Streptomicina Curs 4

Streptomicina An 3 Semestrul 2 Curs 4 Preluare dupa Farmacologie FMVB Streptomicina.Farmacocinetica Consecutiv administrarii pe cai parenterale, se absoarbe bine dar nu se absoarbe aproabe deloc dupa administrarea pe cale orala. Ajunge la o concentratie maxima sanguina in cca 1 h, conc optima 3mg/ml. Difuzeaza bine in tesuturi si chiar si prin pleura, pericard, peritoneu. Traverseaza meningele dar numai in caz de inflamatii. Trece prin bariera placentara, se elimina mai lent decat penicilina 50% pe cale renala netransformata, iar restul pe alte cai sub forma de metaboliti. Administrarea per os nu se absoarbe, actioneaza local si se elimina prin fecale. Reactii adverse Este mai toxica decat penicilina, toxicitatea fiind mai ales la niv perechii 8 de nervi cranieni (oto si neurotoxica) este si nefrotoxica. Produce tulburari de echilibru, surzenie. Consecutiv actiunii nefrotoxice- fen toxice la niv glomerulului renal. La pisica poate determina fenomenul de ataxie. La bovine produce soc alergic: neliniste, hipersalivatie, cianoza ugerului, edemul capului, edem pulmonar. Alt efect: bloc neuromuscular blocand eliminarea acetilcolinei- actioneaza la nivelul placii motorii. Consecutiv pot aparea fenomene de ataxie la porumbel, fenomene nefrotoxice la pisica. Indicatii terapeutice Boli infect specifice: colibaciloza, leptospiroza, pasteureloza, micoplaasmoza, enterite infectioase. Contraindicatii Nu se administreaza I.V., nu se administreaza la pacienti cu afectiuni renale. Cai de administrare si doze Calea-i.m Doze: 1-2 cg/kg (0.01-0.02 g/kg) Exceptii: caine- 0,1 g/kg pasari 0,2-0,3 g/kg. Calea intramamara- se introduc solutii 50 ml pe sfertul mamar in conc 1%. Exista unguente 12 %. Se foloseste pe cale orala fiind mai buna in infectii digestive. NEGAMICINA S-a obtinut in 1949 din culturi de Streptomices Fradiae. Spectrul de actiune asemanatoare cu al streptomicinei dar cuprinde si clostridiile. Rezistenta se instaleaza mai rar si mai lent, este incrucisata cu cea a celorlalte antibiotice. Mecanismul de actiune este asemanator cu al Streptomicinei. Prezinta toxicitate mare si nu se foloseste pe cai parenterale. Este neuro si nefrotoxica- utilizata pentru efect local Se foloseste sub forma de comprimate. Intra in componenta unei game largi de unguente: Fluocinolon, Neobasept, Baneocin, Otoguard. GENTAMICINA Obtinut din culturi ale genului Micromonospora Purpureea Spectru de actiune asemanator cu al Streptomicinei. Rezistenta fata de Pseudomonas, Protheus. Rezistenta se instaleaza lent. Se administreaza

I.M. Doze: 3-4 mg/kg (0.003-0.004 g/kg). Aceleasi reactii adverse. Se poate utiliza la toate speciile. Se gaseste in unguente , se foloseste si in perfuzii. Preparate: solutii injectabile- Gentamicina 10%, Vetrigen, Isomycin. KANAMICINA Obtinuta in 1957 din culturi de Streptomices Kanamiceticus. Spectru actiune asemanator Strepto. Fenomene toxice mai ales la nivel renal: albuminurie, hematurie, leucociturie. Cale de administrare predilectie I.M. produse: sol injectabile si pulbere pentru sol inj. Intra in componenta unor unguente folosite in oftalmologie: ungunet oftalmic cu kanamicina sau hidrocortizon. SPECTINOMICINA Obtinuta in 1959 din culturi de S. Spectanilis. Intalnita sub denumirea de aminociclitol. Spectur larg de actiune. Efect mai slab, doar actiune bacteriostatica. Rezistenta se instaleaza rapid si este incrucisata. Este mai putin oto- si nefrotoxica. Doze ca si la streptomicina. Se gaseste sub forma unor preparate se asociere: Spectam pulbere, suspensii, sol inj. Adesea se asociaza cu lincomicina: Lincospectin, SpectoLincomicin. AMINOSIDINA Obtinuta din S. Chrestomiceticus. Actiune mai intensa si efecta mai rapid decat strepto. Nu se absoarbe consecutiv administrarii orale. Nefro- si ototoxica. Preparate: Gabrocol- cu actiune antibacteriana, antiprotozoarica, antifungica. Se foloseste la toate speciile chiar si pe cale intrauterina. APRAMICINA Preparat: Apralan S-a folosit foarte mult amestecat in furaje- antibiotic furajer mai ales pentru porci si pasari. Asocieri ale streptomicinei cu penicilina In general in medicina umana nu se practica asocieri ci se folosesc antibiotice cu spectru larg. In medicina veterinara: Propamicin(efitard+streptomicina)-are spectru largit,nivel sanguin si tisular prelungit si e folosit in aceleasi doze ca si penicilinele retard. Asocilin unguent sau Asomicin-folosit in mamite si la nivel de mucoasa conjunctivala. Ilcocilin,Penstrep,Pentard-strep,Pembex,Vetramicin 3. ANTIBIOTICE MACROLIDE In aceasta categorie intra cca 40 de antibiotice. Se caracterizeaza prin prezenta in structura a unui nucleu macrolactonic si una sau mai multe molecule de glucide care raspund in general de actiunea antibiotica a acestei substante. Clasificare din punct de vedere chimic: - cu 14 atomi de C - cu 16 atomi de C Poseda actiune bacteriostatica in general,mecanismul de actiune constand in blocarea sintezei proteice. ERITROMICINA Forme: comprimate, pulbere pentru solutii injectabile, solutii injectabile. Exista mai multe saruri: Proprionat, Lactobionat ,Tiocianat. Rezistanta bacteriana se instaleaza in general lent. Indicatii terapeutice: folosita cam in aceste afectiuni ca si penicilinele cu mentiunea ca este activa si fata de stafilococii penicilino-rezistenti si micoplasme, ricketsii, pararicketsii, uneori unele protozoare. Initial s-au folosit in afectiuni respiratorii: pneumonii, bronsite, mamite,

