-vasoconstrictie reflexa-vasodilatatie active (indusa de

mediatori)-vasodilataie paralitica cu staza vasculara si edem

inflamator(cresterea permeabilitatii locale): EXUDAT
- semne:
a.caldura
-cresterea fluxului vascular si
-vasodilatatie
b.eritem
-cresterea fluxului vascular si
-vasodilatatie
c.edem-acumulare de exudat
d. durere
-prin presiunea asupra terminatiilor nervoase exercitata de
edem
-prin effect direct al mediatorilor chimici eliberati ca raspuns
la inflamatie
 totdeauna inflamator: concentratia de proteine
depaseste 3 g%
dg.:reactia Rivalta- protein >3 g%, pH acid si
coaglueaza (cilindru gradat , 100 ml apa
acidulata/acid acetic 2%, o picatura de lichid
biologic-pozitiv: opalescent ca un fum de tigara
pe traiectul picaturii)
contine: proteine , lichid, cellule provenite din
vase prin migrare, rulare
a. protein > 3 g%, inclusive imunglobuline
b. lichide extravazate cu continut bogat in saruri
c. celule:
-leucocite (NEUT multe, Ly putine)
-macrofage derivate din monocite
 Seros
-lichid clar
-sarac in proteine (albumina)
-initial orice exudat
inflamator este seros
-lichidul este abundent in
spatii cavitare cu presiune
crescuta-ex cavitatea
Fibrinos
pericardica
-predomina fibrina
-apare in injurii de intensitate
-apare
mediein injurii severe
-fibrina este un factor
chemotactic, deci contine
un nr mare de neutrofile
-se formeaza pe suprafata
seroasa a intetinului,
pleurei, pericardului,
peritoneu, membrane
sinoviale
-ex. pneumonia fibrinoasa

Hemoragic
-in injurii severe ale tesuturilor
cu vascularizatie bogata prin
distrugerea patului vascular
-a nu se confunda cu
hemoragia care apare fara o
reactie inflamatorie
Purulent/supurativ
-aspect gros, cremos
-contine multe leucocite PMN
-este cauzat in special de bacterii
piogene-morfologia exudatului
difera in funcie de localizare:
Pustula-colectie purulenta in sau
la suprafata epidermului
Abcesul
-colectie localizata in tesuturi sau
spatiu anatomic bine definit
-la periferia se formeaza o
membrana de tedut fibrinos numit
membrana piogena
- in interiorul cavitatilor se numeste
empiem

neinflamator:
apare in staza
circulatorie cronica
(insuficienta
cardiac, staza
portal, etc)
<3 g% proteine
nu coaguleaza
reactie usor alcalina
 se numeste si inflamatie proliferativa
pentru ca predomina celulele si nu
lichidul exudativ
celule care prolifereaza sunt
macrofage, limfocite, plasmocite si
fibroblasti
tipuri:
a.Ulceratie cronica -ulcer nereparat
b.Abces cronic -abces incapsulat
c.Inflamatie granulomatoasa cronica
-contine tesut de granulatie care abunda in
celule
d.granulomul
-inflamatie cronica nodulara asociata cu
corpi straini, fungi, bacterii (b.K)
-are un centru cazeos din celule epiteliale
-periferia formata din fibroblasti, Mf, alte
celule inflamatorii
A.Clinic
stare de rau
febra
tahicardie
inapetenta
B.Sange periferic:
-leucocitoza/penie/valori normale cu
neutrofilie (b) sau limfocitoza (v)
C.Sinteza proteinelor de faza acuta-
hepatica:
-fibrinogen, PCR, alfa 1, alfa 2, respective
gama (infl cronica)
a.BACTERII: LEUCOCITOZA, NEUTROFILIE + INFARCT
b.VIRUSURI:LEUCOPENIE/LEUCOCITE NORMALE,
LIMFOCITOZA
c.VSH CRESCUT
d.CRESTEREA PROTEINELOR DE FAZA ACUTA
CRESC MULT IN INFLAMATIA ACUTA, CRESC DAR
LA O VALOARE MAI MICA IN INFLAMATIA
CRONICA
PRODUSE IN FICAT , SINTEZA LOR FIIND INDUSA
DE MEDIATORI (IL)
PCR- SINTEZA HEPATICA
PCR CRESTE IN INFARCTUL MIOCARDIC-
MONITORIZARE
 -produse in MO prin maturare precursori
-productie crescuta in MO datorata citokinelor in raspunsul inflamator
-viata scurta dupa activare in tesuturi: mor sau trec in limfatice
-mobilitate: migreaza si ruleaza din vase in tesuturi
-miscarea lor e directionata, prin atragere de catre chemotaxine
-fagociteaza
-genereaza radicali liberi care ucid bacteria fagocitata
-sursa de acid arahidonic care favorizeaza productia de PG
exp: exudat peritoneal . Se amesteca intr-o eprubeta cateva picaturi
de exudat peritoneal (4)cu colorant rosu carmin (2 pic.) Se pastreaza
30 de min la 37 C in aparatul de fagocitoza. Se efectueaza frotiuri
care se coloreaza cu albastru de metilen 1 %(se intind , se usuca ,
secoloreaza, se spala cu apa, se usuca si se citesc la microscop:
leucocitele au un nucleu colorat in albastru, iar in citoplasma apar
particule de rosu carmin fagocitate. Se numara 100 L si se exprima
% nr L care au inglobate particule de rosu carmin. Acest numar
reprezinta indicele fagocitar-eficienta fagocitozei. In primele 4-6 ore
pe frotiurile obtinute predomina L, apoi in urmatoarele 12-24 ore
apar Mo ce se vor transforma in Mf si dupa 2-3 zile apar Ly
 CRESC IN SANGELE
PERIFERIC IN
MAJORITATEA
INFECTIILOR VIRALE
POT CRESTE SI IN
cresc in sangele
INFECTII periferic
BACTERIEME:
in alergii,
TUSE astm bronsic
CONVULSIVA, TBC
cresc in infectii paraziatre
cresc in LH, poliarterita
nodoasa
IMUNGLOBULINEL
E
Sunt glicoproteine
Sursa (fabrica): celulele plasmatice
Startul sintezei: raspuns la atacul unui agent
imunogen (antigen)
Migreaza pe ELFO proteinelor serice la gama

!!! Istoric:Tiselius and Kabat, 1939

-imunizarea la iepuri cu ovalbumina
-a electroforizat serul
-a identificat IG

ELFO proteine serice

Migrare IG
 CLASIFICARE:
1. INNASCUTA (NESPECIFICA)
2. DOBANDITA (SPECIFICA): APARARE

STRUCTURA IG
 2 LANTURI GRELE : 23 kD
2 LANTURI USOARE: 50-70 Kd
Ambele tipuri de lanturi (grele si usoare) au cate 2 regiuni , care
difera in functie de variabilitatea secventei de aminoacizi (ordinea
aranjarii in lant a aa)
a. Lanturile usoare: VL (110 aa) si CL (110 aa)
b. Lanturile grele : VH (110 aa) si CH (330-440 aa)
L=light=usor
H=heavy=greu
LANTURILE SUNT LEGATE INTRE ELE PRIN LEGATURI DISULFID si
LEGATURI NONCOVALENTE

combina separarea
electroforetica a proteinelor cu
imunoprecipitarea
PROBE: sange si urina din 24
de ore
Centrifugare ser (sange)
recoltat fara anticoagulant , se
fac dilutii in concentratii diferite
 se separa proteinele din ser prin ELFO
vizualizarea pe gel de agar a benzilor
corespunzatoare proteinelor specifice, prin
formarea complexului antigen-anticorp,
dupa separarea fractiilor prin electroforeza

dupa migrarea electroforetica se trateaza cu

antiseruri care se leaga specific de
imunoglobulinele umane IgG, IgA, IgM
lanturi grele, si k, l lanturi usoare2

Rezultate imun ELFO

 Paraproteine=
IG fara functie de AC
Crioglobuilinele= parapoteine / IG anormale plasmatice sau fragmente
ale acestora care precipita (forma solida) sau formeaza geluri la
temperaturi scazute (<37 C)
Clasificare in functie de tipul de Ac:
a. Tip I
o singura paraproteina monoclonala nefunctionala
-ig G, ig A, ig M
-in plasmocitom, macroglobulinemia Waldenstrom
b. Tip II-mixta
complexe de imunglobuline
Ig monoclonale impotriva Ig Normale-formeaza complexe de ig
Ex . Ig M monoclonale care reactioneaza cu Fc ale Ig G
a. Tip III-mixta
-molecule de Ig policlonale de ig M, ig G (asemanator tipului II)
-in LES, PAR, infectii cronice (hepatita cronica, ciroza), dar si in hepatite
acute
 Crampe vasculare la temperatura scazuta
Localizate la degete (sdr Raynaud
secundar)
Hiperemie reactiva dureroasa
Cianoza
Hipervascozitate
Agregare eritrocitara
Leziuni glomerulare-glomerulonefrite
Leziuni tegumentare pana la necroza

Explorarea in laborator a proteinelor

plasmatice
1.determinarea concentratiei proteinelor plasmatice totale

2.fractionarea proteinelor plasmatice

3.evidentierea starilor de disproteinemie

4.evidentierea paraproteinelor

Plasma este un amestec colloidal de protein plasmatice.

Clase de protein plasmatice: albumine, globulineiIndex de disproteinemie:

raportul A/G

1.determinarea concentratiei proteinelor plasmatice totale/Proteinemia

-def:concentratia proteinelor totale din plasma

1. Dozare spectrofotometrica-metoda Gornall

In mediu alcalin legaturile peptidice reactioneaza cu ionii de cupru
[II] cu formarea unui compus colorant in mov, a carui intensitate se
determina la 540 nm
Material: reactive Gornall
Solutie standard de protein [albumina serica]-cantitati diferite
Spectrofotometru
 Se citesc extinctiile [amestecurile din solutie de protein,apa
distilata, reactive] dupa 15 min la 540 nm fata de proba blanc/etalon
care nu contine solutie de protein ci doar reactive si apa distilata-
curba de etalonare
Se noteaza dupa citire cantitatea de protein in mg
Valori normale:6-8g/100ml
2. Interpretare
Scadere sub 6 g%-hipoprotenemie
Crestere peste8 g%-hiperproteinemie
A. Hiperproteinemie:
a) false
1) Hemoconcentratie prin deshidratare marcata
Diaree severa
Varsaturi
Diureza excesiva-poliuria din DZ, diabetul insipid
Sudoratie
2) Erori de determinare
Evaporarea probei de ser in laborator
Staza venoasa prin colaps vascular periferic
b) Reale-cresterea valorii absolute a proteinelor prin cresterea
sintezei
Hiperimunoglobulinemii in gamapatii policlonale si
monoclonale
Hiperimunoglobulinemii in bolile autoimmune
B. Hipoprteinemie
a) False
Hemodilutia prin hipervolemie (hiperhidratare)
-perfuzii massive
-al treilea trimestru de sarcina
Clinostatism nocturn-scad preoteinele serice totale
Pacienti mobilizati la pat valori mai scazute cu 0,3 g/dl
decat valoarea normal
b) Reale
Pierderi de proteine
-renale: sindrom nefrotic
-digestiva: enteropatii cu pierdere de protein
-cutanata arsuri
-paracenteze repetate
-hemoragii
Sinteza scazuta
-hepatopatii cornice
-boli genetice prin lipsa sau deficit de sinteza:
anakbuminemie, agamaglobulinemie
-perturbarea sintezei de acizi nucleici dupa administrarea
de citostatice
Sindrom de malnutritie,malabsorbtie din:
-gastrectomii
-pancreatita cronica
 -mucoviscedoza
-hepatite cornice
-rezectii intestinale
-parazitoze

Ureogeneza

Sinteza ureei din amoniacul rezultat prin metabolismul aminoacizilor in ciclul

Krebs-Henseleit, reprezinta modalitatea principala a detoxifierii amoniacale. In
hepatopatiile cronice, rata sintezei de uree scade semnificativ in cazul afectarii
extinse a parenchimului hepatic (peste 85%) si inaintea cresterii concentratiei serice
si urinare a aminoacizilor. Cresterea amoniacului seric reflecta afectarea ciclului
ureogenetic si apare in cirozele decompensate cu encefalopatie hepatica.
Hiperamoniemia apare si in hemoragiile digestive din ciroze sau de alte cauze.

