) =
1 + x + x2 + x3
Solutie
Descompunem functia n fractii simple :
1 1 1 x
f (x) = = + =
1 + x + x2 + x3 1 + x 1 + x2 1 + x2
X
X
X
X
n n n 2n n 2n+1
= (1) x + (1) x (1) x = cn xn , |x| < 1,
n=0 n=0 n=0 n=0
a n = 4k , cn = 1 daca n = 4k + 1 si cn = 0 n rest.
unde cn = 1 dac
1
f : R \ {0} 7 R, f (x) = .
x
Solutie
Derivata de ordin n este:
(1)n n!
f (n) (x) = , deci f (n) (1) = (1)n n!, n N.
xn+1
Rezult
a
1 X
= (1)n (x 1)n , x (0, 2).
x n=0
43. S
a se dezvolte n serie de puteri ale lui x + 4 functia
1
f : R \ {2, 1} 7 R, f (x) = .
x2 + 3x + 2
Solutie
Se descompune functia n fractii simple si apoi se procedeaza ca la exercitiul
a derivata de ordin n n x = 4):
anterior (se calculeaz
1 1 1
f (x) = = =
x2 + 3x + 2 x+1 x+2
1 1
X
= (x + 4)n , x (6, 2).
n=0
2n+1 3n+1
92 CAPITOLUL 3. SIRURI DE FUNCT
II. FUNCT
II ELEMENTARE
1
O alt
a metod
a este de a aplica direct dezvoltarea functiei translatata
1+x
n x = 4:
1 1 1 1
f (x) = = =
x+1 x+2 3 1 x+4
2 1 x+4
3 2
X 1 X 1
= (x + 4)n + (x + 4)n , |x + 4| < 2.
n0
3n+1 n0
2n+1
f 0 (0) f 00 (0) 2
f (x) = f (0) + x+ x + .... = 0, x V,
1! 2!
contradictie: evident, functia f nu se anuleaza n alte puncte n afara originii.
12x4 4
1 cos x2 4! + 0(x ) 1
lim = lim 4 = .
x0 x2 sin x2 x0 2x 4 2
2! + 0(x )
Rezult
a:
16x3
ln(1 + 2x) sin 2x + 2x2 3! + 0(x3 ) 8
lim = lim = .
x0 x3 x0 x 3 3
2+x 1
47. S
a se calculeze limita: lim
x0 2x(ex 1) x2
Solutie
Scriem mai nt
ai limita sub forma:
2+x 1 x2 + 2x 2ex + 2
lim x
2 = lim .
x0 2x(e 1) x x0 2x2 (ex 1)
94 CAPITOLUL 3. SIRURI DE FUNCT
II. FUNCT
II ELEMENTARE
S
a se calculeze cu o eroare mai mic at 103 integralele
a dec
(exercitiile 48-51):
1
sin x
Z
2
48. dx.
0 x
Solutie
Se dezvolt
a integrantul n serie de puteri n jurul lui 0, se integreaza termen
cu termen si se aproximeaza seria alternata rezultata:
1
sin x (1)n
Z
2 X
dx = .
0 x n0
(2n + 1)!(2n + 1)22n+1
1
ln(1 + x)
Z
2
49. dx.
0 x
Solutie
Se procedeaz
a analog; rezulta:
1
Z
2 ln(1 + x) X (1)n1
dx = .
0 x n1
n2 2n
1
arctg
Z
3
50. dx.
0 x
Solutie
Analog, se obtine:
1
arctg (1)n
Z
3 X
dx = .
0 x n0
(2n + 1)2 32n+1
Z 1
2
51. ex dx.
0
Solutie
3.4. SERII DE PUTERI, FUNCT
II ELEMENTARE 95
Analog, rezult
a:
(1)n
Z 1
2
ex dx =
X
.
0 n0
n!(2n + 1)
Solutie
n
|an | nn (n + 1)! n 1
R = lim = lim = lim = .
n |an+1 | n n!(n + 1)n+1 n n + 1 e
Seria este absolut convergenta pe 1e , 1e si divergenta pe
1 ) ( 1 , ) . Seria este uniform convergenta pe |x| r < e . Daca
S
(,
n e o e
x 1e , 1e se obtine o serie divergenta (criteriul raportului).
X xn
56. ,pR
n=1
np
Solutie
|an |
R = lim = 1. Seria este absolut convergenta pentru x (1, 1),
n |an+1 |
a pentru x (, 1) (1, ) si uniform convergenta pe |x|
S
divergent
X (1)n
r < 1. Dac a x = 1 se obtine seria care este divergenta pentru
n=1
np
X 1
p 0 si convergent a pentru p > 0, iar pentru x = 1 se obtine seria
n=1
np
care este divergent a pentru p 1 si convergenta pentru p > 1. Prin urmare
multimea de convergenta este:
[1, 1] daca p > 1,
[1, 1) daca p (0, 1] si
(1, 1) dac ap0.
n2 +2
X 1 n+2
57. cos xn
n=1
n
Solutie
R = 1 . Seria este absolut convergenta pe (1, 1), divergenta pe (, 1) (1, )
S
n
13
X
n+1 9 (2n 1)2n
x= 4 se obtine seria (1) care este divergenta.
n1
4 (3n 2)2n
In exercitiile 63-68, s
a se studieze convergenta urm
atoarelor
serii de functii
X
63. lnn x, x > 0
n=0
Solutie
Cu schimbarea de variabila t = ln x se obtine o serie de puteri cu raza de
|an |
convergent a R = lim = 1. Seria de puteri este absolut convergenta
n |an+1 |
pentru t (1, 1) si divergenta pentru t (, 1) (1,). Rezulta ca
S
(1)n+1 en sin x
X
66.
n0
Solutie X
Fie y = e sin x ; seria de puteri (1)n+1 y n are raza de convergenta R = 1
n0
3.4. SERII DE PUTERI, FUNCT
II ELEMENTARE 99
si converge daca si numai daca y (1, 1). Rezulta ca seria initiala converge
daca si numai dac a sin x > 0, adica
[
x (2k, (2k + 1)).
kZ
X (1)n
67. sinn x
n1
n
Solutie
X (1)n
Fie y = sin x; seria y n converge daca si numai daca y (1, 1],
n
n1
deci seria initial a si numai daca x 6= (4k 1) 2 , k Z.
a converge dac
X x n
68. ,x>0
n0
ln x
Solutie
x
Fie y = ; seria converge daca si numai daca |y| < 1, sau echivalent,
ln x
x < | ln x|. Fie (0, 1) solutia unica a ecuatiei x = ln x. Seria converge
daca si numai dac a x (0, ).
S
a se g
aseasc
a raza de convergenta si multimea de convergent
a
n C pentru urm atoarele serii de puteri (exercitiile 69-73):
X zn
69. ,zC
n1
np
Solutie
Raza de convergent a este 1. Seria este absolut convergenta pentru orice
|z| < 1 si divergent a pentru |z| > 1. Cazurile z = 1 au fost studiate n
exercitiul 11. Fie z = eit , t 6= k, k Z. Daca p 0, seria este diver-
genta (criteriul necesar); daca p > 1, seria este absolut convergenta. Daca
p (0, 1], seria este convergenta (partile reala si imaginara sunt convergente
- se aplica criteriul Abel-Dirichlet).
X
70. in z n , z C
n=0
Solutie
R = 1, deci discul de absolut convergenta al seriei este |z| < 1. Daca |z| = 1
sirul termenilor seriei nu tinde la 0 deci seria este divergenta .
X
71. (1 + ni)z n ,z C
n=0
100 CAPITOLUL 3. SIRURI DE FUNCT
II. FUNCT
II ELEMENTARE
Solutie
R = 1, deci discul de absolut convergenta al seriei este |z| < 1 . Daca |z| = 1
sirul termenilor seriei nu tinde la 0, deci seria este divergenta.
X (z 2i)n
72. ,zC
n=0
n 3n
Solutie
R = 3, deci discul de absolut convergenta este |z 2i| < 3 . Daca |z 2i| = 3,
X ein
deci z 2i = 3ei se obtine seria care a fost studiata n capitolul 1,
n1
n
exercitiul 42.
X z n+1
73. (1)n ,zC
n=0
n+1
Solutie
R = 1, deci discul de absolut convergenta al seriei este |z| < 1. Daca
X ein
|z| = 1, z = ei se obtine seria (1)n+1 . Daca z = 1, seria este
n1
n
divergenta ( seria armonica); pentru z 6= 1 seria este convergenta (criteriul
Abel-Dirichlet).
S
a se calculeze sumele seriilor de functii (exercitiile 74-80) :
X
74. x2n
n0
Solutie
X X 1
x2n = (x2 )n = , |x| < 1..
n0 n0
1 x2
X x2n+1
75. (1)n
n=0
2n + 1
Solutie
Raza de convergenta este 1. Fie S(x) suma seriei date. Seria derivatelor are
aceeasi raz
a de convergenta cu seria initiala si suma ei este egala cu derivata
sumei. Calculam:
1
S 0 (x) =
X
(1)n (x2 )n = , |x| < 1.
n0
1 + x2
Rezult
a S(x) = arctgx + C. Din S(0) = 0, rezulta C = 0.
3.4. SERII DE PUTERI, FUNCT
II ELEMENTARE 101
X
76. (n + 1)xn
n=0
Solutie
Fie S(x) suma seriei. Seria primitivelor are aceeasi raza de convergenta cu
seria initial
a (R = 1) si suma ei este egala cu o primitiva a sumei seriei date.
Integrand seria termen cu termen se obtine:
Z x X x
S(x)dx = xn+1 = , |x| < 1.
0 n0
1x
1
Rezult
a S(x) = .
(1 x)2
n
X n x
77.
n=0
n+1 2
Solutie
Seria converge pentru x (2, 2) si fie S(x) suma seriei. Daca x = 0, atunci
S(0) = 0; fie x (2, 2) \ {0};
X x n X 1
n
x 2 2X 1
n+1
x
S(x) = = .
n0
2 n0
n+1 2 2 x x n0 n + 1 2
Suma ultimei serii (pe care o notam cu T (x)) se calculeaza prin derivare
n+1 0
1 x 1X x n 1 1
T 0 (x) =
X
= = x = .
n0
n+1 2 2 n0 2 2(1 2 ) 2x
Rezult
a: n+1
X 1 x
T (x) = = C ln(2 x).
n0
n+1 2
a C = ln 2. In concluzie rezulta:
Din T (0) = 0 rezult
2 2 2
S(x) = ln , x (2, 2), x 6= 0 si S(0) = 0.
2x x 2x
X (n + 1)3 n1
78. x
n=1
n(n + 2)
Solutie
102 CAPITOLUL 3. SIRURI DE FUNCT
II. FUNCT
II ELEMENTARE
Seria este absolut convergenta pentru x (1, 1). Daca x = 0 suma este 83 ;
(n + 1)3
fie x (1, 1) \ {0}. Coeficientul se descompune n fractii simple:
n(n + 2)
(n + 1)3 1 1
=n+1+ + .
n(n + 2) 2n 2(n + 2)
X (n + 1)3 n1 X n1 X n1 X 1 n1 X 1
x = x + nx + x + xn1 =
n=1
n(n + 2) n1 n1 n1
2n n1
2(n + 2)
Z x
1 1 X 1 X x n+1
Z
(xn )0 +
X
n1
= + x dx + 3 x dx =
1 x n1 2x n1 0 2x n1 0
0
Z x Z x
1 X 1 X 1 X
= + xn + xn1 dx + 3 xn+1 dx =
1x n1
2x 0 n1
2x 0 n1
0 !
x2
Z x Z x
1 x 1 1 1
= + + dx + 3 dx =
1x 1x 2x 0 1x 2x 0 1x
!
1 1 1 1 1 x2 1
= + 2
+ ln + 3 x + ln .
1 x (1 x) 2x 1 x 2x 2 1x
nxn
X
79.
n1
Solutie X
Se face substitutia y = x1 , x 6= 0. Suma seriei (de puteri) ny n se
n1
X
calculeaz
a prin derivarea seriei y n si apoi nmultire cu y; rezulta:
n1
X y
ny n = , y (1, 1).
n1
(1 y)2
Rezult
a:
x
nxn =
X
, x (, 1) (1, ).
n0
(x 1)2
3.4. SERII DE PUTERI, FUNCT
II ELEMENTARE 103
(4n 3)x(4n3)
X
80.
n1
Solutie
Se procedeaz
a analog cu exercitiul precedent.
Solutie
Dezvoltam n serie derivata functiei arcsin (folosim seria binomiala petru
exponentul = 21 ):
1 X 1 3 5... (2n 1)
(arcsin x)0 = =1+ x2n , |x| < 1.
1x 2
n1
2 4 6...(2n)
Integr
and termen cu termen (de la 0 la x), obtinem:
X 1 3 5...(2n 1) 1
arcsin x = x + x2n+1 , x [1, 1].
n1
2 4 6...(2n) 2n + 1
X 1 3 5...(2n 1) 1
1+ (1)n = ln(1 + 2).
n1
2 4 6...(2n) 2n + 1
Solutie
Procedam analog cu exercitiul anterior:
p 0 1
ln(x + 1 + x2 = =
1 + x2
X 1 3 5...(2n 1) 2n
=1+ (1)n x , |x| < 1.
n1
2 4 6...(2n)
Rezult
a dezvoltarea: p
ln(x + 1 + x2 ) =
104 CAPITOLUL 3. SIRURI DE FUNCT
II. FUNCT
II ELEMENTARE
X 1 3 5...(2n 1) 1
=x+ (1)n x2n+1 , x [1, 1].
n1
2 4 6...(2n) 2n + 1
In particular pentru x = 1 obtinem suma seriei date: ln(1 + 2).
X (1)n+1
83.
n1
n
Solutie
Suma este ln 2.
X (1)n
84.
n0
2n + 1
Solutie
Suma este arctg1 = 4 .
X (1)n
85.
n0
22n n!
Solutie
1
Suma este e 4 .
X (1)n
86.
n0
(2n + 1)3n
Solutie
3
Suma este 3 arctg( 13 ) = 6 .
X (1)n
87.
n=0
(2n + 1)(2n + 2)
Solutie
Fie dezvoltarea:
X (1)n
arctg x = x2n+1 x (1, 1).
n=0
2n + 1
(1)n
Z x X
arctgx = x2n+2 .
0 n0
(2n + 1)(2n + 2)
3.4. SERII DE PUTERI, FUNCT
II ELEMENTARE 105
Calcul
and (prin p
arti) integrala, rezulta:
1 X (1)n
xarctgx ln(x2 + 1) = x2n+2 ,
2 n0
(2n + 1)(2n + 2)
deci suma cerut
a este 4 21 ln 2.
X n+1
88.
n=0
4n
Solutie
X
Raza de convergent
a a seriei (n + 1)xn este 1 si
n=0
!0
(xn+1 )0 =
X X X
(n + 1)xn = xn+1 =
n=0 n=0 n=0
0
x 1
= = , x (1, 1).
1x (1 x)2
In particular, pentru x = 1
X n+1
4 rezulta = 16
9 .
n=0
4n
X (1)n
89.
n1
(2n + 1)2
Solutie
Din dezvoltarea functiei arctg:
X (1)n
arctgx = x2n+1 , x [1, 1],
n0
2n + 1
rezult
a
(1)n
Z 1
arctgx X
dx = .
0 x n0
(2n + 1)2
Functii diferentiabile
107
108 CAPITOLUL 4. FUNCT
II DIFERENT
IABILE
DF (a)x = JF (a)xT , x Rn .
Df (a) : Rn 7 R,
f f f
Df (a)(x1 , x2 , ..., xn ) =(a)x1 + (a)x2 + ... + (a)xn ,
x1 x2 xn
sau, not
and cu dxj proiectia pe componenta j, diferentiala se scrie sub forma:
f f f
Df (a) = (a)dx1 + (a)dx2 + ... + (a)dxn .
x1 x2 xn
4.1. NOT
IUNI TEORETICE 109
Diferentiala a doua
Fie f C 2 (D) si a D. Matricea hessiana a lui f n a este matricea
(simetric
a) !
2f
Hf (a) = .
xi xj 1i,jn
Diferentiala a doua a functiei f n punctul a este forma patratica
n
n X
X 2f
D2 f (a) : Rn 7 R, D2 f (a)(h1 , h2 , .., hn ) = (a)hi hj .
i=1 j=1
xi xj
Polinomul Taylor
Fie D o submultime deschis a din Rn , fie f : D 7 R o functie de clasa C m si
fie a = (a1 , a2 , ..., an ) D. Not
am
n
X f
f (a) = Df (a)(x a) = (a)(xk ak ).
k=0
xk
110 CAPITOLUL 4. FUNCT
II DIFERENT
IABILE
unde
k
(k)
X kf
[f (a, b)] = Cki (x a)ki (y b)i (a, b).
i=0
xki y i
Polinoamele T1 (f, a) si T2 (f, a) se numesc aproximarea liniara si, respectiv,
aproximarea p atratic
a a functiei f n jurul punctului a.
Formula lui Taylor
In conditiile de mai sus, fie r > 0 astfel ncat B(a, r) D. Atunci, pentru
orice x B(a, r), exista [a, x] astfel ncat
1
f (x) = Tm (f, a) + [f ()](m) .
m!
In particular, rezult
a ca
Rm (f, a)(x)
lim = 0.
xa k x a km
4.1. NOT
IUNI TEORETICE 111
Extreme locale
Fie D o submultime deschis a n Rn si f : D 7 R. Un punct a D se
numeste punct de extrem local pentru functia f daca exista o vecinatate
V D a punctului a astfel nc at f (x) f (a) 0, x V (maxim local) sau
f (x) f (a) 0, x V (minim local).
Un punct a D se numeste punct critic al lui f daca f este diferentiabila
n a si Df (a) = 0.
Teorema lui Fermat
Cu notatiile de mai sus, dac a a D este punct de extrem local pentru f si
functia f este diferentiabil
a n a, atunci a este punct critic al lui f .
Conditii suficiente de extrem local
Fie f C 2 (D) si fie a D un punct critic pentru f . Daca forma patratica
D2 f (a) este pozitiv definita (respectiv negativ definita) atunci a este minim
local (respectiv maxim local) al lui f . Daca matricea hessiana are valori
proprii de semne contrare, atunci a nu este extrem local.
Difeomorfisme
Fie A, B doi deschisi din Rn . O aplicatie f : A 7 B se numeste difeomor-
fism dac a este bijectiv a C 1 si cu inversa de clasa C 1 .
a, de clas
Teorema functiei inverse
Daca intr-un punct a A diferentiala Df (a) este izomorfism liniar (sau,
echivalent, det (Jf (a)) 6= 0), atunci f este difeomorfism local n jurul lui
a, adic a exist
a V vecinatate a lui a si W vecinatate a lui f (a) astfel ncat
restrictia f : V 7 W sa fie difeomorfism.
D(f1 , f2 , .., fm )
F (a, b) = 0 si 6= 0.
D(y1 , y2 , .., ym )
2
f f (x, 1) f (1, 1) 2x3 ex + 2 + e
(1, 1) = lim = lim = 6 + 2e.
x x1 x+1 x1 x+1
f f (1, y) f (1, 1)
(1, 1) = lim = 2.
y y1 y1
2. a. S
a se studieze existenta derivatelor partiale n origine pentru
functia q
f (x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 .
p
b. Este functia g : R2 7 R, g(x, y) = x x2 + y 2 de clasa C 1 (R2 ) ?
Solutie
a. Aplicand definitia, se obtine:
f (x, 0, 0) f (0, 0, 0) |x|
lim = lim .
x0 x x0 x
Limita de mai sus nu exista, deci functia f nu are derivate partiale n origine.
b. Pentru orice (x, y) 6= (0, 0), avem:
g 2x2 + y 2 g xy
(x, y) = p 2 , (x, y) = p 2 .
x x + y2 y x + y2
In origine derivatele partiale exista si sunt nule:
g x|x| g
(0, 0) = lim = 0, (0, 0) = 0.
x x0 x y
Verific
am dac
a derivatele partiale sunt continue (n origine):
g 2x2 + y 2
lim (x, y) = lim p = 0,
(x,y)(0,0) x (x,y)(0,0) x2 + y 2
2x2 +y 2
p
deoarece
2 2
2 x2 + y 2 ;
x +y
g xy
lim (x, y) = lim p = 0,
(x,y)(0,0) y (x,y)(0,0) x + y2
2
xy p
deoarece 2 2 x2 + y 2 . Rezulta ca f C 1 (R2 ).
x +y
3. Folosind definitia, s
a se calculeze derivatele partiale de ordinul al
doilea ale functiilor urm
atoare, n punctele indicate:
114 CAPITOLUL 4. FUNCT
II DIFERENT
IABILE
q
a. f : R2 7 R, f (x, y) = x2 + y 2 n (1, 0) si (1, 1).
b. g : R3 7 r, g(x, y, z) = xeyz n (0, 0, 0) si (1, 1, 1).