abcese, artrite , infectii consecutiv unor retentii placentare. Boli infectioase: leptospiroze, micoplasmoza, coriza, sinuzita, laringotraheita. Nu este indicata utilizarea la cabaline apar fenomene de dismicrobism. Farmacocinetica: difuzeaza bine prin tesuturi, pleura, peritoneu , dar mai putin la nivelul articulatiilor,nu patrunde la niv SNC- nu se fol in meningite. 50% se metabolizeaza, 50% se elimina netransformat. Cai de administrare: orala, parenerala, intramamara. La pasari si porci se administreaza in furaje sau apa de baut. Doze: 5-10 mg/kg pana la 2-3 cg/kg. Preparate: Eritromvec, Comaciclin, Mibazon, Galimicin. TILOZINA(Tilocina) Specific pentru medicina veterinara. Preparate: Infavet, Tylocin, Tyladin, Tylan. S-a folosit mai ales in micoplasmoze si gastroenterite produse de germeni sensibili. Ulterior s-a extins utlilizarea si in infectii ale altor apaater. Doze ca si la Eritromicina. OLEANDOMICINA(SIGMAMICINA) SPIRAMICINA(Rovamicina) Preparate: Suanovil, Spiravet. Se folosesc in special in micoplasmoza. Realizeaza concentratii la nivel de tesut mai mari de 50-60 ori decat concentratiile de la niv sanguin. Preparate: Belcospina- Spiramicina + Colistina. Spectru larg de actiune. Stomorgyl (Metronidazol+Spiramicina.,in infectii buco-dentare dar si infectii digestive. Medicina umana: Azitromicina, Claritromicina. TULATROMICINA fol mai ales in infectii respiratorii in special la porc si bovine. Singurul antibiotic care se administreaza o singura data. Timp de asteptare 30 zile. 4. FALSE MACROLIDE Au acelasi mecanism de actiune ca si macrolidele,spectru de actiune asemanator.,rezitenta se instaleaza lent si se incruciseaza cu a macrolidelor. LINCOMICINA Administreaza oral si parenteral, obtinut din S. Lincolvensis,Realizeaza un nivelul sanguin eficace pentru 6-8 ore. Se distribuie bine la nivelul tuturor tesuturilor. Se asociaza frecvent cu spectinomicina. Difuzeaza mai ales prin meningele inflamat, realizand conc de 40% la niv LCR. 50% se metabolizeaza, restul se elimina netransformat, elimin de baza: renala. Nu se administreaza la cal, iepure, hamster -frecvent apar colite, dar asocierile se folosesc(Lincospectin). Preparate: Linkomicina, Linco-Spectin CLINDAMICINA Se absoarbe mai bine decat lincomicina pe cale orala. Se distribue la nivelul pielii, muschi, oase. Folosit mai ales in medicina umana,iar in cea veterinara la caine si pisica in afectiuni ale oaselor.Doze: 10 mg/kg. S-a produs prin clorurarea lincomicinei. Preparate: Sobelin. 5. AMFOFENICOLI CLORAMFENICOLUL Interzis la animalele de renta, mecanismul de actiune: inhibarea transportului de aminoacizi la locul sintezei proteice, rezistenta este incrucisata cu cea la tetracicline dar se instaleaza foarte incet. Spectru de actiune foarte larg: coci G+, G-, clostridii, micoplasme,leptospire, ricketsii, pararicketsii. Farmacocinetica Dupa administrarea orala se absoarbe la nivelul duodenului si atinge concentratii maxime dupa 2 h. Patrunde bine prin barierele organice (chiar si la nivelul ochiului). La rumegatoare nu se administreaza oral pentru ca se descompune foarte repede. Metabolizare 90% la nivelul

ficatului transfmormandu-se in nitroderivati. Reactii adverse:inflamatii si necroze mai ales la locul de injectare,dismicrobism intestinal,iar la om dupa o utilizare indelungata apar tulburari grave ale hematopoiezei. Indicatii terapeutice -la animale de companie,in Infectii cu germeni sensibili la cloramfenicol. -nu se ascociaza cu penicilina si streptomicina. -nu se administreaza concomitent cu antianemice pe baza de Fe , salicilati, fenilbetazona, tranchilizante, fenotiazinice, barbiturice. Exista sub forma de : capsule, solutii injectabile, hemisuccinat Preparate: Clortetrason, Cepetil, Cloramugon. FLORFENICOL derivat florutrat,numai sub forma de sol inj. Proprietati asemanatoare cloramfenicolului, cu mai putine reactii adverse, folosit si la animale de renta. Doza: 2-5 cg/kg pro die , in 2 administrari. Preparate: Tiamfenicol, Azidoamfenicol. An 3 Semestrul 1 IV 1. Absorbtia medicamentelor la nivelul tub digestiv 2. faza de circulatie sanguina 3. Elim. Med. pe cale mamara 4. Receptorii farmacologici cuplati cu proteinele G 5. Sarurile cuaternare de amoniu cu actiune antiseptica si dezinfectanta Raspunsuri: 1. Absorbtia medicamentelor Consecutiv administrarii pe cale orala are loc la toate nivelurile tub dig dar mai ales la niv intestinului subtire. Efectul se poate instala la circa 20 min pana la 2h, 1-2h pana la cateva zile dureaza. Absorbtia la nivelul mucoasei bucale Sublingual - nitroglicerina si hormonii