Sinteza proteica

Proteinele plasmatice produse de hepatocite sunt sintetizate in ribozomii

reticulului endoplasmatic rugos. Scaderea concentratiei serice a acestora reflecta de
regula diminuarea functiei hepatice. In ficat se produc: albumina,
pseudocolinesteraza, ceruloplasmina, transferina, fibrinogenul si unii factori ai
coagularii (protrombina, proaccelerina, proconvertina, factorul IX Christmas, factorul
X Stuart-Prower, factorul XI si factorul XII Hageman), alfa-1-antitripsina,
haptoglobina, componente ale complementului (C3, C6 si C1). Unele dintre acestea
(fibrinogenul, haptoglobina, alfa-1-antitripsina, C3, ceruloplasmina) reprezinta
proteine de faza acuta si cresc in procesele inflamatorii tisulare, chiar in prezenta
bolilor hepatocelulare.

Albumina. Zilnic ficatul normal sintetizeaza aproximativ 10 g de albumina in

ribozomii atasati reticulului endoplasmatic din hepatocit. Concentratia serica
normala este de 4-5 g/dl. In hepatopatiile cronice rata sintezei poate scadea la
jumatate din cea normala, ajungand in ciroze la numai aproximativ 4 g/zi. Scaderea
concentratiei plasmatice se face insa mai lent, timpul de injumatatire al albuminei
fiind de aproximativ 22 de zile. Astfel in suferintele hepatice acute, albumina este
putin modificata si bolnavii cu insuficienta hepatica fulminanta pot sa prezinte valori
normale ale albuminei serice. In hepatitele acute albuminemia scade inconstant si
moderat. In hepatita cronica si mai ales in ciroza hepatica hipoalbuminemia este
pronuntata si corespunde severitatii alterarilor hepatice, fiind un indicator
prognostic. Valorile normale care contrasteaza cu manifestarile clinice severe pot fi
consecinta regenerarii hepatocelulare eficiente. In obstructiile biliare albuminemia
scade tardiv.

Ceruloplasmina este o metalo-enzima ce contine cupru si are activitate de

oxidare a Fe2+ in Fe3+. Concentratii plasmatice scazute apar la 95% din
homozigotii si 10% dintre heterozigotii cu boala Wilson, valorile normalizandu-se
dupa transplantul hepatic. Valori reduse se inregistreaza si in cirozele severe.
Nivelul seric creste in sarcina, dupa tratament cu estrogeni si in obstructiile biliare
importante.
Transferina este proteina care transporta fierul. La bolnavii cu hemocromatoza
idiopatica netratata, transferina plasmatica este saturata cu fier in proportie de
peste 90% (fata de 30% in mod normal). Valorile scad in ciroza hepatica.
Factorii de coagulare

Fibrinogenul (factorul I) scade in bolile hepatice cu distrofie severa, fiind un

indicator prognostic in cirozele hepatice.

Timpul de protrombina (Quick) este testul de coagulare cel mai frecvent

utilizat deoarece evalueaza global complexul protrombinic (protombrina = factorul
II, proaccelerina= factorul V; proconventina =factorul VII; factorul X Stuart-Prower).
Datorita timpului de injumatatire scurt, reprezinta un marker sensibil al functiei
hepatice de sinteza si are valoare prognostica atat in afectiunile acute cat si in cele
cronice ale ficatului. Protrombina se sintetizeaza in ficat in prezenta vitaminei K.
Absorbtia intestinala a vitaminei K liposolubile este conditionata de prezenta
sarurilor biliare. In obstructiile biliare deficitul de vitamina K determina prelungirea
timpului de protrombina. Pentru diferentierea sintezei hepatocitare de carenta
vitaminica se utilizeaza testul Koller (administrare de 10 mg i.v. vit K si repetarea TQ
dupa 2 zile). In prezenta icterului, daca timpul de protrombina se amelioreaza este
vorba de un icter obstructiv, iar daca ramane nemodificat este o suferinta hepatica
cu reducerea sintezei. TQ prelungit este un indicator de severitate in hepatitele
acute si cronice, dar mai ales in cirozele hepatice la care scaderi sub 30%
comparativ cu valoarea martor (normal 85-100%) are semnificatie prognostica
grava.

Haptoglobina poate scaderea in hepatopatii cronice severe si in crizele

hemolitice. Exista si un deficit ereditar. Deficitul de alfa-1-antitripsina este
determinat genetic.

Componenta C3 al complementului scade in ciroze, este in limite normale in

hepatitele cronice active si creste in ciroza biliara primitiva compensata. In
insuficienta hepatica fulminanta si ciroza alcoolica valorile scazute reflecta
reducerea sintezei hepatice corelandu-se cu prelungirea timpului de protrombrina si
scaderea albuminemiei. In stadiile timpurii ale hepatitei acute B, scaderile tranzitorii
ale C3 apar prin fixarea in complexele imune.

O parte dintre proteinele sintetizate in hepatocit intervin in raspunsul

inflamator de faza acuta printr-un mecanism complex in care un rol important il
joaca citokinele (interleukina-1, interleukina-6, factorul de necroza tumorala alfa).
IL-6 legata de un receptor de pe suprafata membranei hepatocitare induce
stimularea factorilor nucleari specifici cu initierea unor raspunsuri din partea
genelor de faza acuta. Citokinele inhiba si sinteza albuminei, transferinei si a altor
proteine.

Alfa-1- globulinele separate electroforetic sau imunelectroforetic contin

glicoproteine si globuline care leaga hormonii. Acestea scad in bolile hepatocelulare
in paralel cu albumina si cresc in starile acute febrile precum si in bolile maligne.
Deoarece alfa-1-antitipsina reprezinta majoritatea alfa-1 globulinelor, acestea sunt
absente in deficitul de alfa-1 - AT. Alfa-1- fetoproteina prezenta in serul fetal si care
dispare la cateva saptamani dupa nastere (la adult concentratia serica este sub 20
microg/ml) reapare in sange la titruri foarte crescute la bolnavii cu hepatocarcinom
primitiv. Valori crescute se intalnesc si in tumorile embrionare ovariene, testiculare,
hepatoblastoame, carcinoame gastrointestinale, dar si in hepatitele cronice active
sau in faza de regenerare hepatocelulara din hepatitele acute virale. La bolnavii cu
hepatite cronice B, cresterea valorilor alfa-1-FP reprezinta un indicator pentru
dezvoltarea carcinomului hepatocelular. La bolnavii cu afectiuni hepatice cronice
care pot evolua spre ciroza, este necesara determinarea alfa-FP serice la intervale
de 3-12 luni,ca test screening pentru dezvoltarea hepatocarcinomului. Deoarece
numai 60-70% dintre hepatocarcinoame se asociaza cu cresterea alfa-FP, este
necesara si supravegherea ecografica. Nivelul crescut al alfa-FP sau cresterea
progresiva poate indica prezenta unei transformari maligne si necesitatea unor
investigatii suplimentare, initial ecografice, apoi daca leziunile focale sunt prezente,
examinari CT si punctie ecoghidata.

Alfa-2 si beta-globulinele contin lipoproteine care cresc in sindroamele

colestatice.

Gama- globulinele cresc in ciroza hepatica prin stimularea sintezei de catre

infiltratul limfo-plasmocitar hepatic si medular. Cresterea gama-glo-bulinelor in
afectiunile hepatice este de tip policlonal. Aspectul electroforetic evidentiaza
imunoglobulinele localizate in regiunile beta si gama. In ciroze se produce o fuziune
beta-gama (bloc beta-gama). Hipergamaglobulinemia importanta este caracteristica
hepatitelor cronice autoimune.

Modificarea raportului albumine/globuline determina destabilizarea

echilibrului coloidal al proteinelor plasmatice si pozitivarea testelor de
disproteinemie (Timol, Kunkel etc.). Aceste teste sunt modificate in procese
inflamatorii de orice natura, in infectii, neoplazii, sindrom nefrotic si sunt de utilitate
redusa in hepatopatii.

Imunoglobulinele IgG, IgM si IgA sunt sintetizate de catre celulele B din

sistemul limfoid. IgG cresc in hepatitele cronice active. In hepatitele autoimune
cresterea IgG este semnificativa la fel si scaderea sub tratamentul cu glicocorticoizi.
 In hepatitele virale IgG cresc lent si persistent. IgM prezinta o crestere
marcata si caracteristica in ciroza biliara primitiva si o crestere moderata in
hepatitele si cirozele virale. Cresterea IgA se produce mai ales in cirozele alcoolice.
IgA secretorie este imunoglobulina predominanta in bila. Cresterea ei in ser poate
apare in comunicarile canaliculelor biliare cu spatiile Disse si deci cu spatiile portale.

Metabolismul proteic
Explorarea in laborator a proteinelor
plasmatice

1.determinarea concentratiei
proteinelor plasmatice totale
2.fractionarea proteinelor plasmatice
3.evidentierea starilor de
disproteinemie
4.evidentierea paraproteinelor
Nota: Plasma este un amestec coloidal
de protein plasmatice.
 Determinarea concentratiei proteinelor
plasmatice totale Proteinemia

Definitie:concentratia proteinelor totale din plasma

Dozare spectrofotometrica-metoda Gornall
-In mediu alcalin legaturile peptidice reactioneaza cu ionii de
cupru [II] cu formarea unui compus colorant in mov, a carui
intensitate se determina la 540 nm
-Material: reactive Gornall
-Solutie standard de proteine[albumina serica]-cantitati diferite
-Spectrofotometru
-Se citesc extinctiile /amestecurile dupa 15 min la 540 nm fata de
proba blanc/etalon care nu contine solutie de proteine-curba de
etalonare
-Se noteaza dupa citire cantitatea de protein in mg
-Valori normale:6-8g/100ml
Interpretare
Scadere sub 6 g%-hipoprotenemie
Crestere peste8 g%-hiperproteinemie
1.False
Hemoconcentratie prin deshidratare marcata
Diaree severa
Varsaturi
Diureza excesiva-poliuria din DZ, diabetul
insipid
Sudoratie
Erori de determinare
Evaporarea probei de ser in laborator
Staza venoasa prin colaps vascular periferic
2.Reale-cresterea valorii absolute a proteinelor
prin cresterea sintezei
Hiperimunoglobulinemii in gamapatii
policlonale si monoclonale
Hiperimunoglobulinemii in bolile autoimmune
1.False
Hemodilutia prin hipervolemie
(hiperhidratare)
-perfuzii massive
-al treilea trimestru de sarcina
Clinostatism nocturn-scad
preoteinele serice totale
Pacienti mobilizati la pat
valori mai scazute cu 0,3 g/dl
decat valoarea normal
2. Reale
Pierderi de proteine
-renale: sindrom nefrotic
-digestiva: enteropatii cu
pierdere de protein
-cutanata arsuri
-paracenteze repetate
-hemoragii
Sinteza scazuta
-hepatopatii cornice
-boli genetice prin lipsa sau
deficit de sinteza:
anakbuminemie,agamaglobulinemie
-perturbarea sintezei de acizi
nucleici dupa administrarea de citostatice
Sindrom de malnutritie,malabsorbtie din:
-gastrectomii
-pancreatita cronica
-mucoviscedoza
-hepatite cornice
-rezectii intestinale
-parazitoze