Solutie
a. Se calculeaz a mai ntai derivatele partiale de ordinul ntai ntr-un punct
arbitrar (x, y) 6= (0, 0):
f x f y
(x, y) = p 2 2
, (x, y) = p 2 .
x x +y y x + y2
Calcul
am acum derivatele partiale de ordinul al doilea (cu definitia):
f
f x 1
2f x (x, 0) x (1, 0) 2
(1, 0) = lim = lim x = 0.
x2 x1 x1 x1 x1
f f
2f y (1, y) y (1, 0) y
(1, 0) = lim = lim p = 1.
y 2 y0 y y0 y 1 + y 2
f f
2f y (x, 0) y (1, 0)
(1, 0) = lim = 0.
xy x1 x1
f f 1 1
2f (1, y) (1, 0) 1+y 2
(1, 0) = lim x x
= lim = 0.
yx y0 y y0 y
Analog se calculeaza si n punctul (1, 1).
b. Derivatele partiale de ordinul ntai ntr-un punct arbitrar sunt:
g g g
(x, y, z) = eyz , (x, y, z) = xzeyz , (x, y, z) = xyeyz .
x y z
In (0, 0, 0) toate derivatele partiale de ordinul al doilea sunt nule. In punctul
(1, 1, 1), avem:
2g 2g 2g
(1, 1, 1) = 0, (1, 1, 1) = e = (1, 1, 1),
x2 yx zx
celelalte calcul
andu-se analog.
2f 2f 2f
f = + + ... + .
x21 x22 x2n
O functie al c
arei laplacian este nul se numeste functie armonica.
a. Calculam derivatele partiale:
f 2x
(x, y) = 2 ,
x x + y2
f 2y
(x, y) = 2
y x + y2
2f 2y 2 2x2
2
(x, y) = 2 ,
x (x + y 2 )2
2f 2x2 2y 2
(x, y) = ,
y 2 (x2 + y 2 )2
si deci f = 0.
b. Derivatele partiale:
g 2x
(x, y, z) = 2 ,
x x + y2 + z2
116 CAPITOLUL 4. FUNCT
II DIFERENT
IABILE
2g 2y 2 + 2z 2 2x2
(x, y, z) = ,
x2 (x2 + y 2 + z 2 )2
2
si deci g = .
x2 + y 2 + z 2
c. Derivatele partiale:
h x
(x, y) = q ,
x (x2 + y 2 )3
2h 2x2 y 2
(x, y) = ,
x2
q
2 2 5
(x + y )
1
si deci h = q .
(x2 + y 2 )3
d. Derivatele partiale:
k x
(x, y, z) = q ,
x (x2 + y 2 + z 2 )3
2k 2x2 y 2 z 2
(x, y, z) = ,
x2
q
(x2 + y 2 + z 2 )5
si deci k = 0.
xy
(
daca (x, y) 6= (0, 0)
8. Fie functia f (x, y) = x2 +y 2
0 daca (x, y) = (0, 0)
Sa se demonstreze c a f este continua, are derivate partiale de ordinul ntai
n orice punct si nu este diferentiabila n origine.
Solutie
Din inegalitatea: |f (x, y)| |x| rezulta lim f (x, y) = 0, deci functia
(x,y)(0,0)
4.2. DERIVATE PART
IALE S
I DIFERENT
IALA 117
este continu a. Este evident c a n orice punct (x, y) 6= (0, 0) functia are
derivate partiale de ordinul ntai; studiind existenta lor n origine (cu definitia),
f f
obtinem: (0, 0) = (0, 0) = 0.
x y
Demonstr am acum c a f nu este diferentiabila n origine; daca ar fi, atunci
diferentiala sa ar fi aplicatia identic nula deoarece:
f f
df (0, 0)(x, y) = (0, 0)x + (0, 0)y = 0.
x y
contradictie cu faptul c
a aceast
a limita nu exista. (se pot folosi coordonatele
polare).
f (x, 0) f (0, 0) x3
lim = lim = 0,
x0 x x0 x |x|
f (0, y) f (0, 0) y
lim = lim = ,
y0 y y0 y |y|
n origine.
Studiem acum existenta derivatelor partiale:
g(x, 0) g(0, 0) x2
lim = lim = 0,
x0 x x0 |x|
g(0, y) g(0, 0) y
lim = lim .
y0 y y0 |y|
Ultima limit
a nu exista, deci g nu este derivabila partial n raport cu y n
origine.
(
1 2y 1
f 2y sin x2 +y 2 x2 +y 2
cos x2 +y 2 daca (x, y) 6= (0, 0)
(x, y) =
y 0 daca (x, y) = (0, 0)
g y6
(x, y) = 2 p .,
x (x + y 4 ) x2 + y 4
g 2xy 5
(x, y) = 2 p .
y (x + y 4 ) x2 + y 4
Evident, (cu definitia), n origine derivatele partiale sunt nule.
g
Derivatele partiale nu sunt continue n origine; demonstram pentru x :
g
lim (x, 0) = 0,
x0 x
g 2 1
lim (y , y) = ,
y0 x 2
g
deci lim nu exist
a.
(x,y)(0,0) x
Demonstram c a g este diferentiabila n origine:
g(x, y) g(0, 0) xy 2
lim p = lim p p = 0,
(x,y)(0,0) x2 + y 2 (x,y)(0,0) x2 + y 4 x2 + y 2
deoarece:
x
1 si
p
x2 + y 4
y2
lim p = 0.
(x,y)(0,0) x2 + y 2
c. Lasam ca exercitiu faptul c a h nu este de clasa C 1 ; demonstram ca h este
diferentiabil
a n origine. Derivatele partiale n origine sunt toate nule (se
aplica definitia); diferentiabilitatea:
f (x, y, z) f (0, 0, 0)
lim p =
(x,y,z)(0,0,0) x2 + y 2 + z 2
xy 2 z
= lim p p = 0,
(x,y,z)(0,0,0) x2 + y 4 + z 2 x2 + y 2 + z 2
deoarece:
xz
1 si
p
x2 + y 4 + z 2
120 CAPITOLUL 4. FUNCT
II DIFERENT
IABILE
y2
lim p = 0.
(x,y,z)(0,0,0) x2 + y 2 + z 2
2f x sin 1 2f y sin(1)
(0, 0) = lim = sin 1; (0, 0) = lim = sin 1.
xy x0 x yx y0 y
14. S
a se studieze existent(a derivatelor partiale si a diferentialei n orig-
xy 2 yx2
x2 +y 2
daca (x, y) 6= (0, 0)
ine pentru functia: f (x, y) =
0 daca (x, y) = (0, 0)
122 CAPITOLUL 4. FUNCT
II DIFERENT
IABILE
Solutie
Functia are derivate partiale n orice punct, dar nu este diferentiabila n
origine.
Deci maximul se obtine atunci cand s are aceeasi directie si acelasi sens cu
1
a: grada f = (1, 1, 1) s = (1, 1, 1).
grada f. Rezult
3
16. Fie f : R3 7 R ; f (x, y, z) = xy 2 2xyz si a = (2, 1, 1). Sa se
df
determine versorul s stiind ca (a) este minim.
ds
Solutie
Repetand rationamentul din exercitiul anterior, rezulta ca minimul se obtine
atunci cand s are aceeasi directie si sens opus cu grada f .
1
Rezulta: grada f = (1, 0, 4) s = (1, 0, 4).
17
17. S a se calculeze jacobienii transformarilor n coordonate polare, cilin-
drice si sferice.
Solutie
Transformarea n coordonate polare este:
(x, y, z) = ( sin cos , sin sin , cos ), (, , ) (0, )(0, )(0, 2).
Jacobianul ntr-un punct arbitrar este:
sin cos cos cos sin sin
D(x, y, z)
= det sin sin cos sin sin cos = 2 sin .
D(, , )
cos sin 0
mf
(x, y) = ex+y
xk y mk
si deci
mf mf
(0, 0) = 1, (1, 1) = 1.
xk y mk xk y mk
Rezult
a
1 1 1
Tn (f, (0, 0))(x, y) = 1 + (x + y) + (x + y)2 + ... + (x + y)n .
1! 2! n!
1
Tn (f, (1, 1))(x, y) = 1 +
((x 1) + (y + 1))+
1!
1 1
+ ((x 1)2 + 2(x 1)(y + 1) + (y + 1)2 ) + .. + ((x 1) + (y + 1))n =
2! n!
= Tn (f, (0, 0)).
19. S
a se calculeze aproximarea liniara n jurul originii a functiei
s
x+1
f (x, y, z) =
(y + 1)(z + 1)
124 CAPITOLUL 4. FUNCT
II DIFERENT
IABILE
Solutie
Se calculeaz
a
f 1 f f 1
(0, 0, 0) = , (0, 0, 0) = (0, 0, 0) = .
x 2 y z 2
Aproximarea cerut
a este polinomul Taylor de gradul ntai:
1
T1 (f, (0, 0, 0))(x, y, z) = 1 + (x y z).
2
20. Sa se calculeze aproximativ 1, 01 3 0, 97 , folosind polinomul Taylor
de gradul 2 asociat functiei f (x, y) = x 3 y n punctul (1, 1).
Solutie
Se calculeaz
a
f 1 f 1 2f 1
(1, 1) = , (1, 1) = , 2 (1, 1) = ,
x 2 y 3 x 4
2f 1 2f 2
(1, 1) = , 2
(1, 1) = .
xy 6 y 9
Aproximarea de ordinul 2 a functiei f n jurul punctului (1, 1) este
1 f f
f (1 + h, 1 + k) f (1, 1) + (1, 1)h + (1, 1)k +
1! x y
!
1 2f 2 2f 2f
+ (1, 1)h + 2 (1, 1)hk + (1, 1)k 2 .
2! x2 xy y 2
In particular pentru h = 0, 1 si k = 0, 3, obtinem valoarea aproximativa
cerut
a.
2 +y 2
a se determine aproximarea liniara a functiei f (x, y) = x2 ex
21. S n
jurul punctului (1, 1).
Solutie
Se calculeaz
a polinomul Taylor de gradul ntai.
22. Sa se calculeze aproximativ e0,2 4 1, 02.
Solutie
Se poate folosi polinomul Taylor de gradul al doilea asociat functiei
f (x, y) = ex 4 y.
4.2. DERIVATE PART
IALE S
I DIFERENT
IALA 125
2g g f f
= = 2x + =
x2 x x x u v
!
f f 2 f u 2 f v 2 f u 2 f v
=2 + + 2x + + + =
u v u2 x vu x uv x v 2 x
!
f f 2f 2f 2f
2
=2 + + 4x 2
+2 + 2 .
u v u uv v
2g 2g g f f
= = = 2x + =
xy yx y x y u v
! !
2 f u 2 f v 2 f u 2 f v 2f 2f
= 2x + + + 2 = 4xy .
u2 y vu y uv y v y u2 v 2
2g g f f
2
= = 2y =
y y y y u v
!
f f 2 f u 2 f v 2 f u 2 f v
=2 + 2y + 2 =
u v u2 y vu y uv y v y
!
f f 2f 2f 2f
2
=2 + 4y 2 + .
u v u2 uv v 2
q
27. Fie r = x2 + y 2 + z 2 si fie f C 1 (R). Sa se calculeze laplacianul
1
functiilor g(x, y, z) = f r si h(x, y, z) = f (r).
4.3. DIFERENT
IALA FUNCT
IEI COMPUSE 127
Solutie
Calcul
am mai nt
ai:
1 x x
= , (r) =
x r r3 x r
Derivatele partiale ale functiei g:
2 !
g 1 x 2g 1 x 1 3x2 r2
= f0 3 , 2
= f 00 3 f0
x r r x r r r r5
1 00 1
Rezult
a g = r4
f r . Derivatele partiale ale functiei h:
h x 2h x2 r 2 x2
= f 0 (r) , = f 00
(r) + f 0
(r) ,
x r x2 r2 r3
deci h = f 00 (r) + 2r f 0 (r).
u f p f q f r f f f
= + + = 2x + 2x + 2y
x p x q x r x p q r
u f p f q f r f f f
= + + = 2y 2y + 2x
y p y q y r y p q r
!
2u f 2 f p 2 f q 2 f r f
2
=2 + 2x 2
+ + +2 +
x p p x pq x pr x q
!
2 f p 2 f q
+2x + +
qp x q 2 x
! !
2 f r 2 f p 2 f q 2 f r
+2x + 2y + + 2 =
qr x rp x rq x r x
! !
2 2f 2f 2f 2f 2f 2f f f
= 4x + + 2 +4xy + +4y 2 2 +2 +2
p2 q 2 pq pr qr r p q
!
2u 2f 2f 2f 2f
= 4xy + + 4(x2 + y 2 ) +
xy p2 q 2 r2 pr
128 CAPITOLUL 4. FUNCT
II DIFERENT
IABILE
2f f
+4(x2 y 2 ) +2
qr r
! !
2u 2f 2f 2f 2f 2f
= 4y 2 + 2 + 4xy +
y 2 p2 q 2 pq pr qr
2f f f
+4x2 2
+2 2 .
r p q
2f 2f
2
a2 2 = 0.
y x
Solutie Calcul direct.
x2 + y 2 00 y 2y y
4
f ( ) + 3 f 0 ( ) = 0.
x x x x
4.3. DIFERENT
IALA FUNCT
IEI COMPUSE 129
y
Notand t = x se obtine (dup
a calcule):
f 00 (t) 2t
0
= 2 ,
f (t) t +1
si deci
f (t) = a arctg(t) + b
cu a, b R arbitrar fixate.
32. S
a se demonstreze c
a laplacianul n coordonate polare este:
2f 1 2f 1 f
f = 2
+ 2 + .
2
Solutie
Fie f C 2 (R2 ), x = cos , y = sin .
x x y y
= cos , = sin , = sin , = cos .
f f x f y f f
= + = cos + sin
x y x y
f f x f y f f
= + = ( sin ) + cos .
x y x y
f f
Rezolv
and sistemul, (n necunoscutele x si y ), rezulta:
f f f sin f f f cos
= cos , = sin + .
x y
2f f f sin f
2
= = cos =
x x x x x
2f 2 2 f sin cos 2 f sin2 f sin2
= cos 2 + + +
2 2 2
f sin cos
+2 .
2
2f 2f 2 2 f sin cos 2 f cos2 f cos2
= sin + 2 + +
y 2 2 2 2
f sin cos
2 .
2
130 CAPITOLUL 4. FUNCT
II DIFERENT
IABILE
In concluzie:
2f 1 2f 1 f
f = + + .
2 2 2
d2 y dy
33. Fie ecuatia diferentiala x2 2
+x + 2y = 0. Ce devine ecuatia
dx dx
a se face schimbarea de variabile (x, y) 7 (t, y), unde x = et ?
dac
Solutie
dy d2 y 2
Calcul
am dx si dx n functie de dy
2 dt si ddt2y . Din x = et , rezulta t = ln x si
dt
deci dx = x1 = et ; rezulta:
dy dy dt dy t
= = e ,
dx dt dx dt
!
d2 y d dy t d dy t dt d2 y dy
= e = e = e2t .
dx2 dx dt dt dt dx dt2 dt
d2 y
Ecuatia devine: + 2y = 0.
dt2
y
a se demonstreze ca functia z(x, y) = xy + xe x verifica ecuatia
34. S
z z
x + = xy + z.
x y
Solutie
Se calculeaz
a derivatele partiale de ordinul ntai ale lui z.
1
35. Ce devine ecuatia x2 y 00 + 2xy 0 + 2 y = 0 daca se face schimbarea
x
1
de variabile (x, y) 7 (t, y), unde t = .
x
Solutie
Se calculeaz a
dy dy dt 1 dy dy
= = 2 = t2 , etc.
dx dt dx x dt dt
2
z 2
z
36. Ce devine ecuatia x2 2 y 2 2 = 0 prin schimbarea de variabile
x y
x
(x, y) 7 (u, v), unde u = xy, v = .
y
Solutie
Se calculeaz a:
z z u z v z 1 z
= + =y + , etc.
x u x v x u y v
4.3. DIFERENT
IALA FUNCT
IEI COMPUSE 131
37. S
a se determine functiile z = z(x, y) care verifica ecuatia
z z
x2 + y2 = z2,
x y
folosind schimbarea de variabile:
1 1 1 1
(x, y, z) 7 (u, v, w), unde, u = x, v = ,w= .
y x z x
Solutie
O metod a const
a n a calcula mai ntai x, y si z n functie de u, v si w; se
obtine:
u u
x = u, y = ,z= .
uv + 1 uw + 1
Se calculeaz
a acum derivatele partiale ale lui u si v n raport cu x si y:
2
u u v 1 1 v 1 uv + 1
= 1, = 0, = 2 = 2, = 2 = .
x y x x u y y u
z u u u u v
= = + =
x x uw + 1 u uw + 1 x v uw + 1 x
1 u2 w
u
w
v
= .
(uw + 1)2
z u u u u v
= = + =
y y uw + 1 u uw + 1 y v uw + 1 y
2
uv + 1 w
= .
uw + 1 v
Inlocuind n ecuatia initial
a, se obtine: w
u = 0. Rezult
a deci ca w este o
functie constanta n raport cu variabila u, deci w = f (v), unde f este o
functie arbitrar
a de clasa C 1 pe R. Rezulta
1 1 1 1
=f ,
z x y x
deci
x
z(x, y) = .
1 1
1 + xf y x
O alta metod
a const
a n a calcula:
w 1 z 1 w 1 z
= 2 + 2, = 2
x z x x y z y
132 CAPITOLUL 4. FUNCT
II DIFERENT
IABILE
si deci
z w z 2 z w
= z 2 + 2, = z 2 .
x x x y y
Se calculeaz
a apoi
w w u w v
= + , etc.
x u x v x
rezult
a:
f f f
x (tx, ty, tz) + y (tx, ty, tz) + z (tx, ty, tz) = rtr1 f (x, y, z) (?)
x y z
In particular pentru t = 1, se obtine relatia de la punctul a.
b. Se deriveaza n continuare relatia (?) n raport cu t.
si f C 2 (U ) (c
amp scalar). Operatorii diferentiali de ordinul ntai sunt
gradientul, divergenta si rotorul, definiti pentru orice a U astfel:
f f f
(gradf )(a) = (f )(a) = (a)i + (a)j + (a)k.
x y z
P Q R
(divV )(a) = (V )(a) = (a) + (a) + (a).
x y z
(rotV )(a) = ( V )(a) =
R Q P R Q P
= (a) (a) i + (a) (a) j + (a) (a) k.
y z z x x y
In cele ce urmeaz
a vom nota cu r = (x, y, z) vectorul de pozitie si cu
q
r = x2 + y 2 + z 2 norma sa. Evident, r este un camp vectorial, iar r
este un c amp scalar.
Pentru orice c ampuri vectoriale V si W si orice campuri scalare f si g de
clasa C 2 , au loc relatiile:
a. grad(f g) = f gradg + ggradf .
b. div(f V ) = f divV + V gradf .
c. div(V W ) = W rotV V rotW .
d. rot(f V ) = f rotV V gradf .
dV W
e. grad(V W ) = W rotV + V rotW + + ,
dW dV
dV
unde, este derivata dup a directia W a lui V .
dW
dV dW
f. rot(V W ) = V divW W divV + .
dW dV
df
g. = agradf, grad(a r) = a, pentru orice vector constant a.
da
h. gradr = r2 r, R.
i. rot(gradf ) = 0.
j. div(rotV ) = 0.
2f 2f 2f
k. div(gradf ) = f = + + .
x2 y 2 z 2
Solutie
Calcul direct.
41. S
a se calculeze divergenta campului vectorial
kr
V =r+ r,
r4
134 CAPITOLUL 4. FUNCT
II DIFERENT
IABILE
kr 1
= 3 + 3 4 + r 4 grad(k r) + (k r)gradr4 =
r r
!
kr k (k r)
=3+3 4 +r 4
4 6 r = 3.
r r r
1
a se calculeze rotorul campului vectorial V = (k r).
42. S
r
Solutie
1 1 1
rotV = rot kr = rot(k r) (k r) grad =
r r r
!
1 dk dr r 2k
= k divr r divk + + (k r) 3
= .
r dr dk r r
D(u, v) 1 D(x, y)
= 2 si = (x2 + y 2 )2 .
D(x, y) 2 2
(x + y ) D(u, v)
4.4. EXTREME LOCALE 135
45. S
a se demonstreze c
a aplicatia
1 2
f : (0, ) (0, ) 7 {(x, y) R2 | x > 0}, f (x, y) = xy, y x2
2
este un difeomorfism si s
a se calculeze inversa.
Solutie
Faptul c a f este difeomorfism local rezulta din faptul ca iacobianul este
nenul n orice punct: det (Jf (x, y)) = x2 + y 2 6= 0.
Se arata c
a f este o bijectie si
r
1
q
x
f (x, y) = x2 + y 2 y, qp .
x2 + y2 y
Rezult
a dou
a puncte critice: (0, 0) si (2, 2). Pentru a decide daca acestea
136 CAPITOLUL 4. FUNCT
II DIFERENT
IABILE
Pentru puncte situate deasupra axei Ox (adica y > 0), exista un disc (de
raza suficient de mic a, de exemplu y2 ), pe care diferenta f (x, y) f (0, y) este
pozitiv a, deci aceste puncte sunt minime locale. Analog, punctele situate
sub axa Ox sunt maxime locale. Pentru y = 0 (deci n origine), diferenta
f (x, y) f (0, 0) nu p
astreaza semn constant pe nici o vecinatate a lui (0, 0),
deci originea nu este punct de extrem.
Punctul (1, 1, 1) este minim local, iar (1, 1 1) este maxim local.
rt s2 =
138 CAPITOLUL 4. FUNCT
II DIFERENT
IABILE
!2
2f 2f 2f 9
= , , , = > 0, r = 3 < 0.
x2 3 3 y 2 3 3 xy 3 3 4
In punctul (x1 , y1 ) = (, ), derivatele partiale de ordinul al doilea sunt nule,
deci trebuie evaluat semnul diferentei f (x, y)f (, ) = sin x sin y sin(x+y)
n jurul punctului (, ). Se poate face acest lucru fie folosind formula lui
Taylor de ordinul 3, fie direct, observand ca pentru x < , y < diferenta
este negativa, iar pentru puncte x > , y > diferenta este pozitiva.
