Analiza Matematica Mircea Olteanu PDF

ANALIZA MATEMATICA
Notiuni teoretice si probleme rezolvate
Mircea Olteanu
Cuprins
1 Serii de numere 7
1.1 Notiuni teoretice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
1.2 Serii cu termeni pozitivi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
1.3 Serii cu termeni oarecari . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
2 Spatii metrice. Continuitate 29

2.1 Notini teoretice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
2.2 Spatii metrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37
2.3 Teorema contractiei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42
2.4 Functii continue . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48
2.5 Spatii normate si operatori liniari . . . . . . . . . . . . . . . . 54
3 S
iruri de functii. Functii elementare 67
3.2 S iruri si serii de functii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 72
3.3 Formula lui Taylor. Serii Taylor . . . . . . . . . . . . . . . . . 86
3.4 Serii de puteri, functii elementare . . . . . . . . . . . . . . . . 95
4 Functii diferentiabile 107

4.2 Derivate partiale si diferentiala . . . . . . . . . . . . . . . . . 112
4.3 Diferentiala functiei compuse . . . . . . . . . . . . . . . . . . 126
4.4 Extreme locale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 135
4.5 Functii implicite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 141
4.6 Extreme cu leg aturi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 152
5 Integrale improprii si cu parametri 161

5.2 Integrale improprii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 166
5.3 Integrale cu parametri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 169
3
6 M asur
a si integral
a 181
6.2 Functii integrabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 192
6.3 Serii Fourier . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 201
6.4 Operatori pe spatii Hilbert . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 213
7 Integrale duble si triple 229

7.2 Integrale duble . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 232
7.3 Integrale triple . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 237
8 Integrale curbilinii si de suprafat a 243

8.2 Integrale curbilinii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 249
8.3 Integrale de suprafata . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 258
9 Formule integrale 267

9.2 Formula Green-Riemann . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 269
9.3 Formula Gauss-Ostrogradski . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 274
9.4 Formula lui Stokes . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 281
10 Exemple de teste pentru examen 289

10.1 Analiz
a matematica I . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 289
10.2 Analiz
a matematica II . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 294
Introducere
Aceast a lucrare este rezultatul cursurilor si seminariilor de analiza matem-

atica tinute de autor studentilor anilor ntai ai Facultatilor de Automatica
si Electronic a din Universitatea Politehnica Bucuresti. Cartea este struc-
turata n zece capitole, contin and exercitii rezolvate care acopera programa
cursului de analiz a din primul si al doilea semestru. In ultimul capitol sunt
exemple de subiecte propuse la examenele de analiza matematica. Fiecare
capitol ncepe cu o sectiune teoretica ce contine principalele notiuni si rezul-
tate necesare rezolv arii exercitiilor. Desigur, pentru ntelegerea conceptelor
fundamentale ale analizei este necesara o pregatire teoretica suplimentara.
Pentru aceasta, sunt recomandate cursurile care se adreseaza studentilor din
nvatam antul superior tehnic; o lista cu acestea se gaseste n bibliografia de
la sfarsit, ndeosebi lucr
arile [4], [6], [9]. De asemenea, se recomanda con-
sultarea si a altor culegeri de probleme, de exemplu [11], [12], [13], [14].
5
6
Capitolul 1
Serii de numere
1.1 Notiuni teoretice

Relatii
Daca M este o multime arbitrar a nevida, orice submultime M M se
numeste relatie pe M . Se noteaza xy daca (x, y) .
Relatia se numeste:
reflexiva daca xx, x M ;
simetric a daca xy yx;
antisimetric a daca xy si yx x = y;
tranzitiv a daca xy si yz xz.
O relatie se numeste relatie de ordine daca este reflexiva, antisimetrica si
tranzitiv a.
Relatia de ordine (pe multimea M ) se numeste totala (sau se mai spune
ca multimea M este total ordonata) daca pentru orice x, y M rezulta xy
sau yx.
In cele ce urmeaz a (M, ) este o multime total ordonata, iar X este o
submultime nevid a a lui M . Un element a M se numeste majorant al
multimii X dac a x a, x X. Daca multimea majorantilor lui X este
nevida, atunci X se numeste majorata.
Un element b M se numeste minorant al lui X daca b x, x X.
Multimea X se numeste minorat a daca multimea minorantilor sai este nevida.
Multimea X se numeste m arginita daca este si majorata si minorata.
Daca X este o submultime majorata a lui M , atunci un element M se
numeste marginea superioar a a lui X daca:
i. x , x X; ( este majorant).
ii. daca x , x X, atunci ; ( este cel mai mic majorant).
7
8 CAPITOLUL 1. SERII DE NUMERE
Analog se defineste marginea inferioara a unei multimi minorate.

Notatiile uzuale pentru marginea superioara si marginea inferioara ale lui
X (dac a exist
a) sunt sup X si, respectiv, inf X.
Multimi de numere
Multimea N = {0, 1, 2, ...} a numerelor naturale se defineste axiomatic dupa
cum urmeaz a (axiomele lui Peano):
a s : N 7 N functie injectiva (functia succesor);
i. exist
a 0 N astfel ncat functia s : N 7 N \ {0} este bijectiva;
ii. exist
iii. pentru orice submultime A N cu proprietatile
0 N si s(n) A, n N,
rezulta A = N (principiul inductiei matematice).

Multimea numerelor ntregi este Z = {..., 2, 1, 0, 1, 2, ...}, iar multimea
numerelor rationale este:
p
Q = {m n | m, n Z, n 6= 0, cu convent ia m
n = k dac a mk = np}.
Prin definitie, multimea numerelor reale R satisface axiomele urmatoare:
i. structura algebric a: exista doua operatii (adunarea si nmultirea, notate
+ si ) astfel nc
at (R, +, ) este corp comutativ;
ii. structura de ordine: exista o relatie de ordine totala pe R (notata ),
compatibil a cu operatiile algebrice:
x y x + z y + z, x, y, z R
0 x y 0 xy, x, y R.
iii. axioma marginii superioare (Cantor): orice submultime nevida si majo-
rata a lui R are o margine superioara n R.(
x daca x 0
Modulul unui num ar real x R este |x| =
x daca x < 0
Multimea C a numerelor complexe este multimea perechilor ordonate de
numere reale, C = R R. Cu operatiile
(a, b) + (c, d) = (a + b, c + d) si (a, b) (c, d) = (ac bd, ad + bc),
(C, +, ) este corp comutativ. Se noteaza i = (0, 1) si identificand perechile

de forma (a, 0) cu numarul real a, orice numar complex z C se scrie
z = a + ib, a, b R; prin calcul direct se obtine i2 = 1.
Modulul num arului complex z = a + ib este, prin definitie, |z| = a2 + b2 ;
proprietatile modulului sunt:
i. |z| 0, z C
1.1. NOT
IUNI TEORETICE 9
ii. |z| = 0 z = 0
iii. |z + w| |z| + |w|, z, w C
iv. |zw| = |z| |w|, z, w C.
Fie z C, z 6= 0; argumentul (redus) al lui z este, prin definitie, unghiul
[0, 2) facut de semidreptele Ox si Oz (n sens trigonometric pozitiv).
Forma trigonometric a a lui z este z = |z|(cos + sin ).
S
iruri de numere
Un sir de numere reale (complexe) este orice aplicatie x : N 7 R(respectiv C);
notatia uzual a este x(n) = xn , n N .
Daca : N 7 N este o functie strict crescatoare, atunci x(n) se numeste
subsir al sirului xn .
Un sir de numere reale (sau complexe) se numeste convergent daca exista
un num ar real (respectiv complex) a cu proprietatea:
> 0, N () N astfel ncat n N (), |xn a| < .
In acest caz, num arul a se numeste limita sirului si se noteaza a = lim xn .

n
Daca exista, limita este unic a.
Un sir este convergent dac a si numai daca orice subsir al sau este convergent.
Sirul xn (de numere reale sau complexe) se numeste marginit daca exista
M > 0 astfel nc at |xn | M, n N .
Sirul xn de numere reale se numeste monoton daca n N, xn xn+1
(crescator), sau n N, xn xn+1 (descrescator).
Orice sir convergent este m arginit. Pentru siruri de numere reale are loc
si urm atorul rezultat (teorema lui Weierstrass):
Orice sir monoton si m arginit este convergent; daca sirul este crescator,
atunci limita este marginea sa superioara (sup xn ), iar daca sirul este de-
screscator, atunci limita este marginea sa inferioara (inf xn ).
Un sir xn se numeste sir Cauchy (sau fundamental) daca:
> 0, N () N astfel ncat n, m N (), |xn xm | < .
Multimea numerelor reale are urmatoarea proprietate de completitudine

(criteriul general al lui Cauchy de convergenta):
Un sir de numere reale este convergent (n R) daca si numai daca este sir
Cauchy.
Multimea numerelor rationale nu are aceasta proprietate:
nde exemplu, sirul
(cresc arginit de numere rationale) xn = 1 + n1
ator si m este sir Cauchy,
dar nu are limit a. In schimb, exista lim xn R.
a rational
n
S
irurile de numere complexe convergente (Cauchy) se pot caracteriza cu
ajutorul sirurilor de numere reale convergente (respectiv Cauchy):
i. zn = xn + iyn este sir (de numere complexe) convergent daca si numai
daca sirurile (de numere reale) xn si yn sunt siruri convergente. In acest caz,
lim zn = lim xn + i lim yn .
n n n
ii. zn = xn + iyn este sir Cauchy n C daca si numai daca xn si yn sunt
siruri Cauchy n R.
Multimea numerelor complexe are (ca si multimea numerelor reale) pro-
prietatea de completitudine: un sir de numere complexe este convergent
daca si numai dac a este sir Cauchy.
Se spune c a un sir de numere reale xn are limita daca:
M > 0, NM N astfel ncat n NM , xn > M.
irul de numere reale xn are limita daca:
S
M < 0, NM N astfel ncat n NM , xn < M.
Un sir de numere complexe zn are limita daca:
M > 0, NM N astfel ncat n NM , |zn | > M.
Serii de numere n
X
Fie xn un sir de numere complexe si fie sn = xk sirul sumelor partiale
X k=1
asociat. Seria xn se numeste convergenta daca sirul sn este sir convergent;
n
n caz contrar seria se numeste divergenta. Dac Xa seria este convergent
a,
atunci limita sirului sn este suma seriei, notata xn .
X n X
Seria xn se numeste absolut convergenta daca seria |xn | este serie
n n
convergent a. Orice serie absolut convergenta este convergenta, reciproca
fiind fals
a. X
Dac a xn = un + ivn , un R, vn R, atunci seria xn este convergenta
X X n
dac
a si numai dac
a seriile un si vn sunt ambele convergente.
n n
D
am n continuare doua exemple remarcabile de serii.
Seria geometric a X
Fie z C (numit ratie) si fie seria geometrica z n . Atunci seria este
n0
convergent a si numai daca |z| < 1. In acest caz suma seriei este:
a dac
X 1
zn = .
n0
1z
1.1. NOT
IUNI TEORETICE 11
Evident, daca z = 1 seria este divergenta; pentru orice z C, z 6= 1 sirul

sumelor partiale este:
n
X 1 z n+1
sn = zk = , z 6= 1.
k=0
1z
De aici rezult a sn este convergent daca si numai daca |z| < 1.

a c
Seria lui Riemann (seria armonic a generalizat a)
X 1
Fie R si fie seria .
n1
n
Seria data este convergent a dac a si numai daca > 1; n particular, seria
X1
armonica este divergenta.
n n
Fie 1. Vom demonstra c a sirul sumelor partiale sn este nemarginit, deci
divergent; pentru orice n N , avem inegalitatile:
1 1 1 1 1
s2n = 1 +
+ + ... + n 1 + + ... + n
2 3 2 2 2
1 1 1 1 1 1 1

1+ + + + + + + + ...
2 3 4 5 6 7 8
1 1 1

... + + + ... +
2n1 + 1 2n1 + 2 2n
1 1 1 1 n
1+ + 2 + 4 + ... + 2n1 n = 1 + .
2 4 8 2 2
Fie acum > 1; este suficient sa aratam ca sirul sumelor partiale este
marginit (fiind cresc a convergent). Pentru orice n N avem
ator, rezult
inegalit
atile:
1 1 1 1 1 1

s2n 1 = 1 +
+ +
+ + + + ...+
2 3 4 5 6 7
1 1 1

+ + (n1) + ... + n
2(n1) 2 +1 2 1
1 1 1 1
1+2
+ 4 + 8 + ... + 2n1 (n1) =
2 4 8 2
1 1 1 1 21
=1+ + + + ... + .
21 22(1) 23(1) 2(n1)(1) 21 1
De aici rezult
a c
a sirul sn este marginit.
Criterii de convergent a pentru serii de numere

1. Criteriul general al lui Cauchy. X
Fie zn C un sir de numere complexe; atunci seria zn este convergenta
n
dac a > 0, N () N cu proprietatea
a si numai dac
|zn+1 + zn+2 + ... + zn+p | < , n N (), p N.
2. Criteriul comparatiei
Fie un vn X 0. X
a. Daca seria un este convergenta, atunci si seria vn este convergenta.
n
X n
X
b. Dac
a seria vn este divergenta, atunci si seria un este divergenta.
n n
3. Criteriul de comparatie la limit a
Fie un > 0 si vn > 0.
un
a. Dac a lim exista si este un numar real nenul, atunci cele doua serii
n vn
au aceeasi natura.
b. In particular, dac a vn = n1 , atunci obtinem criteriul de comparatie la
limit
a cu seria lui Riemann:
Fie ` = lim n un .
n X
a > 1 si ` R, ( ` poate fi si 0), atunci seria
i. Dac un este convergenta.
n
X
a 1 si ` > 0,(` poate fi si ) atunci seria
ii. Dac un este divergenta.
n
4. Criteriul raportului (al lui D0 Alembert)
un+1
Fie un > 0; presupunem ca exista lim =`
n un
X
a. Daca ` < 1, atunci seria un este convergenta.
n
X
b. Dac
a ` > 1, atunci seria un este divergenta.
n
O variant
a (mai generala) a acestui criteriu este:
Dac a c (0, 1) si n0 N astfel ncat
a exist
un+1
< c, n n0 ,
un
P
atunci seria n un este convergenta.
5. Criteriul rad
acinii (al lui Cauchy)

Fie un > 0; presupunem ca exista lim n un = `.
X n
a. Dac
a ` < 1, atunci seria un este convergenta.
n
1.1. NOT
IUNI TEORETICE 13
X
b. Dac
a ` > 1, atunci seria un este divergenta.
n
O varianta (mai general a) a acestui criteriu este:
a c (0, 1) si n0 N astfel ncat
Daca exist

n
un < c, n n0 ,
P
atunci seria n un este convergenta.
6. Criteriul Raabe-Duhamel
Fie un
> 0; presupunem c
a exist
a
un

lim n 1 = `.
n un+1 X
a. Daca ` > 1, atunci seria un este convergenta.
n
X
b. Dac
a ` < 1, atunci seria un este divergenta.
n
7. Criteriul logaritmic
ln u1n
Fie un > 0; presupunem c
a exist
a lim = `.
X n ln n
a. Dac
a ` > 1, atunci seria un este convergenta.
n
X
b. Dac
a ` < 1, atunci seria un este divergenta.
n
8. Criteriul condens arii
Fie un un+1 0, n N . Atunci seriile
X X
un si 2n u2n
n n
au aceeasi natur
a.
9. Criteriul integral
Fie f : (0, ) 7 [0, ) o functie descrescatoare si fie sirul
Z n
an = f (t)dt.
1
X
Atunci seria f (n) este convergenta daca si numai daca sirul an este con-
n
vergent.
10. Criteriul lui Leibniz X
Fie un 0 si fie seria alternat
a (1)n un . Daca sirul un este descrescator
n
si are limita zero, atunci seria este convergenta.
11. Criteriul Abel-Dirichlet
Fie an un sir descrescator cu an 0 si fie un un sir de numere complexe
n
X X
astfel nc
at sirul sumelor partiale uk este marginit. Atunci seria an un
k=1 n
este convergent
a.
Convergent a condit
X ionat a
O serie convergent
a un se numeste neconditionat convergenta daca pen-
n X
tru orice permutare (functie bijectiva) : N 7 N , seria u(n) este de
n
asemenea convergent
a; altfel, seria se numeste conditionat convergenta.
D am n continuare doua rezultate remarcabile cu privire la convergenta

conditionata:
Teorema lui Dirichlet
Orice serie absolut convergenta este neconditionat convergenta.
Teorema lui Riemann
Fiind date o serie convergenta, dar nu absolut convergenta si S R{},
atunci exist a o permutare a termenilor seriei initiale astfel ncat suma noii
serii s
a fie S.
Aproximarea sumelor seriilor convergente

Evident, suma unei serii convergente se poate aproxima cu termenii sirului
sumelor partiale. D
am mai jos doua rezultate n acest sens.
Aproximarea sumelor seriilor cu termeni pozitivi
un+1
Fie un 0 si fie k 0 astfel ncat < k < 1, n N . Daca S
un
X n
X
este suma seriei convergente un , iar sn = un este suma primilor
nN k=0
n + 1 termeni, atunci:
k
|S sn | < un .
1k
Aproximarea
X sumelor seriilor alternate
Fie (1)n un o serie alternata convergenta, si fie S suma sa.
nN
n
X
Dac
a Sn = (1)k uk este suma primilor n + 1 termeni, atunci
k=0
|S Sn | un+1 .
1.2. SERII CU TERMENI POZITIVI 15
1.2 Serii cu termeni pozitivi

S
a se studieze natura urm atoarelor serii cu termeni pozitivi defi-
nite de sirul xn (exercitiile 1-30):
n
3n

1. xn =
3n + 1
Solutie
1
a criteriul necesar: lim xn =
Seria diverge; se aplic 3
6= 0.
n e
1
2. xn =
n!
Solutie
Seria converge; se apoate aplica criteriul comparatiei:
1
xn , n 4.
2n
1
3. xn = .
n n+1
Solutie
3
Aplicam criteriul de comparatie la limita: lim n 2 xn = 1, deci seria con-
n
verge.
3

n+1 3n
4. xn = ,aR
na
Solutie
1
lim n xn = lim n p p 3
.
n n n ( (n + 1) + 3 n(n + 1) + n2 )
a 3 2
Alegand = a + 23 , se obtine limita 31 (finita si nenula) si deci, conform cri-

teriului de comparatie la limit a, seria este convergenta daca si numai daca
a > 13 .
na
5. xn = ,a R
n+1 n
Solutie
Se amplific
a cu conjugata si se procedeaza ca n exemplul precedent.
1

6. xn = n ln 1 +
n
Solutie
1
Se compar a cu ; seria este divergenta.
a la limit
n
1 1

7. xn = ln 1 +
n 3
n +1
Solutie
1
Se compara la limita cu 2 .
n
1 1

8. xn = a ln 1 + b , a, b R
n n
Solutie
1
Se compara la limita cu ba .
n
ln(n + 2)
9. xn =
n3 + 1
Solutie
Pentru orice (1, 23 ) se obtine lim n xn = 0 si deci seria este convergenta.
n
n!
10. xn = 2n
n
Solutie
am criteriul lui D0 Alembert:
Aplic
2n
xn+1 n 1

lim = lim = < 1,
n xn n n + 1 e2
deci seria converge.
n
a
11. xn = n! ,a R
n
Solutie
Se aplic
a criteriul raportului:
n
xn+1 n a

lim = lim a =
n xn n n+1 e
Daca a < e, atunci seria este convergenta; daca a > e, atunci seria este
divergent
a. Pentru a = e, aplicam criteriul lui Raabe-Duhamel:
n
xn n+1 1

lim n 1 = lim n 1 =
n xn+1 n n e
n
1

1
n
1

1 1+ n e
=n 1+ 1 = lim 1 .
n e e n n
Ultima limit
a se calculeaza aplicand regula lui LHopital:
1 1
(1 + x) x e (1 + x) x 1 [x (1 + x) ln(1 + x)] e
lim = lim 2
= ;
x0 x x0 x 2
rezulta c
a seria este divergenta.
Observatie: pentru a = e, divergenta seriei se poate demonstra si aplicand
criteriul necesar: sirul xn nu converge la zero.
(n!)2
12. xn =
(2n)!
Solutie
Seria este convergent
a; se aplic
a criteriul raportului.
2
a(a 1)...(a n + 1)

13. xn = (2n + 1) , a 6 Z.
(a + 1)(a + 2)...(a + n + 1)
Solutie
Aplicand criteriul raportului, rezulta:
xn+1 (2n + 3)(a n)2
lim = lim = 1. Cu criteriul Raabe-Duhamel,
n xn n (2n + 1)(a + n + 2)2
xn

se obtine: lim n 1 = 4a + 3. Daca a > 21 , atunci seria con-
n xn+1
verge; daca a < 12 , seria diverge; daca a = 12 , atunci xn = 2n+1
2
si deci
seria diverge.
n!
14. xn = , a > 1.
(a + 1)(a + 2)...(a + n)
Solutie
Criteriul raportului nu decide; aplicand criteriul Raabe-Duhamel, se obtine:
xn a+n+1

lim n 1 = lim n 1 = a,
n xn+1 n n+1
deci pentru a < 1 seria diverge, iar pentru a > 1 converge; daca a = 1, se
obtine seria armonic
a (divergent
a).
1 3 5....(2n 1)
15. xn = .
2 4 6...2n
Solutie
Seria este divegent a (criteriul Raabe-Duhamel).
1 3 5....(2n 1) 1
16. xn =
2 4 6...2n 2n + 1
Solutie
Se aplic
a criteriul lui Raabe-Duhamel: seria este convergenta.
n
3 ln n

17. xn = 1
2n
Solutie
Criteriul r
ad
acinii nu decide; aplicand criteriul logaritmic, se obtine:
ln n n
ln(1 3 2n ) 3
lim = ,
n ln n 2
n
n+1

18. xn =
3n + 1
Solutie
Seria converge; se aplica criteriul radacinii.
n
an + 1

19. xn = , a > 0, b > 0
bn + 1
Solutie
Aplic
and criteriul r
adacinii se obtine:
a
lim n xn = .
n b
Dac
a a < b, atunci seria converge, iar daca a > b seria diverge. Daca a = b,
atunci seria diverge (criteriul necesar).
(
1 n
20. xn = na daca n par
,a>0
nan daca n impar
Solutie q
Aplicand criteriul r
adacinii, se obtine lim n |xn | = a, deci daca a < 1, seria
n
este convergent a, iar daca a > 1, seria este divergenta; pentru a = 1, seria
este divergenta (criteriul necesar). Sa mai observam ca pentru aceasta serie,
criteriul raportului nu decide.
q
1 cos n
21. xn =
n ln(n + 1)
Solutie
q

2 sin2 2n

2 sin 2n 2 2n 1
xn = = < < 2 , deci seria converge.
n ln(n + 1) n ln(n + 1) n ln(n + 1) n
ln n ln(1 + n1 )
22. xn =
n
Solutie
1
ln n ln n
xn < n = 2 . Se aplic
a acum criteriul logaritmic:
n n

n2
ln ln n

ln(ln n)

lim = lim 2 = 2,
n ln n n ln n
ln(ln n)
1

23. xn = .
ln n
Solutie
Se aplica criteriul logaritmic:
ln (ln n)ln(ln n) (ln(ln n))2
lim = lim = 0,
n ln n n ln n
deci seria diverge.

24. xn = n n 1.
Solutie n
Din inegalitatea n > 1 + n1 , n 3 rezulta n n 1 > n1 , deci seria este
divergent
a.
1
25. xn = .
n ln n
Solutie
Se aplic
a criteriul integral:
Z n
1
lim dx = lim ln(ln n) ln(ln 2)) = ,
n 2 x ln x n
deci seria diverge.

1
26. xn =
n ln2 n
Solutie
Seria converge (se aplic
a criteriul integral).
an (n!)2
27. xn = ,a > 0
(2n)!
Solutie
Se aplic
xn+1 a(n + 1)2 a
= .
xn (2n + 1)(2n + 2) 4
Rezult a pentru a (0, 4) seria converge, iar pentru a > 4, seria diverge.
a c
Pentru a = 4, se aplic
a criteriul Raabe-Duhamel:
xn (2n + 1)(2n + 2) 1

lim 1 = lim n 2
1 = ,
n xn+1 n 4(n + 1) 2
deci seria diverge.
a(a + 1)...(a + n 1)
28. xn = (c 2)n , a > 0, b > 0, c > 2
b(b + 1)...(b + n 1)
Solutie
Se aplic
xn+1 a+n
lim = lim (c 2) = c 2,
n xn n b+n
deci pentru 2 < c < 3 seria converge, si pentru c > 3 seria diverge; daca
a criteriul Raabe-Duhamel si rezulta: daca b a < 1 seria
c = 3, se aplic
a b a > 1, seria converge. Daca b a = 1, atunci seria este
diverge, dac
divergent
a (seria armonica).
1
29. xn = p q , p > 0, q > 0.
n ln n
Solutie
Daca p > 1, atunci seria converge pentru orice q > 0 deoarece (se aplica
criteriul comparatiei):
1
xn p .
n
Daca p = 1, se aplic
a criteriul integral: seria converge daca si numai daca
q > 1.
Daca p < 1 se aplica criteriul de condensare: seria are aceeasi natura cu
1
seria cu termenul general q n(p1) q , care este divergenta pentru orice
n 2 ln 2
q > 0 (se poate aplica criteriul raportului).
1
30. xn = sin , R
n n
Solutie
Aplic
and criteriul de comparatie la limita, rezulta ca seria are aceeasi natura
X 1
cu seria +1
.
n n
1.3. SERII CU TERMENI OARECARI 21
1.3 Serii cu termeni oarecari

S
a se studieze convergenta si absolut convergenta seriilor definite
de sirul xn (exercitiile 31-50):
(1)n
31. xn =
n
Solutie
Seria nu este absolut convergent a (seria modulelor este seria armonica), dar
este convergenta (cu criteriul lui Leibniz): n1 este descrescator la 0.
(
n1 dac
a n impar
32. xn = 1
2n dac
a n par
Solutie
Sa observ
am mai nt
ai c
a nu se poate aplica criteriul lui Leibniz; sirul
(
1
n daca n impar
an = 1
2n daca n par
tinde la zero dar nu este descrescator. Vom arata acum ca seria este di-
vergenta, deci conditia de monotonie din ipoteza criteriului lui Leibniz este
necesar
a. S irul sumelor partiale are un subsir divergent:
1 1 1 1 1

s2n = 1 + + ... + + 2
+ 4 + ... + 2n ,
3 2n 1 2 2 2
deci seria este divergent

a (conform criteriului necesar).
(
n12 dac
a n impar
33. xn = 1
n3
dac
a n par
Solutie
Seria este absolut convergent
a(.
1
daca n impar
n2
Pe de alt
a parte, sirul an = 1 nu este descrescator,
daca n par
n3
ceea ce arata c
a criteriul lui Leibniz nu este necesar pentru convergenta unei
serii alternate.
34. xn = (1)n
Solutie
Seria este divergent
a: se aplic
a criteriul necesar.
p
35. xn = sin n2 + 1
Solutie
Seria este alternat
a:
p 1
xn = (1)n sin n2 + 1 n = (1)n sin .
n + n2 + 1
a (cu criteriul lui Leibniz).
sin nx
36. xn = ,x R
n
Solutie
Daca x = k, k Z, atunci xn = 0, n N ; presupunem n continuare ca
x 6= k, k Z. Arat
am mai ntai ca seria nu este absolut convergenta:
| sin(nx)| sin2 (nx) 1 cos(2nx)

|xn | = = , n N ? .
n n 2n
Deci, presupun and prin absurd ca seria data ar fi absolut convergenta,
X 1 cos(2nx)
ar rezulta (cu criteriul de comparatie) ca si seria ar fi
n 2n
X cos(2nx)
convergent a. Seria este convergenta (aplicam criteriul Abel-
n 2n
1
Dirichlet): fie an = 2n si un = cos(2nx). Atunci an este descrescator la 0,
iar un are sirul sumelor partiale marginit:
n
X sin(nx) cos(n + 1)x 1

cos(2nx) =
.
| sin x|

k=1
sin x
X 1
Rezult
a c
a si seria ar trebui sa fie convergenta, fiind suma a doua
n2n
serii convergente: contradictie.
Aratam acum c a seria este convergenta, tot cu criteriul Abel-Dirichlet; fie
1
an = n si un = sin(nx). Atunci an este descrescator la 0, iar un are sirul
sumelor partiale marginit:
sin nx sin (n+1)x
n
X
2 2 1
sin(kx) = .

x
| sin x2 |

k=1
sin 2
sin nx
37. xn = , x R, R
n
Solutie
a x = k, k Z, atunci xn = 0; presupunem x 6= k, k Z. Daca 0,
Dac
atunci xn nu converge la 0, deci seria diverge. Presupunem > 0. Daca

> 1, atunci seria este absolut convergenta (cu criteriul de comparatie):
1
|xn | .
n
Daca (0, 1], atunci seria nu este absolut convergenta (am demonstrat n
exercitiul anterior c
a pentru = 1 seria nu este absolut convergenta), dar
este convergent a (cu criteriul Abel-Dirichlet).
1
38. xn = (1)n n n sin
n
Solutie
Seria nu este absolut convergent a (se compara la limita cu seria armonica).
1
a; vom demonstra ca sirul an = n n sin este descrescator
Seria este alternat
n
la 0, deci seria converge.
Evident an 0; pentru a ar ata ca an este descrescator (ncepand de la un
1 1
rang suficient de mare), fie functia f (x) = x x sin . Calculam
x
1 1

1
f 0 (x) = x x 2 (1 ln x) sin cos .
x x
Pentru a studia semnul derivatei (pentru x mare), calculam:
1 1 sin 1 1 ln x
lim (1 ln x) sin cos = 1 + lim 1 x = 1,
x x x x
x
x
deci f 0 (x) < 0 pentru x suficient de mare, deci sirul an este descrescator.
n(2 + i)n
39. xn =
3n
Solutie
a:
!n
|n(2 + i)n | 5
|xn | = =n ,
3n 3
ultima serie fiind convergent

a (criteriul raportului sau al radacinii).
1
40. xn =
n+i
Solutie
a;
1 ni n 1
xn = = 2 = 2 i 2 .
n+i n +1 n +1 n +1
X n X 1
Seriile si nu sunt ambele convergente (prima diverge,
n +1n2 2
n n +1
a doua converge), deci seria din enunt diverge.
1
41. xn =
(n + i) n
Solutie
1
Seria este absolut convergenta: |xn | = p ; se compara la limita cu
n(n2 + 1)
seria armonica.
zn
42. xn = ,z C
n
Solutie
a |z| < 1, atunci seria este absolut convergenta (cu criteriul raportului).
Dac
a |z| > 1, atunci seria este divergenta, deoarece xn nu converge la 0.
Dac
Studiem acum cazul |z| = 1; fie z = eit , t R. Atunci
eint cos(nt) sin(nt)

xn = = +i .
n n n
Seria nu este absolut convergenta deoarece |xn | = n1 . Daca t = 2k, k Z,

X cos(nt)
atunci seria este divergenta: xn = n1 . Daca t 6= 2k, atunci seriile
n n
X sin(nt)
si sunt ambele convergente (cu criteriul Abel-Dirichlet, ca n
n n
exercitiul 36).
zn
43. xn = ,z C
n!
Solutie
Seria este absolut convergenta.
zn
44. xn = , z C, R
n
Solutie
Daca |z| < 1, seria este absolut convergenta pentru orice R; daca |z| > 1,
atunci seria este divergenta pentru orice R. Daca |z| = 1, si > 1, seria
converge absolut, iar daca 0, seria diverge. In cazul |z| = 1 si (0, 1]
se procedeaza ca n exercitiile 36,37 si 42.
1 1

45. xn = sin 2
+ i(1)n ln 1 +
n n
Solutie
a deoarece seriile:
1 1
X X
n
sin 2 si (1) ln 1 +
n n n n
sunt convergente (se aplic a criteriul de comparatie la limita cu n12 si, re-
spectiv, criteriul lui Leibniz); seria nu este absolut convergenta (se aplica
a cu n1 pentru seria modulelor).
criteriul de comparatie la limit

a + (1)n n
46. xn = ,aR
n
Solutie
Daca a = 0 seria este convergenta dar nu este absolut convergenta. Daca
a 6= 0, atunci seria este divergenta.

a 3 n + b(1)n n
47. xn =
n3 + 1
Solutie
Daca b = 0 seria este absolut convergenta pentru orice a R. Daca b 6= 0,
atunci seria este convergent a dar nu este absolut convergenta a R.
1 1
48. x2n1 = si x2n =
n+11 n+1+1
Solutie
X X 2
a: (x2n1 + x2n ) = .
n1 n1
n
1 1
49. x2n1 = n1 si x2n = n
3 5
Solutie
a:
X X 1 X 1
|xn | = + .
n1 n1
3n1 n1
5n
1 1
50. x2n1 = si x2n =
5n 3 5n 3
Solutie
a dar nu absolut convergenta:
X 1 1 2
X X
(x2n+1 + x2n ) = = .
n1 n1
5n 3 5n 1 n (5n 3)(5n 1)
X (1)n+1 1 1 1
51. In seria convergenta = 1 + + ... sa se permute
n1
n 2 3 4
ordinea termenilor astfel ncat sa se obtina o serie convergenta dar cu o alta
suma.
Solutie
X (1)n+1
Seria este convergenta si suma sa este un numar nenul S > 0.
n1
n
Mention am c
a suma acestei serii este ln 2, dar acest rezultat nu se va folosi
n rationamentul urmator. Fie deci:
1 1 1
1 + + ... = S
2 3 4
Inmultind egalitatea de mai sus cu 1 , rezulta:
2
1 1 1 1 1
+ + ... = S
2 4 6 8 2
Insum
am acum cele doua egalitati grupand termenii astfel:
1 1 1 1 1 1 1 1 1

1+ + + + + + + + +
2 2 3 4 4 5 6 6 7
1 1 1 1 1 1 3

+ + + + + ... = S.
8 8 9 10 10 11 2
Seria de mai sus este (dupa efectuarea calculelor din paranteze):
1 1 1 1 1 1 1 3
1+ + + + + .... = S,
3 2 5 7 4 9 11 2
care este o permutare a seriei initiale.
Sa se aproximeze cu o eroare mai mic a dec

at sumele seriilor
definite de sirul xn (exercitiile 52-56)
(1)n
52. xn = , = 103
n!
Solutie
In cazul seriilor alternate, eroarea este mai mica decat primul termen negli-
jat; deci cea mai mica solutie a inecuatiei |xn | < este rangul primului
1
termen neglijat. Obtinem: < 103 n = 7, deci
n!
6
X (1)k
S = 0, 36805.
k=0
k!
(1)n
53. xn = , = 102 .
n3 n
Solutie
3
X 1
n3 n > 100 n = 4, deci S = 0, 06725.
3 n
k=2
n
1
54. xn = , = 103
n!
Solutie
X 1
Daca S este suma seriei si sn = , atunci
k0
k!
1 1 1 1
S sn = + + ... < 103 n = 6,
(n + 1)! (n + 2)! n! n
deci S 2, 7166.
1
55. xn = , = 104
n!2n
Solutie
Fie S suma seriei si sn suma primilor termeni. Aplicam rezultatul cu privire
la aproximarea unei serii cu termeni pozitivi (a se vedea sectiunea teoretica);
pentru aceasta, evalu am:
xn+1 1 1
= < = k, n 2,
xn 2n + 2 6
k 1 1
deci S sn xn = < 104 n = 5.
1k n!2n 5
5
X 1
Aproximarea cerut a este S s5 = 2
= 1, 146463..
k=1
k k!
1
56. xn = 4 , = 106
n (2n)!
Solutie
Aplicam acelasi procedeu ca n exercitiul anterior:
4
xn+1 n 1 1

= < = k, n 3.
xn n+1 (2n + 1)(2n + 2) 56
k 1
a S sn xn
Rezult xn ; din conditia:
1k 56
k 1
xn = xn < 106 ,
1k 56
a n 4, deci S x1 + x2 + x3 + x4 = 0, 5026212.
rezult
Capitolul 2
Spatii metrice. Continuitate
2.1 Notini teoretice

Spatii metrice
Fie X o multime nevid a; o aplicatie d : X X 7 R se numeste distanta
(metrica) pe X dac a:
i. d(x, y) 0, x, y R
ii. d(x, y) = 0 x = y.
iii. d(x, y) = d(y, x) x, y X.
iv. d(x, z) d(x, y) + d(y, z).
Perechea (X, d) se numeste spatiu metric.
Daca Y X este o submultime nevida, atunci (Y, d) se numeste subspatiu
metric indus.
Un sir xn X se numeste convergent daca exista a X astfel ncat
> 0, n N cu proprietatea d(xn , a) < , n n .
In acest caz a se numeste limita sirului si se noteaza a = lim xn sau xn a.
n
Un sir xn X se numeste sir Cauchy (fundamental) daca
> 0, n N astfel ncat d(xn , xm ) < , n, m n .
Un spatiu metric se numeste complet daca orice sir Cauchy este convergent.
Fie d1 si d2 dou
a distante pe o aceeasi multime X. Metricele d1 si d2 se
numesc echivalente dac a exista > 0 si > 0 astfel ncat
d1 (x, y) d2 (x, y) d1 (x, y), x, y X.
In acest caz, (dac
a d1 si d2 sunt echivalente), se demonstreaza ca un sir
xn X este convergent (respectiv Cauchy) n spatiul metric (X, d1 ) daca si
29
30 CAPITOLUL 2. SPAT
II METRICE. CONTINUITATE
numai dac
a este convergent (respectiv Cauchy) n spatiul metric (X, d2 ).
Multimi remarcabile n spatii metrice

Fie a X si r > 0; bila deschisa de centru a si raza r este, prin definitie,
multimea
B(a, r) = {x X | d(a, x) < r}.
Sfera de centru a si raza r este definita prin
S(a, r) = {x X | d(a, x) = r,
iar bila nchis

a de centru a si raza r este
B(a, r) = B(a, r) S(a, r) = {x X | d(x, a) r}.
O submultime D X se numeste deschisa daca a D, r > 0 astfel

at B(a, r) D.
nc
O submultime F X se numeste nchisa daca X \ D (complementara)
este multime deschis a.
Se poate demonstra urmatoarea caracterizare cu siruri a multimilor nchise:
F este nchis a si numai daca pentru orice sir convergent xn F rezulta
a dac
lim xn F .
n
O submultime M X se numeste marginita daca exista a X si r > 0
at M B(a, r).
astfel nc
O multime K X se numeste compact [ a dac a pentru orice familie de
multimi deschise (Di )iJ cu proprietatea Di K, I J, I finita astfel
[ iJ
nc
at Di K.
iI
Spatiul metric X se numeste conex daca nu exista doua submultimi
simultan deschise (sau nchise) D1 si D2 cu proprietatile:
D1 6= , D2 6= , X = D1 D2 si D1 D2 = .
O submultime A X se numeste conexa daca spatiul metric (indus) (A, d)

este conex. Rezult a urmatoarea caracterizare a submultimilor conexe: o
submultime A X este conexa daca si numai daca nu exista doua submultimi
deschise D1 si D2 astfel ncat D1 D2 = , D1 A 6= , D2 A 6= si
A D1 D2 .
Fie A X si fie a X. Punctul a se numeste punct de acumulare al
multimii A dac a pentru orice r > 0, avem B(a, r) A \ {a} = 6 . Caracteri-
zarea cu siruri a punctelor de acumulare este:
2.1. NOT
INI TEORETICE 31
Punctul a X este punct de acumulare al multimii A daca si numai

daca exist a un sir xn A astfel ncat xn 6= a n N si lim xn = a.
n
Un punct al multimii A se numeste punct izolat al lui A daca nu este
punct de acumulare al lui A. Multimea A se numeste perfecta daca este
nchisa si nu contine puncte izolate.
Multimile finite nu au puncte de acumulare. In plus, se poate demonstra ca
orice multime perfect a este nenumarabila.
Functii continue
Fie (X, d) si (Y, d0 ) dou
a spatii metrice.
O aplicatie f : X 7 Y se numeste continua n punctul a X daca
> 0, > 0 astfel nc

at x X cu proprietatea d(x, a) < rezulta
d0 (f (x), f (a)) < .
O formulare echivalent a (cu siruri) este:

f este continu a n a daca si numai daca pentru orice sir xn X cu propri-
etatea lim xn = a, rezult a lim f (xn ) = f (a).
n n
Functia f se numeste continu a (pe X) daca este continua n orice punct
a X.
Caracterizarea functiilor continue
Urmatoarele afirmatii sunt echivalente:
i. Aplicatia f : X 7 Y este continua.
ii. Aplicatia f ntoarce multimi deschise n multimi deschise, i.e.:
pentru orice submultime deschis a D Y rezulta ca f 1 (D) este submultime
deschis
a n X.
iii. Aplicatia f ntoarce multimi nchise n multimi nchise, i.e. pentru orice
submultime nchis a D Y rezulta ca f 1 (D) este submultime nchisa n X.
Uniform continuitate
O aplicatie f : X 7 Y se numeste uniform continua (pe X) daca:
at d(x, y) < d0 (f (x), f (y)) < .

> 0, > 0 astfel nc
Propriet ati ale functii continue

Fie f : X 7 Y o functie continua; atunci:
Daca A este multime compacta atunci f (A) este multime compacta.
Daca X este conex, atunci f (X) este conex (ca subspatiu al lui Y ).
Daca X este spatiu metric compact, atunci f este uniform continua pe X.
Principiul contractiei, metoda aproximatiilor succesive

Fie (X, d) un spatiu metric si fie f : X 7 X. Aplicatia f se numeste
a exista k [0, 1) astfel ncat:
contractie (pe X) dac
d(f (x), f (y)) k d(x, y), x, y X.
Num arul k se numeste factor de contractie.

Teorema de punct fix a lui Banach
Fie (X, d) un spatiu metric complet si fie f : X 7 X o contractie de factor
k. Atunci exist a un unic punct X astfel ncat f () = .
Punctul de mai sus se numeste punct fix al aplicatiei f .
Constructia lui se face astfel: fie x0 X, arbitrar fixat si fie sirul (nu-
mit sirul aproximatiilor succesive) definit prin recurenta xn+1 = f (xn ). Se
demonstreaz a c
a sirul xn este convergent si limita sa este punctul fix cautat.
In plus, are loc formula (evaluarea erorii):
kn
d(xn , ) d(x0 , x1 ), n N.
1k
Exemple uzuale de spatii metrice
a. Multimea numerelor reale, R, este spatiu metric cu distanta uzuala
d(x, y) = |x y|, x, y R.
Se poate demonstra c
a singurele multimi conexe din R sunt intervalele.
b. Pe multimea numerelor complexe, C, distanta uzuala este
d(z, w) = |z w|, z, w C.
c. Fie Rn = {x = (x1 , x2 , ..., xn ) | xj R}. Distanta uzuala (euclidiana):
v
u n
uX
d2 (x, y) = t (xk yk )2 , unde x = (x1 , x2 , ..., xn ), y = (y1 , y2 , ..., yn ).
k=1
In Rn o multime este compacta daca si numai daca este nchisa si marginita.

d. Fie C n = {x = (x1 , x2 , ..., xn ) | xj C}. Distanta uzuala (euclidiana):
v
u n
uX
d2 (x, y) = t |xk yk |2 ,
k=1
cu notatii evidente.
2.1. NOT
INI TEORETICE 33
X
e. Fie `2 (N ) = {x : N 7 R | |x(n)|2 < }. Generalizarea distantei
n
euclidiene la cazul infinit dimensional (pe `2 (N )) este
s
X
d(x, y) = |x(n) y(n)|2 .
n
f. Fie A 6= si fie M(A) = {f : A 7 R | f marginita}. Distanta

supremum pe spatiul functiilor marginite este
d (f, g) = sup |f (x) g(x)|.

xA
g. Fie a, b R si fie C[a, b] = {f : [a, b] 7 R | f continua}. Distanta

uzuala pe spatiul functiilor continue este
d (f, g) = sup |f (x) g(x)|.

x[a,b]
h. Mai general, dac a X este un spatiu metric compact, atunci multimea

functiilor continue C(X) = {f : X 7 R | f continua} este spatiu metric cu
distanta d (f, g) = supxX |f (x) g(x)|.
i. Fie B = {0, 1} codul (alfabetul) binar. Pe produsul cartezian
B n = {(x1 , x2 , ...xn ) | xj B, j = 1, 2, ..., n}
definim distanta Hamming:

n
X
d((x1 , x2 , ..., xn ), (y1 , y2 , ..., yn )) = |xj yj |.
j=1
Distanta Hamming m asoar a de fapt numarul de necoincidente dintre ele-

mentele (x1 , x2 , ..., xn ) si (y1 , y2 , ..., yn ).
j. Orice multime nevid a A se( poate organiza ca spatiu metric (discret)
1 daca x 6= y
cu distanta discret a (x, y) =
0 daca x = y
Spatii normate
Fie X un spatiu vectorial complex (sau real).
O aplicatie k k: X [0 , ) cu proprietatile:
a. k x + y kk x k + k y k
b. k x k= || k x k
c. k x k= 0 x = 0,
pentru orice x , y X si C, se numeste norma. O aplicatie care verifica
doar conditiile a si b se numeste seminorma.

Perechea (X , k k) se numeste spatiu normat. Orice spatiu normat este si
spatiu metric, distanta dintre x si y fiind, prin definitie,
d(x, y) =k x y k
Dac a n plus orice sir Cauchy este convergent, atunci (X , k k) se numeste

spatiu Banach (sau spatiu normat complet). Se poate demonstra ca operatiile
algebrice sunt continue: daca lim xn = x si lim yn = y, atunci lim (xn +
n n n
yn ) = x + y si analog pentru nmultirea cu scalari.
Exemple de spatii normate
i. Spatiile vectoriale Rn si C n sunt spatii Banach cu norma euclidiana:
v
u n
uX
k x k2 = t |xj |2 .
j=1
ii. Spatiile de siruri `p (Z) si `p (N )

Fie p R , p 1, fixat si fie
X
`p (Z) = {x : Z C ; |x(n)|p este convergenta}.
nZ
Facem precizarea c
a daca (an )nZ este un sir de numere complexe indexat
P 0
P
P
dup
a Z, atunci seria an este convergenta daca seriile an si an
nZ n= n=1
sunt am
andou a convergente.
Cu operatiile uzuale cu siruri, `p (Z) este spatiu vectorial. Norma este
!1
X p
p
k x kp = |x(n)| .
nZ
Se demonstreaz a (`p (Z), k kp ) este spatiu Banach.

a c

Analog se definesc spatiile `p (N ) = {x : N C ; |x(n)|p < }.
P
n=0
iii. Spatiul sirurilor marginite

Fie ` (Z) = {x : Z C ; x sir marginit }. Cu operatiile uzuale, ` (Z) este
spatiu vectorial. Aplicatia k x k = sup |x(n)| este norma, iar (` (Z), k k )
nZ
este spatiu Banach.
Analog se defineste spatiul ` (N ).
2.1. NOT
INI TEORETICE 35
iv. Spatiul functiilor continue

Fie D un spatiu metric compact (caz particular: D = [a, b], a, b R) si fie
C(D) = {f : D C ; f continua}.
Cu operatiile uzuale, C(D) este spatiu vectorial. Structura de spatiu Banach

este definit
a de norma supremum:
k f k = sup |f (t)|.
tD
v. Spatiul functiilor m
arginite
Fie A 6= ; spatiul vectorial al functiilor marginite
M(A) = {f : A 7 R | f marginita }
este spatiu Banach cu norma supremum: k f k = suptA |f (t)|.

Serii nt-un spatiu normat
Fie (X, k k) un spatiu normat si fie (xn )nN un sir de elemente din X.
xn este convergenta la x X (numit n acest caz
P
Spunem c a seria
nN
n
P
suma seriei) dac
a sirul sumelor partiale, sn = xk converge la x. Seria
P k=1
xn se numeste absolut convergenta daca seria (de numere reale si pozi-
nN
k xn k este convergent
P
tive) a. Cu o demonstratie asemanatoare celei de
nN
la serii de numere reale se poate arata ca ntr-un spatiu Banach orice serie
absolut convergenta este convergenta, reciproca fiind, n general, falsa.
Operatori liniari
Fie (X, k k) si (Y, k k) dou a normate; o aplicatie T : X Y se numeste
aplicatie liniar
a (sau operator liniar) daca:
T (x + y) = T (x) + T (y), x, y X, , C.
Operatorul T se numeste liniar si continuu daca, n plus, aplicatia T este si

continu
a.
Multimea operatorilor liniari si continui de la X n Y se noteaza cu L(X, Y ).
Cu operatiile uzuale:
(T + S)(x) = T (x) + S(x), ( T )(x) = T (x), C, x X,
multimea L(X, Y ) este spatiu vectorial.

Pentru orice aplicatie liniara T : X 7 Y , se demonstreaza ca urmatoarele

afirmatii sunt echivalente:
a. T este continu a.
b. T este continu a n 0 X.
a M > 0 astfel ncat: x X, k T (x) k M k x k .
c. exist
Spatiul vectorial L(X, Y ) se organizeaza ca spatiu normat cu norma:
k T k= inf{M > 0 | k T (x) k M k x k}.
Au loc urm
atoarele egalitati:
k T k= sup{k T x k | k x k 1} = sup{k T x k | k x k= 1}.
Din definitie rezult

a:
k T x kk T k k x k T L(X), x X.
Se demonstreaz
a de asemenea inegalitatea:
k T S k k T k k S k, T, S L(X).
Dac a Y este spatiu Banach, atunci (L(X, Y ), k k) este spatiu Banach.

Dac a Y este corpul scalarilor (R sau C) atunci L(X, C) se noteaza X 0 si se
numeste dualul spatiului X, iar elementele lui se numesc functionale liniare
si continue.
In cazul X = Y , not am L(X) = L(X, X).
Spectru, valori proprii, vectori proprii
In continuare presupunem ca X este spatiu Banach.
Pentru orice operatori T, S L(X) se defineste produsul (compunerea):
(T S)(x) = T (S(x)), x X.
Un operator T L(X) se numeste inversabil daca exista T 1 L(X) astfel

at T S = I, unde, am notat cu I operatorul identic: Ix = x, x X.
nc
Un rezultat fundamental (teorema lui Banach) afirma ca un operator T este
inversabil dac
a si numai daca este bijectiv.
Pentru orice T L(X), multimea:
(T ) = { C | operatorul I T nu este inversabil}
se numeste spectrul operatorului T . Se demonstreaza ca spectrul este multime

nevid
a si compacta inclusa n { C | || k T k}.
2.2. SPAT
II METRICE 37
Numarul r(T ) = sup{|| | (T )} se numeste raza spectrala a opera-

torului T ; evident, r(T ) k T k si, n plus, are loc formula razei spectrale:
1
r(T ) = lim k T n k n .
n
Submultimea:
p (T ) = { (T ) | operatorul I T nu este injectiv}
se numeste spectrul punctual (sau multimea valorilor proprii).

Daca p (T ), atunci exista x X, x 6= 0, astfel ncat T x = x. In
acest caz vectorul x se numeste vector propriu al lui T asociat valorii proprii
. Dac a X este un spatiu Banach finit dimensional, (C n sau Rn ) atunci
spectrul coincide cu multimea valorilor proprii si
p (T ) = (T ) = { C | PT () = 0},
unde, PT este polinomul caracteristic al operatorului T .
2.2 Spatii metrice

1. Sa se demonstreze c a urm atoarele aplicatii sunt metrici pe R2 , echiva-
lente cu distanta euclidian a:
a. d1 ((x1 , y1 ), (x2 , y2 )) = |x1 x2 | + |y1 y2 |.
b. d ((x1 , y1 ), (x2 , y2 )) = max{|x1 x2 |, |y1 y2 |}.
Solutie
a direct definitia distantei. Fie d2 distanta euclidiana pe R2 si fie
Se verific
(x, y) R2 ; din inegalit atile:
q q
|x|2 + |y|2 |x| + |y| 2 (|x|2 + |y|2 ),
1
(|x| + |y|) max{|x|, |y|} |x| + |y|,
2
rezult
a:

d2 ((x1 , y1 ), (x2 , y2 )) d1 ((x1 , y1 ), (x2 , y2 )) 2 d2 ((x1 , y1 ), (x2 , y2 ))
si respectiv
1
d1 ((x1 , y1 ), (x2 , y2 )) d ((x1 , y1 ), (x2 , y2 )) d1 ((x1 , y1 ), (x2 , y2 )).
2
a se generalizeze exemplul de mai sus n cazurile Rn si C n .

2. S
3. S a se caracterizeze sirurile convergente si sirurile Cauchy ntr-un

spatiu metric discret. Sa se demonstreze ca orice spatiu metric discret este
complet.
Solutie
Fie (X, d) un spatiu metric discret si fie xn un sir n X; fie 0 < < 1. Daca
xn a, atunci exist a n N astfel ncat d(xn , a) < < 1, n n , deci
d(xn , a) = 0, n n ; rezulta ca sirul xn este constant (ncepand de la un
rang). Un rationament similar se aplica si n cazul sirurilor Cauchy.
4. Pe multimea numerelor rationale, Q, consideram distanta uzuala (in-

a din R), d(x, y) = |x y|. Sa se demonstreze ca spatiul metric (Q, d)
dus
nu este complet.
Solutie n
Fie sirul de numere rationale xn = 1 + n1 . Se stie ca n R sirul xn este
convergent la e R \ Q. Rezulta ca xn este sir Cauchy n R, deci si n
Q; dac a xn ar fi convergent n Q, atunci n R ar avea doua limite, ceea ce
constituie o contradictie.
5. Multimea lui Cantor

Notam cu I0 intervalul [0, 1]. Eliminam din I0 intervalul din mijloc, ( 31 , 23 )
si not
am
1 2

I1 = 0, ,1
3 3
multimea astfel obtinuta. Continuam procedeul: din fiecare din intervalele
[0, 13 ], [ 32 , 1] elimin
am intervalul din mijloc si notam cu I2 multimea rezul-
tata:
1 2 3 6 7 8

I2 = 0, , , ,1 .
9 9 9 9 9 9
Continu and procedeul, se obtine un sir de multimi I0 , I1 , I2 , ... cu proprietatile:
i. I0 I1 I2 ...
ii. In este reuniunea a 2n intervale, fiecare de lungime 3n \.
Prin definitie, multimea lui Cantor este intersectia: C = In .
nN
S
a se demonstreze urmatoarele proprietati:
a. C este multime compacta.
b. Multimea C nu contine intervale.
c. Multimea lui Cantor este perfecta (nu contine puncte izolate); n partic-
ular, rezult a C nu este multime numarabila.
a c
2.2. SPAT
II METRICE 39
Solutie
a. Multimea C este m arginit
a (inclusa n [0, 1]) si nchisa (intersectie de
multimi nchise).
b. Din constructie, rezult
a:
3k + 1 3k + 2

C , = , k, m N.
3m 3m

3k+1 3k+2
Dar, orice interval (, ) contine un interval de forma 3m , 3m daca m

este ales cu conditia 3m < Rezulta ca multimea C nu contine inter-
6 .
vale.
c. Fie a C si fie S un interval arbitrar care-l contine pe a; pentru orice
n N , fie Jn acel interval al lui In care-l contine pe a. Alegem n0 suficient
de mare astfel ncat Jn0 S; daca notam cu xn acel capat al intervalului
a xn C S, xn 6= a, n n0 .
Jn diferit de a, rezult
6. Fie spatiul metric (Rn , d2 ), fie xm = (xm m m

1 , x2 , ..., xn ) un
sir de ele-
n n
mente din R si a = (a1 , a2 , ..., an ) R . Atunci:
lim xm = a (n Rn ) lim xm n R), k {1, 2, ..., n}.
k = ak (
m m
Solutie
Se aplic
a inegalit
atile:
n
X
|xm
j aj | d2 (xm , a) |xm
k ak |, j {1, 2, ..., n}.
k=1
7. Fie a, b R, a < b.
a. Sa se demonstreze c
a
Z b
d1 (f, g) = |f (x) g(x)|dx
a
a pe multimea functiilor continue C[a, b].

este distant
b. Sa se demonstreze c a orice sir fn C([a, b]) convergent n raport cu
distanta d este convergent si n raport cu distanta d1 , dar reciproca este
falsa.
Solutie
a. Se verifica direct definitia (se folosesc proprietatile modulului si ale inte-
gralei).
b. Fie fn , f C([a, b]) astfel nc
at d (fn , f ) 0. Atunci:
Z b
d1 (fn , f ) = |fn (x) f (x)|dx (b a) d (fn , f ) 0.
a
1
Pentru a ar
ata c
a reciproca este falsa, fie sirul fn (x) = .
1 + nx
Atunci fn 0 n raport cu distanta d1 , dar nu converge n raport cu d .
8. Fie (X, d) un spatiu metric complet si fie A X; sa se demon-

streze ca spatiul metric indus (A, d) este complet daca si numai daca A este
submultime nchis a n X.
Solutie
Se foloseste caracterizarea cu siruri a multimilor nchise. Presupunem mai
nt
ai c
a A este nchisa. Daca xn A este un sir Cauchy (n X), atunci exista
(deoarece X este complet) x X astfel ncat xn x. Dar A este nchisa,
deci x A. Implicatia inversa o lasam ca exercitiu.
9. a. S
a se demonstreze ca aplicatia
d : R R 7 [0, ), d(x, y) = |arctgx arctgy|, x, y R,
este distanta pe R.
b. Spatiul metric (R, d) nu este complet.
Solutie
a. Functia arctg este injectiva, deci d(x, y) = 0 x = y.
b. S irul xn = n este sir Cauchy n raport cu distanta d:
n m

d(xn , xm ) = |arctg n arctg m| = arctg
0,
1 + nm
a m, n .
dac
Presupun and, prin absurd, ca sirul xn este convergent la a R, atunci
d(xn , a) 0; pe de alta parte:
d(xn , a) = |arctg n arctg a| =

n a

arctg 1 6= 0, a R,

= arctg

1 + na a
contradictie.
10. Exemplul de mai sus se poate generaliza astfel: fie X o multime

nevid a, fie f : X 7 R si fie
a arbitrar
d : X X 7 [0, ), d(x, y) = | f (x) f (y) |.
Atunci d este distant

a pe X daca si numai daca functia f este injectiva.
2.2. SPAT
II METRICE 41
11. In spatiul metric (R2 , d2 ) consideram submultimile:

A = {(x, y) R2 | 0 < x2 + y 2 1},
B = {(x, y) R2 | 1 x2 + y 2 2},
D = {(x, y) R2 | x2 + y 2 < 1, x > 0, y > 0},
{(x, y) R2 | ax + byo+ c = 0, a, b, c R constante fixate},
E = n
1 2
F = n , 1 R | n N , G = F {(0, 1)}.
Sa se precizeze dac a multimile sunt deschise, nchise, marginite, conexe

sau compacte.
Solutie
A este multime m arginit
a si conexa, dar nu este deschisa si nici nchisa.
B este compact a si conexa. D este deschisa, conexa si marginita. E este
nchisa, conex a si nem arginita. F este marginita, dar nu este deschisa, nici
nchisa si nici conex a. G este multime compacta.
12. Sa se dea un exemplu de submultime n R2 care este conexa, dar nu

este conexa prin arce (o submultime M a unui spatiu metric X se numeste
conexa prin arce dac a pentru orice x, y M exista a, b R si o functie
continua : [a, b] 7 M astfel ncat (a) = x si (b) = y).
Solutie
Un exemplu este :
1
[
H= x, sin R2 | x (0, 1] {(0, y) R2 | y [1, 1]}.
x
13. S
a se arate ca ntr-un spatiu metric intersectia unei familii infinite de
multimi deschise nu este neap arat deschisa si reuniunea unei familii infinite
de multimi nchise nu este neap arat nchisa.
Solutie
Fie, de exemplu, n spatiul metric R multimile deschise
1 1

Dn = , , n N ? .
n n
Dn = {0}. In acelasi spatiu metric, fie multimile nchise

\
Atunci
n1
1 1

Fn = ,1 , n N ? .
n n
[
Atunci Fn = (0, 1).
n1
2.3 Teorema contractiei

14. S a se decida daca urmatoarele functii sunt contractii pe multimile
indicate:
a. f (x) = sin x, x R.
b. f (x) = ln x, x [e, ).
c. f (x) = arctg x, x R.
1 x2
d. f (x) = , x R.
5(1 + x2 )
2x
e. f (x) = , x R.
1 + x2
Solutii
a. Functia f (x) = sin x nu este contractie pe R. Presupunand prin absurd
a ar exista k (0, 1) astfel ncat | sin x sin y| k |x y|, x, y R,
c
atunci, n particular pentru y = 0, se obtine | sin x| k |x|, x R; rezulta
| sin x|
c
a lim k < 1, contradictie. Functia sinus este totusi contractie pe
x0 |x|
orice interval nchis care nu contine numere de forma k, k Z (pentru
demonstratie se poate aplica teorema lui Lagrange).
b. Functia f (x) = ln x este contractie pe [e, ); din teorema lui Lagrange
rezult
a:
!
1 1
| ln x ln y| sup |x y| |x y|, x, y R.
ce c e
c. Functia f (x) = arctg x nu este contractie pe R; fie, prin absurd, k (0, 1)

at |arctg x arctg y| k |x y|, x, y R. In particular pentru
astfel nc
|arctg x|
y = 0 rezult a |arctg x| k |x|, x R si deci lim k < 1,
x0 |x|
contradictie. Functia f (x) = arctg x este contractie pe orice interval I pen-
tru care 0 nu este punct de acumulare, deoarece, pe un astfel de interval are
loc inegalitatea sup |f 0 (x)| < 1.
xI
d. Functia nu este contractie pe R; rationament similar cu exemplele a si c
de mai sus.
e. Functia este contractie pe R.
15. S a se aproximeze cu o eroare mai mica decat 103 solutia reala a

ecuatiei x3 + 4x 1 = 0.
Solutie
Ecuatia are o singura solutie reala, (0, 1). Vom aplica metoda
aproximatiilor succesive. Fie X = [0, 1] si f : X 7 X, f (x) = x21+4 . Ecuatia
2.3. TEOREMA CONTRACT
IEI 43
este echivalenta cu f (x) = x, iar spatiul metric X este complet (cu metrica
uzuala indusa din R); demonstr am acum ca f este contractie pe X. Derivata
este f 0 (x) = (x2x 0 0 2
2 +4)2 , iar supxX |f (x)| = f (1) = 25 < 1, deci f este
2
contractie cu factorul factorul de contractie k = 25 . Sirul aproximatiilor
succesive este
1
x0 = 0, xn+1 = f (xn ) = 2 ;
xn + 4
evaluarea erorii:
n
kn 1 2
|xn | < |x0 x1 | = ,
1k 3 25

16
deci x3 = f 65 = 0, 2355072.
Aceeasi ecuatie se poate rezolva aproximativ si folosind contractia
g(x) = 14 (1 x3 ), x [0, 1]. In acest caz factorul de contractie este
3
k = sup |g 0 (x)| = . Metoda aproximatiilor succesive converge mult
x(0,1) 4
mai ncet n acest caz, x6 .
16. S a se calculeze cu o eroare mai mica decat 103 solutia reala a

3
ecuatiei x + 12x 1 = 0.
Solutie
a solutie reala (0, 1) si este echivalenta cu x = f (x),
Ecuatia are o singur
2
1
unde f (x) = x + 12 este contractie pe [0, 1], cu factorul de contractie
2
k = 169 .
17. S a se calculeze cu o eroare mai mica decat 103 solutia reala a

5
ecuatiei x + x 15 = 0.
Solutie
a solutie reala (1,2). Scriem ecuatia sub forma
Ecuatia are o singur
echivalenta x = 5 15 x; aplicatia f (x) = 5 15 x este contractie pe [1, 2]
1
cu factorul de contractie k = 5 4
.
5 14
18. Fie a (0, 101 ). Sa se construiasca un sir al aproximatiilor succe-

sive pentru solutia din (0, 1) a ecuatiei xex = a.
Solutie
Scriem ecuatia sub forma x = (x), cu (x) = aex . Atunci : [0, 1] 7 [0, 1]
este o contractie (cu factorul a).
19. Ecuatia lui Kepler Sa se construiasca un sir care converge la

(unica) solutie a ecuatiei x = q sin x + m, q (1, 1), m R.
Solutie
Functia f : R 7 R, f (x) = q sin x + m este contractie:
sup |f 0 (x)| = q < 1,

xR
deci ecuatia x = f (x) are o solutie unica R.