Proteinele plasmatice produse de hepatocite sunt
sintetizate in ribozomii reticulului reticulului
endoplasmatic rugos
Scaderea concentratiei serice a acestora reflecta de
regula diminuarea functiei hepatice.
In ficat se produc:
albumina
pseudocolinesteraza
ceruloplasmina
transferina
fibrinogenul
unii factori ai coagularii (protrombina, proaccelerina,
proconvertina, factorul IX Christmas, factorul X Stuart-
Prower, factorul XI si factorul XII Hageman)
alfa-1-antitripsina
haptoglobina
componente ale complementului (C3, C6 si C1).
 Fibrinogenul, haptoglobina, alfa-1-
antitripsina, C3, ceruloplasmina reprezinta
proteine de faza acuta (PFA) si cresc in:
procesele inflamatorii tisulare
in bolile hepatice
Fibrinogenul (factorul I) scade in:
bolile hepatice cu distrofie severa
indicator prognostic in cirozele hepatice
Haptoglobina poate scadea in:
hepatopatii cronice severe
in crizele hemolitice
deficit ereditar.
Deficitul de alfa-1-antitripsina este determinat
genetic
 Componenta C3 a complementului
-scade in ciroze
-in insuficienta hepatica fulminanta si
ciroza alcoolica valorile scazute reflecta
reducerea sintezei hepatice corelandu-se cu
prelungirea timpului de protrombrina si
scaderea albuminemiei.
-este in limite normale in hepatitele cronice
active
-creste in ciroza biliara primitiva compensata
In stadiile timpurii ale hepatitei acute B,
scaderile tranzitorii ale C3 apar prin fixarea in
complexele imune.
 Zilnic ficatul normal sintetizeaza aproximativ 10 g de albumina
in ribozomii atasati reticulului endoplasmatic din hepatocit.
Concentratia serica normala este de 4-5 g/dl.
In hepatopatiile cronice rata sintezei poate scadea la jumatate
din cea normala
Scaderea concentratiei plasmatice se face insa mai lent, timpul
de injumatatire al albuminei fiind de aproximativ 22 de zile.
Astfel in suferintele hepatice acute, albumina este putin
modificata si bolnavii cu insuficienta hepatica fulminanta pot sa
prezinte valori normale ale albuminei serice.
In hepatitele acute albuminemia scade inconstant si moderat.
In hepatita cronica si mai ales in ciroza hepatica
hipoalbuminemia este pronuntata si corespunde severitatii
alterarilor hepatice, fiind un indicator prognostic. Valorile
normale care contrasteaza cu manifestarile clinice severe pot fi
consecinta regenerarii hepatocelulare eficiente. In obstructiile
biliare albuminemia scade tardiv.
Valori normale sau usor scazute in inflamatii acute si cronice
Valori crescute in stari de deshidratare
 scad in bolile hepatocelulare in paralel cu albumina
cresc in starile acute febrile precum si in bolile maligne.
Deoarece alfa-1-antitipsina reprezinta majoritatea alfa-1 globulinelor,
acestea sunt absente in deficitul de alfa-1 - AT.
Alfa-1- fetoproteina
-in serul fetal
-dispare la cateva saptamani dupa nastere (la adult concentratia serica este
sub 20 microg/ml)
-reapare in sange la titruri foarte crescute la bolnavii cu hepatocarcinom
primitiv
-Valori crescute se intalnesc si in
tumorile embrionare ovariene, testiculare, hepatoblastoame,
carcinoame gastrointestinale (MARKER TUMORAL)
in hepatitele cronice active
in faza de regenerare hepatocelulara din hepatitele acute virale.
La bolnavii cu hepatite cronice B, cresterea valorilor alfa-1-FP
reprezinta un indicator pentru dezvoltarea carcinomului
hepatocelular.
La bolnavii cu afectiuni hepatice cronice care pot evolua spre ciroza, este
necesara determinarea alfa-FP serice la intervale de 3-12 luni,ca test
screening pentru dezvoltarea hepatocarcinomului.
Contin: alfa 2 macroglobulina,
haptoglobina si
apoliproteina B
Cresc in sdr nefrotic
asociat cu
hipoalbuminemia
Inflamatii acute si cronice
Tumori maligne
Contin transferina, hemopexina,
factori ai complementului si
lipoproteine beta si prebeta (LDL,
VLDL)
Cresc in hiperlipoproteinemii primare
sau secundare
Cresc in gamatii monoclonale:
mielom multiplu, macroglobulinemia
Waldenstrom, disfunctii tubulare
renale
Scad in hipo-beta lipoproteinemii
 Contin Ig A,M,D,E
cresc in ciroza hepatica prin stimularea
sintezei de catre infiltratul limfo-
plasmocitar hepatic si medular.
Cresterea gama-glo-bulinelor in afectiunile
hepatice este de tip policlonal.
Hipergamaglobulinemia importanta este
caracteristica hepatitelor cronice
autoimune.
Modificarea raportului albumine/globuline
determina destabilizarea echilibrului
coloidal al proteinelor plasmatice-
disproteinemie
 Teste de disproteinemie:
1.Tymol (Mac Lagan):
-ser cu continut scazut in albumine si /sau
crescut in beta lipoproteine si gama
globuline + solutie timol=turbiditate care se
masoara spectrofotometric prin comparare
cu etalon (complex timol-gama globuline-
fosfolipide)
-Rezultat-valori crescute=dispoteinemie fara
precizarea fractiunii proteice
2.Reactia Kunkel cu sulfat de zinc
-ser + solutie de sulfat de zinc+turbiditate
cand gama globulinele sunt crescute
-Rezultate : crestere in hepatitele acute si
cronice
 apare cnd se pierd minim
3,5 g de proteine n urin la
24 de ore.
TRIADA: hipoproteinemie,
proteinurie , edeme periferice
ASOCIAT: hiperlipidemie,
hipercolesterolemie
(lipoproteine)
 Fluidele in timpul filtrarii trebuie sa
traverseze doua straturi:
endoteliul capilarelor glomerulare-
-este fenestrat (gaurit)
-gaurile sunt suficient de mari ca sa
lase sa treaca molecule mici si apa
- nu lasa sa traverseze moleculele mari
(cu diametru >4 nm) (rosu)
stratul al doilea: podocite
- celule epiteliale care formeaza un
epiteliu simplu aproape nevazut
(galben)
 podocitele au picioruse-pedicele
care sunt in contact cu cele
vecine a.i. cresaza un scut in
jurul capilarelor-un scut poros
lichidul paraseste vasul de
sange (capilarul), apoi prin pori
ajunge in straturile visceral ale
capsule
 Dup tipul de proteine pierdute
exist:
1.sindrom pur:
-se pierde un singur tip de
proteine(albumine)
gravitate mic
2.sindrom impur:
-se pierd albumine, globuline
-mai sever.
-dac trec n lichidele plasmatice
prognostic tot mai grav

Ce filtreaza membrana glomerulara?

-electroliti:
Na+, K+, Ca2+, Mg2+,
Cl-, SO42-, PO42-,
HCO3 si H+)
-proteine mici
-apa
Nefronul
-Capsula glomerulara prezinta In interior nefronul
-85% din nefroni sunt corticali
-15 % sunt juxtamedulari
 Ce filtreaza membrana glomerulara?
-electroliti:
Na+, K+, Ca2+, Mg2+,
Cl-, SO42-, PO42-,
HCO3 si H+)
-proteine mici
-apa
Nefronul
-Capsula glomerulara prezinta In interior nefronul
-85% din nefroni sunt corticali
-15 % sunt juxtamedulari
 Cauze: creste permeabilitatea
capilarelor glomerulare care
determina proteinurie glomerulara
cu cresterea compensatorie a
sintezei de globuline
- 150 mg -3,5 g este o stare patologic , iar
de la 3,5 g n sus se numete sindrom
nefrotic.
scdere important a proteinelor
totale-proteinemie scazuta
scdere a albuminelor (scderea
lor nu e urmat direct de la nceput de
edeme manifeste clinic ci cnd scad sub
2g %
scad alfa 1 globulinele uneori sunt
normale
cresc alfa 2 globulinele i beta
globulinele cretere n band
-La orice scdere de albumine hepatocitele
rspund prin creterea sintezei de
globuline,neselectiv, cresc i
lipoproteinele (crete mai ales
colesterolul)
 gama globulinele sunt:
-normale n sindromul pur
-sczute n sindromul impur
-crescute n patologii
autoimune cu hiper gama
caredau i afectare renal
 CRESC lipidele plasmatice, mai ales colesterolul
(>220 mg%)
-la orice scdere de albumine hepatocitele rspund prin
creterea sintezei de globuline,neselectiv, cresc i
lipoproteinele (crete mai ales colesterolul)
alfa 2 i beta nu pot trece niciodat prin filtrul glomerular
proteinele cu greutate moleculara relativ mica:
-albumina, transferina,alfa 1 antitripsina desi sunt sintetizate in
exces
-se elimina pe cale renala
-nivelul lor plasmatic ramane scazut
proteinele cu greutate moleculara mare cresc:
-fibrinogen, alfa 2 macroglobulina, lipoproteinele , fibronectina

1.Hepatita viral acut

2.Hepatita cronic
3.Ciroza hepatic

 proteinele totale sunt normale

albuminele normale spre limita inferioar,
dar pot fi i sczute nfuncie de gravitate
in hepatita acut e un grad de insuficien
hepatic acut
avnd un turn-over de 21 zile scderea
poate fi mascat de albuminele de dinainte
alfa 1 i alfa 2 globulinele normale:
alfa 1 s-ar putea s fie sczute dar nu
obligatoriu
beta globulinele crescute dau
patologia hepatic
 Explicaie:
-transferina e o beta globulin. n hepatita viral
acut are loc liza hepatocitar cu eliberare de
fier precipitat - o mare cantitate de transferin
-transferina aparine unei bucle de rezerv care
stimuleaz reacia deaprare a organismului
gama globulinele
-pot fi normale n primele 2-3 sptmni, apoi
crescpentru c apar anticorpi
-este hiper gama moderat policlonal
Ig A i Ig M cresc cel mai frecvent n
patologia hepatic
 Hepatita cronic nu nseamn insuficien
hepatic. E o stare dezechilibru precar
ntre un agresor ce poate fi infecios sau
toxic
proteine totale normale
albumine normale
alfa 1 i alfa 2 globulinele normale
beta globuline crescute
gama globuline obligatoriu crescute cu
cretere moderatpoliclonal
Se poate vindeca sau trece mai departe
spre ciroz
 Ciroza hepatic e insuficiena
hepatic cronic + inflamatie cronica
creia i corespund:
proteine totale obligatoriu
sczute (pierdere si prin ascita)
albumine obligatoriu sczute
(calculm dac sunt sub limita
inferioar de echilibru)
Mecanism de producere: - scderea
sintezei sau posibilasechestrare n
lichidul de ascit
 alfa 1 i alfa 2 normale la limita inferioar. Alfa 1 pot fi
sczute
beta globuline crescute obligatoriu
gama globuline crescute obligatoriu: creterea poate fi
moderat sau sever (creterile sunt policlonale cu Ig A, Ig M si
Ig G)
cresterea beta si gama globulinelor Ig G,Msi A apar pe
electroforeza ca domul cirotic-hepatita cronica activa,ciroza
Ig crescute pentru c un ficat nu mai poate cataboliza Ig
mbtrnite
mecanism de producere: virusul a modificat sinteza
proteinelorinclusiv pentru antigenele de suprafa, fie
agresiunea toxic amodificat sinteza de proteine deci
hepatocitele nu mai sunt recunoscute ca self i apare hiper
gamaglobulinemie.

