Sunteți pe pagina 1din 1

Contextul general

Cetatea Poenari se afla in varful muntelui Cetatuia din judetul Arges. Aceasta a fost
construita cu scopul de punct de observatie si aparare numele de Poenari fiind preluat de la un sat
din zona aflat sub influenta acesteia.
Prima mentiune a cetatii a fost facuta in 1453 insa nu este clar cine a ridicat-o. Se
speculeaza ca primii Basarbi ar fi cei care au inceput constructia insa in cronicile Valahiei se
vorbeste de un print, Vlad Tepes care s-a ocupat de ridicarea cetatii. Cert este ca cetatea s-a aflat
in proprietatea familiei lui Vlad Dracul.
Constructia a avut de-a lungul timpului o utilizare complexa: a avut rol de adapostire a
domnilor, de visterie dar si de temnita. In ciuda rolului de aparare si al fortificatiilor cetatea a
avut parte de un singur asediu: cel al turcilor din 1462 in care a contribuit la victoria romanilor in
fata turcilor. In 1522 cetatea a fost cedata de urmasul la tron al lui Neagoe Basarab, Radu de la
Afumati, regelui ungar in schimbul unor posesiuni transilvanene. Asasinarea lui Radu de la
Afumati in 1529 a condus la anularea tratatului de la 1522 cetatea revenind Tarii Romanesti.
Ultimile mentiuni ale functionarii cetatii se intampla in 1543 in socotelile Brasovului,
aceasta fiind probabil abandonata in a doua jumatate a secolului XVI, soarta imparatasita cu
majoritatea cetatilor aflate in Tara Romaneasca in perioada dominatiei otomane.
Cetatea este excavata si restaurata intre anii 1968 1972 cand primeste faimoasele trepte
ce fac legatura cu drumul din vale ajungand astfel obiectiv turistic. In aceeasi perioada
cercetarile arheologice conduse de Gheorghe Cantacuzino descopera cronologia dezvoltarii
cetatii cat si mijloacele de constructie.
Constructia beneficiaza de un cadru natural fortificat. Situata pe un mic platou separate de
culmea muntelui printr-o prapastie folosita de constructori drep sant de aparare. Datorita
amplasarii pe coama muntelui cetatea capata o forma alungita, zidurile inaltandu-se pe marginile
platoului, ancorate direct in stanca chiar in locul unde pornesc pantile. Aflata in varf de munte
accesul se facea cu dificultate. Atat la sud cat si la nord est cetatea este inconjurata de raul
Arges. Acesta pozitioanare ofera cetatii o perspectiva buna asupra intregi zone din jurul ei, lucru
care ajuta foarte mult din punct de vedere defensiv.
Fiind localizata in varf de munte, total inconjurata de padure, acest lucru se reflecta in
alegerea materialelor, cetatea avand plansee de lemn si ziduri de piatra.
Initial nucleul cetatii a fost reprezentat de un turn de plan patrat care dateaza din sarsitul
secolului al XIII-lea inceputul secolului al XIV-lea comform tipologiei si datelor stratigrafice.
Daca in prima faza cetatea era alcatuita doar dintr-un turn rectangular in faza a doua in urma
ridicari zidurilor de incinta turnul din prima faza devine donjon, fiind flancat de trei turnuri
semicirculare adosate laturii sudice. In afara acestor doua faze a mai exista si o a treia mult mai
mica fata de primele doua, ce a constat in suprainaltarea curtinelor, folosindu-se de aceasta data
caramida.