Rezulta c
a (x1 , y1 ) nu este extrem local.
In particular, rezult a inegalitatea
!3
3
sin x sin y sin(x + y) , x, y (0, )
2
b. Se calculeaz
a punctele critice ale functiei g:
g
x
= cos x cos(x + y + z) = 0
g
y = cos y cos(x + y + z) = 0
g
= cos z cos(x + y + z) = 0
z
deci
cos x = cos y = cos z = cos(x + y + z).
Deoarece functia cos este injectiva pe (0, ), rezulta x = y = z. Se obtine
cos x = cos 3x, adic a 2 sin x sin 2x = 0, cu singura solutie x = 2 . Rezulta
punctul critic (x, y, z) = 2 , 2 , 2 . Derivatele partiale de ordinul al doilea
sunt:
2g 2g
= sin x + sin(x + y + z), = sin y + sin(x + y + z),
x2 y 2
2g
= sin z + sin(x + y + z),
z 2
2g 2g 2g
= = = sin(x + y + z).
xy yz xz
2 1 1
In punctul critic matricea hessiana este 1 2 1 . Polinomul car-
1 1 2
acteristic P () = 3 + 62 + 9 + 4 are toate radacinile strict negative, deci
2 , 2 , 2 este punct de maxim. Se observ a ca este un maxim global.
4.4. EXTREME LOCALE 139
Daca x < 0 atunci (x, x) sunt puncte de minimsi fmin = 2; daca x > 0,
atunci (x, x) sunt puncte de maxim si fmax = 2.
b. f : R3 7 R, f (x, y, z) = x2 + y 2 + 3z 2 xy + yz + 2xz
140 CAPITOLUL 4. FUNCT
II DIFERENT
IABILE
Solutie
a. Functia f este de clasa C 2
si are
in domeniul de definit
ie punctele critice
(x1 , y1 ) = (0, 0); (x2 , y2 ) = ( 2, 2); (x3 , y3 ) = ( 2, 2)
Intr-un punct oarecare matricea hessiana este
!
12x2 4 4
4 12y 2 4
Punctele ( 2, 2); ( 2, 2) sunt minime locale, iar (0, 0) nu este ex-
trem.
b. Functia f este de clasa C 2 si are in domeniul de definitie un singur punct
critic (x1 , y1 , z1 ) = (0, 0, 0).
2 1 2
Matricea hessian a n punctul critic este 1 2 1 .
2 1 6
1 = 2 > 0, 2 = 3 > 0 si 3 = 4 > 0 deci (0, 0, 0) este punct de minim
local strict si fmin = 0.
53. S
a se determine extremele locale ale functiei:
F : R2 7 R, f (x, y) = x3 + 3xy 15x 12y.
Solutie
Punctele critice sunt (1, 2), (2, 1), (2, 1); folosind matricea hessiana, se
decide natura acestor puncte.
56. S a se determine
p extremele functiilor:
a. f (x, y) = xy 1 x2 y 2 , definita pentru x2 + y 2 < 1.
4.5. FUNCT
II IMPLICITE 141
(y + z) sin z y(x + z) = 0.
Sa se calculeze expresia:
z z
E = (z sin z) y2 .
x y
Solutie
Fie F (x, y, z) = (y + z) sin z y(x + z). Functia z = z(x, y) exista n
F
vecinatatea punctelor cu proprietatea 6= 0, adica
z
sin z + (y + z) cos z y 6= 0.
z z z
sin z + (y + z) cos z y 1+ = 0,
x x x
deci:
z y
= .
x sin z + (y + z) cos z y
142 CAPITOLUL 4. FUNCT
II DIFERENT
IABILE
z z z
1+ sin z + (y + z) cos z (x + z) y = 0,
y y y
deci
z x + z sin z
= .
y sin z + (y + z) cos z y
Inlocuind z
si z
cu valorile obtinute mai sus n expresia E, se obtine
x y
yF (x, y, z)
E= = 0.
sin z + (y + z) cos z y
g g z z x g 2y g
2y + x =0 = v g u .
u v y y v
Inlocuind, se obtine: E = x2 + y 2 .
x2 + y 2 + z 2 = a2 .
S
a se calculeze diferentiala ntai si diferentiala a doua ale functiei z.
Solutie
Fie functia F (x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 a2 . Functia z = z(x, y) exista n
atatea punctelor cu proprietatea F
vecin z 6= 0, adica z 6= 0. Exista deci
doua submultimi ale sferei de centru O si raza a pe care exista cate o functie
z: semisfera x2 + y 2 + z 2 = a2 , z > 0 si semisfera x2 + y 2 + z 2 = a2 , z < 0.
Vom calcula diferentialele functiei z asociate primei semisfere (z > 0):
z z x x
2x + 2z =0 = = p 2 .
x x z a x2 y 2
4.5. FUNCT
II IMPLICITE 143
z y y
Analog, = = p 2 si deci
y z a x2 y 2
x y x y
dz = dx dy = p 2 dx p dy.
z z a x2 y 2 a2 x2 y 2
Diferentiala a doua:
2
z 2z
2+2 + 2z = 0,
x x2
deci:
2z x2 + z 2 y 2 a2 y 2 a2
= = = .
x2 z3 z3
q
(a2 x2 y 2 )3
z z 2z
2 + 2z = 0,
y x xy
deci
z z
2z x y xy xy
= = 3 = q .
xy z z 2 2 2
(a x y )3
In concluzie:
y 2 a2 2xy x2 a2
d2 z = q dx2 q dxdy+ q dy 2
(a2 x2 y 2 )3 (a2 x2 y 2 )3 (a2 x2 y 2 )3
de unde rezult
a:
u u + y v u + x u v + y v v+x
= , = , = , = .
x y x x x y y y x y xy
2u 2v u 2u 2v
+ = 0,
s i 2 + x + y = 0,
x2 x2 x x2 x2
de unde rezult
a
2u 2 u 2(u + y)
= x = .
x2 yx (y x)2
Analog se calculeaz
a si celelalte derivate partiale de ordinul al doilea.
F (sin x + y, cos y + x) = 0.
F F
() (y 0 + cos x) + (1 y 0 sin y) = 0.
u v
Se obtine:
F F
cos x +
y0 = u
F F
v
.
v u
Sa se calculeze y 00 si z 00 .
Solutie
Fie f (x, y, z) = sin x + sin y + sin z a, g(x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 b si
F (x, y, z) = (f (x, y, z), g(x, y, z)). Conditia de existenta pentru functiile y
si z este D(f,g)
D(y,z) 6= 0 2z cos y 2y cos z 6= 0. Deriv and ecuatiile f = 0,
g = 0 n functie de x , rezult a:
(
cos x + y 0 cos y + z 0 cos z = 0
()
2x + 2yy 0 + 2zz 0 = 0
Rezolv a y 00 si z 00 .
and sistemul, rezult
64. Functiile u = u(x, y), v = v(x, y), z = z(x, y) sunt definite implicit
de sistemul de ecuatii
u + ln v
= x
v ln u = y
z = 2u + v
z 2
u v 2
Sa se calculeze x , xy , y2 .
Solutie
Fie functiile:
f (x, y, u, v, z) = u + ln v x,
g(x, y, u, v, z) = v ln u y,
h(x, y, u, v, z) = z 2u v
si fie F = (f, g, h). Conditia de existenta a functiilor u, v, z este
D(f, g, h) 1
6= 0 1 + 6= 0.
D(u, v, z) uv
Derivand relatiile f = 0, g = 0, h = 0 n raport cu x, rezulta
u uv v v z 2uv + v
= , = , = .
x 1 + uv x 1 + uv x 1 + uv
146 CAPITOLUL 4. FUNCT
II DIFERENT
IABILE
Deriv
and relatiile f = 0, g = 0 n raport cu y, rezulta:
u 1 v
(
y + v y = 0
() .
u1 u
y +
v
y = 1
u u v uv
Solutia sistemului este: = , = .
y 1 + uv y 1 + uv
Deriv
and relatiile () n raport cu x, rezulta
2u 1 v v 2
v
+ v1 xy
(
xy v 2 x y = 0
2v 1 u u 2u
xy + u2 x y u1 xy = 0
Rezolv
and sistemul, rezulta
2u uv(u 1)
= .
xy (1 + uv)3
2v
Analog se calculeaz
a si y 2
.
f
6= 0 xy g 0 (z)eg(z) 6= 0.
z
Deriv
and ecuatia F = 0 n raport cu x se obtine:
z z
yz + xy eg(z) g 0 (z) = 0.
x x
Rezult
a
z yz
=
x xy g 0 (z)eg(z)
si analog,
z xz
= .
y xy g 0 (z)eg(z)
Sistemul
z
= 0
x
z
= 0
y
F (x, y, z) = 0
4.5. FUNCT
II IMPLICITE 147
2y 3x2 = 0
y = 3x2
F = 0 x3 + y 3 2xy = 0 x3 27x3 16 = 0 .
F 6= 0
2
3y 2x 6= 0
F
6= 0
y y
3
2 2 234 232
Unica solutie este (x, y) = 3 , 3 . Pentru a decide daca x = 3 este
3
punct de extrem local pentru y, vom calcula y 00 2
3
2
:
0 2 2 0 0 0 00232 00
6x + 6y y + 3y y 2y 2y 2xy = 0, y ( ) = 3 < 0,
3
232 3
234
deci x = 3 este maxim local pentru y si y( 2 3 2 ) = 3 .
Solutie
Fie F (x, y, z) = z 3 + z + 20(x2 + y 2 ) 8(xy + x + y); conditia de existenta a
functiei z este F a 3z 2 + 1 6= 0. Evident, conditia este ndeplinita
z 6= 0, adic
pentru orice x, y, z R. Derivatele partiale de ordinul ntai ale lui z:
z z z 8(y + 1) 40x
3z 2 + + 40x 8(y + 1) = 0 = .
x x x 3z 2 + 1
z z z 8(x + 1) 40y
3z 2 + + 40y 8(x + 1) = 0 = .
y y y 3z 2 + 1
Punctele critice ale functiei z sunt solutiile sistemului:
8(y+1)40x
z
= 0
x
3z 2 +1
= 0
z 8(x+1)40y
= 0
y = 0
3 3z 2 +1
F (x, y, z) = 0 2 2
z + z + 20(x + y ) 8(xy + x + y) = 0
148 CAPITOLUL 4. FUNCT
II DIFERENT
IABILE
2z 3z 2 + y 2 + z 2 + 1
de unde rezult
a = .
x2 z(x2 + y 2 + z 2 + 1)
!
2 2 2 2z
2 2z
4y + (x + y + z ) 2 + 2z 2 + 2z = 0,
y y 2
2z x2 + 3y 2 + z 2
de unde rezult
a = .
y 2 z(x2 + y 2 + z 2 + 1)
z z
2x + 2z 2y + 2z +
x x
!
2 2 z z
2 2z z z 2z
+(x + y + z ) 2 + 2z y + 2 + 2z = 0,
x y x x y xy
2z 2xy
de unde rezult
a = .
xy z(x + y 2 + z 2 + 1)
2
Calculand derivatele partiale de ordinul al doilea n punctul critic (0, 0),
rezult
a:
2z 1 2z 2z z
r= 2
(0, 0) = , s = (0, 0) = 0, t = 2
(0, 0) = 2 .
x z xy y z +1
Solutie
F
Fie F (x, y) = x3 +y 3 3x2 y 3. Conditia de existenta pentru y este y 6= 0,
a 3y 2 3x2 6= 0. In aceasta ipoteza, se calculeaza y 0 :
adic
2xy x2
3x2 + 3y 2 y 0 6xy 3x2 y 0 = 0 y 0 (x) = ,
y 2 x2
deci punctele critice ale functiei y sunt
3
x1 = 0, y1 (0) = 3, x2 = 2, y2 (2) = 1.
Solutie
Conditia de existent
a a functiei y este
2arctg x
y(x2 + y 2 ) + xe y 6= 0.
Se obtine
arctg xy
0 2ye x(x2 + y 2 )
y = 2arctg x
;
y(x2 + y 2 ) + xe y
Solutie
Se deriveaz
a ecuatia dat
a n raport cu x.
Solutie
Se deriveaz
a relatia dat
a n raport cu x si y.
z + G(x, y, z) = 0.
z G G G z
+ + + = 0.
x x y z x
2F 2 2F 2 2F 2 2F 2F 2F
d2 F = dx + dy + dz + dxdy+ dxdz + dydz =
x2 y 2 z 2 xy xz yz
1 1 1 2 2
2
d F , , = dx + dxdy + dy 2 ,
3 3 3 3
care este o form
a patratica negativ definita si deci (x1 , y1 , z1 ) = 31 , 13 , 13
este maxim local al functiei f cu legatura g = 0.
Celelalte puncte nu sunt puncte de extrem; de exemplu, n (1, 0, 0), rezulta
4.6. EXTREME CU LEGATURI 153
d2 F (1, 0, 0) = 2dy 2 2dxdy, care are valorile proprii 1 2, etc. Se
poate studia si semnul diferentei f (x, y, z) f (1, 0, 0) ntr-o vecinatate a
punctului (1, 0, 0), restrictionat
a la planul x + y + z = 1.
F
x = 1 + 2x + 2 = 0
F
= 1 + 2y + 2 = 0
y
F
z = 1 + 2z + = 0
g = x2 + y 2 + z 2 1 =
0
h = 2x + 2y + z 1 = 0
1 = 14 1 = 12
(
(x1 , y1 , z1 ) =
(0, 0, 1)
.
2 = 41 11
2 = 18 (x2 , y2 , z2 ) = 94 , 49 , 79
Avand numai dou a puncte critice, ntr-unul dintre ele functia va lua val-
oarea maxim a, iar n cel alalt, valoarea minima. Se calculeaza f (0, 0, 1) = 1
(maxim) si f ( 49 , 94 , 79 ) = 91 (minim).
79. S
a se determine extremele globale ale functiei
f (x, y, z) = 2x2 + 2y 2 xy + z 4 2z 2
solutiile sistemului:
f
x =
4x y = 0 (x1 , y1 , z1 ) = (0, 0, 0)
f
y = 4y x = 0 (x2 , y2 , z2 ) = (0, 0, 1)
f
3 (x , y , z ) = (0.0 1)
z = 4z 4z = 0 3 3 3
4 1 0
Matricea hessian a ntr-un punct arbitrar este 1 4 0 . In
0 0 12z 2 4
punctul (0, 0, 0) matricea hessiana are si valori proprii pozitive si negative,
deci originea nu este extrem local. In (0, 0, 1) si (0, 0, 1) matricea hessiana
are toate valorile proprii pozitive, deci acestea sunt amandoua minime locale.
Valoarea functiei n aceste puncte este f (0, 0, 1) = f (0, 0, 1) = 1.
Se determin a acum extremele locale ale lui f cu legatura
g(x, y, z) = x2 + y 2 + 2z 2 8 = 0.
80. S
a se determine maximul si minimul functiei
f (x, y) = x2 + y 2 3x 2y + 1
f
(
x = 2x 3 = 0
f
y = 2y 2 = 0
si deci rezult
a sistemul
F
x= 2x 3 + 2x = 0
F
y= 2y 2 + 2y = 0
g(x, y) = x2 + y 2 1 = 0
Solutiile sunt:
1 = 1 213 , x1 = 3 1313 , y1 = 2 1313
2 = 1 + 213 , x2 = 3 1313 , y2 = 2 1313 .
Calcul
and valorile functiei f n aceste puncte se obtin valorile extreme
cerute.
f (x, y, z) = x2 + y 2 + z 2
83. S
a se determine valorile extreme ale functiei
f : R3 7 R, f (x, y, z) = 2x2 + y 2 + 3z 2
86. S
a se determine extremele functiei
f : R3 7 R, f (x, y, z) = xyz
158 CAPITOLUL 4. FUNCT
II DIFERENT
IABILE
x2 + y 2 + z 2 2x + 2y 4z 10 = 0.
S
a se determine extremele locale ale lui z cu legatura x = 0.
Solutie
Fie F (x, y, z) = z(x, y) + x. Se obtine sistemul:
z 1x
x + = z2 +
z 1+y
y = z2
x = 0
2 2 2
x + y + z 2x + 2y 4z 10 = 0
Solutiile sunt (x1 , y1 , z1 ) = (0, 1, 2 + 15) si (x2 , y2 , z2 ) = (0, 1, 2 15).
Calcul andu-se diferentiala a doua a functiei F (pe legatura) se obtine
2z 2
D2 F = dy .
y 2
Apoi se rezolv
a dou
a probleme de extrem cu legaturi, legaturile fiind
x2 + y 2 = 16 si respectiv y = 2.
Rezult
a sistemul:
f
F
x1 = x1 2x1 = 0
F f
= 2x2 = 0
x2 x2
.....
F f
= x 2xn = 0
x
Fn n
= 1 (x21 + x22 + ... + x2n ) = 0
Evident, sistemul liniar (format din primele n ecuatii) are solutii nenule daca
si numai dac a este valoare proprie a matricei A (valorile proprii sunt reale
deoarece A este matrice simetrica). In acest caz, pentru a calcula valorile
extreme ale functiei f , se multeste prima ecuatie de mai sus cu x1 , a doua
cu x2 , s.a.m.d., a n-a ecuatie cu xn si se aduna membru cu membru cele n
relatii obtinute; rezulta:
Integrale improprii si cu
parametri
161
162 CAPITOLUL 5. INTEGRALE IMPROPRII SI CU PARAMETRI
numai dac
a > 1.
Zb
dx
b. Fie a, b R, a < b si R. Atunci integrala este conver-
(b x)
a
gent
a daca si numai daca < 1.
Demonstratie
a. Fie 6= 1; atunci:
!
t1 a1
Z t
1
lim dx = lim < daca si numai daca > 1.
t a x t 1 1
Dac
a = 1, atunci:
Z t
1
lim dx = lim (ln t ln a) = .
t a x t
b. Analog.
Criterii de convergent
a
Criteriul lui Cauchy
Z b
Fie f : [a, b) 7 R, local integrabila; atunci integrala f (t)dt este conver-
a
gent
a dac
Z a si numai a > 0, b [a, b) astfel ncat x, y (b , b) sa
dac
y
rezulte f (t)dt < .
x
Criteriul de comparatie
Fie f, g : [a, b) 7 R, (b poate fi si ) astfel ncat 0 f g;
Z b Z b
i. dac
a integrala g(x)dx este convergenta, atunci si integrala f (x)dx
a a
este convergent
a.
Z b Z b
ii. dac
a integrala f (x)dx este divergenta, atunci si integrala g(x)dx
a a
este divergent a.
Criteriul de comparatie la limit a
Fie f, g : [a, b) 7 [0, ) astfel ncat exista limita:
f (x)
` = lim .
xb g(x)
Z b Z b
a ` [0, ) si
i. Dac g(x)dx este convergenta, atunci si f (x)dx este
a a
convergent
a.
Z b
a ` (0, ) sau ` = si
ii. Dac g(x)dx este divergenta, atunci si
a
5.1. NOT
IUNI TEORETICE 163
Z b
f (x)dx este divergent
a.
a
1
Criteriul de comparatie cu
x
Fie a R si f : [a, ) 7 [0, ), local integrabila astfel ncat exista
` = lim x f (x).
x
Z
a > 1 si 0 ` < , atunci
i. Dac f (x)dx este convergenta.
a
Z
a 1 si 0 < ` , atunci
ii. Dac f (x)dx este divergenta.
a
1
Criteriul de comparatie cu
(b x)
Fie a < b si f : [a, b) 7 [0, ), local integrabila astfel ncat exista
` = lim (b x) f (x).
xb
Zb
a < 1 si 0 ` < , atunci
i. Dac f (x)dx este convergenta.
a
Zb
a 1 si 0 < ` , atunci
ii. Dac f (x)dx este convergenta.
a
Criteriul lui Abel
Fie f, g : [a, ) 7 R cu propriet
atile:
Z
f este de clas 1
a C , lim f (x) = 0, f 0 (x)dx absolut convergenta,
x
Za x
g este continu
a, iar functia G(x) = f (t)dt este marginita pe [a, ).
Z a
Atunci integrala f (x)g(x)dx este convergenta.
a
Integrale cu parametri
Fie A 6= si [a, b] R un interval compact. Fie f : [a, b] A 7 R o
functie (de dou a variabile reale) astfel ncat pentru orice y A aplicatia
[a, b] 3 x 7 f (x, y) R este integrabila Riemann. Functia definita prin:
Z b
F : A 7 R, F (y) = f (x, y)dx,
a
164 CAPITOLUL 5. INTEGRALE IMPROPRII SI CU PARAMETRI
Z b
0 f
F (y) = (x, y)dx, y (c, d).
a y
Formula general
a de derivare
f
Fie f : [a, b] (c, d) 7 R o functie continua astfel ncat derivata partiala
y
exist a pe [a, b] (c, d) si fie , : (c, d) 7 [a, b) doua functii
a si este continu
Z (y)
a C 1 . Atunci functia G(y) =
de clas f (x, y)dx este derivabila si:
(y)
Z (y)
0 f
G (y) = (x, y)dx + f ((y), y)0 (y) f ((y), y)0 (y), y (c, d).
(y) y
Z b
F (x, y) = f (x, y)dx,
a
5.1. NOT
IUNI TEORETICE 165
numit
a integral
a improprie cu parametru.