Pentru orice x0 R, sirul
xn+1 = f (xn ) = q sin xn + m
converge la , eroarea la pasul n fiind:

qn
|xn | < |x1 x0 |.
1q
20. Fie a, b, c R; n ce conditii se poate aplica metoda aproximatiilor
succesive ecuatiei: x = a sin x + b cos x + c ?
Solutie
Fie f : R 7 R, f (x) = a sin x + b cos x + c. Functia f se poate scrie sub
forma:
a b
p
f (x) = a2 + b2 sin x + cos x + c =
a2 + b2 a2 + b2
p
= a2 + b2 sin(x + ) + c,
cu R bine ales. Rezulta ca aplicatia f este contractie daca si numai
daca a2 + b2 < 1; daca aceasta ipoteza este adevarata, atunci un sir al
aproximatiilor succesive este (de exemplu) x0 = 0, xn+1 = f (xn ). Eroarea
n
a2 + b2
la pasul n este cel mult |b + c|.
1 a2 + b2
21. Sa se demonstreze ca pentru orice a (1, 1) si pentru orice functie
continua h : [0, 1] 7 R exista o singura functie continua u : [0, 1] 7 R astfel
at u(x) = h(x) + a sin u(x), x [0, 1].
nc
Solutie
Studiem ecuatia n spatiul metric (C([0, 1]), d )). Fie aplicatia
F : C([0, 1]) 7 C([0, 1]), (F (f ))(x) = h(x) + a sin f (x), x [0, 1].
Este suficient s
a demonstram ca F este contractie (functia u din concluzie
este punctul fix al contractiei). Fie f, g C([0, 1]); atunci:
d (F (f ), F (g)) = sup |a(sin f (x) sin g(x))| |a| d (f, g),

x[0,1]
IEI 45
deci F este contractie cu factorul |a|.
22. Sisteme liniare Fie A = (aij ) o matrice patratica de ordinul n N

cu elemente aij R, i, j {1, 2, .., n} si fie bi R, i {1, 2, ..., n}. Pentru
ce valori ale parametrului R se poate aplica metoda aproximatiilor
n
X
succesive sistemului liniar: xi = aik xk + bi , 1 i n ?
k=1
Solutie
Fie d una din distantele echivalente pe Rn (a se vedea exercitiile 1 si 2) si
fie
n n
!
X X
n n
T : R 7 R , T (x1 , x2 , .., xn ) = a1k xk + b1 , ..., ank xk + bn .
k=1 k=1
Se impune conditia ca T s a fie contractie si se obtin valorile cerute pentru .

Vom face n continuare calculul pentru distanta euclidiana, d = d2 . Pentru
orice vectori x = (x1 , x2 , ..., xn ) si y = (y1 , y2 , ..., yn ) din Rn , avem (aplicam
inegalitatea lui Schwarz):
v !2
u n n
uX X
d2 (T (x), T (y)) = ||t aik (xk yk )
i=1 k=1
v v
u n n
! n
!! u n n
uX X X uX X
||t a2ik (xk yk )2 = ||t a2ik d2 (x, y).
i=1 k=1 k=1 i=1 k=1
v 1
u n n
uX X
a si numai daca || t
Deci T este contractie dac a2ik .
i=1 k=1
23. S
a se rezolve exercitiul anterior n raport cu distantele d1 si d .
24. Ecuatii integrale de tip Fredholm Fie a, b R, a < b si fie

K : [a, b][a, b] 7 R o functie continua (numita nucleu). Pentru orice functie
continu a f : [a, b] 7 R si pentru orice R, fie ecuatia (cu necunoscuta
):
Z b
(x) = K(x, y)(y)dy + f (x), x [a, b].
a
Sa se afle pentru ce valori ale lui R se poate aplica metoda aproximatiilor

succesive ecuatiei considerate.
Solutie
Studiem ecuatia n spatiul Banach (C([a, b]), d ). Fie aplicatia
Z b
U : C([a, b]) 7 C([a, b]), (U )(x) = K(x, y)(y)dy + f (x).
a
Ecuatia Fredholm se scrie U () = . Pentru orice , C([a, b]), calculam:
d (U , U ) = sup |(U )(x) (U )(x)| =

x[a,b]
Z b
= sup | K(x, y)((y) (y))dy|
x[a,b] a
Z b
|| sup |K(x, y)| |(y) (y)|dy
x[a,b] a
Z b
|| k K k |(y) (y)|dy,
a
unde, am notat k K k = sup |K(x, y)|. Rezulta deci

(x,y)[a,b]2
d (U , U ) || k K k (b a)d (, ), , C([a, b]).
1
Aplicatia U este contractie daca si numai daca || < . In
(b a) k K k
aceast a, construim un sir al aproximatiilor succesive: fie 0 C([a, b])
a ipotez
si n+1 = U n . Calculam primii termeni ai sirului:
Z b
1 (x) = (U 0 )(x) = K(x, y)0 (y)dy + f (x), x [a, b].
a
Z b Z b !
2 (x) = (U 1 )(x) = K(x, y) K(y, t)0 (t)dt + f (y) dy + f (x) =
a a
Z b Z bZ b
= f (x) + K(x, y)f (y)dy + 2 K(x, y)K(y, t)0 (t)dtdy =
a a a
Z b Z b Z b !
2
= f (x) + K(x, y)f (y)dy + 0 (t) K(x, y)K(y, t)dy dt.
a a a
Definim nucleele iterate:
K1 (x, y) = K(x, y),

IEI 47
Z b
K2 (x, y) = K(x, t)K1 (t, y)dt,
a
Z b
K3 (x, y) = K(x, t)K2 (t, y)dt,
a
.........................................
Z b
Kn (x, y) = K(x, t)Kn1 (t, y)dt.
a
Cu aceste notatii, solutia ecuatiei Fredholm este:
X Z b
(x) = f (x) + n Kn (x, y)f (y)dy, x [a, b].
n1 a
X
Fie R(x, y, ) = n Kn+1 (x, y) rezolventa ecuatiei; atunci:
n0
Z b
(x) = f (x) + R(x, y, )f (y)dy.
a
a se determine R astfel ncat ecuatiei

25. S
Z 1
(x) = xy(y)dy + x2
0
sa i se poat
a aplica metoda aproximatiilor succesive si, n acest caz, sa se
rezolve ecuatia.
Solutie
Cu notatiile din exercitiul precedent, a = 0, b = 1,
K : [0, 1] [0, 1] 7 R, K(x,Ry) = xy, f (x) = x2 si k K k = 1. Aplicatia
U definita prin (U )(x) = 01 xy(y)dy + x2 este contractie daca si numai
daca || < 1. In acest caz, nucleele iterate sunt:
K1 (x, y) = K(x, y) = xy,

Z 1 Z 1
1
K2 (x, y) = K(x, t)K1 (t, y)dt = xt2 ydt = xy,
0 0 3
Z 1
1 1
K3 (x, y) = xt2 ydt = xy.
0 3 32
In general, Kn = 1
xy. Rezulta:
3n1
X n 3xy
R(x, y, ) = xy = ,
n0
3 3
si deci solutia (unic

a) a ecuatiei este
Z 1
3xy 3
(x) = x2 + y 2 dy = x2 + x.
0 3 4(3 )
26. Metoda lui Newton
Fie a, b R si fie f : [a, b] 7 R o functie de doua ori derivabila astfel
ncat f 0 (x) 6= 0, x [a, b]. Presupunem ca ecuatia f (x) = 0 are o solutie
[a, b]. Metoda lui Newton aproximeaza cu sirul aproximatiilor suc-
f (x)
cesive generat de contractia g(x) = x 0 . Sa se gaseasca o conditie
f (x)
suficient a pentru a se putea aplica metoda aproximatiilor succesive si sa se
interpreteze geometric metoda.
Solutie
Conditia |g 0 (x)| k < 1 (pentru ca g sa fie contractie) este echivalenta cu
|f (x)f 00 (x)| < k(f 0 (x))2 , x [a, b]. Daca aceasta conditie este ndeplinita,
f (xn1 )
atunci sirul aproximatiilor succesive este xn = xn1 0 . Geometric,
f (xn1 )
xn este abscisa punctului de intersectie al tangentei la graficul functiei f
n punctul (xn1 , f (xn1 )) cu axa Ox. Intr-adevar, ecuatia tangentei este
y f (xn1 ) = f 0 (xn1 )(x xn1 ) si pentru y = 0 se obtine xn .
27. Fie a > 0 si p N . Sa se aplice metoda lui Newton pentru a

construi un sir al aproximatiilor succesive pentru p a.
Solutie
f (x) 1
Fie f (x) = xp a si g(x) = x 0 = (p 1)x + ax1p . Aplicatia g
f (x) p
este contractie pe un interval care contine p a:
p 1 p1
r
a
|g 0 (x)| = 1 axp <
p
< 1 , x > .
p p 2
In concluzie, pentru a construi un sir al aproximatq iilor succesive, trebuie ca
a fie ales astfel ncat x0 > p a2 .
primul termen, x0 , s
2.4 Functii continue

28. S
a se studieze continuitatea in zero functiei
(
x[ x1 ], x (0, 1]
f (x) =
1, x=0
2.4. FUNCT
II CONTINUE 49
a a numarului a R.
unde, [a] este partea ntreag
Solutie
Din dubla inegalitate:
1 1

x 1 < f (x) x , x (0, 1],
x x
rezult
a c
a functia f este continu
a n 0.
29. Fie (
x sin x1 , x 6= 0
f : R 7 R, f (x) =
0, x = 0
Sa se demonstreze c a f este uniform continua pe R.
Solutie
Functia f este continu a, deci pe orice interval compact [a, b] R este si
uniform continu a. Fie xn si yn astfel ncat |xn yn | 0. Atunci
|f (xn ) f (yn )| 0 (deoarece lim f (xn ) = lim f (yn ) = 1), deci f este
n n
uniform continu a pe R.
1
30. Fie f : (0, 1] 7 R, f (x) = sin . Sa se demonstreze ca f nu este
x
uniform continu a.
Solutie
1 1
Fie xn = si yn = . Atunci |xn yn | 0, dar
n 2 + 2n
|f (xn ) f (yn )| 1 6= 0.
31. Fie f : (0, 1] 7 R, f (x) = ln x si g : [1, ) 7 R, g(x) = ln x. Sa se

studieze uniform continuitatea functiilor f si g.
Solutie
Functia f nu este uniform continua: fie xn = en si yn = e2n . Atunci
|xn yn | 0, dar |f (xn ) f (yn )| . Functia g este uniform continua:
din inegalitatea sup |g 0 (x)| 1, rezulta, (aplicand teorema lui Lagrange):
x1
|g(x) g(y) |x y|, x, y [1, ).
32. Fie (X, d) un spatiu metric, fie f : X 7 R o aplicatie continua si fie

a R. Consider
am multimile:
A = {x X | f (x) < a}
B = {x X |f (x) a}
D = {x X | f (x) = a}.
Sa se demonstreze ca A este multime deschisa, iar B si D sunt multimi
nchise.
Solutie
A = f 1 ((, a)), B = f 1 ((, a]), D = f 1 ({a}); multimea (, a)
a, iar multimile (, a] si {a} sunt nchise.
este deschis
33. S a se construiasca o functie continua, bijectiva avand inversa dis-

continua.
Solutie
Fie X = [0, 2) cu distanta uzuala indusa din R. Fie cercul unitate
Y = {(x, y) R2 | x2 + y 2 = 1},
cu distanta euclidiana indusa din R2 (se poate lua si metrica lungimea

arcului, care este echivalenta cu distanta euclidiana). Fie functia:
f : X 7 Y, f (t) = (cos t, sin t).
Atunci f este continu a (deoarece componentele sunt continue) si bijectiva.

Daca functia inversa f 1 : Y 7 X ar fi continua, atunci imaginea
q oricarui
sir convergent din Y ar fi un sir convergent n X. Sirul 1 n12 , n1
converge la (1, 0) n Y , dar imaginea sa prin functia f 1 :
r !!
1 1 1
f 1 1 2, = 2 arctg q
n n n 1 1
n2
nu este sir convergent n X; altfel ar trebui ca 2 X, contradictie.
34. Exist a functii continue si bijective de la [0, 1) n (0, 1) ?

Solutie
Fie X = [0, 1) cu metrica indusa din R si Y = (0, 1) cu aceeasi met-
ric
a. Sa presupunem, prin absurd, ca ar exista o functie continua si bi-
a f : X 7 Y . Fie a = f (0) si fie g restrictia lui f la (0, 1); atunci
jectiv
g((0, 1)) = (0, a) (a, 1). Dar (0, 1) este multime conexa n X, restrictia
g este continu a, deci ar trebui ca g((0, 1)) sa fie multime conexa n Y ,
contradictie.
2.4. FUNCT
II CONTINUE 51
S
a se studieze continuitatea urm
atoarelor functii n origine
(exercitiile 35-47):
x2 y
(
x2 +y 2
,(x, y) 6= (0, 0)
35. f (x, y) =
0, (x, y) = (0, 0)
Solutie
x2 y 2
lim f (x, y) = lim 2 2 = 0, deoarece | x2x+yy 2 | |x|. Rezulta ca
(x,y)(0,0) (x,y)(0,0) x +y
functia este continu
a.
xy
(
x2 +y 2
,(x, y) 6= (0, 0)
36. f (x, y) =
0, (x, y) = (0, 0)
Solutie
Trecand la coordonate polare, x = cos , y = sin , obtinem:
xy 2 sin cos
lim f (x, y) = lim = lim = sin cos ,
(x,y)(0,0) (x,y)(0,0) x2 + y 2 0 2
ceea ce arat
a c
a limita n (0, 0) nu exista, deci functia nu este continua n
origine.
x2 y
(
x4 +y 2
,(x, y) 6= (0, 0)
37. f (x, y) =
0, (x, y) = (0, 0)
Solutie
x2 y
lim 4 2 nu exist a: fie (xn , yn ) = ( n1 , n12 ) (0, 0). Atunci
(x,y)(0,0) x +y
f (xn , yn ) 12 . Dac a (x0n , yn0 )
= ( n1 , n1 ) (0, 0), atunci f (x0n , yn0 ) 0.
Se observ a desi lim f (x, mx) = 0, m R, totusi limita nu exista.
a c
x0
x2 y 2
(
x2 +y 2
,(x, y) 6= (0, 0)
38. f (x, y) =
0, (x, y) = (0, 0)
Solutie
lim f (x, y) nu exist
a.
(x,y)(0,0)
(
1
(x2 + y 2 ) sin xy , (x, y) 6= (0, 0)
39. f (x, y) =
0, (x, y) = (0, 0)
Solutie
1
Din inegalitatea (x2 + y 2 ) sin xy x2 + y 2 rezult
a

lim f (x, y) = 0,
(x,y)(0,0)
deci functia este continua.

12
ye x

2
, (x, y) 6= (0, 0)
40. f (x, y) = y 2 +e x2

0, (x, y) = (0, 0)
Solutie
1
lim f (x, y) nu exista; daca (xn , yn ) = ( ln , 1 ) (0, 0), atunci
n n
(x,y)(0,0)
1
f (xn , yn ) ,
2
a (x0n , yn0 ) = ( ln
iar dac 1
, 1 ) (0, 0), atunci
n n2
f (x0n , yn0 ) 0.
3 2
(
1
xy sin xx2 +y
y
2, (x, y) 6= (0, 0)
41. f (x, y) =
0, (x, y) = (0, 0)
Solutie
3 2
sin xx2 +y
y
2 x3 y 2
lim f (x, y) = lim x3 y 2
= 0, deoarece
(x,y)(0,0) (x,y)(0,0) x2 + y 2
x2 +y 2

x3 y 2
|x3 |,

2
x + y2
deci functia este continua.

x2 +y2 , (x, y) 6= (0, 0)
42. f (x, y) = x2 +y 2 +11
0, (x, y) = (0, 0)
Solutie
x2 +y 2
lim f (x, y) = lim = 2, deci functia nu este continua.
(x,y)(0,0) (x,y)(0,0) x2 +y 2 +11

x2 y 2 +11
, (x, y) 6= (0, 0)

43. f (x, y) = x2 +y 2
0, (x, y) = (0, 0)
Solutie
x2 y 2 +11
lim f (x, y) = lim x2 +y 2
=
(x,y)(0,0) (x,y)(0,0)
x2 y 2
= lim p = 0,
(x,y)(0,0) (x2 + y 2 )( x2 y 2 + 1 + 1)
2.4. FUNCT
II CONTINUE 53
deci functia este continu

a.
1

e x2 +y2
44. f (x, y) = x4 +y 4
, (x, y) 6= (0, 0)

0, (x, y) = (0, 0)
Solutie
1
e t
Folosind limita lim tn = 0, n N , rezulta lim f (x, y) = 0, deci
t0+ (x,y)(0,0)
functia este continu
a.
( 1

45. f (x, y) = (1 + x2 y 2 ) x2 +y 2
, (x, y) 6= (0, 0)
0, (x, y) = (0, 0)
Solutie
1

lim f (x, y) = lim (1 + x2 y 2 ) x2 +y 2 =
(x,y)(0,0) (x,y)(0,0)
x2 y 2
1 x2 +y 2
2 2 x2 y 2
= lim (1 + x y ) = 1,
(x,y)(0,0)
deci functia nu este continu

a.
x2
(
x2 +y 2 +z 2
, (x, y, z) 6= (0, 0, 0)
46. f (x, y, z) =
0, (x, y, z) = (0, 0, 0)
Solutie
Folosind coordonatele sferice:
x = sin cos , y = sin sin , z = cos ,
obtinem
2 (sin2 cos2 )
lim f (x, y, z) = lim = sin2 cos2 ,
(x,y,z)(0,0,0) 0 2
deci limita nu exist

a.
xz
(
, (x, y, z) 6 Oz
47. f (x, y, z) = x2 +y 2
0, x=y=0
Solutie
Fie (0, 0, zo ) Oz; analiz
am mai ntai cazul zo 6= 0.
Folosind coordonate cilindrice,
x = cos , y = sin , z = z,
obtinem
cos z
lim f (x, y, z) = lim = zo cos ,
(x,y,z)(0,0,zo ) (,z)(0,zo )
deci limita nu exist
a.
Daca zo = 0, din inegalitatea
|f (x, y, z)| |z|,
rezult
a
lim f (x, y, z) = 0,
(x,y,z)(0,0,0)
deci functia este continua n origine.
2.5 Spatii normate si operatori liniari

48. a. Fie x0 [a, b]; pe spatiul functiilor continue, (C[a, b], k k )
consider
am aplicatia (numita evaluarea n punctul x0 ):
Fx0 : C[a, b] 7 R, Fx0 (f ) = f (x0 ).
S
a se demonstreze c a Fx0 este functionala liniara si continua si sa se calculeze
norma k Fx0 k .
b. Mai general, s a se demonstreze ca pentru orice t1 , t2 , ..., tn [a, b] si orice
c1 , c2 , ..., cn R, aplicatia:
n
X
F : C[a, b] 7 R, F (f ) = ck f (tk )
k=1
este functional a si continua. In plus:

a liniar
n
X
k F k= |ck |.
k=1
Solutie
a. Fie f, g C[a, b] si , R; atunci:
Fx0 (f + g) = f (x0 ) + g(x0 ) = Fx0 (f ) + Fx0 (g),
deci Fx0 este functionala liniara.
Pentru orice f C[a, b], avem:
|Fx0 (f )| = |f (x0 )| k f k ,
2.5. SPAT
II NORMATE S
I OPERATORI LINIARI 55
deci Fx0 este continu a si k Fx0 k 1.

Daca 1 este functia constant a 1, atunci |Fx0 (1)| = 1, deci k Fx0 k= 1.
b. Evident, se poate presupune ca ck 6= 0, k {1, 2, ..., n} si ca punctele
t1 , t2 , ..., tn sunt alese cresc ator; liniaritatea:
n
X n
X
F (f + g) = ck f (tk ) + ck g(tk ) =
k=1 k=1
= F (f ) + F (g) f, g C[a, b], , R.

Din inegalitatea:
n

X
|F (f )| = ck f (tk )

k=1
n n
!
X X
|ck f (tk )| |ck | k f k , f C[a, b],
k=1 k=1
rezult
a continuitatea lui F si inegalitatea:
n
X
k F k |ck |.
k=1
Pentru a demonstra inegalitatea inversa, consideram functia h : [a, b] 7 R,

definita astfel: n punctele tk ia valorile sgn(ck ), pe fiecare interval (tk , tk+1 )
functia este liniara, iar pe intervalele [a, t1 ) si (tn , b] functia h este constanta.
ck
Notand uk = |ck | , functia h este:

uk , x = tk
u1 , x [a, t1 )

h(x) = un , x (tn , b]

uk+1 uk u t uk+1 tk

x + k k+1 , x (tk , tk+1 )

tk+1 tk tk+1 tk
a functia h este continua si k h k = 1, deci:

Evident, din definitie rezult
n n n
X X ck X
k F k |F (h)| = ck h(tk ) = ck = |ck |,

k=1
|ck | k=1 k=1
ceea ce ncheie demonstratia.
49. a. Pe spatiul Banach (C[a, b], k k ) al functiilor continue (reale)

consider
am aplicatia
Z b
J : C[a, b] 7 R, J(f ) = f (t)dt.
a
S
a se demonstreze ca J este functionala liniara si continua si apoi sa se
calculeze norma sa.
b. Mai general, pentru orice functie continua : [a, b] 7 R aplicatia:
Z b
J : C[a, b] 7 R, J (f ) = (t) f (t) dt
a
este o functional
a liniara si continua si
Z b
k J k= |(t)| dt.
a
Solutie
a. Liniaritatea este o consecinta directa a proprietatilor integralei Riemann.
Pentru orice f C[a, b], avem:
Z
b
|J(f )| = f (t) dt

a
Z b
|f (t)|dt (b a) k f k ,
a
deci J este continu a. Din inegalitatea de mai sus rezulta si k J k b a.
Pentru a demonstra inegalitatea inversa, fie 1(t) = 1, t [0, 1]. Atunci
k 1 k = 1 si deci:
k J k |J(1)| = b a.
a k J k= b a.
Rezult
b. Liniaritatea este evidenta; din inegalitatea:
Z Z
b b Z b
|J (f )| = (t)f (t) dt |(t)f (t)| dt k f k |(t)| dt

a a a
rezult
a continuitatea si inegalitatea:
Z b
k J k |(t)| dt.
a
Pentru a demonstra inegalitatea inversa construim o functie g C[a, b] dupa

cum urmeaza; fie > 0, arbitrar fixat si fie o diviziune a intervalului [a, b] ,
a = t0 < t1 < t2 < ... < tn = b,
astfel nc
at
n
max |(tk ) (tk1 )| < .
k=1
2.5. SPAT
II NORMATE S
Aceast a alegere a diviziunii este posibila datorita continuitatii functiei .

Impartim intervalele diviziunii n doua grupe:
n prima grup a consider am intervalele (notate 01 , 02 , ..., 0r ) pe care functia
nu se anuleaz a (nu schimb a semnul);
n grupa a doua, celelalte intervale (notate 001 , 002 , ..., 00s ).
Definim functia g pe fiecare interval al diviziunii urmand urmatoarele reguli:
i. g(t) = sgn((t)), t 0i , i = 1, 2, ..., r;
ii. g(t) este liniara n restul punctelor din [a, b]; (se pot da formule concrete,
a se vedea exercitiul anterior);
iii. daca a sau b este extremitate a unui interval din a doua grupa, atunci
g(a) = 0 , (repectiv g(b) = 0).
Evident, functia g este continu a si k g k 1, deci:
k J k |J (g)| =

r s Z
X Z X

=
(t) g(t) dt + (t) g(t) dt
j=1 0j 00
k=1 k
r Z
X s Z
X
|(t)| dt |(t)| dt =
0 00
j=1 j k=1 k
Z b s Z
X
= |(t)| dt 2 |(t)| dt >
a 00
k=1 k
Z b
> |(t)| dt 2 (b a).
a
Pentru 0, rezult
a inegalitatea:
Z b
k J k |(t)| dt,
a
50. Fie C 1 [a, b] spatiul vectorial al functiilor de clasa C 1 definite pe

intervalul compact [a, b].
am pe C 1 [a, b] norma supremum: k f k = supx[a,b] |f (x)|.
a. Sa consider
Sa se demonstreze c a aplicatia de derivare
D : C 1 [a, b] 7 C[a, b], D(f ) = f 0 ,

este operator liniar dar nu este si continuu. Pe spatiul functiilor continue,

C[a, b], este considerata, ca de obicei, norma supremum.
b. Sa consideram acum pe spatiul C 1 [a, b] norma:
k f k=k f k + k f 0 k .
Sa se demostreze c a aplicatia de derivare D este n acest caz operator con-

tinuu.
Solutie
a. Liniaritatea este evidenta. Fie sirul fn (x) = n1 sin nx; atunci k fn k = n1
si deci fn 0 n spatiul normat C 1 [a, b], k k , dar sirul D(fn ) = fn0 nu
converge (la 0) n C[a, b].
b. Fie f C 1 [a, b]; din inegalitatea:
k D(f ) k = k f 0 k k f k + k f 0 k = k f k
rezult
a c
a D este operator continuu.
51. Sa se demonstreze ca orice operator liniar T : Rn 7 Rn este continuu

(pe spatiul Rn este considerata norma euclidiana, notata n continuare k k2 ).
Solutie
Fie T ca n enunt, fie {e1 , e2 , ..., en } baza canonica n Rn si fie:
K = max{k T e1 k2 , k T e2 k2 , ..., k T en k2 }.
Pn
Pentru orice vector x = j=1 xj ej Rn , au loc inegalitatile:
|xi | k x k2 , i = 1, 2, ..., n.
De aici si din inegalitatea triunghiului, rezulta:

n
X
k T x k2 = k T xj ej k2 = k xj T ej k2
j=1
n
X
|xj | k T ej k2 nK k x k2 , x Rn ,
j=1
deci operatorul T este continuu si k T k nK. Evident, demonstratia de

mai sus r
amane adevarata si pe spatiul C n .
2.5. SPAT
II NORMATE S
52. Operatorul de nmultire cu variabila independent a

Pe spatiul Banach complex (C[a, b], k k ) consideram operatorul (de multire
cu variabila independent
a):
(M f )(x) = xf (x), f C[a, b], x [a, b].
a M este liniar si continuu si k M k= |b|.
b. Sa se demonstreze c
a spectrul lui M este :
(M ) = [a, b].
a multimea valorilor proprii este vida: p (M ) = .
c. Sa se demonstreze c
Solutie
a. Pentru orice f, g C[a, b] si , C, avem:
(M (f + g)) (x) = x(f + g)(x) =
= xf (x) + xg(x) = (M f + M g)(x), x [a, b],
deci M este liniar. Continuitatea:
k M f k = sup |xf (x)| |b| k f k , f C[a, b], x [a, b],
x[a,b]
deci M este continuu si n plus k M k |b|.

Notand cu 1 functia constant a 1, atunci k 1 k = 1 si deci:
k M kk M 1 k = sup |x| = |b|,
x[a,b]
deci k M k= |b|.
b. Demonstr am egalitatea (M ) = [a, b] prin dubla incluziune.
Prin definitie, (M ) dac a si numai daca operatorul I M nu este
inversabil (ceea ce este echivalent cu a fi bijectiv, conform teoremei lui Ba-
nach; a se vedea sectiunea teoretica a acestui capitol). Fie 0 [a, b]; din
egalitatea:
((0 I M )(f ))(x) = (0 x)f (x), f C[a, b], x [a, b]
rezult a operatorul 0 I M nu este surjectiv deoarece imaginea sa este:
a c
Im(0 I M ) = {f C[a, b] | f (0 ) = 0} =
6 C[a, b],
deci [a, b] (M ). In locul incluziunii inverse (M ) [a, b] demonstram
incluziunea echivalenta: C \ [a, b] C \ (M ). Fie 0 6 [a, b]; atunci functia
1
: [a, b] 7 C, 0 (x) =
0 x
a si continua, deci k 0 k < . Consideram operatorul:

este corect definit
1
S : C[a, b] 7 C[a, b], (Sf )(x) = 0 (x)f (x) = f (x), x [a, b].
0 x
Se demonstreaz a far
a dificultate ca S este operator liniar. Continuitatea
rezult
a din inegalitatea:
k Sf k = sup |0 (x)f (x)| k 0 k k f k , f C[a, b].

x[a,b]
In concluzie, operatorul S L(C[a, b]); n plus, au loc egalitatile:
1
(0 I M )Sf = (S(0 I M ))f = 0 f = f, f C[a, b],
0
deci operatorul 0 I M este inversabil si (0 I M )1 = S, ceea ce demon-

streaza ca 0 6 (M ).
c. Pentru a demonstra ca M nu are valori proprii, vom arata ca pentru orice
[a, b], operatorul I M este injectiv. Fie 0 [a, b] si fie f C[a, b]
at (0 I M )f = 0; rezulta:
astfel nc
(0 x)f (x) = 0, x [a, b].
De aici rezult
a
f (x) = 0, x [a, b] \ {0 }.
Functia f fiind continua, rezulta si f (0 ) = 0, deci f (x) = 0, x [a, b]; in
concluzie, 0 I M este injectiv.
53. Operatorul de nmultire

Exemplul anterior se poate generaliza dupa cum urmeaza. Fie C[a, b] si
fie operatorul (de nmultire cu functia ):
M : C[a, b] 7 C[a, b], M f = f.
a. S a M este operator liniar si continuu si k M k=k k .

a se arate c
b. Spectrul lui M coincide cu imaginea functiei :
(M ) = {(x) | x [a, b]}.
c. Operatorul M are valori proprii daca si numai daca exista intervale

(nedegenerate) J [a, b] astfel ncat (x) = c, x J. In acest caz c este
valoare proprie a lui M .
2.5. SPAT
II NORMATE S
Solutie
a. Liniaritatea este imediat
a; din inegalitatea:
k M f k = sup |(x)f (x)| k k k f k ,

x[a,b]
rezulta continuitatea si k M kk k . Inegalitatea inversa rezulta ca n

exercitiul anterior.
b. Fie A = {(x) | x [a, b]} imaginea lui . Demonstram egalitatea
(M ) = A prin dubl a incluziune. Daca 0 A, atunci exista x0 [a, b]
at (x0 ) = 0 ; de aici rezulta ca operatorul 0 I M nu este
astfel nc
surjectiv deoarece imaginea sa este:
Im(0 I M ) = {f C[a, b] | f (x0 ) = 0} =

6 C[a, b].
Pentru a demonstra incluziunea inversa, fie 0 6 A; atunci functia

1
0 : [a, b] 7 C, 0 (x) =
0 (x)
este corect definit a. Rezulta ca operatorul 0 I M este in-
a si continu
versabil, inversul s
au fiind operatorul de nmultire cu functia 0 :
(0 I M )1 f = M0 f = 0 f, f C[a, b].
Continuitatea operatorului M0 se poate arata direct, dar este si o consecinta

a teoremei lui Banach (a se vedea sectiunea teoretica).
c. Fie 0 (M ) = A astfel ncat exista f C[a, b] cu proprietatea
(0 I M )f = 0; dac a functia nu este constanta pe nici un interval,
atunci, din egalitatea (0 (x))f (x) = 0, x [a, b] si din continuitatea lui
f rezult a f (x) = 0, x [a, b], deci operatorul 0 I M este injectiv, deci 0
nu este valoare proprie pentru M . Sa presupunem acum ca exista J [a, b]
astfel ncat (x) = c, x J. Demonstram ca c este valoare proprie a lui
M ; pentru aceasta, consider am o functie neidentic nula f0 C[a, b] astfel
ncat f0 (x) = 0, x [a, b] \ J. Atunci f0 este vector propriu asociat valorii
proprii c:
((cI M )f0 )(x) = 0, x [a, b].
Operatorul de nmultire se poate defini si conditii mai generale. De exemplu,
daca D Rn este o multime compacta si daca : D 7 C este o functie
continu a, atunci, pe spatiul C(D) al functiilor continue pe D se poate defini
operatorul (de nmultire cu ): M f = f . Se poate demonstra ca pro-
prietatile demonstrate mai sus sunt adevarate si n acest caz.
54. Operatorul integral

Fie K : [a, b][a, b] 7 R o functie continua si fie operatorul integral (asociat
nucleului K) definit prin:
Z b
TK : C[a, b] 7 C[a, b], (TK (f ))(s) = K(s, t)f (t) dt.
a
Pe spatiul functiilor continue este considerata norma supremum.

a. S
a se demonstreze ca TK este operator liniar si continuu.
b. Norma operatorului TK este:
Z b
k TK k= sup |K(s, t)| dt.
s[a,b] a
Solutie
a. Pentru orice f, g C[a, b] si , R avem:
Z b
(TK (f + g))(s) = K(s, t)(f (t) + g(t)) dt =
a
Z b Z b
= K(s, t)f (t) dt + K(s, t)g(t) dt = (TK f )(s) + (TK g)(s),
a a
s [a, b], deci TK este liniar.
Continuitatea operatorului TK rezulta din inegalitatea:
Z
b
k TK f k = sup K(s, t)f (t) dt

s[a,b] a
Z b
k f k sup |K(s, t)| dt, f C[a, b].
s[a,b] a
b. Din inegalitatea de mai sus rezulta si inegalitatea

Z b
k TK k sup |K(s, t)| dt.
s[a,b] a
Demonstr
am acum inegalitatea inversa. Aplicatia
Z b
[a, b] 3 s 7 |K(s, t)| dt R
a
este continu a pe un compact) si deci exista s0 [a, b] astfel ncat:

a (definit
Z b Z b
sup |K(s, t)| dt = |K(s0 , t)| dt.
s[a,b] a a
2.5. SPAT
II NORMATE S
Notam (t) = K(s0 , t); evident, C[a, b]. Pe spatiul Banach C[a, b] con-
sideram functionala (ca n exercitiul 49.b)
Z b Z b
J (f ) = (t)f (t) dt = K(s0 , t)f (t) dt.
a a
Conform exercitiului 49, J este functionala liniara si continua pe C[a, b] si

Z b Z b
k J k= |(t)| dt = |K(s0 , t)| dt.
a a
In demonstratia egalitatii de mai sus s-a aratat (a se vedea solutia exercitiului

49.b) c
a pentru orice > 0, exist a o functie g C[a, b] astfel ncat k g k 1
si
J (g) k J k .
Deoarece k g k 1 avem:
Z b
k TK k k TK g k (TK g)(s0 ) = K(s0 , t)g(t) dt =
a
Z b
= J (g) k J k = sup |K(s, t)| .
s[a,b] a
Z b
Deoarece > 0 a fost ales arbitrar, rezulta: k TK k= sup |K(s, t)| dt.
s[a,b] a
55. Operatorul de convolutie

Fie
X dou a siruri x, y : Z 7 C, cu proprietatea ca pentru orice n Z seria
x(n k)y(k) este convergenta. In acest caz se poate defini sirul
kZ
X
x ? y : Z 7 C, (x ? y)(n) = x(n k)y(k),
kZ
numit convolutia (sau produsul de convolutie) sirurilor x si y.

a. Sa se demonstreze c a pentru orice x, y `1 (Z), exista convolutia x ? y.
b. Sa se demonstreze c a pentru orice x, y `1 (Z), convolutia x?y `1 (Z),
si n plus k x ? y k1 k x k1 k y k1
c. Produsul de convolutie este comutativ si asociativ.
d. Pentru orice m Z, fie sirul m (n) = m n , unde, n este simbolul lui
m
Kronecker. S a se demonstreze egalitatea:
(m ? x)(n) = x(n m), x `1 (Z), m, n Z.

In particular, 0 este element neutru pentru convolutie.

e. Fie `1 (Z) un sir fixat si fie operatorul (de convolutie):
C : `1 (Z) 7 `1 (Z), C x = ? x.
S
a se demonstreze c a operatorul C este liniar si continuu.
Solutie
a. Fie x, y `1 (Z) si fie n Z; atunci:

X X X
|x(n k)y(k)| |x(n k)| |y(k)| =k y k1 k x k1 .
kZ kZ kZ
b. Fie x, y `1 (Z); atunci:

X X X

k x ? y k1 = |(x ? y)(n)| =
x(n k)y(k)

nZ nZ kZ
!
X X X X
|x(n k)y(k)| = |y(k)| |x(n k)| =
nZ kZ kZ nZ
!
X X
= |y(k)| |x(m)| =k x k1 k y k1 ,
kZ mZ
comutarea sumelor (n k si n) fiind corecta datorita absolut convergentei

ambelor serii.
c. Pentru orice x, y `1 (Z) si n Z, avem:
X X
(x ? y)(n) = x(n k)y(k) = x(m)y(n m) = (y ? x)(n).
kZ mZ
Analog se demonstreaza si asociativitatea.

d. Pentru orice x `1 (Z) si m, n Z, avem:
X
(m ? x)(n) = (x ? m )(n) = x(n k)m (k) = x(n m).
kZ
e. L
asam liniaritatea ca exercitiu. Fie `1 (Z), fixat; atunci, pentru orice
1
x ` (Z), aplic
and inegalitatea de la punctul b, avem:
k C x k1 =k ? x k1 k k1 k x k1 ,

2.5. SPAT
II NORMATE S
56. Fie (X, k k) un spatiu Banach si fie T L(X) un operator astfel

ncat k T k< 1. S
a se demonstreze ca I T este operator inversabil si
(I T )1 =
X
T n.
n0
In plus, are loc inegalitatea:
1
k (I T )1 k .
1 k T k
Solutie
Spatiul L(X) este complet, deci orice X serie (de operatori) absolut conver-
genta este si convergent
a. Fie seria T n ; seria converge absolut:
n0
X X 1
k Tn k k T kn = ,
n0 n0
1 k T k
deci converge n spatiul L(X). Fie S L(X) suma acestei serii si fie
n
X
Sn = T k sirul sumelor partiale asociat; atunci:
k=0
(I T )Sn = (I T )(I + T + t2 + ... + T n ) = I T n+1 .
Dar sirul T n+1 converge la O n spatiul L(X):
k T n+1 k k T kn+1 0, cand n ,
deci (I T )S = I. Analog se arat

a si egalitatea S(I T ) = I, deci ntr-adevar
1
S = (I T ) . In plus, dintr-un calcul facut mai sus, rezulta:
1
k (I T )1 k=k
X
Tn k ,
n0
1 k T k

Capitolul 3
S
iruri si serii de functii
Functii elementare

Convergent a punctual a si convergenta uniform a
Fie (X, d) un spatiu metric, fie fn : X 7 R(C) un sir de functii si fie
f : X 7 R(C) o functie.
Sirul fn converge punctual (sau simplu) la f daca
lim (x) = f (x), x X.
n
Se spune c a f este limita punctuala a sirului fn .

Sirul fn este uniform convergent la f daca
> 0, N () > 0 astfel nc
at |fn (x) f (x)| < , n N (), x X.
Intr-o formulare echivalenta, sirul fn converge uniform la f daca si numai
daca
lim sup |fn (x) f (x)| = 0.
n xX
Evident, convergenta uniform a implica convergenta punctuala, reciproca fi-

ind fals
a.
Daca fn sunt functii m arginite, atunci convergenta uniforma coincide cu
convergenta n spatiul metric al functiilor marginite, (M, d ).
Daca functiile fn sunt continue, iar sirul fn converge simplu la f , nu rezulta,
n general, continuitatea functiei f . De exemplu, sirul de functii continue
fn : [0, 1] 7 R, fn (x) = xn
67
68 CAPITOLUL 3. SIRURI DE FUNCT
II. FUNCT
II ELEMENTARE
(
0 daca x [0, 1)
converge punctual la functia discontinua f (x) =
1 daca x = 1
Are loc urm atorul rezultat:
Transfer de continuitate
Daca fn sunt functii continue si sirul fn converge uniform la f , atunci functia
f este continu a.
Integrare termen cu termen
Fie fn , f : [a, b] 7 R functii continue.
Daca fn converge uniform la f , atunci
Z b Z b
lim fn (x)dx = f (x)dx.
n a a
sin(nx)
S a consider
am sirul fn (x) = n , x R. Sirul fn converge uniform la
functia constanta 0:
1
lim sup |f (x)| lim = 0.
n xR n n
Functiile fn sunt derivabile, dar sirul derivatelor fn0 (x) = cos(nx) nu con-
verge (nici punctual). Rezultatul urmator da conditii suficiente n care sirul
derivatelor converge:
Derivare termen cu termen
Presupunem c a functiile fn sunt derivabile, n N . Daca sirul fn converge
punctual la f si daca exista g : [a, b] 7 R astfel ncat fn0 converge uniform
la g, atunci f este derivabila si f 0 = g.
Serii de functii
n
X
Fie un : X 7 R(C) un sir de functii si fie sn = un sirul sumelor partiale.
X k=1
Se spune c
a seria un este punctual (simplu) convergenta daca sn este
n
punctual convergent. Seria este uniform convergenta daca sn converge uni-
form. Suma seriei este limita (punctuala sau uniforma) a sirului sumelor
partiale.
Criteriul lui Weierstrass de convergent a uniform a
Dac a exist
Xa un sir cu termeni pozitivi at |un (x)| an , x X
Xan astfel nc
si seria an converge, atunci seria un converge uniform.
n n
Transfer de continuitate X
Dac
a un sunt functii continue si seria un converge uniform la f , atunci
n
3.1. NOT
IUNI TEORETICE 69
functia f este continua.

Integrare si derivare termen X cu termen
Se spune c a o serie de functii fn are proprietatea de integrare termen cu
n !
Z b X XZ b
termen pe intervalul [a, b] dac
a fn (x) dx = fn (x)dx.
a a
X n n
Se spune c
a o serie de functii fn are proprietatea de derivare termen
n !0
fn0 (x), x D.
X X
cu termen pe multimea D dac
a fn (x) =
n n
Are loc urm atorul rezultat:
Fie un : [a, b] 7X
R un sir de functii continue.
a. Dac a seria un converge uniform la f , atunci f este integrabila si
n
Z bX XZ b
un (x)dx = un (x)dx.
a n n a
X
b. Presupunem c
a functiile un sunt derivabile. Daca seria un converge
n
u0n converge uni-
X
punctual la f si dac a g : [a, b] 7 R astfel ncat
a exist
n
form la g, atunci f este derivabila si f 0 = g.
Trebuie mentionat ca ipotezele teoremei de mai sus sunt conditii suficiente
(nu si necesare) pentru ca o serie sa se poata integra (respectiv deriva) ter-
men cu termen.
Formula lui Taylor

Fie I R un interval deschis si fie f : I 7 R o functie de clasa C m pe
I. Pentru orice a I definim polinomul Taylor de gradul n m asociat
functiei f n punctul a:
n
X f (k) (a)
Tn,f,a (x) = (x a)k .
k=0
k!
Restul de ordin n este, prin definitie,
Rn,f,a (x) = f (x) Tn,f,a (x).
Polinoamele Taylor de gradul ntai (respectiv de gradul al doilea) se numesc

aproximarea liniar
a (respectiv p atratica) ale functiei n jurul punctului a.
Teorem a (Formula lui Taylor cu restul Lagrange)
Fie f : I 7 R de clasa C n+1 si a I. Atunci, pentru orice x I, exista
II. FUNCT
II ELEMENTARE
(a, x) (sau (x, a)) astfel ncat

(x a)n+1 (n+1)
f (x) = Tn,f,a (x) + f ().
(n + 1)!
Observatii
1. Restul de ordin n poate fi scris sub forma Peano :
: I 7 R astfel nc
at lim (x) = (a) = 0 si
xa
(x a) n
Rn,f,a (x) = (x).
n!
Rn,f,a (x)
2. lim = 0.
xa (x a)n
3. Restul de ordin n poate fi scris sub forma integrala:
Z x
1
Rn,f,a (x) = f (n+1) (t)(x t)n dt.
n! a
Seria Taylor
Fie I R un interval deschis si fie f : I 7 R o functie de clasa C pe I.
Pentru orice x0 I definim seria Taylor asociata functiei f n punctul x0 :

X f (n) (x0 )
(x x0 )n .
n=0
n!
Observatii
1. Seria Taylor asociata functiei f n punctul x0 este o serie de puteri.
2. Seria Taylor asociata lui f n x0 = 0 se mai numeste si serie Mc Laurin.
Teorema de reprezentare a functiilor prin serii Taylor
Fie a < b si fie f C ([a, b]) astfel ncat exista M > 0 cu proprietatea ca
n N, x [a, b], |f (n) (x)| M . Atunci pentru orice x0 (a, b), seria
Taylor a lui f n jurul lui x0 este uniform convergenta pe [a, b] si suma ei
X f (n) (x0 )
este functia f , adic
a f (x) = (x x0 )n , x [a, b].
n0
n!
Serii de puteri

X
Fie (an )nN un sir de numere complexe si a C. Seria an (z a)n se
n=0
numeste seria de puteri centrata n a definita de sirul an .
Formula razei de convergent a

X q
Fie seria an (z a)n si fie = lim sup n
|an |.
n=0 n
3.1. NOT
IUNI TEORETICE 71
Raza de convergent
a a seriei date, (notata R), se defineste astfel:

0 daca =

R= daca = 0
1 dac

a (0, )

Teorema

lui Abel
X
Fie an (z a)n o serie de puteri si fie R raza sa de convergenta.
n=0
1. Dac a R = 0, atunci seria converge numai pentru z = a.
2. Dac a R = , atunci seria converge absolut pentru orice z C.
3. Dac a R (0, ), atunci seria este absolut convergenta pentru |z a| < R
a pentru |z a| > R.
si divergent
4. Seria este uniform convergent a pe orice disc nchis |za| r , r (0, R).
Derivare si integrare termen cu termen

X
Fie an (z a)n o serie de puteri si fie S(z) suma sa.
n=0

X
1. Seria derivatelor nan (z a)n1 are aceeasi raza de convergenta cu
n=1
a si suma sa este S 0 (z).
seria initial

X (z a)n+1
2. Seria primitivelor an are aceeasi raza de convergenta cu
n=0
n+1
seria initial
a si suma sa este o primitiva a lui S.
Functii elementare

X 1
1. ez = z n , z C.
n=0
n!

1 X
2. = z n , |z| < 1.
1 z n=0

1 X
3. = (1)n z n , |z| < 1.
1 + z n=0

X (1)n
4. cos z = z 2n , z C.
n=0
(2n)!

(1)n
X
5. sin z = z 2n+1 , z C.
n=0
(2n + 1)!
X ( 1)( 2)...( n + 1)
6. (1 + z) = z n , |z| < 1, R.
n0
n!
II. FUNCT
II ELEMENTARE
3.2 S
iruri si serii de functii
S
a se studieze convergenta punctual a si uniformaa
urmatoarelor siruri de functii (exercitiile 1-9):
1
1. un : (0, 1) 7 R ; un (x) = , n 0.
nx + 1
Solutie
1
Fie x > 0, fixat. Atunci lim un (x) = lim = 0, deci un converge
n n nx + 1
punctual la f (x) = 0.
1
Evident, sup |un (x) f (x)| = sup
= 1 si deci un nu converge
x(0,1) nx + 1
x(0,1)
uniform la f .
2. un : [0, 1] 7 R ; un (x) = nx(1 x)n , n 0.

Solutie
Pentru orice x (0, 1), fixat, avem:
lim un (x) = lim nx(1 x)n = 0,

n n
si deci un converge punctual f (x) = 0.

Studiem acum convergenta uniforma:
1 1

sup |un (x) f (x)| = sup |nx(1 x)n | = un ,
x(0,1) x(0,1) n+1 e
deci un nu este uniform convergent.
3. un : [0, 1] 7 R ; un (x) = xn x2n ,n 0.

Solutie
Pentru orice x [0, 1] fixat, rezulta:
lim un (x) = lim (xn x2n ) = 0,

n n
deci un converge punctual la f (x) = 0.

Studiem convergenta uniforma:
1 1

sup |un (x) f (x)| = sup |xn x2n | = un
n
= ,
x(0,1) x(0,1) 2 4
3.2. SIRURI S
I SERII DE FUNCT
II 73
deci un nu converge uniform.

q
1
4. un : R 7 R ; un (x) = x2 + n2
, n > 0.
Solutie
Fie x R, fixat; atunci:

r
1
lim un (x) = lim x2 + = x2 = |x|,
n n n2
deci un converge punctual f (x) = |x|, x R.
Studiem convergenta uniforma:

r
1
sup |un (x) f (x)| = sup x2 + 2 x2 =

xR xR n
1 1
= sup q = 0,
xR n2 x2 + 1
+ x2 n
n2
deci un converge uniform la f . Se observa ca pentru orice n N , un este

functie derivabil
a, dar f nu este derivabila.
enx 1
5. un : (, 0) 7 R, un (x) = , n 0.
enx + 1
Solutie
Fie x < 0, fixat; atunci:
enx 1
lim un (x) = lim = 1,
n n enx + 1
deci un converge punctual la f (x) = 1 , x (, 0).

Convergenta uniform
a:
nx
e 1

sup |un (x) f (x)| = sup
enx + 1 + 1 = 1,

x(,0) x(,0)
deci un nu converge uniform.

x
6. un : R 7 R, un (x) = arctg , n > 0.
1 + n(n + 1)x2
Solutie
Fie x R, fixat; atunci:
x
lim un (x) = lim arctan = 0,
n n 1 + n(n + 1)x2
II. FUNCT
II ELEMENTARE
deci un converge punctual la f (x) = 0, x R. Convergenta uniforma:

x
sup |un (x) f (x)| = sup arctg .
xR xR 1 + n(n + 1)x2
Functiile un sunt impare deci este suficient sa gasim supremumul pe inter-
valul (0, ).
0
x 1 n(n + 1)x2

u0n (x) = arctan = ,
1 + n(n + 1)x2 x2 + (1 + n(n + 1)x2 )2
1
deci supremumul este atins n x = ; n final rezulta ca un este uni-
n(n+1)
form convergent.

r

7. un : (1, ) 7 R, un (x) = (n2 + 1) sin2 + nx nx, n > 0.
n
Solutie
Folosim inegalitatea sin x x ,x [0, 2 ] si obtinem :
(n2 + 1) sin2 n
0 un (x) q <
(n2 + 1) sin2 n + nx + nx
2
(n2 + 1) n2 2
< < 0,
2 n n
deci sirul un este uniform convergent la 0 .
8. un (x) = xn enx , x 0.
Solutie
Fie x 0, fixat. Atunci lim un (x) = 0, deci sirul converge punctual la
n
functia f (x) = 0, x 0. Studiind variatia functiei un , rezulta:
lim sup |un (x)| = lim |un (1)| = lim en = 0,
n x0 n n
deci sirul este uniform convergent.

nx
9. un (x) = , x [0, 1].
1+n+x
Solutie
Fie x [0, 1], fixat. Atunci lim un (x) = x, deci sirul un converge punctual
n
la f (x) = x, x [0, 1]. Pentru a studia convergenta uniforma, calculam:
x + x2 2
lim sup |un (x) f (x)| = lim sup = lim = 0,
n x[0,1] n x[0,1] 1 + n + x n 2 + n
3.2. SIRURI S
I SERII DE FUNCT
II 75
deci sirul converge uniform; faptul ca supremumul de mai sus se atinge n

x + x2
x = 1 rezult a din studiul variatiei functiei x 7 pe [0, 1] (functia
1+n+x
este crescatoare).
sin nx
10. Fie sirul un : R 7 R, un (x) = , n > 0.
n
Sa se studieze convergenta sirurilor un si u0n .
Solutie
Din inegalitatea
sin nx
1 0,
n n
rezulta c
a sirul un converge uniform la 0 .
Sirul derivatelor nu este punctual convergent:

(un (x))0 = n cos nx.
1
11. Fie sirul un : R 7 R, un (x) = x + .
n
2
Sa se studieze convergenta sirurilor un si un .
Solutie
Sirul un converge uniform la f (x) = x:
1
lim sup |un (x) x| = lim = 0.
n xR n n
Sirul u2n converge punctual la f 2 (x) = x2 , dar nu converge uniform:
x 1
lim sup |u2n (x) x2 | = lim |2 + | = .
n xR n n n2
nex + xen
12. Fie sirul un : [0, ) 7 R, un (x) = , n N si fie
Z 1 x+n
An = un (x)dx, n N . S
a se studieze convergenta sirului un si sa se
0
calculeze lim An .
n
Solutie
Fie x 0, fixat.
nex + xen
lim un (x) = lim = ex ,
n n x+n
deci un converge punctual la f (x) = ex , x 0.
Evalu am n continuare
n

gn (x) = |un (x) f (x)| = 1 |en ex |, x > 0, n N .
n+x
II. FUNCT
II ELEMENTARE
a x (n, ) atunci:
Dac
ex < en |en ex | < en gn (x) < en 0.
a x [0, n] atunci
Dac
ex en |en ex | |en | + |ex | =
= en + ex 2ex ,
deci
2xex
g(x) , x [0, n].
x+n
2xex
Studiem acum variatia functiei [0, 1] 3 x 7 .
x+n
!0
2xex ex
=2 (x2 nx + n),
x+n (x + n)2
2xex
2
deci functia este crescatoare pe (0, n +4nn
2 ) si descrescatoare pe
x + n
2
( n +4nn
2 , n),deci
8n 2n
gn (x) e n2 +4n+n 0.
( n2 + 4n + n)2
Deci un converge uniform la f .

Aplic
and transferul de integrabilitate obtinem:
Z 1 Z 1
e1
lim An = f (x)dx = ex dx = .
n 0 0 e
13. Fie un : (0, ) 7 R, un (x) = enx . Sa se studieze convergenta

sirurilor un si u0n .
Solutie
irurile un si u0n converg simplu la functia constanta zero, dar nu converg
S
uniform.
14. Fie sirul fn : 0, 2 7 R, definit prin relatia de recurenta:

f1 (x) = x, fn+1 (x) = sin (fn1 (x)) .

3.2. SIRURI S
I SERII DE FUNCT
II 77
Sa se studieze convergenta punctuala si uniforma.

Solutie
Fie x 0, 2 fixat. S

irul fn (x) este descrescator:
fn+1 (x) = sin (fn (x)) fn (x), n N
si marginit:
0 fn (x) x, n N.
Deci sirul fn este punctual convergent.
Fie f : 0, 2 7 R, f (x) = lim fn (x). Trecand la limita n relatia de
n
a, se obtine: f (x) = sin (f (x)) , x 0, 2 . Se demonstreaza

recurent
simplu c a singura solutie a ecuatiei t = sin t este t = 0, deci functia f
este constant a zero. Studiem acum convergenta uniforma; pentru aceasta,
trebuie calculat sup |fn (x)|. Demonstram n continuare ca functia fn
x[0, 2 ]
este cresc atoare pentru orice n N si deci supremumul de mai sus este

irul fn ( 2 ) converge
fn ( 2 ). S la zero (deoarece s-a demonstrat mai sus ca
lim fn (x) = 0, x 0, 2 ) si deci fn este uniform convergent.

n
Demonstratia faptului c a fn sunt functii crescatoare se face prin inductie: f1
este cresc atoare; presupunem c a fk sunt crescatoare pentru orice 1 k n

si demonstr am ca fn+1 este crescatoare. Fie 0 x < y ; atunci:
2
fn+1 (x) = sin (fn (x)) sin (fn (y)) = fn+1 (y),
deci fn+1 este functie cresc
atoare, ceea ce ncheie demonstratia.
1
15. Fie sirul fn : [0, ) 7 R, fn (x) = x1+ n .
a. Sa se studieze convergenta punctuala.
b. Sa se studieze convergenta uniforma pe [0, 1].
c. Sa se studieze convergenta uniforma pe [1, ).
d. Sa se studieze convergenta punctuala a sirului derivatelor (acolo unde
exista).
e. Sa se studieze convergenta uniforma a sirului derivatelor pe [0, 1].
Solutie
a. Fie x 0, fixat; atunci
1
lim fn (x) = lim x1+ n = x,
n n
deci fn converge punctual la f (x) = x.

b. Pentru a studia convergenta uniforma pe [0, 1], calculam:
1

sup |fn (x) f (x)| = sup x x1+ n .
x[0,1] x[0,1]
II. FUNCT
II ELEMENTARE
Studiind variatia functiei de mai sus, rezulta ca supremumul se atinge n

n
n
x = n+1 ; rezult a:
n
n n

lim sup |fn (x) f (x)| = lim 1 = 0,
n x[0,1] n n+1 n+1
deci sirul fn converge uniform pe [0, 1] la functia f .

irul nu converge uniform la f pe [1, ). Procedand ca mai sus, obtinem:
c. S
1

sup |fn (x) f (x)| = sup x x n 1 = .
x1 x1
1

d. Evident, fn0 (x) = 1 + 1
n x n . Pentru orice x > 0, fixat, avem:
n 1
lim f 0 (x) = lim x n = 1 = f 0 (x).
n n n n+1
In x = 0, avem lim f 0 (0) = 0. Deci sirul derivatelor converge punctual
n n
pentru orice x [0, ).
n n1
e. S
irul derivatelor nu converge uniform pe [0, 1]: supx[0,1] n+1 x 1 1.

Un alt argument este faptul ca functia limita (a sirului derivatelor) nu este

continu a.
Sa se studieze convergenta urm atoarelor serii de functii si s a
se decid a daca se pot deriva termen cu termen (exercitiile 16-22):
nx , x R.
X
16.
n
Solutie
Seria converge punctual daca si numai daca x (1, ) (se compara cu seria
lui Riemann).
1 1 X 1
Fie r > 1; pentru orice x r, avem x r . Seria r
este convergenta
n n n n
si deci, conform criteriului lui Weierstrass, seria converge uniform pe inter-
valul [r, ). 0
nx = nx ln n converge uniform pe orice in-
X X
Seria derivatelor:
n1 n1
terval [r, ); se aplic
a criteriul lui Weierstrass:
nx ln n nr ln n, x r.
X X
n1 n1
Ultima serie (numeric

a) este convergenta.
3.2. SIRURI S
I SERII DE FUNCT
II 79

X sin nx
17. , x R.
n=1
2n
Solutie
sin nx 1
|un (x)| = n n ,x R .
2 2
X 1
a si din criteriul lui Weierstrass rezulta ca seria
n1
2n
X sin nx
n1
2n
este uniform convergent a pe R.