estrogeni - mucoasa e subtire, absorbtie este rapida, efectul este mai rapid - medicamentul abosorbit la acest nivel ajung la nivelul venei cave superioare apoi la nivelul inimii si ulterior in mica si mare circulatie - este ocolit ficatul, de asemenea medicamentele nu sunt supuse actiunii sucului gastric pot fi administrate doze mici Absorbtia la nivelul mucoasei gastrice - neinsemnata comparativ cu cea intestinala - medicamentele liposolubile alcoolul, medicamentele cu pH-acid (salicilat de sodiu) - majoritatea medicamentelor insa sunt baze slabe care se ionizeaza sub actiunea sucului gastric si ca urmare se absorb greu - alcalinizarea mediului gastric prin administrarea de substante antiacide va face ca medicamentele sa fie mai putin disociate si ca urmare trec mai usor in sange - in general nu se administreaza pe cale orala substante iritante care pot produce spasm piloric si pot declansa voma - acestea insa pot fi administrate fie inglobate in substantele mucilaginoase fie dupa tain - unele medicamente se administreaza ca forme farmaceutice gastro-rezistente

- alte medicamente se descompun sub actiunea sucului gastric si pun in libertate principiile active - in cazul unui regim alimentar bogat in grasimi se secreta enterogastron care inhiba motilitatea gastrica si intarzie absorbtia - la rumegatoare- medicamentele se inglobeaza in lapte, substantele dulci sau sarate care declanseaza inchiderea reflexa a jgheabului esofagian astfel incat medicamentele trec direct in stomacul glandular - timpul de golire a stomacului la om este de 4 ore - prezenta unor lichide in cantitate mare grabeste evacuarea, hrana rece administrata este de asemenea mai repede evacuata - pozitia culcat pe stanga intarzie evacuarea - starea de frica grabeste evacuarea - starea de plenitudine a tubului digestiv modifica absorbtia Absorbtia la nivelul intestinului subtire La om un metru de intestin subtire are 500 de mii de vilozitati intestinale care absorb circa 1015 ml de chim intestinal pe minut. Medicamentele absorbite la niv intestinului subtire trec in vena porta si apoi la nivelul ficatului Din ficat unele medicamente se elimina prin bila ajung din nou in intestin de unde se reabsorb acesta este CIRCUIT ENTERO-HEPATO-ENTERIC. - aceste medicamente au un efect prelungit, ex: cloramfenicol, tetraciclina, digitalina, fenoftaleina - alte medicamente se absorb la nivelul intestinului subtire ajung in sange si se elimina prin mucoasa intestinului gros= CIRCUIT ENTERO-HEMATO-ENTERIC - astfel actiunii purgativele antrachinonice Absorbtia ionilor la nivelul intestinului subtire - cei monovalenti se absorb usor - cei bivalenti se absorb mai greu - solutiile, suspensiile se absorb mai rapid decat comprimate, boluri - solutiile caldute se absorb mai usor - absorbtia poate fi intarziata datorita unui tub digestiv plin / poate fi interzisa prin globarea medicamentelor in lapte, substante mucilaginoase, uleiuri minerale, substante adsorbante Asocieri nepermise - tetraciclinele cu lapte formeaza cu ionii de Ca chelati neabs - sarurile biliare cu neomicina / canamicina=produsi neabsorbabili - in cazul unor inflamatii existente la niv intestinului, absorbtia este intarziata in prima faza a inflamatiei iar in a II- a faza absorbtia este mai rapida. - In cazul constipatiei este o absorbtie incetinita si mai profunda motiv pentru care este indicata reducerea dozei - Flora intestinala poate actiona asupra medicamentelor, ex: inhiba absorbtia Vit B12 sau favorizeaza transformarea ftalisulfatrazolului in sulfatiazol, trigliceridele din uleiul de ricin se hidrolizeaza sub actiunea sucului pancreatic rezultand acid ricin oleic cu actiune purgativa - medicamentele existente sub o forma mai fina se absorb mai usor - in cazul administrarii orale e medicamentelor trebuie sa se tina seama de ritmul de furajare si de momentul zilei. - Ex: exista medicamente care se administreaza inainte de tainul de dimineata (antihelmintele/hematoprotectoarele) - alte medicamente se administreaza inaintea tainurilor in general - alte medicamente se administreaza dupa tain (substante iritante) ex: salicilat de sodiu/ unele

antibiotice.alte medicamente se administreaza intre tainuri (antibacteriene) - 2. Faza de circulatie sangvina a medicamentelor Principalul fenomen care are loc la nivelul sangelui este legarea de proteinele plasmatice. Exista 35 proteine plasmatice, dar numai 15 servesc transportului medicamentului. Unele proteine transporta un singur medicament. Ex: transferina transporta numai Fe transcobalamina transporta numai vitamina B12 transceruloplasmina transporta numai Cu Alte proteine pot transporta mai multe medicamente. Ex: albunina transporta vit, hormoni, alte subst. Fortele care leaga medicamentele de proteinele plasmatice pot fi 1) leg covalente, 2)ionice sau forte Van Der Waals. Cele mai putine leg covalente cele mai slabe fiind Van der Waals. Fiecare medicament prezinta o constanta (K) de legare de proteine plasmatice, care depinde de concentratia