Z b
Integrala f (x, y)dx se numeste uniform convergenta (n raport cu y) pe
a
multimea A dac
a
Z
b
at f (x, y)dx < , t (b , b), y A.
> 0, b (a, b) astfel nc
t
Criteriul de comparatie
Fie f : [a, b) A 7 R o functie cu proprietatea ca pentru orice y A,
aplicatia [a, b) 3 x 7 f (x, y) R este local integrabila si fie g : [a, b) 7 R
Z b
at |f (x, y)| g(x), x [a, b), y A. Daca integrala
astfel nc g(x)dx
Z b a
este convergent
a, atunci integrala f (x, y)dx este uniform convergenta.
a
Z
dx
1. .
x2 + 1
1
Solutie
1
lim x 2 x12 +1 = 1, deci integrala este divergenta.
x
Z1
x2
2. dx.
1 x2
0
Solutie
1
x2 1 ,
lim (1 x) 2 1x 2
= 2
deci integrala este convergenta.
x1
Z1
sin x
3. dx.
1 x2
0
Solutie
sin x sin 1
lim (1 x) 1x 2 = 2 , deci integrala este divergenta.
x1
Urm
atoarele integrale sunt improprii n ambele capete.
Z
x
4. dx.
x31
1
Solutie
1
lim x 2 xx3 1 = 1, deci integrala este divergenta, (desi n x = 1 integrala
x
este convergent a).
Z
ln x
5. dx.
x3 1
1
Solutie
Integrala este convergent
a: lim ln x = 0, lim x1,1 ln x
= 0.
x1 x3 1 x x3 1
Z
dx
6. .
x x1
1
Solutie
3
lim x 2 x1x1 = 1, deci integrala este convergenta la infinit, dar este diver-
x
genta n x = 1: lim (x 1) x1x1 = 32 ,
x1
deci integrala este divergent
a.
168 CAPITOLUL 5. INTEGRALE IMPROPRII SI CU PARAMETRI
Z 2n x
x e
7. dx, n N .
1+x
1
Solutie
Integrala este convergenta pentru orice n N :
1 x
2n ex
lim (1 + x) 2 = e,
x1 1+x
x2n ex
lim x2 = 0.
x 1+x
Z
dx
8. , > 0.
x(ln x)
1
Solutie
Z
du
Cu schimbarea de variabila ln x = u, obtinem integrala , care este di-
u
0
vergent
a pentru orice > 0.
Z1 m
x 1
9. dx, m N {0}.
ln x
0
Solutie
Integrala este convergenta:
xm 1
1
lim x 2 = 0,
x0 ln x
1 x
m1
lim (x 1) 2 = 0.
x1 ln x
Z
arctg(ax)
10. dx, a > 0, m N {0}.
xm
0
Solutie
Daca m = 1, integrala este divergenta; daca m > 1, integrala este conver-
gent
a.
Z
sin x
11. S
a se arate ca integrala dx este convergenta, dar nu este
x
0
absolut convergent
a.
5.3. INTEGRALE CU PARAMETRI 169
Solutie
Convergenta ( la ) rezult a aplicand criteriul lui Abel: f (x) = x1 si
g(x) = sin x. In 0 integrala este convergenta deoarece functia sinx x se poate
prelungi prin continuitate.
Z
sin x
Presupunem acum prin absurd ca integrala dx ar fi absolut conver-
x
0
genta. Atunci, din inegalitatea:
1 cos 2x
= sin2 x | sin x|,
2
Z
1 cos 2x
ar rezulta (aplic
and criteriul de comparatie) ca integrala dx
2x
0
Z
cos 2x
este convergent
a; de aici, ar rezulta (ntrucat integrala dx este
2x
0
Z
1
convergent
a, conform criteriului lui Abel), ca si integrala dx ar fi con-
2x
0
vergent
a, ceea ce constituie o contraditie.
Solutie
Fie f (x, y) = sin
1+x2
xy
, (x, y) [0, ) R. Evident, f este functie continua.
Demonstr am acum c a integrala (improprie) cu parametru
Z
f (x, y)dx
0
Z
1
Integrala improprie dx este convergenta si deci, conform criteriu-
1 + x2
0
lui de comparatie, integrala data este uniform convergenta.
x 2
x
13. Fie f : [0, 1] (0, ) 7 R, f (x, y) = y2
e y si fie integrala
Z 1
parametru F (y) = f (x, y) dx. Sa se calculeze:
Z 1 0
F (y) F (0) 1 q 1
0
F (0) = lim = lim ln 1 + y 2 + arctg = .
y0+ y y0+ y y 2
Z
sin x
F (y) = eyx dx.
x
0
Z1
ln(1 + x)
18. S
a se calculeze integrala J = dx, folosind integrala cu
1 + x2
0
Z
ln(1 + x)
parametru F () = dx, > 0.
1 + x2
0
Solutie
Prin derivare n raport cu , obtinem:
ln(1 + 2 )
F 0 () = + arctg.
2(1 + 2 ) 1 + 2
1
Primitivele acestei functii sunt: arctg ln(1+2 )+k, k R. Dar F (0) = 0
2
si deci k = 0. Rezult
a J = F (1) = 8 ln 2.
19. S
a se calculeze integrala:
Z
2
F (y) = ln(cos2 x + y 2 sin2 x)dx, y > 0.
0
Solutie
Daca y = 1, atunci, evident, F (1) = 0.
Fie y > 0, y 6= 1; atunci:
2y sin2 x tg2 x
Z Z
2 2
F 0 (y) = dx = 2y dx =
0 cos2 x + y 2 sin2 x 0 1 + y 2 tg2 x
5.3. INTEGRALE CU PARAMETRI 173
u2
Z
= 2y du =
0 (1 + y 2 u2 )(1 + u2 )
Z
2y 1 1
= = .
1 y2 0 1 + y 2 u2 1 + u2 1+y
Rezulta F (y) = ln(1 + y) + k, unde k este o constanta ce se determina din
conditia F (1) = 0; se obtine k = ln 2, si deci F (y) = ln 1+y
2 .
Z1 b
x xa
20. Pentru orice a > 0, b > 0, sa se calculeze J = cos(ln x)dx.
ln x
0
Solutie
Integrala J se poate scrie si sub forma:
Z1 b !
x xa
Z 1 Z b
y
J= cos(ln x)dx = cos(ln x) x dy dx =
ln x 0 a
0
Z b Z 1
y
= x cos(ln x)dx dy.
a 0
Z1
Vom calcula mai nt
ai integrala: J1 = xy cos(ln x)dx , folosind schimbarea
0
1+(b+1) 2
y+1 1
de variabil
a: t = ln x ;obtinem: J1 = 1+(y+1)2
, si deci J = 2 ln 1+(a+1) 2.
21. S
a se calculeze integralele:
Z2 Z2
arctg(tgx) x
J() = dx, > 0, 6= 1 si I = dx.
tgx tgx
0 0
Solutie
Z2
dx
J 0 () = . Pentru a calcula ultima integrala facem schimbarea
1 + 2 tg2 x
0
de variabil
a t = tgx ; n final obtinem J() = 2 ln(1 + ) si I = 2 ln 2.
22. S
a se calculeze integralele:
Z2
1 + a cos x dx
a. F (a) = ln , |a| < 1.
1 a cos x cos x
0
Z
arctg(ax)
b. G(a) = dx, a R, |a| =
6 1.
x(1 + x2 )
0
174 CAPITOLUL 5. INTEGRALE IMPROPRII SI CU PARAMETRI
Solutie
Z2
2
a. F 0 (a) = dx; cu schimbarea de variabila t = tgx , obtinem:
1 a2 cos2 x
0
Z
2 2 t =
F 0 (a) = dt = arctg ,
t2 + ( 1 a2 )2 1 a2 1 a2 0 1 a2
0
Z
2a
2 2a du a
Z
= 2 2 dt = 2 1 = ,
0 1 a sin t 1 a 0 2
u + ( 1a2 )
2 1 a2
deci F (a) = 1 a2 + k ; dar F (0) = 0, deci F (a) = ( 1 a2 1).
24. S
a se calculeze integrala:
Z 1
arctg (ax)
J(a) = dx, a R.
0 x 1 x2
Solutie
Derivata functiei J este:
Z 1
dx cos t
Z
2
0
J (a) = = dt =
0 (1 + a x2 ) 1 x2
2 0 (1 + a2 sin2 t) cos t
Z
du
= = .
0 1 + (1 + a2 ) u2 2 1 + a2
Rezult
a:
p
ln a + 1 + a2 + C,
J(a) =
2
andu-se din J(0) = 0. In final se obtine:
constanta C calcul
p
J(a) = ln a + 1 + a2 .
Prin sc
aderea membru cu membru a celor doua egalitati rezulta egalitatea
(). Demonstram acum formula lui Froullani; folosind egalitatea (), avem:
Z Z Z au
f (bx) f (ax) f (bx) f (ax) f (t)
dx = lim dx = lim dt.
0 x u0 u x u0 bu t
a tinde la 0 pentru u 7 0:
Prima integral
Z au Z au
f (t) f (0) |f (t) f (0)|
dt dt
bu t t bu
Z au
h(u) a
dt = h(u) ln 7 0 atunci cand u 7 0.
bu t b
In concluzie:
Z Z au Z au
f (bx) f (ax) f (t) f (0) a
dx = lim dt = lim dt = f (0) ln .
0 x u0 bu t u0 bu t b
27. S
a se calculeze, folosind functiile si B, integralele:
Z
p
a. ex dx, p > 0.
0
Z 1
x4
b. dx.
(x + 1)2
0
Z
dx
c. dx.
x3 +1
0
Solutie
a xp = y,obtinem:
a. Cu schimbarea de variabil
Z Z
1 1 1 1
1p
xp y
e dx = y p e dy = = +1 .
0 0 p p p p
b. Folosind propriet
atile functiilor lui Euler, obtinem:
1
5
3
Z
x4 5 3
4 4 1 1 3
2
2
dx = B , = = = .
0 (x + 1) 4 4 (2) 4 4 4 4
a x3 = y,obtinem:
c. Cu schimbarea de variabil
Z Z 2
dx 1 y 3 1 1 2 2 3
= dy = B , = .
0 x3 + 1 3 0 1+y 3 3 3 9
28. S
a se calculeze integralele:
Z2
a. sinp x cosq x dx, p > 1, q > 1.
0
Z1
b. xp+1 (1 xm )q1 dx, p > 0, q > 0, m > 0.
0
Z
q
c. xp ex dx, p > 1, q > 0.
0
178 CAPITOLUL 5. INTEGRALE IMPROPRII SI CU PARAMETRI
Z1
1
p
d. ln dx, p > 1.
x
0
Z1
dx
e. 1 , n N.
0
(1 xn ) n
Solutie
a. Cu schimbarea de variabila sin2 x = y, obtinem:
Z 1
1 1 p+1 q+1
Z
2 p1 q1
sinp x cosq xdx = y 2 (1 y) 2 dy = B , .
0 2 0 2 2 2
b. Cu schimbarea de variabila xm = y, obtinem:
Z 1
1 p+2
xp+1 (1 xm )q1 dx = B ,q .
0 m m
c. Cu schimbarea de variabila xq = y, obtinem:
Z Z
1 1 p+1
p+1
p xq 1 y
x e dx = y q e dy = .
0 q 0 q q
Z
2
29. S
a se calculeze integrala ex cos xdx.
0
Solutie
Folosind dezvoltarea n serie de puteri (n jurul lui 0) a functiei cos si teorema
de integrare termen cu termen a seriilor de puteri, obtinem:
Z X (1)n Z
x2 2
e cos xdx = ex x2n dx =
0 n0
(2n)! 0
X (1)n Z 1 X (1)n 1 1
n 12 y
= y e dy = n+ =
n0
(2n)! 0 2 n0
(2n)! 2 2
5.3. INTEGRALE CU PARAMETRI 179
X (1)n 1 3 5...(2n 1) X 1 1 n 1
= = = e 4.
n0
(2n)! 2n+1 2 n0 n! 4 2
30. S
a se calculeze n functie de B integralele:
Z 1 Z
dx dx
I= si J = .
0 1 x3 1 x3 1
Solutie
1
Pentru I se face schimbarea de variabila x = t 3 ; rezulta:
Z 1
1 1 1 1
2 1
I= t 3 (1 t) 2 dt = B , .
3 0 3 3 2
1
Pentru calculul lui J se face schimbarea de variabila x. = t 3 ; rezulta:
Z 1
1 1 1 1
5 1
J= t 6 (1 t) 2 dt = B , .
3 0 3 6 2
31. S
a se calculeze integralele lui Fresnel:
Z Z
I= cos x2 dx si J = sin x2 dx.
0 0
Solutie
Convergenta celor doua integrale rezulta din criteriul lui Abel si cu schim-
a x2 = y. Calculam acum:
barea de variabil
Z
2
J iI = eix dx.
0
Cu schimbarea
q a x2 = it2 si folosind relatia (1) = 1, obtinem
de variabil
I = J = 12 2 .
180 CAPITOLUL 5. INTEGRALE IMPROPRII SI CU PARAMETRI
Capitolul 6
M
asur
a si integral
a
a A este o -algebr
Dac a pe X, atunci:
i. A.
a A, B A atunci A B \ A, A B A, A \ B A.
S
ii. dac
a An A, n N atunci
iii. dac An A.
nN [
iv. dac
a (A)iJ sunt -algebre pe X atunci intersectia Ai este -algebra
iJ
pe X.
Daca C P(X) atunci -algebra generata de C se noteaza AC si este
definit
a prin
\
AC = {B | B este algebra pe X, si B C}.
Dac
a (Y, d) este un spatiu metric, atunci -algebra multimilor Boreliene
pe Y este -algebra generat a de familia multimilor deschise din Y .
In cazul particular Y = R, -algebra multimilor Boreliene (pe R) coincide
181
182
CAPITOLUL 6. MASUR SI INTEGRALA
A
Spatii cu m
asur a
Fie (X, A) un spatiu masurabil; o aplicatie
: A 7 [0, ]
se numeste masur
a (pe X) daca:
i. () = 0
ii. pentru orice (An )nN A astfel ncat An Am = , n 6= m rezulta
!
[ X
An = (An ) .
nN nN
Functii integrabile
n
X
Fie (X, A, ) un spatiu cu m
asura si s : X 7 [0, ], s = i Ai o functie
i=1
simpla, pozitiva, m
asurabil
a. Integrala lui s n raport cu masura este,
prin definitie:
Z n
X
sd = i (Ai ).
X i=1
Integrala
Z astfel definit
a Zare propriet
Zatile:
i. (f + g) d = f d + gd, f, g integrabile si , C.
X X X
184
CAPITOLUL 6. MASUR SI INTEGRALA
A
Z Z
ii. f d
|f |d, f integrabila.
X X
Teorema de convergent a monoton a a lui Lebesgue
Fie (X, A, ) un spatiu cu masura si fie fn : X 7 [0, ] un sir crescator
de functii masurabile: fn fn+1 , n N . Daca f este limita punctuala a
sirului fn , atunci Z Z
lim fn d = f d.
n X X
In particular, dac
a fn : X 7 [0, ], atunci:
Z X XZ
fn d = fn d.
X nN nN X
| < x, y > | k x k k y k, x, y H.
Spatiul (H, <, >) se numeste spatiu Hilbert daca orice sir Cauchy este con-
vergent (spatiul normat (H, k k ) este complet).
In cele ce urmeaz a (H, <, >) este un spatiu Hilbert.
6.1. NOT
IUNI TEORETICE 187
k xM k= inf{k x k | x M }.
O consecint
a important a este generalizarea descompunerii dupa directii per-
pendiculare din geometria euclidiana:
Descompunerea ortogonal a
Fie K un subspatiu nchis si fie K ortogonalul sau. Atunci, pentru vec-
a (si sunt unici) y K si z K astfel ncat x = y + z.
tor x H exist
188
CAPITOLUL 6. MASUR SI INTEGRALA
A
bn )n `2 (N )
H 3 x 7 (x
Serii trigonometrice
Un caz particular remarcabil de serie Fourier este seria trigonometrica. Con-
sider
am spatiul Hilbert al functiilor periodice (de perioada 2) de patrat
integrabil (a se vedea exemplele de spatii p-integrabile):
Z 2
2
L [0, 2] = {f : [0, 2] 7 C | f masurabila si |f (t)|2 dt < }.
0
lim k Pn f k2 = 0.
n
lim an = lim bn = 0.
n n
In leg
atura cu convergenta punctuala a seriei Fourier, are loc urmatorul
rezultat clasic:
190
CAPITOLUL 6. MASUR SI INTEGRALA
A
Z 2`
1 nx
an = f (x) cos dx, n = 0, 1, 2, ...,
` 0 `
Z 2`
1 nx
bn = f (x) sin , n = 1, 2, ...
` 0 `
Teorema lui Dirichlet se scrie:
1 a0 X nx nx
(f (x + 0) + f (x 0)) = + an cos + bn sin =
2 2 n=1
` `
X nx
= fbn ei ` , x R.
n=
Evident, toate rezultatele de mai sus raman adevarate daca nlocuim inter-
valul [0, 2`] cu orice alt interval de lungime 2`, de exemplu, [`, `].
Serii de sinusuri si cosinusuri
Fie f : [0, `] 7 R, o functie integrabila si fie f : R 7 R, periodica de
perioada 2`, definita prin:
(
f (x) , x [0, `]
f(x) =
f (x) , x (`, 0)
a0 X a0 X
f (0 + 0) = + an , f (` 0) = + (1)n an ,
2 n=1
2 n=1
arbitrar fixat. M
asura Dirac concentrata n punctul a este, prin definitie:
(
1 daca a A
a : P(X) 7 [0, ), a (A) =
0 daca a 6 A
b. Masura de num
arare pe X este, prin definitie:
(
cardA daca A este finita
c : P(X) 7 [0, ], c (A) =
daca A este infinita
card(A)
P : P(X) 7 [0, 1], P (A) = .
card(X)
Solutie
Pentru orice n N , fie
1
An = {x X ; f (x) > }.
n
1
1
Multimile An sunt m
asurabile pentru ca An = f ( , ) . Mai mult,
n
avem: [
An = {x X ; f (x) 6= 0} .
nN
1
< f (x), x An ,
n
obtinem (folosim si f (x) 0):
1
Z Z
(An ) f d f d = 0,
n An X
adica (aplic
and exercitiul 2(b)):
X X X X
aij = aij .
jN iN iN jN
sau, echivalent:
(t) (s) (u) (t)
, a < s < t < u < b.
ts ut
Se demonstreaz a f
ar
a dificultate ca o functie convexa pe un interval deschis
este continu
a. Un exemplu remarcabil de functie convexa pe R este functia
a, (x) = ex .
exponential
Integr
and ultima inegalitate pe X n raport cu masura , obtinem:
Z Z Z
( f )d (t)d + f d t ,
X X X
adica: Z Z
( f )d f d) .
X X
196
CAPITOLUL 6. MASUR SI INTEGRALA
A
7. Inegalitatea mediilor
Fie n N . S a se demonstreze ca pentru orice numere reale nenegative
x1 , x2 , ..., xn , are loc inegalitatea mediilor:
1 x1 + x2 + ... + xn
(x1 x2 ...xn ) n .
n
Solutie
Evident, putem presupune ca x1 , x2 , ..., xn sunt strict pozitive.
Fie X = {p1 , p2 , ..., pn } o multime cu n elemente si fie
P : P(X) 7 [0, ), masura de probabilitate, deci
1
P ({pj }) = , j = 1, 2, ..., n.
n
Fie f : X 7 R, f (pj ) = ln xj si fie (x) = ex . Aplicand inegalitatea lui
Jensen (sau exercitiul 6a), obtinem:
n
1
Pn
f (pj ) 1X
e n j=1 ef (pj ) ,
n j=1
1 x1 + x2 + ... + xn
a (x1 x2 ...xn ) n
adic .
n
8. Inegalitatea lui Holder
1 1
Fie p > 0 si q > 0 astfel ncat + = 1; p si q se numesc n acest caz
p q
conjugate.
a. Fie (X, A, ) un spatiu cu masura. Atunci, pentru orice functii masurabile
f, g : X 7 [0, ), are loc inegalitatea lui Holder:
Z Z 1 Z 1
p q
f g d f p d g q d .
X X X
6.2. FUNCT
II INTEGRABILE 197
Solutie
Z 1 Z 1
p q
a. Fie A = f p d si B = g q d . Daca A = sau B = ,
X X
atunci inegalitatea este evident a. Daca A = 0 sau B = 0, atunci, conform
exercitiului 3, f = 0(a.p.t.) sau g = 0 (a.p.t.) si deci f g = 0 (a.p.t.) si
inegalitatea este iar a. Presupunem acum A, B (0, ); fie F =
asi evident
f g
A
s i G = B . Fie x X; deoarece F (x) > 0 si G(x) > 0, exista s, t R astfel
s t
ncat F (x) = e p si G(x) = e q . Folosind convexitatea functiei exponentiale,
avem:
1
s+ 1
t 1 s 1 t 1 p 1
F (x)G(x) = e p q e + e = F (x) + Gq (x).
p q p q
Integr
and ultima inegalitate, obtinem:
1 1 1 1
Z Z Z
F G d F p d + Gq d = + = 1,
X p X q X p q
obtinem:
Z Z Z
(f + g)p = f (f + g)p1 d + g(f + g)p1 d.
X X X
198
CAPITOLUL 6. MASUR SI INTEGRALA
A
Aplicand inegalitatea lui Holder celor doi termeni din membrul drept al
egalit
atii de mai sus, obtinem (alegem q conjugat cu p):
Z Z 1 Z 1
p q
f (f + g)p1 d f p d (f + g)(p1)q d , si
X X X
Z Z 1 Z 1
p q
p1 p (p1)q
g(f + g) d g d (f + g) d .