X sin nx 0 X n cos nx
Seria derivatelor n
= converge uniform pe R (cri-
n1
2 n1
2n
teriul lui Weierstrass), deci seria se poate deriva termen cu termen.
X 1
18. 2 , unde : [a, b] 7 R este o funct ie de clasa C 1
2
n1 n + ((x))
arbitrara.
Solutie

1 1 X 1
Seria are termeni pozitivi si
2 2 n2 . Seria n 2
este conver-
n + ((x)) n=1

X 1
genta, deci 2 este uniform convergent a pe [a, b].
2
n=1 n + ((x))
X 2(x)0 (x)
Seria derivatelor este uniform convergenta pe [a, b], deci
2 2 2
n1 (n + ((x)) )
seria se poate deriva termen cu termen.
X (x + n)2
19. ; x [a, b] , 0 < a < b.
n1
n4
Solutie
atile 0 < a < b si a x b rezulta (x + n)2 (b + n)2 si deci
Din inegalit
X (x + n)2 X (b + n)2
.
n1
n4 n1
n4
Aplicand criteriul lui Weierstrass, rezulta ca seria este uniform convergenta

pe [a, b].
Seria derivatelor converge uniform pe [a, b], deci seria se poate deriva termen
cu termen.
II. FUNCT
II ELEMENTARE
X ln(1 + nx)
20. ; x > 0.
n1
nxn
Solutie
and inegalitatea ln(1 + x) x obtinem
Aplic
X ln(1 + nx) X 1
.
n1
nxn n1
xn1
Ultima serie este convergenta daca x1 (1, 1) (deci x (1, )) si diver-

a n rest . Deci seria initiala este simplu convergenta pentru x (1, ).
gent
Seria converge uniform pe orice interval [, ), > 1.
Daca x (0, 1], atunci din inegalitatea:
X ln(1 + nx) X ln(1 + nx)
,
n1
nxn n1
n
rezulta c
a seria este divergenta, deoarece ultima serie este divergenta (cri-
teriul necesar). In concluzie, seria data converge daca si numai daca x > 1.
Seria derivatelor este:
X 1 ln(1 + nx)

n
.
n1
(1 + nx)x xn+1
Fie r > 1; din inegalitatile:

1 1
(1 + nx)xn (1 + nr)r n , x [r, ),

ln(1 + nx) n n
(1 + nx)xn+1 xn r n , x [r, ),

rezult a seria derivatelor converge uniform pe orice interval [r, ), r > 1.

a c
X
21. xn (1 x), x 0.
n0
Solutie
S
irul sumelor partiale este
sn (x) = 1 xn+1 .
Rezult a seria converge simplu pentru orice x [0, 1].

a c
Suma seriei este
s : [0, 1] 7 R, s(x) = 1, x [0, 1) si s(1) = 0.

3.2. SIRURI S
I SERII DE FUNCT
II 81
Seria nu converge uniform pe [0, 1] (altfel suma seriei ar fi continua), dar

converge uniform Xpe orice interval [0, ], < 1.
Seria derivatelor (nxn1 (n + 1)xn ) are sirul sumelor partiale
n0
s0n (x) = (n + 1)xn

care converge uniform pe orice interval compact [0, r], r < 1.
enx , x > 0.
X
22.
n0
Solutie
n
1 e(n+1)x
ekx =
X
Sirul sumelor partiale este sn (x) = . Seria converge
k=0
1 ex
1
punctual la functia f (x) = pentru orice x > 0; seria nu converge
1 ex
uniform pe (0, ):
n

X e(n+1)x e(n+1)x
kx
sup e f (x) = sup = lim = .

x x0 1 ex
x>0 1 e

x>0 k=0
nx
X
Seria derivatelor ne are sirul sumelor partiale
n0
!0
1 e(n+1)x (n + 1)e(n+1)x ne(n+2)x ex
s0n (x) = = .
1 ex (1 ex )2
Pentru orice x > 0 fixat avem
ex
lim s0n (x) = ,
n (1 ex )2
deci seria derivatelor converge punctual la derivata sumei. Convergenta nu
este uniforma pe (0, ), dar seria derivatelor converge uniform pe orice in-
terval compact [r, ) r > 0 (se poate face un rationament asemanator cu
cel pentru seria initial
a).
X sin nx
23. S a functia f : R 7 R, f (x) =
a se demonstreze c este
n1
n(n + 1)
continua. Se poate deriva seria termen cu termen ?
Solutie
Seria este uniform convergent a (se aplica criteriul lui Weierstrass):
X sin nx X 1
,
n1
n(n + 1) n1 n(n + 1)
II. FUNCT
II ELEMENTARE
X
cos nx
ultima serie fiind convergenta. Seria derivatelor n+1 nu converge punc-
n1
tual, deci seria nu se poate deriva termen cu termen.
X x2 + n
24. Fie seria de functii (1)n , x R.
n1
n2
a. Sa se studieze convergenta punctuala pentru orice x R si convergenta
uniform a pe orice interval [a, b]. Este seria uniform convergenta pe R?
b. Sa se studieze absolut convergenta pentru orice x R.
c. Sa se studieze continuitatea sumei seriei (acolo unde ea exista).
d. Se poate deriva seria termen cu termen ?
Solutie
X x2 X 1
a. Fie x R; seriile numerice (1)n 2 si (1)n sunt ambele con-
n n n n
vergente, deci seria data este punctual convergenta pentru orice x R.
X x2
Studiem acum convergenta uniforma pe intervalul [a, b]. Seria (1)n 2
n n
este uniform convergenta pe [a, b]; pentru aceasta, aplicam criteriul lui Weier-
strass de convergenta uniforma pentru serii:

2 b2
nx

(1) 2 2 , x [a, b],

n n
X 1
iar seria numeric
a este convergenta.
n n2
Seria nu este uniform convergenta pe R; pentru aceasta, fie a suma seriei
X (1)n X (1)n

s i b suma seriei . Evident, seria data converge punctual
n n2 n n
n
X x2 + k
la functia f (x) = ax2 + b. Fie sn (x) = (1)k . Calculam:
k=1
k2
n
X (1)k
lim sup |f (x) sn (x)| = lim sup x2 a = ,

n xR n xR k 2
k=1
deci seria nu converge uniform pe R la f .

X x2 + n
b. Seria nu converge absolut pentru nici un x R deoarece seria
n n2
este divergent
a (se poate compara cu seria armonica).
c. Evident, functia f (suma seriei) este continua pe R (desi seria nu converge
uniform pe R).
3.2. SIRURI S
I SERII DE FUNCT
II 83
d. Seria nu verific
a ipotezele teoremei de derivare termen pe R: seria data
trebuie s
a convearg a punctual, iar seria derivatelor sa convearga uniform;
X 2x
prima conditie a fost verificat
a. Seria derivatelor este (1)n 2 , serie
n1
n
care nu este uniform convergent a pe R:
n

X (1)k
lim sup 2x 2ax = .

n xR k2 k=1

Mention
am totusi c
a seria derivatelor converge uniform pe orice compact
din R. Seria dat
a se poate deriva termen cu termen, egalitatea
0
X (1)n X (1)n X (1)n
x2 + = 2x ,x R
2 n 2 n n
n1 n1 n1
fiind evident adev

arat
a.
X nxn + x
25. Fie seria .
n1
n2 + 1
a. Pentru ce valori ale lui x R seria converge ?
b. Sa se studieze convergenta uniforma.
c. Se poate deriva seria termen cu termen ?
Solutie
a. Fie x (1, 1), fixat. Descompunem seria:
X nxn + x X 1 X n
=x + xn .
n1
n2 +1 n1
n2 2
+ 1 n1 n + 1
Prima serie este convergenta pentru orice x R. A doua serie converge

a x (1, 1); pentru demonstratie se poate aplica criteriul ra-
absolut dac
portului:
n+1
xn+1

(n+1)2 +1
lim n = |x| < 1.
n
n2 +1
xn
Daca x = 1, seria converge (cele doua serii de mai sus sunt convergente)
dar nu converge absolut.
Daca x = 1 seria este divergenta (se poate compara cu seria armonica).
Daca |x| > 1 seria diverge (se poate aplica criteriul necesar).
In concluzie, seria converge daca si numai daca x [1, 1).
II. FUNCT
II ELEMENTARE
b. Aplicand criteriul lui Weierstrass, seria converge absolut si uniform pe

orice compact [r, r] (1, 1):
X nxn + x X nr n + r

n2 + 1 , |x| r,

n1 n1
n2 + 1
iar ultima serie (numerica) este convergenta.

c. Seria derivatelor este:
!
X nxn + x 0 X n2 1
= xn1 + 2 =
n1
n2 + 1 n1
2
n +1 n +1
X 1 X n2
= 2+1
+ 2+1
xn1 .
n1
n n1
n
Seria derivatelor converge uniform pe orice interval [r, r] (1, 1), deci
seria se poate deriva termen cu termen.
X
26. S
a se stabileasca natura seriei (fn fn1 ) daca :
n1
a fn : [0, 1] 7 R ; fn (x) = nx(1 x)n , n N.
enx
b. fn : (0, 1] 7 R, fn (x) = , n N.
1 + enx
Solutie
a. Calcul am sirul sumelor partiale
n
X
Sn (x) = (fk (x) fk1 (x)) = fn (x) f0 (x) = fn (x), x [0, 1].
k=1
Folosind exercitiul 2 din acest capitol rezulta ca seria este simplu conver-
gent
a (la 0) dar nu este uniform convergenta.
b. Calculam sirul sumelor partiale:
n
X enx 1
Sn (x) = (fk (x) fk1 (x)) = fn (x) f0 (x) = nx
.
k=1
1+e 2
1
Rezult a seria converge punctual la functia S(x) = . Din evaluarea:
a c
2
enx

1 1 1
sup Sn (x) = sup nx
1 = sup nx
= ,
x(0,1] 2 x(0,1] 1 + e x(0,1] 1 + e 2
rezult
a c
a seria nu este uniform convergenta .
3.2. SIRURI S
I SERII DE FUNCT
II 85
27. Fie D1 = {z C | |z| = 1} cercul unitate si fie C(D1 ) spatiul

Banach al functiilor continue pe D1 cu norma supremum. Fie, de asemenea,
`1 (Z) spatiul Banach al sirurilor absolut sumabile cu norma k k1 , (a se
vedea sectiunea teoretic
a a capitolului 2).
1
a. Sa se demonstreze c X orice z D1 si pentru orice sir x ` (Z),
a pentru
n
seria (de numere complexe) x(n)z este absolut convergenta.
nZ
b. Pentru orice x `1 (Z), not
am cu Zx functia (corect definita, datorita
punctului a):
x(n)z n .
X
Zx : D1 7 C, (Zx)(z) =
nZ
Functia Zx se numeste transformata Z (zet) a sirului x. Sa se demonstreze

ca Zx este functie continu
a.
c. Sa se demonstreze c a aplicatia
x(n)z n
X
Z : `1 (Z) 7 C(D1 ), (Zx)(z) =
nZ
este liniar
a si continu
a.
d. Sa se demonstreze c a pentru orice siruri x, y `1 (Z) are loc egalitatea:
Z(x ? y) = (Zx) (Zy),
unde, x ? y este convolutia sirurilor x si y, (cf. exercitiului 55, cap. 2).

e. Fie `1 (Z) un sir fixat si fie MZ operatorul de nmultire cu functia
Z ( a se veda exercitiului 53 din capitolul 2):
MZ : C(D1 ) 7 C(D1 ), MZ f = (Z)f.
Fie, de asemenea, operatorul de convolutie cu (a se vedea exercitiul 55 din

capitolul 2):
C : `1 (Z) 7 `1 (Z), C x = ? x.
Sa se demonstreze relatia:
Z C x = MZ Zx, x `1 (Z).
Solutie
a. Fie z D1 si fie x `1 (Z); atunci:
x(n)z n
X X
|x(n)| =k x k1 < .
nZ nZ
II. FUNCT
II ELEMENTARE
b. Fie x `1 (Z); pentru a demonstra a functia Zx este continua pe D1

Xc
este suficient s
a demonstram ca seria x(n)z n este uniform convergenta
nZ
pe D1 . Pentru aceasta aplicam criteriul lui Weierstrass:
x(n)z n
X X
|x(n)|,
nZ nZ
ultima serie fiind o serie numerica absolut convergenta.

c. Liniaritatea o propunem ca exercitiu; pentru orice x `1 (Z), avem:

X
k Zx k = sup |(Zx) (z)| = sup x(n)z n

zD1 zD1
nZ
|x(n)| |z n | =k x k1 ,
X
sup
zD1 nZ
ceea ce arat a Z este operator continuu.

a c
1
d. Fie x, y ` (Z) si z D1 ; atunci:

(x ? y)(n) z n = x(n k)y(k) z n =

X X X
(Z(x ? y)) (z) =
nZ nZ kZ
! !
x(n k) z n x(m) z km
X X X X
= y(k) = y(k) =
kZ nZ kZ mZ
!
x(m)z m y(k)z k = (Zx) (Zy) ,

X X
=
mZ kZ
comutarea seriilor (n n si k) fiind permisa datorita faptului ca ambele sunt

absolut convergente.
e. Fie `1 (Z); atunci, pentru orice x `1 (Z), aplicand punctul d, rezulta:
ZC x = Z( ? x) = (Z) (Zx) = MZ Zx,
3.3 Formula lui Taylor. Serii Taylor

S
a se dezvolte n serie Mc Laurin urm atoarele functii preciz
andu-
se domeniul de convergent a (exercitiile 28-41):
3.3. FORMULA LUI TAYLOR. SERII TAYLOR 87
28. f (x) = ex
Solutie
am derivatele functiei si obtinem : (ex )(n) = ex , n N . Rezulta
Calcul

X 1
ex = xn .
n=0
n!
Pentru determinarea domeniului de convergenta folosim criteriul raportului

xn+1 n!

x

lim = lim = 0 < 1,

n (n + 1)! xn n n + 1
seria este convergent

a pe R .
xn+1
Restul de ordin n este : Rn (x) = e , (0, x) sau (x, 0).
(n + 1)!
29. f (x) = chx
Solutie
Din relatiile: (chx)0 = shx si (shx)0 = chx rezulta
(ch)(2n) (0) = ch(0) = 1 si (ch)(2n+1) = sh(0) = 0.
Rezult
a seria
X 1
chx = x2n , x R.
n0
(2n)!
30. f (x) = shx

Solutie
Procedand ca mai sus, obtinem:
X 1
shx = x2n+1 , x R.
n0
(2n + 1)!
31. f (x) = sin x

Solutie
Calcul
am derivata de ordin n a functiei sinus:

(sin x)(n) = sin x + n , n N,
2
II. FUNCT
II ELEMENTARE
si deci sin(2n) (0) = 0 si sin(2n+1) (0) = (1)n . Rezulta

X (1)n
sin x = x2n+1 .
n=0
(2n + 1)!
Pentru determinarea domeniului de convergenta folosim criteriul raportului

x2n+3 (2n + 1)! x2
lim = lim = 0 < 1,

x2n+1 n (2n + 2)(2n + 3)

n (2n + 3)!
deci seria este convergenta pe R .
32. f (x) = cos x

Solutie
Derivata de ordin n a functiei cosinus este:

(n)
(cos x) = cos x + n ,
2
si deci

X (1)n
cos x = x2n .
n=0
(2n)!
a pe R.
33. f (x) = (1 + x) , R
Solutie
Fie R; derivata de ordinul n a functiei x 7 (1 + x) este:
((1 + x) )(n) = ( 1)( 2)...( (n 1))(1 + x)n , n N.
Rezulta ca derivata de ordin n n zero este ( 1)( 2)...( (n 1))

si deci (seria binomiala):
X ( 1)( 2)...( n + 1)
(1 + x) = xn .
n0
n!
Domeniul de convergenta al seriei este |x| < 1.

1
34. f (x) =
1+x
Solutie
1 X
= (1)n xn , x (1, 1).
1 + x n0

35. f (x) = 1 + x.
Solutie
Caz particular al seriei binomiale: = 12 ; rezulta:
X (1)n1 1 3 5...(2n 3)
1+x= n
xn , |x| < 1.
n0
2
36. f (x) = ln(1 + x) ; s

a se calculeze apoi suma seriei
X (1)n+1
.
n1
n
Solutie
Derivata de ordin n a functiei x 7 ln(1 + x) este:
(n1)
1 (1)n1 (n 1)!

(n)
(ln(1 + x)) = = , n N.
1+x (1 + x)n
Rezult
a seria:
X (1)n1
ln(1 + x) = xn ,
n=1
n
a pe (1, 1]. In particular, se obtine:

care este convergent
X (1)n+1
= ln 2.
n1
n
37. f (x) = arctgx; s

a se calculeze apoi suma seriei
X (1)n
.
n0
2n + 1
Solutie
Dezvoltam n serie derivata functiei:
1
(arctgx)0 =
X
2
= (1)n x2n , |x| < 1.
1+x n0
II. FUNCT
II ELEMENTARE
Integrand termen cu termen, rezulta (convergenta n punctele 1 rezulta

aplic
and criteriul lui Leibniz):
X (1)n
arctgx = x2n+1 , x [1, 1].
n0
2n + 1
In particular, se obtine (seria Leibniz-Gregory):

X (1)n
= .
n0
2n + 1 4
Z x
sin t
38. f (x) = dt
0 t
Solutie
Aplic
and dezvoltarea functiei sinus si integrand termen cu termen, rezulta:

(1)n
Z x
sin t X
dt = x2n+1
0 t n=0
(2n + 1)(2n + 1)!

a pe R .
39. f (x) = sin2 x

Solutie
Liniariz
and si aplic
and dezvoltarea functiei cosinus, se obtine:

1 cos 2x X (1)n1 22n1 2n
sin2 x = = x .
2 n=1
(2n)!

a pe R.
3
40. f (x) =
(1 x)(1 + 2x)
Solutie
Descompunem functia n fractii simple :

3 1 2 X X
f (x) = = + = xn + (2)n xn .
(1 x)(1 + 2x) 1 x 1 + 2x n=0 n=0

Prima serie este convergenta pe (1, 1) iar a doua pe 21 , 12 . Rezulta:

3 X 1
= (1 + (1)n 2n+1 )xn , |x| < .
(1 x)(1 + 2x) n=0 2
1
41. f (x) =
1 + x + x2 + x3
Solutie
Descompunem functia n fractii simple :
1 1 1 x
f (x) = = + =
1 + x + x2 + x3 1 + x 1 + x2 1 + x2

X
X
X
X
n n n 2n n 2n+1
= (1) x + (1) x (1) x = cn xn , |x| < 1,
n=0 n=0 n=0 n=0
a n = 4k , cn = 1 daca n = 4k + 1 si cn = 0 n rest.
unde cn = 1 dac
a se dezvolte n serie de puteri ale lui x 1 functia

42. S
1
f : R \ {0} 7 R, f (x) = .
x
Solutie
Derivata de ordin n este:
(1)n n!
f (n) (x) = , deci f (n) (1) = (1)n n!, n N.
xn+1
Rezult
a

1 X
= (1)n (x 1)n , x (0, 2).
x n=0
43. S
a se dezvolte n serie de puteri ale lui x + 4 functia
1
f : R \ {2, 1} 7 R, f (x) = .
x2 + 3x + 2
Solutie
Se descompune functia n fractii simple si apoi se procedeaza ca la exercitiul
a derivata de ordin n n x = 4):
anterior (se calculeaz
1 1 1
f (x) = = =
x2 + 3x + 2 x+1 x+2

1 1
X
= (x + 4)n , x (6, 2).
n=0
2n+1 3n+1
II. FUNCT
II ELEMENTARE
1
O alt
a metod
a este de a aplica direct dezvoltarea functiei translatata
1+x
n x = 4:
1 1 1 1
f (x) = = =
x+1 x+2 3 1 x+4
2 1 x+4
3 2
X 1 X 1
= (x + 4)n + (x + 4)n , |x + 4| < 2.
n0
3n+1 n0
2n+1
44. S a se determine aproximarile liniare si patratice ale urmatoarelor

functii n jurul punctelor indicate:
a. f (x) = xln x n jurul punctului a = 1.
b. f (x) = 3 x + 1 sin x n jurul punctului a = 0.
Solutie
a. Aproxim arile cerute sunt polinoamele Taylor de gradul 1 si respectiv 2.
Se calculeaz a f (1) = 0, f 0 (1) = 1, f 00 (1) = 1. Rezulta:
T1 (x) = f (1) + f 0 (1)(x 1) = x 1.
T2 (x) = f (1) + f 0 (1)(x 1) + 2!1 f 00 (1)(x 1)2 = (x 1) + 21 (x 1)2 .
b. Analog, se obtine T1 (x) = 1 + x si T2 (x) = 1 + x + 21 x2 .
45. S a se demonstreze ca exista functii f C (R) care nu se pot

dezvolta n serie Taylor.
Solutie
Un exemplu uzual este functia
1
(
f : R 7 R, f (x) = e x2 daca x 6= 0
0 daca x = 0
Atunci f C (R) si n plus functia f si toate derivatele ei n 0 sunt nule:

f (n) (0) = 0, n N . Daca functia s-ar putea dezvolta n serie Mc Laurin
ntr-o vecinatate V a originii, atunci
f 0 (0) f 00 (0) 2
f (x) = f (0) + x+ x + .... = 0, x V,
1! 2!
contradictie: evident, functia f nu se anuleaza n alte puncte n afara originii.
46. Folosind dezvoltari limitate sa se calculeze urmatoarele limite:

1 cos x2
a. lim 2
x0 x sin x2
ln(1 + 2x) sin 2x + 2x2

b. lim
x0 x3
Solutie
a. Consider am functiile f (x) = 1 cos x2 si g(x) = sin x2 pe care le dez-
voltam in jurul lui 0. Obtinem:
f 0 (x) = 2x sin x2 f 0 (0) = 0
f 00 (x) = 2 sin x2 + 4x2 cos x2 f 00 (0) = 0

f 000 (x) = 12x cos x2 8x3 sin x2 f 000 (0) = 0
f (4) (x) = 12 cos x2 48x2 sin x2 16x4 cos x2 f (4) (0) = 12
g 0 (x) = 2x cos x2 g 0 (0) = 0
g 00 (x) = 2 cos x2 4x2 sin x2 g 00 (0) = 2
0(xk )
Notam 0(xk ) orice expresie care verifica egalitatea lim = 0. Rezulta
x0 xk
12x4 4
1 cos x2 4! + 0(x ) 1
lim = lim 4 = .
x0 x2 sin x2 x0 2x 4 2
2! + 0(x )
O alta metod a consta n a aplica direct dezvoltarile functiilor sinus si cosinus

(pana la gradul al treilea).
b. Consider am functia f (x) = ln(1 + 2x) sin 2x + 2x2 pe care o dezvoltam
in jurul lui 0; pentru aceasta, putem calcula derivatele pana la ordinul al
treilea ale functiei f (ca mai sus) sau putem aplica dezvoltarile functiilor
logaritm si sinus:
X (1)n+1 2n X (1)n 2n
f (x) = xn x2n+1 + 2x2 .
n1
n n0
(2n + 1)!
Rezult
a:
16x3
ln(1 + 2x) sin 2x + 2x2 3! + 0(x3 ) 8
lim = lim = .
x0 x3 x0 x 3 3
2+x 1

47. S
a se calculeze limita: lim
x0 2x(ex 1) x2
Solutie
Scriem mai nt
ai limita sub forma:
2+x 1 x2 + 2x 2ex + 2

lim x
2 = lim .
x0 2x(e 1) x x0 2x2 (ex 1)
II. FUNCT
II ELEMENTARE
Consideram functiile f (x) = x2 + 2x 2ex + 2 si g(x) = ex 1 pe care le

dezvolt
am in jurul lui 0. Procedam ca n exercitiul precedent si obtinem :
3
2+x 1 x3 + 0(x3 ) 1

lim = lim = .
x0 2x(ex 1) x2 x0 2x3 + 0(x3 ) 6
S
a se calculeze cu o eroare mai mic at 103 integralele
a dec
(exercitiile 48-51):
1
sin x
Z
2
48. dx.
0 x
Solutie
Se dezvolt
a integrantul n serie de puteri n jurul lui 0, se integreaza termen
cu termen si se aproximeaza seria alternata rezultata:
1
sin x (1)n
Z
2 X
dx = .
0 x n0
(2n + 1)!(2n + 1)22n+1
1
ln(1 + x)
Z
2
49. dx.
0 x
Solutie
Se procedeaz
a analog; rezulta:
1
Z
2 ln(1 + x) X (1)n1
dx = .
0 x n1
n2 2n
1
arctg
Z
3
50. dx.
0 x
Solutie
Analog, se obtine:
1
arctg (1)n
Z
3 X
dx = .
0 x n0
(2n + 1)2 32n+1
Z 1
2
51. ex dx.
0
Solutie
3.4. SERII DE PUTERI, FUNCT
II ELEMENTARE 95
Analog, rezult
a:
(1)n
Z 1
2
ex dx =
X
.
0 n0
n!(2n + 1)
3.4 Serii de puteri, functii elementare

S
a se calculeze raza de convergent
a si multimea de convergent
a n
R pentru urm atoarele serii de puteri (exercitiile 52-62):

X
52. xn
n=0
Solutie
|an |
Fie R raza de convergent
a: R = lim = 1. Deci seria este abso-
|an+1 |
n
a pe (1, 1) si divergenta pe (, 1) (1, ) . Evident,
S
lut convergent
seria este uniform convergent a pe orice interval nchis |x| r < 1. Daca
x {1, 1} se obtine o serie divergenta.

X
53. nn xn
n=1
Solutie
|an |
Fie R raza de convergent
a: R = lim = 1. Deci seria este abso-
|an+1 |
n
a pe (1, 1) si divergenta pe (, 1) (1, ) . Evident,
S
lut convergent
seria este uniform convergent a pe orice interval nchis |x| r < 1. Daca
x {1, 1} se obtine o serie divergenta.

X xn
54. (1)n+1
n=1
n
Solutie
|an |
R = lim = 1. Deci seria este absolut convergenta pe (1, 1), diver-
n |an+1 |
genta pe (, 1) (1, ) si uniform convergenta pe |x| r < 1. Daca
S

X 1
x = 1 se obtine seria care este divergenta, iar pentru x = 1 se
n=1
n

X (1)n+1
obtine seria care este o serie convergenta.
n=1
n

X nn xn
55.
n=1
n!
II. FUNCT
II ELEMENTARE
Solutie
n
|an | nn (n + 1)! n 1

R = lim = lim = lim = .
n |an+1 | n n!(n + 1)n+1 n n + 1 e

Seria este absolut convergenta pe 1e , 1e si divergenta pe
1 ) ( 1 , ) . Seria este uniform convergenta pe |x| r < e . Daca
S
(,
n e o e
x 1e , 1e se obtine o serie divergenta (criteriul raportului).

X xn
56. ,pR
n=1
np
Solutie
|an |
R = lim = 1. Seria este absolut convergenta pentru x (1, 1),
n |an+1 |
a pentru x (, 1) (1, ) si uniform convergenta pe |x|
S
divergent

X (1)n
r < 1. Dac a x = 1 se obtine seria care este divergenta pentru
n=1
np

X 1
p 0 si convergent a pentru p > 0, iar pentru x = 1 se obtine seria
n=1
np
care este divergent a pentru p 1 si convergenta pentru p > 1. Prin urmare
multimea de convergenta este:
[1, 1] daca p > 1,
[1, 1) daca p (0, 1] si
(1, 1) dac ap0.
n2 +2
X 1 n+2
57. cos xn
n=1
n
Solutie
R = 1 . Seria este absolut convergenta pe (1, 1), divergenta pe (, 1) (1, )
S
si uniform convergent a pe |x| r < 1. Daca x {1, 1} se obtine o serie

divergent
a (se aplic
a criteriul necesar).

X n!
58. xn , a > 0
n=1
(a + 1)(a + 2)...(a + n)
Solutie
Raza de convergenta este R = 1. Seria este absolut convergenta pe (1, 1),
a pe (, 1) (1, ) si uniform convergenta pe |x| r < 1.
S
divergent
Daca x = 1 obtinem seria
X n!
.
n1
(a + 1)(a + 2)...(a + n)
II ELEMENTARE 97
Cu criteriul Raabe-Duhamel obtinem:

an

lim n 1 = a.
n an+1
Seria este divergenta pentru a < 1 si convergenta pentru a > 1; daca a = 1
seria este seria armonic a (divergenta). Daca x = 1 se obtine o serie con-
vergenta (cu criteriul lui Leibniz).

X (x 1)2n
59.
n=1
n 9n
Solutie
Raza de convergenta este R = 3. Seria este absolut convergenta pe (2, 4),
a pe (, 2) (4, ) si uniform convergenta pe |x 1| r < 3.
S
divergent
Daca x {2, 4} se obtine seria armonica.

X (x + 3)n
60.
n=1
n2
Solutie
a este R = 1. Seria este absolut convergenta pe (4, 2),
Raza de convergent
a pe (, 4) (2, ) si uniform convergenta pe |x+3| r < 1.
S
divergent
X (1)n
Daca x {4, 2} se obtin seriile care sunt absolut convergente.
n1
n2

X (1)n1
61. (x 2)2n
n=1
n
Solutie
R = 1. Seria este absolut convergenta pentru (x 2)2 < 1, adica x (1, 3);
a pentru x (, 1) (3, ) si uniform convergenta pe
S
seria este divergent
X (1)n1
(x 2)2 r < 1. Dac a x {1, 3} se obtine seria care este
n1
n
convergent a.

X (2n 1)2n
62. (1)n+1 (x 1)n
n=1
(3n 2)2n
Solutie
R

= 49 . Seria este absolut convergenta pentru

|x 1| < 94 , adica x
45 , 13 a pentru x , 54
S 13
4 ; seria este divergent 4 , ; seria este
uniform convergent a pe |x 1| r < 94 . Daca x = 54 se obtine se-
n
X 9 (2n 1)2n

ria care este divergenta (criteriul necesar), iar daca
n1
4 (3n 2)2n
II. FUNCT
II ELEMENTARE
n
13
X
n+1 9 (2n 1)2n
x= 4 se obtine seria (1) care este divergenta.
n1
4 (3n 2)2n

In exercitiile 63-68, s
a se studieze convergenta urm
atoarelor
serii de functii

X
63. lnn x, x > 0
n=0
Solutie
Cu schimbarea de variabila t = ln x se obtine o serie de puteri cu raza de
|an |
convergent a R = lim = 1. Seria de puteri este absolut convergenta
n |an+1 |
pentru t (1, 1) si divergenta pentru t (, 1) (1,). Rezulta ca
S
a este convergenta daca si numai daca x 1e , e . Evident, seria

seria initial
este uniform convergenta pe [er , er ], r < 1.
n2
1
enx
X
64. 1+
n=1
n
Solutie
Cu schimbarea de variabilast = ex > 0 se obtine o serie de puteri avand raza
2
1 n

n
de convergent
a R = lim 1+ = e. Seria este absolut convergenta
n n
pentru t (0, e), deci pentru x > 1 si divergenta pentru t (e, ), adica
x < 1 . Evident seria este uniform convergenta pe x r ,r > 1. Daca
x = 1 se obtine o serie divergenta (se poate aplica criteriul necesar):
n2 n !n
1 1

1+ en = 1+ e 1.
n n
X 1
65.
n1
n!xn
Solutie
X 1
Fie y = x1 ; seria de puteri y n are raza de convergenta R = , deci
n!n1
a converge pentru orice x 6= 0.
seria initial
(1)n+1 en sin x
X
66.
n0
Solutie X
Fie y = e sin x ; seria de puteri (1)n+1 y n are raza de convergenta R = 1
n0
II ELEMENTARE 99
si converge daca si numai daca y (1, 1). Rezulta ca seria initiala converge
daca si numai dac a sin x > 0, adica
[
x (2k, (2k + 1)).
kZ
X (1)n
67. sinn x
n1
n
Solutie
X (1)n
Fie y = sin x; seria y n converge daca si numai daca y (1, 1],
n
n1
deci seria initial a si numai daca x 6= (4k 1) 2 , k Z.
a converge dac
X x n
68. ,x>0
n0
ln x
Solutie
x
Fie y = ; seria converge daca si numai daca |y| < 1, sau echivalent,
ln x
x < | ln x|. Fie (0, 1) solutia unica a ecuatiei x = ln x. Seria converge
daca si numai dac a x (0, ).
S
a se g
aseasc
a raza de convergenta si multimea de convergent
a
n C pentru urm atoarele serii de puteri (exercitiile 69-73):
X zn
69. ,zC
n1
np
Solutie
Raza de convergent a este 1. Seria este absolut convergenta pentru orice
|z| < 1 si divergent a pentru |z| > 1. Cazurile z = 1 au fost studiate n
exercitiul 11. Fie z = eit , t 6= k, k Z. Daca p 0, seria este diver-
genta (criteriul necesar); daca p > 1, seria este absolut convergenta. Daca
p (0, 1], seria este convergenta (partile reala si imaginara sunt convergente
- se aplica criteriul Abel-Dirichlet).

X
70. in z n , z C
n=0
Solutie
R = 1, deci discul de absolut convergenta al seriei este |z| < 1. Daca |z| = 1
sirul termenilor seriei nu tinde la 0 deci seria este divergenta .

X
71. (1 + ni)z n ,z C
n=0
II. FUNCT
II ELEMENTARE
Solutie
R = 1, deci discul de absolut convergenta al seriei este |z| < 1 . Daca |z| = 1
sirul termenilor seriei nu tinde la 0, deci seria este divergenta.

X (z 2i)n
72. ,zC
n=0
n 3n
Solutie
R = 3, deci discul de absolut convergenta este |z 2i| < 3 . Daca |z 2i| = 3,
X ein
deci z 2i = 3ei se obtine seria care a fost studiata n capitolul 1,
n1
n
exercitiul 42.

X z n+1
73. (1)n ,zC
n=0
n+1
Solutie
R = 1, deci discul de absolut convergenta al seriei este |z| < 1. Daca
X ein
|z| = 1, z = ei se obtine seria (1)n+1 . Daca z = 1, seria este
n1
n
divergenta ( seria armonica); pentru z 6= 1 seria este convergenta (criteriul
Abel-Dirichlet).
S
a se calculeze sumele seriilor de functii (exercitiile 74-80) :
X
74. x2n
n0
Solutie
X X 1
x2n = (x2 )n = , |x| < 1..
n0 n0
1 x2

X x2n+1
75. (1)n
n=0
2n + 1
Solutie
Raza de convergenta este 1. Fie S(x) suma seriei date. Seria derivatelor are
aceeasi raz
a de convergenta cu seria initiala si suma ei este egala cu derivata
sumei. Calculam:
1
S 0 (x) =
X
(1)n (x2 )n = , |x| < 1.
n0
1 + x2
Rezult
a S(x) = arctgx + C. Din S(0) = 0, rezulta C = 0.
II ELEMENTARE 101

X
76. (n + 1)xn
n=0
Solutie
Fie S(x) suma seriei. Seria primitivelor are aceeasi raza de convergenta cu
seria initial
a (R = 1) si suma ei este egala cu o primitiva a sumei seriei date.
Integrand seria termen cu termen se obtine:
Z x X x
S(x)dx = xn+1 = , |x| < 1.
0 n0
1x
1
Rezult
a S(x) = .
(1 x)2
n
X n x
77.
n=0
n+1 2
Solutie
Seria converge pentru x (2, 2) si fie S(x) suma seriei. Daca x = 0, atunci
S(0) = 0; fie x (2, 2) \ {0};
X x n X 1
n
x 2 2X 1
n+1
x
S(x) = = .
n0
2 n0
n+1 2 2 x x n0 n + 1 2
Suma ultimei serii (pe care o notam cu T (x)) se calculeaza prin derivare
n+1 0

1 x 1X x n 1 1

T 0 (x) =
X
= = x = .
n0
n+1 2 2 n0 2 2(1 2 ) 2x
Rezult
a: n+1
X 1 x
T (x) = = C ln(2 x).
n0
n+1 2
a C = ln 2. In concluzie rezulta:
Din T (0) = 0 rezult
2 2 2
S(x) = ln , x (2, 2), x 6= 0 si S(0) = 0.
2x x 2x

X (n + 1)3 n1
78. x
n=1
n(n + 2)
Solutie
II. FUNCT
II ELEMENTARE
Seria este absolut convergenta pentru x (1, 1). Daca x = 0 suma este 83 ;
(n + 1)3
fie x (1, 1) \ {0}. Coeficientul se descompune n fractii simple:
n(n + 2)
(n + 1)3 1 1
=n+1+ + .
n(n + 2) 2n 2(n + 2)
a (pentru x (1, 1) \ {0}):

Rezult
X (n + 1)3 n1 X n1 X n1 X 1 n1 X 1
x = x + nx + x + xn1 =
n=1
n(n + 2) n1 n1 n1
2n n1
2(n + 2)
Z x
1 1 X 1 X x n+1
Z
(xn )0 +
X
n1
= + x dx + 3 x dx =
1 x n1 2x n1 0 2x n1 0
0
Z x Z x
1 X 1 X 1 X
= + xn + xn1 dx + 3 xn+1 dx =
1x n1
2x 0 n1
2x 0 n1
0 !
x2
Z x Z x
1 x 1 1 1

= + + dx + 3 dx =
1x 1x 2x 0 1x 2x 0 1x
!
1 1 1 1 1 x2 1
= + 2
+ ln + 3 x + ln .
1 x (1 x) 2x 1 x 2x 2 1x
nxn
X
79.
n1
Solutie X
Se face substitutia y = x1 , x 6= 0. Suma seriei (de puteri) ny n se
n1
X
calculeaz
a prin derivarea seriei y n si apoi nmultire cu y; rezulta:
n1
X y
ny n = , y (1, 1).
n1
(1 y)2
Rezult
a:
x
nxn =
X
, x (, 1) (1, ).
n0
(x 1)2
II ELEMENTARE 103
(4n 3)x(4n3)
X
80.
n1
Solutie
Se procedeaz
a analog cu exercitiul precedent.
81. S a se dezvolte n serie de puteri centrate n zero

functia f (x) = arcsin x si apoi s
a se demonstreze
X 1 3 5... (2n 1) 1
1+ = .
n1
2 4 6...(2n) 2n + 1 2
Solutie
Dezvoltam n serie derivata functiei arcsin (folosim seria binomiala petru
exponentul = 21 ):
1 X 1 3 5... (2n 1)
(arcsin x)0 = =1+ x2n , |x| < 1.
1x 2
n1
2 4 6...(2n)
Integr
and termen cu termen (de la 0 la x), obtinem:
X 1 3 5...(2n 1) 1
arcsin x = x + x2n+1 , x [1, 1].
n1
2 4 6...(2n) 2n + 1
Convergenta n punctele 1 se stabileste cu criteriul lui Leibniz.

Suma seriei numerice din enunt este arcsin(1) = 2 .
82. Sase dezvolte

p n serie de puteri centrate n zero functia
f (x) = ln x + 1 + x2 si apoi sa se demonstreze:
X 1 3 5...(2n 1) 1
1+ (1)n = ln(1 + 2).
n1
2 4 6...(2n) 2n + 1
Solutie
Procedam analog cu exercitiul anterior:
p 0 1
ln(x + 1 + x2 = =
1 + x2
X 1 3 5...(2n 1) 2n
=1+ (1)n x , |x| < 1.
n1
2 4 6...(2n)
Rezult
a dezvoltarea: p
ln(x + 1 + x2 ) =
II. FUNCT
II ELEMENTARE
X 1 3 5...(2n 1) 1
=x+ (1)n x2n+1 , x [1, 1].
n1
2 4 6...(2n) 2n + 1

In particular pentru x = 1 obtinem suma seriei date: ln(1 + 2).
Folosind serii de puteri s a se calculeze sumele urm

atoarelor
serii de numere (exercitiile 83-90):
X (1)n+1
83.
n1
n
Solutie
Suma este ln 2.
X (1)n
84.
n0
2n + 1
Solutie
Suma este arctg1 = 4 .
X (1)n
85.
n0
22n n!
Solutie
1
Suma este e 4 .
X (1)n
86.
n0
(2n + 1)3n
Solutie
3
Suma este 3 arctg( 13 ) = 6 .

X (1)n
87.
n=0
(2n + 1)(2n + 2)
Solutie
Fie dezvoltarea:

X (1)n
arctg x = x2n+1 x (1, 1).
n=0
2n + 1
Primitiva care se anuleaza n 0 este:
(1)n
Z x X
arctgx = x2n+2 .
0 n0
(2n + 1)(2n + 2)
II ELEMENTARE 105
Calcul
and (prin p
arti) integrala, rezulta:
1 X (1)n
xarctgx ln(x2 + 1) = x2n+2 ,
2 n0
(2n + 1)(2n + 2)

deci suma cerut
a este 4 21 ln 2.

X n+1
88.
n=0
4n
Solutie

X
Raza de convergent
a a seriei (n + 1)xn este 1 si
n=0

!0
(xn+1 )0 =
X X X
(n + 1)xn = xn+1 =
n=0 n=0 n=0
0
x 1

= = , x (1, 1).
1x (1 x)2

In particular, pentru x = 1
X n+1
4 rezulta = 16
9 .
n=0
4n
X (1)n
89.
n1
(2n + 1)2
Solutie
Din dezvoltarea functiei arctg:
X (1)n
arctgx = x2n+1 , x [1, 1],
n0
2n + 1
rezult
a
(1)n
Z 1
arctgx X
dx = .
0 x n0
(2n + 1)2
Valoarea acestei integrale (constanta lui Catalan) este aproximativ 0, 91596.

X (1)n
90.
n0
3n + 1
Solutie
X (1)n
Seria de puteri x3n+1 converge pentru orice x (1, 1]; integrand
n0
3n + 1
II. FUNCT
II ELEMENTARE
termen cu termen, se obtine:

X (1)n X (1)n
= lim x3n+1 =
n0
3n + 1 x1
n0
3n + 1
Z xX Z x
n 3n dx
= lim (1) x dx = lim =
x1 0 x1 0 1 + x3
n0
!
1 (x + 1)2 1 2x 1 3 1 3
= lim ln + arctg + = ln 2 + .
x1 6 x2 x + 1 3 3 18 3 9
Capitolul 4
Functii diferentiabile

Derivate partiale, diferential a
Fie D o submultime deschis a n Rn si fie f : D 7 R. Fie a D si s Rn
un versor arbitrar. Se spune ca f este derivabila n punctul a dupa directia
s daca exist
a n R limita:
f (a + ts) f (a)
lim .
t0 t
df
Daca exist
a, aceasta limit a se noteaza (a) si se numeste derivata lui f
ds
dupa s n punctul a. Se spune ca f are derivata partiala n punctul a
df
n raport cu variabila xk dac a exista (a), care n acest caz se noteaza
dek
f
(a). Functia f se zice derivabila partial pe D daca pentru orice a D
xk
f
si pentru orice k {1, 2, .., n} exista (a). Functiile
xk
f
: D 7 R
xk
se numesc derivatele partiale ale lui f . Functia f se zice de clasa C 1 pe D
f
(se noteaz a f C 1 (D)) daca toate derivatele partiale exista si sunt
xk
functii continue pe D.
Presupunem c a f C 1 (D); pentru orice a D, vectorul
f f f

grada f = (a), (a), ..., (a)
x1 x2 xn
107
108 CAPITOLUL 4. FUNCT
II DIFERENT
IABILE
se numeste gradientul lui f n punctul a. Are loc formula:

df
(a) = s grada f, s Rn .
ds
Fie F : D 7 Rm , F = (f1 , f2 , .., fm ). Presupunand ca exista toate
fi
derivatele partiale (a), se poate defini matricea jacobiana a aplicatiei F
xj
n punctul a prin:
!
fi
JF (a) = (a) .
xj 1im,1jn
Daca m = n, atunci matricea este patratica si determinantul ei se numeste

jacobianul functiilor f1 , f2 , .., fn n punctul a si se noteaza
D(f1 , f2 , .., fn )
det (JF (a)) = .
D(x1 , x2 , .., xn )
Functia F se numeste de clasa C 1 pe multimea D daca toate componen-
tele sale, f1 , .., fm sunt de clasa C 1 .
Diferentiala
Aplicatia F : D 7 Rm se numeste diferentiabila n punctul a D daca
a o aplicatie liniara DF (a) : Rn 7 Rm astfel ncat
exist
F (x) F (a) DF (a)(x a)
lim = 0.
xa kxak
Dac a exist
a, aplicatia DF (a) se numeste diferentiala lui F n punctul a.
Leg atura dintre derivate partiale si diferential a
i. Dac a F este diferentiabila n punctul a atunci F este derivabila partial n
a. In acest caz, matricea (n baza canonica) a aplicatiei liniare DF (a) este
matricea jacobian a a lui F n a, deci
DF (a)x = JF (a)xT , x Rn .
a f : D 7 R este diferentiabila n a D, atunci

Dac
Df (a) : Rn 7 R,
f f f
Df (a)(x1 , x2 , ..., xn ) =(a)x1 + (a)x2 + ... + (a)xn ,
x1 x2 xn
sau, not
and cu dxj proiectia pe componenta j, diferentiala se scrie sub forma:
f f f
Df (a) = (a)dx1 + (a)dx2 + ... + (a)dxn .
x1 x2 xn
4.1. NOT
IUNI TEORETICE 109
a F C 1 (D) atunci F este diferentiabila n orice a D.

ii. Dac
Diferentiala functiei compuse
Fie A Rn si B Rm dou a multimi deschise si fie F : A 7 B,
G : B 7 Rk . Daca F este diferentiabila n a A si G este diferentiabila n
b = F (a) B atunci compunerea G F este diferentiabila n a si
D(G F )(a) = DG(b) DF (a).
Relatia dintre matricele jacobiene asociate este
JGF (a) = JG (b)JF (a).
Derivate partiale de ordin superior

Functia f : D 7 R se numeste de clasa C 2 pe D dac a f C 1 (D) si
f f
C 1 (D), k {1, 2, .., n}. Functiile se numesc derivatele
xk xj xk
2f
partiale de ordinul al doilea si se noteaza . In cazul particular j = k,
xj xk
2f
se foloseste notatia .
x2k
Teorema de simetrie a lui Schwartz
Daca f C 2 (D), atunci
2f 2f
(a) = (a), j, k {1, 2, .., n}, a D.
xj xk xk xj
Diferentiala a doua
Fie f C 2 (D) si a D. Matricea hessiana a lui f n a este matricea
(simetric
a) !
2f
Hf (a) = .
xi xj 1i,jn
Diferentiala a doua a functiei f n punctul a este forma patratica
n
n X
X 2f
D2 f (a) : Rn 7 R, D2 f (a)(h1 , h2 , .., hn ) = (a)hi hj .
i=1 j=1
xi xj
Polinomul Taylor
Fie D o submultime deschis a din Rn , fie f : D 7 R o functie de clasa C m si
fie a = (a1 , a2 , ..., an ) D. Not
am
n
X f
f (a) = Df (a)(x a) = (a)(xk ak ).
k=0
xk
II DIFERENT
IABILE
Puterea simbolica [f (a)](k) se defineste ca fiind puterea k a polinomului

f (a) cu conventiile
p1 p2 pn
f f f kf

(a) (a) ... (a) = (a),
x1 x2 xn xp11 xp22 ...xpnn
p1 , p2 , ...pn {0, 1, ..., k} astfel ncat p1 + p2 + ...pn = k.
Polinomul Taylor de gradul m asociat functiei f n punctul a este, prin
definitie:
1 1 1
Tm (f, a)(x) = f (a) + f (a) + [f (a)](2) + ... + [f (a)](m) , x D,
1! 2! m!
iar restul de ordin m este Rm (f, a)(x) = f (x) Tm (f, a)(x).
De exemplu, dac a n = 2, (a1 , a2 ) = (a, b), atunci:
f f
T1 (f, (a, b))(x, y) = f (a, b) + (x a) (a, b) + (y b) (a, b),
x y
f f
T2 (f, (a, b))(x, y) = f (a, b) + (x a) (a, b) + (y b) (a, b)+
x y
!
1 2f 2f 2f
+ (x a)2 2 (a, b) + 2(x a)(y b) (a, b) + (y b)2 2 (a, b) .
2! x xy y
In general, pentru m N :
m
X 1
Tm (f, (a, b))(x, y) = [f (a, b)](k) ,
k=0
k!
unde
k
(k)
X kf
[f (a, b)] = Cki (x a)ki (y b)i (a, b).
i=0
xki y i
Polinoamele T1 (f, a) si T2 (f, a) se numesc aproximarea liniara si, respectiv,
aproximarea p atratic
a a functiei f n jurul punctului a.
Formula lui Taylor
In conditiile de mai sus, fie r > 0 astfel ncat B(a, r) D. Atunci, pentru
orice x B(a, r), exista [a, x] astfel ncat
1
f (x) = Tm (f, a) + [f ()](m) .
m!
In particular, rezult
a ca
Rm (f, a)(x)
lim = 0.
xa k x a km
4.1. NOT
IUNI TEORETICE 111
Extreme locale
Fie D o submultime deschis a n Rn si f : D 7 R. Un punct a D se
numeste punct de extrem local pentru functia f daca exista o vecinatate
V D a punctului a astfel nc at f (x) f (a) 0, x V (maxim local) sau
f (x) f (a) 0, x V (minim local).
Un punct a D se numeste punct critic al lui f daca f este diferentiabila
n a si Df (a) = 0.
Teorema lui Fermat
Cu notatiile de mai sus, dac a a D este punct de extrem local pentru f si
functia f este diferentiabil
a n a, atunci a este punct critic al lui f .
Conditii suficiente de extrem local
Fie f C 2 (D) si fie a D un punct critic pentru f . Daca forma patratica
D2 f (a) este pozitiv definita (respectiv negativ definita) atunci a este minim
local (respectiv maxim local) al lui f . Daca matricea hessiana are valori
proprii de semne contrare, atunci a nu este extrem local.
Difeomorfisme
Fie A, B doi deschisi din Rn . O aplicatie f : A 7 B se numeste difeomor-
fism dac a este bijectiv a C 1 si cu inversa de clasa C 1 .
a, de clas
Teorema functiei inverse
Daca intr-un punct a A diferentiala Df (a) este izomorfism liniar (sau,
echivalent, det (Jf (a)) 6= 0), atunci f este difeomorfism local n jurul lui
a, adic a exist
a V vecinatate a lui a si W vecinatate a lui f (a) astfel ncat
restrictia f : V 7 W sa fie difeomorfism.
Teorema functiilor implicite

Fie A Rn si B Rm dou a multimi deschise.
Notam x = (x1 , x2 , .., xn ) A, y = (y1 , y2 , .., ym ) B si (x, y) A B.
Fie F : A B 7 Rm , F (x, y) = (f1 (x, y), f2 (x, y), .., fm (x, y)) o functie de
clasa C 1 . Fie (a, b) A B astfel ncat
D(f1 , f2 , .., fm )
F (a, b) = 0 si 6= 0.
D(y1 , y2 , .., ym )
Atunci exist a V A vecin atate deschisa a lui a si W B vecinatate deschisa

a functie : V 7 W cu proprietatile:
a lui b si o unic
C 1 (V ), (a) = b si F (x, (x)) = 0, x V.

II DIFERENT
IABILE
Extreme cu leg aturi

p
Fie M R o submultime nevida si a M . Fie f o functie definita pe o
vecinatate a lui a. Se spune ca punctul a este punct de extrem pentru f
cu legatura M (sau extrem conditionat) daca a este punct de extrem local
pentru restrictia lui f la M , sau, echivalent, daca exista V o vecinatate a
lui a astfel nc
at
f (x) f (a) sau f (x) f (a), x V M.
Teorema multiplicatorilor lui Lagrange

Fie D o submultime deschisa din Rn+m si fie f : D 7 R o functie de clasa
C 1 (D). Notam D 3 (x, y) = (x1 , x2 , ..., xn , y1 , y2 , ..., ym ) variabilele din D.
Fie gk : D 7 R, k {1, 2, ..., m} functii de clasa C 1 (D) si fie
M = {(x, y) D | gk (x, y) = 0, 1 k m}.
Daca (a, b) M este punct de extrem local pentru f cu legatura M astfel

nc
at
D(g1 , g2 , ..., gm )
(a, b) 6= 0,
D(y1 , y2 , ..., ym )
atunci exista = (1 , 2 , ..., m ) Rm astfel ncat (a, b) sa fie punct critic
al functiei
F (x, y, ) = f (x, y) + 1 g1 (x, y) + 2 g2 (x, y) + ... + m gm (x, y),
sau, echivalent, (a, b) este solutie a sistemului de n + 2m ecuatii cu n + 2m

necunoscute:
F F
= 0, = 0, gk = 0, j {1, 2, ..., n}, k {1, 2, ..., m}.
xj yk
4.2 Derivate partiale si diferentiala

2
1. Fie f : R2 7 R, f (x, y) = 2x3 y ex . Sa se calculeze, cu definitia,
derivatele partiale de ordinul ntai ale lui f n punctele (0, 0) si (1, 1).
Solutie
Observam ca f este continua n cele doua puncte. Aplicand definitia, obtinem:
2
f f (x, 0) f (0, 0) ex + 1
(0, 0) = lim = lim = 0.
x x0 x x0 x
f f (0, y) f (0, 0)
(0, 0) = lim = 0.
y y0 y
4.2. DERIVATE PART
IALE S
I DIFERENT
IALA 113
2
f f (x, 1) f (1, 1) 2x3 ex + 2 + e
(1, 1) = lim = lim = 6 + 2e.
x x1 x+1 x1 x+1
f f (1, y) f (1, 1)
(1, 1) = lim = 2.
y y1 y1
2. a. S
a se studieze existenta derivatelor partiale n origine pentru
functia q
f (x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 .
p
b. Este functia g : R2 7 R, g(x, y) = x x2 + y 2 de clasa C 1 (R2 ) ?
Solutie
a. Aplicand definitia, se obtine:
f (x, 0, 0) f (0, 0, 0) |x|
lim = lim .
x0 x x0 x
Limita de mai sus nu exista, deci functia f nu are derivate partiale n origine.
b. Pentru orice (x, y) 6= (0, 0), avem:
g 2x2 + y 2 g xy
(x, y) = p 2 , (x, y) = p 2 .
x x + y2 y x + y2
In origine derivatele partiale exista si sunt nule:
g x|x| g
(0, 0) = lim = 0, (0, 0) = 0.
x x0 x y
Verific
am dac
a derivatele partiale sunt continue (n origine):
g 2x2 + y 2
lim (x, y) = lim p = 0,
(x,y)(0,0) x (x,y)(0,0) x2 + y 2

2x2 +y 2
p
deoarece

2 2
2 x2 + y 2 ;
x +y
g xy
lim (x, y) = lim p = 0,
(x,y)(0,0) y (x,y)(0,0) x + y2
2

xy p
deoarece 2 2 x2 + y 2 . Rezulta ca f C 1 (R2 ).

x +y
3. Folosind definitia, s
a se calculeze derivatele partiale de ordinul al
doilea ale functiilor urm
atoare, n punctele indicate:
II DIFERENT
IABILE
q
a. f : R2 7 R, f (x, y) = x2 + y 2 n (1, 0) si (1, 1).
b. g : R3 7 r, g(x, y, z) = xeyz n (0, 0, 0) si (1, 1, 1).
Solutie
a. Se calculeaz a mai ntai derivatele partiale de ordinul ntai ntr-un punct
arbitrar (x, y) 6= (0, 0):
f x f y
(x, y) = p 2 2
, (x, y) = p 2 .
x x +y y x + y2
Calcul
am acum derivatele partiale de ordinul al doilea (cu definitia):
f
f x 1
2f x (x, 0) x (1, 0) 2
(1, 0) = lim = lim x = 0.
x2 x1 x1 x1 x1
f f
2f y (1, y) y (1, 0) y
(1, 0) = lim = lim p = 1.
y 2 y0 y y0 y 1 + y 2
f f
2f y (x, 0) y (1, 0)
(1, 0) = lim = 0.
xy x1 x1
f f 1 1
2f (1, y) (1, 0) 1+y 2
(1, 0) = lim x x
= lim = 0.
yx y0 y y0 y
Analog se calculeaza si n punctul (1, 1).
b. Derivatele partiale de ordinul ntai ntr-un punct arbitrar sunt:
g g g
(x, y, z) = eyz , (x, y, z) = xzeyz , (x, y, z) = xyeyz .
x y z
In (0, 0, 0) toate derivatele partiale de ordinul al doilea sunt nule. In punctul
(1, 1, 1), avem:
2g 2g 2g
(1, 1, 1) = 0, (1, 1, 1) = e = (1, 1, 1),
x2 yx zx
celelalte calcul
andu-se analog.
4. Fie f : R3 7 R2 , f (x, y, z) = (x2 yz, y 2 z 2 ). Sa se calculeze,

folosind definitia, derivata dupa directia h = ( 31 , 23 , 32 ) a functiei f n punctul
(x, y, z) = (1, 1, 2).
Solutie
Aplic and definitia, obtinem:

df f (1, 1, 2) + t( 31 , 23 , 23 ) f (1, 1, 2)
(1, 1, 2) = lim =
dh t0 t
4.2. DERIVATE PART
IALE S
I DIFERENT
IALA 115

1 43 t 13 t2 , 3 34 t (1, 3) 4 4

= lim = , .
t0 t 3 3
5. Fie f : R3 7 R2 , f (x, y, z) = (x3 y 3 , x3 + y 3 + z 3 ). Sa se calculeze

derivata dupa directia h = 16 (1, 1, 2) a lui f n punctul (1, 1, 1).
Solutie
Se aplic
a definitia (ca n exercitiul precedent).
6. Sa se calculeze laplacianul urmatoarelor functii:

a. f : R2 \ {(0, 0)} 7 R, f (x, y) = ln(x2 + y 2 ).
b. g : R3 \ {(0, 0, 0)} 7 R, g(x, y, z) = ln(x2 + y 2 + z 2 ).
1
c. h : R2 \ {(0, 0)} 7 R, h(x, y) = p 2 .
x + y2
1
d. k : R3 \ {(0, 0, 0)} 7 R, k(x, y, z) = p 2 .
x + y2 + z2
Solutie
Laplacianul unei functii f de n variabile, este, prin definitie:
2f 2f 2f
f = + + ... + .
x21 x22 x2n
O functie al c
arei laplacian este nul se numeste functie armonica.
a. Calculam derivatele partiale:
f 2x
(x, y) = 2 ,
x x + y2
f 2y
(x, y) = 2
y x + y2
2f 2y 2 2x2
2
(x, y) = 2 ,
x (x + y 2 )2
2f 2x2 2y 2
(x, y) = ,
y 2 (x2 + y 2 )2
si deci f = 0.
b. Derivatele partiale:
g 2x
(x, y, z) = 2 ,
x x + y2 + z2
II DIFERENT
IABILE
2g 2y 2 + 2z 2 2x2
(x, y, z) = ,
x2 (x2 + y 2 + z 2 )2
2
si deci g = .
x2 + y 2 + z 2
c. Derivatele partiale:
h x
(x, y) = q ,
x (x2 + y 2 )3
2h 2x2 y 2
(x, y) = ,
x2
q
2 2 5
(x + y )
1
si deci h = q .
(x2 + y 2 )3
d. Derivatele partiale:
k x
(x, y, z) = q ,
x (x2 + y 2 + z 2 )3
2k 2x2 y 2 z 2
(x, y, z) = ,
x2
q
(x2 + y 2 + z 2 )5
si deci k = 0.
7. S a se calculeze laplacianul functiilor:

a. f (x, y) = (x2 + y 2 )1 .
b. g(x, y, z) = (x2 + y 2 + z 2 )1 .
Solutie
2f 6x2 2y 2
a. (x, y) = , deci f = 4(x2 + y 2 )2 .
x2 (x2 + y 2 )3
2g 6x2 2(y 2 + z 2 )
b. (x, y, z) = , deci g = 2(x2 + y 2 + z 2 )2 .
x2 (x2 + y 2 + z 2 )3
xy
(
daca (x, y) 6= (0, 0)
8. Fie functia f (x, y) = x2 +y 2
0 daca (x, y) = (0, 0)
Sa se demonstreze c a f este continua, are derivate partiale de ordinul ntai
n orice punct si nu este diferentiabila n origine.
Solutie
Din inegalitatea: |f (x, y)| |x| rezulta lim f (x, y) = 0, deci functia
(x,y)(0,0)
4.2. DERIVATE PART
IALE S
I DIFERENT
IALA 117
este continu a. Este evident c a n orice punct (x, y) 6= (0, 0) functia are
derivate partiale de ordinul ntai; studiind existenta lor n origine (cu definitia),
f f
obtinem: (0, 0) = (0, 0) = 0.
x y
Demonstr am acum c a f nu este diferentiabila n origine; daca ar fi, atunci
diferentiala sa ar fi aplicatia identic nula deoarece:
f f
df (0, 0)(x, y) = (0, 0)x + (0, 0)y = 0.
x y
Din definitia diferentiabilit

atii ar trebui ca:
f (x, y) f (0, 0) df (0, 0)(x, y) xy

lim = lim 2
= 0,
+ y2
p
(x,y)(0,0) 2
x +y 2 (x,y)(0,) x
contradictie cu faptul c
a aceast
a limita nu exista. (se pot folosi coordonatele
polare).
9. S a se studieze continuitatea si existenta derivatelor partiale n origine

pentru functiile:

x3 y a (x, y) 6= (0, 0)
dac
a. f (x, y) = x2 +y 2
0 dac
a (x, y) = (0, 0)

x3 y2 a (x, y) 6= (0, 0)
dac
b. g(x, y) = x2 +y 2 .
0 dac
a (x, y) = (0, 0)
Solutie
x3 y
a. lim f (x, y) = lim p =
(x,y)(0,0) (x,y)(0,0) x2 + y 2
(2 cos3 sin )
= lim = sin ,
0
deci functia nu este continu
a n origine.
Studiem acum existenta derivatelor partiale:
f (x, 0) f (0, 0) x3
lim = lim = 0,
x0 x x0 x |x|
f (0, y) f (0, 0) y
lim = lim = ,
y0 y y0 y |y|
deci f nu este derivabil

a partialq
n raport cu y n origine.
b. Din inegalitatea: |f (x, y)| x2 + y 2 , rezulta ca functia g este continua
II DIFERENT
IABILE
n origine.
Studiem acum existenta derivatelor partiale:
g(x, 0) g(0, 0) x2
lim = lim = 0,
x0 x x0 |x|
g(0, y) g(0, 0) y
lim = lim .
y0 y y0 |y|
Ultima limit
a nu exista, deci g nu este derivabila partial n raport cu y n
origine.
10. Sa se demonstreze ca urmatoarele functii sunt diferentiabile n orig-

ine dar nu sunt a C1:
( de clas
2 2 1
(x + y ) sin x2 +y 2 daca (x, y) =6 (0, 0)
a. f (x, y) =
0 daca (x, y) = (0, 0)

xy2 daca (x, y) 6= (0, 0)
b. g(x, y) = x2 +y 4
0 daca (x, y) = (0, 0)

xy2 z daca (x, y, z) 6= (0, 0, 0)
c. h(x, y, z) = x2 +y 4 +z 2
0 daca (x, y, z) = (0, 0, 0)
Solutie
a. Calcul
and derivatele partiale de ordinul ntai, se obtine:
(
1 2x 1
f 2x sin x2 +y 2 x2 +y 2
cos x2 +y 2 daca (x, y) 6= (0, 0)
(x, y) =
x 0 daca (x, y) = (0, 0)
(
1 2y 1
f 2y sin x2 +y 2 x2 +y 2
cos x2 +y 2 daca (x, y) 6= (0, 0)
(x, y) =
y 0 daca (x, y) = (0, 0)
6 (0, 0), dar n orig-

Derivatele partiale sunt continue n orice punct (x, y) =
f
ine nu sunt continue deoarece lim x (x, y) nu exista (se pot folosi
(x,y)(0,0)
coordonatele polare). Am demonstrat deci ca f nu este de clasa C 1 pe R2 .
Studiem diferentiabilitatea n origine (n rest, derivatele partiale fiind con-
tinue, functia este diferentiabila):
f (x, y) f (0, 0) df (0, 0)(x, y)
lim p =
(x,y)(0,0) x2 + y 2
q
1
= lim x2 + y 2 sin = 0,
(x,y)(0,0) x2 + y2
4.2. DERIVATE PART
IALE S
I DIFERENT
IALA 119
deci f este diferentiabil

a n origine.

b. In puncte (x, y) 6= (0, 0) derivatele partiale sunt:
g y6
(x, y) = 2 p .,
x (x + y 4 ) x2 + y 4
g 2xy 5
(x, y) = 2 p .
y (x + y 4 ) x2 + y 4
Evident, (cu definitia), n origine derivatele partiale sunt nule.
g
Derivatele partiale nu sunt continue n origine; demonstram pentru x :
g
lim (x, 0) = 0,
x0 x
g 2 1
lim (y , y) = ,
y0 x 2
g
deci lim nu exist
a.
(x,y)(0,0) x
Demonstram c a g este diferentiabila n origine:
g(x, y) g(0, 0) xy 2
lim p = lim p p = 0,
(x,y)(0,0) x2 + y 2 (x,y)(0,0) x2 + y 4 x2 + y 2
deoarece:
x
1 si

p
x2 + y 4
y2
lim p = 0.
(x,y)(0,0) x2 + y 2
c. Lasam ca exercitiu faptul c a h nu este de clasa C 1 ; demonstram ca h este
diferentiabil
a n origine. Derivatele partiale n origine sunt toate nule (se
aplica definitia); diferentiabilitatea:
f (x, y, z) f (0, 0, 0)
lim p =
(x,y,z)(0,0,0) x2 + y 2 + z 2
xy 2 z
= lim p p = 0,
(x,y,z)(0,0,0) x2 + y 4 + z 2 x2 + y 2 + z 2
deoarece:
xz
1 si

p
x2 + y 4 + z 2
II DIFERENT
IABILE
y2
lim p = 0.
(x,y,z)(0,0,0) x2 + y 2 + z 2
11. S a se demonstreze ca urmatoarele functii nu sunt continue n orig-

ine, totusi au(derivate partiale n acest punct.
xy 2
x2 +y 4
daca (x, y) 6= (0, 0)
a. f (x, y) =
0 daca (x, y) = (0, 0)
2

x2
+ y2
y2
b. g(x, y) = e x
daca xy 6= 0

0 daca xy = 0
Solutie
a. Pentru a demonstra ca functia nu este continua n origine, se pot con-
sidera sirurile: (xn , yn ) = ( n12 , n1 ) (0, 0) si (x0n , yn0 ) = ( n1 , n1 ) (0, 0);
atunci:
1
lim f (xn , yn ) = ,
n 2
lim f (x0n , yn0 ) = 0.
n
Derivatele partiale:
f f
(0, 0) = (0, 0) = 0.
x y
b. Pentru a demonstra ca functia nu este continua n origine, calculam:

x2 (mx)2
+ 2 1

+m2
lim g(x, mx) = lim e (mx)2 x
= e m2 ,
x0 x0
deci limita nu exista (depinde de m).