medicamentului in sange si de natura substantei medicamentoase. Sulfamidele se cupleaza cu proteina in procent de 50-60%. Acestea actioneaza rapid si se elimina repede din organism. Exista si sulfamide care se cupleaza cu proteine 80-90% si se numesc RETARD, actionand un timp mai indelungat. Nu intreaga cantitate de medicamente se leaga de proteinele plasmatice, existand o fractiune libera si o fractiune cuplata cu proteinele. Fractiunea cuplata cu proteinele se va elibera in mod treptat, mentinand o concentratie stabila un timp mai indelungat. In momentul administrarii medicamentului, fractiunea ce isi exercita efectul este numai fractiunea libera. In ceea ce priveste legarea de proteine plasmatice exista intotdeauna o competitie intre medicamente. Astfel, med A poate indeparta un alt med B de pe receptorul proteic si astfel concentratia sangvina a med B poate creste. Acest fen poate avea un aspect negativ. De ex, salicilatii, sulfamidele si pirazolonele indeparteaza de la nivelul proteic subst anticoagulante si pe cele antidiabetice astfel incat datorita concentratiei sangvine crescute a acestora din urma pot aparea fenomene hemoragipare sau hipoglicemie. Legarea medicamentelor de proteinele plasmatice poate duce la formarea unor complexe alergogene. Asa se poate intampla in cazul penicilinei, sulfamidelor, digitalicelor. La animalele subnutrite apar fenomene de hipoproteinemie, ca urmare scade capacitatea de legare a proteinei plasmatice si ca urmare unele medicamente care sunt putin ofensive pot deveni toxice. Ex: cardiotonicele la om Capacitatea de legare a proteinei serice este limitata astfel incat daca in organism la un moment dat se introduc cantitati mari de medicamente acestea nu se pot lega de proteine, fractiunea libera este mult prea mare si poate avea efecte toxice. In timpul fazei de circulatie sangvina, concentratiile cele mai mari de medicamente se inregistreaza la nivelul organelor puternic vascularizate: suprarenale, rinichi, inima, ficat, creier, pulmon, iar concentratiile cele mai mici se intalnesc la nivelul pielii , tes gras si al extremitatilor membrelor. Conc unui med la nivelul sangelui are o deosebita importanta atat in ceea ce priveste efectele terapeutice, cat si efectele adverse. Aceasta conc depinde de doza de medicament, forma farmaceutica, calea de administrare, capacitatea de filtrare a rinichiului. In cazul unui medicament care se administreaza pe cale i.v., conc la nivelul sangelui creste

rapid cand se termina administrarea. Atunci cand un medicament se administreaza pe o alta cale si necesita o faza de absorbtie, conc la nivelul sangelui creste in mod treptat pana cand se realizeaza un echilibru intre absorbtie si eliminare. Dupa aceea, chiar daca absorbtia continua, eliminarea devine preponderenta si conc incepe sa scada. Det conc sangvine a unui medicament este necesara in vederea stabilirii dozelor in care trebuie administrate si a intervalelor dintre administrari. Din acest punct de vedere exista o concentratie sangvina terapeutica, una toxica si una letala. 3. Eliminarea medicamentelor prin lapte sau pe la nivelul gl mamare Laptele la unele specii: bivolita, vaca, oaie, capra este un aliment curent pt om. Ca urmare eliminarea medicamentelor prin lapte are o semnificatie deosebita si nu trebuie neglijate reziduurile acestora atat in cazul alaptarii tineretului sugar cat si in cazul laptelui ca aliment. Prin lapte se elimina: cloroform, cafeina, barbiturice, colistina, bromuri, fenilbutazona, eter,cortizoni camfor, alcool, purgative, sulfamide, antibiotice, antiparazitare. Cercetarile cu privire la difuziunea sulfamidelor in lapte au demonstrate concentratia reprez aprox din nivelul sanguin mai ales pentru sufamide precum: sulfatiozolul, sulfametazina. antibioticele si antiparazitele pot apare in lapte consecutiv tratamentului pe cale parenterala, orala, locala putand duce la fen de hipersensibilizare sau fen de antibiorezistenta si chimiorezistenta in cazul unor antiparazitare. Laptele provenit de la vaci tratate cu antibiotice sau antiparazitare nu se va da in consum decat dupa timpul de asteptare. Terminologia de oprire de la consum a produselor de origine animala nu este pe deplin cunoscuta diferind de la tara la tara. Ex: per de asteptare, per de interzicere, de retragare pt timpul scurs de la ultima administrare pana ce reziduurile scad sub limita max admisa. Aceasta perioada depinde atat de medicament cat si de forma farmaceutica utilizata. Laptele de vaca este in general slab acid (pH 6,5-6,9) comparativ cu plasma care este alcalina existand tendinta de a se acumula in lapte medicamente alcaline. In general majoritatea medicamentele au capacitatea de a trece din plasma in lapte. Subiecte Farmacologie An 3 Semestrul 1 III 1. factori care influenteaza doza 2. absorbtia medicamentelor consecutiv administrarii pe cale respiratorie 3.metode de distribuire a medicamentelor la organe si tesuturi 4. fenomene de cumulare 5. alcalii 6. albastru de metilen 1) Factorii care influenteaza doza de medicament 1. Specia La modul general dozele pe kg sunt mai mici decat dozele/kg la animalele mari. Se considera ca animalele mici au un metabolism mai accelerat, rapid si elimina mai rapid medicamentele. Exista o interrelatie intre doze: daca se considera doza la cal=1; vaca=1-1,5; oaie= 1/8 din doza cal; la fel si la porc; caine =1/40; pisica= 1/100; pasare= 1/100 sau 1/200. Cal=400kg => 1/80 doza=1/40