X X X
Insum a inegalitati si folosind egalitatea (p 1)q = p, obtinem
and cele dou
inegalitatea:
Z Z 1 Z 1 Z 1 !
q p p
p p p p
(f + g) d (f + g) d f d + g d ().
X X X X
Solutie
Incluziunile rezult
a din urmatoarele doua inegalitati:
k x k2 k x k1 , x `2 (Z) si
6.2. FUNCT
II INTEGRABILE 199
k f k1 k f k2 , f L1 [0, 2].
Prima inegalitate este evident
a:
!2
X X
k x k22 = |x(n)|2 |x(n)| =k x k21 .
nZ nZ
Pentru cea de-a doua inegalitate sa obsevam mai ntai ca functia constanta
1(t) = 1 este si n L1 [0, 2] si n L2 [0, 2]:
k 1 k1 =k 1 k2 = 1.
deci h L1 (R).
b. Fie s, t R; atunci:
Z Z
(t)
b = eixt f (x)eixs dx = eix(ts) f (x) dx = fb(t s).
R R
200
CAPITOLUL 6. MASUR SI INTEGRALA
A
14. Fie f L1 (R) o functie de clasa C 1 (R) astfel ncat lim f (x) = 0.
|x|
Atunci f 0 L1 (R) si fb0 (t) = itfb(t), t R.
6.3. SERII FOURIER 201
Solutie
Pentru orice t R, aplic
and formula de integrare prin parti, avem:
Z
fb0 (t) = eixt f 0 (x) dx =
Z
ixt
=e f (x) + it eixt f (x) dx = itfb(t).
sin (n+1)x
2 cos nx
2
1 + cos x + cos 2x + ... + cos nx = ,
sin x2
sin (n+1)x
2 sin nx
2
sin x + sin 2x + ... + sin nx = ,
sin x2
n N ? , x R, x 6= 2k, k Z.
Solutie
Se nmulteste membrul drept cu 2 sin x2 si se transforma produsele n diferente.
Alta metod a: not
am cu S prima suma si a doua cu T si calculam S + iT ;
notand z = cos x + i sin x, se obtine o progresie geometrica.
16. S
a se dezvolte n serie Fourier functia
f (x) = |x|, x [, ],
Z
2 1 1
= x sin nx sin nx dx =
n 0 n 0
2 2
((1)n 1) , n 1.
= 2
cos nx = 2
n 0 n
Z
1
bn = |x| sin nx dx = 0, n 1.
Rezult
a seria Fourier (conform teoremei lui Dirichlet):
X 2 ((1)n 1)
|x| = + cos nx, x [, ],
2 n1 n2
sau, echivalent:
X 4
|x| = + cos(2m + 1)x, x [, ].
2 m0 (2m + 1)2
1 1 1 2
+ + + ... = .
12 32 52 8
17. S
a se determine seria Fourier asociata functiei
f (x) = x, x (, ],
Z
2 x 1 2
= cos nx + cos nx dx = (1)n+1 , n 1.
n 0 n 0 n
Rezult
a seria Fourier:
X 2(1)n+1
S(x) = sin nx.
n=1
n
S(x) = f (x), x (, ),
18. S
a se determine seria Fourier asociata functiei
f (x) = x2 , x (, ],
Solutie
Evident, functia este continu
a; calculam coeficientii Fourier:
Z
1 2
a0 = x2 dx = 2 .
3
Z Z
1 2 2 4
an = x2 cos nx = x sin nx x sin nx dx =
n 0 n 0
(1)n
Z
4 4
= x cos nx sin nx dx = 4 .
n2
0 n2 0 n2
Evident, bn = 0, n 1. Rezult
a dezvoltarea:
2 X (1)n
x2 = + 4 2 cos nx, x [0, ].
3 n1
n
204
CAPITOLUL 6. MASUR SI INTEGRALA
A
Pentru a calcula suma celei de-a treia serii, scriem mai ntai identitatea lui
Parseval pentru seria trigonometrica de mai sus; rezulta:
a20 X 2
Z
1
x4 dx = k f k22 = + an .
2 n1
Se obtine: !
2 4 4
X 1 Z
1 2
4
= + x4 dx = .
n1
n 16 9 0 90
19. Fie a R? .
a se determine seria Fourier asociata functiei f (x) = eax , x (, ].
a. S
b. S
a se deduc
a sumele seriilor de numere:
X 1 X (1)n
s i
n1
n2 + a2 n1
n2 + a2
c. S
a se deduca dezvoltarile n serie Fourier ale functiilor ch(ax) si sh(ax),
pe intervalul (, ).
Solutie
a. Calcul
am coeficientii Fourier:
ea ea
Z
1 sh (a)
a0 = eax dx = =2
a a
2a sh (a)
= (1)n , n 1.
(a2 + n2 )
eax (a sin nx n cos nx)
Z
1 ax
bn = e sin nx dx = =
(a2 + n2 )
6.3. SERII FOURIER 205
2n sh (a)
= (1)n1 , n 1.
(a2 + n2 )
Rezult
a formula:
2 sh (a) 1 X (1)n
eax = + (a cos nx b sin nx) , x (, ).
2a n1 a2 + n2
eax + eax
ch(ax) = =
2
sh(a) X 2a sh(a)
= + (1)n 2 cos nx, x (, ).
a n1
a + n2
20. S
a se demonstreze formula:
x X sin nx
= , x (0, 2).
2 n1
n
Solutie
Fie f (x) = x 2 , x [0, 2), prelungit
a prin periodicitate la R; calculam
coeficientii Fourier:
!2
x2
Z 2
1 x 1
a0 = dx = x = 0.
0 2 2 2
0
1 2 x
Z
an = cos nx dx =
0 2
( x) sin nx 2
Z 2
1
=
2n 2n sin nx dx = 0, n 1.
0 0
Z 2
1 x
bn = sin nx dx =
0 2
( x) cos nx 2 2n
1 1
Z
= cos nx dx = , n 1.
2n
0 2n 0 n
Aplic
and teorema lui Dirichlet, rezulta:
x X sin nx
= , x (0, 2).
2 n1
n
21. S
a se demonstreze egalitatea:
X sin 2nx x
= , x (0, ).
n1
2n 4 2
Solutie
Din formula:
x X sin nx
= , x (0, 2),
2 n1
n
demonstrat
a n exercitiul precedent, nlocuind pe x cu 2x, rezulta identi-
tatea:
2x X sin 2nx
= , x (0, ).
2 n1
n
6.3. SERII FOURIER 207
22. S
a se demonstreze identitatile:
X sin(2n 1)x
= , x (0, )
n1
2n 1 4
X sin(2n 1)x
= , x (, 0).
n1
2n 1 4
Sa se calculeze apoi suma seriei:
1 1 1 1
1 + + ...
5 7 11 13
Solutie
Pentru prima identitate se scad membru cu membru cele doua egalitati
demonstrate n exercitiile 20 si 21; a doua identitate rezulta din prima si din
imparitatea functiei sinus. Pentru a calcula suma seriei numerice date, se ia
x = 3 n prima egalitate si obtinem:
X sin (2n1)
3
= ,
4 n1 2n 1
1 1 1 1 3
a: 1 +
de unde rezult + ... = .
5 7 11 13 6
23. Fenomenul Gibbs
In jurul unui punct de discontinuitate al unei functii date, seria Fourier aso-
ciata ei converge doar punctual (nu neaparat uniform). Acest fapt conduce
la un defect de convergent a (aparent paradox) al sirului sumelor partiale
asociat seriei trigonometrice date, numit fenomenul Gibbs. Dam n contin-
uare un exemplu n acest sens.
Consider am restrictia functiei signum la intervalul (, ),
1
, x (, 0)
sgn : (, ) 7 R, sgn(x) = 0 , x=0
1 , x (0, )
4 X sin(2n 1)x
sgn(x) = , x (, ).
n1 2n 1
208
CAPITOLUL 6. MASUR SI INTEGRALA
A
Not
am cu Sn sirul sumelor partiale:
n
4X sin(2k 1)x
Sn (x) = , x (, ).
k=1 2k 1
c. S
a se calculeze
lim Sn
sgn(0+) .
n 2n
Solutie
a. Calcul
am mai nt
ai suma
= (cos x + i sin x) + (cos 3x + i sin 3x) + ... + (cos(2n 1)x + i sin(2n 1)x) =
z 2n 1
= z2 ,
z2 1
unde am notat z = cos x + i sin x. Dupa calcule, rezulta:
sin nx
A + iB = (cos nx + i sin nx),
sin x
si deci:
sin 2nx
cos x + cos 3x + ... + cos(2n 1)x = , x 6= k, k Z.
2 sin x
6.3. SERII FOURIER 209
Integr
and de la 0 la x, rezult
a:
n Z x
X sin(2k 1)x sin 2nt
= dt,
k=1
2k 1 0 2 sin t
4
sau, nmultind cu :
Z x
2 sin 2nt
Sn (x) = dt, x (, ).
0 sin t
b. Din cele demonstrate la punctul precedent rezulta ca
2 sin 2nx
Sn0 (x) =
sin x
si deci 2n este punct critic al lui Sn ; ntr-o vecinatate a lui 2n avem:
2 sin 2nx
Sn0 (x) = > 0, x < ,
sin x 2n
2 sin 2nx
Sn0 (x) = < 0, x > .
sin x 2n
Rezult
a c
a x = 2n este punct de maxim al functiei Sn .
Calcul
am acum:
Z Z
2 sin 2nt 2 sin u du 1 sin u
Z
2n
Sn = dt = u
= u du.
2n 0 sin t 0 sin 2n 2n n 0 sin 2n
Rezult
a: Z
2 sin u
lim Sn = du.
n 2n 0 u
Ultima integral
a se aproximeaz
a dezvoltand functia sinus n serie de puteri:
(1)n
Z Z
sin u X
du = x2n2 du =
0 u 0 n1
(2n 1)!
a: lim Sn
c. Rezult sgn(0+) 0, 1789.
n 2n
24. S
a se dezvolte n serie Fourier functia:
(
0 , x (2, 0]
f (x) = x ,
2 , x (0, 2]
prelungit
a prin periodicitate (perioada 4) la R.
Solutie
Cu notatiile uzuale, ` = 2 si deci coeficientii Fourier sunt:
Z 2 Z 2
1 1 x 1
a0 = f (x) dx = dx = .
2 2 2 0 2 2
Z 2 (
1 x nx 0 daca n par, n 2
an = cos dx =
2 0 2 2 22n2 daca n impar, n 1
(1)n1
Z 2
1 x nx
bn = sin dx = , n 1.
2 0 2 2 n
Rezult
a dezvoltarea:
a0 X nx nx
+ an cos + bn sin = f (x), x (2, 2),
2 n1
2 2
deci:
!
1 X 2 (2n 1)x (1)n1 nx
+ 2 cos + sin =
4 n1 (2n 1)2 2 n 2
(
0 , x (2, 0]
= x
2 , x (0, 2)
In particular, pentru x = 1 rezulta identitatea (obtinuta si n exercitiul 17):
X (1)n1
= .
n1
2n 1 4
2x sin nx
Z Z
2 2
an = x cos nx dx = sin nx dx =
0 n
0 n 0
2((1)n 1)
= , n 1.
n2
Rezult
a dezvoltarea n serie de cosinusuri:
X 4
x= cos(2n 1)x, x [0, ],
2 n1 (2n 1)2
2(1)n1
= , n 1.
n
Rezult
a dezvoltarea n serie de sinusuri:
X 2(1)n1
x= sin nx, x [0, ).
n1
n
ea 1 X 2a((1)n ea 1)
eax = + cos nx x [0, ).
a n1
(a2 + n2 )
212
CAPITOLUL 6. MASUR SI INTEGRALA
A
X 2n(1 (1)n ea )
eax = sin nx, x (0, ).
n1
(a2 + n2 )
f (t) = e|t| , t [, ].
Solutie
Pentru orice n Z, coeficientii Fourier sunt:
Z
1
fbn = f (t)eint dt =
2
Z Z 0 Z
1 1 1
= e|t| eint dt = et(1+in) dt + et(1in) dt =
2 2 2 0
1 0
1
= et(1+in) + et(1+in) =
2(1 + in) 2(1 in) 0
(1)n n+1
= in sh() + ch() + (1) .
(n2 + 1)
28. S a se determine coeficientii Fourier complecsi si seria Fourier pentru
functia periodic
a (
1 , x (, 0)
f (x) =
1 , x [0, ]
Solutie
am coeficientii Fourier; evident, fb0 = 0. Pentru n Z ? , avem:
Calcul
Z 0 Z
1
int int
fbn = e dt + e dt =
2 0
1 i
0
int int
= e e = ((1)n 1) .
2in 0 n
Din teorema lui Dirichlet, rezulta:
X X 2i
fb2n+1 ei(2n+1)t = ei(2n+1) , t (, 0) (0, ).
nZ nZ
(2n + 1)
29. S
a se determine seria Fourier complexa a functiei de perioada 2:
x x2
f (x) = , x (0, 2].
2 4
6.4. OPERATORI PE SPAT
II HILBERT 213
S
a se demonstreze egalitatile:
a. Ker(T ) = (Im(T ? )) .
b. Im(T ) = (Ker(T ? )) .
Solutie
a. Fie x Ker(T ) si fie y H; atunci:
< T ? y, x >=< y, T x >= 0
si deci x Im(T ? ). Pentru incluziunea inversa, fie x (Im(T ? )) ; atunci,
pentru orice y H, avem:
< T x, y >=< x, T ? y >= 0
a x Ker(T ).
si deci T x = 0, adic
b. Este o consecinta a egalitatii (T ? )? = T si a egalitatii de la punctul a.
deci x `2 (Z).
b. Liniaritatea este imediata. Din inegalitatea:
sX
k D x k2 = |(n)x(n)|2 k k k x k2 ,
nZ
6.4. OPERATORI PE SPAT
II HILBERT 215
|(m)| =k (m)m k2 =k D m k2 k D k k m k2 =k D k .
sup |(m)| k D k,
mZ
si deci k k k D k .
c. Sa notam sirul definit prin (n) = (n), n Z. Pentru orice siruri
2
x, y ` (Z), avem:
X
< D x, y >= (n)x(n)y(n) =
n=
X
= x(n) (n)y(n) =< x, y >=< x, D y >,
n=
n = D1 (D n ) = D1 ((n)n ) = (n)D1 n ,
216
CAPITOLUL 6. MASUR SI INTEGRALA
A
deci
1
D1 n = n , n Z.
(n)
Consider
and normele ambilor membri n egalitatea de mai sus, obtinem:
1
k n k2 =k D1 n k2 k D1 k k n k2 =k D1 k .
(n)
1
Rezult
a deci c
a sirul este marginit:
1 1
(n) k D k,
b. V este o izometrie: k V x k2 =k x k2 , x `2 (N ) .
De aici rezult a k V k= 1.
a, in particular, c
c. V nu este operator inversabil (nu este surjectiv).
d. (V ? x)(n) = x(n + 1) , x `2 (N ) , n N si k V ? k= 1.
e. V ? V = I dar V V ? 6= I.
f. Operatorul V nu are valori proprii: p (V ) = .
g. p (V ? ) = { C ; || < 1} si (V ) = (V ? ) = { C ; || 1}.
In leg atur
a cu afirmatiile de la punctele b si c sa observam ca pe spatii
finit dimensionale nu exist a endomorfisme injective care sa nu fie surjective
( de fapt operatorul V este mai mult decat injectiv, este o izometrie);
dimpotriv a,n cazul finit dimensional orice operator injectiv este si surjectiv
( n plus, orice izometrie este operator unitar). Este de asemenea de retinut
faptul c a V nu are valori proprii, n timp ce n cazul unui operator definit
pe un spatiu finit dimensional spectrul este format numai din valori proprii.
Solutie
Prin definitie, V actioneaz a astfel:
`2 (N ) 3 x = (x(0), x(1), x(2), ..) (0, x(0), x(1), ..) = V x `2 (N ).
a,b,c. Liniaritatea o l
as
am ca exercitiu. Este evident (din schema de mai
a k V x k2 =k x k2 , si deci V este izometrie. Operatorul V nu este
sus) c
surjectiv deoarece Im(V ) = {x `2 (N ) ; x(0) = 0} 6= `2 (N ) de exemplu,
a x `2 (N ) astfel nc
nu exist at V x = o .
d. Pentru orice x, y `2 (N ) , avem:
X
X
X
< V x, y >= (V x)(n)y(n) = x(n 1)y(n) = x(n)y(n + 1),
n=0 n=1 n=0
ceea ce arat
a c
a adjunctul lui V este:
`2 (N ) 3 y = (y(0), y(1), y(2), ..) V ? y = (y(1), y(2), y(3), ..) `2 (N ).
Este evident c a pentru orice x `2 (N ) avem k V ? x k2 k x k2 ,deci
k V k 1 . Dar k V ? 1 k2 =k o k2 = 1 , deci k V ? k= 1.
?
p (V ? ) = { C ; || < 1}.
p (V ? ) = { C ; || < 1}.
pa (T ) = { C | xn H cu k xn k= 1, n N si lim (I T )xn = 0}
n
C \ (T ) 1 C \ (T 1 ).
I = (I T )(I T )1 = (T 1 1 I) T (I T )1 =
= (T 1 1 I) (I T )1 T,
ceea ce arat a operatorul 1 I T 1 este inversabil, deci:
a c
1 C \ (T 1 ).
k T k2 =k T T ? k=k I k= 1.
k T k=k T 1 k= 1.
k W x k2 =k x k2 .
x(n 1) = x(n) , n Z.
n= n=0
trebuie s
a fie simultan convergente; acest lucru este posibil numai daca
x(0) = 0 , adic
a x = 0 , contradictie.
e. Spectrele operatorilor W si W ? sunt incluse n cercul unitate pentru ca
sunt operatori unitari (exercitiul 36).
Demonstr am ca spectrul punctual aproximativ al lui W este egal cu cercul
unitate. Fie = eit si fie xn `2 (Z) , sirul definit prin:
1
xn (k) = (2n + 1) 2 eikt pentru |k| n si xn (k) = 0 n rest.
lim k (I W )xn k2 = 0.
n
Z 1 Z 1
(TK TH f )(x) = K(x, z)H(z, y)dz f (y)dy.
0 0
K(x,
f y) = K(y, x)
Solutie
a. Avem (folosim inegalitatea lui Schwarz):
Z 1 Z 1 2
k g k22 =
K(x, y)f (y) dy dx
0 0
Z 1 Z 1 Z 1
|K(x, y)|2 dy |f (y)|2 dy dx =k f k22 k K k22 .
0 0 0
b. Liniaritatea este imediata; continuitatea rezulta din punctul precedent
si n plus k TK kk K k2 .
c. Pentru orice f L2 [0, 1] , avem:
Z 1
(TK TH f )(x) = K(x, y) (TH f ) (y)dy =
0
Z 1Z 1 Z 1 Z 1
= K(x, y)H(y, z)f (z)dzdy = K(x, y)H(y, z)dy f (z)dz =
0 0 0 0
Z 1
= G(x, z)f (z)dz = (TG f )(x).
0
d. Demonstratia este o consecinta imediata a inegalitatii dintre normele
operatorului integral si a nucleului sau:
k TKn TK kk Kn K k2 0.
Sa presupunem acum c
a H = K si sa notam n acest caz
Z 1
[2]
K (x, y) = G(x, y) = K(x, z)K(z, y)dz,
0
si n general pentru n N :
Z 1
[n]
K (x, y) = K(x, z)K [n1] (z, y)dz.
0
Pentru orice 0 y x 1 , avem:
Z x
[2]
K(x, z)K(z, y)dz k K k2 (x y).
|K (x, y)| =
y
224
CAPITOLUL 6. MASUR SI INTEGRALA
A
k K kn k K kn
|K [n] (x, y)| (x y)n1 .
(n 1)! (n 1)!
Rezult
a deci c
a:
1
1 k K k
n
(k TK k) n k K [n] k n
1 0,
(n 1)! n
S
a se demonstreze ca M este operator liniar si continuu.
Operatorul M se numeste operatorul de nmultire cu functia .
a se demonstreze ca k M k=k k .
c. S
d. Sa se demonstreze ca M? = M , unde, (t) = (t), t [0, 2]. Sa se
caracterizeze apoi operatorii de nmultire autoadjuncti si cei unitari.
Solutie
a. Pentru orice L [0, 2] si f L2 [0, 2], avem:
s
Z 2
k f k2 = |(t)f (t)|2 dt k k k f k2 < .
0
k M f k2 k k f k2 , f L2 [0, 2].
6.4. OPERATORI PE SPAT
II HILBERT 225
1
An = {t [0, 2] ; |(t)| k k }.
n
Din definitia normei k k rezulta ca masura Lebesgue a multimii An este
nenula (si finit
a, deoarece masura ntregului cerc este finita). Fie n functia
caracteristic a a multimii An ; evident n L2 [0, 2] si:
s
Z 2
k M n k 2 = |(t)(t)|2 dt
0
s 2
Z 2
1 1
k k |n (t)|2 dt k k k n k2 , n N.