Derivatele partiale n origine sunt ambele nule (rezulta direct din definitia
functiei).
2 2
(
xy sin xx2 y
+y 2
daca (x, y) 6= (0, 0)
12. Fie functia f (x, y) =
0 daca (x, y) = (0, 0)
a. S
a se arate c 1
a f este de clasa C pe R . 2
b. Sa se arate f are derivate partiale mixte de ordinul al doilea n orice

2f 2f
punct si s
a se calculeze si n origine; este functia f de clasa C 2
xy yx
pe R2 ?
Solutie
a. Derivatele partiale de ordinul ntai sunt:
( 2 2 4x2 y 3 2 2
f y sin xx2 y
+y 2
+ (x2 +y 2 )2
y
cos xx2 +y 2 daca (x, y) 6= (0, 0)
(x, y) =
x 0 daca (x, y) = (0, 0)
4.2. DERIVATE PART
IALE S
I DIFERENT
IALA 121
( 2 2 4y 2 x3 2 2
f x sin xx2 y
+y 2
(x2 +y 2 )2
y
cos xx2 +y 2 daca (x, y) 6= (0, 0)
(x, y) =
y 0 daca (x, y) = (0, 0)
f f
Se demonstreaz
a c
a si sunt continue, deci f este de clasa C 1 pe R2 .
x y
b. Evident, functia are derivate partiale de ordinul al doilea n orice punct
(x, y) 6= (0, 0); studiem existenta derivatelor mixte n origine (cu definitia):
2f x sin 1 2f y sin(1)
(0, 0) = lim = sin 1; (0, 0) = lim = sin 1.
xy x0 x yx y0 y
Functia nu este de clasa C 2 pe R2 ; daca ar fi fost, atunci, conform teoremei

de simetrie a lui Schwartz, cele doua derivate mixte de ordinul al doilea ar
fi trebuit s
a fie egale.
xy 3
(
daca (x, y) 6= (0, 0)
x2 +y 2
13. Fie functia: f (x, y) =
0 daca (x, y) = (0, 0)
a. Sa se arate ca f este de clas a C pe R2 .
1
b. Sa se arate f are derivate partiale mixte de ordinul al doilea n orice

2f 2f
punct si s
a se calculeze si n origine; este functia f de clasa C 2
xy yx
pe R2 ?
Solutie
Derivatele part
( iale de ordinul ntai sunt:
y 5 x2 y 3
f (x2 +y 2 )2
daca (x, y) 6= (0, 0)
(x, y) =
x 0 dac a (x, y) = (0, 0)
3x3 y 2 +xy 4
(
f (x2 +y 2 )2
a (x, y) 6= (0, 0)
dac
(x, y) =
x 0 dac a (x, y) = (0, 0)
Derivatele partiale de ordinul al doilea n origine:
f
2f y (x, 0)
(0, 0) = lim = 0,
xy x0 x
f
2f x (0, y)
(0, 0) = lim = 1,
yx y0 y
a C 2 (R2 ).
deci functia nu este de clas
14. S
a se studieze existent(a derivatelor partiale si a diferentialei n orig-
xy 2 yx2
x2 +y 2
daca (x, y) 6= (0, 0)
ine pentru functia: f (x, y) =
0 daca (x, y) = (0, 0)
II DIFERENT
IABILE
Solutie
Functia are derivate partiale n orice punct, dar nu este diferentiabila n
origine.
15. Fie f : R3 7 R ; f (x, y, z) = x2 + yz xy si a = (1, 1, 2). Sa se

df
determine versorul s stiind ca (a) este maxim.
ds
Solutie
df
(a) = s grada f =k s k k grada f k cos (s, grad
d f) =
a
ds
=k grada f k cos (s, grad

d f ).
a
Deci maximul se obtine atunci cand s are aceeasi directie si acelasi sens cu
1
a: grada f = (1, 1, 1) s = (1, 1, 1).
grada f. Rezult
3
16. Fie f : R3 7 R ; f (x, y, z) = xy 2 2xyz si a = (2, 1, 1). Sa se
df
determine versorul s stiind ca (a) este minim.
ds
Solutie
Repetand rationamentul din exercitiul anterior, rezulta ca minimul se obtine
atunci cand s are aceeasi directie si sens opus cu grada f .
1
Rezulta: grada f = (1, 0, 4) s = (1, 0, 4).
17
17. S a se calculeze jacobienii transformarilor n coordonate polare, cilin-
drice si sferice.
Solutie
Transformarea n coordonate polare este:
(x, y) = ( cos , sin ), (, ) (0, ) (0, 2).
Jacobianul ntr-un punct arbitrar (, ) este:

!
D(x, y) cos sin
= det =
D(, ) sin cos
Transformarea n coordonate cilindrice este
(x, y, z) = ( cos , sin , z), (, , z) (0, ) (0, 2) R.

4.2. DERIVATE PART
IALE S
I DIFERENT
IALA 123
Jacobianul ntr-un punct arbitrar este:

cos sin 0
D(x, y, z)
= det sin cos 0 = .

D(, , z)
0 0 1
Transformarea n coordonate sferice este
(x, y, z) = ( sin cos , sin sin , cos ), (, , ) (0, )(0, )(0, 2).
Jacobianul ntr-un punct arbitrar este:

sin cos cos cos sin sin
D(x, y, z)
= det sin sin cos sin sin cos = 2 sin .

D(, , )
cos sin 0
18. Fie functia f : R2 7 R, f (x, y) = ex+y . Sa se scrie polinomul Taylor

de gradul n asociat functiei f n punctele (0, 0) si (1, 1).
Solutie
Fie m, k N, k m n. Se calculeaza
mf
(x, y) = ex+y
xk y mk
si deci
mf mf
(0, 0) = 1, (1, 1) = 1.
xk y mk xk y mk
Rezult
a
1 1 1
Tn (f, (0, 0))(x, y) = 1 + (x + y) + (x + y)2 + ... + (x + y)n .
1! 2! n!
1
Tn (f, (1, 1))(x, y) = 1 +
((x 1) + (y + 1))+
1!
1 1
+ ((x 1)2 + 2(x 1)(y + 1) + (y + 1)2 ) + .. + ((x 1) + (y + 1))n =
2! n!
= Tn (f, (0, 0)).
19. S
a se calculeze aproximarea liniara n jurul originii a functiei
s
x+1
f (x, y, z) =
(y + 1)(z + 1)
II DIFERENT
IABILE
Solutie
Se calculeaz
a
f 1 f f 1
(0, 0, 0) = , (0, 0, 0) = (0, 0, 0) = .
x 2 y z 2
Aproximarea cerut
a este polinomul Taylor de gradul ntai:
1
T1 (f, (0, 0, 0))(x, y, z) = 1 + (x y z).
2

20. Sa se calculeze aproximativ 1, 01 3 0, 97 , folosind polinomul Taylor

de gradul 2 asociat functiei f (x, y) = x 3 y n punctul (1, 1).
Solutie
Se calculeaz
a
f 1 f 1 2f 1
(1, 1) = , (1, 1) = , 2 (1, 1) = ,
x 2 y 3 x 4
2f 1 2f 2
(1, 1) = , 2
(1, 1) = .
xy 6 y 9
Aproximarea de ordinul 2 a functiei f n jurul punctului (1, 1) este
1 f f

f (1 + h, 1 + k) f (1, 1) + (1, 1)h + (1, 1)k +
1! x y
!
1 2f 2 2f 2f
+ (1, 1)h + 2 (1, 1)hk + (1, 1)k 2 .
2! x2 xy y 2
In particular pentru h = 0, 1 si k = 0, 3, obtinem valoarea aproximativa
cerut
a.
2 +y 2
a se determine aproximarea liniara a functiei f (x, y) = x2 ex
21. S n
jurul punctului (1, 1).
Solutie
Se calculeaz
a polinomul Taylor de gradul ntai.

22. Sa se calculeze aproximativ e0,2 4 1, 02.
Solutie
Se poate folosi polinomul Taylor de gradul al doilea asociat functiei

f (x, y) = ex 4 y.
4.2. DERIVATE PART
IALE S
I DIFERENT
IALA 125
23. Sa se determine polinomul Taylor de gradul n al functiei

f (x, y) = e2x+y n origine.
Solutie
Derivatele partiale de ordinul k sunt:
kf
(x, y) = 2kj e2x+y , j {0, 1, ..., k}.
xkj y j
Rezult
a:
k k
1 X j kf 1 X
kj j
Ck kj j (0, 0)x y = Ckj 2kj xkj y j ,
k! j=0 x y k! j=0
deci polinomul Taylor de gradul n n origine este:

n k
1 X
Ckj 2kj xkj y j .
X
Tn (f, (0, 0))(x, y) =
k=0
k! j=0
24. S a se determine polinomul Taylor de gradul n al functiei

f (x, y, z) = ex+y+z n origine.
Solutie
Analog cu exercitiul anterior:
mf
(x, y, z) = ex+y+z , m = i + j + k.
xi y j z k
Rezult
a: n
X 1
Tn (f, (0, 0, 0))(x, y, z) = (x + y + z)k .
k=0
k!
25. S a se calculeze diferentialele functiilor:

a. f : R \ {(x, y) | x = 0}, f (x, y) = arctg xy .
2
b. g : R2 \ {(x, y) | y = 0}, g(x, y) = arctg xy .

Solutie
Intr-un punct (x, y) R2 \{(x, y) | xy 6= 0}, din domeniul comun al functiilor
f si g diferentialele sunt egale:
y x
df (x, y) = dg(x, y) = dx + 2 dy.
x2 +y 2 x + y2
II DIFERENT
IABILE
4.3 Diferentiala functiei compuse

26. Fie f C 2 (R2 ) si fie g : R2 7 R, g(x, y) = f (x2 + y 2 , x2 y 2 ). Sa se
calculeze derivatele partiale de ordinul ntai si al doilea ale functiei g.
Solutie
Fie u = x2 + y 2 si v = x2 y 2 ; derivatele partiale ale functiilor u si v sunt:
u u v v
= 2x, = 2y, = 2x, = 2y. Rezulta:
x y x y
g f u f v f f

= + = 2x +
x u x v x u v
g f u f v f f

= + = 2y .
y u y v y u v
Derivatele partiale de ordinul al doilea:
2g g f f

= = 2x + =
x2 x x x u v
!
f f 2 f u 2 f v 2 f u 2 f v

=2 + + 2x + + + =
u v u2 x vu x uv x v 2 x
!
f f 2f 2f 2f

2
=2 + + 4x 2
+2 + 2 .
u v u uv v
2g 2g g f f

= = = 2x + =
xy yx y x y u v
! !
2 f u 2 f v 2 f u 2 f v 2f 2f
= 2x + + + 2 = 4xy .
u2 y vu y uv y v y u2 v 2
2g g f f

2
= = 2y =
y y y y u v
!
f f 2 f u 2 f v 2 f u 2 f v

=2 + 2y + 2 =
u v u2 y vu y uv y v y
!
f f 2f 2f 2f

2
=2 + 4y 2 + .
u v u2 uv v 2
q
27. Fie r = x2 + y 2 + z 2 si fie f C 1 (R). Sa se calculeze laplacianul

1
functiilor g(x, y, z) = f r si h(x, y, z) = f (r).
4.3. DIFERENT
IALA FUNCT
IEI COMPUSE 127
Solutie
Calcul
am mai nt
ai:
1 x x

= , (r) =
x r r3 x r
Derivatele partiale ale functiei g:
2 !
g 1 x 2g 1 x 1 3x2 r2

= f0 3 , 2
= f 00 3 f0
x r r x r r r r5

1 00 1
Rezult
a g = r4
f r . Derivatele partiale ale functiei h:
h x 2h x2 r 2 x2
= f 0 (r) , = f 00
(r) + f 0
(r) ,
x r x2 r2 r3
deci h = f 00 (r) + 2r f 0 (r).
28. Daca f C 2 (R3 ) si u(x, y) = f (x2 + y 2 , x2 y 2 , 2xy) sa se calculeze

derivatele partiale de ordinul al doilea ale functiei u.
Solutie
Fie p = x2 + y 2 , q = x2 y 2 si r = 2xy.
u f p f q f r f f f
= + + = 2x + 2x + 2y
x p x q x r x p q r
u f p f q f r f f f
= + + = 2y 2y + 2x
y p y q y r y p q r
!
2u f 2 f p 2 f q 2 f r f
2
=2 + 2x 2
+ + +2 +
x p p x pq x pr x q
!
2 f p 2 f q
+2x + +
qp x q 2 x
! !
2 f r 2 f p 2 f q 2 f r
+2x + 2y + + 2 =
qr x rp x rq x r x
! !
2 2f 2f 2f 2f 2f 2f f f
= 4x + + 2 +4xy + +4y 2 2 +2 +2
p2 q 2 pq pr qr r p q
!
2u 2f 2f 2f 2f
= 4xy + + 4(x2 + y 2 ) +
xy p2 q 2 r2 pr
II DIFERENT
IABILE
2f f
+4(x2 y 2 ) +2
qr r
! !
2u 2f 2f 2f 2f 2f
= 4y 2 + 2 + 4xy +
y 2 p2 q 2 pq pr qr
2f f f
+4x2 2
+2 2 .
r p q
29. Fie a R si fie g si h doua functii de clasa C 2 pe R. Sa se demon-

a f (x, y) = g(x ay) + h(x + ay) verifica ecuatia coardei vibrante:
streze c
2f 2f
2
a2 2 = 0.
y x
Solutie Calcul direct.
30. S a se afle f C 2 (R) stiind ca functia u(x, y) = f (x2 y 2 ) este

armonic a pe R2 .
Solutie
2u 2u
O functie este armonica daca satisface relatia + 2 = 0.
x2 y
u 2
u
= 2xf 0 (x2 y 2 ) ; = 2f 0 (x2 y 2 ) + 4x2 f 00 (x2 y 2 ).
x x2
u 2u
= 2yf 0 (x2 y 2 ) ; = 2f 0 (x2 y 2 ) + 4y 2 f 00 (x2 y 2 )
y y 2
2 2
Inlocuind n u + u = 0, rezulta 4(x2 + y 2 )f 00 (x2 y 2 ) = 0; n final se
x 2 y 2
obtine f (t) = at + b, cu a, b R arbitrar fixate.
31. Sa se afle f C 2 (R) stiind ca functia v(x, y) = f ( xy ) este armonica.

Solutie
v y y 2v 2y 0 y y 2 00 y
= 2 f 0( ) ; = f ( ) + f ( )
x x x x2 x3 x x4 x
v 1 y 2
v 1 y
= f 0( ) ; 2
= 2 f 00 ( ).
y x x y x x
Inlocuind n ecuatia data, rezulta:
x2 + y 2 00 y 2y y
4
f ( ) + 3 f 0 ( ) = 0.
x x x x
4.3. DIFERENT
IALA FUNCT
IEI COMPUSE 129
y
Notand t = x se obtine (dup
a calcule):
f 00 (t) 2t
0
= 2 ,
f (t) t +1
si deci
f (t) = a arctg(t) + b
cu a, b R arbitrar fixate.
32. S
a se demonstreze c
a laplacianul n coordonate polare este:
2f 1 2f 1 f
f = 2
+ 2 + .
2
Solutie
Fie f C 2 (R2 ), x = cos , y = sin .
x x y y
= cos , = sin , = sin , = cos .

f f x f y f f
= + = cos + sin
x y x y
f f x f y f f
= + = ( sin ) + cos .
x y x y
f f
Rezolv
and sistemul, (n necunoscutele x si y ), rezulta:
f f f sin f f f cos
= cos , = sin + .
x y
2f f f sin f

2
= = cos =
x x x x x
2f 2 2 f sin cos 2 f sin2 f sin2
= cos 2 + + +
2 2 2
f sin cos
+2 .
2
2f 2f 2 2 f sin cos 2 f cos2 f cos2
= sin + 2 + +
y 2 2 2 2
f sin cos
2 .
2
II DIFERENT
IABILE
In concluzie:
2f 1 2f 1 f
f = + + .
2 2 2
d2 y dy
33. Fie ecuatia diferentiala x2 2
+x + 2y = 0. Ce devine ecuatia
dx dx
a se face schimbarea de variabile (x, y) 7 (t, y), unde x = et ?
dac
Solutie
dy d2 y 2
Calcul
am dx si dx n functie de dy
2 dt si ddt2y . Din x = et , rezulta t = ln x si
dt
deci dx = x1 = et ; rezulta:
dy dy dt dy t
= = e ,
dx dt dx dt
!
d2 y d dy t d dy t dt d2 y dy

= e = e = e2t .
dx2 dx dt dt dt dx dt2 dt
d2 y
Ecuatia devine: + 2y = 0.
dt2
y
a se demonstreze ca functia z(x, y) = xy + xe x verifica ecuatia
34. S
z z
x + = xy + z.
x y
Solutie
Se calculeaz
a derivatele partiale de ordinul ntai ale lui z.
1
35. Ce devine ecuatia x2 y 00 + 2xy 0 + 2 y = 0 daca se face schimbarea
x
1
de variabile (x, y) 7 (t, y), unde t = .
x
Solutie
Se calculeaz a
dy dy dt 1 dy dy
= = 2 = t2 , etc.
dx dt dx x dt dt
2
z 2
z
36. Ce devine ecuatia x2 2 y 2 2 = 0 prin schimbarea de variabile
x y
x
(x, y) 7 (u, v), unde u = xy, v = .
y
Solutie
Se calculeaz a:
z z u z v z 1 z
= + =y + , etc.
x u x v x u y v
4.3. DIFERENT
IALA FUNCT
IEI COMPUSE 131
37. S
a se determine functiile z = z(x, y) care verifica ecuatia
z z
x2 + y2 = z2,
x y
folosind schimbarea de variabile:
1 1 1 1
(x, y, z) 7 (u, v, w), unde, u = x, v = ,w= .
y x z x
Solutie
O metod a const
a n a calcula mai ntai x, y si z n functie de u, v si w; se
obtine:
u u
x = u, y = ,z= .
uv + 1 uw + 1
Se calculeaz
a acum derivatele partiale ale lui u si v n raport cu x si y:
2
u u v 1 1 v 1 uv + 1

= 1, = 0, = 2 = 2, = 2 = .
x y x x u y y u
z u u u u v

= = + =
x x uw + 1 u uw + 1 x v uw + 1 x
1 u2 w
u
w
v
= .
(uw + 1)2
z u u u u v

= = + =
y y uw + 1 u uw + 1 y v uw + 1 y
2
uv + 1 w

= .
uw + 1 v
Inlocuind n ecuatia initial
a, se obtine: w
u = 0. Rezult
a deci ca w este o
functie constanta n raport cu variabila u, deci w = f (v), unde f este o
functie arbitrar
a de clasa C 1 pe R. Rezulta
1 1 1 1

=f ,
z x y x
deci
x
z(x, y) = .
1 1
1 + xf y x
O alta metod
a const
a n a calcula:
w 1 z 1 w 1 z
= 2 + 2, = 2
x z x x y z y
II DIFERENT
IABILE
si deci
z w z 2 z w
= z 2 + 2, = z 2 .
x x x y y
Se calculeaz
a apoi
w w u w v
= + , etc.
x u x v x
38. Fie f C 1 (R) si n N . Sa se demonstreze ca functia

y

z(x, y) = xn f
x2
verific
a ecuatia:
z z
x + 2y = nz.
x y
Solutie
y n3 f 0 y y
z
x = nx n1 f
x2
2yx x2
, z
y = xn2 f 0 x2
.
39. O functie f : D 7 R se numeste omogena de grad r pe D daca
f (t(x1 , x2 , ..., xn )) = tr f (x1 , x2 , ..., xn ), t R , (x1 , x2 , ..., xn ) D.
S a orice functie omogena de grad r pe R3 satisface relatiile:

a se arate c
f f f
a. x +y +z = rf .
x y z
2

b. x +y +z f = r(r 1)f .
x y z
Solutie
a. Derivand n raport cu t relatia
f (tx, ty, tz) = tr f (x, y, z),
rezult
a:
f f f
x (tx, ty, tz) + y (tx, ty, tz) + z (tx, ty, tz) = rtr1 f (x, y, z) (?)
x y z
In particular pentru t = 1, se obtine relatia de la punctul a.
b. Se deriveaza n continuare relatia (?) n raport cu t.
40. Operatori diferentiali

Fie V = P i + Qj + Rk un camp de vectori de clasa C 2 pe un deschis U R3
4.3. DIFERENT
IALA FUNCT
IEI COMPUSE 133
si f C 2 (U ) (c
amp scalar). Operatorii diferentiali de ordinul ntai sunt
gradientul, divergenta si rotorul, definiti pentru orice a U astfel:
f f f
(gradf )(a) = (f )(a) = (a)i + (a)j + (a)k.
x y z
P Q R
(divV )(a) = (V )(a) = (a) + (a) + (a).
x y z
(rotV )(a) = ( V )(a) =
R Q P R Q P

= (a) (a) i + (a) (a) j + (a) (a) k.
y z z x x y
In cele ce urmeaz
a vom nota cu r = (x, y, z) vectorul de pozitie si cu
q
r = x2 + y 2 + z 2 norma sa. Evident, r este un camp vectorial, iar r
este un c amp scalar.
Pentru orice c ampuri vectoriale V si W si orice campuri scalare f si g de
clasa C 2 , au loc relatiile:
a. grad(f g) = f gradg + ggradf .
b. div(f V ) = f divV + V gradf .
c. div(V W ) = W rotV V rotW .
d. rot(f V ) = f rotV V gradf .
dV W
e. grad(V W ) = W rotV + V rotW + + ,
dW dV
dV
unde, este derivata dup a directia W a lui V .
dW
dV dW
f. rot(V W ) = V divW W divV + .
dW dV
df
g. = agradf, grad(a r) = a, pentru orice vector constant a.
da
h. gradr = r2 r, R.
i. rot(gradf ) = 0.
j. div(rotV ) = 0.
2f 2f 2f
k. div(gradf ) = f = + + .
x2 y 2 z 2
Solutie
Calcul direct.
41. S
a se calculeze divergenta campului vectorial
kr
V =r+ r,
r4
II DIFERENT
IABILE
unde k este versorul axei Oz, k = (0, 0, 1).

Solutie ! ! !
kr kr kr
divV = div r + 4 r = 3 + divr + rgrad =
r r4 r4
kr 1

= 3 + 3 4 + r 4 grad(k r) + (k r)gradr4 =
r r
!
kr k (k r)
=3+3 4 +r 4
4 6 r = 3.
r r r
1
a se calculeze rotorul campului vectorial V = (k r).
42. S
r
Solutie
1 1 1

rotV = rot kr = rot(k r) (k r) grad =
r r r
!
1 dk dr r 2k
= k divr r divk + + (k r) 3
= .
r dr dk r r
43. Sa se verifice ca urmatoarele transformari sunt difeomorfisme si sa

se calculeze jacobianul transformarii inverse:
a. F : (0, ) (0, 2) 7 R2 \ {(0, 0)}, F (, )= ( cos , sin ).
x y

2 2
b. G : R \ {(0, 0)} 7 R \ {(0, 0)}, G(x, y) = , .
x2 + y 2 x2 + y 2
Solutie
D(x, y)
a. Fie x = cos , y = sin ; atunci = 6= 0, iar iacobianul
D(, )
transform arii inverse este
1
D(, ) D(x, y) 1

= = .
D(x, y) D(, )
x y
b. Fie u = ,v = 2 . Atunci
x2 + y 2 x + y2
D(u, v) 1 D(x, y)
= 2 si = (x2 + y 2 )2 .
D(x, y) 2 2
(x + y ) D(u, v)
4.4. EXTREME LOCALE 135
44. Fie aplicatia
F : {(x, y) R2 | x > 0, y > 0} 7 {(x, y) R2 | y > 0}, F (x, y) = (xy, 3y).
Sa se demonstreze c a F este un difeomorfism.

Solutie
Se demonstreaz a F este bijectiva. Evident, F este de clasa C 1 . Iacobianul
a c
intr-un punct arbitrar este 3y 6= 0, deci F este difeomorfism.
Se poate cal-
1 3x y
cula si transformarea inversa: F (x, y) = y , 2 .
45. S
a se demonstreze c
a aplicatia
1 2

f : (0, ) (0, ) 7 {(x, y) R2 | x > 0}, f (x, y) = xy, y x2
2
este un difeomorfism si s
a se calculeze inversa.
Solutie
Faptul c a f este difeomorfism local rezulta din faptul ca iacobianul este
nenul n orice punct: det (Jf (x, y)) = x2 + y 2 6= 0.
Se arata c
a f este o bijectie si
r
1
q
x
f (x, y) = x2 + y 2 y, qp .
x2 + y2 y
4.4 Extreme locale

46. S a se calculeze extremele locale ale functiilor:
a. f : R2 7 R, f (x, y) = x3 + y 3 6xy.
b. g : R2 7 R, g(x, y) = x3 + 8y 3 2xy.
c. h : R2 7 R, h(x, y) = x2 ye2x+3y .
Solutie
a. Punctele critice ale functiei f sunt solutiile sistemului:
f
( (
x = 0 3x2 6y = 0
f , adica
y = 0 3y 2 6x = 0
Rezult
a dou
a puncte critice: (0, 0) si (2, 2). Pentru a decide daca acestea
II DIFERENT
IABILE
sunt puncte de extrem, se calculeaza matricea hessiana (mai ntai ntr-un

punct arbitrar):

2f 2f
!
x2 xy 6x 6
Hf (x, y) = 2f 2f
=
6 6y
yx y 2
In punctele critice se obtine:

! !
0 6 12 6
Hf (0, 0) = si Hf (2, 2) =
6 0 6 12
Valorile proprii ale matricei Hf (0, 0) sunt de semne contrare, deci (0, 0) nu
este punct de extrem, iar valorile proprii ale matricei Hf (2, 2) sunt ambele
strict pozitive, deci (2, 2) este punct de minim local.
b. Punctele critice sunt (0, 0) si ( 13 , 16 ). Primul nu este punct de extrem, iar
al doilea este punct de minim local.
c. Multimea punctelor critice este: {(0, y) | y R} {(1, 31 )}. Punctul
(1, 31 ) este punct de minim (matricea hessiana are valorile proprii pozi-
tive). In punctele (0, y), criteriul cu matricea hessiana nu decide (exista o
valoare proprie nul a). Se evalueaza semnul diferentei
f (x, y) f (0, y) = x2 ye2x+3y .
Pentru puncte situate deasupra axei Ox (adica y > 0), exista un disc (de
raza suficient de mic a, de exemplu y2 ), pe care diferenta f (x, y) f (0, y) este
pozitiv a, deci aceste puncte sunt minime locale. Analog, punctele situate
sub axa Ox sunt maxime locale. Pentru y = 0 (deci n origine), diferenta
f (x, y) f (0, 0) nu p
astreaza semn constant pe nici o vecinatate a lui (0, 0),
deci originea nu este punct de extrem.
47. S a se determine extremele locale ale functiilor:

a. f (x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 + 2x + 6y 6z, (x, y, z) R3 .
b. g(x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 xy + x 2z, (x, y, z) R3 .
1 x y
c. h(x, y, z) = + + + z, x 6= 0, y 6= 0, z 6= 0.
x y z
Solutie
a. Functia f are un singur punct critic, (1, 3, 3). Matricea hessiana
are toate valorile proprii strict pozitive, deci punctul (1, 3, 3) este minim
local.
b. Functia g are punctul critic ( 32 , 13 , 1) care este minim local deoarece
valorile proprii ale hessianei sunt stict pozitive.
c. Punctele critice sunt (1, 1, 1) si (1, 1, 1). Matricea hessiana ntr-un

punct arbitrar este
2
y12

x3
0
Hh (x, y, z) =

y12 2x
y3
z12

2y
0 z12 z3
Punctul (1, 1, 1) este minim local, iar (1, 1 1) este maxim local.
48. Sa se determine punctele de extrem local ale functiilor

f : R2 7 R, f (x, y) = xy si g : R3 7 R, g(x, y, z) = xyz.
Solutie
Singurul punct critic al functiei f este (0, 0) care nu este punct de extrem
deoarece diferenta f (x, y) f (0, 0) nu pastreaza semn constant pe nici o
vecinatate a originii. Punctele critice ale functiei g sunt
(x, 0, 0), (0, y, 0), (0, 0, z), x, y, z R.
Functia nu are puncte de extrem.

a. f : (0, 2) (0, 2) 7 R, f (x, y) = sin x sin y sin(x + y).
b. g : (0, )3 7 R, g(x, y, z) = sin x + sin y + sin z sin(x + y + z).
Solutie
a. Punctele critice sunt solutiile sistemului:
f
(
x = cos x sin y sin(x + y) + sin x sin y cos(x + y) = sin y sin(2x + y) = 0
f
y = sin x cos y sin(x + y) + sin x sin y cos(x + y) = sin x sin(x + 2y) = 0

Rezult
a punctele critice: (x1 , y1 ) = (, ) si (x2 , y2 ) = 3, 3 .
Derivatele partiale de ordinul al doilea:
2f
= 2 sin y cos(2x + y),
x2
2f
= 2 sin x cos(x + 2y),
y 2
2f
= sin(2x + 2y).
xy
Punctul (x2 , y2 ) este maxim local:
rt s2 =
II DIFERENT
IABILE
!2
2f 2f 2f 9

= , , , = > 0, r = 3 < 0.
x2 3 3 y 2 3 3 xy 3 3 4
In punctul (x1 , y1 ) = (, ), derivatele partiale de ordinul al doilea sunt nule,
deci trebuie evaluat semnul diferentei f (x, y)f (, ) = sin x sin y sin(x+y)
n jurul punctului (, ). Se poate face acest lucru fie folosind formula lui
Taylor de ordinul 3, fie direct, observand ca pentru x < , y < diferenta
este negativa, iar pentru puncte x > , y > diferenta este pozitiva.
Rezulta c
a (x1 , y1 ) nu este extrem local.
In particular, rezult a inegalitatea
!3
3
sin x sin y sin(x + y) , x, y (0, )
2
b. Se calculeaz
a punctele critice ale functiei g:
g
x
= cos x cos(x + y + z) = 0
g
y = cos y cos(x + y + z) = 0
g

= cos z cos(x + y + z) = 0

z
deci
cos x = cos y = cos z = cos(x + y + z).
Deoarece functia cos este injectiva pe (0, ), rezulta x = y = z. Se obtine
cos x = cos 3x, adic a 2 sin x sin 2x = 0, cu singura solutie x = 2 . Rezulta
punctul critic (x, y, z) = 2 , 2 , 2 . Derivatele partiale de ordinul al doilea
sunt:
2g 2g
= sin x + sin(x + y + z), = sin y + sin(x + y + z),
x2 y 2
2g
= sin z + sin(x + y + z),
z 2
2g 2g 2g
= = = sin(x + y + z).
xy yz xz

2 1 1
In punctul critic matricea hessiana este 1 2 1 . Polinomul car-

1 1 2
acteristic P () = 3 + 62 + 9 + 4 are toate radacinile strict negative, deci

2 , 2 , 2 este punct de maxim. Se observ a ca este un maxim global.
50. S a se determine punctele de extrem local ale functiilor:

a. f (x, y) = 3xy 2 x3 15x 36x + 9, (x, y) R2 .
b. f (x, y) = y 4 8y 3 + 18y 2 8y + x3 3x2 3x, (x, y) R2 .
c. f (x, y) = 4xy x4 y 4 , (x, y) R2 .
Solutie
a. Punctele critice sunt (x1 , y1 ) = (2, 3), (x2 , y2 ) = (2, 3); nici unul nu
este punct de extrem.
b. Punctele critice sunt

(x1 , y1 ) = (1+ 2, 2), (x2 , y2 ) = (1+ 2, 2+ 3), (x3 , y3 ) = (1+ 2, 2 3),

(x4 , y4 ) = (1 2, 2), (x5 , y5 ) = (1 2, 2+ 3), (x6 , y6 ) = (1 2, 2 3).
Punctele de extrem sunt (x2 , y2 ), (x3 , y3 ) (minime) si (x4 , y4 ) (maxim).
c. Punctele critice sunt (0, 0), (1, 1), (1, 1); primul nu este punct de ex-
trem, celelalte sunt puncte de maxim.

a. f : (0, ) (0, ) 7 R , f (x, y) = 4x2 + xy2 2 + y 2
b. f : R2 \ {(0, 0)} 7 R , f (x, y) = x+y
2 2
.
x +y
Solutie
2
a C si are in domeniul de definitie un singur punct
a. Functia f este de clas

critic (x1 , y1 ) = 21 , 2 .
!
In punctul critic matricea hessiana este 24 4 2
. 1 = 24 > 0 si
4 2 8

2 = 24832 > 0 deci 21 , 2 este punct de minim local si f 21 , 2 = 4.
b. Functia f este de clas a C 2 si are in domeniul de definitie punctele critice
(x, x), x R?
Matricea hessian a intr-un punct critic este

x x
2 2|x|3 2 2|x|3
Hf (x, x) = x x

2 2|x|3 2 2|x|3

Daca x < 0 atunci (x, x) sunt puncte de minimsi fmin = 2; daca x > 0,
atunci (x, x) sunt puncte de maxim si fmax = 2.

a. f : R 7 R, f (x, y) = x4 + y 4 2x2 + 4xy 2y 2
2
b. f : R3 7 R, f (x, y, z) = x2 + y 2 + 3z 2 xy + yz + 2xz
II DIFERENT
IABILE
Solutie
a. Functia f este de clasa C 2
si are
in domeniul de definit
ie punctele critice
(x1 , y1 ) = (0, 0); (x2 , y2 ) = ( 2, 2); (x3 , y3 ) = ( 2, 2)
Intr-un punct oarecare matricea hessiana este
!
12x2 4 4
4 12y 2 4

Punctele ( 2, 2); ( 2, 2) sunt minime locale, iar (0, 0) nu este ex-
trem.
b. Functia f este de clasa C 2 si are in domeniul de definitie un singur punct
critic (x1 , y1 , z1 ) = (0, 0, 0).
2 1 2
Matricea hessian a n punctul critic este 1 2 1 .

2 1 6
1 = 2 > 0, 2 = 3 > 0 si 3 = 4 > 0 deci (0, 0, 0) este punct de minim
local strict si fmin = 0.
53. S
a se determine extremele locale ale functiei:
F : R2 7 R, f (x, y) = x3 + 3xy 15x 12y.
Solutie
Punctele critice sunt (1, 2), (2, 1), (2, 1); folosind matricea hessiana, se
decide natura acestor puncte.
54. S a se determine extremele globale ale functiilor:

2 2
a. f (x, y) = (x2 + y 2 )ex y ,
b. g(x, y) = 2x+y
2 2
.
x +y
Solutie
Se trece la coordonate polare si se reduce problema la a determina extremele
unor functii de o singura variabila reala.
55. S a se determine extremele locale ale functiei:

y2 2
f (x, y, z) = x + 4x + zy + z2 , definita pentru x > 0, y > 0, z > 0.
Solutie
Se determin a punctele critice si apoi, folosind matricea hessiana, se decide
natura lor.
56. S a se determine
p extremele functiilor:
a. f (x, y) = xy 1 x2 y 2 , definita pentru x2 + y 2 < 1.
4.5. FUNCT
II IMPLICITE 141
b. g(x, y) = (1 + ey ) cos x yey , (x, y) R2 .

Solutie
a. Punctele critice sunt (0, 0), ( 33 , 33 ), ( 3 3 , 33 ).
b. Punctele critice sunt (2n, 0) si ((2n + 1), 2), n Z. Primele sunt
puncte de maxim, iar celelalte nu sunt puncte de extrem.
57. S a se determine extremele urmatoarelor functii:

a. f (x, y, z) = xy ln(x2 + y 2 ).
b. g(x, y, z) = 2x2 + 2xy 5y 2 + 6x + 6y.
Solutie
a. Puncte de maxim: ( 12e , 12e ), ( 12e , 12e );
puncte de minim: ( 12e , 12e ), ( 12e , 12e ).
b. Functia are un singur punct de extrem (maxim): (2, 1).
4.5 Functii implicite

58. Functia z = z(x, y) este definita implicit de ecuatia
(y + z) sin z y(x + z) = 0.
Sa se calculeze expresia:
z z
E = (z sin z) y2 .
x y
Solutie
Fie F (x, y, z) = (y + z) sin z y(x + z). Functia z = z(x, y) exista n
F
vecinatatea punctelor cu proprietatea 6= 0, adica
z
sin z + (y + z) cos z y 6= 0.
In aceast a ipotez a, se calculeaz

a derivatele partiale ale functiei z, derivand
relatia F (x, y, z) = 0 n raport cu x si respectiv y, (z este functie de x si y):
z z z

sin z + (y + z) cos z y 1+ = 0,
x x x
deci:
z y
= .
x sin z + (y + z) cos z y
II DIFERENT
IABILE
z z z

1+ sin z + (y + z) cos z (x + z) y = 0,
y y y
deci
z x + z sin z
= .
y sin z + (y + z) cos z y
Inlocuind z
si z
cu valorile obtinute mai sus n expresia E, se obtine
x y
yF (x, y, z)
E= = 0.
sin z + (y + z) cos z y
59. Fie g C 1 (R2 ) si fie functia z = z(x, y) definita implicit de ecuatia

z z
g(y 2 x2 , z xy) = 0. Sa se calculeze expresia E = y x + x y .
Solutie
Fie functia F (x, y, z) = g(y 2 x2 , z xy). Notam u = y 2 x2 si v = z xy.
g
Conditia de existent a a functiei z = z(x, y) este F
z 6= 0, adic a v 6= 0. In
aceast
a ipotez a, se calculeaza derivatele partiale ale functiei z:
g g
g g z z 2x u + y v

(2x) + y =0 = g
.
u v x x v
g g z z x g 2y g

2y + x =0 = v g u .
u v y y v
Inlocuind, se obtine: E = x2 + y 2 .
60. Fie a R si fie functia z = z(x, y) definita de ecuatia
x2 + y 2 + z 2 = a2 .
S
a se calculeze diferentiala ntai si diferentiala a doua ale functiei z.
Solutie
Fie functia F (x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 a2 . Functia z = z(x, y) exista n
atatea punctelor cu proprietatea F
vecin z 6= 0, adica z 6= 0. Exista deci
doua submultimi ale sferei de centru O si raza a pe care exista cate o functie
z: semisfera x2 + y 2 + z 2 = a2 , z > 0 si semisfera x2 + y 2 + z 2 = a2 , z < 0.
Vom calcula diferentialele functiei z asociate primei semisfere (z > 0):
z z x x
2x + 2z =0 = = p 2 .
x x z a x2 y 2
4.5. FUNCT
II IMPLICITE 143
z y y
Analog, = = p 2 si deci
y z a x2 y 2
x y x y
dz = dx dy = p 2 dx p dy.
z z a x2 y 2 a2 x2 y 2
Diferentiala a doua:
2
z 2z

2+2 + 2z = 0,
x x2
deci:
2z x2 + z 2 y 2 a2 y 2 a2
= = = .
x2 z3 z3
q
(a2 x2 y 2 )3
z z 2z
2 + 2z = 0,
y x xy
deci
z z
2z x y xy xy
= = 3 = q .
xy z z 2 2 2
(a x y )3
In concluzie:
y 2 a2 2xy x2 a2
d2 z = q dx2 q dxdy+ q dy 2
(a2 x2 y 2 )3 (a2 x2 y 2 )3 (a2 x2 y 2 )3
61. Functiile u = u(x, y) si v = v(x, y) sunt definite implicit de sistemul

de ecuatii u + v = x + y, ux + vy = 1. Sa se calculeze derivatele partiale de
ordinul ntai si al doilea ale functiilor u si v.
Solutie
Fie F : R4 7 R2 , F (x, y, u, v) = (u + v x y, ux + vy 1). Notand
f (x, y, u, v) = u + v x y si g(x, y, u, v) = ux + vy 1, conditia de
D(f,g)
existenta a functiilor u si v este D(u,v) 6= 0, adica y x 6= 0. In aceasta
ipoteza, deriv and n raport cu x si respectiv y relatiile f = 0, g = 0, se
obtine:
u v u v
+ = 1 si u + x +y = 0,
x x x x
u v u v
+ = 1 si x +v+y = 0,
y y y y
II DIFERENT
IABILE
de unde rezult
a:
u u + y v u + x u v + y v v+x
= , = , = , = .
x y x x x y y y x y xy
Pentru a calcula derivatele partiale de ordinul al doilea, se deriveaza n

continuare n raport cu x si respectiv y:
2u 2v u 2u 2v
+ = 0,
s i 2 + x + y = 0,
x2 x2 x x2 x2
de unde rezult
a
2u 2 u 2(u + y)
= x = .
x2 yx (y x)2
Analog se calculeaz
a si celelalte derivate partiale de ordinul al doilea.
62. Fie F C 2 (R2 ). Functia y = y(x) este definita implicit de ecuatia
F (sin x + y, cos y + x) = 0.
a se determine y 00 n punctele critice ale lui y.

S
Solutie
Fie u = sin x + y, v = cos y + x. Conditia de existenta a functiei y este
F F
u v sin y 6= 0. Deriv and ecuatia F (u, v) = 0 n raport cu x, rezulta:
F F
() (y 0 + cos x) + (1 y 0 sin y) = 0.
u v
Se obtine:
F F
cos x +
y0 = u
F F
v
.
v u
Derivand relatia () n raport cu x si nlocuind y 0 = 0, rezulta ( n punctele

critice):
2 2F 2
00 uF2 cos2 x 2 uv cos x vF2 + F
u sin x
y = F F
.
u v sin y
63. Functiile y = y(x) si z = z(x) sunt definite implicit de sistemul

(
sin x + sin y + sin z = a
, a, b R.
x2 + y 2 + z 2 = b
4.5. FUNCT
II IMPLICITE 145
Sa se calculeze y 00 si z 00 .
Solutie
Fie f (x, y, z) = sin x + sin y + sin z a, g(x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 b si
F (x, y, z) = (f (x, y, z), g(x, y, z)). Conditia de existenta pentru functiile y
si z este D(f,g)
D(y,z) 6= 0 2z cos y 2y cos z 6= 0. Deriv and ecuatiile f = 0,
g = 0 n functie de x , rezult a:
(
cos x + y 0 cos y + z 0 cos z = 0
()
2x + 2yy 0 + 2zz 0 = 0
Solutia sistemului este

x cos z z cos x 0 y cos x x cos y
y0 = , z = .
z cos y y cos z z cos y y cos z
Derivand relatiile (?)n functie de x, rezulta:
(
y 00 cos y (y 0 )2 sin y + z 00 cos z (z 0 )2 sin z = sin x
2(y 0 )2 + 2yy 00 + 2(z 0 )2 + 2zz 00 = 2
Rezolv a y 00 si z 00 .
and sistemul, rezult
64. Functiile u = u(x, y), v = v(x, y), z = z(x, y) sunt definite implicit
de sistemul de ecuatii

u + ln v
= x
v ln u = y

z = 2u + v
z 2
u v 2
Sa se calculeze x , xy , y2 .
Solutie
Fie functiile:
f (x, y, u, v, z) = u + ln v x,
g(x, y, u, v, z) = v ln u y,
h(x, y, u, v, z) = z 2u v
si fie F = (f, g, h). Conditia de existenta a functiilor u, v, z este
D(f, g, h) 1
6= 0 1 + 6= 0.
D(u, v, z) uv
Derivand relatiile f = 0, g = 0, h = 0 n raport cu x, rezulta
u uv v v z 2uv + v
= , = , = .
x 1 + uv x 1 + uv x 1 + uv
II DIFERENT
IABILE
Deriv
and relatiile f = 0, g = 0 n raport cu y, rezulta:
u 1 v
(
y + v y = 0
() .
u1 u
y +
v
y = 1
u u v uv
Solutia sistemului este: = , = .
y 1 + uv y 1 + uv
Deriv
and relatiile () n raport cu x, rezulta
2u 1 v v 2
v
+ v1 xy
(
xy v 2 x y = 0
2v 1 u u 2u
xy + u2 x y u1 xy = 0
Rezolv
and sistemul, rezulta
2u uv(u 1)
= .
xy (1 + uv)3
2v
Analog se calculeaz
a si y 2
.
65. Fie g C 1 (R) si fie functia z = z(x, y) definita implicit de ecuatia

xyz = eg(z) . Sa se demonstreze ca z nu are puncte critice.
Solutie
Fie F (x, y, z) = xyz eg(z) ; conditia de existenta a functiei z este
f
6= 0 xy g 0 (z)eg(z) 6= 0.
z
Deriv
and ecuatia F = 0 n raport cu x se obtine:
z z
yz + xy eg(z) g 0 (z) = 0.
x x
Rezult
a
z yz
=
x xy g 0 (z)eg(z)
si analog,
z xz
= .
y xy g 0 (z)eg(z)
Sistemul
z

= 0
x
z
= 0
y

F (x, y, z) = 0
4.5. FUNCT
II IMPLICITE 147
nu are solutii, deci z nu are puncte critice.
66. S a se determine extremele functiei y = y(x) definite implicit de

ecuatia x3 + y 3 2xy = 0.
Solutie
Fie F (x, y) = x3 + y 3 2xy. Functia y = y(x) este definita n vecinatatea
punctelor pentru care F y 6= 0, adic a 3y 2 2x 6= 0. In aceasta ipoteza, se
determin a punctele critice ale functiei y:
2y 3x2
3x2 + 3y 2 y 0 2y 2xy 0 = 0 y 0 (x) = .
3y 2 2x
Punctele critice sunt solutiile sistemului:
2
y0 = 0

2y 3x2 = 0
y = 3x2
F = 0 x3 + y 3 2xy = 0 x3 27x3 16 = 0 .
F 6= 0

2
3y 2x 6= 0

F
6= 0
y y

3
2 2 234 232
Unica solutie este (x, y) = 3 , 3 . Pentru a decide daca x = 3 este

3

punct de extrem local pentru y, vom calcula y 00 2
3
2
:

0 2 2 0 0 0 00232 00
6x + 6y y + 3y y 2y 2y 2xy = 0, y ( ) = 3 < 0,
3

232 3
234
deci x = 3 este maxim local pentru y si y( 2 3 2 ) = 3 .
67. S a se determine extremele functiei z = z(x, y), definite implicit de

ecuatia z + z + 20(x2 + y 2 ) 8(xy + x + y) = 0.
3
Solutie
Fie F (x, y, z) = z 3 + z + 20(x2 + y 2 ) 8(xy + x + y); conditia de existenta a
functiei z este F a 3z 2 + 1 6= 0. Evident, conditia este ndeplinita
z 6= 0, adic
pentru orice x, y, z R. Derivatele partiale de ordinul ntai ale lui z:
z z z 8(y + 1) 40x
3z 2 + + 40x 8(y + 1) = 0 = .
x x x 3z 2 + 1
z z z 8(x + 1) 40y
3z 2 + + 40y 8(x + 1) = 0 = .
y y y 3z 2 + 1
Punctele critice ale functiei z sunt solutiile sistemului:
8(y+1)40x

z

= 0
x

3z 2 +1
= 0
z 8(x+1)40y
= 0
y = 0

3 3z 2 +1

F (x, y, z) = 0 2 2
z + z + 20(x + y ) 8(xy + x + y) = 0
II DIFERENT
IABILE
Unica solutie a sistemului este (x, y, z) = ( 41 , 14 , 1). Pentru a decide daca el

este punct de extrem local, se calculeaza derivatele partiale ale functiei z.
2
z 2z 2z 2z 40

6z + 3z 2 2
+ 2
+ 40 = 0 2
= 2 .
x x x x 3z + 1
2
z 2z 2z 2z 40

6z + 3z 2 2
+ 2
+ 40 = 0 2
= 2 .
y y y y 3z + 1
z z 2z 2z 2z 8
6z + 3z 2 + 8=0 = 2 .
y x xy xy xy 3z + 1
Rezult
a
2z 1 1 2z 1 1 2z 1 1
2
( , ) = 10, 2
( , ) = 10, ( , ) = 2,
x 4 4 y 4 4 xy 4 4
deci n punctul ( 14 , 41 ), functia z are un maxim local.
68. Fie a R, a 6= 0; sa se determine extremele locale ale functiei

z = z(x, y) definite implicit de ecuatia (x2 + y 2 + z 2 )2 = a2 x2 z 2 .
Solutie
Fie F (x, y, z) = (x2 +y 2 +z 2 )2 a2 +x2 +z 2 ; Conditia de existenta a functiei z
este F
z 6= 0, adica z 6= 0. In aceasta ipoteza, se calculeaza derivatele partiale
ale functiei z:
z z z x

2(x2 + y 2 + z 2 ) 2x + 2z + 2x + 2z =0 = .
x x x z
z z

2(x2 + y 2 + z 2 ) 2y + 2z + 2z = 0,
y y
z 2y(x2 + y 2 + z 2 )
de unde rezult
a = .
y z(2x2 + 2y 2 + 2z 2 + 1)
z
x = 0

z
Sistemul
y = 0 are solut iile

F (x, y, z) = 0
s
1 + 1 + 4a2
(x1 , y1 , z1 ) = 0, 0, si
2
s
1 + 1 + 4a2
(x2 , y2 , z2 ) = 0, 0, .
2
4.5. FUNCT
II IMPLICITE 149
Se observ a c a conditia z 6= 0. Derivatele partiale de ordinul

a este verificat
al doilea:
2 !
z z 2z z 2

2x + 2z + (x2 + y 2 + z 2 ) 2 + 2 + 2z 2 +2+2 + 2z 2 = 0,
x x x x x
2z 3z 2 + y 2 + z 2 + 1
de unde rezult
a = .
x2 z(x2 + y 2 + z 2 + 1)
!
2 2 2 2z
2 2z
4y + (x + y + z ) 2 + 2z 2 + 2z = 0,
y y 2
2z x2 + 3y 2 + z 2
de unde rezult
a = .
y 2 z(x2 + y 2 + z 2 + 1)
z z

2x + 2z 2y + 2z +
x x
!
2 2 z z
2 2z z z 2z
+(x + y + z ) 2 + 2z y + 2 + 2z = 0,
x y x x y xy
2z 2xy
de unde rezult
a = .
xy z(x + y 2 + z 2 + 1)
2
Calculand derivatele partiale de ordinul al doilea n punctul critic (0, 0),
rezult
a:
2z 1 2z 2z z
r= 2
(0, 0) = , s = (0, 0) = 0, t = 2
(0, 0) = 2 .
x z xy y z +1
Deoarece rt s2 = z 21+1 > 0, (si pentru z1 si pentru z2 ), rezulta ca atat z1

cat si z2 au extreme locale n (0, 0). Functia z1 satisface conditia r < 0, deci
are un maxim local n (0, 0), iar valoarea ei n acest punct este
s
1 + 1 + 4a2
z1 (0, 0) = .
2
Functia z2 satisface conditia r > 0, deci are un minim local n (0, 0), iar
valoarea ei n acest punct este
s
1 + 1 + 4a2
z2 (0, 0) = .
2
69. S a se determine extremele locale ale functiei y = y(x) definite im-
plicit de ecuatia x3 + y 3 3x2 y 3 = 0.
II DIFERENT
IABILE
Solutie
F
Fie F (x, y) = x3 +y 3 3x2 y 3. Conditia de existenta pentru y este y 6= 0,
a 3y 2 3x2 6= 0. In aceasta ipoteza, se calculeaza y 0 :
adic
2xy x2
3x2 + 3y 2 y 0 6xy 3x2 y 0 = 0 y 0 (x) = ,
y 2 x2
deci punctele critice ale functiei y sunt
3
x1 = 0, y1 (0) = 3, x2 = 2, y2 (2) = 1.
6x + 6y(y 0 )2 + 3y 2 y 00 6y 12xy 0 3x2 y 00 = 0

2x + 2y 2y(y 0 )2 + 4xy 0
y 00 (x) = .
y 2 x2
a y 00 (0) =
Rezult 3
2
> 0, deci x1 = 0 este minim local si y 00 (2) = 32 , deci
3
x2 = 2 este maxim local.
70. S a se determine punctele de extrem ale functiei y = y(x) definite

2arctg x
implicit de ecuatia x2 + y 2 e y , y 6= 0.
Solutie
Conditia de existent
a a functiei y este
2arctg x
y(x2 + y 2 ) + xe y 6= 0.
Se obtine
arctg xy
0 2ye x(x2 + y 2 )
y = 2arctg x
;
y(x2 + y 2 ) + xe y
punctele critice sunt:

s s

e2 e2
x1 = , x2 = .
2 2
In aceste puncte y(x1 ) = x1 si y(x2 ) = x2 . Se calculeaza y 00 (x1,2 ), etc.
a se calculeze y 0 (1), y fiind definita implicit de x3 y cos y = 0.

71. S
Solutie
a este sin y 1 6= 0; derivand relatia data, rezulta
Conditia de existent
0 3x2
y (x) = 1sin y .
4.5. FUNCT
II IMPLICITE 151
a se calculeze y 0 (0) si y 00 (0), unde y este definita implicit de ecuatia

72. S
2 y 2
ex = sin(x + 2y) + 1.
Solutie
Se deriveaz
a ecuatia dat
a n raport cu x.
73. S a se calculeze derivatele partiale de ordinul ntai n punctul (1, 1)

ale functiei z definite implicit de
q
z
2z = x2 + y 2 tg p .
x2 + y 2
Solutie
Se deriveaz
a relatia dat
a n raport cu x si y.
74. Fie G C (R3 ) si fie z = z(x, y) definita implicit de relatia
z + G(x, y, z) = 0.
Sa se calculeze derivatele partiale de ordinul ntai ale lui z.

Solutie
Derivand n raport cu x, se obtine:
z G G G z
+ + + = 0.
x x y z x
75. S a se calculeze x0 (0) si y 0 (0), functiile x si y fiind definite implicit

de
( sistemul de ecuatii:
xy + 2y 2 + yz + x + y = 1
.
arctg xy + ln(x2 + 2y 2 + z 2 ) = ln 2
Solutie
Se deriveaz a relatiile date n functie de z.
76. Sa se determine extremele urmatoarelor functii definite implicit:

a. y = y(x), definit a de 2yx2 + y 2 4x 3 = 0.
2
b. y = y(x) definit a de x2 + y 2 = x2 y 2 .
c. z = z(x, y), definita de x2 + y 2 + z 2 xz yz + 2x + 2y + 2z 2 = 0.
Solutie
Aceeasi metod a ca n exercitiul 70.
II DIFERENT
IABILE
4.6 Extreme cu leg

aturi
77. S a se determine extremele locale ale functiei f (x, y, z) = xyz cu
leg
atura x + y + z = 1.
Solutie
Se aplica metoda multiplicatorilor lui Lagrange. Fie functiile
g(x, y, z) = x + y + z 1 si F (x, y, z) = f + g = xyz + (x + y + z 1).
Extremele cerute verifica sistemul:
F

x = 0
yz + = 0
F

= 0

xz + = 0
y
F xy + = 0

z = 0

g = 0

x+y+z1 = 0
Solutiile sistemului sunt:

pentru 1 = 91 (x1 , y1 , z1 ) = 31 , 13 , 31

(x2 , y2 , z2 ) = (1, 0, 0),

pentru 2 = 0 (x , y , z ) = (0, 1, 0), .
3 3 3

(x , y , z ) = (0, 0, 1)
4 4 4
Pentru a decide natura celor patru puncte critice, se calculeaza diferentiala
a doua a functiei F :
2F 2 2F 2 2F 2 2F 2F 2F
d2 F = dx + dy + dz + dxdy+ dxdz + dydz =
x2 y 2 z 2 xy xz yz
= 2 (zdxdy + ydxdz + xdydz) .

Pe legatur
a, avem dg = 0, adica dx + dy + dz = 0. Rezulta deci ca restrictia
2
lui d F la legatura g = 0 este:
d2 F = 2((1 x y)dxdy + ydx(dx dy) + xdy(dx dy)) =

= 2 ydx2 xdy 2 + (1 2x 2y)dxdy .

In punctul (x1 , y1 , z1 ) = 1 1 1
3, 3, 3 se obtine:
1 1 1 2 2

2
d F , , = dx + dxdy + dy 2 ,
3 3 3 3

care este o form
a patratica negativ definita si deci (x1 , y1 , z1 ) = 31 , 13 , 13
este maxim local al functiei f cu legatura g = 0.
Celelalte puncte nu sunt puncte de extrem; de exemplu, n (1, 0, 0), rezulta

4.6. EXTREME CU LEGATURI 153

d2 F (1, 0, 0) = 2dy 2 2dxdy, care are valorile proprii 1 2, etc. Se
poate studia si semnul diferentei f (x, y, z) f (1, 0, 0) ntr-o vecinatate a
punctului (1, 0, 0), restrictionat
a la planul x + y + z = 1.
78. S a se calculeze valorile extreme ale functiei f (x, y, z) = x + y + z

restrictionate la = {(x, y, z)|x2 + y 2 + z 2 = 1, 2x + 2y + z = 1}.
Solutie
Intersectia dintre sfer
a si plan este un cerc deci o multime compacta. Functia
f fiind continu a, rezulta ca este marginita (pe ) si si atinge marginile. Ex-
ista deci si n astfel ncat f () = inf f si f () = sup f . Pentru a

determina aceste valori, se aplic a metoda multiplicatorilor lui Lagrange.
Fie g(x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 1, h(x, y, z) = 2x + 2y + z 1
si fie F (x, y, z) = x + y + z + (x2 + y 2 + z 2 1) + (2x + 2y + z 1).
Se determin a punctele critice ale functiei F cu legaturile date:
F

x = 1 + 2x + 2 = 0
F
= 1 + 2y + 2 = 0

y

F
z = 1 + 2z + = 0
g = x2 + y 2 + z 2 1 =

0
h = 2x + 2y + z 1 = 0

1 = 14 1 = 12
(
(x1 , y1 , z1 ) =
(0, 0, 1)
.
2 = 41 11
2 = 18 (x2 , y2 , z2 ) = 94 , 49 , 79
Avand numai dou a puncte critice, ntr-unul dintre ele functia va lua val-
oarea maxim a, iar n cel alalt, valoarea minima. Se calculeaza f (0, 0, 1) = 1
(maxim) si f ( 49 , 94 , 79 ) = 91 (minim).
79. S
a se determine extremele globale ale functiei
f (x, y, z) = 2x2 + 2y 2 xy + z 4 2z 2
pe multimea compact a = {(x, y, z)|x2 + y 2 + 2z 2 8}.