proteine totale crescute (prin

cresterea gama)
albumine scazute
proliferarea limfoplasmocitara
este monoclonala, o singura
clasa de ig
 -scad gamaglobulinele
 = boli moleculare
ereditare=lipsa de sinteza
Albuminemia
-transmitere autozomal recesiva
-ELFO: lipseste albumina
-VSH crescut
-teste de disproteinemie pozitive
-probe functionale normale
-clinic : asimptomatic/edematos
 inhibitor de enzime proteolitice (tripsina,
chimotripsina, elastaza,
colagenaza,plasmina, trombina,
Kalicreina, renina)
transmitere autozomal recesiva
+ afectiuni pulmonare (emfizem,
bronsite cronice, bronsiectazie)?
Pentru ca este sintetizata in ficat si
plamani
In plaman impiedica degradarea
tesutului sub actiunea elastazei din
neutrofile. In lipsa: activitate
excesiva a proteinazelor pulmonare

-transmitere autozomal recesiva

-anemie hipocroma rezistenta la
tratamentul cu fier
-eficient: perfuzii cu ser uman
sau transferina umana purificata
 -transmitere autozomal recesiva
-tulburari de coagulare imediat
dupa nastere
-continua pe tot parcusul vietii

-transmitere autozomal recesiva X-

linkata (legata de cromozomul X)
-absenta claselor de Ig
-mecanism: depletia LB pana la
disparitie
-frecvent : infectii cu piogeni

-scaderea unor IG care

coexista cu fractiuni
normale sau crescute
 DISPROTEINEMIA
Exercitii:
 VALORI NORMALE
ELFO ADULT

Exercitii: PPt:Disproteinemie
 Imunglobuline monoclonale
sau imunglobuline cu lant usor
in sange sau urina
Produse de proliferare clonala
a celulelor plasmatice sua LB
(o singura clona de LB cu
multiplicare rapida)
Sinonime: banda M, banda
monoclonala, varf monoclonal,
proteine monoclonale
1. ELFO serica
2. Imun ELFO
3. ELFO proteinelor
urinare
 GAMAPATIA MONOCLONALA
CU SEMNI FICATIE
NEDETERMINATA (MGUS-
MONOCLONAL GAMMOPATHY
OF UNDETERMINED
SIGNIFICANCE)
MIELOMUL MULTIPLU
(PLASMOCITOM)
MACROGLOBULINEMIA
WALDENSTROM

NEOPLASM AL CELULEOR PLASMATICE

EFECTE TUMORALE EFECTE PARAPROTEINE

-LEZIUNI OSOASE-OSTEOLIZA -INSUFICIENTA RENALA AC/CR PRIN
ELIMINAREA
URINARA A PROTEINEI Bence lones,
formare de
-INSUFICIENTA MEDULARA CILINDRII DE IG, HIPERCALCEMIE, AMILOIDOZA
(ANEMIE,LEUCOPENIE,
TROMBOCITOPENIE) - IMUNOSUPRESIE (IG CARE NU AU FUNCTIE
DE AC)

-SINTEZA DE Ig -HIPERVASCOZITATE (IG DE DEPUN PE

TROMBOCITE,
FARA FUNCTIE DE ANTICORP -SCADE CAPACITATEA LOR FUNCTIONALA):
CEFALEE,
IG G 80%, 15% IG A, IGD ,IGE TULBURARI
DE VEDERE
 EFECTE TUMORALE:
-LIMFADENOPATIE
-SPLENOMEGALIE
-INSUFICIENTA MEDULARA: ANEMIE, TROMBOCITOPENIE,
LEUCOPENIE
-INSUFIENTA RENALA-DEPUNERE DE IG IN TUBULI
EFECTE PARAPROTEINE
-HIPERVASCOZITATE DE 4X NORMALUL; SOMNOLENTA-COMA,
TULBURARI OCULARE (HEMORAGII)
-NEUROPATIE-DEPUNERE IG M IN FORMATIUNI NERVOASE
-HEMORAGII: EPISTAXIS, GINGIVORAGII, PURPURA
LABORATOR
-PROTEINEMIE CRESCUTA
-IMUNELECTROFOREZA: Ig M MONOCLONALA
-VSH CRESCUT
-URINA: PROTEINA BENCE JONES
 Proliferare de celule
limfoplasmocitare cu
producere excesiva de
lanturi grele (fragmente
Fc)
Lanturile corspund ig
G,A,M

Insuficienta medulara
Fracturi patologice
Hipercalcemie
Dureri osoase
Hipervascozitate
Limfom plasmocitoid
 EXPLORAREA METABOLISMULUI
LIPIDIC

1. LIPIODOZE
2. TULBURARI DE
CONCENTRATIE SI
TRANSPORT IN SANGE
 Definitie: acumulare de lipide (depozitare) prin
defecte enzimatice sau ale altor proteine
Exemple:
a) Boala Gaucher
-defect de: -glucocerebrozidaza lizozomala
-efect: acumulare de glucocerebrozide in F, Spl, Pl, MO
(celule Gaucher)
b) Boala Niemann-Pick -5 fenotipuri A-E
-defect 1: enzimatic (deficit de sfingomielinaza) tipul
A(80% din ) si B
-defect 2: proteic (NPC1) in tipul C unde proteina NPC1
joaca un rol in distributia intracelulara a colesterolului
-efect: acumulare in lizozomi de sfingomielina si
colesterol
-clinic: tulburari neurologice, hipertrofie organe, deces
copilarie
c) Boala de stocare a esterilor de colesterol
-defect: lipaza acida
-efect: acumulare esteri de colesterol
-clinic: ciroza hepatica si ATS
d) Gangliozidoze: boala Tay Sachs si Sandhof
-defect: hexozaminidaze si -galactozidazei
-efect: acumulare de gangliozide
-clinic: tulburari cerebrale severe deces in copilaria
timpurie
 Ce sunt?
- Sunt forma de transport a lipidelor in sange (microemulsii)=
LIPIDE + PROTEINE (APOPROTEINE)
Structura (Cum arata?)
Sunt macromolecule alcatuite din:

1. nucleu central
. Trigliceride (TG)
. Colesterol esterificat (E-COL)
. Miezul este hidrofob

2. nveli extern
. Fosfolipide
. Colesterol neesterificat
. apopoproteine (Apo=PROTEINE) solubilitate

transporta lipidele in dublu sens:

1.Loc absorbtie (intestin) + loc de sinteza (ficat)-> periferie
2. Periferie (Col) -> Ficat (catabolizare +excretie)
LIPOPROTEINE

ROLUL LP IN ATS
Pentru efectuarea determinrilor:
pacienii urmeaz o diet
normal timp de 2 sptmni
Este eliminat medicaia care
arputea afecta metabolismul
lipidic
valorile obinute corelate cu
vrsta i sexul pacienilor
1.Aspectul plasmei
2.Lipidele totale
3.Colesterol total
4.Trigliceridele
5.HDL-colesterolul
6.LDL- colesterolul
7.Colesterol total/HDL-
colesterol
8.Lipoproteina (a)
 Aspectul plasmei
la 4 C dup 23 h:

1. Clar
. Normal
. Hipercolesterolemie

2. Opalescent sau lactescent

. Hipertrigliceridemie

3. Supernatant cu inelcremos
. Creterea chilomicronilor
Valoare normal: 500-800 mg/dL

Valori crescute:
aport crescut
tratament cu
anticoncepionale orale

Valoare normal: 500 -800 mg/dL

Valori sczute:

malabsorbie

ciroz

 Electroforez:
Migrare in camp electric pe medii
poroase-agar (inarcatura electrica)
Asemanator ELFO proteine
Cantitate de 4x mai > de ser
spoturi:
-
-
-pre-
-chilomicroni in situatii particulare
(postprandial, hiperlipoproteinemii
tip I si V)
Ultracentrifugare(functie de
densitate)
1. diferen de densitate
. TG: mai puin dense
. Apolipoproteinele: mai dense
2. 5 clase majore:
. chilomicroni
. VLDL
. IDL
. HDL
. LDL
Valori de referinta:

- Chilomicroni: 0-2%;
- Betalipoproteine (LDL): 39-
69%;
- Pre-betalipoproteine (VLDL): 5-
23%;
- Alfa-lipoproteine (HDL): 22-
53%6.
 CLASE DE
LIPOPROTEINE-
PRINCIPALE
 CLASE DE
LIPOPROTEINE-
ALTE
 cele mai aterogene
transport 60 -70% din COL din
sngectreesuturile periferice
-celulele arterelor coronare, ale
altor artere ateroscleroz
prin legarea apo(a) de apo
B100 LDL devine Lp(a)
CRESTEREA Lp(a) = risc de
bolicardiovasculare
Se calculeaz cu formula lui
Friedewald:
LDL = Col HDLTG/5
(TG =50-150 mg/dL)

Valori normale < 130 mg/dL

Modificri patologice:

1. 130-159 mg/dL
risc coronarian de grani

2. > 160 mg/dL

-risc coronarian crescut
produse n ficat i intestin
conin 20-30% din COL circulant
transport COL de la periferie
ficat=transport retrograd al COL
rol antiaterogen
rol de proteciE mpotriva
aterosclerozei
preia COL din pereii
vasculari !!!!!!!

Valori normale: 35-70 mg/dl

Modificri patologice:

< 35mg/dL - risc coronarian la

ambele sexe, prognostic rezervat
Valori normale< 20 mg/dL

Modificri patologice:>30 mg/dL

- factor de risc independent

pentru dezvoltarea bolii
coronariene
1. Valori normale <
220mg/dL(150-220
mg/dl)

2. Patologic: 220-239
mg/dL
valoare de grani pentru
riscul dezvoltrii bolii
arteriale coronariene

3. > 240 mg/dL

risc de boal coronarian

Valori crescute:

1. diet bogat n
colesterol i grsimi
saturate

Valori crescute:
2. HLP primare

. Hipercolesterolemia familial
sau poligenic
. Disbetalipoproteinemia
familial
Valori crescute:
HLP secundare
Afeciuni hepatocelulare
Colestaze
SN
IRC
Diabet zaharat
Cardiopatie ischemic
Valori
normale: <150 mg/dL (50-
150 mg/dl)

Interpretare:
1. > 150 mg/dL
-dislipidemie de grani cnd e
asociat cu HDL- sczut i cu
COL total de grani

2. 200-400 mg/dL risc

coronarian moderat

3. > 400 mg/dL - risc coronarian

crescut
Valoricrescute:
1. HLP primare

obezitate
alcoolism, ciroz alcoolic
.ciroz biliar, obstrucie biliar
extrahepatic
.pancreatit acut i cronic

2. HLP secundare:

SN, IRC
HTA esenial, IMA
diabet zaharat, dietbogat n
carbohidrai
tratament estrogenic

 utilizat n evaluarea riscului

coronarianla indivizii care prezint
valori ale COL total ntre 220-250mg/dL

Col T/HDL>5 reprezint

risc coronarian crescut

 LP modificat din clasa LDL

(LDL + protein adiional)

structur similar cu a plasminogenului

n concentraii crescute se depoziteaz

n pereii
arteriali inducnd o aterogenez accelerat

Hipertrigliceridemie familiala
indusa de grasimi
(deficit de lipoprotein lipaza)