0 n n
Rezult
a inegalitatea:
1
k M kk k , n N,
n
deci k M kk k .
d. Daca f, g L2 [0, 2] , atunci:
Z 2
1
< M f, g >= ((t)f (t)) g(t) dt =
2 0
Z 2
1
= f (t) ((t) g(t)) dt =< f, M g >,
2 0
Solutie
In acest exercitiu (si n urmatorul) vom nota coeficientii Fourier ai unei
functii f cu fb(n).
a. Pentru orice f, g H 2 [0, 2] si , C, avem:
1 2 ikt 1 2
Z Z
= e (f (t) fn (t))dt + fn (t)eikt dt =
2 0 2 0
1 2 ikt
Z
= e (f (t) fn (t)) dt.
2 0
a tinde la 0 cand n :
Ultima integral
Z 2 Z 2
ikt ikt
e (f f (t)) dt e (f (t) f (t)) dt =
n n
0 0
= 2 k fn f k1 2 k fn f k2 0,
unde, ultima inegalitate a fost demonstrata n exercitiul 11.
Rezulta fb(k) = 0, k Z, k 1, si deci f H 2 [0, 2].
c. Fie k Z, k 1 si h H 2 [0, 2]; atunci:
Z 2
1
(Md
1 h)(k) = h(t) eit eikt dt =
2 0
1 2
Z
= h(t) ei(k1)t dt = h(k
b 1) = 0,
2 0
ceea ce ncheie demonstratia.
6.4. OPERATORI PE SPAT
II HILBERT 227
Sa se demonstreze egalitatea:
kb 2
k f )(n) = (W f )(n), f L [0, 2], k Z, n Z.
(Md
Solutie
Cu notatiile din enunt, avem:
Z 2
1
(Md
k f )(n) = k (t)f (t) eint dt =
2 0
1 2
Z
= f (t) ei(nk)t dt = fb(n k) = (W k fb )(n),
2 0
ceea ce ncheie demonstratia.
228
CAPITOLUL 6. MASUR SI INTEGRALA
A
Capitolul 7
Inegalit
atile nestricte pot fi nlocuite si de inegalitati stricte. Prin definitie,
multimea vid a si Rk sunt paralelipipede.
Masura (Lebesgue) a unui paralelipiped este definita prin:
(P ) = ni=1 (bi ai ).
229
230 CAPITOLUL 7. INTEGRALE DUBLE SI TRIPLE
Integrala Lebesgue
a f este o functie integrabila n raport cu masura Lebesgue (n Rk ),
Dac
atunci integrala corespunzatoare (pe o multime A) se noteaza
Z
f (x1 , x2 , ..., xk )dx1 dx2 ...dxk .
A
Urm atoarele cazuri particulare ale rezultatului de mai sus sunt frecvent
utilizate n aplicatii.
i. Fie , : [a, b] 7 R dou a functii continue astfel ncat si fie
multimea
K = {(x, y) R2 | x [a, b], (x) y (x)}.
Daca f : K 7 R este o functie continua, atunci f este integrabila Lebesgue
pe K si: !
Z Z Z Z b (x)
f (x, y)dxdy = f (x, y)dy dx.
K a (x)
Z2.ZS
a se calculeze integralele duble:
a. (x+3y)dxdy, D fiind multimea plana marginita de curbele de ecuatii
D
y = x2 + 1, y = x2 , x = 1, x = 3.
Z Z
b. e|x+y| dxdy, D fiind multimea plana maginita de curbele de ecuatii
D
x + y = 3, x + y = 3, y = 0, y = 3.
Z Z
c. xdxdy, D fiind multimea plana marginita de curba de ecuatie
D
x2 + y 2 = 9, x 0.
Solutii
Z Z Z 3 Z x2 +1
a. (x + 3y)dxdy = dx (x + 3y)dy.
D 1 x2
b. Fie D1 = {(x, y) D ; x + y 0} si D2 = D \ D1 .
Atunci D = D1 D2 si:
Z Z Z Z Z Z
e|x+y| dxdy = exy dxdy + ex+y dxdy =
D D1 D2
Z 3 Z y Z 3 Z 3y
= dy exy dx + dy ex+y dx.
0 3y 0 y
Z Z Z 3 Z 9y2
c. xdxdy = dy xdx.
D 3 0
Solutie
Coordonatele polare sunt x = cos , y = sin , iacobianul este , iar
domeniul maxim pentru coordonatele si este (, ) [0, ) [0.2).
234 CAPITOLUL 7. INTEGRALE DUBLE SI TRIPLE
sin , cos 0
si deci
[0, ), [0, sin ].
2
Rezult
a:
Z sin
2
Z Z q Z
2
1+ x2 + y 2 dxdy = d (1 + )d = + .
D 0 0 8 9
(1 + e2 )
= ln(1 + e2 ) 1 + .
12 12
a se calculeze cu o eroare mai mica decat 102 integralele:
Z4.ZS
dxdy 1
a. , A = [0, ] [0, 1].
1 + xy 2
Z ZA
ln(x2 + y 2 )
b. p , dxdy, unde:
B (x2 + y 2 1)(x2 + y 2 )
B = {(x, y) ; 1 x2 + y 2 (e 1)2 }.
Solutii
a.
1 1
ln(1 + xy) 1
Z 1
dxdy dy
Z Z Z Z
2 2
= dx = dx =
A 1 + xy 0 0 1 + xy 0 x 0
1 1
Z
2 ln(1 + x)
Z
2 X (1)n (1)n 65
X
= dx = xn dx = 2 n+1 = .
0 x 0 n0
n+1 n0
(n + 1) 2 144
7.2. INTEGRALE DUBLE 235
n urmatoarele cazuri:
a. D = {(x, y) R2 ; x2 + y 2 2y}, f (x, y) = x2 + y 2 .
b. D = {(x, y) R2 ; x2 + y 2 x, y > 0}, f (x, y) = xy.
c. D = {(x, y) R2 ; x2 + y 2 2x + 2y 1}, f (x, y) = y.
Solutie
Volumul multimii este dat de formula
Z Z
vol() = f (x, y)dxdy
D
a. Trec
and la coordonate polare, se obtine:
Z Z 2 sin
3
Z Z
2 2
vol() = (x + y )dxdy = d 3 d = .
D 0 0 2
b. Cu aceeasi metod
a, se obtine:
Z cos
1
Z Z Z
2
vol() = xydxdy = d 3 cos sin d = .
D 0 0 24
c. Cu schimbarea de variabile:
rezult
a:
Z Z Z 2 Z 1
vol() = ydxdy = d (1 + sin )d = .
D 0 0
236 CAPITOLUL 7. INTEGRALE DUBLE SI TRIPLE
Obtinem:
Z 5
yz yz
Z Z Z Z Z
p dxdydz = dxdy p dz =
x + y2
2 D 0 x2+ y2
25 y
Z Z
= p dxdy,
2 D x2 + y2
integrala care se calculeaz a folosind coordonate polare.
b. Coordonatele cilindrice sunt x = cos , y = sin , z = z, domeniul
maxim fiind (, , z) [0, ) [0, 2) R, iar iacobianul J = .
Pentru , domeniul de integrare n coordonate cilindrice este
z [0, 5], [0, 2 ], [1, 22 ] si deci:
3 cos +1
Z 5 Z 2
yz z sin
Z Z Z Z
2 3 cos2 +1
p dxdydz = dz d d =
x + y2
2 0 0 1
25 3(1 cos2 ) 25
Z
2
= 2
sin d = (4 3 9).
2 0 3 cos + 1 18
Z9.ZS
aZ se calculeze integralele:
a. (y x) dxdydz,
= {(x, y, z) R3 ; x2 + y 2 + z 2 1, y > 0}
!3
y2 z2 2
Z Z Z
2
b. 1x dxdydz,
9 4
y2 z2
= {(x, y, z) R3 ; y 0, z 0, x2 + + 1}.
9 4
238 CAPITOLUL 7. INTEGRALE DUBLE SI TRIPLE
Z Z Z
c. z dxdydz,
= {(x, y, z) R3 ; x2 + y 2 + (z 1)2 1}.
Solutie
Coordonatele sferice sunt
si avem: Z Z Z
(y x)dxdydz =
Z 1 Z Z
= d d 3 sin2 (sin cos )d = .
0 0 0 4
b. Coordonatele sferice generalizate sunt:
= {(x, y, z) R3 | x2 + y 2 + z 2 R2 , z k}.
Solutie
Multimea este interiorul calotei sferice situate deasupra planului z = k.
Pentru a calcula volumul, trecem la coordonate sferice. Fie 0 [0, 2 ] astfel
k
ncat R cos 0 = k, deci cos 0 = R ; rezulta domeniul (pentru coordonatele
sferice):
k
[0, 2), [0, 0 ], [ , R].
cos
Se obtine:
Z Z Z Z 2 Z 0 Z R
dxdydz = d d 2 sin d =
k
0 0 cos
! ! 0
k3 k3
Z 0
2 3 2 3
R d = R cos =
3 0 cos3 3 2 cos2
0
!
2 3 k3
= R3 r 2 k + .
3 2 2
11. S a se calculeze volumele multimilor marginite de suprafetele de
ecuatii:
a. 2x2 + y 2 + z 2 = 1, 2x2 + y 2 z 2 = 0, z 0.
b. z = x2 + y 2 1, z = 2 x2 y 2 .
c. z = 4 x2 y 2 , 2z = 5 + x2 + y 2 .
d. x2 + y 2 = 1, z 2 = x2 + y 2 , z 0.
e. x2 + y 2 = 4a2 , x2 + y 2 2ay = 0, x + y + z = 3, x 0, z 0, a (0, 1).
f. x2 + y 2 + z 2 = 1, y 2 + z 2 = x2 , x 0.
240 CAPITOLUL 7. INTEGRALE DUBLE SI TRIPLE
Solutie
a. Curba de intersectie dintre elipsoid si con este elipsa de ecuatii
1
4x2 + 2y 2 = 1, z = .
2
Proiectia pe planul xoy a lui este
Rezult
a:
Z Z Z Z Z Z 12x2 y2
vol() = dxdydz = dxdy dz =
D 2x2 +y 2
Z Z q q
= 1 2x2 y 2 2x2 + y 2 dxdy =
D
Z 1 Z 2 r r !
1 1 2 1
= d 1 2 d = ( 2 1).
0 0 2 2 2 2 3
b. Curba de intersectie a celor doi paraboloizi este cercul de ecuatii
3 1
x2 + y 2 = , z = .
2 2
Proiectia pe planul xOy a lui este
3
D = {(x, y) ; x2 + y 2 },
2
si deci obtinem:
Z Z Z Z Z Z 2x2 y2
vol() = dxdydz = dxdy dz =
D x2 +y 2 1
Z p3 Z 2
2
= d (3 2 ) d.
0 0
3 3 1 2 3
Z Z Z Z
= (1 x2 y 2 ) dxdy = d (1 2 ) d = .
D 2 2 0 0 4
d. Curba de intersectie dintre cilindru si con este cercul x2 + y 2 = 1 situat
n planul z = 1. Notand cu D = {(x, y) R2 | x2 + y 2 1}, rezulta:
Z Z Z Z Z Z 1
vol() = dxdydz = dxdy dz =
D x2 +y 2
Z 1 Z 2
Z Z q
= 1 x2 + y2 dxdy = d (1 ) d = .
D 0 0 3
e. Proiectia lui pe planul xOy este
D = {(x, y) ; x2 + y 2 4a2 , x2 + (y a)2 a2 , x > 0},
si deci obtinem:
Z Z Z Z Z Z 3xy
vol() = dxdydz = dxdy dz =
D 0
Z Z 2a
= d (3 cos sin ) d.
0 2a sin
Z Z !
1 1
Z Z
2 3 3 8 2 3
= d sin sin cos d =
5 5 sin d
5 cos d .
5
3 0 2 3 0 2
Calcul
am prima integrala; mai ntai, observam ca:
Z Z Z Z
8 2 8 8 2 8
sin d =
5 sin d +
5 sin d = 2
5 sin 5 d,
0 0 2
0
Integrale curbilinii si de
suprafat
a
243
244 CAPITOLUL 8. INTEGRALE CURBILINII SI DE SUPRAFAT
A
Dac
a 1 si 2 sunt
Z dou
a drumuri
Z parametrizate echivalente (indiferent de
orientare) atunci f ds = f ds.
1 2
Aplicatii
i. Daca f este functia constanta 1, atunci se obtine lungimea drumului .
ii. Daca imaginea lui este un fir material avand densitatea f , atunci masa
M si coordonatele centrului de greutate G sunt date de formulele:
Z
M= f ds,
1 1 1
Z Z Z
xG = xf ds, yG = yf ds, zG = zf ds.
M M M
8.1. NOT
IUNI TEORETICE 245
Definitia se generalizeaz
a evident la n variabile. De exemplu, n doua vari-
abile: Z Z b
P ((t))x0 (t) + Q((t))y 0 (t) dt.
P dx + Qdy =
a
Daca 1 si 2 sunt doua drumuri parametrizate echivalente cu aceeasi
orientare, atunci integralele corespunzatoare sunt egale:
Z Z
= .
1 2
mai noteaz
a si V dr, numindu-se circulatia campului V de-a lungul dru-
mului . In particular, dac
Z a V = F este un camp de forte, atunci circulatia
F dr este lucrul mecanic efectuat de forta F pe drumul .
Forme diferentiale exacte
O 1-form a diferential
a = P dx+Qdy +Rdz se numeste exacta pe multimea
D dac a exist a f o functie (numita potential scalar sau primitiva) de clasa
C 1 (D) astfel nc
at Df = , sau, echivalent:
f f f
= P, = Q, = R,
x y z
n orice punct din D. C ampul de vectori V = (P, Q, R) asociat formei
diferentiale se numeste n acest caz camp de gradienti.
246 CAPITOLUL 8. INTEGRALE CURBILINII SI DE SUPRAFAT
A
P Q Q R R P
= , = , = .
y x z y x z
Panze parametrizate
Fie D R2 o multime deschisa si conexa; o panza parametrizata pe D este
a C 1 , : D 7 R3 .
orice aplicatie de clas
Panza parametrizat a se numeste simpla daca aplicatia este injectiva.
Doua panze parametrizate 1 : D1 7 R3 si 2 : D2 7 R3 se numesc
echivalente dac a un difeomorfism : D1 7 D2 astfel ncat 1 = 2 .
a exist
8.1. NOT
IUNI TEORETICE 247
Se spune c a difeomorfismul p
astreaza orientarea daca iacobianul sau este
pozitiv; n acest caz se spune 1 si 2 au aceeasi orientare; n caz contrar
se spune c a panzele parametrizate au orientari opuse. Evident, doua panze
parametrizate echivalente au aceeasi imagine (n R3 ), numita simplu panza
(sau portiune de suprafat a).
Fie : D 7 R3 , (u, v) = (X(u, v), Y (u, v), Z(u, v)) o panza
parametrizat a; panza se numeste regulata daca vectorii si sunt
u v
liniari independenti n orice punct din D. In acest caz planul generat de ei
se numeste planul tangent la p anza (n punctul respectiv); vectorul normal
la panza n punctul (u, v) indus de parametrizarea este:
N (u, v) = .
u v
Daca 1 si 2 sunt dou a p
anze parametrizate simple, regulate echivalente
cu aceeasi orientare, atunci versorii normalelor induse coincid:
1 1
n1 (u, v) = N1 (u, v) = N2 (u, v) = n2 (u, v).
k N1 (u, v) k k N2 (u, v) k
Integrala de suprafat
a de speta a doua
Prin definitie, dac
a
= P dy dz + Qdz dx + Rdx dy
este o 2-form
a diferentiala si
: D 7 R3 , (u, v) = (X(u, v), Y (u, v), Z(u, v))
este o p
anza parametrizata, atunci integrala pe suprafata (orientata) a
formei diferentiale este:
D(Y, Z) D(Z, X) D(X, Y )
Z Z Z
= (P ) + (Q ) + (R ) dudv,
D D(u, v) D(u, v) D(u, v)
D(Y, Z) D(Z, X) D(X, Y )
unde, , , sunt iacobienii functiilor X, Y, Z n ra-
D(u, v) D(u, v) D(u, v)
port cu variabilele u si v.
Daca 1 si 2 sunt doua panze parametrizate echivalente cu aceeasi ori-
entare, atunci integralele corespunzatoare sunt egale; daca parametrizarile
au orient ari opuse, atunci integralele difera prin semn.
Notatii vectoriale
Unei 2-forme diferentiale = P dy dz + Qdz dx + Rdx dy i se asociaza
(n mod canonic) c ampul de vectori V = (P, Q, R); daca : D 7 R3 este
o p anz
a parametrizat a cu imaginea (orientata cu versorul normalei n),
atunci: Z Z
= V n d.
8.2. INTEGRALE CURBILINII 249
si fie = P dx + Qdy. S a se g
aseasca un domeniu maximal pe care forma
diferential
a s
a fie exact
a.
Solutie
Functiile P si Q sunt de clasa C 1 pe R2 \ {(0, 0)} si:
q p
Q x+ x2 + y 2 P y Q
= p , = .
x 2
2 x +y 2 y |y| x
Q P
Multimea D = {(x, y) R2 ; y > 0} este stelata si = pe D; evident,
x y
D este maximal
a cu aceste proprietati.
3. Folosind definitia, s
a se calculeze urmatoarele integrale curbilinii (ori-
entarea
Z curbei nu este precizat a):
a. (x + y)dx + (x y)dy, = {(x, y) | x2 + y 2 = 4, y 0}.
Z
y
b. dx + dy, este triunghiul ABC, A(2, 0), B(0, 0), C(0, 2).
Z
x+1
x2 y 2
c. xdy ydx, = {(x, y) | 2 + 2 = 1}.
a b
Solutie
250 CAPITOLUL 8. INTEGRALE CURBILINII SI DE SUPRAFAT
A
obtinem: Z Z 2
xdy ydx = abdt = 2ab.
0
2 +y 2 2 +y 2
4. Fie P (x, y) = ex cos(2xy), Q(x, y) = ex sin(2xy) si fie
= P dx + Qdy.
Z
a. S
a se arate c
a = 0 pentru orice curba nchisa .
b. Fie R. S
a se calculeze integrala
Z
2
et cos(2t)dt,
0
aplic
and rezultatul de la punctul a dreptunghiului = ABCD, unde
Solutie
P Q
a. Deoarece = , rezulta ca este 1-forma diferentiala nchisa pe R2
y x
8.2. INTEGRALE CURBILINII 251
Z
si deci si exact
a; n consecint
a, = 0, pentru orice curba nchisa .
and = [AB] [BC] [CD] [DA], obtinem:
b. Parametriz
Z Z a Z Z a
2 2 +t2 2 +2
0= = et dt + ea sin(2at)dt et cos(2t)dt.
0 0 0
Pentru a , obtinem:
Z
t2 2
e cos(2t)dt = e ,
0 2
deoarece
Z Z
2 2 +t2
et dt = si lim ea sin(2t)dt = 0.
0 2 a 0
Z
5. S
a se calculeze n urmatoarele cazuri:
a. = x2 yzdx + xy 2 zdy + xyz 2 dz, iar este intersectia suprafetelor
x = 1, y 2 + z 2 = 1.
x2 + y 2 + z 2 = r2 , x y + z = 0.
x2 + y 2 2x = 0, x + z = 4.
Solutie
Integralele se calculeaz
a cu definitia.
a. este un cerc situat n planul x = 1; o parametrizare este:
Rezult
a: Z Z 2
= cos2 t sin2 t + cos2 t sin2 t dt = 0.
0
Rezult
a parametrizarea:
r
2
u(t) = x(t) y(t) = r cos t,
3
v(t) = x(t) + y(t) = 2 r sin t,
r
2
z(t) = y(t) x(t) = r cos t, t [0, 2).
3
Se obtine:
r !
1 2
x(t) = r cos t + 2 sin t ,
2 3
r !
1 2
y(t) = r 2 sin t cos t ,
2 3
r
2
z(t) = r cos t, t [0, 2).
3
In continuare se aplic
a definitia.
a a cilindrului este (x 1)2 + y 2 = 1 si deci
d. Ecuatia canonic
k fiind o constant
a arbitrar
a. Integrala ceruta n enunt este:
Z
= f (B) f (A) = 1,
P x2 y 2 Q
= 2 2 2
z = ,
y (x + y ) x
R P
= y = ,
x z
Q R
= x = .
z y
Z
Domeniul este stelat, asadar este exacta pe . Rezulta ca nu
depinde de drumul parametrizat , ci doar de extremitatile A si B si de
254 CAPITOLUL 8. INTEGRALE CURBILINII SI DE SUPRAFAT
A
orientare (de la A c
atre B).
Fie parametrizarea x(t) = t, y(t) = 1, z(t) = 0, t [1, 1]; obtinem:
Z 1
1 2
Z
= t2 + dt = .
1 t2 + 1 3 2
S
a mai facem observatia ca rationamentul de mai sus nu mai este corect
dac
a drumul nu ar fi inclus n , deoarece, pe un astfel de domeniu nu ar
mai fi exact
a si deci integrala nu ar mai fi independenta de drum.
De exemplu, s a consideram punctele C(1, 1, 0), D(1, 1, 0) si drumul
Z prin Zconcatenarea segmentelor (orientate) [AC] [CD] [DB].
1 format
Atunci 6= . Intr-adevar, cu parametrizarea:
1
[AC] : x(t) = 1, y(t) = t, z(t) = 0, t [1, 1],
[CD] : x(t) t, y(t) = 1, z(t) = 0, t [1, 1],
[DB] : x(t) = 1, y(t) = t, z(t) = 0, t [1, 1].
se obtine:
2 2 2 2
Z
= + + + = +3 .