Solutie
Se determina mai nt
ai extremele locale ale lui f pe interiorul lui (care
este o multime deschisa), apoi se determina extremele lui f cu legatura
2 2 2
x + y + 2z = 8.
Punctele critice ale lui f din multimea {(x, y, z)|x2 + y 2 + 2z 2 < 8} sunt
II DIFERENT
IABILE
solutiile sistemului:
f
x =
4x y = 0 (x1 , y1 , z1 ) = (0, 0, 0)

f
y = 4y x = 0 (x2 , y2 , z2 ) = (0, 0, 1)
f

3 (x , y , z ) = (0.0 1)

z = 4z 4z = 0 3 3 3

4 1 0

Matricea hessian a ntr-un punct arbitrar este 1 4 0 . In

0 0 12z 2 4
punctul (0, 0, 0) matricea hessiana are si valori proprii pozitive si negative,
deci originea nu este extrem local. In (0, 0, 1) si (0, 0, 1) matricea hessiana
are toate valorile proprii pozitive, deci acestea sunt amandoua minime locale.
Valoarea functiei n aceste puncte este f (0, 0, 1) = f (0, 0, 1) = 1.
Se determin a acum extremele locale ale lui f cu legatura
g(x, y, z) = x2 + y 2 + 2z 2 8 = 0.
Fie F (x, y,z) = 2x2 + 2y 2 xy + z 4 2z 2 + (x2 + y 2 + 2z 2 8). Se rezolva

F

x = 4x y + 2x = 0
F =

4y x + 2y = 0
sistemul: y
F 3
= 4z 4z + 4z = 0
z

g = x2 + y 2 + 2z 2 8 = 0
5
Din primele dou a ecuatii rezulta x = y sau = . Cazul x = y conduce
2
la solutiile:
1 = 3, (x1 , y1 , z1 ) = (0,q
0, 2),
q q q q q
2,3 = 23 , (x2 , y2 , z2 ) = 3
2,
3 5 3
2 , 2 , (x3 , y3 , z3 ) = 2 ,
3
2,
5
2 .
In aceste puncte functia f ia valorile:
q q q q q q
3 3 5 3 3 5 23
f (0, 0, 2) = 8, f 2 , 2 , 2 = f 2 , 2 , 2 = 4 .

x+y = 0
Cazul = 25 conduce la sistemul x2 + + 2z 2 = 8 cu solutiile:
y2
z(2z 2 7) = 0

(x4 , y4 , z4 ) = (2, 2, 0), (x5 , y5 , z5 ) = (2, 2, 0)

q q
(x6 , y6 , z6 ) = 22 , 22 , 72 (x7 , y7 , z7 ) = 2 2 7
2 , 2 , 2 .
In aceste puncte functia f ia valorile:
f (2,

2, 0)
= fq
(2,

2, 0)= 20,
q
f 22 , 22 , 72 = f 22 , 22 , 72 = 33 4 .
Compar and valorile functiei f , rezulta ca valoarea minima a functiei (pe

multimea ) este f (0, 0, 1) = f (0, 0, 1) = 1, iar valoarea maxima este

f (2, 2, 0) = f (2, 2, 0) = 20.
80. S
a se determine maximul si minimul functiei
f (x, y) = x2 + y 2 3x 2y + 1
pe multimea K = {(x, y) R2 | x2 + y 2 1}.

Solutie
Functia si atinge marginile pe multimea K. Determinam mai ntai ex-
tremele functiei pe multimea deschisa {(x, y) R2 | x2 + y 2 < 1}. Sistemul
f
(
x = 2x 3 = 0
f
y = 2y 2 = 0
nu are solutii n interiorul cercului unitate. Rezulta ca valorile extreme se

vor atinge pe cerc. Pentru a le determina, aflam extremele functiei f cu
legatura g(x, y) = x2 + y 2 1 = 0. Functia lui Lagrange este
F (x, y) = x2 + y 2 3x 2y + 1 + (x2 + y 2 1),
si deci rezult
a sistemul

F

x= 2x 3 + 2x = 0
F
y= 2y 2 + 2y = 0
g(x, y) = x2 + y 2 1 = 0

Solutiile sunt:

1 = 1 213 , x1 = 3 1313 , y1 = 2 1313

2 = 1 + 213 , x2 = 3 1313 , y2 = 2 1313 .
Calcul
and valorile functiei f n aceste puncte se obtin valorile extreme
cerute.
81. Fie D = {(x, y)|x + y = 1}. Sa se determine extremele locale ale

functiei f : D 7 R, f (x, y) = x2 + y 2 x y.
Solutie
Se aplica metoda multiplicatorilor lui Lagrange.
Fie legatura g(x, y) = x + y 1 si fie
F (x, y) = f (x, y) + g(x, y) = x2 + y 2 x y + (x + y 1).

II DIFERENT
IABILE

F
x =
2x 1 + = 0
F
Sistemul = 2y 1 + = 0 are solutiile = 0, (x, y) = 12 , 12
y

g = x+y1=0
Matricea!hessiana a functiei F (ntr-un punct arbitrar, deci si pe D) este
2 0
, deci punctul 12 , 12 este minim local.
0 2
82. Sa se determine punctele cele mai departate de origine care se gasesc
pe suprafata de ecuatie 4x2 + y 2 + z 2 8x 4y + 4 = 0.
Solutie
Problema este echivalenta cu a gasi extremele functiei
f (x, y, z) = x2 + y 2 + z 2
atura g(x, y, z) = 4x2 + y 2 + z 2 8x 4y + 4 = 0.

cu leg
83. S
a se determine valorile extreme ale functiei
f : R3 7 R, f (x, y, z) = 2x2 + y 2 + 3z 2
pe multimea {(x, y, z) R3 |x2 + y 2 + z 2 = 1}.

Solutie
Se aplic
a metoda multiplicatorilor lui Lagrange; fie
g(x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 1 si F (x, y, z) = f (x, y, z) + g(x, y, z).

F

x = 2(2 + )x = 0
F =

2(1 + )y = 0
Sistemul y are solutiile
F
z = 2(3 + )z = 0

g = x2 + y 2 + z 2 1 = 0

1 = 1, (x, y, z) {(0, 1, 0); (0, 1, 0)},
2 = 2, (x, y, z) {(1, 0, 0); (1, 0, 0)},

3 = 3, (x, y, z) {(0, 0, 1); (0, 0, 1)}.
Sfera unitate este multime compacta, deci functia f isi atinge marginile;
rezult
a fmin = f (0, 1, 0) = 1 si fmax = f (0, 0, 1) = 3.
84. Sa se determine valorile extreme ale produsului xy cand x si y sunt

coordonatele unui punct de pe elipsa de ecuatie x2 + 2y 2 = 1.
Solutie

Problema este echivalent a cu a g

asi valorile extreme ale functiei f (x, y) = xy
2 2
atura g(x, y) = x + 2y 1.
cu leg
Consideram functia F (x, y) = xy + (x2 + 2y 2 1). Din sistemul:

F
x =
y + 2x = 0
F
y = x + 4y = 0
2 2

g = x + 2y 1 = 0

2
a=
rezult .
4
2
Pentru = 4 , rezult a:

(x1 , y1 ) = 2 , 2 si (x2 , y2 ) = 22 , 12 .
2 1

Pentru = 42 ,rezult a:

2 1
(x3 , y3 ) = 2 , 2 si (x4 , y4 ) = 22 , 12 .
Valorile extreme ale functiei
continue f pe elipsa (care este multime com-
pacta) sunt: f (x1 , y1 ) = 42 ( minim) si f (x3 , y3 ) = 42 ( maxim).
85. Fie a, b, c R, a2 + b2 + c2 6= 0; sa se determine valorile extreme ale

functiei
f : R3 7 R, f (x, y, z) = ax + by + cz,
pe multimea D = {(x, y, z) R3 | x2 + y 2 + z 2 = r2 }.
Solutie
Se aplic
a metoda multiplicatorilor lui Lagrange.
Fie g(x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 r2 si F (x, y, z) = f (x, y, z) g(x, y, z)
Multimea D este compact a. Deoarece f este continua, rezulta ca f este si

atinge marginile pe D. In concluzie, f are cel putin un punct de minim
global conditonat de g si un punct de maxim global conditonat de g.
Sistemul F

x = a 2x = 0
F =

b 2y = 0
y
F

z
= c 2z = 0
g = x2 + y 2 + z 2 r 2 = 0

2 2 2
are solutiile = a +b
2r
+c
, (x, y, z) = 2a b
, 2 c
, 2 .
Deoarece f are cel putin dou a puncte de extrem globale pe D, deducem ca
2
valoarile extreme ale lui f sunt r a + b + c .2 2
86. S
a se determine extremele functiei
f : R3 7 R, f (x, y, z) = xyz
II DIFERENT
IABILE
pe multimea {(x, y, z) R3 |x2 + y 2 + z 2 = 1, x + y + z = 0}

Solutie
Fie g(x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 1 , h(x, y, z) = x + y + z si
F (x, y, z) = f (x, y, z) + g(x, y, z) + h(x, y, z)
F

x = yz + 2x + = 0
F
= xz + 2y + = 0

y

Sistemul F
z = xy + 2z + = 0 are solutiile
2 + y2 + z2 1 = 0

g = x
h= x+y+z = 0

2 1
1 , 1 , ; , 1 , 2 ; 1 ,
2 1
, ;
6 6 6 6 6 6 6 6 6
1 2

6
, 6 , 16 ;
2 1 1
6
, 6 , 6 ; 26 , 1
6
, 16 .
1
Se obtin trei puncte de minim n care f are valoarea
3 6
si trei puncte de
1
maxim n care f are valoarea
3 6
.
87. Functia z = z(x, y) este definita implicit de ecuatia
x2 + y 2 + z 2 2x + 2y 4z 10 = 0.
S
a se determine extremele locale ale lui z cu legatura x = 0.
Solutie
Fie F (x, y, z) = z(x, y) + x. Se obtine sistemul:
z 1x
x + = z2 +
z 1+y
y = z2
x = 0
2 2 2
x + y + z 2x + 2y 4z 10 = 0

Solutiile sunt (x1 , y1 , z1 ) = (0, 1, 2 + 15) si (x2 , y2 , z2 ) = (0, 1, 2 15).
Calcul andu-se diferentiala a doua a functiei F (pe legatura) se obtine
2z 2
D2 F = dy .
y 2
Rezult a functia z1 are un maxim n (0, 1) iar functia z2 are un minim

a c
n (0, 1).
88. Sa se determine extremele functiei f (x, y, z) = x3 + y 3 + z 3 pe

multimea {(x, y, z) R3 | x2 + y 2 + z 2 = 1}.
Solutie
Functia f este continua, iar multimea data este compacta, deci exista cel
putin doua puncte de extrem (n care f si atinge valorile extreme). Fie

F (x, y, z) = x3 + y 3 + z 3 + (x2 + y 2 + z 2 1); rezulta sistemul sistemul

F 2

x = 3x + 2x= 0
F = 3y 2 + 2y

= 0
y
F
= 3z 2 + 2z
= 0
z

2 2 2
x +y +z 1 = 0
Sistemul format din primele trei ecuatii are solutiile x = y = z = 0 si

x = y = z = 23 . Prima solutie nu verifica ultima ecuatie; cea de a doua,

3 3
nlocuit
a n ultima ecuatie d
a 1 = 2 si 2 = 2 . Se obtin solutiile

3 3
x 1 = y1 = z1 = 3 si x2 = y2 = z2 = 3 .
Calculand valorile functiei f n
aceste puncte, rezulta valorile extreme ale lui f .
89. S a se calculeze extremele urmatoarelor functii pe multimile indicate:

a. f (x, y) = exy , (x, y) R2 , x + y = 3.
b. f (x, y, z) = x + y + z, (x, y, z) R3 , x2 + y 2 + z 2 = 4, x y + z = 0.
Solutie
Se aplica metoda multiplicatorilor lui Lagrange.
90. Sa se determine valorile extreme ale functiei f (x, y) = ln(x2 +y 2 )xy

pe multimea {(x, y) R2 | x2 + y 2 16, y 2}.
Solutie
Se determina mai nt
ai extremele (libere) pe multimea deschisa
{(x, y) R2 | x2 + y 2 < 16, y > 2}.
Apoi se rezolv
a dou
a probleme de extrem cu legaturi, legaturile fiind
x2 + y 2 = 16 si respectiv y = 2.
91. Fie matricea (simetric

a de ordinul n),
A = (aij )ij , aij = aji , i, j {1, 2, ..., n}.
Sa se determine valorile extreme ale functiei (formei patratice)

n
X
f (x1 , x2 , ..., xn ) = aij xi xj
i,j=1
II DIFERENT
IABILE
pe sfera x21 + x22 + ... + x2n = 1.

Solutie
Construim functia lui Lagrange
F (x1 , x2 , ..., xn ) = f (x1 , x2 , ..., xn ) (x21 + x22 + ...x2n 1).
Rezult
a sistemul:
f

F

x1 = x1 2x1 = 0
F f
= 2x2 = 0

x2 x2

.....
F f

= x 2xn = 0

x
Fn n

= 1 (x21 + x22 + ... + x2n ) = 0

Sistemul se scrie sub forma echivalenta:

(a11 )x1 + a12 x2 + ... + a1n xn = 0
a21 x1 + (a22 )x2 + ... + a2n xn = 0

...................................................
an1 x1 + an2 x2 + ... + (ann )xn

= 0
2 2 2

x1 + x2 + ... + xn = 1

Evident, sistemul liniar (format din primele n ecuatii) are solutii nenule daca
si numai dac a este valoare proprie a matricei A (valorile proprii sunt reale
deoarece A este matrice simetrica). In acest caz, pentru a calcula valorile
extreme ale functiei f , se multeste prima ecuatie de mai sus cu x1 , a doua
cu x2 , s.a.m.d., a n-a ecuatie cu xn si se aduna membru cu membru cele n
relatii obtinute; rezulta:
f (x1 , x2 , ..., xn ) (x21 + x22 + ... + x2n ) = 0

In concluzie, pe sfera unitate are loc egalitatea f (x1 , x2 , ..., xn ) = . Rezulta
c
a valorile minima si maxima ale functiei f sunt cea mai mica si (respectiv)
cea mai mare valoare proprie ale matricei A.
Capitolul 5
Integrale improprii si cu
parametri

Integrale improprii
Fie a, b R si fie f : [a, b) 7 R o functie local integrabila (integrabila pe
Z b
orice interval compact [u, v] [a, b)). Integrala improprie (n b) f (x)dx
a
se numeste convergent
a dac
a limita
Z t
lim f (x)dx
tb a
exista si este finit

a; altfel, integrala se numeste divergenta.
Daca f Z: [a, ) 7 R este local integrabila, atunci integrala improprie

(la ) f (x)dx se numeste convergenta daca limita
a
Z t
lim f (x)dx
t a
exista si este finit

a. Z
b
Integrala improprie f (x)dx (b poate fi si ) se numeste absolut conver-
Za b
genta dac
a integrala |f (x)| dx este convergenta.
a
Exemple
Z
dx
a. Fie a (0, ) si R. Atunci integrala este convergenta daca si
x
a
161
162 CAPITOLUL 5. INTEGRALE IMPROPRII SI CU PARAMETRI
numai dac
a > 1.
Zb
dx
b. Fie a, b R, a < b si R. Atunci integrala este conver-
(b x)
a
gent
a daca si numai daca < 1.
Demonstratie
a. Fie 6= 1; atunci:
!
t1 a1
Z t
1
lim dx = lim < daca si numai daca > 1.
t a x t 1 1
Dac
a = 1, atunci:
Z t
1
lim dx = lim (ln t ln a) = .
t a x t
b. Analog.
Criterii de convergent
a
Criteriul lui Cauchy
Z b
Fie f : [a, b) 7 R, local integrabila; atunci integrala f (t)dt este conver-
a
gent
a dac
Z a si numai a > 0, b [a, b) astfel ncat x, y (b , b) sa
dac
y
rezulte f (t)dt < .
x
Criteriul de comparatie
Fie f, g : [a, b) 7 R, (b poate fi si ) astfel ncat 0 f g;
Z b Z b
i. dac
a integrala g(x)dx este convergenta, atunci si integrala f (x)dx
a a
este convergent
a.
Z b Z b
ii. dac
a integrala f (x)dx este divergenta, atunci si integrala g(x)dx
a a
este divergent a.
Criteriul de comparatie la limit a
Fie f, g : [a, b) 7 [0, ) astfel ncat exista limita:
f (x)
` = lim .
xb g(x)
Z b Z b
a ` [0, ) si
i. Dac g(x)dx este convergenta, atunci si f (x)dx este
a a
convergent
a.
Z b
a ` (0, ) sau ` = si
ii. Dac g(x)dx este divergenta, atunci si
a
5.1. NOT
IUNI TEORETICE 163
Z b
f (x)dx este divergent
a.
a
1
Criteriul de comparatie cu
x
Fie a R si f : [a, ) 7 [0, ), local integrabila astfel ncat exista
` = lim x f (x).
x
Z
a > 1 si 0 ` < , atunci
i. Dac f (x)dx este convergenta.
a
Z
a 1 si 0 < ` , atunci
ii. Dac f (x)dx este divergenta.
a
1
Criteriul de comparatie cu
(b x)
Fie a < b si f : [a, b) 7 [0, ), local integrabila astfel ncat exista
` = lim (b x) f (x).
xb
Zb
a < 1 si 0 ` < , atunci
i. Dac f (x)dx este convergenta.
a
Zb
a 1 si 0 < ` , atunci
ii. Dac f (x)dx este convergenta.
a
Criteriul lui Abel
Fie f, g : [a, ) 7 R cu propriet
atile:
Z
f este de clas 1
a C , lim f (x) = 0, f 0 (x)dx absolut convergenta,
x
Za x
g este continu
a, iar functia G(x) = f (t)dt este marginita pe [a, ).
Z a
Atunci integrala f (x)g(x)dx este convergenta.
a
Integrale cu parametri
Fie A 6= si [a, b] R un interval compact. Fie f : [a, b] A 7 R o
functie (de dou a variabile reale) astfel ncat pentru orice y A aplicatia
[a, b] 3 x 7 f (x, y) R este integrabila Riemann. Functia definita prin:
Z b
F : A 7 R, F (y) = f (x, y)dx,
a
se numeste integral a cu parametru.

Continuitatea integralei cu parametru
Daca f : [a, b] A 7 R este continua, atunci integrala cu parametru
Z b
F (y) = f (x, y)dx este functie continua.
a
Formula lui Leibniz de derivare
Fie f : [a, b] (c, d) 7 R o functie continua astfel ncat derivata partiala
f
a si este continua pe [a, b] (c, d). Atunci integrala cu parametru
exist
y
Z b
F (y) = f (x, y)dx este derivabila si
a
Z b
0 f
F (y) = (x, y)dx, y (c, d).
a y
Formula general
a de derivare
f
Fie f : [a, b] (c, d) 7 R o functie continua astfel ncat derivata partiala
y
exist a pe [a, b] (c, d) si fie , : (c, d) 7 [a, b) doua functii
a si este continu
Z (y)
a C 1 . Atunci functia G(y) =
de clas f (x, y)dx este derivabila si:
(y)
Z (y)
0 f
G (y) = (x, y)dx + f ((y), y)0 (y) f ((y), y)0 (y), y (c, d).
(y) y
Schimbarea ordinei de integrare

Fie f : [a, b] [c, d] 7 R o functie continua; atunci:
Z b Z d ! Z d Z b !
f (x, y)dy dx = f (x, y)dx dy.
a c c a
Integrale improprii cu parametri

Fie f : [a, b) A 7 R o functie cu proprietatea ca pentru orice y A,
aplicatia [a, b) 3 x 7 f (x, y) R este local integrabila si integrala (impro-
Z b
prie) f (x, y)dx converge. Se poate defini n acest caz functia
a
Z b
F (x, y) = f (x, y)dx,
a
5.1. NOT
IUNI TEORETICE 165
numit
a integral
a improprie cu parametru.
Z b
Integrala f (x, y)dx se numeste uniform convergenta (n raport cu y) pe
a
multimea A dac
a
Z
b
at f (x, y)dx < , t (b , b), y A.
> 0, b (a, b) astfel nc

t
Continuitatea integralei improprii cu parametru

Z b
Daca f : [a, b) A 7 R este continua si daca integrala f (x, y)dx este
a Z b
a pe A, atunci functia F : A 7 R, F (y) =
uniform convergent f (x, y)dx
a
este continu a.
Derivarea integralei improprii cu parametru
Fie f : [a, b) (c, d) 7 R o functie continua astfel ncat derivata partiala
f
exista si este continua pe [a, b) (c, d) si pentru orice y (c, d) fixat
y
Z b Z b
f
integrala f (x, y)dx este convergenta. Daca integrala (x, y)dx este
a a y
uniform convergent a pe (c, d), atunci integrala improprie cu parametru
Z b
F (y) = f (x, y)dx este derivabila si
a
Z b
f
F 0 (y) = (x, y)dx, y (c, d).
a y
Schimbarea ordinei de integrare n integrala improprie

Z b
Daca f : [a, b) [c, d] 7 R este continua si daca integrala f (x, y)dx este
a
uniform convergent
a pe (c, d), atunci :
Z d Z b ! Z b Z d !
f (x, y)dx dy = f (x, y)dy dx.
c a a c
Criterii de uniform convergent a

Criteriul lui Cauchy
aplicatia [a, b) 3 x 7 f (x, y) R este local integrabila. Atunci urmatoarele
afirmatii sunt echivalente:
Z b
i. integrala improprie f (x, y)dx este uniform convergenta pe A.
a
ii. > 0, b (a, b) astfel ncat pentru orice u, v (b , b) rezulta

Z v

f (x, y)dx < , y A.
u
Criteriul de comparatie
aplicatia [a, b) 3 x 7 f (x, y) R este local integrabila si fie g : [a, b) 7 R
Z b
at |f (x, y)| g(x), x [a, b), y A. Daca integrala
astfel nc g(x)dx
Z b a
este convergent
a, atunci integrala f (x, y)dx este uniform convergenta.
a
Functiile lui Euler

Fie si B functiile (integralele) lui Euler:
Z
() = x1 ex dx, > 0,
0
Z 1
B(p, q) = xp1 (1 x)q1 dx, p > 0, q > 0.
0
Propriet atile uzuale ale functiilor si B

a. (1) = 1.
b. ( + 1) = ().
c. B(p, q) = B(q, p).

d. ()(1 ) = , (0, 1).
sin()
(p)(q)
e. B(p, q) = .
(p + q)
Z
y p1
f. B(p, q) = dy.
(1 + y)p+q
0
g. (n) = (n 1)!, n N .

h. ( 21 ) = .

i. (n + 12 ) = 1 3 5....(2n 1) 2n .
5.2 Integrale improprii

1 1
Aplicand criteriile de comparatie cu si , s
a se studieze
x (b x)
natura integralelor urm
atoare (exercitiile 1-10):
5.2. INTEGRALE IMPROPRII 167
Z
dx
1. .
x2 + 1
1
Solutie
1
lim x 2 x12 +1 = 1, deci integrala este divergenta.
x
Z1
x2
2. dx.
1 x2
0
Solutie
1
x2 1 ,
lim (1 x) 2 1x 2
= 2
deci integrala este convergenta.
x1
Z1
sin x
3. dx.
1 x2
0
Solutie
sin x sin 1
lim (1 x) 1x 2 = 2 , deci integrala este divergenta.
x1
Urm
atoarele integrale sunt improprii n ambele capete.
Z
x
4. dx.
x31
1
Solutie
1
lim x 2 xx3 1 = 1, deci integrala este divergenta, (desi n x = 1 integrala
x
este convergent a).
Z
ln x
5. dx.
x3 1
1
Solutie
Integrala este convergent
a: lim ln x = 0, lim x1,1 ln x
= 0.
x1 x3 1 x x3 1
Z
dx
6. .
x x1
1
Solutie
3
lim x 2 x1x1 = 1, deci integrala este convergenta la infinit, dar este diver-
x
genta n x = 1: lim (x 1) x1x1 = 32 ,
x1
deci integrala este divergent
a.
Z 2n x
x e
7. dx, n N .
1+x
1
Solutie
Integrala este convergenta pentru orice n N :
1 x
2n ex
lim (1 + x) 2 = e,
x1 1+x
x2n ex
lim x2 = 0.
x 1+x
Z
dx
8. , > 0.
x(ln x)
1
Solutie
Z
du
Cu schimbarea de variabila ln x = u, obtinem integrala , care este di-
u
0
vergent
a pentru orice > 0.
Z1 m
x 1
9. dx, m N {0}.
ln x
0
Solutie
Integrala este convergenta:
xm 1
1
lim x 2 = 0,
x0 ln x
1 x
m1
lim (x 1) 2 = 0.
x1 ln x
Z
arctg(ax)
10. dx, a > 0, m N {0}.
xm
0
Solutie
Daca m = 1, integrala este divergenta; daca m > 1, integrala este conver-
gent
a.
Z
sin x
11. S
a se arate ca integrala dx este convergenta, dar nu este
x
0
absolut convergent
a.
5.3. INTEGRALE CU PARAMETRI 169
Solutie
Convergenta ( la ) rezult a aplicand criteriul lui Abel: f (x) = x1 si
g(x) = sin x. In 0 integrala este convergenta deoarece functia sinx x se poate
prelungi prin continuitate.
Z
sin x
Presupunem acum prin absurd ca integrala dx ar fi absolut conver-
x
0
genta. Atunci, din inegalitatea:
1 cos 2x
= sin2 x | sin x|,
2
Z
1 cos 2x
ar rezulta (aplic
and criteriul de comparatie) ca integrala dx
2x
0
Z
cos 2x
este convergent
a; de aici, ar rezulta (ntrucat integrala dx este
2x
0
Z
1
convergent
a, conform criteriului lui Abel), ca si integrala dx ar fi con-
2x
0
vergent
a, ceea ce constituie o contraditie.
5.3 Integrale cu parametri

12. Sa se studieze continuitatea functiei
Z
sin xy
F (y) = dx, y R.
0 1 + x2
Solutie
Fie f (x, y) = sin
1+x2
xy
, (x, y) [0, ) R. Evident, f este functie continua.
Demonstr am acum c a integrala (improprie) cu parametru
Z
f (x, y)dx
0
este uniform convergent a n raport cu y pe R si deci functia F este continua.

Evident, are loc inegalitatea:
1
|f (x, y)| , (x, y) [0, ) R.
1 + x2
Z
1
Integrala improprie dx este convergenta si deci, conform criteriu-
1 + x2
0
lui de comparatie, integrala data este uniform convergenta.
x 2

x
13. Fie f : [0, 1] (0, ) 7 R, f (x, y) = y2
e y si fie integrala
Z 1
parametru F (y) = f (x, y) dx. Sa se calculeze:
Z 1 0
i. lim f (x, y),

y0 0
Z 1
ii. lim f (x, y) dx.
0 y0
Solutie
i. Pentru orice y > 0, avem:
Z 1 1
x 2
1 = 1 1 e y 2 .
1
F (y) = f (x, y)dx = e y
0 2
0 2 2
Z 1
In consecint
a, rezult
a: lim f (x, y)= 12 .
y0 0
Z 1 Z 1
ii. Pe de alt
a parte: lim f (x, y) dx = 0 dx = 0.
0 y0 0
( p
ln x2 + y 2 daca (x, y) [0, 1] (0, )
14. Fie f (x, y) =
ln x daca (x, y) (0, 1] {0}
Z 1
f (x, y)dx daca y > 0

si fie F (y) = 0
1 daca y = 0

i. S
a se demonstreze ca functia F este continua.
a se calculeze F 0 (0).
ii. S
Z1
f
iii. S
a se calculeze (x, 0) dx.
y
0
Solutie
i. Pentru orice y > 0, integrand prin parti, obtinem:
1 Z 1
x2
Z 1 q
F (y) = f (x, y)dx = x ln x2 + y2 2 2
dx =
0 x +y

0 0
q
1
= ln 1 + y 2 1 + y arctg .
y
Z 1 Z 1
Pentru y = 0, obtinem F (0) = f (x, 0)dx = (1)dx = 1.
0 0
Functia F este continu

a n 0:
q
1
lim F (y) = lim ln 1 + y 2 1 + y arctg = 1.
y0+ y0+ y
ii. Derivata F 0 (0) se calculeaz

a cu definitia:
F (y) F (0) 1 q 1

0
F (0) = lim = lim ln 1 + y 2 + arctg = .
y0+ y y0+ y y 2
iii. Pentru orice x (0, 1], avem:

q
p y 2
f ln x2 + y 2 ln x ln 1+ x y
(x, 0) = lim = lim y 2
= 0.
y y0+ y y0+ x2
x
Z 1
f
Rezult
a (x, 0)dx = 0.
0 y
15. Fie f : [0,Z) [0, 1] 7 R, f (x, y) = yexy si fie integrala cu

parametru F (y) = f (x, y)dx, y [0, 1]. Sa se studieze continuitatea
0
functiei F .
Solutie
Evident, F (0) = 0; pentru orice y (0, 1], avem:
Z

F (y) = yexy dx = exy 0 = 1,
0
deci F nu este continu

a n 0.
Z
sin x
16. Fie > 0. S
a se calculeze dx.
x
0
Solutie
Consideram integrala (cu parametrul y > 0):
Z
sin x
F (y) = eyx dx.
x
0
Sunt verificate ipotezele teoremei de derivare sub integrala si obtinem:

Z
1
F 0 (y) = eyx sin xdx = .
0 y2 +1
a deci F (y) = arctgy + 2 ; n concluzie:

Rezult
Z
sin x
dx = lim F (y) = .
0 x y0 2
Se arat
a simplu (printr-o schimbare de variabila) ca:
Z
sin(x)
dx = , > 0.
0 x 2
Z
sin x

Analog, dac
a < 0, atunci dx = .
0 x 2
Z
sin x cos x
17. Fie , R; sa se calculeze dx.
0 x
Solutie
Se transform a produsul sin x cos x n suma si apoi se aplica rezultatul
din exercitiul anterior.
Z1
ln(1 + x)
18. S
a se calculeze integrala J = dx, folosind integrala cu
1 + x2
0
Z
ln(1 + x)
parametru F () = dx, > 0.
1 + x2
0
Solutie
Prin derivare n raport cu , obtinem:
ln(1 + 2 )
F 0 () = + arctg.
2(1 + 2 ) 1 + 2
1
Primitivele acestei functii sunt: arctg ln(1+2 )+k, k R. Dar F (0) = 0
2
si deci k = 0. Rezult
a J = F (1) = 8 ln 2.
19. S
a se calculeze integrala:
Z
2
F (y) = ln(cos2 x + y 2 sin2 x)dx, y > 0.
0
Solutie
Daca y = 1, atunci, evident, F (1) = 0.
Fie y > 0, y 6= 1; atunci:

2y sin2 x tg2 x
Z Z
2 2
F 0 (y) = dx = 2y dx =
0 cos2 x + y 2 sin2 x 0 1 + y 2 tg2 x
u2
Z
= 2y du =
0 (1 + y 2 u2 )(1 + u2 )
Z
2y 1 1

= = .
1 y2 0 1 + y 2 u2 1 + u2 1+y
Rezulta F (y) = ln(1 + y) + k, unde k este o constanta ce se determina din
conditia F (1) = 0; se obtine k = ln 2, si deci F (y) = ln 1+y
2 .
Z1 b
x xa
20. Pentru orice a > 0, b > 0, sa se calculeze J = cos(ln x)dx.
ln x
0
Solutie
Integrala J se poate scrie si sub forma:
Z1 b !
x xa
Z 1 Z b
y
J= cos(ln x)dx = cos(ln x) x dy dx =
ln x 0 a
0
Z b Z 1
y
= x cos(ln x)dx dy.
a 0
Z1
Vom calcula mai nt
ai integrala: J1 = xy cos(ln x)dx , folosind schimbarea
0
1+(b+1) 2
y+1 1
de variabil
a: t = ln x ;obtinem: J1 = 1+(y+1)2
, si deci J = 2 ln 1+(a+1) 2.
21. S
a se calculeze integralele:

Z2 Z2
arctg(tgx) x
J() = dx, > 0, 6= 1 si I = dx.
tgx tgx
0 0
Solutie

Z2
dx
J 0 () = . Pentru a calcula ultima integrala facem schimbarea
1 + 2 tg2 x
0

de variabil
a t = tgx ; n final obtinem J() = 2 ln(1 + ) si I = 2 ln 2.
22. S

Z2
1 + a cos x dx

a. F (a) = ln , |a| < 1.
1 a cos x cos x
0
Z
arctg(ax)
b. G(a) = dx, a R, |a| =
6 1.
x(1 + x2 )
0
Solutie

Z2
2
a. F 0 (a) = dx; cu schimbarea de variabila t = tgx , obtinem:
1 a2 cos2 x
0

Z
2 2 t =
F 0 (a) = dt = arctg ,
t2 + ( 1 a2 )2 1 a2 1 a2 0 1 a2

0
si deci F (a) = arcsin a.

Z
dx
b. G0 (a) = = si deci G(a) =
2 ln(1 + a).
(1 + x2 )(1 + a2 x2 ) 2(1 + a)
0
23. S a se calculeze integralele:
Z
ln(a2 + x2 )
a. J(a, b) = dx, a > 0, b > 0, a 6= b.
b2 + x2
0
Z1
ln 1 a2 x2

b. F (a) = dx, |a| < 1.
x2 1 x2
0
Solutie
a. Derivand n raport cu a, obtinem:
Z
0 2a
J = dx =
0 (a2 + x2 )(b2 + x2 )
Z
2a 1 1
= ( 2 2 )dx = .
0 b2 2
a a +x 2 b +x 2 b(a + b)

Rezult
a deci J = b ln(a + b) + K(b). Pentru a calcula K(b), calculam

ln(b2 + x2 ) ln(b2 + b2 tg2 t)
Z Z
2
J(b, b) = dx = b(1 + tg2 t)dt =
0 b2 + x2 0 b2 + b2 tg2 t

1 b2 2 2
Z Z
2
= ln 2
dt = ln b ln cos tdt.
b 0 cos t b b 0

Ultima integral a se poate calcula cu schimbarea de variabila t = 2 y si se
obtine
Z
2
ln cos tdt = ln 2.
0 2

Rezult a J(b, b) = b ln(2b) si deci K(b) = 0.
b. Deriv and n raport cu a, obtinem:
Z 1
0 2a
F (a) = dx =
0 (1 a2 x2 ) 1 x2

Z
2a
2 2a du a
Z
= 2 2 dt = 2 1 = ,
0 1 a sin t 1 a 0 2
u + ( 1a2 )
2 1 a2

deci F (a) = 1 a2 + k ; dar F (0) = 0, deci F (a) = ( 1 a2 1).
24. S
Z 1
arctg (ax)
J(a) = dx, a R.
0 x 1 x2
Solutie
Derivata functiei J este:
Z 1
dx cos t
Z
2
0
J (a) = = dt =
0 (1 + a x2 ) 1 x2
2 0 (1 + a2 sin2 t) cos t
Z
du
= = .
0 1 + (1 + a2 ) u2 2 1 + a2
Rezult
a:
p
ln a + 1 + a2 + C,
J(a) =
2
andu-se din J(0) = 0. In final se obtine:
constanta C calcul
p
J(a) = ln a + 1 + a2 .
25.Formula lui Froullani

Fie 0 < a < b si fie f : [0, )
7 R o functie continua si marginita astfel
Z
f (t)
ncat integrala dt este convergenta. Sa se demonstreze egalitatea:
t
1
Z
f (bx) f (ax) a
dx = f (0) ln .
0 x b
Solutie
Vom demonstra mai nt
ai egalitatea:
Z Z au
f (bx) f (ax) f (t)
dx = dt , u > 0. ()
u x bu t
Fie u > 0 ; cu schimbarea de variabila bx = t, obtinem:
Z Z
f (bx) f (t)
dx = dt.
u x bu t
Analog, se demonstreaza si egalitatea:

Z Z
f (ax) f (t)
dx = dt.
u x au t
Prin sc
aderea membru cu membru a celor doua egalitati rezulta egalitatea
(). Demonstram acum formula lui Froullani; folosind egalitatea (), avem:
Z Z Z au
f (bx) f (ax) f (bx) f (ax) f (t)
dx = lim dx = lim dt.
0 x u0 u x u0 bu t
Pentru a calcula ultima integrala consideram functia
h(u) = sup |f (t) f (0)|.

t[au,bu]
Din continuitatea functiei f , rezulta lim h(u) = 0. Evident, avem:

u0
Z au Z au Z au
f (t) f (t) f (0) f (0)
dt = dt + dt.
bu t bu t bu t
a tinde la 0 pentru u 7 0:
Prima integral
Z au Z au
f (t) f (0) |f (t) f (0)|
dt dt

bu t t bu
Z au
h(u) a
dt = h(u) ln 7 0 atunci cand u 7 0.
bu t b
In concluzie:
Z Z au Z au
f (bx) f (ax) f (t) f (0) a
dx = lim dt = lim dt = f (0) ln .
0 x u0 bu t u0 bu t b
26. Fie 0 < a < b; sa se calculeze integralele:

Z ax
e ebx
a. dx.
Z0 x
cos ax cos bx
b. dx.
0 x
Solutie
Se aplic
a formula lui Froullani.
27. S
a se calculeze, folosind functiile si B, integralele:
Z
p
a. ex dx, p > 0.
0
Z 1
x4
b. dx.
(x + 1)2
0
Z
dx
c. dx.
x3 +1
0
Solutie
a xp = y,obtinem:
a. Cu schimbarea de variabil
Z Z
1 1 1 1

1p
xp y
e dx = y p e dy = = +1 .
0 0 p p p p
In cazul particular p = 2, obtinem:

Z
3

2
ex dx = = .
0 2 2
b. Folosind propriet
atile functiilor lui Euler, obtinem:
1

5

3
Z
x4 5 3
4 4 1 1 3

2
2
dx = B , = = = .
0 (x + 1) 4 4 (2) 4 4 4 4
a x3 = y,obtinem:
c. Cu schimbarea de variabil
Z Z 2
dx 1 y 3 1 1 2 2 3

= dy = B , = .
0 x3 + 1 3 0 1+y 3 3 3 9
28. S

Z2
a. sinp x cosq x dx, p > 1, q > 1.
0
Z1
b. xp+1 (1 xm )q1 dx, p > 0, q > 0, m > 0.
0
Z
q
c. xp ex dx, p > 1, q > 0.
0
Z1
1

p
d. ln dx, p > 1.
x
0
Z1
dx
e. 1 , n N.
0
(1 xn ) n
Solutie
a. Cu schimbarea de variabila sin2 x = y, obtinem:
Z 1
1 1 p+1 q+1
Z
2 p1 q1
sinp x cosq xdx = y 2 (1 y) 2 dy = B , .
0 2 0 2 2 2
b. Cu schimbarea de variabila xm = y, obtinem:
Z 1
1 p+2

xp+1 (1 xm )q1 dx = B ,q .
0 m m
c. Cu schimbarea de variabila xq = y, obtinem:
Z Z
1 1 p+1

p+1
p xq 1 y
x e dx = y q e dy = .
0 q 0 q q
d. Cu schimbarea de variabila ln( x1 ) = y, obtinem:

Z 1 Z
1

lnp
dx = y p ey dy = (p + 1).
0 x 0
e. Cu schimbarea de variabia xn = y, obtinem:

Z 1 Z 1
dx 1 1 1 1

1 1
1 n
= y n (1 y) dy = B ,1 = .
0 (1 xn ) n
1
n 0 n n n n sin n
Z
2
29. S
a se calculeze integrala ex cos xdx.
0
Solutie
Folosind dezvoltarea n serie de puteri (n jurul lui 0) a functiei cos si teorema
de integrare termen cu termen a seriilor de puteri, obtinem:
Z X (1)n Z
x2 2
e cos xdx = ex x2n dx =
0 n0
(2n)! 0
X (1)n Z 1 X (1)n 1 1

n 12 y
= y e dy = n+ =
n0
(2n)! 0 2 n0
(2n)! 2 2

X (1)n 1 3 5...(2n 1) X 1 1 n 1

= = = e 4.
n0
(2n)! 2n+1 2 n0 n! 4 2
30. S
a se calculeze n functie de B integralele:
Z 1 Z
dx dx
I= si J = .
0 1 x3 1 x3 1
Solutie
1
Pentru I se face schimbarea de variabila x = t 3 ; rezulta:
Z 1
1 1 1 1

2 1
I= t 3 (1 t) 2 dt = B , .
3 0 3 3 2
1
Pentru calculul lui J se face schimbarea de variabila x. = t 3 ; rezulta:
Z 1
1 1 1 1

5 1
J= t 6 (1 t) 2 dt = B , .
3 0 3 6 2
31. S
a se calculeze integralele lui Fresnel:
Z Z
I= cos x2 dx si J = sin x2 dx.
0 0
Solutie
Convergenta celor doua integrale rezulta din criteriul lui Abel si cu schim-
a x2 = y. Calculam acum:
barea de variabil
Z
2
J iI = eix dx.
0
Cu schimbarea
q a x2 = it2 si folosind relatia (1) = 1, obtinem
de variabil
I = J = 12 2 .
Capitolul 6
M
asur
a si integral
a

Spatii m asurabile
Fie X o multime nevid a si fie P(X) multimea partilor lui X. O submultime
A P(X) se numeste algebra pe X daca verifica urmatoarele pro-
prietati:
i. X A.
ii. dac a A A atunci X \ A A.
iii. dac a An A, n N atunci nN An A.
In acest caz (X, A) se numeste spatiu masurabil iar elementele -algebrei A
se numesc multimi m asurabile.
a A este o -algebr
Dac a pe X, atunci:
i. A.
a A, B A atunci A B \ A, A B A, A \ B A.
S
ii. dac
a An A, n N atunci
iii. dac An A.
nN [
iv. dac
a (A)iJ sunt -algebre pe X atunci intersectia Ai este -algebra
iJ
pe X.
Daca C P(X) atunci -algebra generata de C se noteaza AC si este
definit
a prin
\
AC = {B | B este algebra pe X, si B C}.
Dac
a (Y, d) este un spatiu metric, atunci -algebra multimilor Boreliene
pe Y este -algebra generat a de familia multimilor deschise din Y .
In cazul particular Y = R, -algebra multimilor Boreliene (pe R) coincide
181
182
CAPITOLUL 6. MASUR SI INTEGRALA
A
cu -algebra generat a de oricare din urmatoarele tipuri de intervale:

C1 = {(, b) | b R}
C2 = {(a, ) | a R}
C3 = {(a, b) | a, b R},
deoarece orice multime deschisa din R este reuniune cel mult numarabila de
intervale deschise.
Functii m asurabile
Fie (X, A) un spatiu cu masura si (Y, d) un spatiu metric; o aplicatie
f : X 7 Y se numeste masurabila daca f 1 (B) A, B multime Bore-
lian
a din Y .
Daca A X, atunci functia caracteristica A : X 7 R este masurabila
daca si numai dac a A A.
O aplicatie s : X 7 R se numeste simpla (sau etajata) daca multimea s(X)
este finita, sau, echivalent, daca exista A1 , A2 , ..., An P(X) si 1 , 2 , ..., n
n
X
R astfel nc
at s = i Ai . Evident, s este masurabila daca si numai daca
i=1
multimile A1 , A2 , ..., An sunt masurabile.
Are loc urmatorul rezultat de aproximare:
Orice functie m asurabila si pozitiva este limita punctuala a unui sir
cresc
ator de functii simple masurabile si pozitive.
Spatii cu m
asur a
Fie (X, A) un spatiu masurabil; o aplicatie
: A 7 [0, ]
se numeste masur
a (pe X) daca:
i. () = 0
ii. pentru orice (An )nN A astfel ncat An Am = , n 6= m rezulta
!
[ X
An = (An ) .
nN nN
(X, A, ) se numeste spatiu cu masura. Proprietatea ii de mai sus se numeste

numarabil-aditivitate.
Daca (X, A, ) este un spatiu cu masura, atunci:

i. A, B A, A B (A) (B). (monotonie).
ii. pentru orice (An )nN A rezulta
!
[ X
An (An ) (numarabil-subaditivitate).
nN nN
6.1. NOT
IUNI TEORETICE 183
Egalitate aproape peste tot

O multime m a A A se numeste de masura nula daca (A) = 0.
asurabil
Doua functii masurabile se numesc egale aproape peste tot (se noteaza
f = g (a.p.t.)) daca multimea {x X | f (x) 6= g(x)} este de masura nula.
Relatia de egalitate aproape peste tot este relatie de echivalenta pe multimea
functiilor m
asurabile.
Functii integrabile
n
X
Fie (X, A, ) un spatiu cu m
asura si s : X 7 [0, ], s = i Ai o functie
i=1
simpla, pozitiva, m
asurabil
a. Integrala lui s n raport cu masura este,
prin definitie:
Z n
X
sd = i (Ai ).
X i=1
Daca f : X 7 [0, ] este o functie masurabila pozitiva atunci integrala lui

f n raport cu m
asura este:
Z Z
f d = sup{ sd | s functie simpla masurabila, 0 s f }.
X X
Daca f : X 7 [0, ] este o functie masurabila pozitiva si daca A A,

atunci integrala lui f pe multimea A n raport cu masura este:
Z Z
f d = f A d.
A X
Fie (X, A, ) un spatiu

Z cu m asura; o functie masurabila f : X 7 C se
numeste integrabil
a dac
a |f |d < .
X
Multimea functiilor integrabile este spatiu vectorial cu operatiile uzuale de
adunare si inmultire cu scalari.
Fie f : X 7 C o functie integrabila; atunci f = u + iv, unde u si v sunt
functii m asurabile reale; descompunand u = u+ u , v = v + v (aici
u+ , v + si u , v sunt p
artile pozitive si respectiv negative ale lui u si v),
atunci integrala lul f n raport cu masura este
Z Z Z Z Z
f d = u+ d u d + i v+ v d .
X X X X X
Integrala
Z astfel definit
a Zare propriet
Zatile:
i. (f + g) d = f d + gd, f, g integrabile si , C.
X X X
184
A
Z Z

ii. f d
|f |d, f integrabila.
X X
Teorema de convergent a monoton a a lui Lebesgue
Fie (X, A, ) un spatiu cu masura si fie fn : X 7 [0, ] un sir crescator
de functii masurabile: fn fn+1 , n N . Daca f este limita punctuala a
sirului fn , atunci Z Z
lim fn d = f d.
n X X
In particular, dac
a fn : X 7 [0, ], atunci:
Z X XZ
fn d = fn d.
X nN nN X
Teorema de convergent a dominat a a lui Lebesgue

Fie (X, A, ) un spatiu cu masura si fie fn : X 7 C un sir de functii
m asurabile cu proprietatile:
i. fn converge punctual la functia f .
ii. exist Zat |fn | g.
a g o functie integrabila astfel nc Z
Atunci f este functie integrabila si lim fn d = f d.
n X X
Spatii de functii p-integrabile
Fie (X, A, ) un spatiu cu masura si fie 1 p < . Consideram multimea:
Z
Lp (X, ) = {f : X 7 C | f masurabila si |f |p d < }.
X
Evident, pentru p = 1 se obtine multimea functiilor integrabile.
Lp (X, ) este spatiu vectorial, iar aplicatia
Z 1
p
p
k f kp = |f | d
X
este o seminorm a peLp (X, ). Din relatia k f kp = 0 rezulta f = 0 (a.p.t.);
fie Lp (X, ) multimea claselor de echivalenta n raport cu relatia de egal-
itate a.p.t. Atunci (Lp (X, ), k kp ) este spatiu normat (spatiul functiilor
p-integrabile). In plus, se demonstreaza ca (Lp (X, ), k kp ) este spatiu Ba-
nach.
Exemple de spatii de functii integrabile
i. Dac a pe multimea numerelor naturale, N , se considera masura de numarare
(a se vedea exercitiul 1 din acest capitol), atunci, n acest caz, spatiul
functiilor p-integrabile este spatiul sirurilor p-absolut sumabile (a se vedea
si exemplele de spatii normate din capitolul 2):
X
`p (N ) = {x : N 7 C | |x(n)|p < }.
nN
6.1. NOT
IUNI TEORETICE 185
Analog se defineste spatiul `p (Z) al sirurilor bilaterale p-absolut sumabile;

evident, norma n aceste cazuri este:
!1
X p
p
k x kp = |x(n)| , x `p (N ).
nN
ii. Daca pe multimea numerelor reale, R, se considera masura Lebesgue

(constructia acestei m
asuri se g
aseste n capitolul urmator), atunci notam:
Z
Lp (R) = {f : R 7 C | f masurabila si |f (x)| dx < }.

Norma n acest caz este

Z 1
p
k f kp = |f (x)| dx , f Lp (R).

Analog, se pot considera intervale (a, b) R si se obtin spatiile Lp (a, b)

corespunz atoare.
iii. Un caz particular remarcabil este spatiul functiilor periodice (de pe-
rioada 2 definite pe R) de p atrat integrabil, definit dupa cum urmeaza;
daca P este multimea functiilor periodice f : R 7 C , f de perioada 2,
f (x) = f (x + 2), x R, atunci:
Z 2
L2 [0, 2] = {f P | f masurabila si |f (t)|dt < },
0
integrala fiinds n raport cu m

asura Lebesgue. Evident, n locul intervalului
[0, 2] se poate lua orice interval de lungime 2; o alta alegere uzuala este
intervalul [, ]. Norma pe spatiul L2 [0, 2] este:
s
Z 2
1
k f k2 = |f (t)|2 dt, f L2 [0, 2].
2 0
Analog se defineste spatiul functiilor periodice (de perioada 2) integrabile:

Z 2
1
L [0, 2] = {f P | f masurabila si |f (t)| dt < }.
0
Norma pe spatiul L1 [0, 2] este:

Z 2
1
k f k1 = |f (t)| dt, f L1 [0, 2].
2 0
186
A
Spatiul functiilor esential m arginite

Fie (X, A, ) un spatiu cu masura si fie f : X 7 [0, ] o functie masurabila;
consider
am multimea

M = {t R | f 1 (t, ] = 0}.
Prin definitie, supremumul esential al lui f este:
esssupf = daca M = si esssupf = inf M daca M 6= .
Not am k f k = esssup|f |; functia f se numeste esential marginita daca

k f k < . Multimea functiilor esential marginite se noteaza L (X, ) si
este spatiu Banach cu norma k k .
i n acest caz putem particulariza spatiul cu masura (X, A, ), obtinandu-
S
se (ca mai sus) spatiile (` (N ), k k ), (L (R), k k ), (L [0, 2], k k ).
Spatii Hilbert si serii Fourier

Fie H un spatiu vectorial (complex sau real); o aplicatie
<, >: H H 7 C (respectiv R)
se numeste produs scalar daca pentru orice x, y, z H si orice , C sunt

adev arate relatiile:
i. < x + y, z > = < x, z > + < y, z >;
ii. < x, y > = < y, x >;
iii. < x, x > 0;
iv. < x, x > = 0 x = 0.
Perechea (H, <, >) se numeste spatiu cu produs scalar.

Aplicatia k k : H 7 H, k x k= < x, x > este norma pe H si verifica
inegalitatea lui Schwarz:
| < x, y > | k x k k y k, x, y H.
Reciproc, un spatiu normat (H, k k) este spatiu cu produs scalar daca si

numai daca este verificata legea paralelogramului:

k x + y k2 + k x y k2 = 2 k x k2 + k y k2 , x, y H.
Spatiul (H, <, >) se numeste spatiu Hilbert daca orice sir Cauchy este con-
vergent (spatiul normat (H, k k ) este complet).
In cele ce urmeaz a (H, <, >) este un spatiu Hilbert.
6.1. NOT
IUNI TEORETICE 187
Exemple de spatii Hilbert

i. Spatiul Banach C n (cu norma euclidiana) este spatiu Hilbert cu produsul
scalar: n X
< x, y >= xj yj ,
j=1
pentru orice x = (x1 , x2 , ..., xn ) si y = (y1 , y2 , ..., yn ) vectori din C n . Analog

si pentru Rn .
ii. Spatiul Banach al sirurilor de patrat sumabil,
X
`2 (N ) = {x : N 7 C | |x(n)|2 < }
nN
este spatiu Hilbert cu produsul scalar:

X
< x, y >= x(n)y(n),
nN
pentru orice siruri x, y `2 (N ). Analog si pentru spatiul sirurilor bilaterale

(definite pe Z), `2 (Z).
iii. Dintre toate spatiile de functii p-integrabile, Lp (X, A, ), numai spatiul
functiilor de patrat integrabil, L2 (X, A, ) este spatiu Hilbert, produsul
scalar fiind: Z
< f, g >= f g d, f, g L2 (X, A, ).
X
Ortogonalitate
Doi vectori x, y H se numesc ortogonali (sau perpendiculari; notam x y)
daca < x, y >= 0. Ortogonalul unei multimi nevide M H este, prin
definitie, multimea (subspatiul nchis) M = {x H | x y, y M }.
Urmatorul rezultat este esential n studiul spatiilor Hilbert:
Teorema proiectiei
Fie H un spatiu Hilbert si fie M H o multime nevida, nhisa si convexa.
Atunci exist a un unic vector xM M astfel ncat
k xM k= inf{k x k | x M }.
O consecint
a important a este generalizarea descompunerii dupa directii per-
pendiculare din geometria euclidiana:
Descompunerea ortogonal a
Fie K un subspatiu nchis si fie K ortogonalul sau. Atunci, pentru vec-
a (si sunt unici) y K si z K astfel ncat x = y + z.
tor x H exist
188
A
Baze ortonormale, serii Fourier

Fie H un spatiu Hilbert; o submultime B = {i }iJ se numeste baza ortonor-
mal a n H dac a:
i. < i , j >= ij (simbolul lui Kronecker), i, j J;
ii. subspatiul vectorial generat de B este dens n H.
Spatiul Hilbert H se numeste separabil daca admite baze ortonormale cel
mult num arabile. In continuare vom considera numai spatii Hilbert separa-
bile.
Fie H un spatiu Hilbert (separabil), fie B = {n }nN o baza ortonormala
(fixata) si fie x H un vector fixat; coeficient
X ii Fourier ai lui x (n baza B)
sunt x bn =< x, n >, n N , iar seria x
bn n se numeste seria Fourier
nN
asociat
a lui x. Aplicatia
bn )n `2 (N )
H 3 x 7 (x
se numeste transformarea Fourier (pe spatiul H).

Propriet atile seriei Fourier X
i. Pentru orice x H, seria Fourier asociata, x
bn n , converge la x;
X nN
ii. k x k2 = bn |2 (identitatea lui Parseval);
|x
nN
iii. transformarea Fourier este un izomorfism (izometric) de spatii Hilbert.
Serii trigonometrice
Un caz particular remarcabil de serie Fourier este seria trigonometrica. Con-
sider
am spatiul Hilbert al functiilor periodice (de perioada 2) de patrat
integrabil (a se vedea exemplele de spatii p-integrabile):
Z 2
2
L [0, 2] = {f : [0, 2] 7 C | f masurabila si |f (t)|2 dt < }.
0
Produsul scalar este

Z 2
1
< f, g >= f (t)g(t)dt,
2 0
s
1 2
Z
iar norma k f k2 = |f (t)|2 dt.
2 0
Pentru orice n Z, fie n (t) = eint . Un rezultat clasic de analiza afirma ca
multimea (sistemul trigonometric) B = {n | n Z} este baza ortonormala
n L2 [0, 2]. Pentru orice functie f L2 [0, 2] , coeficientii Fourier (n
6.1. NOT
IUNI TEORETICE 189
raport cu baza fixat

a mai sus), sunt
Z 2
1
fbn =< f, n >= f (t)eint dt, n Z,
2 0
X
iar seria Fourier (sau seria trigonometrica) asociata functiei f este fbn n ;
nZ
n
X
sumele partiale ale seriei, Pn = fbk k , se numesc polinoame trigonomet-
k=n
rice si lim Pn = f n spatiul L2 [0, 2], sau, echivalent:
n
lim k Pn f k2 = 0.
n
Identitatea lui Parseval devine n acest caz:

Z 2
1 X
|f (t)|2 dt =k f k22 = |fbn |2 .
2 0 nZ
Folosind egalitatea eint = cos nt + i sin nt, t R, seria Fourier asociata

functiei f se poate scrie sub forma:

a0 X
+ (an cos nt + bn sin nt),
2 n=1
unde coeficientii trigonometrici (clasici) an si bn sunt:

Z 2
1
an = f (t) cos ntdt, n 0,
0
Z 2
1
bn = f (t) sin ntdt, n 1.
0
Legatura dintre coeficientii fbn , an si bn este:

a0 b an ibn b an + ibn
fb0 = , fn = , fn = , n = 1, 2, ...
2 2 2
Lema lui Riemann afirm
a c
a daca functia f este integrabila, atunci:
lim an = lim bn = 0.
n n
In leg
atura cu convergenta punctuala a seriei Fourier, are loc urmatorul
rezultat clasic:
190
A
Teorema lui Dirichlet

Daca f : R 7 R este o functie periodica de perioada 2, masurabila,
marginit
a, av
and cel mult un numar finit de discontinuitati de speta intai si
av
and derivate laterale n orice punct, atunci seria Fourier asociata functiei
f converge n fiecare punct x R la
1
(f (x + 0) + f (x 0)).
2
In particular, dac
a functia f este continua (si verifica celelalte ipoteze din
teorema lui Dirichlet), atunci are loc descompunerea:

a0 X
f (t) = + (an cos nt + bn sin nt).
2 n=1
Convergenta uniform a a seriei Fourier

Conditii suficiente pentru convergenta uniforma a seriei Fourier sunt date n
teorema urm atoare:
Daca f : R 7 C este o functie continua, de clasa C 1 pe portiuni si
periodica de perioad a 2, atunci seria sa Fourier este absolut si uniform
convergent a, iar suma Zeste f .
a0 1 2
Num arul = f (x)dx este media semnalului f , primul termen
2 2 0
a1 cos x + b1 sin x
este oscilatia principala (n jurul valorii medii), iar termenul
an cos nt + bn sin nt, n 2
este armonica de ordinul n a funct p iei f . Perioada armonicei de ordinul n

este 2n , iar amplitudinea A n = |an |2 + |bn |2 ; conform lemei lui Riemann
rezulta lim An = 0.
n
In cazul n care functia f are perioada T = 2`, (` > 0), atunci toate
rezultatele de mai sus sunt n continuare adevarate, cu adaptarile core-
spunz atoare; baza ortonormala este
nx
{n | n Z}, cu n (x) = ei ` ,
iar coeficientii Fourier sunt:

Z 2`
1 nx
fbn = f (x)ei ` dx, n Z,
2` 0
6.1. NOT
IUNI TEORETICE 191
Z 2`
1 nx
an = f (x) cos dx, n = 0, 1, 2, ...,
` 0 `
Z 2`
1 nx
bn = f (x) sin , n = 1, 2, ...
` 0 `
Teorema lui Dirichlet se scrie:

1 a0 X nx nx

(f (x + 0) + f (x 0)) = + an cos + bn sin =
2 2 n=1
` `

X nx
= fbn ei ` , x R.
n=
Identitatea lui Parseval devine acest caz:

|a0 |2 X
Z 2`
1
+ |an |2 + |bn |2 = |f (t)|2 dt.
2 n1
` 0
Evident, toate rezultatele de mai sus raman adevarate daca nlocuim inter-
valul [0, 2`] cu orice alt interval de lungime 2`, de exemplu, [`, `].
Serii de sinusuri si cosinusuri
Fie f : [0, `] 7 R, o functie integrabila si fie f : R 7 R, periodica de
perioada 2`, definita prin:
(
f (x) , x [0, `]
f(x) =
f (x) , x (`, 0)
Daca functia f satisface conditiile teoremei lui Dirichlet, atunci, dezvoltand

f n serie Fourier, rezult
a:

1 a0 X nx
(f (x + 0) + f (x 0)) = + an cos , x (0, `),
2 2 n=1
`

a0 X a0 X
f (0 + 0) = + an , f (` 0) = + (1)n an ,
2 n=1
2 n=1
coeficientii an fiind coeficientii Fourier reali asociati functiei f.