Caine=5kg Exista specii sensibile la anumite medicamente dar si specii rezistente. Sensibile: bovinele la produsele pe baza de Hg, cabalinele sunt sensibile la fenotiazina, procaine, caine si pisica la sulfamide (caine mai ales), pisica la paracetamol. Rezistente: cabaline si cainii la fenilbutazona, iepurii la atropine, digitalice, sobolanii la doze de digitalice de 100 de ori mai mari decat la om. 2. Varsta Dozele pe kg la tineret sunt mai mari decat la animalele adulte si pe masura ce animalele imbatranesc doza scade- tineretul are un metabolism mai rapid si descompune mai repede medicamentul. Exceptii: copiii sunt mai sensibili la deprimantele ale SNC si la cloramfenicol decat adultii. 3. Starea fiziologica La animalele gestante doza/kg se reduce cu 5-10% fata de cele negestante. In perioada de gesstatie este interzisa utilizarea unor medicamente ca: parasimpaticomimetice, purgative, ocitocice, narcotice. La animalele in lactatie este interzisa utilizarea unor medicamente care necesita o perioada de asteptare lunga. 4. Starea de intretinere In general la animalele cu o stare de intretinere precara doza/kg se reduce usor fata de cele cu o stare buna. 5. Sexul In general doza la femele/animal este mai mica decat la masculi dar tine de greutate. La modul general s-a constatat ca nu exista diferente cu unele exceptii cand este posibila aparitia unor interferente hormonale. Ex: la sobolanii masculi sunt mai rezistenti la depresoare ale SNC pt ca se pare ca datorita echipamentului hormonal enzimele microzomale sunt mai active. 6. Evolutia afectiunii In cazul unor afectiuni acute se folosesc doze mari la intervale scurte , subacute si cronicedoze mai mici la intervale mici. 7. Calea de administrare Pe cale orala si rectala dozele cele mai mari 8. Repetarea si asocierea Daca administrarea se repeta si se constata fenomenul de acumulare se suspenda administrarea. 9. Temperatura ambianta

Daca depaseste o anumita limita , metabolismul este mai lent si ca urmare medicamentele au efect mai puternic si mai lung. 10. Stresul In stres in org creste cantit de adrenalina, ca urmare scade debitul renal si deci eliminarea se face mai lent. 11. Factorul individual Determina starea de functionare a org interne mai ales a celor care metabolizeaza medicamentul. Administrarea la 120 cai arecolina 0,1mg/kg 87 cai- reactie normala 24 cai- s-au intoxicat 3 cai- efect f slab, 4 cai- fara efect. S-a constatat ca este vb de deficiente enzimatice genetice. 2) Absorbtia medicamentelor consecutiv administrarii pe cale respiratorie - medicamentele pot fi absorvite la niv mucoasei nazale, rinofaringiene, bronchica, niv epiteliului alveolar - ulterior medicamentele trec in sange la nivelul venelor pulmonare si de aici in Marea Circulatie evitandu-se bariera hepatica - efectul apare rapid (20-30 sec) dar in general este de scurta durata 3) Metode de distributie a medicamentelor la organe si tesuturi Distributia in tesuturi Este o constanta ce reprezinta raportul dintre doza administrata in mg/kg corp si concentr plasmatica stab in mg/l. Cu cat conc plasmatica a unui med este mai mare cu atat vol de distributie este mai mic. Ex: dextranii care raman in mare parte la niv sangelui Cu cat concentratia plasmatica este mai mica, cu atat volumul de distributie este mai mare Ex: alcoolul Volumul de distributie se rasfrange si asupra vit de eliminare a med din org: med care se distribuie mai mult se elimina mai lent din organism. In functie de modul de distributie medicamentele se impart in: - med care nu parasesc patul vascular: dextranii - med care ajung in spatial interstitial dar nu difuzeaza intracel iodurile - med care ajung in spatial intracel: fenazona Dupa uniformitatea cu care se distribuie: - med care se distrib uniform in toate tesuturile - med care se distrib selectiv in anumite tesuturi de electie - subst care difuzeaza mai intai in anumite org si tes apoi se distribuie in alte org si tes. Ex: barbiturice, narcotice administrate i.v.- in ft scurt timp la niv creierelui- preluate iar de sgse depoziteaza la niv tes adipos, efectul lor este de scurta durata. 4) Fenomene de Cumulare