1 2 3 2 3 2 3 3 2
8. Fie P, Q : R2 \ {(x, y) | xy = 1} 7 R,
y x
P (x, y) = , Q(x, y) =
1 + xy 1 + xy
Z
si fie = P dx + Qdy. Sa se calculeze integrala , unde este un drum
and capetele A(1, 1) si B(3, 3) si nu intersecteaza hiperbola
arbitrar av
xy = 1.
Solutie
Forma diferential
a este nchisa:
P 1 Q
= 2
= , (x, y) R2 , xy 6= 1.
y (1 + xy) x
Z10. S
a se calculeze urm
atoarele integrale curbilinii de prima speta:
1
a. yds, : x(t) = ln(sin t) sin2 t, y(t) =
sin 2t, t [ 6 , 4 ].
Z 2
p
b. xyds, : x(t) = |t|, y(t) = 1 t2 , t [1, 1].
Z
c. |x y|, : x(t) = | cos t|, y(t) = sin t, t [0, ].
Solutie
a. Cu definitia, obtinem:
1
Z Z q
4
yds = sin 2t (ctgt sin 2t)2 + cos2 2t dt =
6
2
2 5
Z
4
2
= (2 cos t 1) sin tdt = .
6
3 12
256 CAPITOLUL 8. INTEGRALE CURBILINII SI DE SUPRAFAT
A
c. Aplic
and definitia, obtinem:
Z Z
|x y| ds = | | cos t| sin t | dt = 4( 2 1).
0
p t2
y(t) = t, x(t) = , t [p, p ],
2 2p
avem:
Z p s Z pq
t2 2
Z
L= ds = 1+ 2
dt = t2 + p2 dt =
p p p 0
Z p 2
t + p2 t2
Z p
2 dt 2 p
Z
= p dt = 2p p + p dt =
p 0 t2 + p2 0 t2 + p2 p 0 t2 + p2
2Z p t
= 4p ln 1 + 2 + t p 2 dt =
p 0 t + p2
2q Z pq
= 4p ln 1 + 2 + t t2 + p2 |p0 t2 + p2 dt .
p 0
Rezult
a:
L=p 2 + 2 ln(1 + 2) .
12. S
a se calculeze coordonatele centrului de greutate al unui arc de cerc
de raz asura (0, ), presupus omogen.
a R si de m
Solutie
Coordonatele centrului de greutate G ale unei curbe plane omogene sunt:
1 1
Z Z
xG = xds, yG = ds,
L L
arcului AB egal
a cu .
Cu parametrizarea x(t) = R cos t, y(t) = R sin t, t ( 2 , 2 ), obtinem:
1 2R
Z
2
xG = R cos tdt = sin , yG = 0.
2
2
13. S
a se calculeze masa firului material de ecuatii parametrice:
1 1
x(t) = t, y(t) = t2 , z(t) = t3 , t [0, 1],
2 3
si avand densitatea F (x, y, z) = 2y.
Solutie
Conform formulei masei:
Z Z p Z 1q
M= F (x, y, z)ds = 2y ds = t2 (1 + t2 + t4 ) dt =
0
s 2
Z 1 p Z 1
1 3
= t 1+ t2 + t4 dt = t t2 + + dt =
0 0 2 4
3 r
1 3
Z
2
= u2 + du =
2 1
2
4
3 3 3 3
1 u2 + 3 du 1 u2
Z Z Z
2 2 2
4
= q du = q + q du =
2 1
2 u2 + 3 8 1
2 u2 + 3 2 1
2 u2 + 3
4 4 4
r ! 3 r 3 Z 3r
3 3 2 1 3 2 1 2 3
= ln u + u2 + 2
+ u u + u2 + du.
8 4 1 2 4 1 2 12 4
2 2
Ultima integral
a este M , deci (dupa calcule) se obtine:
3 3+2 3 1
M = ln + 3 31 .
8 3 4
14. Sa se calculeze masa si coordonatele centrului de greutate ale firului
material cu parametrizarea:
si densitatea f (x, y) = y.
Solutie
Masa firului este:
Z Z 1 q Z 1
M= yds = 2
cht 1 + sh t dt = ch2 tdt =
0 0
1
Z 1
1 1 1 1
= (1 + ch2t) dt = t + sh2t = (2 + sh2) .
2 0 2 2 0 4
Coordonatele centrului de greutate:
Z 1 Z 1
1 2 1
xG = t ch tdt = (t + t ch2t) dt =
M 0 2M 0
1
t2 1
Z 1
1 1 1 1
= + t sh2t sh2tdt = (3 + 2 sh2 ch2) .
2M 2 0 2 0 2 0 8M
Z 1
1 1
Z
3
yG = ch tdt = 1 + sh2 t shtdt =
M 0 M 0
1 1 3 1 1 1 3
= sht + sh t = sh1 + sh 1 .
M 3 0 M 3
g. Suprafat
a de rotatie n jurul axei Oz:
Fie 0 < r1 < r2 si fie f : [r1 , r2 ] 7 R, f C 1 (D).
Solutie
Vectorii tangenti la suprafat
a sunt si , iar versorul normalei este
u v
1
.
k u v k u v
Solutie
Aplic
am definitia integralei de suprafata de speta a doua.
a. Iacobienii:
D(Y, Z) D(Z, X) D(X, Y )
= c sin v, = c cos v, = u,
D(u, v) D(u, v) D(u, v)
si deci:
Z b Z 2
1
Z
= du cu sin2 v c2 v cos v + u2 cos v dv = c b2 a2
a 0 2
b. Parametriz
am sfera de centru O si raza R:
D(Y, Z)
= R2 sin2 cos ,
D(, )
D(Z, X)
= R2 sin2 sin ,
D(, )
D(X, Y )
= R2 sin cos
D(, )
Z
Rezult
a = 4R3 .
c. Parametrizarea canonica a elipsoidului este:
Rezult
a integrala:
14
Z Z Z
= v 2 cos2 u + v 2 sin2 u dudv = .
D 3
Iacobienii:
D(Y, Z) D(Z, X) D(X, Y )
= a cos , = a sin , = 0.
D(, z) D(, z) D(, z)
Rezult
a integrala:
Z Z Z
= (a sin + z) a cos ddz = 0.
D
Z17. S
a se calculeze integralele de suprafata:
a. xzdy dz + yzdz dx + (x + y)dx dy,
=Z {(x, y, z) ; x2 + y 2 = a2 , x > 0, y > 0, 0 < z < h}.
b. xdy dz + ydz dx + zdx dy,
= {(x, y, z) ; x2 + y 2 + z 2 = R2 , x > 0, y > 0, z > 0}.
Solutie
a. Parametrizarea lui (o submultime a unui cilindru) este:
a 2 h2
Z Z Z
xzdy dz + yzdz dx + (x + y)dx dy = a2 zddz = .
D 4
b. Portiunea de sfer
a are parametrizarea:
18. S
a se calculeze integrala de suprafata de prima speta
Z
F (x, y, z)d
n urmatoarele cazuri:
a. F (x, y, z) = |xyz|, 2 2 2
: z2 = x2 + y , z [0, 1].
b. F (x, y, z) = y z, : x + y = 6z,qz [0, 2].
c. F (x, y, z) = z 2 , = {(x, y, z) ; z = x2 + y 2 , x2 + y 2 6y 0.}.
Solutie
Se aplica definitia integralei de suprafata de prima speta.
a. Parametrizarea carteziana a conului este:
q
z = f (x, y) = x2 + y 2 , D = {(x, y) ; x2 + y 2 1}.
Rezult
a:
s
x2 y2
Z Z Z q
|xyz|d = |xy| x2 + y 2 1 ++ dxdy =
D x2 + y 2 x2 + y 2
Z Z q
4 2
= 2 |xy| x2 + y 2 dxdy = .
D 5
b. Parametrizarea carteziana a paraboloidului este:
1
z = f (x, y) = (x2 + y 2 ), D = {(x, y) R2 | x2 + y 2 12}.
6
Rezult
a:
r r
1 2 1
Z Z Z
y zd = y (x + y 2 ) 1 + (x2 + y 2 ) dxdy =
D 6 9
Z 12
s
1 2 Z
2
= d 3 1 + sin = 0.
6 0 0 9
c. Cu parametrizarea carteziana
q
z= x2 + y 2 , (x, y) D = {(x, y) | x2 + y 2 6y}.
rezult
a: Z Z Z
z 2 d = (x2 + y 2 )dxdy =
D
Z Z 6 sin
243
= d 3 d = .
0 0 2
8.3. INTEGRALE DE SUPRAFAT
A 263
b. Parametrizarea cartezian
a a conului este:
q
z= x2 + y 2 , (x, y) D = {(x, y) R2 | x2 + y 2 h2 }.
Rezult
a aria conului Ch :
Z Z Z
d = 2dxdy = 2h2 .
Ch D
c. Parametrizarea cartezian
a a paraboloidului este:
Rezult
a aria paraboloidului Ph :
Z Z Z q
d = 1 + 4x2 + 4y 2 dxdy =
Ph D
264 CAPITOLUL 8. INTEGRALE CURBILINII SI DE SUPRAFAT
A
Z 2 Z h q
q
= d 1+ 42 d = 3
(1 + 4h) 1 .
0 0 6
20. Sa se calculeze aria A a suprafetei n urmatoarele cazuri:
a. : 2z = 4 x2 y 2 , z [0, 1].
b. este submultimea de pe sfera x2 + y 2 + z 2 = 1, situata n interiorul
conului x2 + y 2 = z 2 .
c. este submultimea de pe sfera x2 + y 2 + z 2 = R2 , situata n interiorul
cilindrului x2 + y 2 Ry = 0.
d. este submultimea de pe paraboloidul z = x2 + y 2 situata n interiorul
cilindrului x2 + y 2 = 2y.
e. este torul.
Solutie Z
Aria suprafetei este A = d.
Z Z q
a. A = 1 + x2 + y 2 dxdy, D = {(x, y) ; 2 x2 + y 2 4}.
Z DZ
1 1
b. A = 2 p
2 2
dxdy, D = {(x, y) R2 | x2 + y 2 }.
2
Z ZD 1 x y
R
c. A = 2 p
2 x2 y 2
dxdy, D = {(x, y) ; x2 + y 2 Ry}.
Z Z qD R
d. A = 1 + 4x2 + 4y 2 dxdy, D = {(x, y) ; x2 + y 2 2y}.
Z ZD
e. A = (a + b cos u)dudv, D = [0, 2] [0, 2].
D
Z Z Z
F (V ) = V nd = (V ) dudv =
D u v
Z Z
= V , , dudv,
D u v
8.3. INTEGRALE DE SUPRAFAT
A 265
a fiind produsul mixt al vectorilor V ,
ultima parantez si .
p u v
and parametrizarea carteziana z = x2 + y 2 , obtinem
a. Consider
1
q
n= p xi yj + x2 + y2k
2(x2 + y 2 )
z = x2 + y 2 , D = {(x, y) ; x2 + y 2 1},
obtinem:
Z 1 Z 2
Z Z
2 2 2
F (V ) = (x + y ) dxdy = d 5 d = .
D 0 0 3
c. Cu parametrizarea cartezian
a
z = 4 x2 y 2 , D = {(x, y) ; 3 x2 + y 2 4},
obtinem:
Z Z
1
Z 2 Z 2
F (V ) = p dxdy = d d = 2(2 3).
D x + y2
2 3 0
22. Fie a < b dou a numere reale si f, g : [a, b] 7 R doua functii continue
at f (t) 0, t [a, b]. Fie o curba (situata in planul y = 0) de
astfel nc
parametrizare
x(t) = f (t), y(t) = 0, z(t) = g(t)
si fie suprafata de rotatie obtinuta prin rotirea curbei n jurul axei Oz.
Sa se calculeze aria suprafetei .
Solutie
Parametrizarea suprafetei este
1 b
R
xds
Z q
xG = R = f (u) (f 0 (u))2 + (g 0 (u))2 du,
ds L a
Consider
and semisfera cu centrul n origine si situata n semiplanul z > 0,
parametrizarea este:
X(, ) = R sin cos ,
Y (, ) = R sin cos ,
Z(, ) = R cos , (, ) [0, ] [0, 2].
2
Rezult
a: Z Z 2 Z
2
M= c d = d cR2 sin d = 2R2 c.
S 0 0
Din motive de simetrie (sau calcul direct) rezulta xG = yG = 0.
Z 2
1 1 R
Z Z
2
zG = cz d = d cR3 sin cos d = .
M S M 0 0 2
Capitolul 9
Formule integrale
Formula Gauss-Ostrogradski
Fie K R3 un compact cu bord orientat ( bordul K orientat dupa normala
exterioar
a). Atunci, pentru orice 2-forma diferentiala
= P dy dz + Qdz dx + Rdx dy
267
268 CAPITOLUL 9. FORMULE INTEGRALE
a C 1 pe o vecin
de clas atate a lui K, are loc egalitatea:
P Q R
Z Z Z Z
P dy dz + Qdz dx + Rdx dy = + + dxdydz.
K K x y z
Q
unde, n este normala exterioara la K, iar div(V ) = P R
x + y + z este
divergenta lui V . Observam ca membrul stang este fluxul campului V prin
suprafata K, de aceea formula Gauss-Ostrogradski se mai numeste si for-
mula flux-divergenta.
R Q P R Q P
Z
= dy dz + dz dx + dx dy.
y z z x x y
orient
arile pe curba (nchisa) si pe suprafata fiind compatibile.
y x
2. Fie = dx + 2 dy.
x2 + y 2 x + y2 Z
a. Sa se calculeze integrala curbilinie , unde, am notat cu C(O, R)
C(O,R)
cercul de centru O Zsi raz
a R > 0.
b. Sa se calculeze , unde, este o curba arbitrara nchisa astfel ncat
O 6 .
Solutie
a. Sa observ
am, mai nt a C 1 (R2 \{O}), deci pentru calculul integralei
ai c
de la punctul a nu se poate aplica formula Green-Riemann. Folosim definitia
integralei curbilinii; parametrizam cercul:
si obtinem: Z Z 2
= dt = 2.
C(O,R) 0
x y
Z Z Z
= 2 dxdy = 0.
K x x + y2
2 y x + y2
xy x+y
3. Fie = 2 2
dx + 2 dy. Sa se calculeze integrala curbilinie
Z x +y x + y2
, unde este o curba arbitrara nchisa cu O 6 .
Solutie
Observ a este o 1-forma diferentiala nchisa. In continuare aplicam
am c
rationamentul de la exercitiul precedent.
x2
Z Z Z
xydx + dy = 0dxdy = 0.
2 K
Rezult
a deci:
x2 x2
Z Z
xydx + dy = xydx + dy = 0,
2 [AB] 2
ultima integral
a curbilinie calcul
andu-se imediat cu definitia.
1
Z
A= ab cos2 t + sin2 t dt = ab.
2
a2 b2
Z
1 2 du
Z
b. A = dt = 2a2 b2 = ab.
2 0 a2 sin2 t + b2 cos2 t 0 a2 u2 + b2
c. Analog.
Solutie
Din definitia integralei curbilinii, rezulta:
Z b Z
V ((t))n(t)dt = P dy Qdx.
a
P Q
Z Z Z Z
= + dxdy = div(V )dxdy.
K x y K
1 2 f
Z
f
= ( cos t, sin t), ( cos t, sin t) ( cos t, sin t) dt.
2 0 x y
Vom aplica acum rezultatul exercitiului 8 de mai sus.
Vectorul n = ( cos t, sin t) este vectorul normal (exterior) la cercul de
f f
centru O si raz
a , iar campul vectorial V = i+ j. Obtinem (notam
x y
cu K discul de centru O si raza ):
1
Z Z
0
g () = f dxdy = 0.
2 K
Rezult
a deci c
a functia g este constanta pe intervalul (0, 1); n consecinta,
avem:
1 2
Z
f ( cos t, sin t)dt = g() = lim g() =
2 0 0
Z 2
1
= f ((0, 0)) = f ((0, 0)).
2 0
4
Z
= x(z + 3)dy dz + yzdz dx (z + z 2 )dx dy.
3 D
Calcul
and ultima integral
a de suprafata cu definitia, obtinem:
Z Z Z
x(z + 3)dy dz + yzdz dx (z + z 2 )dx dy = 0dxdy = 0,
D D
Z
4 3
si deci = 3 .
Z
11. S
a se calculeze integrala de suprafata direct si folosind formula
Gauss-Ostrogradski n urm atoarele cazuri:
a. = x(y z)dy dz + y(z x)dz dx + z(x y)dx dy.
= {(x, y, z) ; z = 1 x2 y 2 , z > 0} {(x, y, z) x2 + y 2 1, z = 0}.
b. = x2 (y z)dy dz + y 2 (z x)dz dx + z 2 (x y)dx dy.
= {(x, y, z); z 2 = x2 + y 2 , 0 < z 1}.
Solutie
Analog cu exercitiul anterior; n cazul b trebuie sa reunim la discul
D = {(x, y, z); x2 + y 2 1, z = 1}, orientat dupa normala k. Obtinem
Z Z 1 Z 2
= d 2 (cos sin )d = 0.
0 0
Solutie
Ecuatia suprafetei se poate scrie sub forma echivalenta:
s
x2 y 2 z2
+ 2 = 1 ,
a2 b c2
deci z [c, c]. Intersectiile suprafetei cu plane orizontale (z = constant)
sunt elipsele S(z) de ecuatii:
x2 y2
q 2 + q 2 = 1.
4 z2 4 z2
a 1 c2
b 1 c2
si fie c
ampul de gradienti:
E = gradf.
Campul scalar f reprezint a potentialul electric (sau potential Newtonian)
asociat sarcinei electrice q plasate n O, iar E este campul electric generat
(sau camp Newtonian).
a. Sa se expliciteze E si sa se demonstreze ca este camp solenoidal, adica:
divE = 0.
b. Sa se demonstreze c a fluxul campului E prin orice suprafata nchisa ce
nu contine originea n interior este nul.
c. Sa se demonstreze c a fluxul campului E prin orice suprafata nchisa ce
contine originea n interior este q, (legea lui Gauss).
Solutie
a. Putem calcula E direct cu definitia, sau aplicand proprietatile gradien-
tului; obtinem:
q r
E = gradf = .
4 r3
Aratam acum c a E este solenoidal:
q 3 2 2 2
divE = grad(divf ) = f = 3r 3r(x + y + z ) = 0.
4r6
b. Fie o suprafata nchis
a ce nu contine originea n interior. Deoarece
campul electric E este de clasa C 1 pe R3 \ {O}, sunt ndeplinite ipotezele
formulei Gauss-Ostrogradski si deci, (notam cu K compactul marginit de
si cu n versorul normalei exterioare la ), obtinem:
Z Z Z Z
F (E) = E nd = divEdxdydz = 0.
K
14. Fie n N si fie q > 0, {1, 2, .., n}. Fie A , {1, 2, .., n}, n
puncte n R3 de coordonate (x , y , z ). Notam cu r vectorul de pozitie al
punctului A . Potentialul electric generat de sarcinile electrice q plasate n
punctele A este
n
1 X q
f (x, y, z) = ,
4 =1 k r r k
Z Z Z Z Z Z
= divV dxdydz = cdxdydz = c vol(K),
K K
adic
a forta ascensionala este egala cu masa lichidului dezlocuit de corpul
scufundat.
kr
17. Fie c
ampul vectorial V = r + r si fie suprafata
r4
= {(x, y, z); z = 3 x2 y 2 , 1 z} {(x, y, z); x2 + y 2 2, z = 1}.
kr 1
= 3 + 3 4 + r 4 grad(k r) + (k r)gradr4 =
r r
!
kr k (k r)
=3+3 4 +r 4 6 r = 3.
r r4 r
Notand cu K compactul m
arginit de suprafata , rezulta:
Z Z Z Z
F (V ) = V nd = 3dxdydz = 3vol(K).
K
1
18. S
a se calculeze fluxul campului vectorial V = (r k) prin:
r
a. O suprafata nchis
a arbitrara ce nu contine originea n interior.
b. Sfera de centru O si raz a R.
Solutie
a. In primul caz se poate aplica formula Gauss-Ostrogradski; fluxul este nul
deoarece divV = 0.
b. In cazul al doilea, fluxul se calculeaza cu definitia integralei de suprafata
(nu sunt ndeplinite ipotezele formulei Gauss-Ostrogradski); si n acest caz
fluxul este tot 0 deoarece vectorii V si normala exterioara la sfera sunt or-
togonali.
280 CAPITOLUL 9. FORMULE INTEGRALE
20. Fie (K, K) un compact cu bord orientat din R3 si fie n versorul nor-
malei exterioare la suprafata K. Fie h o functie armonica pe o vecinatate a
dh
lui K si fie derivata dupa directia n a lui h. Sa se demonstreze egalitatile:
dn
dh
Z
a. d = 0.
ZK dn
dh
Z Z Z
b. h d = k gradh k2 dxdydz.
K dn K
Solutie
a. Se aplic a prima formula a lui Green pentru: f = 1 si g = h; o alta
metod a este de a aplica formula Gauss-Ostrogradski campului V = gradh:
dh
Z Z
d = (gradh) n d =
K dn K
Z Z Z Z Z Z
= div(gradh) dxdydz = h = 0.
K K
b. Se aplica a doua formula a lui Green pentru f = g = h; o alta metoda
const
a n a aplica formula Gauss-Ostrogradski pentru V = h gradh:
dh
Z Z Z Z
h d = h gradh n d =
K dn K
9.4. FORMULA LUI STOKES 281
Z Z Z
= div(h gradh) dxdydz =
K
Z Z Z
= h div(gradh) + (gradh) (gradh) dxdydz =
K
Z Z Z Z Z Z
2
= h g + k gradh k dxdydz = k gradh k2 dxdydz.