Formula de mai sus se numeste dezvoltarea n serie de cosinusuri a lui f .
Analog, dac a functia (impar a):
(
f (x) , x [0, `]
f(x) =
f (x) , x (`, 0)
192
A
satisface conditiile teoremei lui Dirichlet, atunci dezvoltarea n serie de si-

nusuri a functiei f este:

1 X nx
(f (x + 0) + f (x 0)) = bn sin , x (0, `),
2 n=1
`
coeficientii bn fiind coeficientii Fourier reali asociati functiei f.
Operatori pe spatii Hilbert

Acest a sectiune continua paragraful din capitolul 2 referitor la operatori
liniari si continui pe spatii normate.
In continuare (H, <, >) este un spatiu Hilbert, iar L(H) este spatiul Banach
al operatorilor liniari si continui pe H. In legatura cu dualul unui spatiu
Hilbert, are loc urm atorul rezultat:
Teorema lui Riesz
i. Pentru orice y H, aplicatia
fy : H 7 C, fy (x) =< x, y >
este functional
a liniar
a si continua.
ii. Reciproc, dac a f este o functionala liniara si continua pe H, atunci exista
y H astfel ncat f = fy .
Adjunctul unui operator
Pentru orice T L(H), se demonstreaza ca exista un unic operator
T ? L(H) astfel ncat:
< T x, y >=< x, T ? y >, x, y H.
Propriet atile lui T ? (numit adjunctul lui T ) sunt:
i. (T + S)? = T ? + S ? , , C, T, S L(H).
ii. (T ? )? = T, T L(H).
iii. (T S)? = S ? T ? , T, S L(H).
iv. k T ? T k=k T k2 , T L(H).
v. Dac a T L(H) este inversabil, atunci (T 1 )? = (T ? )1 .
Fie T L(H) un operator fixat. T se numeste autoadjunct daca T = T ? ;
operatorul T se numeste unitar daca este inversabil si T 1 = T ? ; operatorul
T se numeste normal daca T T ? = T ? T .
6.2 Functii integrabile

1. S
a se demonstreze ca urmatoarele aplicatii sunt masuri:
a. Fie X 6= , fie P(X) multimea partilor lui X si fie a X, un element
6.2. FUNCT
II INTEGRABILE 193
arbitrar fixat. M
asura Dirac concentrata n punctul a este, prin definitie:
(
1 daca a A
a : P(X) 7 [0, ), a (A) =
0 daca a 6 A
b. Masura de num
arare pe X este, prin definitie:
(
cardA daca A este finita
c : P(X) 7 [0, ], c (A) =
daca A este infinita
c. Presupunem n plus c a multimea X este finita. Masura de probabilitate

pe X este, prin definitie:
card(A)
P : P(X) 7 [0, 1], P (A) = .
card(X)
d. Un exemplu remarcabil de m asura este masura Lebesgue (pe spatiul Rn );

constructia ei este dat
a n capitolul urmator.
Solutie
Se verific
a direct axiomele m asurii.
asura Dirac (cf. exercitiului 1) si fie f : X 7 R. Sa se

2.a. Fie a m
demonstreze c
a: Z
f da = f (a).
X
b. Fie c masura de num
arare (cf. exercitiului 1) pe N si fie
f : N 7 R. S
a se demonstreze c
a
Z X
f dc = f (n),
N nN
a seria din membrul drept are o suma (eventual ).

n ipoteza c
c. Fie P m asura de probabilitate (cf exercitiului 1) si fie f : X 7 R. Sa se
demonstreze c a P
f (x)
Z
f dP = xX .
X card(X)
Solutie
Se aplic
a definitia integralei, (mai ntai pentru functii simple).
3. Fie (X, A, ) un spatiu cu masur

Z a si fie f : X 7 [0, ) o functie
masurabil
a. S
a se demonstreze ca daca f d = 0, atunci f = 0 (a.p.t.).
X
194
A
Solutie
Pentru orice n N , fie
1
An = {x X ; f (x) > }.
n
1

1
Multimile An sunt m
asurabile pentru ca An = f ( , ) . Mai mult,
n
avem: [
An = {x X ; f (x) 6= 0} .
nN
a (An ) = 0, n N . Integrand pe An inegalitatea:

Vom demonstra c
1
< f (x), x An ,
n
obtinem (folosim si f (x) 0):
1
Z Z
(An ) f d f d = 0,
n An X
deci (An ) = 0, n N . Avem deci:

[ X
({x X ; f (x) 6= 0}) = ( An ) (An ) = 0.
nN nN
4. Fie (aij )i,jN un sir dublu indexat astfel ncat aij 0, i, j N . Sa

se demonstreze c a: X X X X
aij = aij .
iN jN jN iN
Facem mentiunea c a membrii egalitatii pot fi si .

Solutie
Vom aplica teorema de convergenta monotona. Consideram spatiul cu masura
(N, c ) si sirul de functii
fi : N 7 [0, ), fi (j) = aij .
Atunci, conform teoremei de convergenta monotona, avem:

Z X XZ
fi dc = fi dc ,
N iN iN N
6.2. FUNCT
II INTEGRABILE 195
adica (aplic
and exercitiul 2(b)):
X X X X
aij = aij .
jN iN iN jN
5. Functii convexe, inegalitatea lui Jensen

O functie : (a, b) 7 R se numeste convexa daca:
((1 )x + y) (1 )(x) + (y), x, y (a, b), [0, 1],
sau, echivalent:
(t) (s) (u) (t)
, a < s < t < u < b.
ts ut
Se demonstreaz a f
ar
a dificultate ca o functie convexa pe un interval deschis
este continu
a. Un exemplu remarcabil de functie convexa pe R este functia
a, (x) = ex .
exponential
Inegalitatea lui Jensen Fie (X, A, ) un spatiu cu masura astfel ncat

(X) = 1 si fie a, b R, a < b. Atunci, pentru orice functie integrabila
f : X 7 (a, b) si pentru orice functie convexa : (a, b) 7 R, are loc
inegalitatea: Z Z
f d ( f )d.
X X
Solutie Z
(t) (s)
Fie t = f d R si fie = sup . Propunem ca exercitiu
X s[a,t] ts
inegalitatea:
(s) (t) + (s t), s (a, b).
In particular, pentru s = f (x), obtinem:
(f (x)) (t) + (f (x) t), x X.
Integr
and ultima inegalitate pe X n raport cu masura , obtinem:
Z Z Z
( f )d (t)d + f d t ,
X X X
adica: Z Z
( f )d f d) .
X X
196
A
6. Fie (X, A, ) ca n exercitiul 5 si fie f : X 7 R, g : X 7 [0, ),

dou
aR functii integrabile;
Z sa se demonstreze inegalitatile:
f d
a. e X ef d.
R XZ
ln g d
b. e X g d.
X
Solutie
a inegalitatea lui Jensen functiei convexe (t) = et .
Se aplic
7. Inegalitatea mediilor
Fie n N . S a se demonstreze ca pentru orice numere reale nenegative
x1 , x2 , ..., xn , are loc inegalitatea mediilor:
1 x1 + x2 + ... + xn
(x1 x2 ...xn ) n .
n
Solutie
Evident, putem presupune ca x1 , x2 , ..., xn sunt strict pozitive.
Fie X = {p1 , p2 , ..., pn } o multime cu n elemente si fie
P : P(X) 7 [0, ), masura de probabilitate, deci
1
P ({pj }) = , j = 1, 2, ..., n.
n
Fie f : X 7 R, f (pj ) = ln xj si fie (x) = ex . Aplicand inegalitatea lui
Jensen (sau exercitiul 6a), obtinem:
n
1
Pn
f (pj ) 1X
e n j=1 ef (pj ) ,
n j=1
1 x1 + x2 + ... + xn
a (x1 x2 ...xn ) n
adic .
n
8. Inegalitatea lui Holder
1 1
Fie p > 0 si q > 0 astfel ncat + = 1; p si q se numesc n acest caz
p q
conjugate.
a. Fie (X, A, ) un spatiu cu masura. Atunci, pentru orice functii masurabile
f, g : X 7 [0, ), are loc inegalitatea lui Holder:
Z Z 1 Z 1
p q
f g d f p d g q d .
X X X
6.2. FUNCT
II INTEGRABILE 197
b. Fie a1 , a2 , ..., an si b1 , b2 , ..., bn numere reale pozitive; atunci:

1 1
a1 b1 + a2 b2 + ... + an bn (ap1 + ap2 + ... + apn ) p (bq1 + bq2 + ... + bqn ) q .
Solutie
Z 1 Z 1
p q
a. Fie A = f p d si B = g q d . Daca A = sau B = ,
X X
atunci inegalitatea este evident a. Daca A = 0 sau B = 0, atunci, conform
exercitiului 3, f = 0(a.p.t.) sau g = 0 (a.p.t.) si deci f g = 0 (a.p.t.) si
inegalitatea este iar a. Presupunem acum A, B (0, ); fie F =
asi evident
f g
A
s i G = B . Fie x X; deoarece F (x) > 0 si G(x) > 0, exista s, t R astfel
s t
ncat F (x) = e p si G(x) = e q . Folosind convexitatea functiei exponentiale,
avem:
1
s+ 1
t 1 s 1 t 1 p 1
F (x)G(x) = e p q e + e = F (x) + Gq (x).
p q p q
Integr
and ultima inegalitate, obtinem:
1 1 1 1
Z Z Z
F G d F p d + Gq d = + = 1,
X p X q X p q

b. Se aplica inegalitatea lui Holder pentru un spatiu de probabilitate (a se
vedea demonstratia de la inegalitatea mediilor).
9. Inegalitatea lui Minkovski

Fie p > 1 si fie (X, A, ) un spatiu cu masura; pentru orice functii masurabile
f, g : X 7 [0, ), are loc inegalitatea:
Z 1 Z 1 Z 1
p p p
p p p
(f + g) d f d + g d .
X X X
Cazul particular p = 2 este cunoscut sub numele de inegalitatea lui Schwarz.

Solutie
Integr
and egalitatea:
(f + g)p = f (f + g)p1 + g(f + g)p1 ,
obtinem:
Z Z Z
(f + g)p = f (f + g)p1 d + g(f + g)p1 d.
X X X
198
A
Aplicand inegalitatea lui Holder celor doi termeni din membrul drept al
egalit
atii de mai sus, obtinem (alegem q conjugat cu p):
Z Z 1 Z 1
p q
f (f + g)p1 d f p d (f + g)(p1)q d , si
X X X
Z Z 1 Z 1
p q
p1 p (p1)q
g(f + g) d g d (f + g) d .
X X X
Insum a inegalitati si folosind egalitatea (p 1)q = p, obtinem
and cele dou
inegalitatea:
Z Z 1 Z 1 Z 1 !
q p p
p p p p
(f + g) d (f + g) d f d + g d ().
X X X X
Folosind convexitatea functiei putere cu exponent supraunitar, (t) = tp ,

obtinem:
f +g p 1 p

(f + g p ),
2 2
ceea ce arat
a c
a dac Z este , atunci si
a membrul stang al inegalitatii ()
membrul drept este . Putem deci presupune ca (f + g)p d < .
X
Z 1
q
Demonstratia se ncheie mpartind inegalitatea () cu (f + g)p d .
X
10. Sa se studieze convergenta punctuala, uniforma si n norma k k1 a

sirului de functii
1
fn : [0, 1] 7 R, fn (x) = .
1 + nx
Solutie
Fie f (x) = 0, x (0, 1] si f (0) = 1. Atunci fn converge punctual la f , dar
nu converge uniform; n norma k k1 , sirul fn converge la functia nula:
Z 1
1
k fn k1 = |fn (x)|dx = ln(1 + n) 0.
0 n
11. S
a se demonstreze incluziunile:
`1 (Z) `2 (Z) si L2 [0, 2] L1 [0, 2].
Solutie
Incluziunile rezult
a din urmatoarele doua inegalitati:
k x k2 k x k1 , x `2 (Z) si
6.2. FUNCT
II INTEGRABILE 199
k f k1 k f k2 , f L1 [0, 2].
Prima inegalitate este evident
a:
!2
X X
k x k22 = |x(n)|2 |x(n)| =k x k21 .
nZ nZ
Pentru cea de-a doua inegalitate sa obsevam mai ntai ca functia constanta
1(t) = 1 este si n L1 [0, 2] si n L2 [0, 2]:
k 1 k1 =k 1 k2 = 1.
Fie acum f : [0, 2] 7 C o functie masurabila (si periodica). Aplicam

inegalitatea lui Holder (exercitiul 8) functiilor |f | si 1; obtinem:
Z 2
1
k f k1 = |f (t)| 1(t) dt
2 0
Z 2 12 Z 2 21
1 2 2
|f (t)| dt |1(t)| dt = k f k2 .
2 0 0
12. Fie L1 (R) spatiul Banach al functiilor integrabile pe R n raport cu
masura Lebesgue si fie f L1 (R).
a. Sa se demonstreze c a pentru orice t R, functia h(x) = eitx f (x) este
1
n spatiul L (R).
Putem defini deci:
Z
fb : R 7 C, fb(t) = eixt f (x) dx.
R
Functia fb se numeste transformata Fourier a functiei f ; sa se demonstreze

urmatoarele proprietati:
b. Dac a (x) = f (x)eisx , atunci (t)
b = fb(t s), s, t R.
c. Daca (x) = f (x s), atunci (t)
b = fb(t)eist , s, t R.
d. Dac a (x) = f (x), atunci b(t) = fb(t), t R.
Solutie
a. Cu notatiile din enunt:
Z
k h k1 = |eixt f (x)| dt =k f k1 < ,
R
deci h L1 (R).
b. Fie s, t R; atunci:
Z Z
(t)
b = eixt f (x)eixs dx = eix(ts) f (x) dx = fb(t s).
R R
200
A
c. Pentru orice t, s R avem:

Z Z
(t)
b = eixt f (x s) dx = ei(s+u)t f (u) du =
R R
Z
= eist eiut f (u) du = eist fb(t),
R
unde, n prima integrala s-a facut schimbarea de variabila x s = u.

d. Pentru orice t R avem:
Z
gb(t) = eixt f (x) dx =
R
Z Z
= eixt f (x) dx = eixt f (x) dx = fb(t).
R R
13. Fie f L1 (R)

si fie g(x) = ixf (x). Daca g L1 (R), atunci
0
functia fb este diferentiabila si fb = gb.
Solutie
Pentru orice t R, avem:
fb(t + u) fb(t) eixu 1

Z
lim = lim eixt f (x) dx.
u0 u u0 R u
Propunem ca exercitiu inegalitatea:

ixt eixu 1
e f (x) | xf (x)| , u 6= 0.

u
Din ipoteza, functia R 3 x 7 xf (x) R este integrabila si deci putem

aplica teorema de convergenta dominata a lui Lebesgue:
!
fb(t + u) fb(t) eixu 1
Z
lim = eixt f (x) lim dx =
u0 u R u0 u
Z
= eixt f (x) (ix) dx = gb(t),
R
14. Fie f L1 (R) o functie de clasa C 1 (R) astfel ncat lim f (x) = 0.
|x|
Atunci f 0 L1 (R) si fb0 (t) = itfb(t), t R.
6.3. SERII FOURIER 201
Solutie
Pentru orice t R, aplic
and formula de integrare prin parti, avem:
Z
fb0 (t) = eixt f 0 (x) dx =

Z
ixt
=e f (x) + it eixt f (x) dx = itfb(t).

6.3 Serii Fourier

15. Sa se demonstreze egalit
atile:
sin (n+1)x
2 cos nx
2
1 + cos x + cos 2x + ... + cos nx = ,
sin x2
sin (n+1)x
2 sin nx
2
sin x + sin 2x + ... + sin nx = ,
sin x2
n N ? , x R, x 6= 2k, k Z.
Solutie
Se nmulteste membrul drept cu 2 sin x2 si se transforma produsele n diferente.
Alta metod a: not
am cu S prima suma si a doua cu T si calculam S + iT ;
notand z = cos x + i sin x, se obtine o progresie geometrica.
16. S
a se dezvolte n serie Fourier functia
f (x) = |x|, x [, ],
prelungita prin periodicitate la ntregul R.

Sa se deduca apoi suma seriei numerice:
1 1 1
+ + + ...
12 32 52
Solutie
Functia este continu
a; calcul
am coeficientii Fourier reali:
Z Z
1 2
a0 = |x| dx = x dx = .
0
Z Z
1 2
an = |x| cos nx dx = x cos nx dx =
0
202
A

Z
2 1 1

= x sin nx sin nx dx =
n 0 n 0

2 2
((1)n 1) , n 1.

= 2
cos nx = 2
n 0 n
Z
1
bn = |x| sin nx dx = 0, n 1.

Rezult
a seria Fourier (conform teoremei lui Dirichlet):
X 2 ((1)n 1)
|x| = + cos nx, x [, ],
2 n1 n2
sau, echivalent:
X 4
|x| = + cos(2m + 1)x, x [, ].
2 m0 (2m + 1)2
In particular, pentru x = 0, se obtine:
1 1 1 2
+ + + ... = .
12 32 52 8
17. S
a se determine seria Fourier asociata functiei
f (x) = x, x (, ],
prelungita prin periodicitate la R. Notand cu S suma acestei serii, sa se

determine S(x).
Solutie
Din periodicitate, rezulta ca f () = f () = , deci functia nu este con-
a n punctele k, k Z si:
tinu
1
(f ( + 0) + f ( 0)) = 0.
2
Calcul
am acum coeficientii Fourier:
Z
1
an = x cos nx dx = 0, n 0.

Z Z
2
bn = x sin nx dx = x sin nx dx =
0

Z
2 x 1 2

= cos nx + cos nx dx = (1)n+1 , n 1.
n 0 n 0 n
Rezult
a seria Fourier:

X 2(1)n+1
S(x) = sin nx.
n=1
n
Conform teoremei lui Dirichlet rezulta :
S(x) = f (x), x (, ),
iar n punctele rezult

a:
1
S() = S() = (f ( + 0) + f ( 0)) = 0.
2
X (1)k
In particular, pentru x = , se obtine seria lui Leibniz: = .
2 2k + 1 4
k0
18. S
a se determine seria Fourier asociata functiei
f (x) = x2 , x (, ],
prelungita prin periodicitate la R.

Sa se calculeze apoi sumele seriilor de numere:
X 1 X (1)n1 X 1
, , .
n0
n2 n1
n2 n1
n4
Solutie
Evident, functia este continu
a; calculam coeficientii Fourier:
Z
1 2
a0 = x2 dx = 2 .
3

Z Z
1 2 2 4
an = x2 cos nx = x sin nx x sin nx dx =
n 0 n 0
(1)n
Z
4 4
= x cos nx sin nx dx = 4 .
n2
0 n2 0 n2
Evident, bn = 0, n 1. Rezult
a dezvoltarea:
2 X (1)n
x2 = + 4 2 cos nx, x [0, ].
3 n1
n
204
A
Pentru a calcula suma primei serii, particularizam n identitatea de mai sus

x = ; rezult
a:
X 1 2
2
= .
n1
n 6
Pentru suma celei de-a doua serii, luam x = 0; se obtine:

X (1)n 2
= .
n1
n2 12
Pentru a calcula suma celei de-a treia serii, scriem mai ntai identitatea lui
Parseval pentru seria trigonometrica de mai sus; rezulta:
a20 X 2
Z
1
x4 dx = k f k22 = + an .
2 n1
Se obtine: !
2 4 4
X 1 Z
1 2
4
= + x4 dx = .
n1
n 16 9 0 90
19. Fie a R? .
a se determine seria Fourier asociata functiei f (x) = eax , x (, ].
a. S
b. S
a se deduc
a sumele seriilor de numere:
X 1 X (1)n

s i
n1
n2 + a2 n1
n2 + a2
c. S
a se deduca dezvoltarile n serie Fourier ale functiilor ch(ax) si sh(ax),
pe intervalul (, ).
Solutie
a. Calcul
am coeficientii Fourier:
ea ea
Z
1 sh (a)
a0 = eax dx = =2
a a
eax (a cos nx + n sin nx)

Z
1 ax
an = e cos nx dx = =
(a2 + n2 )

2a sh (a)
= (1)n , n 1.
(a2 + n2 )
eax (a sin nx n cos nx)
Z
1 ax
bn = e sin nx dx = =
(a2 + n2 )

2n sh (a)
= (1)n1 , n 1.
(a2 + n2 )
Rezult
a formula:

2 sh (a) 1 X (1)n
eax = + (a cos nx b sin nx) , x (, ).
2a n1 a2 + n2
b. In punctele functia (prelungita prin periodicitate) nu este continua;

n aceste puncte suma seriei trigonometrice este:

f (+) + f () ea + ea 2 sh (a) 1 X a
= = + .
2 2 2a n1 a + n2
2
Din egalitatea de mai sus rezult

a suma primei serii cerute:
X 1 (ea + ea ) 1
2 + n2
= a ea )
2.
n1
a 2a(e 2a
Pentru a calcula suma celei de-a doua serii, se ia x = 0 n dezvoltarea functiei

f ; se obtine:
X (1)n 1
2 2
= 2.
n1
a +n 2a sh(a) 2a
c. Din definitie si din dezvoltarea obtinuta la punctul a, rezulta:
eax + eax
ch(ax) = =
2
sh(a) X 2a sh(a)
= + (1)n 2 cos nx, x (, ).
a n1
a + n2
Formula de mai sus este adev arata si n , deorece functia ch (prelungita

prin periodicitate) este continu
a.
Analog, se obtine:
eax eax
sh(ax) = =
2
X 2n sh(a)
= (1)n1 sin nx, x (, ).
n1
a2 + n2
206
A
20. S
a se demonstreze formula:
x X sin nx
= , x (0, 2).
2 n1
n
Solutie
Fie f (x) = x 2 , x [0, 2), prelungit
a prin periodicitate la R; calculam
coeficientii Fourier:
!2
x2
Z 2
1 x 1
a0 = dx = x = 0.

0 2 2 2
0
1 2 x
Z
an = cos nx dx =
0 2
( x) sin nx 2
Z 2
1
=
2n 2n sin nx dx = 0, n 1.
0 0
Z 2
1 x
bn = sin nx dx =
0 2
( x) cos nx 2 2n

1 1
Z
= cos nx dx = , n 1.
2n
0 2n 0 n
Aplic
and teorema lui Dirichlet, rezulta:
x X sin nx
= , x (0, 2).
2 n1
n
In punctele x = 0 si x = 2 functia f nu este continua; n aceste puncte

seria trigonometric
a asociata ei are suma 0.
21. S
a se demonstreze egalitatea:
X sin 2nx x
= , x (0, ).
n1
2n 4 2
Solutie
Din formula:
x X sin nx
= , x (0, 2),
2 n1
n
demonstrat
a n exercitiul precedent, nlocuind pe x cu 2x, rezulta identi-
tatea:
2x X sin 2nx
= , x (0, ).
2 n1
n
Impartind acum cu 2, rezult

a egalitatea ceruta.
22. S
a se demonstreze identitatile:
X sin(2n 1)x
= , x (0, )
n1
2n 1 4
X sin(2n 1)x
= , x (, 0).
n1
2n 1 4
Sa se calculeze apoi suma seriei:
1 1 1 1
1 + + ...
5 7 11 13
Solutie
Pentru prima identitate se scad membru cu membru cele doua egalitati
demonstrate n exercitiile 20 si 21; a doua identitate rezulta din prima si din
imparitatea functiei sinus. Pentru a calcula suma seriei numerice date, se ia
x = 3 n prima egalitate si obtinem:
X sin (2n1)
3
= ,
4 n1 2n 1

1 1 1 1 3
a: 1 +
de unde rezult + ... = .
5 7 11 13 6
23. Fenomenul Gibbs
In jurul unui punct de discontinuitate al unei functii date, seria Fourier aso-
ciata ei converge doar punctual (nu neaparat uniform). Acest fapt conduce
la un defect de convergent a (aparent paradox) al sirului sumelor partiale
asociat seriei trigonometrice date, numit fenomenul Gibbs. Dam n contin-
uare un exemplu n acest sens.
Consider am restrictia functiei signum la intervalul (, ),

1
, x (, 0)
sgn : (, ) 7 R, sgn(x) = 0 , x=0
1 , x (0, )

In exercitiul anterior s-a demonstrat egalitatea:
4 X sin(2n 1)x
sgn(x) = , x (, ).
n1 2n 1
208
A
Not
am cu Sn sirul sumelor partiale:
n
4X sin(2k 1)x
Sn (x) = , x (, ).
k=1 2k 1
In punctul x = 0 functia sgn nu este continua; seria sa Fourier converge

(conform teoremei lui Dirichlet) la 12 (1 + 1) = 0 = sgn(0); convergenta
lim Sn (x) = sgn(x), x (, ) este punctuala, nu si uniforma.
n
a. S
a se demonstreze egalitatea:
Z x
2 sin 2nt
Sn (x) = dt, x (, ).
0 sin t

b. S
a se arate c
a functia Sn are un maxim n punctul x = 2n si:
Z
2 sin t

lim Sn = dt 1, 1789.
n 2n 0 t
c. S
a se calculeze

lim Sn
sgn(0+) .
n 2n
Solutie
a. Calcul
am mai nt
ai suma
A = cos x + cos 3x + ... + cos(2n 1)x, x 6= k, k Z.
Pentru aceasta, consideram si suma B = sin x + sin 3x + ... + sin(2n 1)x si

calcul
am:
A + iB =
= (cos x + i sin x) + (cos 3x + i sin 3x) + ... + (cos(2n 1)x + i sin(2n 1)x) =
z 2n 1
= z2 ,
z2 1
unde am notat z = cos x + i sin x. Dupa calcule, rezulta:
sin nx
A + iB = (cos nx + i sin nx),
sin x
si deci:
sin 2nx
cos x + cos 3x + ... + cos(2n 1)x = , x 6= k, k Z.
2 sin x
Integr
and de la 0 la x, rezult
a:
n Z x
X sin(2k 1)x sin 2nt
= dt,
k=1
2k 1 0 2 sin t
4
sau, nmultind cu :
Z x
2 sin 2nt
Sn (x) = dt, x (, ).
0 sin t
b. Din cele demonstrate la punctul precedent rezulta ca
2 sin 2nx
Sn0 (x) =
sin x

si deci 2n este punct critic al lui Sn ; ntr-o vecinatate a lui 2n avem:
2 sin 2nx
Sn0 (x) = > 0, x < ,
sin x 2n
2 sin 2nx
Sn0 (x) = < 0, x > .
sin x 2n

Rezult
a c
a x = 2n este punct de maxim al functiei Sn .
Calcul
am acum:
Z Z
2 sin 2nt 2 sin u du 1 sin u
Z
2n
Sn = dt = u
= u du.

2n 0 sin t 0 sin 2n 2n n 0 sin 2n
Rezult
a: Z
2 sin u

lim Sn = du.
n 2n 0 u
Ultima integral
a se aproximeaz
a dezvoltand functia sinus n serie de puteri:

(1)n
Z Z
sin u X
du = x2n2 du =
0 u 0 n1
(2n 1)!
(1)n (1)n 2n1

X X
2n1
= x = .
n1
(2n 1)!(2n 1)
0 n1
(2n 1)!(2n 1)
Seria fiind alternat

a, eroarea este mai mica decat primul termen neglijat.
Cu o eroare mai mic at 103 , se obtine
a dec

lim Sn 1, 1789.
n 2n
210
A

a: lim Sn
c. Rezult sgn(0+) 0, 1789.
n 2n
24. S
a se dezvolte n serie Fourier functia:
(
0 , x (2, 0]
f (x) = x ,
2 , x (0, 2]
prelungit
a prin periodicitate (perioada 4) la R.
Solutie
Cu notatiile uzuale, ` = 2 si deci coeficientii Fourier sunt:
Z 2 Z 2
1 1 x 1
a0 = f (x) dx = dx = .
2 2 2 0 2 2
Z 2 (
1 x nx 0 daca n par, n 2
an = cos dx =
2 0 2 2 22n2 daca n impar, n 1
(1)n1
Z 2
1 x nx
bn = sin dx = , n 1.
2 0 2 2 n
Rezult
a dezvoltarea:
a0 X nx nx

+ an cos + bn sin = f (x), x (2, 2),
2 n1
2 2
deci:
!
1 X 2 (2n 1)x (1)n1 nx
+ 2 cos + sin =
4 n1 (2n 1)2 2 n 2
(
0 , x (2, 0]
= x
2 , x (0, 2)
In particular, pentru x = 1 rezulta identitatea (obtinuta si n exercitiul 17):
X (1)n1
= .
n1
2n 1 4
In x = 2 functia nu este continua, deci seria Fourier nu converge n acest

f (2) + f (2+) 1
punct la f (2) = 1, ci, conform teoremei lui Dirichlet, la = ;
2 2
rezult
a identitatea (obtinuta si n exercitiul 16):
X 1 2
= .
n1
(2n 1)2 8
25. Fie functia f : [0, ] 7 R, f (x) = x.

a. Sa se dezvolte f n serie de cosinusuri.
b. Sa se dezvolte f n serie de sinusuri.
Solutie
a. Calculam coeficientii dezvoltarii n serie de cosinusuri (coeficientii Fourier
ai prelungirii pare a functiei f la intervalul (, )):
Z
2
a0 = x dx = ,
0
2x sin nx
Z Z
2 2
an = x cos nx dx = sin nx dx =
0 n
0 n 0
2((1)n 1)
= , n 1.
n2
Rezult
a dezvoltarea n serie de cosinusuri:
X 4
x= cos(2n 1)x, x [0, ],
2 n1 (2n 1)2
egalitatea fiind adevarat a n punctele x = 0 si x = deoarece prelungirea

para este continu
a.
b. Calcul am coeficientii dezvoltarii n serie de sinusuri (coincid cu coeficientii
Fourier ai prelungirii impare a functiei f ):

Z Z
2 2 1 1

bn = x sin nx dx = x cos nx + cos nx dx =
0 n 0 n 0
2(1)n1
= , n 1.
n
Rezult
a dezvoltarea n serie de sinusuri:
X 2(1)n1
x= sin nx, x [0, ).
n1
n
26. Fie a R? ; sa se dezvolte functia f : [0, ) 7 R, f (x) = eax :

a. n serie de cosinusuri;
b. n serie de sinusuri.
Solutie
Se calculeaz a coeficientii (a se vedea si exercitiul 19) si rezulta dezvoltarile:
ea 1 X 2a((1)n ea 1)
eax = + cos nx x [0, ).
a n1
(a2 + n2 )
212
A
X 2n(1 (1)n ea )
eax = sin nx, x (0, ).
n1
(a2 + n2 )
27. S a se determine coeficientii Fourier complecsi (spectrul n frecventa)

ai functiei de perioad
a 2,
f (t) = e|t| , t [, ].
Solutie
Pentru orice n Z, coeficientii Fourier sunt:
Z
1
fbn = f (t)eint dt =
2
Z Z 0 Z
1 1 1
= e|t| eint dt = et(1+in) dt + et(1in) dt =
2 2 2 0
1 0

1
= et(1+in) + et(1+in) =
2(1 + in) 2(1 in) 0
(1)n n+1

= in sh() + ch() + (1) .
(n2 + 1)
28. S a se determine coeficientii Fourier complecsi si seria Fourier pentru
functia periodic
a (
1 , x (, 0)
f (x) =
1 , x [0, ]
Solutie
am coeficientii Fourier; evident, fb0 = 0. Pentru n Z ? , avem:
Calcul
Z 0 Z
1

int int
fbn = e dt + e dt =
2 0
1 i
0
int int
= e e = ((1)n 1) .
2in 0 n
Din teorema lui Dirichlet, rezulta:
X X 2i
fb2n+1 ei(2n+1)t = ei(2n+1) , t (, 0) (0, ).
nZ nZ
(2n + 1)
29. S
a se determine seria Fourier complexa a functiei de perioada 2:
x x2
f (x) = , x (0, 2].
2 4
6.4. OPERATORI PE SPAT
II HILBERT 213
Sa se demonstreze ca seria converge uniform pe R.

Solutie
Calcul ai coeficientii Fourier; pentru orice n Z ? :
am mai nt
!
x x2
Z 2
1
fbn = einx dx =
2 0 2 4
Z 2
1 1 x 1 1 x 1
2
inx
= e dx = einx = .

2in 0 2 2 2n2 2 2 0 2n2
Prin calcul direct, fb0 = 6 .
Functia f este continua, periodica si de clasa C 1 pe portiuni (functia nu este
a C 1 n punctele 2k, k Z), deci seria Fourier asociata converge
de clas
uniform la f pe R:
X 1
inx x x2
+ e = , x R.
6 nZ ? 2n2 2 4
6.4 Operatori pe spatii Hilbert

30. Fie T L(C n ) cu matricea asociata (n baza canonica) MT = (aij )i,j .
a matricea adjunctului T ? este MT ? = (bij )ij , unde,
bij = aji , i, j {1, 2, ..., n}.
b. Sa se demonstreze c a operatorul T este autoadjunct daca si numai daca

aij = aji , i, j {1, 2, ..., n}.
c. Sa se demonstreze c a operatorul T este unitar daca si numai daca MT
este matrice ortogonal a.
Solutie
a. Fie {e1 , e2 , ..., en } baza canonica din Rn ; atunci, din definitie,
aij =< T ej , ei >, i, j {1, 2, ..., n}.
Pentru orice i, j {1, 2, ..., n}, avem:
bij = < T ? ej , ei >=< ej , (T ? )? ei > = < ej , T ei > = < T ei , ej > = aji .
Celelalte afirmatii sunt consecinte directe ale definitiilor si ale punctului a.
31. Fie (H, <, >) un spatiu Hilbert si fie T L(H).

Notam Ker(T ) si Im(T ) nucleul si, respectiv, imaginea operatorului T :
Ker(T ) = {x H | T x = 0}, Im(T ) = {T x | x H}.

214
A
S
a se demonstreze egalitatile:
a. Ker(T ) = (Im(T ? )) .
b. Im(T ) = (Ker(T ? )) .
Solutie
a. Fie x Ker(T ) si fie y H; atunci:
< T ? y, x >=< y, T x >= 0
si deci x Im(T ? ). Pentru incluziunea inversa, fie x (Im(T ? )) ; atunci,
pentru orice y H, avem:
< T x, y >=< x, T ? y >= 0
a x Ker(T ).
si deci T x = 0, adic
b. Este o consecinta a egalitatii (T ? )? = T si a egalitatii de la punctul a.
32. Operatorul diagonal

a. Sa se demonstreze ca pentru orice ` (Z) si pentru orice x `2 (Z),
sirul produs x : Z 7 C, (x)(n) = (n)x(n) este n spatiul `2 (Z).
b. Fie ` (Z); sa se demonstreze ca operatorul:
D : `2 (Z) 7 `2 (Z), D x = x
este liniar si continuu si k D k=k k . Operatorul D se numeste opera-
tor diagonal.
c. S
a se calculeze adjunctul operatorului D si sa se caracterizeze operatorii
diagonali autoadjuncti si cei unitari.
d. Sa se demonstreze ca D este inversabil daca si numai daca:
(n) 6= 0, n Z si 0 nu este punct limita al sirului ,
sau, ntr-o formulare echivalenta, 0 6 {(n) | n Z}, unde, bara nseamna,
n acest caz, nchiderea (n C) a multimii respective.
e. Sa se determine spectrul operatorului diagonal.
Solutie
a. Pentru orice ` (Z) si x `2 (X), avem:
sX
k x k2 = |(n)x(n)|2 k k k x k2 ,
nZ
deci x `2 (Z).
b. Liniaritatea este imediata. Din inegalitatea:
sX
k D x k2 = |(n)x(n)|2 k k k x k2 ,
nZ
II HILBERT 215
rezult a D este continuu si n plus k D kk k .

a c
Pentru a demonstra inegalitatea inversa, fie, pentru orice m Z, sirul
n
: Z 7 C, m (n) = m ,
n este simbolul lui Kronecker.
unde, m
Evident, k m k2 = 1 si D m = (m)m ; rezulta:
|(m)| =k (m)m k2 =k D m k2 k D k k m k2 =k D k .
Din inegalitatea obtinut and supremumul (dupa m Z), rezulta:

a, lu
sup |(m)| k D k,
mZ
si deci k k k D k .
c. Sa notam sirul definit prin (n) = (n), n Z. Pentru orice siruri
2
x, y ` (Z), avem:

X
< D x, y >= (n)x(n)y(n) =
n=

X
= x(n) (n)y(n) =< x, y >=< x, D y >,
n=
ceea ce arat a D? = D . De aici rezulta urmatorele caracterizari:

a c
D este autoadjunct (n) R, n Z.
D este unitar |(n)| = 1, n Z.

d. Sa presupunem mai nt a sirul ` (Z) are proprietatile din enunt,
ai c
adica:
(n) 6= 0 si 0 nu este punct limita al lui .
Rezult
a c
a sirul definit prin:
1
: Z 7 C, (n) =
(n)
este marginit, deci putem considera operatorul D x = x. Rezulta imediat
ca D este inversul lui D , deci D este n acest caz inversabil si D1 = D .
Reciproc, sa presupunem acum ca operatorul D este inversabil si fie D1
inversul s
au; atunci:
n = D1 (D n ) = D1 ((n)n ) = (n)D1 n ,
216
A
deci
1
D1 n = n , n Z.
(n)
Consider
and normele ambilor membri n egalitatea de mai sus, obtinem:
1
k n k2 =k D1 n k2 k D1 k k n k2 =k D1 k .
(n)
1
Rezult
a deci c
a sirul este marginit:

1 1
(n) k D k,


e. Fie C si fie 1 sirul constant 1; aplicand rezultatul de la punctul
anterior operatorului D I = D1 , rezulta:
(D ) n Z cu = (n) sau este punct limita al lui .

In concluzie, (D ) = {(n) | n Z}, bara desemnand nchiderea.
33. Fie H un spatiu Hilbert si fie T L(H). Sa se demonstreze

implicatia:
p (T ? ) (T ).
Solutie
a p (T ? ) , atunci , prin definitie, exista x H , x 6= 0 astfel ncat
Dac
?
T x = x ; avem deci (aplicam exercitiul 31):
6 Ker(I T ? ) = (Im((I T ? )? )) = (Im(I T )) ,

{0} =
ceea ce arat a Im(I T ) 6= H , deci operatorul I T nu este surjectiv;

a c
a (T ).
rezult
34. Operatorul de translatie unilateral

Pe spatiul Hilbert `2 (N ) consideram operatorul:
V : `2 (N ) `2 (N ) , (V x)(0) = 0 si (V x)(n) = x(n 1) , n 1.
a definitia este corecta (V x `2 (N )). Operatorul V se

Este evident c
numeste operatorul de translatie unilateral. Sa se demonstreze urmatoarele
propriet
ati:
a. V este liniar si continuu.
II HILBERT 217
b. V este o izometrie: k V x k2 =k x k2 , x `2 (N ) .
De aici rezult a k V k= 1.
a, in particular, c
c. V nu este operator inversabil (nu este surjectiv).
d. (V ? x)(n) = x(n + 1) , x `2 (N ) , n N si k V ? k= 1.
e. V ? V = I dar V V ? 6= I.
f. Operatorul V nu are valori proprii: p (V ) = .
g. p (V ? ) = { C ; || < 1} si (V ) = (V ? ) = { C ; || 1}.
In leg atur
a cu afirmatiile de la punctele b si c sa observam ca pe spatii
finit dimensionale nu exist a endomorfisme injective care sa nu fie surjective
( de fapt operatorul V este mai mult decat injectiv, este o izometrie);
dimpotriv a,n cazul finit dimensional orice operator injectiv este si surjectiv
( n plus, orice izometrie este operator unitar). Este de asemenea de retinut
faptul c a V nu are valori proprii, n timp ce n cazul unui operator definit
pe un spatiu finit dimensional spectrul este format numai din valori proprii.
Solutie
Prin definitie, V actioneaz a astfel:
`2 (N ) 3 x = (x(0), x(1), x(2), ..) (0, x(0), x(1), ..) = V x `2 (N ).
a,b,c. Liniaritatea o l
as
am ca exercitiu. Este evident (din schema de mai
a k V x k2 =k x k2 , si deci V este izometrie. Operatorul V nu este
sus) c
surjectiv deoarece Im(V ) = {x `2 (N ) ; x(0) = 0} 6= `2 (N ) de exemplu,
a x `2 (N ) astfel nc
nu exist at V x = o .
d. Pentru orice x, y `2 (N ) , avem:

X
X
X
< V x, y >= (V x)(n)y(n) = x(n 1)y(n) = x(n)y(n + 1),
n=0 n=1 n=0
ceea ce arat
a c
a adjunctul lui V este:
`2 (N ) 3 y = (y(0), y(1), y(2), ..) V ? y = (y(1), y(2), y(3), ..) `2 (N ).
Este evident c a pentru orice x `2 (N ) avem k V ? x k2 k x k2 ,deci
k V k 1 . Dar k V ? 1 k2 =k o k2 = 1 , deci k V ? k= 1.
?
e. Este clar c a V ? V = I ; dar, pentru orice x `2 (N ) cu proprietatea ca

x(0) 6= 0 , avem V V ? x 6= x .
f. Arat am acum c a V nu are valori proprii. Fie , prin absurd , C
astfel nc a x `2 (N ) , x 6= 0 , cu proprietatea V x = x , adica:
at exist
(0, x(0), x(1), x(2), ...) = (x(0), x(1), x(2), ...).
a x(n) = 0 , n N , contradictie cu x 6= 0.
De aici rezult
Am demonstrat deci c a p (V ) = .
218
A
g. Deoarece k V k=k V ? k= 1 , rezulta ca spectrele operatorilor V si V ?

sunt incluse n discul unitate nchis. Vom arata mai ntai ca
p (V ? ) = { C ; || < 1}.
Din egalitatea V ? x = x , rezulta:
(x(1), x(2), x(3), ...) = (x(0), x(1), x(2), ...),
si deci x(n + 1) = n x(0) , n N . Daca x(0) = 0 , atunci x = 0 .

Rezulta deci c
a vectorii proprii x asociati valorii proprii sunt de forma:
x = (x(0), x(0), 2 x(0), 3 x(0), ...) , cu conditia x(0) 6= 0.
Exist a restrictia x `2 (N ) , ceea ce este echivalent cu || < 1 . Am

a ns
demonstrat deci c a:
p (V ? ) = { C ; || < 1}.
Din exercitiul anterior, rezulta ca (V ) p (V ? ) . In concluzie, spectrele

operatorilor V si V ? contin discul unitate deschis si sunt continute n dis-
cul unitate nchis. Cum spectrul este multime nchisa, rezulta ca spectrele
celor doi operatori sunt egale cu discul unitate nchis.
35. Fie H un spatiu Hilbert si fie T L(H). Multimea
pa (T ) = { C | xn H cu k xn k= 1, n N si lim (I T )xn = 0}
n
se numeste spectrul punctual aproximativ al lui T . Sa se demonstreze in-

cluziunile:
p (T ) pa (T ) (T ).
Solutie
Pentru prima incluziune, fie p (T ) si fie x H un vector propriu
de norm a 1 asociat lui . Atunci sirul constant xn = x, n N satis-
face conditiile: k xn k= 1 si (I T )xn = 0, n N , deci pa (T ).
Incluziunea pa (T ) (T ) se demonstreaza prin reducere la absurd: pre-
supunem c a pa (T ) si 6 (T ). Atunci exista un sir xn cu proprietatile
k xn k= 1, n N si lim (I T )xn = 0; de asemenea, exista operatorul
n
(I T )1 . Aplic
and acest operator egalitatii lim (I T )xn = 0, rezulta
n
lim xn = 0, contradictie cu k xn k= 1, n N .
n
II HILBERT 219
36. Fie H un spatiu Hilbert si fie T L(H).

a. Daca T este inversabil, atunci (T 1 ) = {1 | (T )}.
b. Daca T este unitar, atunci (T ) { C | || = 1}.
Solutie
a. Egalitatea cerut
a este echivalenta cu dubla implicatie:
C \ (T ) 1 C \ (T 1 ).
Fie C \ (T ), 6= 0; atunci exista (I T )1 si, n plus, el comuta cu

T , deci:
I = (I T )(I T )1 = (T 1 1 I) T (I T )1 =
= (T 1 1 I) (I T )1 T,
ceea ce arat a operatorul 1 I T 1 este inversabil, deci:
a c
1 C \ (T 1 ).
Implicatia invers a datorita simetriei ntre T si T 1 . Demonstratia

a rezult
se ncheie observ
and ca 0 (C \ (T )) (C \ (T 1 )).
b. Presupunem c a T este operator unitar, deci T ? = T 1 . Demonstram
mai nt a k T k= 1:
ai c
k T k2 =k T T ? k=k I k= 1.
Evident, din egalitatea (adev arata n general, nu numai pentru operatori

unitari), (T ? )1 = (T 1 )? , rezulta ca si T 1 este operator unitar, deci
k T k=k T 1 k= 1.
Fie acum (T ); conform punctului precedent, rezulta ca 1 (T 1 ).

Dar || k T k= 1 si |1 | k T 1 k= 1, deci || = 1.
37. Operatorul de translatie bilateral

Pe spatiul Hilbert `2 (Z) consideram aplicatia:
W : `2 (Z) `2 (Z) , (W x)(n) = x(n 1) , n Z.
W se numeste operatorul de translatie bilateral. Sa se demonstreze urmatoarele

propriet
ati:
a. W este liniar si continuu.
b. Adjunctul lui W este (W ? x)(n) = x(n + 1) , n Z.
220
A
c. W este operator unitar: W W ? = W ? W = I ;

n particular, k W k=k W ? k= 1.
d. Operatorii W si W ? nu au valori proprii.
e. (W ) = pa (W ) = (W ? ) = pa (W ? ) = { C ; || = 1}.
Reamintim c a pa este spectrul punctual aproximativ (cf. exercitiul 35).
Solutie
a. Liniaritatea este imediata; continuitatea rezulta din relatia evidenta:
k W x k2 =k x k2 .
b. Pentru orice x , y `2 (Z) , avem:

X X
< W x, y >= x(n 1)y(n) = x(n)y(n + 1),
nZ nZ
si deci ntr-adevar (W ? x)(n) = x(n + 1) , n Z.

c. Egalit atile W W ? = W ? W = I sunt evidente.
d. Vom demonstra c a W nu are valori proprii (analog se arata si pentru
W ? ). Presupunem prin absurd ca exista C si x `2 (Z) , x 6= 0 astfel
ncat W x = x, adic a
x(n 1) = x(n) , n Z.
Rezult a x(n) = n x(0) , n Z. Dar x `2 (Z) si deci seriile

a deci c
geometrice:
0
|x(0)|2 ||2n si |x(0)|2 ||2n
X X
n= n=0
trebuie s
a fie simultan convergente; acest lucru este posibil numai daca
x(0) = 0 , adic
a x = 0 , contradictie.
e. Spectrele operatorilor W si W ? sunt incluse n cercul unitate pentru ca
sunt operatori unitari (exercitiul 36).
Demonstr am ca spectrul punctual aproximativ al lui W este egal cu cercul
unitate. Fie = eit si fie xn `2 (Z) , sirul definit prin:
1
xn (k) = (2n + 1) 2 eikt pentru |k| n si xn (k) = 0 n rest.
Propunem cititorului sa arate ca k xn k2 = 1 si:
lim k (I W )xn k2 = 0.
n
a si pa (W ? ). Cum (W ) si (W ? ) sunt incluse n

Analog se calculeaz
cercul unitate, demonstratia este ncheiata.
II HILBERT 221
38. Operatorul integral

Fie spatiul Hilbert (L2 [0, 1] , k k2 ) al functiilor de patrat integrabil pe in-
tervalul [0, 1] n raport cu m asura Lebesgue. Fie K : [0, 1] [0, 1] C o
atrat integrabil pe [0, 1] [0, 1] si fie:
functie de p
s
Z 1Z 1
k K k2 = |K(x, y)|2 dxdy.
0 0
a pentru orice functie f L2 [0, 1] , functia g definita

prin egalitatea:
Z 1
g(x) = K(x, y)f (y)dy
0
este n L2 [0, 1].

Rezult a deci ca putem defini aplicatia:
Z 1
TK : L2 (0, 1) L2 (0, 1) , (TK f )(x) = K(x, y)f (y)dy.
0
Operatorul TK se numeste operatorul integral definit de nucleul K .

b. Sa se demonstreze c a TK este liniar si continuu si k TK kk K k2 .
c. Fie TK si TH doi operatori integrali cu nucleele K si respectiv H .
Sa se demonstreze ca operatorul TK TH este operator integral si are nucleul
definit prin G(x, y) = 01 K(x, z)H(z, y)dz , deci:
R
Z 1 Z 1
(TK TH f )(x) = K(x, z)H(z, y)dz f (y)dy.
0 0
In cazul particular K = H , obtinem:

Z 1 Z 1
2
(TK f )(x) = K(x, z)K(z, y)dz dx.
0 0
d. Dac a sirul de nuclee Kn converge n spatiul Hilbert L2 ([0, 1] [0, 1])

la functia K , atunci sirul de operatori integrali TKn converge n spatiul
(L L2 [0, 1] , k k ) la operatorul integral TK .
e. Adjunctul operatorului TK este operatorul integral TK e , cu nucleul
K(x,
f y) = K(y, x)
In particular, TK este autoadjunct daca si numai daca nucleul K are pro-

prietatea K(x, y) = K(y, x) ( un astfel de nucleu se numeste simetric).
222
A
Solutie
a. Avem (folosim inegalitatea lui Schwarz):
Z 1 Z 1 2
k g k22 =

K(x, y)f (y) dy dx

0 0
Z 1 Z 1 Z 1
|K(x, y)|2 dy |f (y)|2 dy dx =k f k22 k K k22 .
0 0 0
b. Liniaritatea este imediata; continuitatea rezulta din punctul precedent
si n plus k TK kk K k2 .
c. Pentru orice f L2 [0, 1] , avem:
Z 1
(TK TH f )(x) = K(x, y) (TH f ) (y)dy =
0
Z 1Z 1 Z 1 Z 1
= K(x, y)H(y, z)f (z)dzdy = K(x, y)H(y, z)dy f (z)dz =
0 0 0 0
Z 1
= G(x, z)f (z)dz = (TG f )(x).
0
d. Demonstratia este o consecinta imediata a inegalitatii dintre normele
operatorului integral si a nucleului sau:
k TKn TK kk Kn K k2 0.
e. Pentru orice f, g L2 [0, 1] , avem:

Z 1
< TK f, g >= (TK f )(x)g(x)dx =
0
Z 1 Z 1
= f (y) K(x, y)g(x)dx dy =
0 0
Z 1 Z 1
= f (y) K(y, x)g(x)dx dy =< f, TK
f
eg > .
0 0
39. Operatorul Volterra

Un operator integral TK (a se vedea exercitiul precedent) se numeste oper-
ator de tip Volterra daca nucleul K are proprietatea: K(x, y) = 0 , x < y .
Rezult
a ca un operator Volterra este definit prin:
Z x
(TK f )(x) = K(x, y)f (y)dy , f L2 [0, 1].
0
II HILBERT 223
Analogia cu teoria matricelor este evidenta: operatorii de tip Volterra sunt

analogul operatorilor asociati matricelor inferior triunghiulare. Se stie ca
daca o matrice A este strict inferior triunghiulara, atunci ea este nilpo-
tenta, adica exista m N astfel ncat Am = O . Scopul acestui exercitiu
este de a demonstra o proprietate asemanatoare si pentru operatorii Volterra
definiti de nuclee m arginite; o consecinta va fi calculul spectrului unui astfel
de operator.
Fie K L2 ([0, 1] [0, 1]) un nucleu Volterra marginit, deci k K k < ;
atunci, operatorul Volterra asociat, TK , are proprietatile:
1
n
a. lim (k TK k) n = 0.
n
b. (TK ) = {0} ; un operator cu aceasta proprietate se numeste cvasinilpo-
tent.
Solutie
a. Vom demonstra mai nt ai c
a produsul a doi operatori de tip Volterra TK
si TH este un operator de acelasi tip. T inand cont de cele demonstrate n
exercitiul precedent (punctul c), este suficient sa aratam implicatia:
K(x, y) = H(x, y) = 0 , x < y G(x, y) = 0 , x < y,
unde, conform exercitiului precedent (punctul c):
Z1
G(x, y) = K(x, z)H(z, y)dz.
0
Intr-adev a x < y , atunci orice z [0, 1] trebuie sa verifice cel putin

ar, dac
una din inegalit atile: x < z sau z < y ; n primul caz, avem K(x, z) = 0 ,
iar n al doilea H(z, y) = 0 , deci oricum G(x, y) = 0 . Daca x y , atunci:
Z x
G(x, y) = K(x, z)H(z, y).
y
Sa presupunem acum c
a H = K si sa notam n acest caz
Z 1
[2]
K (x, y) = G(x, y) = K(x, z)K(z, y)dz,
0
si n general pentru n N :
Z 1
[n]
K (x, y) = K(x, z)K [n1] (z, y)dz.
0
Pentru orice 0 y x 1 , avem:
Z x
[2]
K(x, z)K(z, y)dz k K k2 (x y).

|K (x, y)| =

y
224
A
a ca pentru orice n N si y x , avem:

Prin inductie rezult
k K kn k K kn
|K [n] (x, y)| (x y)n1 .
(n 1)! (n 1)!
Rezult
a deci c
a:
1
1 k K k
n
(k TK k) n k K [n] k n
1 0,
(n 1)! n
pentru n , ceea ce ncheie demonstratia.

b. Reamintim c
a raza spectrala a unui operator T este:
1
r(T ) = sup{|| ; (T )} = lim k T n k n .
n
Din definitia razei spectrale rezulta n mod evident ca daca r(T ) = 0 ,

atunci (T ) = {0} . Din cele demonstrate la punctul precedent, rezulta
a r(TK ) = 0 , deci (TK ) = {0} .
c
40. Fie L [0, 2] spatiul Banach al functiilor esential marginite cu

norma k k .
a. S
a se arate c a pentru orice L [0, 2] si f L2 [0, 2], functia produs
f este n L2 [0, 2].
b. Pentru orice L [0, 2], fixata definim operatorul:
M : L2 [0, 2] 7 L2 [0, 2], M (f ) = f.
S
a se demonstreze ca M este operator liniar si continuu.
Operatorul M se numeste operatorul de nmultire cu functia .
a se demonstreze ca k M k=k k .
c. S
d. Sa se demonstreze ca M? = M , unde, (t) = (t), t [0, 2]. Sa se
caracterizeze apoi operatorii de nmultire autoadjuncti si cei unitari.
Solutie
a. Pentru orice L [0, 2] si f L2 [0, 2], avem:
s
Z 2
k f k2 = |(t)f (t)|2 dt k k k f k2 < .
0
b. Liniaritatea aplicatiei M este evidenta; continuitatea este echivalenta

cu existenta unei constante k > 0 cu proprietatea
k M f k2 k k f k2 , f L2 [0, 2].
II HILBERT 225
Din calculul facut la punctul a, rezulta ca putem lua k =k k , ceea ce

ncheie demonstratia.
c. Prin definitie, norma k M k este:
k M k= inf{k > 0 ; k M f k2 k k f k2 , f L2 [0, 2]}.
Inegalitatea k M kk k a fost demonstrata la punctul b; demonstram

a. Pentru orice n N consideram multimea:
acum inegalitatea invers
1
An = {t [0, 2] ; |(t)| k k }.
n
Din definitia normei k k rezulta ca masura Lebesgue a multimii An este
nenula (si finit
a, deoarece masura ntregului cerc este finita). Fie n functia
caracteristic a a multimii An ; evident n L2 [0, 2] si:
s
Z 2
k M n k 2 = |(t)(t)|2 dt
0
s 2
Z 2
1 1

k k |n (t)|2 dt k k k n k2 , n N.
0 n n
Rezult
a inegalitatea:
1
k M kk k , n N,
n
deci k M kk k .
d. Daca f, g L2 [0, 2] , atunci:
Z 2
1
< M f, g >= ((t)f (t)) g(t) dt =
2 0
Z 2
1
= f (t) ((t) g(t)) dt =< f, M g >,
2 0
si deci (M )? = M . Rezult a imediat urmatoarele caracterizari:

M este autoadjunct dac a si numai daca (t) R, t [0, 2].
M este unitar daca si numai daca |(t)| = 1, t [0, 2].
41. In spatiul Hilbert L2 [0, 2] consideram submultimea:
H 2 [0, 2] = {f L2 [0, 2] | fbk = 0, k Z, k 1}.