CUMULAREA Fenomen prin care se produce cresterea concentratiei unei substante in sange si in tesuturi peste valorile obisnuite corespunzatoare dozelor terapeutice. Consecinta o reprezinta aparitia unor efecte principale mai puternice precum si diversificarea efectelor adverse. Cauzele cumularii sunt reprezentate: doze, gramaje. Administrari prea frecvente absorbtie intensificata cum ar fi in cazul unor atonii gastrointestinale/enterite. Consecinta poate fi o metabolizare mai lenta. Exista medicamente care prin definitie au tendinta de a se metaboliza lent si ca urmare prezinta pericolul de cumulare. Putem mentiona digitalicele,stricnina,derivati ai arseniului. In astfel de situatii se recurge la anumite scheme terapeutice prin care: se mareste intervalul dintre administrari, se reduce treptat doza, se efectueaza serii de tratamente intrerupte de pauze. In cazul unei eliminari scazute (ex: prezenta unor afectiuni la nivelul unor org de eliminare) se poate inregistra o prelungire a efectului unui medicament ce poate duce la fenomene de cumulare. 5) Alcalii -Sunt dezinfectante puternice, inodore, usor accesibile si relativ ieftine. In concentratii marite alcaliile devin iritante si chiar caustice. Alcaliile dezinfectante se folosesc prin stropire, spalare etc. - Hidroxidul de sodiu (soda caustica) -este inodor, foarte caustic, solubil in apa. Se pastreaza in locuri uscate. -n concentraie de 1 %o este bacteriostatic, 1-4 % este bactericid i sporicid, mai ales soluiile fierbini, acionnd i n profunzimea substratului, 1 % este moderat iritant pentru esuturi, 3 5 % este puternic iritant, iar 10% caustic. Hidroxidul de sodiu posed caliti dezinfectante apreciabile n viroze i n bacterioze. - Hidroxidul de potasiu (Kalii hydroxidum, KOH). Substan asemntoare cu precedenta. -Hidroxidul de calciu (varul stins) -Este o pulbere alba, greu solubila in apa, lipsit de proprietati dezinfectante -este mai intens bactericid decat varul nestins -se utilizeaza ca dezinfectant numai in bacterioze fiind activ in special fata de formele vegetative. Sporii se distrug abia peste 15-25 zile. -antiparazitar extern fata de capuse si paduchi, se recomanda pt dezinfectia peretilor din grajduri, a pardoselilor, stanoagelor, vagoanelor. - Oxidul de calciu (Varul nestins). Se folosete pentru obinerea hidroxidului de calciu i pentru distrugerea cadavrelor. - Carbonatul de sodiu(soda de rufe) -pulbere alba granuloasa, solubila usor in apa rece si f usor in apa calda -se utilizeaza ca dezinfectant pt bidoane de lapte, sticlarie, cauciuc -este bun pt curatarea pielii de cruste. 6) ALBASTRU DE METILEN -pulbere cristalina de culoare albastru inchis, solubila in apa -Soluiile 0,1 1 % se folosesc n tratamentul plgilor de var, ulcerelor interdigitale, stomatitelor i arsurilor.

-Asupra tegumentului lezat, n caz de arsuri sau plgi, determin o uoar aciune analgezic local, o antisepsie moderat, dar durabil, nefiind iritant. Subiecte Farmacologie An 3 Semestrul 1 II 1.faza de circulatie sanguina a medicam 2.indicele terapeutic 3.receptorii pt medicamente 5.acizii cu actiune antiseptica si dezinfectanta 6.rivanolul 1. Faza de circulatie sangvina a medicamentelor Principalul fenomen care are loc la nivelul sangelui este legarea de proteinele plasmatice. Exista 35 proteine plasmatice, dar numai 15 servesc transportului medicamentului. Unele proteine transporta un singur medicament. Ex: transferina transporta numai Fe transcobalamina transporta numai vitamina B12 transceruloplasmina transporta numai Cu Alte proteine pot transporta mai multe medicamente. Ex: albumina transporta vit, hormoni, alte subst. Fortele care leaga medicamentele de proteinele plasmatice pot fi 1) leg covalente, 2)ionice sau forte Van Der Waals. Cele mai putine leg covalente cele mai slabe fiind Van der Waals. Fiecare medicament prezinta o constanta (K) de legare de proteine plasmatice, care depinde de concentratia medicamentului in sange si de natura substantei medicamentoase. Sulfamidele se cupleaza cu proteina in procent de 50-60%. Acestea actioneaza rapid si se elimina repede din organism. Exista si sulfamide care se cupleaza cu proteine 80-90% si se numesc RETARD, actionand un timp mai indelungat. Nu intreaga cantitate de medicamente se leaga de proteinele plasmatice, existand o fractiune libera si o fractiune cuplata cu proteinele. Fractiunea cuplata cu proteinele se va elibera in mod treptat, mentinand o concentratie stabila un timp mai indelungat. In momentul administrarii medicamentului, fractiunea ce isi exercita efectul este numai fractiunea libera. In ceea ce priveste legarea de proteine plasmatice exista intotdeauna o competitie intre medicamente. Astfel, med A poate indeparta un alt med B de pe receptorul proteic si astfel concentratia sangvina a med B poate creste. Acest fen poate avea un aspect negativ. De ex, salicilatii, sulfamidele si pirazolonele indeparteaza de la nivelul proteic subst anticoagulante si pe cele antidiabetice astfel incat datorita concentratiei sangvine crescute a acestora din urma pot aparea fenomene hemoragipare sau hipoglicemie. Legarea medicamentelor de proteinele plasmatice poate duce la formarea unor complexe alergogene. Asa se poate intampla in cazul penicilinei, sulfamidelor, digitalicelor. La animalele subnutrite apar fenomene de hipoproteinemie, ca urmare scade capacitatea de legare a proteinei plasmatice si ca urmare unele medicamente care sunt putin ofensive pot deveni toxice.