K K
22. S
a se calculeze circulatia campului vectorial
V = (y 2 + z 2 )i + (x2 + z 2 )j + (x2 + y 2 )k
pe curba : x2 + y 2 + z 2 = R2 , ax + by + cz = 0.
Solutie
Curba este un cerc mare al sferei (intersectia sferei cu un plan ce trece prin
centrul sferei); consideram drept suprafata oricare din cele doua semisfere
determinate de plan pe sfera. Aplicand formula lui Stokes, obtinem:
Z Z
V dr = (rotV ) n d =
1
Z
= (2(y z)i + 2(z x)j + 2(x y)k) (xi + yj + zk) d = 0,
R
1
deoarece versorul normalei (exterioare) la sfera, n = Rr si rotV sunt per-
pendiculari.
Z23. S
a se calculeze, folosind formula lui Stokes, integralele:
a. y(y + 2z)dx + 2x(y + z)dy + 2xydz , : z 2 = x2 + y 2 , x2 + y 2 = 2x.
Z
b. 2zdx xdy + xdz , : z = y + 1, x2 + y 2 = 1.
Solutie
a. Integrala este 0.
b. Consider and portiunea din planul z = y + 1 situata n interiorul
cilindrului x + y 2 = 1, si aplicand formula lui Stokes, obtinem:
2
Z Z Z Z
2zdx xdy + xdz = dz dx dx dy = 2dxdy = 2,
D
24. S
a se calculeze direct si cu formula lui Stokes integrala curbilinie
Z
(y 2 z 2 )dx + (z 2 x2 )dy + (x2 y 2 )dz,
unde este poligonul de intersectie dintre cubul [0, 1] [0, 1] [0, 1] si planul
3
x+y+z = .
2
9.4. FORMULA LUI STOKES 283
Solutie
este un hexagon regulat. Pentru a calcula integrala cu definitia trebuie
parametrizate laturile hexagonului; de exemplu, latura din planul xOy are
parametrizarea:
3 1
x(t) = t, y(t) = t, t , 1 .
2 2
Calculam acum integrala aplic and formula lui Stokes. Fie portiunea din
3
planul x + y + z = situat a n interiorul cubului (interiorul hexagonului).
2
Proiectia lui pe planul xOy este multimea
1 3
D = {(x, y); x + y , 0 x 1, 0 y 1},
2 2
3
a carei arie este . O parametrizare (carteziana) a suprafetei este
4
3
z= x y, (x, y) D.
2
Aplicand formula lui Stokes, obtinem:
Z
(y 2 z 2 )dx + (z 2 x2 )dy + (x2 y 2 )dz =
Z
= 2 (x + y)dx dy + (y + z)dy dz + (z + x)dz dx =
9
Z Z
= 2 3dxdy = 6 aria(D) = .
D 2
25. S
a se calculeze direct si aplicand formula lui Stokes integrala
Z
xdx + (x + y)dy + (x + y + z)dz,
pe curba de ecuatii:
x2 + y 2 = R2 , z = x + y.
Solutie
Pentru a calcula integrala direct parametrizam
: x(t) = R cos t, y(t) = R sin t, z(t) = R(cos t + sin t), t [0, 2).
284 CAPITOLUL 9. FORMULE INTEGRALE
1
26. Sa se calculeze circulatia campului de vectori V = (k r) pe curba
r
= 1 2 3 , unde:
1 = {(x, y, z); x2 + y 2 = 1, z = 0, x > 0, y > 0}
2 = {(x, y, z); y 2 + z 2 = 1, x = 0, y > 0, z > 0}
3 = {(x, y, z); z 2 + x2 = 1, y = 0, z > 0, x > 0}.
Solutie
Vom aplica formula lui Stokes; pentru aceasta, calculam mai ntai rotorul
c
ampului V :
1 1
rotV = rot(k r) (k r)grad =
r r
!
1 dk dr r 2k
= k divr r divk + + (k r) 3
= .
r dr dk r r
27. Fie a > 0, b > 0, c > 0, si fie punctele A(a, 0, 0), B(0, b, 0) si
C(0, 0, c). Fie Zreuniunea segmentelor [AB] [BC] [CA] (cu acest sens).
S
a se calculeze (z y)dx + (x z)dy + (y x)dz.
Solutie
9.4. FORMULA LUI STOKES 285
Vom calcula integrala aplicand formula lui Stokes (lasam ca exercitiu calculul
direct). Fie interiorul triunghiului ABC; obtinem:
Z Z
(z y)dx + (x z)dy + (y x)dz = 2dx dy + 2dy dz + 2dz dx.
x2 + y 2 = 16, z = 0.
orient
arile pe si fiind compatibile. Parametrizam cartezian :
x
z =b 1 , (x, y) D = {(x, y) R2 | x2 + y 2 a2 }.
a
Rezult
a vectorii tangenti la :
b
1, 0, si (0, 1, 0),
a
b
si deci versorul normalei la indus de parametrizarea aleasa este n = i+ k.
a
ampului V este rotV = i + j k. Rezulta circulatia:
Rotorul c
b
Z Z
2
Vr= rot(V ) n d = a 1+ .
a
rotW = c gradg,
10.1 Analiz
a matematic
aI
Testul 1.
I. Este spatiul (R2 , k k2 ) complet ? Justificare.
II. S
a se studieze convergenta seriilor:
X 3 3 n
n +n2 n
X
n2
, n! na , a R
n1 n1
III. Sa se construiasc a un sir al aproximatiilor succesive care sa convearga
a a ecuatiei x3 + 12x 1 = 0.
la solutia real
IV. S a se studieze convergenta punctuala si uniforma a sirului de functii
fn : [0, 1] 7 R, fn (x) = xn xn+1 .
V. Sa se studieze existent( a derivatelor partiale si a diferentialei (n origine)
x2 y
x2 +y 2
, (x, y) 6= (0, 0)
pentru functia: f (x, y) =
0, (x, y) = (0, 0)
VI. Sa se determine maximul si minimul functiei f (x, y) = x2 +y 2 3x2y+1
pe multimea K = {(x, y) R2 | x2 + y 2 1}.
Testul 2.
I. Sunt urm atoarele afirmatii adevarate? Justificare.
a. Orice functie de clas a C 1 (R2 ) este diferentiabila.
b. Dac a f : R2 7 R are derivate partiale n origine, atunci ea este
diferentiabil
a n origine.
289
290 CAPITOLUL 10. EXEMPLE DE TESTE PENTRU EXAMEN
X
sin nx
II. S
a se studieze convergenta uniforma a seriei: n2
,x R. Se poate
n1
deriva seria termen cu termen (pe R)?
III. Sa se afle extremele locale ale functiei f (x, y) = x2 ye2x+3y , q
pe R2 .
x+1
IV. S a se calculeze aproximarea liniara a functiei f (x, y, z) = (y+1)(z+1)
n vecin atatea originii.
1
V. Fie r vectorul de pozit ie si fie f C (R). S a se calculeze laplacianul
1
functiilor g(x, y, z) = f r si h(x, y, z) = f (r).
VI. Pe spatiul Banach (C[a, b], k k ) al functiilor continue (reale) con-
Z b
am aplicatia J : C[a, b] 7 R, J(f ) =
sider f (t)dt. Este J functionala
a
liniar
a? Dar continu
a?
Testul 3.
I. Teorema contractiei.
II.
X S a se studieze convergent
a si convergenta absoluta seriilor:
n(2+i)n n
X (1)
3n , ln n .
n1 n2
III. In spatiul metric R, multimea {(1)n n1n+1 | n N } {1, 1} este
nchis a sau deschis
a? Justificare.
IV. S a se dezvolte n serie de puteri centrate n zero functiile f (x) = sin 2x
X (1)n+1
si g(x) = ln(1 + 2x). Sa se calculeze apoi suma seriei n .
n1
x2 y 2
(
xy sin daca (x, y) 6= (0, 0)
x2 +y 2
V. Fie functia f (x, y) =
0 daca (x, y) = (0, 0)
a. S
a se arate ca f este de clasa C 1 pe R2 .
b. S
a se arate c a f are derivate partiale mixte de ordinul al doilea n orice
2f 2f
punct si s
a se calculeze xy si yx n origine; este f de clasa C 2 pe R2 ?
VI. Sa se afle extremele functiei y = y(x) definite implicit de ecuatia
x + y 3 2xy = 0.
3
Testul 4.
I. Teorema lui Taylor. Este adevarat ca orice functie f C (R) se poate
dezvolta n serie Taylor n vecinatatea oricarui punct?
1
a se calculeze rotorul campului vectorial V = (k r).
II. S
r
a se aproximeze cu o eroare mai mica decat 103 solutia reala a ecuatiei
III. S
MATEMATICA
10.1. ANALIZA I 291
x3 + 4x 1 = 0.
IV. S a se determine valorile extreme ale produsului xy cand x si y sunt
coordonatele unui punct de pe elipsa de ecuatie x2 + 2y 2 = 1.
V. Sa seqstudieze convergenta punctuala si uniforma a sirului un : R 7 R,
un (x) = x2 + n12 , n > 0.
X
n!
VI. S
a se studieze convergenta seriei (a+1)(a+2)...(a+n) , a > 1.
n0
Testul 5.
I. Spatiul metric al functiilor continue (C[a, b], k k ) este complet ? Justi-
ficare. Z 1
2 sin x
II. Sa se calculeze cu o eroare mai mica decat 10 integrala dx.
0 x
(
xy
daca (x, y) 6= (0, 0)
III. Fie functia f (x, y) = x2 +y 2
0 daca (x, y) = (0, 0)
Sa se studieze continuitatea, existenta derivatelor partiale de ordinul ntai
si diferentiabilitatea n origine.
IV. S a se determine extremele locale ale functiei:
f : (0, 2) (0, 2) 7 R, f (x, y) = sin x sin y sin(x + y).
V. Fie g C 1 (R2 ) si fie functia z = z(x, y) definita implicit de ecuatia
z z
g(y 2 x2 , z xy) = 0. S a se calculeze expresia E = y x + x y .
X
sin nx
VI. Se poate deriva termen cu termen seria 2n , x R?
n=1
Testul 6.
I. Consider am pe Q si C metrica uzuala: d(x, y) = |x y|. Sa se stabileasca
daca urm atoarele afirmatii sunt adevarate sau false. Justificare.
a. Spatiul metric (Q, d) este complet.
b. Spatiul metric (C, d) este complet. n
X
an+1
II. Sa se studieze convergenta seriei bn+1 , a > 0, b > 0.
n1
III. S
a se determine multimea de convergenta (n R) a seriei de puteri:
X
n! n
(a+1)(a+2)...(a+n) x , a > 0.
n=1
kr
IV. Sa se calculeze divergenta c
ampului vectorial V = r + 4 r, unde k este
r
versorul axei Oz, iar r este vectorul de pozitie.
V. Sa se determine valorile extreme ale functiei f : R3 7 R,
292 CAPITOLUL 10. EXEMPLE DE TESTE PENTRU EXAMEN
Testul 7.
Testul 8.
I. S
a se enunte si s
a se demonstreze trei criterii de convergenta pentru serii
cu termeni pozitivi.
II. Fie a, b R, a < b. Sa se demonstreze ca d1 (f, g) = ab |f (x) g(x)|dx
R
este distant
a pe multimea functiilor continue C[a, b].
X (1)n
III. S
a se calculeze suma seriei numerice 3n+1 , folosind seria de puteri
n0
X (1)n
3n+1 .
3n+1 x
n0
IV. S
a se studieze continuitatea
2 2si existenta derivatelor partiale n origine
x
+ y2
y2
ale functiei f (x, y) = e daca xy 6= 0
x
0 daca xy = 0
V. Fie F C 2 (R2 ). Functia y = y(x) este definita implicit de ecuatia
F (sin x + y, cos y + x) = 0.
Testul 9.
Testul 10.
10.2 Analiz
a matematic
a II
Testul 1.
I. S
a se enunte si s
a se demonstreze doua criterii de convergenta absoluta
pentru integrala Riemann improprie.
Z 1
x4
II. S
a se calculeze (x+1)2
dx.
0
III.
Z Z S
a se calculeze integrala:
p
1+ x2 + y 2 dxdy, D = {(x, y) R2 ; x2 + y 2 y 0, x 0}.
D
IV. Fie 0 < k < R; s a se calculeze volumul multimii:
= {(x, y, z) R3 | x2 + y 2 + z 2 R2 , z k}.
V. Fie c ampul vectorial V = r + kr4r r si fie suprafata:
= {(x, y, z); z = 3 x2 y 2 , 1 z} {(x, y, z); x2 + y 2 2, z = 1}.
Sa se calculeze fluxul lui V prin (orientata dupa normala exterioara).
VI. Ce relatii de incluziune sunt ntre multimile:
i. `1 (Z) si `2 (Z) ,
ii. L1 [0, 2] si L2 [0, 2]? Justificare.
Testul 2.
I. Formula Green-Riemann. Z
sin xy
II. S
a se studieze continuitatea functiei F (y) = 1+x2
dx, y R.
0
III. Pe spatiul Hilbert `2 (N ) consideram operatorul:
V : `2 (N ) `2 (N ) , (V x)(0) = 0 si (V x)(n) = x(n 1) , n 1. Sa se
calculeze valorile proprii ale lui V .
IV. S a se calculeze aria multimii plane D marginite de curba de ecuatie:
x2 y2
a2
+ b2
= 1, a si b fiind doua constante pozitive.
V. Sa se calculeze aria submultimii de pe sfera x2 + y 2 + z 2 = 1, situate n
interiorul conului x2 + y 2 = z 2 .
VI. S
Z a se calculeze direct si aplicand formula lui Stokes integrala
xdx + (x + y)dy + (x + y + z)dz , : x2 + y 2 = R2 , z = x + y.
MATEMATICA
10.2. ANALIZA II 295
Testul 3.
I. Formula Gauss-Ostrogradski.
Z2
II. Sa se calculeze integrala: J() = arctg(tgx) dx, > 0, 6= 1.
tgx
0
III.
Z Z S
a se calculeze integrala dubla:
(x + 3y)dxdy, D fiind multimea plana marginita de curbele de ecuatii
D
y = x2 + 1, y = x2 , x = 1, x = 3.
IV. S a se calculeze aria paraboloidul z = x2 + y 2 , z [0, h].
V. Sa se calculeze coordonatele centrului de greutate al unui arc de cerc de
raza R si de m
asura (0, ), presupus omogen.
1
VI. Sa se calculeze fluxul c
ampului vectorial V = (rk) printr-o suprafata
r
nchisa arbitrar
a ce nu contine originea n interior.
Testul 4.
I. Teorema lui Poincare.
Z
II. Sa se studieze convergenta integralei ln x dx
x3 1
1
III. Sa se dezvolte n serie Fourier functia f (x) = |x|, x [, ], prelun-
gita prin periodicitate la ntregul R. Sa se deduca apoi suma seriei numerice:
1
12
+ 312 + 512 + .... Z
xy x+y
IV. Fie = x2 +y 2
dx + x2 +y 2
dy. Sa se calculeze integrala curbilinie ,
unde este o curb a nchisa cu O 6 .
a arbitrar
V. Fie a > 0, b > 0, c > 0, si fie punctele A(a, 0, 0), B(0, b, 0) si C(0, 0, c).
Fie reuniunea
Z segmentelor [AB] [BC] [CA] (cu acest sens). Sa se cal-
culeze (z y)dx + (x z)dy + (y x)dz direct si aplicand formula lui
Stokes.
VI. Sa se calculeze fluxul c ampului de vectori r = xi + yj + zk, prin
suprafata de ecuatie z 2 = x2 + y 2 , z [0, 1].
296 CAPITOLUL 10. EXEMPLE DE TESTE PENTRU EXAMEN
Testul 5.
I. Formula lui Stokes.
Z1
dx
II. S
a se calculeze integrala 1 , n N.
(1xn ) n
0
III. S iei f (x) = eax , x (, ]
a se determine seria Fourier asociata funct
X
1
si apoi s
a se calculeze suma seriei de numere: n2 +a2
, a 6= 0.
n1
IV. S a se calculeze volumul multimii marginite de suprafetele de ecuatii
z = 4 x2 y 2 , 2z = 5 + x2 + y 2 .
V. Sa se calculeze fluxul campului de vectori V = yixj+z 2 k, prin suprafata
de ecuatie z = x2 + y 2 , z [0, 1].
VI. Sa se calculeze masa firului material de ecuatii parametrice:
x(t) = t, y(t) = 12 t2 , z(t) = 31 t3 , t [0, 1], cu densitatea F (x, y, z) = 2y.
Testul 6.
I. Baze ortonormale n spatii Hilbert si serii Fourier.
Z1
II. S
a se calculeze integrala lnp 1
x dx, p > 1.
0
III. S
a se
2
calculeze aria multimii plane marginite de curba de ecuatie
x2 + y 2 = 2a2 xy, a fiind o constanta pozitiva.
IV. Fie = x2y +y 2
x
dx + x2 +y 2 dy.
Z
a. S
a se calculeze integrala curbilinie , unde, am notat cu C(O, R)
C(O,R)
cercul de centru O Zsi raza R > 0.
b. Sa se calculeze , unde, este o curba arbitrara nchisa astfel ncat
O 6 .
V. S a se calculeze volumul multimii marginite de suprafetele de ecuatii
x + y 2 + z 2 = 1, y 2 + z 2 = x2 , x 0.
2
VI.
Z Sa se calculeze, folosind formula lui Stokes, integrala:
y(y + 2z)dx + 2x(y + z)dy + 2xydz ,
fiind curba de ecuatii : z 2 = x2 + y 2 , x2 + y 2 = 2x.
MATEMATICA
10.2. ANALIZA II 297
Testul 7.
I. Serii trigonometrice.
Z
sin x
II. Fie > 0. S
a se calculeze x dx.
0 Z Z
III. Sa se calculeze integrala dubla ln(1+x2 +y 2 )dxdy, D fiind marginit
D
de curbele de ecuatii x2 + y 2 = e2 , y = x 3, x = y 3, x 0.
IV. Fie 1-forma diferentiala = ydx + xdy, (x, y) R2 .
i. Este nchisa? ZDar exact
a?
ii. Sa se calculeze pe un drum cu capetele A(2, 1) si B(1, 3).
V. Sa se calculeze spectrul si norma operatorului diagonal:
D : `2 (N ) 7 `2 (N ), (D x)(n) = (n)x(n), unde (n) = n21+1 .
Este operatorul D inversabil ? Z
VI. Sa se calculeze integrala de suprafata x2 dydz2xydzdx+z 3 dxdy,
unde, = {(x, y, z) ; x2 + y 2 + z 2 = 9}.
Testul 8.
I. Integrale cu parametri.
Z
2
ln cos2 x + y 2 sin2 x dx, y > 0.
II. Sa se calculeze integrala: F (y) =
0
III. Sa se calculeze volumul multimii:
= {(x, y, z) R3 ; (x, y) D, 0 z f (x, y)},
daca D = {(x, y) R2 ; x2 + y 2 2y}, si f (x, y) = x2 + y 2 .
IV. Sa se calculeze masa si coordonatele centrului de greutate ale unei sem-
isfere S de raz a R si av
and densitatea constanta c.
V. Fie V = (x2 + y 4)i + 3xyj + (2xz + z 2 )k si fie semisfera
= {(x, y, z) R3 | x2 + y 2 + z 2 = 16, z 0}.
Sa se calculeze fluxul c ampului rot (V ) prin , orientata cu normala exte-
rioara (la sfer
a).
VI. S a se determine seria Fourier asociata functiei f (x) = x2 , x (, ],
prelungit aXprin periodicitate
X (1)n1
la R.
X
Sa se calculeze apoi sumele seriilor de
1 1
numere: n2
, n2
, n4
.
n0 n1 n1
298 CAPITOLUL 10. EXEMPLE DE TESTE PENTRU EXAMEN
Testul 9.
I. M
asura si integrala Lebesgue.
Z2
1+a cos x dx
II. S
a se calculeze integrala: F (a) = ln 1a cos x cos x , |a| < 1.
Z Z 0
2 +y 2
III. S
a se calculeze: ex dxdy, D = {(x, y) R2 ; x2 + y 2 1}.
D
IV. S
a se calculeze norma si valorile proprii ale operatorului
W : `2 (Z) `2 (Z) , (W x)(n) = x(n 1) , n Z.
V. Fie P, Q, R : = {(x, y, z) ; y > 0, z 0} 7 R,
y x
P = x2 yz + x2 +y 2 2
2 , Q = y zx x2 +y 2 , R = z xy.
Z
Not
and cu = P dx + Qdy + Rdz, sa se calculeze , unde este un
drum parametrizat arbitrar (inclus n ) ce uneste punctele A(1, 1, 0) si
B(1, 1, 0).
VI. Fie o suprafat
Z
a nchisa si fie K compactul marginit de . Sa se
1
demonstreze c
a: 3 r n d = vol (K) , n fiind normala exterioara la .
Testul 10.
I. Functiile lui Euler.
x 2
x
II. Fie f : [0, 1] (0, ) 7 R, f (x, y) = y2
e y si fie integrala parametru
Z 1 Z 1 Z 1
F (y) = f (x, y) dx. Sa se calculeze: lim f (x, y) si lim f (x, y) dx.
0 y0 0 0 y0
III. Sa se calculeze volumul multimii marginite de suprafetele de ecuatii
x + y 2 = 1, z 2 = x2 + y 2 , z 0.
2
299