Hipercolesterolemie
(hiperbetalipoproteinemie)
ereditara
 Hipercolesterolemie cu
hipertrigliceridemie
(hiperlipidemie mixta/combinata)
(prin aport crescut)
 Boala fractiei beta largi
ereditara (Broad Beta
Disease)
(hipertrigliceridemie indusa
de glucide cu
hipercolesterolemie)

Hiperprebetalipoproteinemie
ereditara
(hipertrigliceridemie indusa
de glucide fara
hipercolesterolemie
 Hiperprebetalipoproteinemie
ereditara (hipertrigliceridemie
indusa de glucide fara
hipercolesterolemie

DISlipidemii secundare:
A.Forma clasica (hiperLP tip I
sau IV)
4 MODIFICARI CHEIE:
1. Cresc TG (hipertrigliceridemie)
2. Cresc VLDL si LDL (risc
aterogen)
3. Scad HDL
4. Cresc lipidele totale
postprandial
 Cauz a primara: deficienta de
insulina/rezistenta la insulina
Creste sinteza hepatica de
VLDL
1. In celulele adipoase creste
lipoliza prin:
2. Inhibarea lipazei hormon
sensibile ce conduce la;
3. Eliberarea de acizi grasi liberi
(AGL) in sange;
4. Creste sinteza hepatica de TG
si apoproteina B pentru a evita
degradarea
5. VLDL creste
Scade catabolismul
(degradarea) VLDL
1. Inhibarea actiunea LPL-azei
2. Scade degradarea VLDL si/sau
chilomicronilor
Rezultatul: creste VLDL (care sunt
convertite in LDL), cresc
TG,crsete LDL,scade HDL
B. forma asociat cu cetoacidoza diabetic cu
cresterea VLDL
Cetonemie crescuta
Corpi cetonici in urina
pH acid
C.forma asociat cu hipertrigliceridemia familial
(apare la obezi)=genetic
Tipul I de HLP primare (defect LP lipaza)
Col N/
TG (de obicei>2000 mgdl)
ELFO: chilomicroni
Glicemie normala postterapeutic
Densitate=1.002-1.035 g/mL
Osmolaritate=50-1400 mOsm/kg
Urobilinogen=0.2-1.0 Uniti Ehrlich sau mg/dL
Hematii=0-2 - 3 Numr/cmp
Cilindrii eritrocitari=0 / negativ
Leucocite=0-2/ negativ
Cilindrii hialini=0-4
PH=4,5-8
Proteine=0-urme
Glucoz=0 / negativ
Corpi cetonici=0 / negativ
Bilirubin=0 / negative
Snge=0 / negativ
Nitrii=0 / negativ
 Metabolizare alcool----scaderea beta
oxidarii AG---acumulare de acetat si
exces de AG
Excesul de AG----TG endogene-----
incorporate in VLDL
Consum cronic de alcool---scaderea
sintezei hep a Apo----scade
incorporarea TG in VLDL----acumulare
TG in ficat----steatoza hepatica
(inacarcare grasa)
Consum moderat de alcool----sinteza
Apo AI---crestere sinteza hepatica de
HDL---efect protector ASC
HLP stress
1.Hipertiroidie:
hormoni tiroidieni ---activeaza
lipaza hormon sensibila din
adipocite----AG liberi-----
incorporare in VLDL
Scade COL (creste excretia bil
+scade sinteza endogena)
Hiper TG moderata
2. Hipotiroidie:
Cresc toate fractiunile lipidice
 Creste sinteza de beta globuline
(lipoproteine-Apo):
Creste colesterolul
Creste LDL
Creste VLDL
Caracteristic: HLP se coreleaza cu
gradul hipoproteinemei
Se coreleaza cu hLP secundara II si
IV
In IR cresc Tg si scad HDL
 Creste colesterolul (retinut/retentie,
nu se elimina prin bila)
Creste colesterolul intestinal (blocat
drenajul biliar)----dezinhibarea sintezei
de colesterol in peretele intestinal
Staza bilara cronica-----sinteza unei
Apo anormale =ApoX
ApoX migreaza cu IDL----nu mai este
recunoscuta de receptorii LDL care
catabolizeaza colesterolul
=HLP III
 Valori de referinta:

Chilomicroni: 0-2%;
Betalipoproteine (LDL): 39-
69%;
Pre-betalipoproteine (VLDL):
5-23%;
Alfa-lipoproteine (HDL): 22-
53%
HIPERLIPOPROTEINEMIILE
PRIMARE
HIPERLIPOPROTEINEMIILE PRIMARE
1. Betalipoproteinele
(LDL):
.cresc in : hiperlipoproteinemia
(dislipidemii) de tip IIa, IIb
.scad in tipul IV.
2. Pre - beta
lipoproteinele (VLDL):
.cresc in dislipidemiile de tip
IIb, IV, V.
3. Alfa lipoproteinele
(HDL)
.scad in dislipidemiile de tip IIa,
IIb, III, IV.
4. Chilomicronii
.absenti in serul normal
.sunt prezenti in dislipidemiile
de tip I, V.
 LT (lipide totale)=1450 mg/dl
Col=240 mg/dl
TG=650 mg/dl
Alfa LP (HDL)=29%
Pre beta (VLDL)=35 %
betaLP (LDL)=40%
Chilomicroni=2%
Aspectul plasmei racite=lactescent
Lipide totale)=2500 mg/dl
Col=260 mg/dl
TG=1200 mg/dl
Alfa LP (HDL)=17%
Pre beta (VLDL)=45%
betaLP (LDL)=35%
Chilomicroni=2%
Glicemie ajeun=250 mg/dl
Corpi cetonici urinari ++
Ph sanguin=7,27
EXPLORAREA METABOLISMULUI
GLUCIDIC
 hiperglicemii (diabet zaharat sau suspiciunea de
diabet zaharat);
grupele populaionale cu risc crescut diabetic;
obezitatea;
pancreatopatii;
hiperlipemii i hiperlipoproteinemii;
guta i hiperuricemiile;
hepatopatii acute sau cronice;
bolile cardiace nsoite de ateroscleroz;
litiaza biliar;
persoane supuse stresului;
abuzuri alimentare i de alcool;
sarcina;
hipoglicemiile;
slbirea n greutate nemotivat.
 Este cel mai important monozaharid din
sange.
Rezulta din digestia carbohidratilor si din
conversia hepatica a glicogenului in glucoza
Glucoza este un furnizor indispensabil de
energie care sustine activitatea celulara.
Cei doi hormoni care regleaza in mod direct
nivelul glucozei in sange sunt glucagonul si
insulina.
Glucagonul accelereaza conversia
glicogenului in glucoza si determina astfel
cresterea glicemiei.
Insulina creste permeabilitatea membranelor
celulare la glucoza, transporta glucoza in
celule (pentru metabolism), stimuleaza
formarea glicogenului si reduce concentratia
glucozei din sange.
Alti hormoni care detin un rol important in
metabolismul glucozei sunt: ACTH-ul,
glucocorticoizii, adrenalina, tiroxina.
Degradarea glucozei se realizeaza prin
procesul de glicoliza.
Metabolismul glucozei poate fi alterat prin mai
multe mecanisme:

1. incapacitatea celulelor pancreatice beta

de a secreta insulina
2. reducerea numarului receptorilor insulinici
3. malabsorbtia intestinala a glucozei
4. incapacitatea ficatului de a metaboliza
glicogenul
5. modificarea concentratiei hormonilor
implicati in metabolismul glucozei
1. Definiie DZ:
stare patologic a crei
manifestare esenial este
hiperglicemia indus de
deficitul de insulin (absolut sau
relativ).
2. Consecutiv deficitului de insulin,
apar tulburri ale
metabolismului protidic,
lipidic i hidroelectrolitic.
3. Hiperglicemia mpreun cu ali
factori, conduc la complicaii,
ce afecteaz ochii, rinichii,
nervii i vasele de snge,
ceea ce determin reducerea
duratei de via a bolnavilor
1. DZ tip 1 mediat imunologic insulino-
dependent
2. DZ tip 2 cu insulinorezisten,
insulino-independent
3. Alte tipuri de DZ induse specific
3.1. Afeciuni pancreatice (pancreatite acute i
cronice)
3.2. Tulburri hormonale (feocromocitom,
acromegalie, sindrom Cushing).
3.3. Indus medicamentos (dup steroizi,
diuretice tiazidice).
3.4. Alterri la nivelul receptorilor pentru insulin
(acanthosis nigricans).
3.5. Sindroame genetice (lipodistrofie, distrofia
miotonic, ataxia-telangiectazia).
3.6. D.Z. gestational
1.Deficit absolut de insulina/ DZ juvenil (debut < 30 de
ani)
2. CAUZE:
A. Reactie autoimuna cu distrugerea celulelor
beta
B. Predispozitie genetica
A. Distructie celule beta pancreatice prin reactie
autoimuna de tip IA a limfocitelor T impotriva celulelor
beta
Trigger (facor declansator): Infectie virala cu
stimularea moleculelor MHC (complex major de
HC) la suprafata celulelor beta P (care vor fi
recunoscute drept antigene)
Se sintetizeaza Ac impotriva celulelor beta
insulare (ICA) si impotriva insulinei (IAA)
B. Apare frecvent la purtatorii unor Antigene HLA : HLA
DR3, HLA DR4=
Predispozitie genetica!!!
Gena de susceptibilitate se afla pe cromozomul 6
(genele HLA)
Exista pacienti la care nu se produce o reactia
autoimuna IB
3. Fara obezitate: Greutate normala, oameni slabi
4. Frecvent decompensare cu cetoacidoza
Sistemul HLA (human leukocyte antigen)
semnifica numele locusurilor genetice
care alcatuiesc MHC (Major
histocompatibility complex/ complexul
major de histocompaibilitate)
a. HLA ce corespund MHC clasa I (A,B,C)
prezinta peptide intracelulare (inclusiv virale, din
degradarea proteinelor virale prin
metabolizare)=antigeni
antigenii straini atrag celulele T killer
b. HLA ce corespund MHC clasa II (DP, DM,
DOA, DOB, DQ si DR) prezinta antigenul din
exteriorul celulei stimuleaza celulele T
helper stimuleaza limfocitele B
Anticorpi
CELULE
BETA P
 Glucoza nu patrunde in celule (deficit/rezistenta)
Compensator pentru a produce energie
lipoliza pentru a elibera glicerol si AG liberi
Glicerolul e convertit in glucoza pentru uz celular
AG sunt transformati in cetone
Se acumuleaza cetone in sange (cetonemie)si
scad astfel ionii de H (pH)
Cetonele (corpii cetonici) sunt excretati in urina
(cetonurie)
impreuna cu o cantitate mare de apa (poliurie)
Se pierd electroiti in urina, deshidratare prin
poliurie si se altereaza bicarbonatul
Rezulta cetoacidoza pana la coma si deces
 Deficit relativ de insulina
Predispozitie genetica mai importanta
decat in tipul I: transmitere A .
Dominanta
Triada:
1. Secretie de insulina
normala/crescuta la nivel pancreatic
2. sinteza hepatica crescuta de glucoza
3. Organele tinta au sensibilitate
scazuta la acest hormon (special
muschi dar si tesutul adipos)
1. Se instaleaza rezistenta la insulina
urmata de cresterea compensatorie a
secretiei de insulina (glucoza nu mai
patrunde in celule si se acumuleaza in
sange)
2. SINDROMUL REZISTENTEI LA
INSULINA/ SINDROMUL X:
a.Obezitate (predispozitie genetica+
stimularea sintezei hepatice de lipide)-----
HLP---cresc VLDL
b. Cresterea degradarii proteice
DZ tip II -etiopatogenie
1. Determinarea glicemiei
jeun.