Ex: cardiotonicele la om Capacitatea de legare a proteinei serice este limitata astfel incat daca in organism la un moment dat se introduc cantitati mari de medicamente acestea nu se pot lega de proteine, fractiunea libera este mult prea mare si poate avea efecte toxice. In timpul fazei de circulatie sangvina, concentratiile cele mai mari de medicamente se inregistreaza la nivelul organelor puternic vascularizate: suprarenale, rinichi, inima, ficat, creier, pulmon, iar concentratiile cele mai mici se intalnesc la nivelul pielii , tesut gras si al extremitatilor membrelor. Conc unui med la nivelul sangelui are o deosebita importanta atat in ceea ce priveste efectele terapeutice, cat si efectele adverse. Aceasta conc depinde de doza de medicament, forma farmaceutica, calea de administrare, capacitatea de filtrare a rinichiului. In cazul unui medicament care se administreaza pe cale i.v., conc la nivelul sangelui creste rapid cand se termina administrarea. Atunci cand un medicament se administreaza pe o alta cale si necesita o faza de absorbtie, conc la nivelul sangelui creste in mod treptat pana cand se realizeaza un echilibru intre absorbtie si eliminare. Dupa aceea, chiar daca absorbtia continua, eliminarea devine preponderenta si conc incepe sa scada. Det conc sangvine a unui medicament este necesara in vederea stabilirii dozelor in care trebuie administrate si a intervalelor dintre administrari. Din acest punct de vedere exista o concentratie sangvina terapeutica, una toxica si una letala. Ex: la om, conc sangv terapeutica aspirina= 2-10 mg/100ml sange conc toxica = 15-30 mg/100ml sange conc letala =50mg/100 ml sange Concentratia sangvina a unui medicament se denumeste cu ajutorul sufixului: -emie Ex: penicilinemia bacteriostatica = 0.03-0.06 U.I/ml Sulfamidemia bacteriostatica = 5mg% 2.Indicele Terapeutic Este un indice de siguranta care arata de cate ori este mai mare DL(doza letala)comparativ cu DE (doza eficace) DL50 IT= DE50 In general arata toxicitatea medicamentelor si este de preferat ca sa fie mare ( mai mare decat 10) 3.receptorii pt medicamente 1. RECEPTORI CUPLATI CU PROTEINE G Cei mai raspanditi din organism , formati din 7 segmente transmembranare S1-S7, situsul de legare a medicamentului se afla extracelular si implica seg 3,4,5. Intracelular se afla mai multe anse: ansaIII se uneste cu segmentele S5,S6 si este cuplata la randul ei cu o proteina cu structura specifica denumita prot G. Proteina este formata din 3 subunitati:,,. Ca urmare a fixarii medicamentului de situsul de legare subunitatea se decupleaza de ,, consecutiv decuplarii ea fixeaza o molecula guanozintrifosfat si ca urmare subunitatea poate sa modifice functiile anumitor enzime intracelulare. Aceasta modificare apare ca un efect al stimularii receptorului. In acelasi timp insa subunit are si proprietatile catalitice in timp ducand la hidroliza guanozintrifosfatului. Consecutiv acestui fenomen subunit se recupleaza la , iar efectul medicamentului inceteaza. Metoda de actiune a medicamentelor care act. prin intermediul receptorilor cuplati

cu proteinele G este mai lunga comparativ cu a celor care act prin intermediul canalelor ionice. Initial au fost descrise 2 proteine G (Gs,Gi)- pt stimulare si inhibitie, ambele tipuri de proteine modifica functiile adenilatciclazei. Ulterior s-a constatat ca exista si alte tipuri de proteine capabile sa modifice functiile altor enzime. Acestea au fost notate cu Go. In realitate celula este cea care produce efectul final in f de particularitatile sale functionale.Medicamentul este considerat mesager de ordinul 1, iar adenilatciclaza este considerata mesager de ordinul 2. Ca urmare a legarii medicamentelor celor 2 receptori se declanseaza un raspuns celular. Receptorii Enzimatici Formati din portiunea transmembranara de micile dimensiuni formate din segmentele extracelulare mai mici si intracelulare relativ voluminoase si care sunt legate intre ele . La nivelul portiunilor extracel exista situsuri de legare pt medicamente prin intermediul acestor situsuri transmitandu-se stimuli ce modifica functionalitatea unor enzime din int cel respective putand activa/inhiba proprietatile acestor enzime: receptorii pt insulina. Receptorii Nucleari Formatiunile intracel, formate din 2 subunit (efectoare,reglatoare), cat timp cele 2 sunt cuplate receptorul este activ. Pe subunitatea efectoare exista un situs de legare pt medicamente si prin