226
A
a. Sa se demonstreze ca H 2 [0, 2] este subspatiu vectorial n L2 [0, 2].

b. Sa se demonstreze ca H 2 [0, 2] este subspatiu nchis n L2 [0, 2].
c. Fie functia 1 (t) = eit , t [0, 2] si fie M1 operatorul de nmultire
cu functia 1 : M1 f = 1 f, f L2 [0, 2] (cf. exercitiului precedent). Sa
se demonstreze c a H 2 [0, 2] este subspatiu invariant pentru operatorul M ,
a M1 h H [0, 2], h H 2 [0, 2].
adic 2
Solutie
In acest exercitiu (si n urmatorul) vom nota coeficientii Fourier ai unei
functii f cu fb(n).
a. Pentru orice f, g H 2 [0, 2] si , C, avem:
+ g)(k) = fb(k) + gb(k) = 0, k Z, k 1,

(fd
deci H 2 [0, 2] este subspatiu n L2 [0.2].

b. Fie fn H 2 [0, 2] un sir de functii si fie f L2 [0, 2]. Trebuie sa
demonstr am ca daca fn converge n norma k k2 la f , atunci f H 2 [0, 2].
Pentru aceasta, fie k Z, k 1; calculam:
Z 2
1
fb(k) = f (t)eikt dt =
2 0
1 2 ikt 1 2
Z Z
= e (f (t) fn (t))dt + fn (t)eikt dt =
2 0 2 0
1 2 ikt
Z
= e (f (t) fn (t)) dt.
2 0
a tinde la 0 cand n :
Ultima integral
Z 2 Z 2
ikt ikt

e (f f (t)) dt e (f (t) f (t)) dt =

n n

0 0
= 2 k fn f k1 2 k fn f k2 0,
unde, ultima inegalitate a fost demonstrata n exercitiul 11.
Rezulta fb(k) = 0, k Z, k 1, si deci f H 2 [0, 2].
c. Fie k Z, k 1 si h H 2 [0, 2]; atunci:
Z 2
1
(Md
1 h)(k) = h(t) eit eikt dt =
2 0
1 2
Z
= h(t) ei(k1)t dt = h(k
b 1) = 0,
2 0
II HILBERT 227
42. Fie W : `2 (Z) 7 `2 (Z), (W x)(n) = x(n1), operatorul de translatie

bilateral (a se vedea exercitiul 37) si fie, pentru orice k Z, operatorul:
(W k x)(n) = x(n k), x `2 (Z).
Fie, pentru orice k Z functia k (t) = eikt , t [0, 2] si fie Mk operatorul

de nmultire asociat, adic
a (cf. exercitiului 40):
(Mk f )(t) = k (t)f (t) = eikt f (t), f L2 [0, 2].
Sa se demonstreze egalitatea:
kb 2
k f )(n) = (W f )(n), f L [0, 2], k Z, n Z.
(Md
Solutie
Cu notatiile din enunt, avem:
Z 2
1
(Md
k f )(n) = k (t)f (t) eint dt =
2 0
1 2
Z
= f (t) ei(nk)t dt = fb(n k) = (W k fb )(n),
2 0
228
A
Capitolul 7
Integrale duble si triple

M asura Lebesgue
Fie Rk spatiul euclidian k-dimensional si fie ai bi ,
i = 1, 2..., k. Un paralelipiped n Rk este orice multime de forma:
P = {(x1 , x2 , ..., xk ) | ai xi bi , i = 1, 2, ..., k}.
Inegalit
atile nestricte pot fi nlocuite si de inegalitati stricte. Prin definitie,
multimea vid a si Rk sunt paralelipipede.
Masura (Lebesgue) a unui paralelipiped este definita prin:
(P ) = ni=1 (bi ai ).
In cazurile particulare k = 1, 2, 3 se obtin notiunile uzuale de lungime, arie,

volum.
O submultime E Rk se numeste elementara daca exista P1 , P2 , ..., Pn
n
[
paralelipipede astfel nc
at E = Pi .
i=1
Notam cu E familia multimilor elementare din Rk .
Orice multime elementara se poate scrie ca reuniune de paralelipipede dis-
n
[
juncte dou
a c
ate dou
a. Dac
a E = Pi este o astfel de descompunere,
i=1
n
X
atunci m
asura Lebesgue a lui E este: (E) = (Pi ). Se poate arata ca
i=1
(E) nu depinde de descompunerea considerata.
229
230 CAPITOLUL 7. INTEGRALE DUBLE SI TRIPLE
Propriet atile aplicatiei pe familia multimilor elementare sunt:

i. daca A, B E atunci A B, A B, A \ B sunt multimi elementare.
ii. dac a A, B E astfel ncat A B = atunci (A B) = (A) + (B).
iii. pentru orice A E si > 0 exista F, G E, F nchisa si G deschisa
astfel nc
at:
F AG
(G) < (A) < (F ) + .
Aplicatia se prelungeste la toate partile lui Rk ; fie A Rk si fie
X [
? (A) = inf{ (An ) | A An , An E, An deschisa n N }.
nN nN
Aplicatia ? se numeste masura exterioara; principalele proprietati sunt:

i. ? (A) 0, A Rk .
ii. daca A1 A2 atunci ? (A1 ) ? (A2 ).
iii. daca E E !atunci ? (E) = (E).
[ X
iv. ? An ? (An ), An Rk .
nN nN
Se demonstreaz a exista o -algebra de parti ale lui Rk , notata M astfel
a c
nc ?
at restrictia : M 7 [0, ] este masura. Masura astfel obtinuta (notata
) se numeste m asura Lebesgue (n Rk ), iar elementele lui M se numesc
multimi m asurabile Lebesgue.
Principalele proprietati ale spatiului cu masura Rk , M, sunt:
i. M contine multimile Boreliene.
ii. daca A M atunci (A) = inf{(D) | D deschisa si D A}.
iii. daca A M atunci (A) = sup{(K) | K compacta si K A}.
iv orice multime compacta are masura Lebesgue finita.
v. dac a A M, (A) = 0 si B A atunci B M si (B) = 0.
vi. dac a A M atunci pentru orice x Rk multimea (translatata)
A + x = {a + x | a A} este masurabila Lebesgue si (A + x) = (A).
Integrala Lebesgue
a f este o functie integrabila n raport cu masura Lebesgue (n Rk ),
Dac
atunci integrala corespunzatoare (pe o multime A) se noteaza
Z
f (x1 , x2 , ..., xk )dx1 dx2 ...dxk .
A
In cazurile particulare (uzuale) k = 1, 2, 3 se folosesc notatiile:

Z Z Z Z Z Z
f (x)dx, f (x, y)dxdy, f (x, y, z)dxdydz.
A A A
7.1. NOT
IUNI TEORETICE 231
Leg atura cu integrabilitatea n sens Riemann

i. Dac a f : [a, b] 7 R este o functie integrabila Riemann (pe intervalul
compact [a, b]), atunci f este si integrabila n raport cu masura Lebesgue si
cele dou a integrale sunt egale.
ii. Dac a f : [a, b] 7 R este o functie marginita atunci ea este integrabila
Riemann dac a si numai dac a multimea punctelor sale de discontinuitate are
masura Lebesgue nul a (se spune ca f este continua a.p.t.).
iii. Exist a functii care sunt integrabile Lebesgue dar nu sunt integrabile
Riemann; de exemplu, functia lui Dirichlet (pe intervalul [0, 1]) nu este in-
tegrabil a Riemann dar este integrabila Lebesgue (integrala sa este 0, pentru
ca functia este nul a a.p.t.).
Z b
iv. Dac
a f (x)dx este o integrala Riemann improprie absolut convergenta
a
atunci f este integrabil
a Lebesgue si integralele sunt egale.
Z b
Exista ns
a integrale Riemann improprii convergente f (x)dx (dar nu ab-
a
solut convergente) pentru care functia f nu este integrabila Lebesgue; de
exemplu f (x) = sinx x pe intervalul (0, ).
Teorema lui Fubini
In continuare notam (x, y) Rk+p , masura Lebesgue n Rk cu dx, masura
Lebesgue n Rp cu dy si masura Lebesgue n Rk+p cu dxdy.
Fie f : R k+p 7 R o functie integrabila Lebesgue; atunci:
Z Z Z Z Z
f (x, y)dy = f (x, y)dxdy = f (x, y)dx dy.
Rk Rp Rk+p Rp Rk
Urm atoarele cazuri particulare ale rezultatului de mai sus sunt frecvent
utilizate n aplicatii.
i. Fie , : [a, b] 7 R dou a functii continue astfel ncat si fie
multimea
K = {(x, y) R2 | x [a, b], (x) y (x)}.
Daca f : K 7 R este o functie continua, atunci f este integrabila Lebesgue
pe K si: !
Z Z Z Z b (x)
f (x, y)dxdy = f (x, y)dy dx.
K a (x)
In particular, aria multimii K este:

Z Z Z b
(K) = dxdy = ((x) (x)) dx.
K a
ii. Fie D R2 o multime compacta, fie , : D 7 R doua functii continue

at si fie
astfel nc
= {(x, y, z) R3 | (x, y) D, (x, y) z (x, y)}.
a f : 7 R este o functie continua, atunci f este integrabila Lebesgue

Dac
pe si:
Z Z Z Z Z Z (x,y) !
f (x, y, z)dxdydz = f (x, y, z)dz dxdy.
D (x,y)
In particular, volumul lui este:

Z Z Z Z Z
() = dxdydz = ((x, y) (x, y)) dxdy.
D
Formula schimb arii de variabile

Fie A Rn o multime deschisa si fie : A 7 (A) Rn un difeomorfism.
Pentru orice functie continua f : (A) 7 R, avem:
Z Z
f (x)dx = (f )(y)|J (y)|dy,
(A) A
unde J este iacobianul difeomorfismului .
7.2 Integrale duble

1. ZS
aZse calculeze urmatoarele integrale duble:
a. xy 2 dxdy, unde D = [0, 1] [2, 3].
Z ZD
b. xydxdy, unde D = {(x, y) R2 ; y [0, 1] , y 2 x y}.
Z ZD
c. ydxdy , unde D = {(x, y) R2 ; (x 2)2 + y 2 1}.
D
Solut
Z Zie Z 1 Z 3 Z 1
2 2 19 19
a. xy dxdy = dx xy dy = x dx = .
Z ZD Z 01 Z y 2 0 3
Z 1 6
1 1
b. xydxdy = xydx = y 3 y 5 dy = .
D 0 y2 2 0 24
Z Z Z 3 Z 1(x2)2
c. ydxdy = dx ydy = 0.
D 1 1(x2)2
7.2. INTEGRALE DUBLE 233
Z2.ZS
a se calculeze integralele duble:
a. (x+3y)dxdy, D fiind multimea plana marginita de curbele de ecuatii
D
y = x2 + 1, y = x2 , x = 1, x = 3.
Z Z
b. e|x+y| dxdy, D fiind multimea plana maginita de curbele de ecuatii
D
x + y = 3, x + y = 3, y = 0, y = 3.
Z Z
c. xdxdy, D fiind multimea plana marginita de curba de ecuatie
D
x2 + y 2 = 9, x 0.
Solutii
Z Z Z 3 Z x2 +1
a. (x + 3y)dxdy = dx (x + 3y)dy.
D 1 x2
b. Fie D1 = {(x, y) D ; x + y 0} si D2 = D \ D1 .
Atunci D = D1 D2 si:
Z Z Z Z Z Z
e|x+y| dxdy = exy dxdy + ex+y dxdy =
D D1 D2
Z 3 Z y Z 3 Z 3y
= dy exy dx + dy ex+y dx.
0 3y 0 y
Z Z Z 3 Z 9y2
c. xdxdy = dy xdx.
D 3 0
Z3.ZFolosind coordonatele polare, s

2 +y 2
a. ex dxdy, D = {(x, y) R2 ; x2 + y 2 1}.
Z ZD q
b. 1+ x2 + y2 dxdy, D = {(x, y) R2 ; x2 + y 2 y 0, x 0}.
Z ZD
c. ln(1 + x2 + y 2 )dxdy, D fiind marginit de curbele de ecuatii
D

x2 + y 2 = e2 , y = x 3, x = y 3, x 0.
Solutie
Coordonatele polare sunt x = cos , y = sin , iacobianul este , iar
domeniul maxim pentru coordonatele si este (, ) [0, ) [0.2).
a. In coordonate polare domeniul de integrare este dreptunghiul

(, ) [0, 2) [0, 1], si deci:
Z 2 Z 1 Z 2 1
1
Z Z
x2 +y 2 2 2

e dxdy = d e d = e d = (e 1).
D 0 0 2 0 0
b. Inlocuind pe x si y n conditiile ce definesc domeniul D, obtinem
sin , cos 0
si deci

[0, ), [0, sin ].
2
Rezult
a:
Z sin
2
Z Z q Z
2
1+ x2 + y 2 dxdy = d (1 + )d = + .
D 0 0 8 9
c. Domeniul de integrare n coordonate polare este dreptunghiul

(, ) [0, e] [ 6 , 3 ], deci:
Z Z Z e Z
3
ln(1 + x2 + y 2 )dxdy = d ln(1 + 2 )d =

D 0 6
(1 + e2 )
= ln(1 + e2 ) 1 + .
12 12
a se calculeze cu o eroare mai mica decat 102 integralele:
Z4.ZS
dxdy 1
a. , A = [0, ] [0, 1].
1 + xy 2
Z ZA
ln(x2 + y 2 )
b. p , dxdy, unde:
B (x2 + y 2 1)(x2 + y 2 )
B = {(x, y) ; 1 x2 + y 2 (e 1)2 }.
Solutii
a.
1 1
ln(1 + xy) 1
Z 1
dxdy dy
Z Z Z Z
2 2
= dx = dx =
A 1 + xy 0 0 1 + xy 0 x 0
1 1
Z
2 ln(1 + x)
Z
2 X (1)n (1)n 65

X
= dx = xn dx = 2 n+1 = .
0 x 0 n0
n+1 n0
(n + 1) 2 144
7.2. INTEGRALE DUBLE 235
b. Folosim coordonatele polare:

ln(x2 + y 2 )
Z e1
ln
Z Z
p = 4 d =
B (x2 + y 2 1)(x2 + y 2 ) 1 1
(1)n n
Z e2 Z e2 X
ln(1 + u)
= 4 du = 4 d =
0 u 0 n0
n+1
X (1)n (e 2)n+1
= 4 .
n0
(n + 1)2
In continuare se aproximeaz
a suma seriei alternate obtinute.
5. Fie D R2 si fie f : D 7 [0, ) o functie continua.

Sa se calculeze volumul multimii
= {(x, y, z) R3 ; (x, y) D, 0 z f (x, y)},
n urmatoarele cazuri:
a. D = {(x, y) R2 ; x2 + y 2 2y}, f (x, y) = x2 + y 2 .
b. D = {(x, y) R2 ; x2 + y 2 x, y > 0}, f (x, y) = xy.
c. D = {(x, y) R2 ; x2 + y 2 2x + 2y 1}, f (x, y) = y.
Solutie
Volumul multimii este dat de formula
Z Z
vol() = f (x, y)dxdy
D
a. Trec
and la coordonate polare, se obtine:
Z Z 2 sin
3
Z Z
2 2
vol() = (x + y )dxdy = d 3 d = .
D 0 0 2
b. Cu aceeasi metod
a, se obtine:
Z cos
1
Z Z Z
2
vol() = xydxdy = d 3 cos sin d = .
D 0 0 24
c. Cu schimbarea de variabile:
x = 1 + cos , y = 1 + sin , (, ) [0, 1] [0.2),
rezult
a:
Z Z Z 2 Z 1
vol() = ydxdy = d (1 + sin )d = .
D 0 0
6. S a se calculeze ariile multimilor plane D marginite de curbele de

ecuatii:
x2 y 2
a. 2 + 2 = 1, a si b fiind doua constante pozitive.
a b
2
b. x2 + y 2 = a2 (x2 y 2 ), x > 0, a fiind o constanta pozitiva.
2
c. x2 + y 2 = 2a2 xy, a fiind o constanta pozitiva.
Solutii
a. Ecuatia elipsei n coordonate polare generalizate,
x = a cos , y = b sin , este = 1 si deci obtinem:
Z Z Z 2 Z 1
aria(D) = dxdy = d abd = ab.
D 0 0
b. Ecuatia curbei n coordonate polare este 2 = a2 (cos2 sin2 ), sau

= a cos 2, si deci domeniul de integrare n coordonate polare este

p
, , (0, a cos 2).
4 4
Rezult
a:
Z acos 2
a2
Z Z Z
4
aria(D) = dxdy = d d = .
D 4 0 2
c. Ecuatia lemniscatei n coordonate polare este 2 = 2a2 cos sin . Dome-

niul de integrare este (0, 2 ) (, 3
2 ), (0, a sin 2); obt
inem:
Z Z Z Z asin 2
2
aria(D) = dxdy = 2 d d = a2 .
D 0 0
Z Z R si fie D discul unitate nchis. S

7. Fie a se calculeze integralele:
dxdy
a. I = 2 2
Z ZD (x + y )
dxdy
b. J = 2 2
.
R2 \D (x + y )
Solutie
(
Z 2 Z 1
d
1daca < 1
I= d =
0 0 21 daca 1
(
Z 2 Z
d
1daca > 1
J= d =
0 1 21 daca 1
7.3. INTEGRALE TRIPLE 237
7.3 Integrale triple

8. Fie multimea:
y2
= {(x, y, z) R3 ; x2 + 1, x2 + y 2 1, x 0, y 0, 0 z 5}
4
yz
Z Z Z
Sa se calculeze integrala p dxdydz prin doua metode:
x2+ y2
a. proiectand pe planul xoy si
b. folosind coordonatele cilindrice.
Solutie
a. Proiectia multimii pe planul xoy este
p p
D = {(x, y) R2 ; x [0, 1], 1 x2 y 2 1 x2 }
Obtinem:
Z 5
yz yz
Z Z Z Z Z
p dxdydz = dxdy p dz =
x + y2
2 D 0 x2+ y2
25 y
Z Z
= p dxdy,
2 D x2 + y2
integrala care se calculeaz a folosind coordonate polare.
b. Coordonatele cilindrice sunt x = cos , y = sin , z = z, domeniul
maxim fiind (, , z) [0, ) [0, 2) R, iar iacobianul J = .
Pentru , domeniul de integrare n coordonate cilindrice este
z [0, 5], [0, 2 ], [1, 22 ] si deci:
3 cos +1
Z 5 Z 2
yz z sin
Z Z Z Z
2 3 cos2 +1
p dxdydz = dz d d =
x + y2
2 0 0 1

25 3(1 cos2 ) 25
Z
2
= 2
sin d = (4 3 9).
2 0 3 cos + 1 18
Z9.ZS
aZ se calculeze integralele:
a. (y x) dxdydz,

= {(x, y, z) R3 ; x2 + y 2 + z 2 1, y > 0}
!3
y2 z2 2
Z Z Z
2
b. 1x dxdydz,
9 4
y2 z2
= {(x, y, z) R3 ; y 0, z 0, x2 + + 1}.
9 4
Z Z Z
c. z dxdydz,

= {(x, y, z) R3 ; x2 + y 2 + (z 1)2 1}.
Solutie
Coordonatele sferice sunt
x = sin cos , y = sin sin , z = cos ,
domeniul maxim fiind:
(, , ) [0, ) [0, ] [0, 2),
iar iacobianul J = 2 sin .

a. Pentru , domeniul n coordonate sferice este
[0, 1], [0, ], [0, ]
si avem: Z Z Z
(y x)dxdydz =

Z 1 Z Z

= d d 3 sin2 (sin cos )d = .
0 0 0 4
b. Coordonatele sferice generalizate sunt:
x = a sin cos , y = b sin sin , z = c cos ,
and acelasi domeniu maxim ca mai sus si iacobianul J = abc2 sin .

av
Pentru domeniul vom lua a = 1, b = 3, c = 2, si ontinem:
!3
y2 z2 2
Z Z Z
2
1x dxdydz =
9 4
Z 1 Z Z 3 Z 1
3
2

= d d 62 1 2 2
sin d = 6 2 (1 2 ) 2 d =
0 0 0 0

u2
Z Z
2
= 6 sin2 t cos4 t dt = 6 du =
0 0 (1 + u2 )4
Z ! Z
u du du
= 3 2 3
+
2 3
= =
3(1 + u ) 0
0 3(1 + u ) 0 (1 + u2 )3
!
Z Z
du 2 Z
u 3 du 3
= du = = .
0 (1 + u2 )2 0 (1 + u2 )3 4 0 (1 + u2 )2 16
c. Pentru , domeniul n coordonate sferice este

[0, 2), [0, ], [0, 2 cos )
2
si deci:
Z Z Z Z 2 Z Z 2 cos
2
zdxdydz = d d 3 sin cos d =
0 0 0

4
Z
2
8 cos5 sin d = .
0 3
10. Fie 0 < k < R; s
a se calculeze volumul multimii:
= {(x, y, z) R3 | x2 + y 2 + z 2 R2 , z k}.
Solutie
Multimea este interiorul calotei sferice situate deasupra planului z = k.
Pentru a calcula volumul, trecem la coordonate sferice. Fie 0 [0, 2 ] astfel
k
ncat R cos 0 = k, deci cos 0 = R ; rezulta domeniul (pentru coordonatele
sferice):
k
[0, 2), [0, 0 ], [ , R].
cos
Se obtine:
Z Z Z Z 2 Z 0 Z R
dxdydz = d d 2 sin d =
k
0 0 cos
! ! 0
k3 k3
Z 0
2 3 2 3

R d = R cos =

3 0 cos3 3 2 cos2
0
!
2 3 k3
= R3 r 2 k + .
3 2 2
11. S a se calculeze volumele multimilor marginite de suprafetele de
ecuatii:
a. 2x2 + y 2 + z 2 = 1, 2x2 + y 2 z 2 = 0, z 0.
b. z = x2 + y 2 1, z = 2 x2 y 2 .
c. z = 4 x2 y 2 , 2z = 5 + x2 + y 2 .
d. x2 + y 2 = 1, z 2 = x2 + y 2 , z 0.
e. x2 + y 2 = 4a2 , x2 + y 2 2ay = 0, x + y + z = 3, x 0, z 0, a (0, 1).
f. x2 + y 2 + z 2 = 1, y 2 + z 2 = x2 , x 0.
Solutie
a. Curba de intersectie dintre elipsoid si con este elipsa de ecuatii
1
4x2 + 2y 2 = 1, z = .
2
Proiectia pe planul xoy a lui este
D = {(x, y) ; 4x2 + 2y 2 1}.
Rezult
a:
Z Z Z Z Z Z 12x2 y2
vol() = dxdydz = dxdy dz =
D 2x2 +y 2
Z Z q q
= 1 2x2 y 2 2x2 + y 2 dxdy =
D

Z 1 Z 2 r r !
1 1 2 1
= d 1 2 d = ( 2 1).
0 0 2 2 2 2 3
b. Curba de intersectie a celor doi paraboloizi este cercul de ecuatii
3 1
x2 + y 2 = , z = .
2 2
Proiectia pe planul xOy a lui este
3
D = {(x, y) ; x2 + y 2 },
2
si deci obtinem:
Z Z Z Z Z Z 2x2 y2
D x2 +y 2 1
Z p3 Z 2
2
= d (3 2 ) d.
0 0
c. Curba de intersectie dintre cei doi paraboloizi este cercul x2 + y 2 = 1

situat n planul z = 3. Notand cu D = {(x, y) R2 | x2 + y 2 1},
rezult
a:
Z Z Z Z Z Z 4x2 y2
1
D 2
(1+x2 +y 2 )
3 3 1 2 3
Z Z Z Z
= (1 x2 y 2 ) dxdy = d (1 2 ) d = .
D 2 2 0 0 4
d. Curba de intersectie dintre cilindru si con este cercul x2 + y 2 = 1 situat
n planul z = 1. Notand cu D = {(x, y) R2 | x2 + y 2 1}, rezulta:
Z Z Z Z Z Z 1
D x2 +y 2
Z 1 Z 2

Z Z q
= 1 x2 + y2 dxdy = d (1 ) d = .
D 0 0 3
e. Proiectia lui pe planul xOy este
D = {(x, y) ; x2 + y 2 4a2 , x2 + (y a)2 a2 , x > 0},
si deci obtinem:
Z Z Z Z Z Z 3xy
D 0
Z Z 2a
= d (3 cos sin ) d.
0 2a sin
f. Curba de intersectie dintre sfera si con este cercul y 2 + z 2 = 21 , situat n

planul x = 22 . Proiectia multimii pe planul yOz este discul D = {(y, z)
R2 | y 2 + z 2 21 }; rezult
a:

Z Z Z Z Z Z 2
2
vol = dxdydz = dydz dx =
D y 2 +z 2
!
2 Z 2
2 q 2 2 2
Z Z Z
2
2
= y + z2 dydz = d d = .
D 2 4 0 0 12
12. S a se calculeze volumele multimilor marginite de suprafetele de
ecuatii: 3
a. x2 + y 2 + z 2 = x.
3
b. x2 + y 2 = z 2 , z = 0, z = 8.
x2 y 2 z2
c. 2 + 2 = 2 , 0 z c, a > 0, b > 0, c > 0.
a b c
Solutie
a. Folosim coordonatele sferice. Obtinem domeniul:
5
[0, ], [ 2 , 2 ], [0, sin cos ] si deci:
Z Z Z Z Z Z 5
sin cos
2
vol() = dxdydz = d d 2 sin d =
0 2 0

Z Z !
1 1
Z Z
2 3 3 8 2 3
= d sin sin cos d =
5 5 sin d
5 cos d .
5
3 0 2 3 0 2
Calcul
am prima integrala; mai ntai, observam ca:
Z Z Z Z
8 2 8 8 2 8
sin d =
5 sin d +
5 sin d = 2
5 sin 5 d,

0 0 2
0
cu schimarea de variabila t = n a doua integrala. Vom calcula acum

Z
2 8
integrala sin 5 d folosind functia B a lui Euler (a se vedea si exercitiul
0
28(a) din capitolul 5). Cu schimbarea de variabila sin2 = y, rezulta:
Z 1 4
y5
Z
2 8
sin d =
5 dy =
0 0 2 y 1y
1 1 1 13 1
Z
3 1
= y 10 (1 y) 2 dy = B , .
2 0 2 10 2
Z
2 3
Calcul
am acum integrala cos 5 d cu aceeasi metoda: fie sin2 = y;
2
rezult
a:
Z 1 3
(1 y) 10
Z Z
2 3 2 3
cos d = 2
5 cos d = 2
5 dy =
2 0 0 2 y 1y
Z 1
4 1

15 12
= (1 y) y dy = B , .
0 5 2
In concluzie, volumul cerut este:
13 1 4 1

vol() = B , +B , .
10 2 5 2
b. Folosim coordonatele cilindrice; obtinem:
Z Z Z Z 8 Z 2 Z
3z
vol() = dxdydz = dz d d = 32.

0 0 0
c. Folosim coordonate cilindrice generalizate:
x = a cos , y = b sin , z = z
si obtinem:
Z c Z 2 z

Z Z Z Z
c
vol() = dxdydz = dz d ab d = abc.
0 0 0 3
Capitolul 8
Integrale curbilinii si de
suprafat
a

Drumuri parametrizate
Fie J un interval real; se numeste drum parametrizat pe J cu valori n Rn
a : J 7 Rn .
orice aplicatie continu
Daca notam (t) = (1 (t), 2 (t), ..., n (t)), atunci relatiile
x1 = 1 (t), x2 = 2 (t), ..., xn = n (t)
se numesc ecuatiile parametrice ale drumului .

Daca J = [a, b], atunci (a) si (b) se numesc capetele (extremitatile) dru-
mului. Drumul se numeste nchis daca (a) = (b).
Opusul drumului : [a, b] 7 Rn este, prin definitie,
: [a, b] 7 Rn , (t) = (a + b t).
Evident, si au aceeasi imagine.

Daca 1 : [a, b] 7 Rn si 2 : [b, c] 7 Rn sunt doua drumuri parametrizate,
atunci drumul concatenat 1 2 : [a, c] 7 Rn este definit prin
(
1 (t), t [a, b]
1 2 (t) =
2 (t), t [b, c]
Imaginea lui 1 2 este reuniunea imaginilor drumurilor 1 si 2 .
243
244 CAPITOLUL 8. INTEGRALE CURBILINII SI DE SUPRAFAT
A
Un drum : J 7 Rn se numeste neted daca aplicatia este de clasa C 1

si 0 (t) 6= 0, t J.
Un drum se numeste neted pe portiuni daca este concatenarea unui numar
finit de drumuri netede.
Dou a drumuri 1 : I 7 Rn si 2 : J 7 Rn se numesc echivalente
cu aceeasi orientare (notam 1 2 ) daca exista un difeomorfism strict
cresc ator : I 7 J astfel ncat 1 = 2 . Daca difeomorfismul de mai sus
este strict descresc ator, atunci cele doua drumuri se numesc echivalente cu
orient ari opuse.
In cazurile particulare n = 2 (plan) si n = 3 (spatiu) notatiile uzuale
sunt (t) = (x(t), y(t)) si respectiv (t) = (x(t), y(t), z(t)).
Lungimea unui drum neted : [a, b] 7 R3 este:
Z bq
L() = (x0 (t))2 + (y 0 (t))2 + (z 0 (t))2 dt.
a
Integrala curbilinie de prima spet a

3
Fie : [a, b] 7 R un drum neted si fie f : D 7 R o functie continua
at D ([a, b]). Integrala curbilinie de prima speta a functiei f pe
astfel nc
drumul este, prin definitie:
Z Z b q
f (x, y, z)ds = f (x(t), y(t), z(t)) (x0 (t))2 + (y 0 (t))2 + (z 0 (t))2 dt.
a
Dac
a 1 si 2 sunt
Z dou
a drumuri
Z parametrizate echivalente (indiferent de
orientare) atunci f ds = f ds.
1 2
Aplicatii
i. Daca f este functia constanta 1, atunci se obtine lungimea drumului .
ii. Daca imaginea lui este un fir material avand densitatea f , atunci masa
M si coordonatele centrului de greutate G sunt date de formulele:
Z
M= f ds,

1 1 1
Z Z Z
xG = xf ds, yG = yf ds, zG = zf ds.
M M M
8.1. NOT
IUNI TEORETICE 245
Integrala curbilinie de speta a doua

Fie = P dx+Qdy +Rdz o 1-forma diferentiala cu functiile P, Q, R continue
pe un deschis D R3 si fie
: [a, b] 7 R3 , (t) = (x(t), y(t), z(t))
un drum parametrizat neted cu imaginea inclusa n D. Integrala curbilinie

a formei diferentiale de-a lungul drumului este, prin definitie:
Z Z b
P ((t))x0 (t) + Q((t))y 0 (t) + R((t))z 0 (t) dt.

=
a
Definitia se generalizeaz
a evident la n variabile. De exemplu, n doua vari-
abile: Z Z b
P ((t))x0 (t) + Q((t))y 0 (t) dt.

P dx + Qdy =
a
Daca 1 si 2 sunt doua drumuri parametrizate echivalente cu aceeasi
orientare, atunci integralele corespunzatoare sunt egale:
Z Z
= .
1 2
Daca cele doua drumuri parametrizate sunt echivalente dar cu orientari

opuse, atunci integralele corespunzatoare difera prin semn.
Notatii vectoriale
Unei 1-forme diferentiale = P dx + Qdy + Rdz i se asociaza (n mod
ampul de vectori V : D 7 R3 , V = (P, Q, R). Daca este
canonic) c Z un
drum parametrizat neted (cu imaginea inclusa n D) atunci integrala se
Z
mai noteaz
a si V dr, numindu-se circulatia campului V de-a lungul dru-

mului . In particular, dac
Z a V = F este un camp de forte, atunci circulatia
F dr este lucrul mecanic efectuat de forta F pe drumul .

Forme diferentiale exacte
O 1-form a diferential
a = P dx+Qdy +Rdz se numeste exacta pe multimea
D dac a exist a f o functie (numita potential scalar sau primitiva) de clasa
C 1 (D) astfel nc
at Df = , sau, echivalent:
f f f
= P, = Q, = R,
x y z
n orice punct din D. C ampul de vectori V = (P, Q, R) asociat formei
diferentiale se numeste n acest caz camp de gradienti.
A
O 1-forma diferentiala = P dx + Qdy + Rdz se numeste nchisa pe D daca

sunt verificate (n orice punct din D) egalitatile:
P Q Q R R P
= , = , = .
y x z y x z
Definitiile de mai sus se generalizeaza n mod evident la n variabile.

Importanta formelor diferentiale exacte este data de urmatorul rezultat:
Independenta de drum a integralei curbilinii
Fie = Df o 1-form a diferentiala exacta pe D si fie un drum parametrizat
neted
Z cu imaginea inclusa n D avand extremitatile p, q D; atunci:
i. Df = f (q) f (p).
Z
ii. dac
a n plus drumul este nchis, atunci Df = 0.

Din teorema de simetrie a lui Schwarz rezulta ca orice forma diferentiala

a (cu potentialul scalar de clasa C 2 ) este n mod necesar si nchisa; recip-
exact
roca acestei afirmatii este, n general, falsa. De exemplu, forma diferentiala
y x
= dx + 2 dy
x2 + y 2 x + y2
a pe R2 \ {(0, 0)} dar nu este exacta pe aceasta multime.

este nchis
Are loc totusi urm atorul rezultat fundamental:
Teorema lui Poincare
Fie o 1-form a diferentiala de clasa C 1 inchisa pe deschisul D Rn . Atunci
pentru orice x D exista o vecinatate deschisa a sa U D si o functie
f C 1 astfel nc
at Df = pe U .
Intr-o formulare succinta teorema afirma ca orice 1-forma diferentiala nchisa
este local exact a.
Exista multimi pe care teorema de mai sus este adevarata global. De
exemplu, dac a multimea D este stelata (adica exista un punct x0 D
cu proprietatea c a segmentul [x0 , x] D, x D) atunci orice 1-forma
diferential
a nchis
a pe D este exacta pe D.
Panze parametrizate
Fie D R2 o multime deschisa si conexa; o panza parametrizata pe D este
a C 1 , : D 7 R3 .
orice aplicatie de clas
Panza parametrizat a se numeste simpla daca aplicatia este injectiva.
Doua panze parametrizate 1 : D1 7 R3 si 2 : D2 7 R3 se numesc
echivalente dac a un difeomorfism : D1 7 D2 astfel ncat 1 = 2 .
a exist
8.1. NOT
IUNI TEORETICE 247
Se spune c a difeomorfismul p
astreaza orientarea daca iacobianul sau este
pozitiv; n acest caz se spune 1 si 2 au aceeasi orientare; n caz contrar
se spune c a panzele parametrizate au orientari opuse. Evident, doua panze
parametrizate echivalente au aceeasi imagine (n R3 ), numita simplu panza
(sau portiune de suprafat a).
Fie : D 7 R3 , (u, v) = (X(u, v), Y (u, v), Z(u, v)) o panza

parametrizat a; panza se numeste regulata daca vectorii si sunt
u v
liniari independenti n orice punct din D. In acest caz planul generat de ei
se numeste planul tangent la p anza (n punctul respectiv); vectorul normal
la panza n punctul (u, v) indus de parametrizarea este:

N (u, v) = .
u v
Daca 1 si 2 sunt dou a p
anze parametrizate simple, regulate echivalente
cu aceeasi orientare, atunci versorii normalelor induse coincid:
1 1
n1 (u, v) = N1 (u, v) = N2 (u, v) = n2 (u, v).
k N1 (u, v) k k N2 (u, v) k
Integrala de suprafat a de prima spet a

Fie : D 7 R3 o panza parametrizata, fie = (D) imaginea ei si fie
F : U 7 R o functie continua pe imaginea panzei. Integrala de suprafata
de prima spet
a a lui F pe este, prin definitie:

Z Z Z
F (x, y, z)d = F ((u, v)) k k dudv.
D u v
Daca p a cartezian, z = f (x, y), (x, y) D R2 ,

anza este parametrizat
atunci formula de mai sus devine:
s 2 2
f f
Z Z Z
F (x, y, z)d = F (x, y, f (x, y)) + dxdy.
D x y
Daca 1 si 2 sunt dou a parametrizari echivalente (nu neaparat cu aceeasi

orientare) atunci integralele corespunzatoare sunt egale.
Aplicatii
i. In cazul particular F = 1 se obtine aria suprafetei :
Z
aria () = d.

A
a F 0 reprezinta densitatea unei placi , atunci masa ei este:

ii. Dac
Z
M= F d,

iar coordonatele centrului de greutate sunt:
1 1 1
Z Z Z
xG = xF d, yG = yF d, zG = zF d.
M M M
iii. Fie V un c amp vectorial si fie n versorul normalei indus de panza
parametrizata fixat
a; fluxul campului V prin suprafata n raport cu ori-
entarea aleas
a (data de versorul n) este, prin definitie:
Z
F (V ) = V n d.

Integrala de suprafat
a de speta a doua
Prin definitie, dac
a
= P dy dz + Qdz dx + Rdx dy
este o 2-form
a diferentiala si
: D 7 R3 , (u, v) = (X(u, v), Y (u, v), Z(u, v))
este o p
anza parametrizata, atunci integrala pe suprafata (orientata) a
formei diferentiale este:
D(Y, Z) D(Z, X) D(X, Y )
Z Z Z
= (P ) + (Q ) + (R ) dudv,
D D(u, v) D(u, v) D(u, v)
D(Y, Z) D(Z, X) D(X, Y )
unde, , , sunt iacobienii functiilor X, Y, Z n ra-
D(u, v) D(u, v) D(u, v)
port cu variabilele u si v.
Daca 1 si 2 sunt doua panze parametrizate echivalente cu aceeasi ori-
entare, atunci integralele corespunzatoare sunt egale; daca parametrizarile
au orient ari opuse, atunci integralele difera prin semn.
Notatii vectoriale
Unei 2-forme diferentiale = P dy dz + Qdz dx + Rdx dy i se asociaza
(n mod canonic) c ampul de vectori V = (P, Q, R); daca : D 7 R3 este
o p anz
a parametrizat a cu imaginea (orientata cu versorul normalei n),
atunci: Z Z
= V n d.

8.2. INTEGRALE CURBILINII 249
8.2 Integrale curbilinii

1. Fie a R si fie P, Q : R2 7 R, P (x, y) = x2 + 6y, Q(x, y) = 3ax 4y.
Sa se afle a astfel nc at = P dx + Qdy sa fie o 1-forma diferentiala exacta
pe R2 si apoi s a se determine f C 1 (R2 ) cu proprietatea df = .
Solutie
Spatiul R2 este multime stelat a, deci este suficient ca sa fie 1-forma
P Q
diferential
a nchis
a , adic a = ; rezulta a = 2. O primitiva (potential
y x
f f
scalar) a lui se calculeaz a fie integrand sistemul = P, = Q, fie
x y
direct cu formula
Z x Z y
f (x, y) = P (x, yo )dx + Q(x, y)dy, unde xo si yo sunt arbitrari fixati;
xo yo
x3
obtinem f (x, y) = + 6xy 2y 2 + k, k R.
3
2. Fie P, Q : R2 7 R, definite prin:
rq rq
P (x, y) = x2 + y2 x, Q(x, y) = x2 + y 2 + x
si fie = P dx + Qdy. S a se g
aseasca un domeniu maximal pe care forma
diferential
a s
a fie exact
a.
Solutie
Functiile P si Q sunt de clasa C 1 pe R2 \ {(0, 0)} si:
q p
Q x+ x2 + y 2 P y Q
= p , = .
x 2
2 x +y 2 y |y| x
Q P
Multimea D = {(x, y) R2 ; y > 0} este stelata si = pe D; evident,
x y
D este maximal
a cu aceste proprietati.
3. Folosind definitia, s
a se calculeze urmatoarele integrale curbilinii (ori-
entarea
Z curbei nu este precizat a):
a. (x + y)dx + (x y)dy, = {(x, y) | x2 + y 2 = 4, y 0}.
Z
y
b. dx + dy, este triunghiul ABC, A(2, 0), B(0, 0), C(0, 2).
Z
x+1
x2 y 2
c. xdy ydx, = {(x, y) | 2 + 2 = 1}.
a b
Solutie
A
a. Cu parametrizarea x(t) = 2 cos t, y(t) = 2 sin t, t [0, ] obtinem:

Z Z
(x + y)dx + (x y)dy = (4 cos 2t 4 sin 2t) = 0.
0
b. = [AC] [CB] [BA]; parametrizam fiecare segment:
[AC] : x(t) = 2 t, y(t) = t, t [0, 2]
[CB] : x(t) = 0, y(t) = 2 t, t [0, 2]

[BA] : x(t) = t, y(t) = 0, t [0, 2];
obtinem:
Z 2 Z 2
y t
Z
dx + dy = + 1 dt dt = 2 3 ln 3.
x+1 0 t3 0
c. Parametrizarea canonica a elipsei de semiaxe a si b este
x(t) = a cos t, y(t) = b sin t, t [0, 2);
obtinem: Z Z 2
xdy ydx = abdt = 2ab.
0
2 +y 2 2 +y 2
4. Fie P (x, y) = ex cos(2xy), Q(x, y) = ex sin(2xy) si fie
= P dx + Qdy.
Z
a. S
a se arate c
a = 0 pentru orice curba nchisa .

b. Fie R. S
a se calculeze integrala
Z
2
et cos(2t)dt,
0
aplic
and rezultatul de la punctul a dreptunghiului = ABCD, unde
A(0, 0), B(a, 0), C(a, ), D(0, ).
Solutie
P Q
a. Deoarece = , rezulta ca este 1-forma diferentiala nchisa pe R2
y x
Z
si deci si exact
a; n consecint
a, = 0, pentru orice curba nchisa .

and = [AB] [BC] [CD] [DA], obtinem:
b. Parametriz
Z Z a Z Z a
2 2 +t2 2 +2
0= = et dt + ea sin(2at)dt et cos(2t)dt.
0 0 0
Pentru a , obtinem:
Z
t2 2
e cos(2t)dt = e ,
0 2
deoarece
Z Z
2 2 +t2
et dt = si lim ea sin(2t)dt = 0.
0 2 a 0
Z
5. S
a se calculeze n urmatoarele cazuri:

a. = x2 yzdx + xy 2 zdy + xyz 2 dz, iar este intersectia suprafetelor
x = 1, y 2 + z 2 = 1.
b. = z(z y)dx + xzdy xydz, = 1 2 3 , unde 1 , 2 si 3 sunt

intersectiile conului x2 + y 2 = (z 1)2 cu planele x = 0, y = 0, si, respectiv,
z = 0, cu restrictiile x 0, y 0, z 0.
c. = (y 2z)dx + (x z)dy + (2x y)dz, fiind intersectia suprafetelor
x2 + y 2 + z 2 = r2 , x y + z = 0.
d. = ydx + (x + z)dy + x2 dz, fiind intersectia suprafetelor
x2 + y 2 2x = 0, x + z = 4.
Solutie
Integralele se calculeaz
a cu definitia.
a. este un cerc situat n planul x = 1; o parametrizare este:
x = 1, y = cos t, z = sin t, t [0, 2).
Rezult
a: Z Z 2
= cos2 t sin2 t + cos2 t sin2 t dt = 0.
0
b. In planul x = 0 obtinem dreapta de ecuatie y + z = 1, n planul y = 0

obtinem dreapta x + z = 1, iar n planul z = 0 obtinem sfertul de cerc
A
x2 + y 2 = 1, x > 0, y > 0. Rezulta parametrizarile:

1 : x(t) = 0, y(t) = 1 t, z(t) = t, t [0, 1].
2 : x(t) = t, y(t) = 0, z(t) = 1 t, t [0, 1].

3 : x(t) = cos t, y(t) = sin t, z(t) = 0, t [0, ).
2
In continuare se aplic a definitia.
c. Curba este o elips a situata n planul x y + z = 0; nlocuind z = y x n
ecuatia sferei obtinem: x2 +y 2 +(yx)2 = r2 . Pentru a aduce ecuatia acestei
conice la forma canonica, facem schimbarea de variabile: xy = u, x+y = v;
obtinem ecuatia:
u2 v2
q 2 + 2 = 1.
2 2r
3r
Rezult
a parametrizarea:
r
2
u(t) = x(t) y(t) = r cos t,
3

v(t) = x(t) + y(t) = 2 r sin t,
r
2
z(t) = y(t) x(t) = r cos t, t [0, 2).
3
Se obtine:

r !
1 2
x(t) = r cos t + 2 sin t ,
2 3

r !
1 2
y(t) = r 2 sin t cos t ,
2 3
r
2
z(t) = r cos t, t [0, 2).
3
In continuare se aplic
a definitia.
a a cilindrului este (x 1)2 + y 2 = 1 si deci
d. Ecuatia canonic
x(t) 1 = cos t, y(t) = sin t, z(t) = 3 cos t, t [0, 2).

In continuare se aplic
a definitia.
Z
6. S
a se calculeze ydx+xdy pe un drum cu capetele A(2, 1) si B(1, 3).

Solutie
a = ydx + xdy este nchisa pe R2 si deci este exacta.
Forma diferential
Rezulta c
a integrala este independenta de drumul particular care uneste
punctele A si B. Integrala se calculeaza pe un drum particular, de exemplu

pe segmentul [AB], a c arui parametrizare este:
5t
x(t) = , y(t) = t, t [1, 3].
2
O alta metod a const
a n a determina un potential scalar f pentru 1-forma
diferential
a :
Z x Z y
f (x, y) = y0 dx + xdy = xy + k,
x0 y0
k fiind o constant
a arbitrar
a. Integrala ceruta n enunt este:
Z
= f (B) f (A) = 1,

fiind un drum arbitrar av

and capetele A si B.
7. Fie P, Q, R : = {(x, y, z) ; y > 0, z 0} 7 R,

y
P (x, y, z) = x2 yz + ,
x2 + y2
x
Q(x, y, z) = y 2 zx ,
x2 + y 2
R(x, y, z) = z 2 xy.
Z
Notand cu = P dx + Qdy + Rdz, sa se calculeze , unde este un

drum parametrizat arbitrar (inclus n ) ce uneste punctele A(1, 1, 0) si
B(1, 1, 0).
Solutie
Observam c a este o 1-form
a diferentiala nchisa:
P x2 y 2 Q
= 2 2 2
z = ,
y (x + y ) x
R P
= y = ,
x z
Q R
= x = .
z y
Z
Domeniul este stelat, asadar este exacta pe . Rezulta ca nu

depinde de drumul parametrizat , ci doar de extremitatile A si B si de
A
orientare (de la A c
atre B).
Fie parametrizarea x(t) = t, y(t) = 1, z(t) = 0, t [1, 1]; obtinem:
Z 1
1 2
Z
= t2 + dt = .
1 t2 + 1 3 2
S
a mai facem observatia ca rationamentul de mai sus nu mai este corect
dac
a drumul nu ar fi inclus n , deoarece, pe un astfel de domeniu nu ar
mai fi exact
a si deci integrala nu ar mai fi independenta de drum.
De exemplu, s a consideram punctele C(1, 1, 0), D(1, 1, 0) si drumul
Z prin Zconcatenarea segmentelor (orientate) [AC] [CD] [DB].
1 format
Atunci 6= . Intr-adevar, cu parametrizarea:
1
[AC] : x(t) = 1, y(t) = t, z(t) = 0, t [1, 1],
[CD] : x(t) t, y(t) = 1, z(t) = 0, t [1, 1],
[DB] : x(t) = 1, y(t) = t, z(t) = 0, t [1, 1].
se obtine:
2 2 2 2
Z
= + + + = +3 .
1 2 3 2 3 2 3 3 2
8. Fie P, Q : R2 \ {(x, y) | xy = 1} 7 R,
y x
P (x, y) = , Q(x, y) =
1 + xy 1 + xy
Z
si fie = P dx + Qdy. Sa se calculeze integrala , unde este un drum

and capetele A(1, 1) si B(3, 3) si nu intersecteaza hiperbola
arbitrar av
xy = 1.
Solutie
Forma diferential
a este nchisa:
P 1 Q
= 2
= , (x, y) R2 , xy 6= 1.
y (1 + xy) x
Multimea = {(x, y) R2 | xy > 1} este stelata, deci pe este exacta.

Rezulta c
a integrala este independenta de drumul particular (inclus n )
care uneste punctele A si B. Un potential scalar pentru pe multimea
este:
Z x Z y
y0 x
f (x, y) = dx + dy = ln(1 + xy) + k, xy > 1,
x0 1 + xy0 y0 1 + xy
si deci integrala este:

Z
= f (B) f (A) = ln 5.

9. Sa se calculeze circulatia campului de vectori V de-a lungul curbei

a. V = (x2 + y 2 )i (x2 y 2 )j,
= {(x, y) R2 ; x2 +y 2 = 4, y < 0}{(x, y) R2 ; x2 +y 2 2x = 0, y 0}.
b. V = xi + xyj + xyzk,
= {(x, y, z) R3 ; x2 + y 2 = 1} {(x, y, z) R3 ; x + z = 3}.
Solutie
Campului de vectori V = P i + Qj + Rk i se asociaza, prin definitie, 1-forma
diferential
a = P dx + Qdy + Rdz; Z circulatZia lui V de-a lungul lui este,
prin definitie integrala curbilinie: V dr = .

a. Not
am:
1 = {(x, y) R2 ; x2 + y 2 = 4, y < 0},
2 = {(x, y) R2 ; x2 + y 2 2x = 0, y 0}.
O parametrizare (n sens trigonometric pozitiv) pentru se obtine astfel:
1 : x(t) = 2 cos t, y(t) = 2 sin t, t [, 2),
2 : x(t) = 1 + cos t, y(t) = sin t, t [0, ].

b. Parametrizarea este: x(t) = cos t, y(t) = sin t, z(t) = 3cos t, t [0, 2).
Z10. S
a se calculeze urm
atoarele integrale curbilinii de prima speta:
1
a. yds, : x(t) = ln(sin t) sin2 t, y(t) =
sin 2t, t [ 6 , 4 ].
Z 2
p
b. xyds, : x(t) = |t|, y(t) = 1 t2 , t [1, 1].
Z
c. |x y|, : x(t) = | cos t|, y(t) = sin t, t [0, ].

Solutie
a. Cu definitia, obtinem:

1
Z Z q
4
yds = sin 2t (ctgt sin 2t)2 + cos2 2t dt =

6
2

2 5
Z
4
2
= (2 cos t 1) sin tdt = .

6
3 12
A
b. Integrala se descompune ntr-o suma de doua integrale:

Z Z 0 Z 1
xyds = tdt + tdt = 1.
1 0
c. Aplic
and definitia, obtinem:
Z Z
|x y| ds = | | cos t| sin t | dt = 4( 2 1).
0
11. Sa se calculeze lungimea L a arcului de parabola

p y2
x = , y [p, p].
2 2p
Solutie
Cu parametrizarea
p t2
y(t) = t, x(t) = , t [p, p ],
2 2p
avem:
Z p s Z pq
t2 2
Z
L= ds = 1+ 2
dt = t2 + p2 dt =
p p p 0
Z p 2
t + p2 t2
Z p
2 dt 2 p
Z
= p dt = 2p p + p dt =
p 0 t2 + p2 0 t2 + p2 p 0 t2 + p2
2Z p t
= 4p ln 1 + 2 + t p 2 dt =
p 0 t + p2
2q Z pq
= 4p ln 1 + 2 + t t2 + p2 |p0 t2 + p2 dt .
p 0
Rezult
a:
L=p 2 + 2 ln(1 + 2) .
12. S
a se calculeze coordonatele centrului de greutate al unui arc de cerc
de raz asura (0, ), presupus omogen.
a R si de m
Solutie
Coordonatele centrului de greutate G ale unei curbe plane omogene sunt:
1 1
Z Z
xG = xds, yG = ds,
L L
unde L este lungimea firului. Consideram originea axelor de coordonate n

centrul cercului si fie A si B doua puncte simetrice fata de axa Ox cu masura
arcului AB egal
a cu .
Cu parametrizarea x(t) = R cos t, y(t) = R sin t, t ( 2 , 2 ), obtinem:

1 2R
Z
2
xG = R cos tdt = sin , yG = 0.

2
2
13. S
a se calculeze masa firului material de ecuatii parametrice:
1 1
x(t) = t, y(t) = t2 , z(t) = t3 , t [0, 1],
2 3

si avand densitatea F (x, y, z) = 2y.
Solutie
Conform formulei masei:
Z Z p Z 1q
M= F (x, y, z)ds = 2y ds = t2 (1 + t2 + t4 ) dt =
0
s 2
Z 1 p Z 1
1 3
= t 1+ t2 + t4 dt = t t2 + + dt =
0 0 2 4
3 r
1 3
Z
2
= u2 + du =
2 1
2
4
3 3 3 3
1 u2 + 3 du 1 u2
Z Z Z
2 2 2
4
= q du = q + q du =
2 1
2 u2 + 3 8 1
2 u2 + 3 2 1
2 u2 + 3
4 4 4
r ! 3 r 3 Z 3r
3 3 2 1 3 2 1 2 3
= ln u + u2 + 2
+ u u + u2 + du.

8 4 1 2 4 1 2 12 4
2 2
Ultima integral
a este M , deci (dupa calcule) se obtine:

3 3+2 3 1
M = ln + 3 31 .
8 3 4
14. Sa se calculeze masa si coordonatele centrului de greutate ale firului
material cu parametrizarea:
x(t) = t, y(t) = cht, t [0, 1]

A
si densitatea f (x, y) = y.
Solutie
Masa firului este:
Z Z 1 q Z 1
M= yds = 2
cht 1 + sh t dt = ch2 tdt =
0 0
1
Z 1
1 1 1 1

= (1 + ch2t) dt = t + sh2t = (2 + sh2) .
2 0 2 2 0 4
Coordonatele centrului de greutate:
Z 1 Z 1
1 2 1
xG = t ch tdt = (t + t ch2t) dt =
M 0 2M 0
1
t2 1
Z 1
1 1 1 1
= + t sh2t sh2tdt = (3 + 2 sh2 ch2) .
2M 2 0 2 0 2 0 8M
Z 1
1 1
Z
3
yG = ch tdt = 1 + sh2 t shtdt =
M 0 M 0
1 1 3 1 1 1 3

= sht + sh t = sh1 + sh 1 .
M 3 0 M 3
8.3 Integrale de suprafat

a
15. In fiecare din exemplele urmatoare se da o panza parametrizata
D 3 (u, v) 7 (u, v) = (X(u, v), Y (u, v), Z(u, v)) R3 .
S
a se calculeze vectorii tangenti la suprafata si versorul normalei la suprafata.
S
a se gaseasca n fiecare caz si ecuatia n coordonate carteziene.
a. Sfera; fie R > 0; : [0, ] [0, 2) 7 R3 ,
(, ) = (R sin cos , R sin sin , R cos ).
b. Paraboloidul; fie a > 0, h > 0; : [0, h] [0, 2) 7 R3 ,
(u, v) = (au cos v, au sin v, u2 ).
c. Elipsoidul; fie a > 0, b > 0, c > 0; : [0, ] [0, 2) 7 R3 ,
(, ) = (a sin cos , b sin sin , c cos ).

8.3. INTEGRALE DE SUPRAFAT
A 259
d. Conul; fie h > 0; : [0, 2) [0, h] 7 R3 ,
(u, v) = (v cos u, v sin u, v).
e. Cilindrul; fie a > 0, 0 h1 h2 ; : [0, 2) [h1 , h2 ] 7 R3 ,
(, z) = (a cos , a sin , z).
a; fie D R2 si fie f : D 7 R, f C 1 (D).

f. Parametrizare cartezian
: D 7 R3 , (x, y) = (x, y, f (x, y)).
g. Suprafat
a de rotatie n jurul axei Oz:
Fie 0 < r1 < r2 si fie f : [r1 , r2 ] 7 R, f C 1 (D).
: [r1 , r2 ] [0, 2) 7 R3 , (r, ) = (r cos , r sin , f (r)).
h. Torul; fie 0 < a < b; : [0, 2) [0, 2) 7 R3 ,
(u, v) = ((a + b cos u) cos v, (a + b cos u) sin v, b sin u) .
Solutie

Vectorii tangenti la suprafat
a sunt si , iar versorul normalei este
u v
1

.
k u v k u v
16. In continuare, = P dy dz + Qdz dx + Rdx dy este o 2-forma

diferential
a iar este Zimaginea unei panze parametrizate; sa se calculeze
integrala de suprafat
a .

a. = ydy dz + zdz dx + xdx dy,
: X(u, v) = u cos v, Y (u, v) = u sin v, Z(u, v) = cv,
(u, v) [a, b] [0, 2).
b. = xdy dz + ydz dx + zdx dy,
: x2 + y 2 + z 2 = R 2 .
c. = yzdy dz + zxdz dx + xydx dy,
x2 y 2 z 2
: 2 + 2 + 2 = 1.
a b c
d. = xdy dz + ydz dx,
: x2 + y 2 = z 2 , z [1, 2].
e. = (y + z)dy dz + (x + y)dx dy,
: x2 + y 2 = a2 , z [0, 1].
A
Solutie
Aplic
am definitia integralei de suprafata de speta a doua.
a. Iacobienii:
D(Y, Z) D(Z, X) D(X, Y )
= c sin v, = c cos v, = u,
D(u, v) D(u, v) D(u, v)
si deci:
Z b Z 2
1
Z
= du cu sin2 v c2 v cos v + u2 cos v dv = c b2 a2
a 0 2
b. Parametriz
am sfera de centru O si raza R:
X(, ) = R sin cos , Y (, ) = R sin sin , Z(, ) = R cos ,

arii (, ) D = [0, ] [0, 2).
domeniul parametriz
D(Y, Z)
= R2 sin2 cos ,
D(, )
D(Z, X)
= R2 sin2 sin ,
D(, )
D(X, Y )
= R2 sin cos
D(, )
Z
Rezult
a = 4R3 .

c. Parametrizarea canonica a elipsoidului este:
X(, ) = aR sin cos , Y (, ) = bR sin sin , Z(, ) = cR cos ,

[0, ], [0, 2).
In continuare calculul este asemanator cu cel de la punctul anterior.
d. Parametrizarea canonica a conului este:
X(u, v) = v cos u, Y (u, v) = v sin u, Z(u, v) = v,

(u, v) D = [0, 2) [1, 2].
Iacobienii:
D(Y, Z) D(Z, X) D(X, Y )
= v cos u, = v sin u, = v.
D(u, v) D(u, v) D(u, v)
A 261
Rezult
a integrala:
14
Z Z Z
= v 2 cos2 u + v 2 sin2 u dudv = .
D 3
a a cilindrului este: (, z) D = [0, 2) [0, 1],

e. Parametrizarea canonic
X(, z) = a cos , Y (, z) = a sin , Z(, z) = z, .
Iacobienii:
D(Y, Z) D(Z, X) D(X, Y )
= a cos , = a sin , = 0.
D(, z) D(, z) D(, z)
Rezult
a integrala:
Z Z Z
= (a sin + z) a cos ddz = 0.
D
Z17. S
a se calculeze integralele de suprafata:
a. xzdy dz + yzdz dx + (x + y)dx dy,

=Z {(x, y, z) ; x2 + y 2 = a2 , x > 0, y > 0, 0 < z < h}.
b. xdy dz + ydz dx + zdx dy,

= {(x, y, z) ; x2 + y 2 + z 2 = R2 , x > 0, y > 0, z > 0}.
Solutie
a. Parametrizarea lui (o submultime a unui cilindru) este:
X(, z) = a cos , Y (, z) = a sin , Z(, z) = z,
arii fiind (, z) D = 0, 2 (0, h). Rezulta:

domeniul parametriz
a 2 h2
Z Z Z
xzdy dz + yzdz dx + (x + y)dx dy = a2 zddz = .
D 4
b. Portiunea de sfer
a are parametrizarea:
domeniul parametriz arii (, ) D = [0, 2 ] [0, 2 ).

In continuare calculul este similar cu cel din exercitiul anterior (punctul b).
A
18. S
a se calculeze integrala de suprafata de prima speta
Z
F (x, y, z)d

a. F (x, y, z) = |xyz|, 2 2 2
: z2 = x2 + y , z [0, 1].
b. F (x, y, z) = y z, : x + y = 6z,qz [0, 2].
c. F (x, y, z) = z 2 , = {(x, y, z) ; z = x2 + y 2 , x2 + y 2 6y 0.}.
Solutie
Se aplica definitia integralei de suprafata de prima speta.
a. Parametrizarea carteziana a conului este:
q
z = f (x, y) = x2 + y 2 , D = {(x, y) ; x2 + y 2 1}.
Rezult
a:
s
x2 y2
Z Z Z q
|xyz|d = |xy| x2 + y 2 1 ++ dxdy =
D x2 + y 2 x2 + y 2

Z Z q
4 2
= 2 |xy| x2 + y 2 dxdy = .
D 5
b. Parametrizarea carteziana a paraboloidului este:
1
z = f (x, y) = (x2 + y 2 ), D = {(x, y) R2 | x2 + y 2 12}.
6
Rezult
a:

r r
1 2 1
Z Z Z
y zd = y (x + y 2 ) 1 + (x2 + y 2 ) dxdy =
D 6 9
Z 12
s
1 2 Z
2
= d 3 1 + sin = 0.
6 0 0 9
c. Cu parametrizarea carteziana
q
z= x2 + y 2 , (x, y) D = {(x, y) | x2 + y 2 6y}.
rezult
a: Z Z Z
z 2 d = (x2 + y 2 )dxdy =
D
Z Z 6 sin
243
= d 3 d = .
0 0 2
A 263
19. S a se calculeze ariile suprafetelor:

a. sfera de raz
a R.
b. conul z 2 = x2 + y 2 , z [0, h].
c. paraboloidul z = x2 + y 2 , z [0, h].
Solutii
a. Parametrizarea canonic a a sferei este:
domeniul parametrizarii (, ) D = [0, ] [0, 2).

Notand (, ) = (X(, ), Y (, ), Z(, )), rezulta:

=

= (R cos cos , R cos sin , R sin ) (R sin sin , R sin cos , 0) =

= R2 sin2 cos , R2 sin2 sin , R2 sin cos .
Elementul de suprafat
a este:

k k= R2 sin .

Rezult
a aria sferei SR
Z Z Z
d = r2 sin dd = 4R2 .
SR D
b. Parametrizarea cartezian
a a conului este:
q
z= x2 + y 2 , (x, y) D = {(x, y) R2 | x2 + y 2 h2 }.
Rezult
a aria conului Ch :
Z Z Z
d = 2dxdy = 2h2 .
Ch D
c. Parametrizarea cartezian
a a paraboloidului este:
z = x2 + y 2 , (x, y) D = {(x, y) R2 | x2 + y 2 h}.
Rezult
a aria paraboloidului Ph :
Z Z Z q
d = 1 + 4x2 + 4y 2 dxdy =
Ph D
A
Z 2 Z h q
q

= d 1+ 42 d = 3
(1 + 4h) 1 .
0 0 6
20. Sa se calculeze aria A a suprafetei n urmatoarele cazuri:
a. : 2z = 4 x2 y 2 , z [0, 1].
b. este submultimea de pe sfera x2 + y 2 + z 2 = 1, situata n interiorul
conului x2 + y 2 = z 2 .
c. este submultimea de pe sfera x2 + y 2 + z 2 = R2 , situata n interiorul
cilindrului x2 + y 2 Ry = 0.
d. este submultimea de pe paraboloidul z = x2 + y 2 situata n interiorul
cilindrului x2 + y 2 = 2y.
e. este torul.
Solutie Z
Aria suprafetei este A = d.
Z Z q
a. A = 1 + x2 + y 2 dxdy, D = {(x, y) ; 2 x2 + y 2 4}.
Z DZ
1 1
b. A = 2 p
2 2
dxdy, D = {(x, y) R2 | x2 + y 2 }.
2
Z ZD 1 x y
R
c. A = 2 p
2 x2 y 2
dxdy, D = {(x, y) ; x2 + y 2 Ry}.
Z Z qD R
d. A = 1 + 4x2 + 4y 2 dxdy, D = {(x, y) ; x2 + y 2 2y}.
Z ZD
e. A = (a + b cos u)dudv, D = [0, 2] [0, 2].
D
21. S a se calculeze fluxul campului de vectori V prin suprafata n

urmatoarele cazuri:
a. V = xi + yj + zk, : z 2 = x2 + y 2 , z [0, 1].
b. V = yi xj + z 2 k, : z = x2 + y 2 , z [0, 1].
1
c. V = p 2 yi xj + k , : z = 4 x2 y 2 , z [0, 1].
x + y2
Solutie
Fluxul campului de vectori
Z V prin suprafata n raport cu normala n este,
prin definitie, F (V ) = V nd, n fiind versorul normalei la suprafata .

a : D 7
Dac R3 este o parametrizare a lui , atunci fluxul este:

Z Z Z
F (V ) = V nd = (V ) dudv =
D u v

Z Z
= V , , dudv,
D u v
A 265

a fiind produsul mixt al vectorilor V ,
ultima parantez si .
p u v
and parametrizarea carteziana z = x2 + y 2 , obtinem
a. Consider
1
q
n= p xi yj + x2 + y2k
2(x2 + y 2 )
si deci fluxul este 0 deoarece vectorii V si n sunt ortogonali.

b. Consider and parametrizarea carteziana
z = x2 + y 2 , D = {(x, y) ; x2 + y 2 1},
obtinem:
Z 1 Z 2

Z Z
2 2 2
F (V ) = (x + y ) dxdy = d 5 d = .
D 0 0 3
c. Cu parametrizarea cartezian
a
z = 4 x2 y 2 , D = {(x, y) ; 3 x2 + y 2 4},
obtinem:
Z Z
1
Z 2 Z 2
F (V ) = p dxdy = d d = 2(2 3).
D x + y2
2 3 0
22. Fie a < b dou a numere reale si f, g : [a, b] 7 R doua functii continue
at f (t) 0, t [a, b]. Fie o curba (situata in planul y = 0) de
astfel nc
parametrizare
x(t) = f (t), y(t) = 0, z(t) = g(t)
si fie suprafata de rotatie obtinuta prin rotirea curbei n jurul axei Oz.
Sa se calculeze aria suprafetei .
Solutie
Parametrizarea suprafetei este
(u, v) = (f (u) cos v, f (u) sin v, g(u)), (u, v) [a, b] [0, 2]
si deci aria este:

Z Z 2 Z b q
A() = d = dv |f (u)| (f 0 (u))2 + (g 0 (u))2 du =
0 a
Z b q
= 2 f (u) (f 0 (u))2 + (g 0 (u))2 du.
a
A
Abscisa centrului de greutate al curbei (omogene) este
1 b
R
xds
Z q

xG = R = f (u) (f 0 (u))2 + (g 0 (u))2 du,
ds L a
unde, L este lungimea lui . Rezulta deci A() = 2LxG .
23. S a se calculeze masa si coordonatele centrului de greutate ale unei

semisfere S de raza R si avand densitatea constanta c.
Solutie Z
Masa este dat
a de formula M = cd, iar coordonatele centrului de greu-
S
tate sunt:
1 1 1
Z Z Z
xG = cx d, yG = cyd, zG = czd.
M S M S M S
Consider
and semisfera cu centrul n origine si situata n semiplanul z > 0,
parametrizarea este:
X(, ) = R sin cos ,
Y (, ) = R sin cos ,

Z(, ) = R cos , (, ) [0, ] [0, 2].
2
Rezult
a: Z Z 2 Z
2
M= c d = d cR2 sin d = 2R2 c.
S 0 0
Din motive de simetrie (sau calcul direct) rezulta xG = yG = 0.
Z 2
1 1 R
Z Z
2
zG = cz d = d cR3 sin cos d = .
M S M 0 0 2
Capitolul 9
Formule integrale

Formula Green-Riemann
Fie (K, K) un compact cu bord orientat inclus n R2 (orientarea pe K
este sensul trigonometric pozitiv) si fie
= P dx + Qdy
o 1-form
a diferential a C 1 pe o vecinatate a lui K; atunci:
a de clas
Q P
Z Z Z
P dx + Qdy = dxdy.
K K x y
Dac a V = P i + Qj este c
ampul vectorial asociat (n mod canonic) formei
diferentiale , atunci formula se scrie sub forma:
Q P
Z Z Z
V dr = dxdy.
K K x y
O consecint
a este urm
atoarea formula pentru arie (notatiile si orientarea
pe bordul K sunt cele de mai sus):
1
Z
aria(K) = xdy ydx.
2 K
Formula Gauss-Ostrogradski
Fie K R3 un compact cu bord orientat ( bordul K orientat dupa normala
exterioar
a). Atunci, pentru orice 2-forma diferentiala
= P dy dz + Qdz dx + Rdx dy
267
268 CAPITOLUL 9. FORMULE INTEGRALE
a C 1 pe o vecin
de clas atate a lui K, are loc egalitatea:
P Q R
Z Z Z Z
P dy dz + Qdz dx + Rdx dy = + + dxdydz.
K K x y z
Daca notam cu V = P i + Qj + Rk campul vectorial asociat (n mod

canonic) 2-formei diferentiale , atunci formula de mai sus se scrie:
Z Z Z Z
V nd = div(V )dxdydz,
K K
Q
unde, n este normala exterioara la K, iar div(V ) = P R
x + y + z este
divergenta lui V . Observam ca membrul stang este fluxul campului V prin
suprafata K, de aceea formula Gauss-Ostrogradski se mai numeste si for-
mula flux-divergenta.
Formula lui Stokes

Fie (, ) o suprafata bordata orientata (orientarea pe este compatibila
cu orientarea pe bordul ) si fie = P dx+Qdy+Rdz o 1-forma diferentiala
a C 1 pe o vecin
de clas atate a lui ; atunci:
Z
P dx + Qdy + Rdz =

R Q P R Q P
Z
= dy dz + dz dx + dx dy.
y z z x x y
Daca V = P i + Qj + Rk este campul vectorial asociat (n mod canonic)

formei diferentiale , atunci formula lui Stokes se scrie:
Z Z
V dr = (rotV ) n d,

orient
arile pe curba (nchisa) si pe suprafata fiind compatibile.
In exercitiile care urmeaza, se subntelege, atunci cand este cazul, ca

orientarile pe curbe si suprafete sunt compatibile, adica sunt ndeplinite
ipotezele formulelor de mai sus.
9.2. FORMULA GREEN-RIEMANN 269
9.2 Formula Green-Riemann

1. Sa se
Z calculeze direct si aplic
and formula Green-Riemann integrala cur-
bilinie n urmatoarele cazuri:

a. = y 2 dx + xdy,
este patratul cu v
arfurile A(0, 0), B(2, 0), C(2, 2), D(0, 2).
b. = ydx + x2 dy, este cercul cu centrul n origine si de raza 2.
c. = ydx xdy, este elipsa de semiaxe a si b si de centru O.
Solutie
Calculul direct al integralelor l lasam ca exercitiu. Calculam integralele
aplicand formula Green-Riemann; notam cu K compactul marginit de .
a. Compactul K este interiorul patratului:
Z Z Z Z 2 Z 2
y 2 dx + xdy = (1 2y)dxdy = dx (1 2y)dy = 4.
K 0 0
b. Compactul K este discul de centru O si raza 2; pentru calculul integralei

duble folosim coordonatele polare (, ):
Z Z Z Z 2 Z 2
ydx + x2 dy = (2x 1)dxdy = d (2 cos 1)d = 4.
K 0 0
c. Compactul K este interiorul elipsei; pentru calculul integralei duble

folosim coordonatele polare generalizate:
Z Z Z Z 1 Z 2
ydx xdy = 2dxdy = d 2abd = 2ab.
K 0 0
y x
2. Fie = dx + 2 dy.
x2 + y 2 x + y2 Z
a. Sa se calculeze integrala curbilinie , unde, am notat cu C(O, R)
C(O,R)
cercul de centru O Zsi raz
a R > 0.
b. Sa se calculeze , unde, este o curba arbitrara nchisa astfel ncat

O 6 .
Solutie
a. Sa observ
am, mai nt a C 1 (R2 \{O}), deci pentru calculul integralei
ai c
de la punctul a nu se poate aplica formula Green-Riemann. Folosim definitia
integralei curbilinii; parametrizam cercul:
x(t) = R cos t, y(t) = R sin t, t [0, 2)

si obtinem: Z Z 2
= dt = 2.
C(O,R) 0
b. Not am cu K compactul marginit de curba . Distingem doua cazuri:

daca O 6 K (se poate aplica formula Green-Riemann) sau daca O K (nu
se poate aplica formula Green-Riemann).
Presupunem mai ntai ca O 6 K; atunci:
x y
Z Z Z
= 2 dxdy = 0.
K x x + y2
2 y x + y2
Presupunem acum c a O K; fie R > 0 astfel ncat C(O, R) este inclus n

interiorul lui K. Not
am cu D(O, R) discul deschis de centru O si raza R.
Fie A compactul A = K \ D(O, R). Bordul orientat al lui A este reuniunea
A = C(O, R), sensul pe cerc fiind sensul trigonometric negativ. Deoarece
O 6 A, avem: Z Z Z
= 0dxdy = 0.
A A
Rezult
a: Z Z
= = 2.
C(O,R)
xy x+y
3. Fie = 2 2
dx + 2 dy. Sa se calculeze integrala curbilinie
Z x +y x + y2
, unde este o curba arbitrara nchisa cu O 6 .