2. Determinarea glicozuriei.

3. Determinarea corpilor cetonici.

4. Determinarea hemoglobinei
glicozilate
Reflect producia hepatic bazal
de glucoz (care e inhibat de
insulin).

Glicemia se determin fie prin

metode calitative, fie cu ajutorul
automatelor de biochimie prin
metode cantitative enzimatice cu
hexokinaz (cele mai folosite
datorit preciziei lor).

Valori Normale: 70-100 mg/dL.

Diagnosticul de diabet zaharat se
va stabili pe baza a cel putin 2 valori
crescute >= 126 ale glicemiei
bazale obtinute in zile diferite.
 glicemie jeun 126mg/dL (n
urma a dou determinri
consecutive), sau :
glicemie 200mg/dL + semne
clinice caracteristice, reprezint
criteriile diagnostice pentru DZ
(criteriile recomandate de OMS);

glicemia bazal normal nu

exclude prezena DZ;

valori ale glicemiei sub 50 - 60

mg/dL indic prezena unei
hipoglicemii, chiar i n absena
simptomatologiei.
Creterea valorilor se
ntlnete n:
diabetul zaharat tip I i II, unde
sunt considerate diagnostice
afeciuni endocrine:
feocromocitom, acromegalie,
sindrom Cushing, tireotoxicoz
bolile pancreasului:
pancreatita acut i cronic,
fibroza chistic,
hemocromatoza
alte stari patologice: efort fizic
intens, emoii, arsuri severe,
stri de oc, IMA, accident
cerebrovascular.
 Scderea valorilor se
ntlnete n:
afeciuni endocrine:
hipopituitarism, boala Addison,
hipotiroidism
afeciuni pancreatice:
insulinom, deficitul de glucagon
afeciuni hepatice toxice
severe: intoxicaii (arsenic,
cloroform, tetraclorur de
carbon)
tumori: fibrosarcom,
carcinom gastric, carcinom
suprarenalian
1. Se poate determina calitativ i
cantitativ.
2. Metodele calitative utilizate
se bazeaz
a. fie pe capacitatea
reductoare a glucidelor
urinare fa de reactivi ce conin
sruri de Cu, Bi,
b. fie pe reacii enzimatice
(bandelete impregnate cu reactiv
care i schimb culoarea n
prezena glucozei urinare
Clinistix, Diastix, Chemstrip).
3. Valori Normale:
glucoza este absent n urin
(determinri calitative) examenul
sumar de urina calitativ
glicozuria < 0,5 g/zi (1-15 mg/dl)
(determinri cantitative).
 apare de regul n condiiile
unei hiperglicemii care
depete pragul de eliminare
renal a glucozei

la o filtrare glomerular
normal, valoarea glicemiei
de 160-180 mg/dL constituie
pragul de eliminare renal a
glucozei
 Glicozuria
interpretare
1. Corpii cetonici sunt:
acetona,
acidul beta-hidroxibutiric
acidul acetilacetic.

2. Cantitatea prezent n urin

(examenul sumar de urina) n mod
normal este nedozabil prin
metodele obinuite.
3. Creterea nivelului lor sanguin
determin apariia lor n urin
(cetonurie).

4. Valori Normale:
corpii cetonici sunt abseni n
urin (determinri calitative)
1,5-3,5 mg/dL (determinri
cantitative).
 stadiul de decompensare
metabolic (acidoz metabolic cu
cetoacidoz) n DZ tip I
n stri catabolice:
- inaniie
- diaree/vrsturi prelungite
- tireotoxicoz sever
- acromegalie n puseu de activitate
exces de catecolamine n:
efort fizic intens la subiecii
neantrenai
stres psihic prelungit.
 La pacienii diabetici, creterea
nivelului sanguin al glucozei va
determina creterea glicozilrii
hemoglobinei la nivelul globulelor
roii.

Durata de via a hematiilor este

de 120 de zile, astfel incat
determinarea HbA la persoanele
diabetice, reprezint un indice
important al controlului glicemic,
chiar i dup 2-3 luni.
Dei hemoglobina glicozilat
prezint mai multe fraciuni, uzual se
folosete doar fraciunea A1c (Hb A1c).
Determinarea se poate face
cromatografic, colorimetric sau prin
metode radioimunologice.

Valori Normale :
HbA1c = 4-7% din Hb total
 constituie un test de evaluare si monitorizare pe
termen lung a controlului glicemic la pacientii cu
diabet zaharat.
rol predictiv in ceea ce priveste riscul
complicatiilor diabetului: cetoacidoza, nefropatia,
retinopatia.
evalueaza abordarea terapeutica cea mai
eficienta: antidiabetice orale, insulina, transplant
de celule .
Din aceste motive, HbA1c ar trebui efectuata de
rutina la toti pacientii cu diabet, atat in momentul
diagnosticului cat si ca parte a monitorizarii
continue
1. Testul toleranei la glucoz pe
cale oral (TTGO)
2. Testul de toleran la cortizon
glucoz (TTGC)
3. Testul de toleran la glucoz
intravenos
4. Testul la tolbutamid
5. Profilul glicemic
 cresterea Hb A1c indica prezenta unei hiperglicemii
in ultimele 2-3 luni;
valorile sunt crescute la persoanele cu diabet
zaharat controlat deficitar sau nou diagnosticat;
diabetul zaharat este controlat adecvat cand se obtin
valori sub 7%6;
nivelul Hb A1c poate creste pana la 20% in cazul
unui control glicemic deficitar;
scaderea HbA1c are loc treptat, pe durata mai multor
luni, pe masura ce hematiile cu hemoglobina glicata
normal le inlocuiesc pe cele cu niveluri crescute.
Un rezultat crescut obtinut la un pacient
asimptomatic trebuie repetat pentru confirmarea
diagnosticului de diabet zaharat
1. Se efectueaza la pacientii la care
se suspecteaz existena
diabetului zaharat dar
simptomele clinice i testele
statice nu confirm
diagnosticul.
2. Testul const n:
-. dozarea glicemiei n sngele
venos jeun
-. i la 2 ore de la administrarea
oral a 75 g de glucoz
dizolvat n 300 ml ap.
1. Trei zile anterioare testului:
-. regim dietetic fr restricie la
hidrocarbonate
-. trebuie excluse cauzele de stres
(intervenii chirurgicale,
afeciuni intercurente febrile).
Glicemia jeun alterat i scderea toleranei
la glucoz reprezint stri asociate cu risc
crescut de a dezvolta DZ.
 Testul reprezint un TTGO obinuit,
cu deosebirea c utilizeaz n plus 50
mg cortizon (sau 10 mg Prednison),
care se administreaz pacientului
nainte de efectuarea probei.
Testul se aplic persoanelor suspecte
de a avea diabet zaharat, dar care
prezint TTGO negativ.

Interpretare:
Se consider curba de tip diabetic atunci
cnd:
- glicemia maximal la o or este peste
160 mg/dL
- glicemia la 2 ore este 140 mg/dL.
 Testul se indic acelor bolnavi la
care TTGO nu este posibil
(gastrectomizai sau cu sindroame de
malabsorbie) pentru a evidenia
scderea toleranei la glucoz.

Acest test const n injectarea

intravenoas a glucozei i urmrirea
variaiilor glicemiei, cu stabilirea
consumului periferic al glucozei, i
calcularea unui coeficient de
asimilare periferic a glucozei.

Testul este mai sensibil dect

TTGO, i are aplicaii n cercetarea
clinic.
 Acest test exploreaz capacitatea de
secreie a insulinei.

Tolbutamida este o sulfamid cu

proprieti hipoglicemiante.

Mecanismele de aciune ale

sulfamidelor antidiabetice, indiferent de
generaia din care fac parte, sunt:

-pe termen scurt (acut) produce eliberarea de

insulin acumulat
-pe termen mai lung de aciune, stimuleaz
creterea secreiei de insulin prin scderea
pragului de excitaie dat de glucoza celulelor
beta-pancreatice
-un efect periferic de cretere a numrului
de receptori membranari pentru insulina
Principiu:
Bolnavul va fi supus acelorai condiii
ca i n cazul testului TTGO, dup care se
injecteaz intravenos 1g de tolbutamid.
Se vor face recoltri pentru
determinarea glicemiei la intervale de 30
de minute timp de 2-3 ore.
Valorile obinute se nscriu pe o curb.
 n mod normal tolbutamidul administrat
i.v. produce eliberarea de insulin din
pancreas, care determin la 30 de minute
de la injectare, o scdere a glicemiei cu
peste 25% din valoarea sa iniial,
revenind la normal dup 90 - 120 de
minute.

Curba de tip diabet zaharat se

caracterizeaz prin scderea discret (sub
25%) i tardiv (la 2 ore de la injectare) a
glicemiei.

n hiperinsulinismul organic
(insulinom) scderea glicemiei este
masiv peste 35-40% din valoarea sa
iniial la 30 de minute de la recoltare.
Curba nu revine la normal nici dup
180 de minute.
Se realizeaz la pacienii
diagnosticai cu DZ, prin
dozarea repetat a glicemiei:

la ora 7.00, jeun

la 1-2 ore dup fiecare dintre
cel 5 mese
la ora 24.00 i la ora 3.00,
or la care glicemia atinge
valoarea cea mai mic
1. Determinarea insulinei serice
2. Determinarea peptidului C
3. Alte dozri hormonale
4. Tipizarea HLA
 post alimentar de cel puin 8 ore i ntreruperea
medicaiei antidiabetice sau/i administrarea
insulinei cu 8 ore nainte de efectuarea testului.

Nivelul seric al insulinei libere se determin prin

metoda radioimunologic.

Valori Normale: 6-26 U/ml

Patologic
-Valori sczute apar n DZ.
-Valori crescute apar n insulinom, obezitate,
acromegalie, sindrom Cushing, boli hepatice
severe.
 Insulina este sintetizat i stocat de ctre
celulele beta pancreatice, sub form de
proinsulin.
n momentul secreiei insulinei, se
elibereaz un fragment biochimic inert,
denumit peptidul C ("connecting").
Deoarece ntre concentraiile serice ale
insulinei i peptidului C exist o strns
corelaie, se indic dozarea acestuia din
urm, n diagnosticul diferenial al
hipoglicemiei adevrate din insulinom si
falsa hipoglicemie secundar administrrii
insulinei.
Spre deosebire de insulin, a crei
metabolizare este predominant hepatic,
peptidul C este degradat n cea mai mare
parte de ctre rinichi i este eliminat parial
prin urin.