fixarea medicamentelor la niv acestui situs receptor este permisa desprinderea subunitatii efectoare. Complexul medicament-subunitate patrunde in nucleu si modif sinteza unor proteine cu rol enzimatic astfel prin stimularea sintezei de ADNm este stimulata producerea unor proteine iar prin inhibarea sintezei de ARNm este blocata sinteza proteinelor. Modificarea cant si functionalitatii unor enzime este responsabila de efectul farmacologic. Latenta efectului este mai mare in cazul acestor receptori. Astfel ca este posibil ca un medicament care act prin intermediul acestui tip de receptori sa dispara din organism in timp ce efectul sau mai poate persista o anumita perioada. 4.dependenta medicamentoasa 5.acizii cu actiune antiseptica si dezinfectanta Intensitatea aciunii lor dezinfectante este proporional cu gradul de disociere. Unii acizi anorganici disociaz mai bine (acidul azotic, acidul sulfuric), alii mediocru ( acidul fosforic, acidul fluorhidric), iar alii slab (acidul boric, acidul carbonic). Acizii pot fi astrigeni, iritani i caustici. Mai sunt i antifungici, iar per os antifermentescibili. 1. Acidul acetic (Acidum aceticum, CH3-COOH). Lichid limpede cu miros neptor caracteristic. n concentraie de 96 % substan activ este oficinal i se pstreaz la Separanda. Oficinal este i cel cu concentraia de 28 32 %, un lichid cu miros de oet. Oetul (Acetum) este neoficial i conine 6 9 % acid acetic. n soluie 1 % acidul acetic posed aciune antiseptic, astrigent, antifermentescibil i eupeptic; este bactericid, insecticid, iritant i chiar agent antiinflamator, la 2 3 % acioneaz moderat cheratolitic, iar la concentraii mai mari produce efect caustic. Se utilizeaz ca antiseptic, astrigent i antiflogistic sub form de comprese 0,5 2 %, ca antizimotic, antiputrid, digestiv i antidot n intoxicaii cu alcalii, n soluie de 0,5 1 %, dozele fiind de 200 1000 ml la animalele mari Acidul clorhidric (Acidum hydrocloricum, HCl). Lichid limpede cu 35-38 % HCl gazos, incolor, fumegnd. Se pstreaz la Separanda. Este oficinal, ca i acidul clorhidric diluat 10 %. Acidul sulfuric (Acidum sulfuricum, H2SO4). Lichid limpede, vrscos, foarte avid de ap, foarte corosiv. Este un reactiv oficinal. Substanele organice se distrug n prezena lui. Se pstreaz la Separanda. Este util pentru dezinfecia gunoaielor, pardoselilor, grajdurilor, etc., n soluii 4 5 %, uneori n amestec cu fenol brut. Asupra sporilor de antrax acioneaz mai

slab dect HCl. Acidul lactic (Acidum lacticum, CH3-CHOH-COOH). Substan oficinal, este de fapt un amestec de acid lactic cu acid lactil acetic. Este un lichid siropos, slab glbui, acru, cu miros vag particular. n funcie de concentraie poate fi antiseptic, antifermentescibil, iritant. Se recomand n gastroenterite la viei i mnji, diluat n mucilagii, 1 2 % n doze de 48 g. Are electivitate pentru esuturile patologice, determinnd asupra lor efect caustic. 5. Acidul benzoic (Acidum benzoicum, C6H5-COOH). Lamele albe, mtsoase, uor aromatice cu gust acrior i iute. Este oficinal. Posed proprieti antiseptice, antifungice, antipruriginoase i uor antipiretice. Se recomand mai ales ca substan conservant pentru alimente i medicamente. 6. Acidul boric este o pulbere alb care n prezena alcoolului arde cu flacr verde. Se dizolv n ap pn la o concentraie de 4 %. Se utilizeaz n: - oftalmologie instilaii 3 4 % n conjunctivite, blefarite, ulcere corneene; - n stomatite sub form de glicerin boricat 20 %; - n afeciuni cutanate unguente 10 %; - n ginecologie splturi 3 4 %. Nu se aplic pe suprafee mari i nu se administreaz per os ntruct este toxic. Lacrisept este o soluie oftalmic ce conine acid boric i care se utilizeaz n oftalmologie pentru igiena ochiului 7. Acidul salicilic este o pulbere de culoare alb. Acioneaz bactericid i fungicid prin inhibarea sintezei acidului pantotenic. 6.Rivanolul Rivanolul (Etacridin lactic) este o pulbere de culoare galben cu gust amar. Este o substan incompatibil cu clorura de sodiu, cu cloramina, cu iodul, cu taninul, cu srurile de argint. Acioneaz bactericid mai ales fa de cocii piogeni, streptococii fiind mai sensibili dect stafilococii. Nu tulbur fagocitoza i nici nu este iritant, neprecipitnd proteinele tisulare. Este indicat sub form de soluii apoase n concentraie de 1-2 %o pentru splarea plgilor cu mult secreie, murdrie, splturi ale mucoaselor i intramamar n mamite streptococice. Se elibereaz din farmacie sub form de soluie 1 %o n flacoane de 50 i 100 ml.