Solutie
Observ a este o 1-forma diferentiala nchisa. In continuare aplicam
am c
rationamentul de la exercitiul precedent.
4. S a se calculeze urmatoarele integrale curbilinii direct si aplicand for-

mula
Z Green-Riemann:
x2 y2 x2 y 2
a. e a2 + b2 (ydx + xdy), = {(x, y) | 2 + 2 = 1}.
Z
a b
x2
b. xydx + dy,
2
= {(x, y) | x2 + y 2 = 1, x 0 y} {(x, y) | x + y = 1, x 0, y 0}.
Solutie
Pentru calculul direct se parametrizeaza cele doua curbe si se aplica definitia
integralei curbilinii. Vom calcula acum integralele cu ajutorul formulei
Green-Riemann.
a. Elipsa este nchisa iar 1-forma diferentiala este de clasa C 1 pe R2 ,
deci putem aplica formula Green-Riemann (notam K multimea compacta

marginit
a de ):
!
x2
2
x2
2
x2 y 2
Z Z Z
+ y2 + y2
e a2 b (ydx + xdy) = 2e a2 b 1+ 2 + 2 dxdy,
K a b
integrala dubl a calculandu-se cu coordonate polare generalizate.

b. Curba nu este nchis a, deci nu putem aplica direct formula Green-
Riemann. Fie A(0, 1) si B(0, 1) si fie [AB] segmentul orientat (de la A
catre B) determinat de aceste puncte. Fie = [AB]; atunci este o
curba nchis
a si deci, aplic
and formula Green-Riemann, obtinem (notam cu
K compactul m arginit de ):
x2
Z Z Z
xydx + dy = 0dxdy = 0.
2 K
Rezult
a deci:
x2 x2
Z Z
xydx + dy = xydx + dy = 0,
2 [AB] 2
ultima integral
a curbilinie calcul
andu-se imediat cu definitia.
5. S a se calculeze aria multimii marginite de curba n urmatoarele

cazuri:
x2 y 2
a. 2 + 2 = 1, (a > 0, b > 0).
a2 b2
b. x 3 + y 3 = 1.
Solutie
1
Z
Aria multimii m arginite de curba este A = xdy ydx.
2
a. Cu parametrizarea x(t) = a cos t, y(t) = b sin t, t [0, 2), obtinem:
1
Z
A= ab cos2 t + sin2 t dt = ab.
2
b. Cu parametrizarea x(t) = cos3 t, y(t) = sin3 t, t [0, 2), obtinem:

Z 2
1 3 3
Z
A= xdy ydx = sin2 t cos2 tdt = .
2 2 0 8
6. a. Fie = (t), t [a, b] ecuatia n coordonate polare a unei curbe

1 b 2
Z
nchise . S a se demonstreze ca aria interiorului lui este A = (t)dt.
2 a
Fie a > 0, b > 0; s a se calculeze ariile multimilor marginite de curbele de
ecuatii (n coordonate polare):
ab
b. (t) = p , t [0, 2].
2
a sin t + b2 cos2 t
2
c. (t) = a(1 + cos t), t [0, ].
Solutie
a. Cu parametrizarea x(t) = (t) cos t, y(t) = (t) sin t, t [a, b], obtinem:
Z b
1 1
Z
A= xdy ydx = 2 (t)dt.
2 2 a
a2 b2
Z
1 2 du
Z
b. A = dt = 2a2 b2 = ab.
2 0 a2 sin2 t + b2 cos2 t 0 a2 u2 + b2
c. Analog.
7. Sa se calculeze circulatia campului de vectori V pe curba n cazurile:

a. V = y 2 i + xyj,
= {(x, y); x2 + y 2 = 1, y > 0} {(x, y); y = x2 1, y 0}.
b. V = ex cos yi ex sin yj.
este o curba arbitrar
a continuta n semiplanul superior care uneste punctele
A(1, 0) si B(1, 0), sensul fiind de la A catre B.
Solutie
a. Vom aplica formula Green-Riemann; notand cu K interiorul curbei ,
obtinem:
Z Z Z Z 1 Z 1x2
V dr = ydxdy = dx ydy.
K 1 x2 1
b. Curba nu este nchisa; fie [BA] segmentul orientat (de la B catre A) si
a = [BA]. Calculam circulatia lui V pe curba cu
fie curba nchis
ajutorul formulei Green-Riemann (notam cu K compactul marginit de ):
Z Z Z
V dr = 0dxdy = 0,
K
deci circulatia pe curba este egala cu circulatia pe segmentul orientat

[AB]:
Z Z Z 1
V dr = V dr = et dt = 1 e.
[AB] 0
8. Fie a < b, fie : [a, b] 7 R2 , (t) = (x(t), y(t)), un drum parametrizat

nchis ((a) = (b)) , orientat n sens trigonometric pozitiv si fie K com-
pactul m arginit de imaginea lui . Intr-un punct arbitrar (t) = (x(t), y(t)),
consideram vectorul normal la , n(t) = (y 0 (t), x0 (t)). Sa se demonstreze
ca pentru orice camp de vectori V de clasa C 1 pe o vecinatate a lui K, avem:
Z b Z Z
V ((t))n(t)dt = div(V )dxdy.
a K
Solutie
Din definitia integralei curbilinii, rezulta:
Z b Z
V ((t))n(t)dt = P dy Qdx.
a
Aplicand ultimei integrale curbilinii formula Green-Riemann, obtinem:

Z b Z
V ((t))n(t)dt = P dy Qdx =
a
P Q
Z Z Z Z
= + dxdy = div(V )dxdy.
K x y K
9. Formula de medie pentru functii armonice

O functie f : U R2 7 R se numeste armonica pe U daca
2f 2f
f = + = 0 pe U.
x2 y 2
Fie f o functie armonic
a pe discul unitate. Atunci:
Z 2
1
f ((0, 0)) = f ( cos t, sin t)dt, (0, 1),
2 0
egalitate numit a formula de medie pentru functii armonice.

Solutie
Fie (0, 1) si fie
Z 2
1
g() = f ( cos t, sin t)dt.
2 0
Vom demonstra c a functia g este constanta.

Pentru aceasta, calcul
am derivata sa:
Z 2
1 f f

g 0 () = ( cos t, sin t) cos t + ( cos t, sin t) sin t dt =
2 0 x y
1 2 f
Z
f

= ( cos t, sin t), ( cos t, sin t) ( cos t, sin t) dt.
2 0 x y
Vom aplica acum rezultatul exercitiului 8 de mai sus.
Vectorul n = ( cos t, sin t) este vectorul normal (exterior) la cercul de
f f
centru O si raz
a , iar campul vectorial V = i+ j. Obtinem (notam
x y
cu K discul de centru O si raza ):
1
Z Z
0
g () = f dxdy = 0.
2 K
Rezult
a deci c
a functia g este constanta pe intervalul (0, 1); n consecinta,
avem:
1 2
Z
f ( cos t, sin t)dt = g() = lim g() =
2 0 0
Z 2
1
= f ((0, 0)) = f ((0, 0)).
2 0
9.3 Formula Gauss-Ostrogradski

Z
10. S
a se calculeze integrala de suprafata n urmatoarele cazuri:

a. = x2 dy dz 2xydz dx + z 3 dx
dy.
2 2 2
= {(x, y, z) ; x + y + z = 9}.
b. = yzdy dz (x + z)dz dx + (x2 + y 2 + 3z)dx dy.
= {(x, y, z); x2 + y 2 = 4 2z, z 1} {(x, y, z); x2 + y 2 4 2z, z = 1}.
c. = x(z + 3)dy dz + yzdz dx (z + z 2 )dx dy.
= {(x, y, z); x2 + y 2 + z 2 = 1, z 0}.
Solutie
a. Fie K = {(x, y, z); x2 + y 2 + z 2 9};
aplic
and formula Gauss-Ostrogradski (sunt verificate ipotezele), obtinem:
Z Z Z Z
x2 dy dz 2xydz dx + z 3 dx dy = 3z 2 dxdydz,
K
integrala tripl
a calcul
andu-se folosind coordonate sferice.
b. Fie K compactul marginit de suprafata (nchisa) si fie
D = {(x, y); x2 + y 2 2} proiectia lui K pe planul xOy; aplicand formula
Gauss-Ostrogradski, obtinem:
Z Z Z Z Z Z Z 2 1 (x2 +y2 )
2
= 3dxdydz = 3 dxdy dz.
K D 1
9.3. FORMULA GAUSS-OSTROGRADSKI 275
c. Suprafata nu este nchisa, deci formula Gauss-Ostrogradski nu se poate

aplica.
Fie D = {(x, y, z) ; x2 + y 2 1, z = 0} si fie S = D, orientata cu
normala exterioar a (pe D normala este k). Fie K compactul al carui bord
(orientat) este suprafata (nchis
a) S. Aplicand formula Gauss-Ostrogradski,
obtinem:
4
Z Z Z Z
2
x(z + 3)dy dz + yzdz dx (z + z )dx dy = 2dxdydz = .
S K 3
Rezult
a deci:
Z
x(z + 3)dy dz + yzdz dx (z + z 2 )dx dy =

4
Z
= x(z + 3)dy dz + yzdz dx (z + z 2 )dx dy.
3 D
Calcul
and ultima integral
a de suprafata cu definitia, obtinem:
Z Z Z
x(z + 3)dy dz + yzdz dx (z + z 2 )dx dy = 0dxdy = 0,
D D
Z
4 3
si deci = 3 .

Z
11. S
a se calculeze integrala de suprafata direct si folosind formula

Gauss-Ostrogradski n urm atoarele cazuri:
a. = x(y z)dy dz + y(z x)dz dx + z(x y)dx dy.
= {(x, y, z) ; z = 1 x2 y 2 , z > 0} {(x, y, z) x2 + y 2 1, z = 0}.
b. = x2 (y z)dy dz + y 2 (z x)dz dx + z 2 (x y)dx dy.
= {(x, y, z); z 2 = x2 + y 2 , 0 < z 1}.
Solutie
Analog cu exercitiul anterior; n cazul b trebuie sa reunim la discul
D = {(x, y, z); x2 + y 2 1, z = 1}, orientat dupa normala k. Obtinem
Z Z 1 Z 2
= d 2 (cos sin )d = 0.
0 0
12. Fie a, b, c trei numere strict pozitive. Sa se calculeze fluxul campului

vectorial:
V = x(xy + az)i y(xy az)j + z 3 k
prin suprafata de ecuatie:
!2
x2 y 2 z2
+ 2 + = 1.
a2 b c2
Solutie
Ecuatia suprafetei se poate scrie sub forma echivalenta:
s
x2 y 2 z2
+ 2 = 1 ,
a2 b c2
deci z [c, c]. Intersectiile suprafetei cu plane orizontale (z = constant)
sunt elipsele S(z) de ecuatii:
x2 y2
q 2 + q 2 = 1.
4 z2 4 z2
a 1 c2
b 1 c2
Semiaxele acestor elipse sunt

s s
4 z2 4 z2
a 1 2 si b 1 2 .
c c
Fie D(z) multimea (din planul orizontal z = constant) marginita de elipsa
S(z); atunci aria lui D(z) este:
s
z2
A(z) = ab 1 .
c2
Pentru calculul fluxului se poate aplica formula Gauss-Ostrogradski; fie n
normala exterioara la si fie compactul marginit de ; atunci:
Z Z Z Z Z c Z Z
V n d = div(V ) dxdydz = dz (2az + 3z 2 ) dxdy =
c D(z)
s s
Z c Z c
z2 z2
= ab (2az + 3z 2 ) 1 2 dz = 3ab z2 1 dz =
c c c c2
s
Z c
z2
Z q
2
= 6ab z2 1 dz = 6ab (c sin t)2 1 sin2 t c cos t dt =
0 c2 0

3 3
Z
2
= abc3 sin2 2t dt = 2 abc3 .
2 0 8
13. Legea lui Gauss

Pentru orice q > 0, consideram campul scalar
q q
f (x, y, z) = p =
4 x2 2
+y +z 2 4r
si fie c
ampul de gradienti:
E = gradf.
Campul scalar f reprezint a potentialul electric (sau potential Newtonian)
asociat sarcinei electrice q plasate n O, iar E este campul electric generat
(sau camp Newtonian).
a. Sa se expliciteze E si sa se demonstreze ca este camp solenoidal, adica:
divE = 0.
b. Sa se demonstreze c a fluxul campului E prin orice suprafata nchisa ce
nu contine originea n interior este nul.
c. Sa se demonstreze c a fluxul campului E prin orice suprafata nchisa ce
contine originea n interior este q, (legea lui Gauss).
Solutie
a. Putem calcula E direct cu definitia, sau aplicand proprietatile gradien-
tului; obtinem:
q r
E = gradf = .
4 r3
Aratam acum c a E este solenoidal:
q 3 2 2 2

divE = grad(divf ) = f = 3r 3r(x + y + z ) = 0.
4r6
b. Fie o suprafata nchis
a ce nu contine originea n interior. Deoarece
campul electric E este de clasa C 1 pe R3 \ {O}, sunt ndeplinite ipotezele
formulei Gauss-Ostrogradski si deci, (notam cu K compactul marginit de
si cu n versorul normalei exterioare la ), obtinem:
Z Z Z Z
F (E) = E nd = divEdxdydz = 0.
K
c. Fie acum o suprafat a nchisa ce contine originea n interior. Deoarece

E nu este de clas a C pe compactul K marginit de , (E nefiind de clasa C 1
1
n origine), nu putem aplica formula Gauss-Ostrogradski pentru a calcula

fluxul lui E prin . Fie R > 0 astfel ncat sfera de centru O si raza R
(notat a n continuare cu S), s a fie inclusa n interiorul lui . Fie suprafata
a) 1 = S, orientat
(nchis a dupa normala exterioara (deci pe S este
normala interioar a la sfera). Fie K1 multimea compacta marginita de 1 .
Deoarece O 6 K1 , fluxul lui E prin 1 este nul (conform (b)). Rezulta ca
fluxul lui E prin este egal cu fluxul lui E prin S (orientata dupa normala
r
exterioar an= la sfer
a):
R
Z 2 Z
q
Z
F (E) = E nd = d sin d = q.
S 4 0 0
14. Fie n N si fie q > 0, {1, 2, .., n}. Fie A , {1, 2, .., n}, n
puncte n R3 de coordonate (x , y , z ). Notam cu r vectorul de pozitie al
punctului A . Potentialul electric generat de sarcinile electrice q plasate n
punctele A este
n
1 X q
f (x, y, z) = ,
4 =1 k r r k
unde, k k este norma euclidiana n R3 . Fie E = gradf campul electric

asociat potentialului f . Sa se demonstreze ca fluxul campului electric E
printr-o suprafat
a arbitrara nchisa ce contine toate punctele A n interi-
n
X
orul ei este egal cu q .
=1
Solutie
Se aplic
a rationamentul din exercitiul anterior.
15. Legea lui Arhimede

Consider am un recipient (continut n semispatiul z < 0) n care s-a turnat
un lichid avand densitatea constanta c.
Scufund am n lichid un corp pe care l asimilam cu un compact cu bord orien-
tat (K, K). Presupunand ca presiunea exercitata de lichid asupra corpului
scufundat creste proportional cu adancimea, obtinem pentru campul presiu-
nilor formula V = czk. Forta ascensionala pe care lichidul o exercita asupra
corpului scufundat este, prin definitie, egala cu fluxul campului presiunilor
prin suprafata (bordul) K, n raport cu normala exterioara, n. Aplicand
formula Gauss-Ostrogradski, obtinem:
Z
FK (V ) = V nd =
K
Z Z Z Z Z Z
= divV dxdydz = cdxdydz = c vol(K),
K K
adic
a forta ascensionala este egala cu masa lichidului dezlocuit de corpul
scufundat.
16. Fie o suprafata nchisa si fie K compactul marginit de . Sa se

demonstreze c
a:
1
Z
r nd = vol (K) ,
3
unde, n este normala exterioar

a la .
Solutie
Se aplic
a formula Gauss-Ostrogradski:
1 1
Z Z Z Z Z Z Z
r nd = div(r) dxdydz = dxdydz = vol(K).
3 3 K K
kr
17. Fie c
ampul vectorial V = r + r si fie suprafata
r4
= {(x, y, z); z = 3 x2 y 2 , 1 z} {(x, y, z); x2 + y 2 2, z = 1}.
Sa se calculeze fluxul lui V prin (orientata dupa normala exterioara).

Solutie
Se aplica formula Gauss-Ostrogradski; pentru aceasta, calculam
! ! !
kr kr kr
divV = div r + 4 r =3+ divr + rgrad =
r r4 r4
kr 1

= 3 + 3 4 + r 4 grad(k r) + (k r)gradr4 =
r r
!
kr k (k r)
=3+3 4 +r 4 6 r = 3.
r r4 r
Notand cu K compactul m
arginit de suprafata , rezulta:
Z Z Z Z
F (V ) = V nd = 3dxdydz = 3vol(K).
K
1
18. S
a se calculeze fluxul campului vectorial V = (r k) prin:
r
a. O suprafata nchis
a arbitrara ce nu contine originea n interior.
b. Sfera de centru O si raz a R.
Solutie
a. In primul caz se poate aplica formula Gauss-Ostrogradski; fluxul este nul
deoarece divV = 0.
b. In cazul al doilea, fluxul se calculeaza cu definitia integralei de suprafata
(nu sunt ndeplinite ipotezele formulei Gauss-Ostrogradski); si n acest caz
fluxul este tot 0 deoarece vectorii V si normala exterioara la sfera sunt or-
togonali.
19. Formulele lui Green

Fie (K, K) un compact cu bord orientat din R3 . Fie n normala exterioara
a functii de clasa C 2 pe o vecinatate a lui K. Sa se
la K si fie f, g dou
demonstreze
Z formulele lui
Z Green:
Z Z
a. f (gradg) n d = f g + (gradf )(gradg) dxdydz.
ZK K
Z Z Z
b. f (gradg) g (gradf ) n d = f g g f dxdydz.
K K
Solutie
a. Pentru prima formula se aplica formula Gauss-Ostrogradski campului de
vectori V = f gradg:
Z Z Z Z
f (gradg) n d = div(f gradg) dxdydz =
K K
Z Z Z
= f div(gradg) + (gradg) (gradf ) dxdydz =
K
Z Z Z
= f g + (gradg) (gradf ) dxdydz.
K
b. A doua formul
a rezulta direct din prima.
20. Fie (K, K) un compact cu bord orientat din R3 si fie n versorul nor-
malei exterioare la suprafata K. Fie h o functie armonica pe o vecinatate a
dh
lui K si fie derivata dupa directia n a lui h. Sa se demonstreze egalitatile:
dn
dh
Z
a. d = 0.
ZK dn
dh
Z Z Z
b. h d = k gradh k2 dxdydz.
K dn K
Solutie
a. Se aplic a prima formula a lui Green pentru: f = 1 si g = h; o alta
metod a este de a aplica formula Gauss-Ostrogradski campului V = gradh:
dh
Z Z
d = (gradh) n d =
K dn K
Z Z Z Z Z Z
= div(gradh) dxdydz = h = 0.
K K
b. Se aplica a doua formula a lui Green pentru f = g = h; o alta metoda
const
a n a aplica formula Gauss-Ostrogradski pentru V = h gradh:
dh
Z Z Z Z
h d = h gradh n d =
K dn K
9.4. FORMULA LUI STOKES 281
Z Z Z
= div(h gradh) dxdydz =
K
Z Z Z
= h div(gradh) + (gradh) (gradh) dxdydz =
K
Z Z Z Z Z Z
2
= h g + k gradh k dxdydz = k gradh k2 dxdydz.
K K
9.4 Formula lui Stokes

Z
21. S
a se calculeze, folosind formula lui Stokes, integrala curbilinie n

urmatoarele cazuri:
a. = (y z)dx + (z x)dy + (x y)dz.
: z = x2 + y 2 , z = 1.
b. = ydx + zdy + xdz,
: x2 + y 2 + z 2 = 1, x + y + z = 0.
Solutie
a. Fie suprafata = {(x, y, z); z = x2 + y 2 + z 2 , z 1}; atunci este bordul
lui si aplic
and formula lui Stokes obtinem (lasam ca exercitiu verificarea
compatibilit atii orient
arilor):
Z Z
(y z)dx + (z x)dy + (x y)dz = 2(dy dz + dz dx + dx dy) =

Z Z
= 2 (2x 2y + 1)dxdy,
D
unde D este discul unitate.
b. Fie unghiul f
acut de planul x + y + z = 0 cu planul xOy; atunci:

1 3
cos = (i + j + k) k = .
3 3
Intersectia dintre sfera si plan este un cerc mare al sferei, notat . Con-
sideram drept suprafat a portiunea din planul x + y + z = 0 situata n
interiorul sferei x2 + y 2 + z 2 = 1. Evident, aria lui este . Fie D proiectia
lui pe planul xOy. Aria lui D (care este interiorul unei elipse) este:

3
aria(D) = aria() cos = .
3
Rezult
a:
Z Z
ydx + zdy + xdz = (dy dz + dz dx + dx dy) =

Z Z
= 3dxdy = 3 aria(D) = 3.
D
22. S
a se calculeze circulatia campului vectorial
V = (y 2 + z 2 )i + (x2 + z 2 )j + (x2 + y 2 )k
pe curba : x2 + y 2 + z 2 = R2 , ax + by + cz = 0.
Solutie
Curba este un cerc mare al sferei (intersectia sferei cu un plan ce trece prin
centrul sferei); consideram drept suprafata oricare din cele doua semisfere
determinate de plan pe sfera. Aplicand formula lui Stokes, obtinem:
Z Z
V dr = (rotV ) n d =

1
Z
= (2(y z)i + 2(z x)j + 2(x y)k) (xi + yj + zk) d = 0,
R
1
deoarece versorul normalei (exterioare) la sfera, n = Rr si rotV sunt per-
pendiculari.
Z23. S
a se calculeze, folosind formula lui Stokes, integralele:
a. y(y + 2z)dx + 2x(y + z)dy + 2xydz , : z 2 = x2 + y 2 , x2 + y 2 = 2x.
Z
b. 2zdx xdy + xdz , : z = y + 1, x2 + y 2 = 1.

Solutie
a. Integrala este 0.
b. Consider and portiunea din planul z = y + 1 situata n interiorul
cilindrului x + y 2 = 1, si aplicand formula lui Stokes, obtinem:
2
Z Z Z Z
2zdx xdy + xdz = dz dx dx dy = 2dxdy = 2,
D
unde, D este discul unitate (proiectia suprafetei pe planul xOy).
24. S
a se calculeze direct si cu formula lui Stokes integrala curbilinie
Z
(y 2 z 2 )dx + (z 2 x2 )dy + (x2 y 2 )dz,

unde este poligonul de intersectie dintre cubul [0, 1] [0, 1] [0, 1] si planul
3
x+y+z = .
2
Solutie
este un hexagon regulat. Pentru a calcula integrala cu definitia trebuie
parametrizate laturile hexagonului; de exemplu, latura din planul xOy are
parametrizarea:
3 1

x(t) = t, y(t) = t, t , 1 .
2 2
Calculam acum integrala aplic and formula lui Stokes. Fie portiunea din
3
planul x + y + z = situat a n interiorul cubului (interiorul hexagonului).
2
Proiectia lui pe planul xOy este multimea
1 3
D = {(x, y); x + y , 0 x 1, 0 y 1},
2 2
3
a carei arie este . O parametrizare (carteziana) a suprafetei este
4
3
z= x y, (x, y) D.
2
Aplicand formula lui Stokes, obtinem:
Z
(y 2 z 2 )dx + (z 2 x2 )dy + (x2 y 2 )dz =

Z
= 2 (x + y)dx dy + (y + z)dy dz + (z + x)dz dx =

9
Z Z
= 2 3dxdy = 6 aria(D) = .
D 2
25. S
a se calculeze direct si aplicand formula lui Stokes integrala
Z
xdx + (x + y)dy + (x + y + z)dz,

pe curba de ecuatii:
x2 + y 2 = R2 , z = x + y.
Solutie
Pentru a calcula integrala direct parametrizam
: x(t) = R cos t, y(t) = R sin t, z(t) = R(cos t + sin t), t [0, 2).
Pentru a aplica formula lui Stokes, consideram suprafata portiunea din

planul z = x+y situata n interiorul cilindrului x2 +y 2 = R2 . Proiectia lui
pe planul xOy este discul de centru O si raza R, notat D. O parametrizare
carteziana pentru este z = x + y, (x, y) D. Aplicand formula lui Stokes,
obtinem:
Z Z
xdx + (x + y)dy + (x + y + z)dz = dx dy + dy dz dz dx =

Z Z
= dxdy = R2 .
D
1
26. Sa se calculeze circulatia campului de vectori V = (k r) pe curba
r
= 1 2 3 , unde:
1 = {(x, y, z); x2 + y 2 = 1, z = 0, x > 0, y > 0}
2 = {(x, y, z); y 2 + z 2 = 1, x = 0, y > 0, z > 0}
3 = {(x, y, z); z 2 + x2 = 1, y = 0, z > 0, x > 0}.
Solutie
Vom aplica formula lui Stokes; pentru aceasta, calculam mai ntai rotorul
c
ampului V :
1 1
rotV = rot(k r) (k r)grad =
r r
!
1 dk dr r 2k
= k divr r divk + + (k r) 3
= .
r dr dk r r
Fie suprafata = {(x, y, z); x2 + y 2 + z 2 = 1, x > 0, y > 0, z > 0}; evident,

bordul lui este . Aplicand formula lui Stokes, obtinem:
Z Z
V dr = rotV nd,

unde, n = r este versorul normalei exterioare la . Pentru a calcula integrala

de suprafat
a, putem
Z folosi at
at parametrizarea carteziana cat si coordonatele

sferice; se obtine V dr = 2.

27. Fie a > 0, b > 0, c > 0, si fie punctele A(a, 0, 0), B(0, b, 0) si
C(0, 0, c). Fie Zreuniunea segmentelor [AB] [BC] [CA] (cu acest sens).
S
a se calculeze (z y)dx + (x z)dy + (y x)dz.

Solutie
Vom calcula integrala aplicand formula lui Stokes (lasam ca exercitiu calculul
direct). Fie interiorul triunghiului ABC; obtinem:
Z Z
(z y)dx + (x z)dy + (y x)dz = 2dx dy + 2dy dz + 2dz dx.

Proiectia lui pe planul xOy este interiorul triunghiului OAB, iar

parametrizarea cartezian a este
x y

z =c 1 .
a b
Rezult
a:
c c
Z Z Z
(z y)dx + (x z)dy + (y x)dz = 2 + + 1 dxdy =
OAB a b
= ab + bc + ca.
28. Fie V = (x2 + y 4)i + 3xyj + (2xz + z 2 )k si fie semisfera
= {(x, y, z) R3 | x2 + y 2 + z 2 = 16, z 0}.
ampului rot (V ) prin , orientata cu normala exte-

Sa se calculeze fluxul c
rioara (la sfer
a).
Solutie
Fluxul cerut este: Z
F (rot(V )) = rot(V ) n d,

unde, n este normala exterioar a la . Integrala de suprafata se poate calcula
atat direct (cu definitia) c
at si cu formula lui Stokes; pentru aceasta, fie
cercul de intersectie dintre si planul xOy. Ecuatiile lui sunt:
x2 + y 2 = 16, z = 0.
Orientarea pe este orientarea pozitiva a cercului n planul xOy. Aplicand

formula lui Stokes, rezult
a:
Z Z
rot(V ) n d = V dr =

Z 2
= (16 cos2 t + 4 sin t 4)(4 sin t) + (48 sin t cos2 t) dt = 16.
0
29. Fie a > 0, b > 0 si fie intersectia cilindrului x2 + y 2 = a2 cu

x z
planul + = 1. S a se calculeze, (aplicand formula lui Stokes), circulatia
a b
ampului vectorial V = x i + (y x) j + (z x y) k de-a lungul curbei
c
(orientarea pe nu este precizata).
Solutie
x z
Fie portiunea din planul + = 1 din interiorul cilindrului x2 + y 2 = a2 :
a b
x z
= {(x, y, z) R3 | + = 1, x2 + y 2 a2 }.
a b
Atunci, conform formulei lui Stokes, rezulta:
Z Z
V dr = rot(V ) n d,

orient
arile pe si fiind compatibile. Parametrizam cartezian :
x

z =b 1 , (x, y) D = {(x, y) R2 | x2 + y 2 a2 }.
a
Rezult
a vectorii tangenti la :
b

1, 0, si (0, 1, 0),
a
b
si deci versorul normalei la indus de parametrizarea aleasa este n = i+ k.
a
ampului V este rotV = i + j k. Rezulta circulatia:
Rotorul c
b
Z Z
2
Vr= rot(V ) n d = a 1+ .
a
30. Fie (, ) o suprafata cu bord orientat, fie n versorul normalei

la si fie c un vector constant. Sa se demonstreze
Z ca circulatia campului
vectorial V = (c r) r pe curba este egala cu c (r n) d.

Solutie
Aplic
am formula lui Stokes:
Z Z
(c r) r dr = rot (c r) r n d =

Z Z Z
= (c r) rotr r grad(c r) n d = (c r) n d = c(r n)d.

31. Fie (, ) o suprafat a cu bord orientat, fie n versorul normalei

a functii de clasa C 2 pe o vecinatate a lui . Sa se
la si fie f si g dou
demonstreze relatiile:
Z Z
f gradg dr = (gradf ) (gradg) nd.

g f g f g f
Z
f +g dx + f +g dy + f +g dz = 0.
x x y y z z
Solutie
Se aplic
a formula lui Stokes. Pentru prima egalitate:
Z Z
f grad g dr = rot(f (grad g)) n d =

Z
= f rot(grad g) grad g grad f n d =

Z
= (gradf ) (gradg) nd.

Pentru a doua egalitate, calcul
am rotorul:
g f g f g f

rot f +g i+ f +g j+ f +g k = 0,
x x y y z z
deci circulatia este nul
a (s-a folosit teorema de simetrie a lui Schwartz).
32. Fie (, ) o suprafat a cu bord orientat si fie n versorul normalei

la suprafata .
a. Dac a f este o functie de clasa C 1 pe (0, ), sa se calculeze circulatia
campului vectorial V = f (r)r pe curba .
b. Dac a g este o functie de clasa C 1 pe o vecinatate a lui si c este un
vector constant, sa se demonstreze ca circulatia campului de vectori
W (x, y, z) = g(x, y, z) c pe curba este
Z
c (n gradg)d.

Solutie
a. Aplicam formula lui Stokes; pentru aceasta, calculam
f 0 (r)
rotV = f (r) rotr r gradf (r) = r r = 0,
r
deci circulatia este nula.

b. Aplicam formula lui Stokes; calculand rotorul campului W , obtinem
rotW = c gradg,
ceea ce conduce la rezultatul cerut.
33. Fie (, ) o suprafata cu bord orientat, fie f C 1 (R), a R3 si

fie V = (a gradf (r)) r, unde, r este vectorul de pozitie. Sa se demonstreze:
ar 0
Z Z
V dr = f (r) n d,
r
unde, n este versorul normalei la .
Solutie
Se aplic
a formula lui Stokes:
ar 0
Z Z Z
V dr = f (r)n d = rot ((a gradf (r)) r) n d.
r
am acum rotorul lui V ; pentru aceasta, calculam mai ntai:

Calcul
r
gradf (r) = f 0 (r) gradr = f 0 (r) .
r
Obtinem:
(a r) 0

rot (( a gradf (r) ) r) = rot f (r) r =
r
(a r) 0 (a r) 0

= f (r) rotr r grad f (r)
r r
(a r) (ar)

= r f 0 (r) grad + gradf 0 (r) =
r r
r
!
ra (ar) ( a r ) 00 r
= r f 0 (r) r
+ f (r) =
r2 r r
f 0 (r)
= (a r),
r
Capitolul 10
Exemple de teste pentru

examen
10.1 Analiz
a matematic
aI
Testul 1.
I. Este spatiul (R2 , k k2 ) complet ? Justificare.
II. S
a se studieze convergenta seriilor:
X 3 3 n
n +n2 n
X
n2
, n! na , a R
n1 n1
III. Sa se construiasc a un sir al aproximatiilor succesive care sa convearga
a a ecuatiei x3 + 12x 1 = 0.
la solutia real
IV. S a se studieze convergenta punctuala si uniforma a sirului de functii
fn : [0, 1] 7 R, fn (x) = xn xn+1 .
V. Sa se studieze existent( a derivatelor partiale si a diferentialei (n origine)
x2 y
x2 +y 2
, (x, y) 6= (0, 0)
pentru functia: f (x, y) =
0, (x, y) = (0, 0)
VI. Sa se determine maximul si minimul functiei f (x, y) = x2 +y 2 3x2y+1
pe multimea K = {(x, y) R2 | x2 + y 2 1}.
Testul 2.
I. Sunt urm atoarele afirmatii adevarate? Justificare.
a. Orice functie de clas a C 1 (R2 ) este diferentiabila.
b. Dac a f : R2 7 R are derivate partiale n origine, atunci ea este
diferentiabil
a n origine.
289
290 CAPITOLUL 10. EXEMPLE DE TESTE PENTRU EXAMEN
X
sin nx
II. S
a se studieze convergenta uniforma a seriei: n2
,x R. Se poate
n1
deriva seria termen cu termen (pe R)?
III. Sa se afle extremele locale ale functiei f (x, y) = x2 ye2x+3y , q
pe R2 .
x+1
IV. S a se calculeze aproximarea liniara a functiei f (x, y, z) = (y+1)(z+1)
n vecin atatea originii.
1
V. Fie r vectorul de pozit ie si fie f C (R). S a se calculeze laplacianul
1
functiilor g(x, y, z) = f r si h(x, y, z) = f (r).
VI. Pe spatiul Banach (C[a, b], k k ) al functiilor continue (reale) con-
Z b
am aplicatia J : C[a, b] 7 R, J(f ) =
sider f (t)dt. Este J functionala
a
liniar
a? Dar continu
a?
Testul 3.
I. Teorema contractiei.
II.
X S a se studieze convergent
a si convergenta absoluta seriilor:
n(2+i)n n
X (1)
3n , ln n .
n1 n2
III. In spatiul metric R, multimea {(1)n n1n+1 | n N } {1, 1} este
nchis a sau deschis
a? Justificare.
IV. S a se dezvolte n serie de puteri centrate n zero functiile f (x) = sin 2x
X (1)n+1
si g(x) = ln(1 + 2x). Sa se calculeze apoi suma seriei n .
n1
x2 y 2
(
xy sin daca (x, y) 6= (0, 0)
x2 +y 2
V. Fie functia f (x, y) =
0 daca (x, y) = (0, 0)
a. S
a se arate ca f este de clasa C 1 pe R2 .
b. S
a se arate c a f are derivate partiale mixte de ordinul al doilea n orice
2f 2f
punct si s
a se calculeze xy si yx n origine; este f de clasa C 2 pe R2 ?
VI. Sa se afle extremele functiei y = y(x) definite implicit de ecuatia
x + y 3 2xy = 0.
3
Testul 4.
I. Teorema lui Taylor. Este adevarat ca orice functie f C (R) se poate
dezvolta n serie Taylor n vecinatatea oricarui punct?
1
a se calculeze rotorul campului vectorial V = (k r).
II. S
r
a se aproximeze cu o eroare mai mica decat 103 solutia reala a ecuatiei
III. S
MATEMATICA
10.1. ANALIZA I 291
x3 + 4x 1 = 0.
IV. S a se determine valorile extreme ale produsului xy cand x si y sunt
coordonatele unui punct de pe elipsa de ecuatie x2 + 2y 2 = 1.
V. Sa seqstudieze convergenta punctuala si uniforma a sirului un : R 7 R,
un (x) = x2 + n12 , n > 0.
X
n!
VI. S
a se studieze convergenta seriei (a+1)(a+2)...(a+n) , a > 1.
n0
Testul 5.
I. Spatiul metric al functiilor continue (C[a, b], k k ) este complet ? Justi-
ficare. Z 1
2 sin x
II. Sa se calculeze cu o eroare mai mica decat 10 integrala dx.
0 x
(
xy
daca (x, y) 6= (0, 0)
III. Fie functia f (x, y) = x2 +y 2
0 daca (x, y) = (0, 0)
Sa se studieze continuitatea, existenta derivatelor partiale de ordinul ntai
si diferentiabilitatea n origine.
IV. S a se determine extremele locale ale functiei:
f : (0, 2) (0, 2) 7 R, f (x, y) = sin x sin y sin(x + y).
V. Fie g C 1 (R2 ) si fie functia z = z(x, y) definita implicit de ecuatia
z z
g(y 2 x2 , z xy) = 0. S a se calculeze expresia E = y x + x y .

X
sin nx
VI. Se poate deriva termen cu termen seria 2n , x R?
n=1
Testul 6.
I. Consider am pe Q si C metrica uzuala: d(x, y) = |x y|. Sa se stabileasca
daca urm atoarele afirmatii sunt adevarate sau false. Justificare.
a. Spatiul metric (Q, d) este complet.
b. Spatiul metric (C, d) este complet. n
X
an+1
II. Sa se studieze convergenta seriei bn+1 , a > 0, b > 0.
n1
III. S
a se determine multimea de convergenta (n R) a seriei de puteri:
X
n! n
(a+1)(a+2)...(a+n) x , a > 0.
n=1
kr
IV. Sa se calculeze divergenta c
ampului vectorial V = r + 4 r, unde k este
r
versorul axei Oz, iar r este vectorul de pozitie.
V. Sa se determine valorile extreme ale functiei f : R3 7 R,
f (x, y, z) = 2x2 + y 2 + 3z 2 pe multimea {(x, y, z) R3 |x2 + y 2 + z 2 = 1}.

VI. Fie f : (0, 1] 7 R, f (x) = sin x1 . Sa se studieze daca f este uniform
continu a.
Testul 7.
I. Serii de puteri, teorema lui Abel.

II. S
a se dezvolte n serie n jurul originii functia f (x) = arctgx si sa se
Z 1
2 arctgx
2
calculeze cu o eroare mai mica decat 10 integrala dx.
x
0
III. Fie f : R3 7 R ; f (x, y, z) = x2
+ yz xy si a = (1, 1, 2). Sa se deter-
df
mine versorul s stiind ca ds (a) este maxim.
IV. S a se determine extremele functiei z = z(x, y), definite implicit de
ecuatia z 3 + z + 20(x2 + y 2 ) 8(xy + x + y) = 0.
V. Sa se caracterizeze sirurile Cauchy si cele convergente ntr-un spatiu met-
ric discret.
VI. S a se afle f C 2 (R) stiind ca functia u(x, y) = f (x2 y 2 ) este armonica
pe R .2
Testul 8.
I. S
a se enunte si s
a se demonstreze trei criterii de convergenta pentru serii
cu termeni pozitivi.
II. Fie a, b R, a < b. Sa se demonstreze ca d1 (f, g) = ab |f (x) g(x)|dx
R
este distant
a pe multimea functiilor continue C[a, b].
X (1)n
III. S
a se calculeze suma seriei numerice 3n+1 , folosind seria de puteri
n0
X (1)n
3n+1 .
3n+1 x
n0
IV. S
a se studieze continuitatea
2 2si existenta derivatelor partiale n origine
x
+ y2
y2
ale functiei f (x, y) = e daca xy 6= 0
x

0 daca xy = 0
V. Fie F C 2 (R2 ). Functia y = y(x) este definita implicit de ecuatia
F (sin x + y, cos y + x) = 0.
a se determine y 00 n punctele critice ale lui y.

S
d2 y dy
VI. Fie ecuatia diferentiala x2 dx 2 + x dx + 2y = 0. Ce devine ecuat
ia daca
MATEMATICA
10.1. ANALIZA I 293
se face schimbarea de variabile (x, y) 7 (t, y), unde x = et ?
Testul 9.
I. In R (cu distanta uzual

a) orice sir Cauchy este convergent? X Justificare.
(1)n
II. Sa se studieze convergenta si convergenta absoluta a seriei ln n .
n1
III. S
a se dezvolte n serie de puteri centrate n zero X
functia
135...(2n1) 1
f (x) = arcsin x si apoi s
a se calculeze suma seriei 1+ 246...(2n) 2n+1 .
n1
1cos x2
IV. Folosind dezvolt
ari limitate sa se calculeze limita: lim 2 2 .
x0 x sin x
xy 3
(
x2 +y 2
daca (x, y) 6= (0, 0)
V. Fie functia: f (x, y) =
0 daca (x, y) = (0, 0)
a. Sa se arate ca f este de clas a C 1 pe R2 .
b. Sa se arate f are derivate partiale mixte de ordinul al doilea n origine
2f 2f
si sa se calculeze xy si yx n origine; este functia f de clasa C 2 pe R2 ?
VI. Fie a, b, c R, a2 + b2 + c2 6= 0; sa se determine valorile extreme ale
functiei f : R3 7 R, f (x, y, z) = ax + by + cz, pe multimea
D = {(x, y, z) R3 | x2 + y 2 + z 2 = r2 }.
Testul 10.
I. Derivarea si integrarea termen cu termen a sirurilor

Xde(1)
functn
ii.
II. Sa se studieze convergenta absoluta pentru seria n ln2 n
.
n2
III. Pe spatiul Banach complex (C[a, b], k k ) consideram operatorul:
(M f )(x) = xf (x), f C[a, b], x [a, b].
a. Sa se demonstreze ca M este liniar si continuu si k M k= |b|.
b. Sa se demonstreze ca spectrul lui M este : (M ) = [a, b].
c. Sa se determine multimea valorilor proprii. X n
z
IV. S a se calculeze multimea de convergenta (n C) a seriei n , z C.
n1
p
V. Este functia g : R2 7 R, g(x, y) = x x2
+ y2
de clasa C (R2 )
1 ?
VI. S a se determine punctele de extrem local ale functiei:
f (x, y) = 3xy 2 x3 15x 36x + 9, (x, y) R2 .
10.2 Analiz
a matematic
a II
Testul 1.
I. S
a se enunte si s
a se demonstreze doua criterii de convergenta absoluta
pentru integrala Riemann improprie.
Z 1
x4
II. S
a se calculeze (x+1)2
dx.
0
III.
Z Z S
p
1+ x2 + y 2 dxdy, D = {(x, y) R2 ; x2 + y 2 y 0, x 0}.
D
IV. Fie 0 < k < R; s a se calculeze volumul multimii:
= {(x, y, z) R3 | x2 + y 2 + z 2 R2 , z k}.
V. Fie c ampul vectorial V = r + kr4r r si fie suprafata:
= {(x, y, z); z = 3 x2 y 2 , 1 z} {(x, y, z); x2 + y 2 2, z = 1}.
Sa se calculeze fluxul lui V prin (orientata dupa normala exterioara).
VI. Ce relatii de incluziune sunt ntre multimile:
i. `1 (Z) si `2 (Z) ,
ii. L1 [0, 2] si L2 [0, 2]? Justificare.
Testul 2.
I. Formula Green-Riemann. Z
sin xy
II. S
a se studieze continuitatea functiei F (y) = 1+x2
dx, y R.
0
III. Pe spatiul Hilbert `2 (N ) consideram operatorul:
V : `2 (N ) `2 (N ) , (V x)(0) = 0 si (V x)(n) = x(n 1) , n 1. Sa se
calculeze valorile proprii ale lui V .
IV. S a se calculeze aria multimii plane D marginite de curba de ecuatie:
x2 y2
a2
+ b2
= 1, a si b fiind doua constante pozitive.
V. Sa se calculeze aria submultimii de pe sfera x2 + y 2 + z 2 = 1, situate n
interiorul conului x2 + y 2 = z 2 .
VI. S
Z a se calculeze direct si aplicand formula lui Stokes integrala
xdx + (x + y)dy + (x + y + z)dz , : x2 + y 2 = R2 , z = x + y.

MATEMATICA
10.2. ANALIZA II 295
Testul 3.
I. Formula Gauss-Ostrogradski.

Z2
II. Sa se calculeze integrala: J() = arctg(tgx) dx, > 0, 6= 1.
tgx
0
III.
Z Z S
a se calculeze integrala dubla:
(x + 3y)dxdy, D fiind multimea plana marginita de curbele de ecuatii
D
y = x2 + 1, y = x2 , x = 1, x = 3.
IV. S a se calculeze aria paraboloidul z = x2 + y 2 , z [0, h].
V. Sa se calculeze coordonatele centrului de greutate al unui arc de cerc de
raza R si de m
asura (0, ), presupus omogen.
1
VI. Sa se calculeze fluxul c
ampului vectorial V = (rk) printr-o suprafata
r
nchisa arbitrar
a ce nu contine originea n interior.
Testul 4.
I. Teorema lui Poincare.
Z
II. Sa se studieze convergenta integralei ln x dx
x3 1
1
III. Sa se dezvolte n serie Fourier functia f (x) = |x|, x [, ], prelun-
gita prin periodicitate la ntregul R. Sa se deduca apoi suma seriei numerice:
1
12
+ 312 + 512 + .... Z
xy x+y
IV. Fie = x2 +y 2
dx + x2 +y 2
dy. Sa se calculeze integrala curbilinie ,

unde este o curb a nchisa cu O 6 .
a arbitrar
V. Fie a > 0, b > 0, c > 0, si fie punctele A(a, 0, 0), B(0, b, 0) si C(0, 0, c).
Fie reuniunea
Z segmentelor [AB] [BC] [CA] (cu acest sens). Sa se cal-
culeze (z y)dx + (x z)dy + (y x)dz direct si aplicand formula lui

Stokes.
VI. Sa se calculeze fluxul c ampului de vectori r = xi + yj + zk, prin
suprafata de ecuatie z 2 = x2 + y 2 , z [0, 1].
Testul 5.
I. Formula lui Stokes.
Z1
dx
II. S
a se calculeze integrala 1 , n N.
(1xn ) n
0
III. S iei f (x) = eax , x (, ]
a se determine seria Fourier asociata funct
X
1
si apoi s
a se calculeze suma seriei de numere: n2 +a2
, a 6= 0.
n1
IV. S a se calculeze volumul multimii marginite de suprafetele de ecuatii
z = 4 x2 y 2 , 2z = 5 + x2 + y 2 .
V. Sa se calculeze fluxul campului de vectori V = yixj+z 2 k, prin suprafata
de ecuatie z = x2 + y 2 , z [0, 1].
VI. Sa se calculeze masa firului material de ecuatii parametrice:

x(t) = t, y(t) = 12 t2 , z(t) = 31 t3 , t [0, 1], cu densitatea F (x, y, z) = 2y.
Testul 6.
I. Baze ortonormale n spatii Hilbert si serii Fourier.
Z1
II. S
a se calculeze integrala lnp 1
x dx, p > 1.
0
III. S
a se
2
calculeze aria multimii plane marginite de curba de ecuatie
x2 + y 2 = 2a2 xy, a fiind o constanta pozitiva.
IV. Fie = x2y +y 2
x
dx + x2 +y 2 dy.
Z
a. S
a se calculeze integrala curbilinie , unde, am notat cu C(O, R)
C(O,R)
cercul de centru O Zsi raza R > 0.
b. Sa se calculeze , unde, este o curba arbitrara nchisa astfel ncat

O 6 .
V. S a se calculeze volumul multimii marginite de suprafetele de ecuatii
x + y 2 + z 2 = 1, y 2 + z 2 = x2 , x 0.
2
VI.
Z Sa se calculeze, folosind formula lui Stokes, integrala:
y(y + 2z)dx + 2x(y + z)dy + 2xydz ,

fiind curba de ecuatii : z 2 = x2 + y 2 , x2 + y 2 = 2x.
MATEMATICA
10.2. ANALIZA II 297
Testul 7.
I. Serii trigonometrice.
Z
sin x
II. Fie > 0. S
a se calculeze x dx.
0 Z Z
III. Sa se calculeze integrala dubla ln(1+x2 +y 2 )dxdy, D fiind marginit
D
de curbele de ecuatii x2 + y 2 = e2 , y = x 3, x = y 3, x 0.
IV. Fie 1-forma diferentiala = ydx + xdy, (x, y) R2 .
i. Este nchisa? ZDar exact
a?
ii. Sa se calculeze pe un drum cu capetele A(2, 1) si B(1, 3).

V. Sa se calculeze spectrul si norma operatorului diagonal:
D : `2 (N ) 7 `2 (N ), (D x)(n) = (n)x(n), unde (n) = n21+1 .
Este operatorul D inversabil ? Z
VI. Sa se calculeze integrala de suprafata x2 dydz2xydzdx+z 3 dxdy,

unde, = {(x, y, z) ; x2 + y 2 + z 2 = 9}.
Testul 8.
I. Integrale cu parametri.
Z
2
ln cos2 x + y 2 sin2 x dx, y > 0.

II. Sa se calculeze integrala: F (y) =
0
III. Sa se calculeze volumul multimii:
= {(x, y, z) R3 ; (x, y) D, 0 z f (x, y)},
daca D = {(x, y) R2 ; x2 + y 2 2y}, si f (x, y) = x2 + y 2 .
IV. Sa se calculeze masa si coordonatele centrului de greutate ale unei sem-
isfere S de raz a R si av
and densitatea constanta c.
V. Fie V = (x2 + y 4)i + 3xyj + (2xz + z 2 )k si fie semisfera
= {(x, y, z) R3 | x2 + y 2 + z 2 = 16, z 0}.
Sa se calculeze fluxul c ampului rot (V ) prin , orientata cu normala exte-
rioara (la sfer
a).
VI. S a se determine seria Fourier asociata functiei f (x) = x2 , x (, ],
prelungit aXprin periodicitate
X (1)n1
la R.
X
Sa se calculeze apoi sumele seriilor de
1 1
numere: n2
, n2
, n4
.
n0 n1 n1
Testul 9.
I. M
asura si integrala Lebesgue.

Z2
1+a cos x dx
II. S
a se calculeze integrala: F (a) = ln 1a cos x cos x , |a| < 1.
Z Z 0
2 +y 2
III. S
a se calculeze: ex dxdy, D = {(x, y) R2 ; x2 + y 2 1}.
D
IV. S
a se calculeze norma si valorile proprii ale operatorului
W : `2 (Z) `2 (Z) , (W x)(n) = x(n 1) , n Z.
V. Fie P, Q, R : = {(x, y, z) ; y > 0, z 0} 7 R,
y x
P = x2 yz + x2 +y 2 2
2 , Q = y zx x2 +y 2 , R = z xy.
Z
Not
and cu = P dx + Qdy + Rdz, sa se calculeze , unde este un

drum parametrizat arbitrar (inclus n ) ce uneste punctele A(1, 1, 0) si
B(1, 1, 0).
VI. Fie o suprafat
Z
a nchisa si fie K compactul marginit de . Sa se
1
demonstreze c
a: 3 r n d = vol (K) , n fiind normala exterioara la .

Testul 10.
I. Functiile lui Euler.
x 2

x
II. Fie f : [0, 1] (0, ) 7 R, f (x, y) = y2
e y si fie integrala parametru
Z 1 Z 1 Z 1
F (y) = f (x, y) dx. Sa se calculeze: lim f (x, y) si lim f (x, y) dx.
0 y0 0 0 y0
III. Sa se calculeze volumul multimii marginite de suprafetele de ecuatii
x + y 2 = 1, z 2 = x2 + y 2 , z 0.
2
IV. Sa se calculeze aria submultimii de pe paraboloidul z = x2 + y 2 situat

n interiorul cilindrului x2 + y 2 = 2y. Z
x2
V. S
a se calculeze, aplicand formula Green-Riemann, xydx + 2 dy,

= {(x, y) | x2 + y 2 = 1, x 0 y} {(x, y) | x + y = 1, x 0, y 0}.
VI.
Z S
a se calculeze integrala de suprafata:
x2 (y z)dy dz + y 2 (z x)dz dx + z 2 (x y)dx dy,

unde = {(x, y, z); z 2 = x2 + y 2 , 0 < z 1}.
Bibliografie
Lucr ari teoretice

1. I. Colojoar a
Analiz a matematic a, Ed. Didactic a si pedagogica, Bucuresti, 1983.
2. R. Courant
Differential and Integral Calculus, vol.1,2, Nordeman Publishing Co, 1945.
3. G.M. Fihtengolt
Curs de calcul diferential si integral, vol.1,2,3, Ed. Tehnic a, 1965.
4. P. Flondor, O. St anasila
Lectii de analiz a matematic a, Ed. ALL, 1993.
5. L.V. Kantorovici, G.P. Akilov
Analiz a functional a, Ed. S tiintific
a si enciclopedica, 1986
6. M. Olteanu
Curs de analiz a functional a, Ed. Printech 2000.
7. C. P. Niculescu
Fundamentele analizei matematice, Ed. Academiei Rom ane, 1996.
8. W. Rudin
Principles of mathematical analysis, Mc Graw Hill, N.Y. 1964.
9. O. St anasila
Analiz a liniara si geometrie, Ed. ALL, 2000
10. O. St anasila
Matematici speciale, Ed. ALL, 2001.
Culegeri de probleme
11. C.M. Bucur, M. Olteanu, Roxana Vidican
Calcul diferential - caiet de seminar, Ed. Printech, 2000.
12. N. Donciu, D. Flondor
Algebr a si analiz a matematic a, Ed. Did. Ped., Bucuresti, 1979.
13. Ioana Luca, Gh. Oprisan
Matematici avansate, Ed. Printech, 2001.
14. Ana Nit a, Tatiana St an asil
a
1000 de probleme rezolvate si exercitii fundamentale, Ed. ALL, 1997.
299

Analiza Matematica Mircea Olteanu PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Analiza Matematica Mircea Olteanu PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ANALIZA MATEMATICA

Notiuni teoretice si probleme rezolvate

2 Spatii metrice. Continuitate 29

4 Functii diferentiabile 107

5 Integrale improprii si cu parametri 161

7 Integrale duble si triple 229

8 Integrale curbilinii si de suprafat a 243

9 Formule integrale 267

10 Exemple de teste pentru examen 289

Aceast a lucrare este rezultatul cursurilor si seminariilor de analiza matem-

1.1 Notiuni teoretice

Analog se defineste marginea inferioara a unei multimi minorate.

rezulta A = N (principiul inductiei matematice).

(a, b) + (c, d) = (a + b, c + d) si (a, b) (c, d) = (ac bd, ad + bc),

(C, +, ) este corp comutativ. Se noteaza i = (0, 1) si identificand perechile

 > 0, N () N astfel ncat n N (), |xn a| < .

In acest caz, num arul a se numeste limita sirului si se noteaza a = lim xn .

 > 0, N () N astfel ncat n, m N (), |xn xm | < .

Multimea numerelor reale are urmatoarea proprietate de completitudine

Evident, daca z = 1 seria este divergenta; pentru orice z C, z 6= 1 sirul

De aici rezult a sn este convergent daca si numai daca |z| < 1.

Criterii de convergent a pentru serii de numere

|zn+1 + zn+2 + ... + zn+p | < , n N (), p N.

D am n continuare doua rezultate remarcabile cu privire la convergenta

Aproximarea sumelor seriilor convergente

1.2 Serii cu termeni pozitivi

Alegand = a + 23 , se obtine limita 31 (finita si nenula) si deci, conform cri-

deci seria diverge.

deci seria diverge.

1.3 Serii cu termeni oarecari

deci seria este divergent

| sin(nx)| sin2 (nx) 1 cos(2nx)

atunci xn nu converge la 0, deci seria diverge. Presupunem > 0. Daca

ultima serie fiind convergent

eint cos(nt) sin(nt)

Seria nu este absolut convergenta deoarece |xn | = n1 . Daca t = 2k, k Z,

Sa se aproximeze cu o eroare mai mic a dec

Spatii metrice. Continuitate

2.1 Notini teoretice

Multimi remarcabile n spatii metrice

iar bila nchis

B(a, r) = B(a, r) S(a, r) = {x X | d(x, a) r}.

O submultime D X se numeste deschisa daca a D, r > 0 astfel

O submultime A X se numeste conexa daca spatiul metric (indus) (A, d)

Punctul a X este punct de acumulare al multimii A daca si numai

 > 0,  > 0 astfel nc

d0 (f (x), f (a)) < .

O formulare echivalent a (cu siruri) este:

at d(x, y) <  d0 (f (x), f (y)) < .

Propriet ati ale functii continue

Principiul contractiei, metoda aproximatiilor succesive

d(f (x), f (y)) k d(x, y), x, y X.

Num arul k se numeste factor de contractie.

a. Multimea numerelor reale, R, este spatiu metric cu distanta uzuala

In Rn o multime este compacta daca si numai daca este nchisa si marginita.

f. Fie A 6= si fie M(A) = {f : A 7 R | f marginita}. Distanta

d (f, g) = sup |f (x) g(x)|.

g. Fie a, b R si fie C[a, b] = {f : [a, b] 7 R | f continua}. Distanta

d (f, g) = sup |f (x) g(x)|.

h. Mai general, dac a X este un spatiu metric compact, atunci multimea

B n = {(x1 , x2 , ...xn ) | xj B, j = 1, 2, ..., n}

definim distanta Hamming:

Distanta Hamming m asoar a de fapt numarul de necoincidente dintre ele-

> 0, N () N astfel ncat n N (), |xn a| < .

> 0, N () N astfel ncat n, m N (), |xn xm | < .

> 0, > 0 astfel nc

d0 (f (x), f (a)) < .

at d(x, y) < d0 (f (x), f (y)) < .