Patologic:
Valori crescute apar n: insulinom,
insuficien renal, transplant de pancreas.
Valori sczute apar n falsa hipoglicemie
din supradozajul insulinic, pancreatectomia
total.
Se poate doza prin metode
radioimunologice :

glucagonul
hormonul somatotrop
cortizolul

Studiul imunogenetic al persoanelor

cu diabet zaharat confirmat i al
claselor cu risc diabetic a demonstrat
asocierea evident a diabetului
zaharat tip I insulino-dependent cu:
HLA B8
B15
DR3
DR4.
Glicemia jeun alterat i scderea toleranei la
glucoz reprezint stri asociate cu risc crescut
de a dezvolta DZ.

glicemie jeun 126mg/dL (n urma a

dou determinri consecutive), sau :
glicemie 200mg/dL + semne clinice
caracteristice, reprezint criteriile
diagnostice pentru DZ (criteriile
recomandate de OMS);
HbA1c = 4-7% din Hb total
TTGC
Se consider curba de tip diabetic atunci cnd:
- glicemia maximal la o or este peste 160 mg/dL
- glicemia la 2 ore este 140 mg/dL.
 Glicemia jeun= 130 mg/dl (ziua
1)
Glicemia jeun= 128 mg/dl (ziua
2)
Glicozurie negativa la ESU
TTGO jeun =102 mg/dl
TTGO la 2 h=130 mg/dl
HbA1=5%
Glicemia jeun= 300 mg/dl
Glicozurie pozitiva la ESU
TTGO jeun =150 mg/dl
TTGO la 2 h=280 mg/dl
HbA1=20%
TTGC la 1 h=220 mg/dl
TTGC la 2 h=180 mg/dl
pH=7,2
Cetonurie +++
ECHILIBRUL ACIDOBAZIC

Acidul: H+ =donor
Baza: H+ = acceptor
 concentraia ionilor de hidrogen (H+) n diferite
compartimente ale organismului

reprezint logaritmul negativ la puterea a

zecea a concentraiei H+
pH=- log [H]
neutralitatea vs. pH plasmatic normal
pH 7.4 (7.36-7.44) normal
pH 7.0 neutru dar poate fi fatal!!!
<7,35 acidoza
>7,45 alcaloza
 H+ nu exista liberi in solutie, ci
sunt legati de moleculele de apa
adiacente prin legaturi de hidrogen
HO
 metabolismul celular
produce:

dioxid de carbon
acizi volatili sau slabi
acid carbonic eliminat
pe cale respiratorie sub
form de dioxid de carbon
acizi non-volatili sau tari
eliminai pe cale renal
 reglarea pH-lui
mecanisme umorale
sistemele tampon sanguine i
intracelulare
= mecanisme cu aciune rapid

mecanisme viscerale
plmnii controleaz concentraia
sanguin a CO2 (i a H2CO3)
rinichii - controleaz concentraia
sanguin a HCO3
= mecanisme mai lente, cu durat lung de
aciune

acidemia concentraia H+ peste 44nmol/l (pH < 7.35)

alcalemia - concentraia H+ sub 36nmol/l (pH > 7.45)
acidoza starea patologic care determin acidemie sau
ar determina acidemie n absena compensrii;
alcaloza - starea patologic care determin alcalemie sau
ar determina alcalemie n absena compensrii
 Echilibru plasmatic
Capacitate mare tampon
Hemoglobina tampon principal pentru
CO2

Excretia CO2 prin ventilatia alveolara: minim

12,000 mmol/zi

Reabsorptia bicarbonatului filtrat: 4,000 to

5,000 mmol/zi
Excretia acizilor fixati : proximativ 100
mmol/zi
 1.HEPATIC
Productia CO2 prin oxidarea completa a
substratului
20% din productia zilnica a corpului
metabolismul acizilor organici anionici
lactat, ketone si aminoacizi
Metabolismul amoniului
conversia NH4+ in uree in ficat resulta intr-o productie
echivalenta de H+
NH3 + H+ = NH4+
Productia de proteine plasmatice
albumina contribuie la gaura anionica

2. OSOS
Matricea anorganica osoasa contine cristale de
hidroxiapatita [Ca10(PO4)6(OH)2]
Osul poate capta H+ in schimbul ionilor de Ca2+, Na+
and K+ ( schimb ionic ) sau eliberarea/degajarea de
HCO3-, CO3- sau HPO42-
 modificarea primar a HCO3 -
factorul metabolic dezechilibre
metabolice:
acidoza metabolic primar a
bicarbonatului
alcaloza metabolic primar a
bicarbonatului
modificarea primar a PaCO2
factorul respirator dezechilibre
respiratorii:
acidoza respiratorie primar a PaCO2
alcaloza respiratorie primar a PaCO2
 primar a bicarbonatului

cauze:
cetoacidoza diabetic (DZ
tip I)
medicamente care se
transform n acizi
diaree sever
insuficien renal cronic

FIZIOPATOLOGIE
Acidoza metabolic cu hiatus anionic normal
Pierdere digestiv/urinar de baze

exces de H+
HCO3- Cl-
(acidoz metabolic hipercloremic)
FIZIOPATOLOGIE
Acidoza metabolic cu hiatus anionic crescut
Acumulare de acizi exces de H+
H+ + HCO3- H2CO3 CO2 + H2O

consum de HCO3- HCO3-

Acidemie stimularea centrului respirator eliminare
CO2 PaCO2

Acidoza tubulara renala

pierderi Gintestinale de HCO3
diaree
Drenaj de suc pancreatic sau biliar
 primar a PaCO2

cauze - afeciuni nsoite de

hipoventilaie:
suferine respiratorii cronice
(emfizem, bronit cronic,
BPCO)
afeciuni neuro-musculare
edem pulmonar
TABLOU CLINIC
Ap. respirator:
Depresie respiratorie ( frecvenei/amplitudinii micrilor
resp.)
Polipnee superficial
SNC:
Cefalee, tulburri de vedere
Anxietate, dezorientare
Somnolen, com
Vasodilataie cerebral HTIC
Ap. cardio-vascular:
Vasodilatie (facies vultuos, conjunctive hiperemice, edem
papilar)
Stimulare SNV simpatic tahicardie, transpiraii, HTA
Efect inotrop negativ
hTA, tulburri de ritm

FIZIOPATOLOGIE
Creterea PaCO2
CO2 + H2O H2CO3 H+ + HCO3-
acidemie
Compensare sisteme tampon intra/extracelulare
renal
reabsorbia renal de bicarbonat
eliminarea urinar de H+
eliminarea urinar de Cl- hipocloremie
 primar a
bicarbonatului

cauze:
vrsturi severe
hipokaliemii severe (exces
de diuretice)
ingestia exagerat de
substane alcaline n
suferinele gastrice cronice
= acumularea de baze n organism
(exces de baze BE > + 2,5 mEq/l)

Tulburarea primar:
cretere primar a HCO3 > 27mmol/l
Modificarea compensatorie:
cretere secundar a PaCO2> 45mmHg

FIZIOPATOLOGIE
-forma cea mai frecvent tulburare acido-bazic
- Alcaloza metabolic hipocloremic de
contracie

Hipovolemie sistem RAA reabsorbia Na

i ap
bicarbonat
FIZIOPATOLOGIE
HCO3- + H+ H2CO3 CO2 + H2O
(minute)

PaCO2
ventilaiei externe PaCO2
(ore) limitat de reglarea prin PaO2
compensare limitat

Compartimentul intracelular ies H+

intr K+
hipopotasemie
legarea Ca ionizat de albumin Ca ionizat n plasm hipocalcemie
 primar a PaCO2

cauze stri nsoite

de hiperventilaie:
anxietate, atac de
panic
febr, frison
n timpul naterii
FIZIOPATOLOGIE
PaCO2
Compensator HCO3
Sisteme tampon
Mecanism renal: reabsorbia renal de HCO3
generarea renal de HCO3

urin alcalin
Compartimentul intracelular ies H+
intr K+

hipopotasemie
legarea Ca ionizat de albumin Ca ionizat n plasm
hipocalcemie

Explorarea echilibrului acidobazic

se recolteaz snge arterial

Assessment of A-B
balance
1. pH-ul
VN = 7,35-7,45 n sngele
arterial
variaiile maxime ale pH-lui
sanguin compatibile cu viaa =
6,8-7,8

2. PaO2
reprezint presiunea parial a
oxigenului n sngele arterial
VN = 70-95 mmHg
3. PaCO2
reprezint presiunea parial
a dioxidului de carbon n
sngele arterial
VN = 38-42 mmHg
4. CO2 total
reprezint concentraia total
de dioxid de carbon liber i sub
form de HCO3
CO2 total = pCO2 + HCO3 +
H2CO3 + CO2 combinat
5. Bicarbonatul plasmatic
reprezint cea mai important
fraciune care contribuie la CO2 total
VN = 23-28 mEq/l

6. Bicarbonatul standard
reprezint concentraia de bicarbonat
prezent n snge la o temperatur de
37C, echilibrat la un PaCO2 de 40
mmHg, sngele fiind total oxigenat
VN = 21-24 mEq/l n sngele arterial

7. Bazele tampon
reprezint suma tuturor anionilor
tampon capabili s accepte protoni
(bicarbonat, hemoglobin, proteine,
fosfat) prezeni ntr-un litru de snge
VN = 40-50 mEq/l

8. Saturaia O2 n sngele arterial

VN = 95-98%
9. Bazele exces (BE)
reprezint concentraia bazelor din sngele
integral n cazul titrrii cu un acid puternic la
un pH de 7,4 i o PaCO2 de 40 mmHg
VN = 0 2 mEq/l
importan clinic fiind utilizat n calcularea
necesarului de lichide din tratamentul
dezechilibrelor acidobazice conform formulei:

Necesarul HCO3 (mEq/l) = 0,3 Greut. corp. (kg)

BE

10. Rezerva alcalin (snge venos)

VN = 25 - 30 mEq/l
i pierde valabilitatea n suferinele
respiratorii (evalueaz nu numai CO2
provenit din bicarbonat dar i pe cel
dizolvat n plasm)
scade n acidoze
crete n alcaloze
 3 intrebari cheie
1. Pacientul are alcaloza sau acidoza?
2. care este problema primara: metabolica
sau respiratorie?
3. Pacientul compenseaza?

Pasul 1: PH-ul <7,35 sau peste 7,45

PASUL 2

respiratorie sau metabolica?

Citim pCO2 si HCO3

PASUL 3

Compensat SAU NU?

HCO3 and PaCO2 SE MODIFICA IN ACEEASI DIRECTIE?

SUS SAU JOS?

VN sau in afara VN?

Compensarea nu se refera la normalizarea pH decat daca este o forma

cronica de alcaloza respiratorie in care acidoza metabolica compensatorie
normalizeaza pH-ul

Pasul 1:
Pasul 2:

. pCO2 crescuta. CO2 putin in sange.Hiperventilatie. Acidoza respiratory

Pasul 3

Bicarbonat normal.Decompensare. Compensare exista cand nivelul este

crescut(excesul H+ este secretat in urinaschimbul ionilor bicarbonat, facand
sangele si mai alcalin.
Pasul 4:4.Hipoxemie. Nu exista compensare pentru cresterea pH

Finalul interpretarii
Conditii pH Resp CO2 Bicarb Compensare?

Acid Resp scazut Hipoventilatie crescut crescut Da

Acid Resp scazut Hipoventilatie crescut Norm Nu

Alkal Resp crescut Hiperventilatie scazut scazut Da

Alkal Resp crescut Hiperventilatie scazut Norm Nu

Acid Metab scazut Normal scazut scazut Da

Acid Metab scazut Normal crescut Norm Nu

Alkal Metab crescut Normal crescut crescut Da

Alkal Metab crescut Normal scazut Norm Nu

Exemplul 1

Pacient internat in ATI pentru ca a suferit un IMA in urma cu 3 zile.

Laborator in sangele arterial:

pH 7.3 (l)

HCO3- = 19 mEq / L ( l)

pCO2 = 32 mm Hg (l)

RASP: Acidoza metabolica compensata

Exemplul 2:

pH = 7.15 (l)
C02 = 68 mmHg (h)
HC03 = 22 mEq/L (n)

RASP: Acidoza resp necompensata

Exemplul 3 pH = 7.52 (h)

C02 = 35 mmHg (n)
HC03 = 29 mEq/L (h)

RASP: Alcaloza metabolica necompensata

Exemplul 4:pH = 7.57 (h)

 C02 = 26 mmHg (l)

HC03 = 24 mEq/L (n)

RASP: Alcaloza respiratorie necompensata

Rasp: diabet zaharat decompensat metabolic sindrom cu acidoz metabolic i cu

alcaloz respiratorie compensatorie (presiunea parial a CO2 scade deoarece
scade si concentraia de HCO3. deshidratare extracelular
EXPLORAREA METABOLISMULUI
HIDROELECTROLITIC

Apa reprezint un constituent

principal al organismului uman.

Procentul de ap coninut n
esutul muscular i organe este
mai mare dect cel de la nivelul
esutului adipos i oaselor
I. Echilibrului hidric
II. Echilibrul electrolitic
A. Reglarea echilibrului electrolitic
B. Explorarea echilibrului
electrolitic
III. Dezechilibrele hidroelectrolitice
C. Tulburrile echilibrului hidric
D. Tulburrile echilibrului
electrolitic
 Persoanele obeze au un procent de ap cu 10-
20% mai mic dect persoanele normoponderale
Homeostazia apei si electrolitilor este
mentinuta in organism in balanta:

Balanta neutra/echilibru : input

(aport) = output (eliminare)
ex . ingestie 1500 ml-elimnare renala
1500 ml
Balanta pozitiva: input > output
Balanta negativa: input < output
- aport zilnic
apa metabolic (rezultata din metabolismul
celular ~300 ml)
apa exogen-aprox.2200ml/zi
- alimente: 700 ml
- ingestia de lichide: 1500 ml
- eliminare zilnic
renal
diurez ( 1200-1500 ml/zi)
gastrointestinal
materii fecale (100-200 ml/zi)
cutanat
perspiraia insensibil cutanata si
pulmonara (prin respiratie-900 ml/zi)
 Electroliti particule incarcate
electric
Cationi pozitivi
Na+, K+ , Ca++, H+
Anioni negativi
Cl-, HCO3- , PO43-
Non-electroliti fara
incarcatura electrica
Proteine, uree, glucoza,
O2, CO2

Transportul de ioni
Miscarea apei
Functia renala
 hormonul antidiuretic (ADH)
hipotalamus depozitat
n neurohipofiz
secreia stimulat de:
osmolalitii, volemiei
efect: reabsorbia
facultativ renal a apei
 Miscarea apei
(fluidelor)
Cand sodiul (Na)
pleaca, apa il urmeaza !

1. Difuzia miscarea
particulelor datorata
unui gradient de
concentratie
2. Osmoza difuzia apei
printr-o membrana
selectiv permeabila
care separa doua medii
de concentratii diferite
(conc < ---conc>)
3. Transport activ
miscarea particulelor
impotriva unui gradient
 de concentratie-
necesita energie
Centrul hipotalamic al setei este
stimulat de:
scderea volumului plasmatic cu 10-15%;
creterea osmolaritii plasmatice (valoare
normal: 284295mOsm/kg H2O) cu 1-2%;
angiotensina II (activat prin scderea TA);
uscarea mucoasei bucale

Mecanism:
Cresterea osmolaritatii plasmatice---stim osmoR
HT----sinteza ADH in HT---eliberare ADH hip
post---ADH + Rec V2 tubi renali---creste
reabsorbtia de apa----scade osmolaritatea
plasmatica

Scadere VP (vol plasmatic)---scade TA cu 10-

15%---stim baroreceptori (atriali, Ao, carotidieni)----
eliberare ADH hip post---ADH + Rec V2 tubi
renali---creste reabsorbtia de apa----scade
osmolaritatea plasmatica

Lichidul intravascular (plasma) are rol de

transport al elementelor nutritive
celulare,electrolii lor i metabolii lor celulari
EXPLORAREA SPAIULUI
VASCULAR

Se determin pe principiul diluiei:

Injectnd intravenos o cantitate
dintr-o solutie cu colorant
(albastru Evans,rou de Congo),
care se dilueaz n spaiulde
difuziune, se leaga de albumine
i dup un interval de timp
atinge o anumita concentraie ,
care se determina fotometric
VP= Q/c =4,5-5% din G
corporala
unde VP=volumul plasmatic,
Q=cantitatea de substan, c =
concentraia
Interpretare:
VP crescut : IC decompensat,
Ciroz hepatic, Transfuzii
sanguine,Nefrite
VP scazut: oc, Arsuri,
 Hemorahii, Peritonite, Stri de
deshidratare

Se determin cu ajutorul izotopilor

radioactivi (I 131, Cr 51) care marcheaz
(se fixeaza pe..) globulele roii
VG = VP x Hct / 100-Hct
VG = 30 ml/kg corp sau 3% din G corporala
unde VP=volumul plasmatic, VG = volumul
globular, Hct = hematocrit
Interpretare:
VG crescut: poliglobulii, soc
VG scazut: hemoragii, arsuri, anemii
 VST = VP x 100 / 100-Hct
VST = 60-72 ml/kg corp
sau 7,5-8% G corp.
Interpretare:
VST crescut: poliglobulii,
hiperhidratare
VST scazut: soc, inanitie,
transpiratie, diaree,
varsaturi

EXPLORAREA APEI
EXTRACELULARE
 Se dozeaz spectrofotometric,
utiliznd antiripina (substan care
difuzeaz uniform n tot organismul)
AT= 60% din G corporala
Interpretare:
AT creste: hiperhidratari
AT scade: deshidratari

= AE VP unde AE=apa extracelulara,

VP=volumul plasmatic
=15% din G corporala
Interpretare:
AI crescuta: hiperhidratari
AI scazuta: deshidratari
 = AT-AE
unde AT=apa totala, AE=apa extracelulara
=50-60% din G corporala

Tulburrile echilibrului hidric

Tulburrile
echilibrului hidric
 Modificarile
echilibrului hidric
SINDROMUL ACUT DE
DESHIDRATARE -
DIAGNOSTIC
 DESHIDRATAREA INTRACELULARA
:
hipertona
simptomatologie tardiva
mai putin severa:
-manifestarii neurologice (coma in cazul
deshidratarilor de 15% sau tipat strident,
encefalopatie hiperosmolara cu edem
cerebral), hiperexcitabilitate
-febra prin deshidratare,
-mucoase uscate
-sete vie
HNa > 150 mEq/l

Explorarea electrolitilor:
a. global-
indirect=osmolaritatea
B. determinarea fiecarui
electrolit=ionograma
plasmatic x 2,1
 DESHIDRATAREA
EXTRACELULARA:
este hipotona
manifestari instalate rapid
deosebit de grava: cu soc
hipovolemic, colaps vascular,
convulsii (hionatremii < 125
mEq/l), stare de coma, FA
deprimata, enoftalmie
consecinta pierderilor
hidroelectrolitice (predominant
saline)
Ionograma sanguin
 cel mai abundent cation
extracelular (90 % din totalul
cationilor extracelulari)
funcii:
- Cel mai important ion in reglarea balantei
hidrice
Rol in reglarea activitii osmotice a
lichidului extracelular
Rol in reglarea echilibrului acidobazic
(sub form de bicarbonat de sodiu)
Important in functionarea sistemului
nervos si muscular
VN=136-145 mEq / L
Formeaza perechi cu Cl- , HCO3-
pentru a neutraliza incarcatura
electrica
Pentru un adult normal sunt
suficiente 3-5g sare in 24h,
cantitate care inlocuieste
pierderile urinare si cutanate si
previne astfel bilantul sodic
negativ. Principalele surse de
sodiu sunt sarea de bucatarie si
alimentele
 sursa principal: alimentele
eliminare:
renal:
reabsorbie tubular
gastrointestinal:
se pierde sub 10% din
cantitatea de Na ingerat
pierderile cresc n caz de
vrsturi, diaree, fistule
transpiraie:
pierderi neglijabile
cresc n caz de exerciii fizice
intense sau expunere la
cldur
cutanat:
pierderi crescute n caz de
arsuri ntinse
Reabsorbtia tubulara renala este reglata de
hormoni:
Aldosteron (secretat de catre CSR) sub
control renina-angiotensina si K
Renina/angiotensina
PNA =peptid natriuretic atrial (sinteza
in celulele cardiace atriale) stimularea
secretiei de catre distensia atriala prin
cresterea volumului extracelular
creste excretia renala de Na
inhiba sinteza de renina, aldosteron,
ADH
Vasodilatatie cu scaderea TA
 mecanismele renale de reglare:
K este:
filtrat glomerular
reabsorbit la nivelul tubului proximal
secretat la nivelul tubilor distali i colectori
sub aciunea aldosteronului
deplasarea ntre spaiul e-cel i i-cel
insulina intrarea K n celule
stimularea simpatic (catecolaminele, mai ales
epinefrina) - intrarea K n celule, n special n
perioadele de stres
exerciiile fizice intense - ieirea K din celulele
musculare
nchiderea i deschiderea repetat a pumnului n
timpul recoltrii de snge - ieirea K din celule
 VN = 3,5-5 mEq/ L
ROL:
- Mentine potentialul de repaus al
membranei
- Regleaza apa si ionii intracelulari
- Mentine balanta pH-ului

deplasarea ntre spaiul e-cel i i-

cel
pH-ul sanguin:
acidoz
Renal
ieirea K+ din celul
Aldosteron intrarea H+ n celule
insulina
alcaloz
intrarea K+ n celul
ies H+ din celul
 Na+ > 145 mEq / L
Cauza: Na + sau
apa
Apa se misca din
spatiul intracelular in
cel extracelular ( IC
EC)
Deshidratarea celulei
 Hipernatremia este cauzata de:
-iv solutii hipertone
-secretie crescuta de aldosteron
-pierdere de apa pura:
Transpiratii indelungate cu febra
Infectii respiratorii pierdere de
vapori de apa
Diabet poliurie
-aport insuficient de apa (hipodipsie)

Scaderea Na+ EC
2 tipuri: depletional si dilutional
Hiponatremie depletionala-cu
pierdere de Na
Pierdere de Na+ :
Diuretice tiazidice
Emeza severa si sustinuta
Diaree cronica
Insuficienta renala acuta si cronica
Scaderea aldosteronului
Scaderea aportului de Na+
 Hiponatremie dilutionala-fara
pierderin de Na:
insuficienta renala cronica cu aport de
lichide hipotone
Sindrom nefrotic
Transpiratii excesive creste setea aport
excesiv de apa pura
Sindrom de seretie inadecvata de ADH
(SIADH) sau insuficienta renala oliurica, IC
congestiva severa, ciroza toate conduc la:
Tulburarea excretiei renale de apa
Hiperglicemia atrage apa , creste
osmolaritatea plasmatica

K+ < 3.5 mEq /L

la diabetici
-Administrarea de insulina: Insulina impinge K+ in
celula
-cetoacidoza H+ inlocuieste K+, care se pierde prin
urina
pierderi renale: diurez crescut
medicamentoscu diuretice ,exces de
glucocorticoizi (sindrom Cushing), afeciuni
tubulare renale
pierderi gastro-intestinale : vrsturi,
diaree
reducerea aportului alimentar
 K+ > 5 mEq / L
aport crescut : antibiotice care
conin K, perfuzii intravenoase
excreie renal deficitar:
insuficiena renal
acutoligoanuric, insuficiena
renal cronic sever,diuretice
economisitoare de potasiu
(Spironolacton)
eliberare de K din celule: acidoze,
sindrom de strivire, arsuri, hemolize,
chimioterapie antitumoral,
medicamente (digital, antagoniti
beta-adrenergici), deficit de insulin
 Hipotonie musculara
Hiporeflexie
EKG:
contractii premature
atriale sau
ventriculare-exs
Subdenivelare ST
Aplatizarea undelor T
QT alungit
Unde U
 Slabiciune musculara
Parestezii
Paralizii
EKG:
Prelungirea intervalului PR
Largirea complexelor QRS
Unde T inalte, ascutite
Aritmii ventriculare
Exercitii HE